Fotografii preluate de pe urmåtoarele site-uri oficiale:

– Parlamentul României (www.cdep.ro; www.senat.ro)

– Parlamentul Europei (www.europarl.europa.eu/members/public)

– Pre¿edin¡ia României (www.presidency.ro).

Prefa¡å de prof. univ. dr. Vladimir Pasti – socilog ¿i analist politic

© 2008 House of Guides

Tel: (0040)21-317 91 31, 021-317 91 32, Fax: 021-224 31 86

E-mail: distributie@houseofguides.ro

www.houseofguides.ro

© Toate drepturile în limba românå apar¡in în exclusivitate Editurii House of

Guides. Este interziså reproducerea integralå sau par¡ialå a lucrårii sub orice

formå, fårå permisiunea scriså a Editurii House of Guides.

© All Romanian rights reserved. Copyright by House of Guides. This book may not

be reproduced in whole or in part without written permission of House of Guides.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României

Iordan Valentina

Ghidul politicii române¿ti

Bucure¿ti : House of Guides, 2008

Bibliografie

ISBN 978-606-513-006-7

32(498)

SUMAR

Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

Capitolul I. Principiul separa¡iei puterilor. Institu¡ii politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

1. Principiul separa¡iei puterilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

1.1. Separa¡ia puterilor în stat – principiul

fundamental al constitu¡iilor democratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

1.2. Echilibrul puterilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

1.3. Sisteme ¿i regimuri politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12

2. Institu¡ii politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

2.1. Institu¡ia politicå legislativå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

2.1.1. Parlamentul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

Constituirea parlamentului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15

Tipuri de parlamente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17

Func¡iile parlamentului democratic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18

Rela¡iile dintre parlament ¿i guvern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19

2.1.2. Parlamentul României . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20

2.2. Institu¡iile politice executive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23

2.2.1. ªeful statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23

Alegerea/desemnarea ¿efului statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24

Atributele ¿i prerogativele ¿efului statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24

2.2.2. Institu¡ia ¿efului statului în România: pre¿edintele . . . . . . . . . . . .26

Caracteristici generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .26

Atribu¡ii în politica internå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27

Atribu¡ii în politica externå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28

Atribu¡ii în domeniul siguran¡ei na¡ionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29

Alte atribu¡ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29

ªefii de stat ai României (1859 – prezent) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30

2.2.4. Guvernul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .31

Tipuri de guverne contemporane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .31

Formarea guvernului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33

Guvernul ¿i opozi¡ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33

2.2.5. Guvernul în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36

Raporturile parlamentului cu guvernul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38

Guvernele României postdecembriste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40

2.3. Administra¡ia publicå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40

2.3.1. Sfera de cuprindere a no¡iunii de administra¡ie publicå . . . . . . . .40

2.3.2. Distinc¡ia dintre administra¡ia publicå centralå

¿i administra¡ia publicå localå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40

2.3.3. Autoritå¡ile administra¡iei publice locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41

Capitolul II. Alegerile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43

1. Alegerile – componentå fundamentalå a statului democratic . . . . . . . . . . . .44

1.1. Beneficiul democratic al co-deciziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44

1.2. Legitimarea conducerii prin popor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44

1.3. Caracteristicile alegerilor democratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45

1.4. Legisla¡ia electoralå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48

2. Sisteme electorale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49

2.1. Scrutinul propor¡ional. Avantaje ¿i dezavantaje . . . . . . . . . . . . . . . . . .49

2.2. Scrutinul majoritar. Avantaje ¿i dezavantaje . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50

2.2.1. Scrutinul majoritar uninominal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51

2.2.2. Scrutinul majoritar de listå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51

2.3. Scrutinele electorale mixte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .52

2.4. Scrutinele electorale mixte echilibrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .53

3. Alegerile în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54

3.1. Categorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54

3.2. Institu¡iile electorale din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .55

3.2.1 Autoritatea Electoralå Permanentå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .55

3.2.2. Birourile ¿i oficiile electorale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57

• Biroul Electoral Central . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58

• Birourile electorale de circumscrip¡ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .60

• Oficiile electorale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61

• Birourile electorale ale sec¡iilor de votare . . . . . . . . . . . . . . . . . .62

3.2.3. Campania electoralå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62

3.2.4. Observarea alegerilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62

3.3. Istoria alegerilor din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .63

4. Codul de conduitå pentru administrarea eticå ¿i profesionalå a alegerilor . .70

Capitolul III. Partidele politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75

Partea I. Partidele politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .76

1. Defini¡ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .76

2. Tipuri de partide. Clasificare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .77

3. Func¡iile partidelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .79

4. Sistemul de partide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .81

5. Partidele ¿i mass media . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82

6. Principalele doctrine ale partidelor politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .86

Partea a II-a. Partidele politice

¿i organiza¡iile minoritå¡ilor na¡ionale din România . . . . . . . . . . .91

1. Forma¡iuni parlamentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91

1.1. Partide politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91

1.2. Forma¡iuni ale minoritå¡ilor na¡ionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .105

2. Partide neparlamentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .116

Capitolul IV. Politicieni ai României contemporane. Mic dic¡ionar . . . . . . . . . . . .123

Anexå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .219

Bibliografie selectivå . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .223

PREFAºÅ

Cartea de fa¡å î¿i propune så fie o succintå prezentare a sistemului politic demo-

cratic în general ¿i al celui românesc contemporan în particular. ªi atinge acest obiec-

tiv cu o eficien¡å ¿i o economie de mijloace care trebuie apreciate.

Cea mai importantå realizare a cår¡ii este îmbinarea cu succes a celor trei direc¡ii

distincte de abordare a problematicii sistemelor politice: principiile, istoria ¿i actuali-

tatea. De regulå, aceste trei direc¡ii presupun eforturi atât de diferite încât obi¿nuitele

introduceri în domeniu se limiteazå cel mai adesea la utilizarea uneia singure. Tot de

regulå, atunci când te intereseazå toate cele trei abordåri – toate sunt necesare – e¿ti

nevoit så cite¿ti trei cår¡i, fiecare prezentând o altå laturå a unui sistem politic care,

de fapt, este unic ¿i surprinzåtor de integrat. Dar autoarea cår¡ii de fa¡å a reu¿it buna

performan¡å de a integra toate cele trei abordåri într-un text sintetic ¿i, totu¿i, armo-

nios. Astfel încât, cititorul se alege cu o triplå cunoa¿tere: a principiilor sistemului

politic democratic, a principalelor sale etape istorice ¿i a func¡ionårii sale în România

contemporanå. ªi asta fårå ca trecerea de la o abordare la alta så producå nedumeriri,

schimbåri bru¿te de stil ¿i rupturi fa¡å de informa¡ia anterioarå. La rândul lor, costurile

acestei solu¡ii sintetice sunt minime. Desigur ca întotdeauna într-o scriere atât de sin-

teticå, primele sacrificate sunt nuan¡ele ¿i particularismele. În ansamblu, cartea

descrie un model de sistem politic democratic care, de¿i construit în nenumårate vari-

ante pornind de la acelea¿i principii, nu existå nicåieri ca atare. Iatå o slåbiciune

comunå tuturor generalizårilor, pe care înså cartea de fa¡å o evitå prin particularizarea,

imediatå ¿i bine distribuitå de-a lungul textului a tuturor acestor principii generale ¿i

istorice comune, la particularitå¡ile sistemului politic democratic românesc actual.

Ultima parte a cår¡ii este destinatå prezentårii principalilor actori politici ai României

contemporane. Dacå existå minusuri în aceastå prezentare, cåci sunt convins cå nici

unul dintre actorii prezenta¡i aici nu va fi în întregime de acord cu toate cele afirmate

despre el în acest text, aceste minusuri nu apar¡in autoarei, ci partidelor ¿i organiza-

¡iilor respective. Actorii politici români, chiar dupå aproape douå decenii de practicå

politicå, au o identitate politicå încå insuficient precizatå. Principalul instrument de

diferen¡iere este mai pu¡in practica politicå, cât etichete politice (de tipul „liberal”, „so-

cial-democrat”, „conservator” etc.) cu semnifica¡ie încå ambiguå în România, precum

¿i prin apartenen¡a la organiza¡ii politice interna¡ionale de tipul Interna¡ionalei

Socialiste sau a celei Liberale. Dar nici etichetele ¿i nici chiar aderårile interna¡ionale

nu sunt neapårat stabile, iar faptul cå un actor politic major, este vorba despre PD, a

reu¿it performan¡a ca într-o singurå ¿edin¡å så se transforme dintr-un partid social-

democrat în opusul såu, un partid popular, fårå pierderi semnificative, dovede¿te cå

între identitatea asumatå a actorilor politici ¿i cea realå existå diferen¡e atât de mari

încât nici liderii partidelor ¿i nici electoratul acestora nu î¿i mai bate capul så le

în¡eleagå sau så le explice. Fa¡å de asemenea complica¡ii, autoarea a ales så prezinte

partidele a¿a cum se prezintå ele însele, în acele prezentåri pe care nici partidele ¿i

nici popula¡ia nu le iau în serios. Dacå existå vreo slåbiciune a cår¡ii de fa¡å, aceasta

ar putea fi eviden¡iatå, dar, a¿a cum spuneam, vina nu apar¡ine nici autoarei ¿i nici

cår¡ii, ci actorilor politici. Când ei vor fi mai consecven¡i, mai clari ¿i se vor în¡elege mai

bine pe ei în¿i¿i ¿i prezentårile lor vor fi mai aproape de realitate.

Vladimir Pasti

CAPITOLUL I.

PRINCIPIULSEPARAºIEI PUTERILOR.

INSTITUºII POLITICE

1. PRINCIPIUL SEPARAºIEI PUTERILOR

1.1 SEPARAºIA PUTERILOR ÎN STAT – PRINCIPIUL

FUNDAMENTAL AL CONSTITUºIILOR DEMOCRATICE

În sensul atribuit în prezent, teoria separårii puterilor a apårut în secolul Luminilor,

ca reac¡ie la absolutismul monarhic, formå de guvernåmânt în care regele concen-

treazå în mâinile sale puterea supremå. Specificå Antichitå¡ii ¿i Evului Mediu, când

evolueazå spre absolutism, în epoca modernå monarhia evolueazå spre un regim con-

stitu¡ional sau parlamentar, caracterizat prin delimitarea netå a puterilor monarhului,

potrivit legii, sau este înlocuitå de cåtre regimul republican.

De¿i idei referitoare la separarea puterilor au existat încå din Antichitate (Aristotel,

în sec. IV î.Hr., vorbe¿te despre Corpul Deliberativ, Corpul Judiciar ¿i Corpul Magis-

tra¡ilor, ca entitå¡i distincte în cadrul statului atenian, fåcând doar o prezentare a

situa¡iei, fårå så deschidå înså o dezbatere despre efectivitatea acestui principiu), se

considerå cå teoria acestei materii a apårut în epoca modernå, în condi¡iile luptei

împotriva absolutismului feudal, în procesul de cåutare a unei forme de organizare a

statului care så înlåture abuzurile ¿i domina¡ia nelimitatå a celor care de¡in puterea.

În acest context, în Anglia, John Locke (1632-1704) – în Douå tratate despre câr-

muire, statueazå limitarea puterii ca bazå a contractului politic stabilit între popor ¿i

conducåtorii såi, propunând un mod de guvernare a cårei misiune så fie tocmai

respectarea ¿i apårarea drepturilor naturale ale celor guverna¡i.

Recunoscând distinc¡ia dintre puterea federativå (definitå ca prerogativå specialå a

regelui de a stabili natura rela¡iilor cu alte state, inclusiv de a declara råzboi), puterea

executivå ¿i puterea legislativå (aceasta din urmå ar include, în opinia sa, ¿i puterea

judecåtoreascå), teza filosofului britanic devine, indiscutabil, precursoarea doctrinei

separa¡iei. În viziunea lui Locke, puterea legislativå este supremå, dar nici aceasta nu

poate fi låsatå så func¡ioneze arbitrar sau så aibå atribu¡ii nelimitate. Cu alte cuvinte,

nimic nu-i este permis unei autoritå¡i dincolo de limitele contractului politic care garan-

teazå libertatea ¿i interesele indivizilor.

Pe scurt, tradi¡ia inauguratå de Locke promoveazå necesitatea limitårii puterii

politice (mergând pânå la „statul minimal” din liberalismul secolului al XIX-lea) drept

garan¡ie a respectårii drepturilor ¿i libertå¡ilor individuale.

Teoria separa¡iei puterii în stat este asociatå, mai ales, cu numele baronului de

Montesquieu (Charles de Secondat) ¿i cu lucrarea sa Despre spiritul legilor (1748).

Modelul politic preferat al lui Montesquieu este monarhia britanicå, pe care o

cunoa¿te ¿i o studiazå îndeaproape. Potrivit tezei pe care o exprimå în Spiritul legilor,

cele trei puteri sunt: puterea executivå (revine regelui), puterea legislativå (adunårile

populare sau Camera Comunelor) ¿i puterea judecåtoreascå (încredin¡atå unui corp de

judecåtori profesioni¿ti ¿i independen¡i). Acestea trebuie så fie clar separate, så nu

8

Ghi

dul

POLITICII ROMÂNEªTI