9 789731 773391
ISBN 973177339-8
Dervent în istorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Dobrogea – leagån de formare
a poporului român
Sfântul Apostol Andrei
Poporul care s-a nåscut cre¿tin
Sfin¡ii Martiri ai lui Hristos
Organizarea bisericeascå ¿i monahismul
din Scythia Minor
Cetå¡ile bizantine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Cetatea Påcuiul lui Soare
Cetatea Dervent
Martirii de la Dervent ¿i istoria Sfintelor Cruci . . . 20
Începuturile Månåstirii Dervent . . . . . . . . . . . . . . . 26
Schitul Dervent
Biserica Månåstirii Dervent
Via¡a Pårintelui Elefterie
Pårintele Elefterie – monahul fåcåtor de minuni . . 31
Portretul duhovnicesc al Pårintelui Elefterie
Månåstirea Dervent în timpul ståre¡iei Pårintelui
Elefterie
Månåstirea Dervent dupå 1990 . . . . . . . . . . . . . . . 39
Patrimoniul Månåstirii Dervent
Via¡a de zi cu zi a ob¿tei
Surse de tåmåduire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Icoana Maicii Domnului, fåcåtoare de minuni
Sfintele Cruci
Izvorul Tåmåduirii
Tabårå de crea¡ie la månåstirea Dervent . . . . . . . . .51
Trasee turistice în jurul Derventului . . . . . . . . . . . .52
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Sumar
Dobrogea – leagån de
formare a poporului român
Locuitå încå din timpuri ime-
moriale de o ramurå a poporului
tracic, ge¡ii, dupå cum spune Hero-
dot, Dobrogea a fost, multå vreme,
un spa¡iu de tranzit al popoarelor
migratoare, în drumul lor cåtre
Bizan¡ sau spre Apusul Europei.
Dintre acestea, sci¡ii au zåbovit mai
mult, au format localitå¡i ¿i, dupå
numele lor, poporul ¿i, ulterior, ofi-
cialitatea romanå au numit acest
¡inut Scythia.
În secolul al VII-lea î.Hr. au
apårut pe ¡årmul stâng al Pontului
Euxin coloni¿tii greci din Milet ¿i
Heracleea, care au construit aici un
lan¡ de ora¿e-cetå¡i: Histria, Tomis,
Callatis, Bizone, Crunoi, Cranea
etc. Cu timpul, aceste a¿ezåri au
atins prosperitatea economicå,
creându-¿i legåturi cu aproape toate
ora¿ele mari ¿i centrele de culturå
din sud-estul Europei ¿i din
Orientul Apropiat.
În secolul al II-lea î.Hr., Roma,
încercând så facå din Dunåre
grani¡a sa de nord, cucere¿te Do-
brogea (72-71 î.Hr.). Imperiul a
ståpânit aici doar zece ani: po-
pula¡ia bå¿tina¿å, såtulå de opre-
siune ¿i cu sprijinul lui Burebista,
regele Daciei, într-o luptå datå lângå
Histria, a înfrânt armata romanå ¿i a
gustat aerul dulce al libertå¡ii.
Moartea lui Burebista va duce înså
la pierderea acestei libertå¡i.
Romanii ¿i-au reluat planul de a
face din Dunåre hotarul nordic al
Imperiului ¿i, în 29-28 î.Hr.,
Licinius-Crassus ¿i-a condus tru-
pele în Scythia, instaurând o nouå
perioadå de domina¡ie romanå.
Ajunså definitiv sub ståpânirea
Romei, Scythia (Dacia Pontica) a
fost supuså unui intens proces de
romanizare. O probå a reu¿itei aces-
tuia ¿i, totodatå, o dovadå de netå-
gåduit a prezen¡ei romanilor pe
aceste locuri o constituie cele câteva
sute de inscrip¡ii, redactate în limba
latinå, descoperite pânå acum pe
întinsul påmântului dobrogean.
Alåturi de uria¿a însemnåtate pe
care ¡inutul Dobrogei o are în for-
marea ¿i dezvoltarea poporului
român, este de netågåduit ¿i con-
tribu¡ia sa covâr¿itoare la spirituali-
tatea acestuia. Cre¿tinismul româ-
nesc are un profund caracter popu-
lar, fiindcå råspândirea lui este
strâns legatå de procesul istoric al
formårii poporului român. Deosebit
de alte popoare, care au o datå fixå
a încre¿tinårii lor, poporul român a
apårut în istorie ca popor cre¿tin,
fapt pentru care între credin¡a
cre¿tinå ¿i poporul român existå o
7Ghidul Månåstirii Dervent
Dervent în istorie
legåturå indisolubilå. Bethleemul
românesc, cum mai este numitå
Dobrogea, a fost, dupå tradi¡ie,
primul loc de pe teritoriul ¡årii
noastre care a luat contact cu cre¿ti-
nismul, prin intermediul Sfântului
Apostol Andrei.
Sfântul Apostol Andrei
Sfântul Apostol Andrei era ori-
ginar din Betsaida, localitate situatå
pe ¡årmul lacului Ghenizaret, în
provincia Galileea, fiind fiul unui
pescar, Iona, ¿i frate al Sfântului
Apostol Petru, verhovnicul.
O veche tradi¡ie pomene¿te cå,
trågându-se la sor¡i regiunile în care
apostolii urmau så propovåduiascå,
Scythia Minor, teritoriul dintre
Istru ¿i Pontul Euxin, i-a revenit
Sfântului Apostol Andrei. Tradi¡ia
aceasta este transmiså în scris de
mul¡i istorici ai Bisericii de la
începutul secolului al IV-lea, pre-
cum Origen (325) ¿i Eusebiu de
Cezareea (340). Venind din timpuri
atât de îndepårtate, aceastå tradi¡ie
este respinså de unii, acceptatå de
al¡ii, cert råmâne faptul cå în lite-
ratura româneascå bisericeascå,
aceastå informa¡ie a apårut ca atare
în secolul al XVIII-lea, când Mitro-
politul Dosoftei al Moldovei a scris
în Proloage (1682-1686) cå Apos-
tolului Andrei i-a revenit, prin sor¡i,
„Bitinia ¿i Marea Neagrå ¿i pår¡ile
Propontului, Chalcedonului ¿i
Byzantion, unde sunt acum ºarigra-
dul, Tracia ¿i Macedonia ¿i sosind la
Dunåre, ce-i zic Dobrogea ¿i altele
ce sunt pe Dunåre, Tesalia ¿i acestea
toate le-a umblat.“
Pe lângå mårturiile scrise, din
negura vremurilor se påstreazå ¿i
tradi¡ii ¿i elemente folclorice care
vorbesc de cålåtoria Sfântului
Apostol Andrei, de poposirea lui
pe aceste ¡inuturi ¿i de predicile
sale. Dupå una dintre aceste le-
gende, Sfântul Apostol Andrei ar fi
venit la predicare pe jos ¿i c-un bå¡
în mânå… „N-a stat mult pe aici,
numai vreo douå zile, dac-au
stat… dar cât a stat, a învå¡at lu-
mea så se închine… ªi când a ple-
cat, a plecat fårå bå¡, cåci se zice
cå-i era sete ¿i a dat cu bå¡u-n
stâncå ¿i-a ie¿it apå. A tot chicurat
pânå a stat. „Båtrânii a¿a spun…”
Existå în Dobrogea toponime
care amintesc de trecerea, pe aces-
te meleaguri, a Sfântului Apostol,
cum este „Pe¿tera Sfântului
Andrei“ sau pârâia¿ul cu nouå
izvoare, în formå de cruce, din
pådurea de lângå comuna Ion
Corvin unde, spune legenda,
Apostolul Andrei a botezat, în
numele Sfintei Treimi, pe primii
cre¿tini ai acestor locuri. Colin-
dele, legendele ¿i unele obiceiuri
populare române¿ti aduc mårturie
¿i ele cå Sf. Apostol Andrei a pre-
dicat în ¡ara noastrå (într-un astfel
de colind se pomene¿te chiar
despre o „månåstire” a lui Andrei,
la care veneau chiar Decebal ¿i
Traian). Legenda din popor spune
cå Sfântul Apostol Andrei ¿i-a
gåsit loc de odihnå împreunå cu u-
cenicii såi în aceastå pe¿terå, unde
a såpat în stâncå ¿i o bisericu¡å. În
pådurea din jur se aflå un pârâia¿
cu nouå izvoare, în formå de
cruce, unde e foarte posibil så fi
Ghidul Månåstirii Dervent8
fost boteza¡i primii cre¿tini ai
acestor locuri. Având în vedere
caracterul misionar al cre¿tinis-
mului din primele veacuri, se
poate afirma cå unii dintre cei
încre¿tina¡i de Sfântul Apostol
Andrei în Scythia Minor au dus
„vestea cea bunå” despre Hristos
Cel Înviat ¿i în nordul Dunårii, în
Dacia propriu-ziså, astfel încât så-
mân¡a aruncatå de Sfântul Apostol
în Dobrogea a rodit pe întreg teri-
toriul ¡årii noastre.
Dupå plecarea din ¡inuturile a-
flate în apropierea Pontului Euxin,
Sfântul Apostol Andrei se pare cå
s-a îndreptat spre sudul Peninsulei
Balcanice, ajungând în Grecia,
unde a continuat predica, înteme-
ind numeroase comunitå¡i de cre¿-
tini. În cele din urmå, Apostolul a
primit cununa martiriului, murind
pentru Evanghelie ¿i pentru
Hristos în Patras (cetate din Ahaia
– Grecia de aståzi), unde a fost
råstignit pe o cruce în formå de X,
care a cåpåtat denumirea de
crucea Sf. Andrei.
Poporul care
s-a nåscut cre¿tin
Poporul pe care Sfântul Apos-
tol Andrei l-a gåsit pe teritoriul
dintre Dunåre ¿i Mare avea credin-
¡ele lui, care ¡ineau mai mult de
magie decât de religie ¿i nu alcåtu-
iau un sistem filosofic sau o mito-
logie închegatå. Aceste credin¡e,
reprezentate printr-o serie de dati-
ni legate de calendarul agricol ¿i
de cel påstoresc, s-au men¡inut ¿i
sub ståpânirea romanå, pânå spre
sfâr¿itul secolului I, dovadå fiind
påstrarea amuletelor ¿i a micilor
statuete de påmânt ale zeilor
locali.
La pu¡inå vreme dupå propo-
våduirea Sfântului Apostol Andrei
pe påmântul Dobrogei, cre¿tinis-
mul s-a råspândit cu repeziciune,
fiind adoptat cu u¿urin¡å ¿i natu-
rale¡e de poporul care tocmai a-
tunci începea så se nascå. På-
trunderea Evangheliei pe aceste
meleaguri nu a dus înså nici la
incendierea templelor, nici la
sfårâmarea brutalå a idolilor ¿i nu
s-au purtat lupte nici måcar în
con¿tiin¡ele oamenilor. Dacia lui
Zamolxis a devenit caså a bisericii
lui Hristos ¿i a noii religii a påcii ¿i
9Ghidul Månåstirii Dervent
Top Related