GHID DE INSTRUCŢIUNIprivind planificarea şi realizarea comunicării riscului aplicată în

domeniul siguranţei alimentelor

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

“Eficientizarea structurilor implicate în gestionarea situaţiilor de criză generate de consumul de alimente cu impact asupra sănătăţii

publice”, Proiect cod SMIS 40099

GHID DE INSTRUCŢIUNIprivind planificarea şi realizarea comunicării riscului aplicată în

domeniul siguranţei alimentelor

Tradus şi adaptat după “Manualul FAO/OMS privind comunicarea riscului aplicată în domeniul siguranţei alimentelor” – cap. III şi IV, de către o echipă din cadrul

Autorității Sanitare Veterinare şi pentru Siguranța Alimentelor

CUPRINS

Lista de abrevieri

Introducere şi scop

Capitol 1. Factori cheie de analizat înaintea comunicării riscurilor

privind siguranţa alimentelor

1.1. Înţelegerea naturii problematicii privind siguranţa alimentelor

Care este natura riscurilor şi a beneficiilor implicate?

Care este natura pericolului?

Evaluarea calităţii/exactităţii datelor disponibile?

Înţelegerea măsurilor care trebuie întreprinse în ceea ce

privește riscul

Anticiparea şi adresarea consecinţelor nedorite

1.2. Înţelegerea necesităţilor publicului ţintă

Cadrul cultural şi socio-economic al grupurilor publicului ţintă

Modalitatea de accesare a publicului ţintă?

1.3. Care este istoricul riscului, al politicii şi media

Mediile înconjurătoare

1.4. Înţelegerea responsabilităţilor comunicatorului pentru comuni-

carea riscului privind siguranţa alimentelor

3

Capitol 2. Comunicarea efectivă a riscului legat de siguranţa

alimentară

2.1. Cunoaşterea publicului ţintă

2.2. Înţelegerea publicului ţintă

2.3. Interacţiunile cu partile interesate

2.4. Confruntarea cu situaţiile incerte

2.5. Elaborarea mesajului

2.6 Alegerea canalelor/instrumentelor/metodelor de comunicare

2.7. Interacţionarea cu media

2.8. Monitorizarea şi Evaluarea

4

Lista de abrevieri

EFSA – Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor

CAC – Comisia Codex Alimentarius

FAO – Organizaţia pentru Agricultură si Alimentaţie

NGO – Organizaţie non-guvernamentală

WHO – Organizaţia Mondială a Sănătăţii

PHAC – Agenţia pentru Sănătate Publică din Canada

FDA – Administraţia alimentelor şi medicamentelor SUA

GMP – Ghiduri de bune practici

5

6

7

Introducere

Recentele focare de toxiinfecţii alimentare globale, regionale

şi naţionale şi/sau retragerile masive de alimente au avut impacturi

adverse asupra încrederii consumatorilor în siguranţa furnizării cu

alimente, a producţiei şi a comerţului cu produse agro-alimentare.

Analiza post factum a acestor evenimente a indicat importanţa

utilizării mai eficiente a principiilor şi practicilor de comunicare a

riscurilor. Ţările sunt încurajate să elaboreze şi să evalueze planurile

şi practicile de comunicare a riscurilor existente aplicate în siguranţa

alimentelor şi să înveţe din experienţele proprii sau din cele ale altor

ţări. Întrucât utilizarea tehnologiilor de internet şi media socială este

în progres atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare,

se aşteaptă o cerere a publicului pentru o transparenţă crescută şi

pentru informaţii mai relevante privind riscurile legate de siguranţa

alimentelor, confirmând importanţa strategiilor eficiente de comunicare

a riscurilor în siguranţa alimentelor şi a unui segment mai larg privind

sănătatea publică.

Siguranţa alimentelor reprezintă adesea responsabilitatea

împărţită a diferitelor departamente şi autorităţi/agenţii guvernamentale

şi a grupurilor părţilor interesate (ghidul vizează de asemenea aceste

grupuri şi indivizi). Acestea includ departamentele de agricultură/

produse agro-alimentare şi cele de sănătate publică precum şi

agenţiile care împart frecvent responsabilitatea guvernamentală

pentru siguranţa alimentelor la nivel de ţară.

Pentru a veni in sprijinul autorităţilor naţionale privind siguranţa

alimentelor şi a părţilor interesate din lanţul alimentar în stabilirea

sau îmbunătăţirea capacităţii şi practicilor de comunicare a riscurilor

din domeniul siguranţei alimentelor a fost elaborat, printr-o abordare

tehnică, concepută şi coordonată de FAO în colaborare cu OMS,

“Manualul privind comunicarea riscului aplicată în domeniul siguranţei

alimentelor.”

Astfel, a fost selectat un grup de specialişti în domeniul tehnic

pentru a reprezenta diferite grupuri de părţi interesate în domeniul

siguranţei alimentelor (guverne naţionale, organizaţii regionale,

industrie, consumatori şi foruri ştiinţifice) şi regiuni. Acestora li s-a

cerut să elaboreze studii de caz relevante de comunicare a riscurilor

bazate pe situaţii reale şi să contribuie la elaborarea manualului,

utilizând un format prestabilit.

Manualul privind comunicarea riscului aplicată în domeniul

siguranţei alimentelor se concentrează pe principiile practice şi pe

cele mai bune practici de comunicare a riscurilor pentru a susţine

8

managementul riscurilor sau evenimentele adverse privind siguranţa

alimentelor (inclusiv privind calitatea) asociate cu riscurile biologice,

chimice sau fizice. Aspectele privind protecţia alimentelor şi nutriţia

nu se încadreaza în domeniul manualului de instrucţiuni. Pericolele

radiologice au fost excluse datorită unei iniţiative continue a OMS de

evaluare a riscurilor care abordează pericolele radiologice şi urgenţele

care afectează siguranţa alimentelor.

Accentul în manualul de instrucţiuni se pune pe utilizarea

comunicării riscurilor în procesul analizei riscurilor pentru a gestiona

atât riscurile de urgenţă privind siguranţa alimentelor (focarele de

toxi-infecţie alimentară) cât şi aspectele privind siguranţa alimentelor

care nu impun urgenţa (campaniile de siguranţa alimentelor şi

de promovare a sănătăţii). Deşi accentul în prezentul manual de

instrucţiuni se pune pe siguranţa alimentelor, se aplică mai multe

aspecte pentru comunicarea eficientă a riscurilor pentru a susţine

siguranţa alimentelor, sănătatea animalelor şi managementul bolilor

zoonotice.

În prezentul ghid sunt preluate şi adaptate ultimele 2 capitole

din “Manualul FAO/OMS privind comunicarea riscului aplicată în

domeniul siguranţei alimentelor.” Aceste capitole pun în discuţie

elementele cheie pentru comunicarea riscurilor privind siguranţa

9

alimentelor (Capitolul 1) şi oferă detalii suplimentare privind metodele

de comunicare a riscurilor în condiţii reale (Capitolul 2).

Ghidul de faţă descrie aspecte privind siguranţa alimentelor

pentru a ilustra principiile de comunicare a riscului, recomandări şi

exemple din diferite regiuni, fiind recomandat ca acesta să fie parcurs

împreună cu “Ghidul de instrucţiuni privind planificarea şi realizarea

comunicării riscului aplicată în domeniul siguranţei alimentelor”, care

descrie practicile de comunicare eficientă a riscurilor privind siguranţa

alimentelor.

10

Capitol 1. Factorii cheie luaţi în considerare înaintea comunicării

riscurilor privind siguranţa alimentară

Rezumatul capitolului:

- Întelegerea naturii problemei privind siguranţa alimentelor este

crucială pentru determinarea metodelor şi abordarilor adecvate

în comunicare. Aceasta presupune înţelegerea naturii riscurilor, a

beneficiilor şi a riscurilor potenţiale implicate, precum şi calitatea/

veridicitatea datelor disponibile. De asemenea, implică înţelegerea a

ceea ce trebuie făcut în cazul riscurilor, cine este abilitat să ia masuri

şi ce consecinţe nedorite ar putea apărea în abordarea acestor riscuri.

- Înţelegerea categoriilor de public ţintă este esenţială pentru succesul

comunicării riscurilor privind siguranţa alimentelor. Comunicatorii

trebuie să ştie şi să înţeleagă ce anume ştiu deja despre riscuri

categoriile de public ţintă, ce informaţii care trebuie adresate lipsesc

şi ce percepţii şi interese specifice ar avea publicul ţintă cu privire

la riscuri. Întelegerea acestor aspecte îi ajută să afle în ce aspecte

trebuie informaţi mai bine categoriile de public ţintă şi tipul de informaţii

pe care acestea le necesită.

- Pentru a fi eficienţi, comunicatorii riscurilor trebuie să ia în considerare

condiţiile culturale şi socio-economice ale categoriilor de public ţintă, în

elaborarea mesajelor privind riscurile. Este important să se înţeleagă

11

rolul alimentelor în diferite culturi şi societăţi, abilităţile de citire şi de

limbaj ale diferitelor populaţii.

- Pentru a determina modul în care “trebuie ajuns” la categoriile de

public ţintă, este esenţial să se inţeleagă ce surse de informaţii sunt

credibile, sunt utilizate frecvent şi sunt accesibile categoriilor de public

ţintă şi ce canale de comunicare trebuie utilizate şi sunt accesibile.

- Riscurile privind siguranţa alimentelor trebuie să fie discutate în

contextul istoric, politic şi media în care acestea apar. Înţelegerea

acestor aspecte îi ajută pe comunicatori să-şi determine tipul de

informaţii necesare pentru abordarea unei probleme specifice privind

siguranţa alimentelor.

- Pentru a determina nivelul de intervenţie şi de efort necesare în

abordarea unei probleme privind siguranţa alimentelor, este important

de analizat atât nivelul impactului asupra sănătăţii oamenilor cât şi

nivelul de interes public asociat problemei respective privind siguranţa

alimentelor.

Scopul

Scopul acestui ghid este acela de a prezenta şi analiza factorii

cheie care trebuie luaţi în considerare la selectarea celor mai adecvate

abordări şi practici de comunicare a informaţiilor privind riscurile

legate de o anumită problemă de siguranţă a alimentelor, importanţa

12

înţelegerii naturii unui anumit aspect legat de siguranţa alimentară şi

categoriile de public ţintă la care trebuie să se ajungă sunt explicate în

detaliu. Sunt elaborate şi ilustrate motivele pentru care este esenţială

analiza contextului istoric, politic şi media în care apar problemele

legate de siguranţa alimentelor.

Ghidul oferă informaţii detaliate pentru a înţelege conceptele şi

principiile cheie menţionate pe scurt în broşura “Definiţii şi principii în

comunicarea riscului aplicată în domeniul siguranţei alimentelor.”

1.1. Înţelegerea naturii problemei de siguranţă a alimentelor

Pentru a fi eficienţi, comunicatorii riscurilor trebuie să aibă o

înţelegere clară a naturii problematicii siguranţei alimentelor pe care

trebuie să o comunice precum şi o bună întelegere a modului in care

trebuie adaptate eforturile de comunicare.

Fără o astfel de înţelegere, mesajele elaborate şi interacţiunile

necesare cu părţile interesate şi cu publicul ţintă pot fi neproductive.

În plus, dacă acestea se bazează pe informaţii eronate sau nu sunt

adaptate nevoilor categoriilor de public ţintă, acest lucru poate duce la

o proastă înţelegere, lipsă de încredere şi poate distruge credibilitatea

organizaţională. În final poate duce la nereuşita protecţiei sănătaţii

publice, a mediului sau a producţiei de alimente sigure şi a comerţului

cu produse alimentare.

13

1.1.1. Care este natura riscurilor şi a beneficiilor implicate?

Este important să existe o bună înţelegere a riscurilor (şi

beneficiilor) specifice care pot fi asociate cu aspecte specifice privind

siguranţa alimentelor. La nivelul bazic, acest lucru implică colectarea

informaţiilor esenţiale privind:

• Cine şi ce sunt susceptibili de a fi afectaţi?

• În ce măsură?

• Care sunt consecinţele?

• Cu ce probabilitate?

• În ce perioadă de timp (cu efecte imediate sau întarziate) ?

De exemplu, cand există consecinţe imediate şi severe,

comunicarea trebuie efectuată urgent şi adesea diferă de comunicarea

care abordează riscurile neurgente privind siguranţa alimentelor (a se

vedea Căsuţa 2.1. privind E.coli).

14

Rubrica 2.1. Focarul cauzat de tulpina E.coli 0157: H7 din spanacul proaspat din SUA 2006

Rezumat:În 2006, a existat un focar de toxiinfecţie alimentară în SUA, cauzată de tulpina E.coli 0157:H7. În momentul când a fost identificat focarul şi riscul, s-au îmbolnăvit 50 de oameni, din care unul a murit. Investigaţia făcută de Administraţia alimentelor şi medicamentelor (FDA) din SUA, agenţia responsabilă pentru sănatatea publică, pentru supravegherea siguranţei fructelor şi legumelor proaspete din SUA a menţionat spanacul ca fiind cauza posibilă a focarului.

Problema cheie de comunicare a riscurilor:Comunicarea unui risc privind siguranţa alimentelor, a carui cauză este nesigură, dar care este perceput ca o ameninţare imediată, cu consecinţe severe.

Măsuri:FDA a emis o alertă către consumatori pentru a nu mânca spanac proaspăt la pungă şi a notificat asociaţiile naţionale din industrie cu câteva ore înainte. Acest lucru a permis industriei să răspundă imediat şi să stopeze toată recolta, expedierea şi vânzarea spanacului.Vînzătorii de alimente cu amănuntul şi industria producătorilor a oferit FDA un “ feedback” privind îngrijorările publicului şi confuzia cumpărătorilor privind produsele pe care trebuie să le evite, fapt care a permis FDA să-şi modifice mesajele pentru a oferi clarificări şi a se adresa îngrijorărilor publicului.

FDA a emis zilnic comunicate de presă. Pe lângă utilizarea mediei pentru a comunica cu consumatorii, FDA a utilizat website-ul ca să ofere informaţii actualizate şi linii telefonice cu informaţii pentru consumatori.

15

FDA a ţinut conferinţe telefonice regulate cu media şi industria .Oficialii politici relevanţi au fost de asemenea instruţti în timpul întrunirilor faţă in faţă.

Lecţiile învăţateComunicarea în timpul riscurilor urgente privind siguranţa alimentelor diferă de comunicarea care abordează probleme permanente privind siguranţa alimentelor:- Comunicarea directă mai frecventă cu părţile interesate cheie este adesea solicitată deoarece există de obicei o cerere urgentă de la diverse părţi interesate pentru actualizari prompte (din partea oficialităţilor din industrie, media şi din guvern, precum şi din partea publicului).- Mesajele trebuie elaborate îintr-un cadru restrâns de timp şi trebuie schimbate şi actualizate rapid, o data cu apariţia noilor informaţii disponibile sau cu schimbarea măsurilor privind managementul riscurilor. Comunicarea trebuie modificată pentru a aborda interesele emergente şi orice confuzii evidente din partea părţilor interesate şi a categoriilor de public ţintă.- Datorită urgenţei situaţiei, nu există adesea timp suficient pentru a ne angaja complet în dialogul cu toate categoriile de public ţintă relevante şi cu părţile interesate asupra mesajelor elaborate. Cu toate acestea, un plan generic de comunicare a crizelor elaborat înainte prin consultarea cu părţile interesate poate oferi oportunitatea de a analiza şi elabora mesaje şi strategii de comunicare a riscurilor înainte de a raspunde la situaţiile de urgenţă. Canalele de comunicare trebuie utilizate pentru a permite diseminarea rapidă şi schimbul direct de informaţii cu diferite părţi interesate. Este importantă existenţa canalelor de comunicare în sens dublu pentru a oferi părţilor interesate şi categoriilor de public ţintă căutarea sau oferirea informaţiilor şi pentru a primi reacţii privind interesele specifice şi nevoile de comunicare mai extinse.

16

În realitate, urgenţa comunicării se încadrează tipic într-o

succesiune. Aspectele privind riscurile legate de siguranţa alimentelor

sunt adesea abordate iniţial ca rezultat al urgenţelor neanticipate

privind sănătatea publică care necesită reacţii imediate. Ulterior,

eforturile privind comunicarea riscurilor privind aceleaşi riscuri (nu e

clar) poate deveni o parte a strategiilor generale continue concepute

pentru a preveni urgenţele viitoare de acelasi tip.

Întelegerea probabilităţii şi gravităţii efectelor privind riscurile

alimentare este importantă pentru determinarea strategiilor de

comunicare a riscurilor cu diferite părţi interesate. De exemplu, cand

probabilitatea efectelor adverse este foarte scazută dar consecinţele

potenţiale sunt severe si când interesul public nu este ridicat, furnizarea

de informaţii privind riscurile, pe website-urile organizaţiilor, poate fi

necesară pentru comunicarea cu publicul general.

Eforturi ridicate de comunicare privind riscurile şi diferite

mesaje pot fi necesare pentru comunicarea cu părţile interesate

care pot ajuta la monitorizarea riscurilor şi minimizarea probabilităţii

efectelor adverse.

Întelegerea privind cine şi ce este afectat este importantă pentru

a determina către cine trebuie adresată comunicarea. O importanţă

deosebită o are identificarea populaţiei vulnerabile şi nivelul potenţial

de expunere, având în vedere ca o mare parte din cei mai vulnerabili

din fiecare societate sunt tinerii, bătrânii, femeile însărcinate şi cei cu

17

sisteme imunitare deficitare, ca rezultat al bolilor sau a alimentaţiei

neadecvate. Informaţiile trebuie adresate către aceste grupuri care

pot avea nevoi de comunicare foarte specifice.

Comunicatorii riscurilor trebuie să evalueze atent dacă există

diverse niveluri de toleranţă a riscurilor şi să confirme existenţa

acestora. Pentru a preveni schimbarile nedorite din comportamentele

privind consumul, este important să se evalueze dacă beneficiile unui

anumit aspect privind siguranţa alimentelor depăşeste riscurile şi

dacă aceasta diferă între oameni.

Înţelegerea naturii riscurilor implicate într-o anumită problemă

privind siguranţa alimentelor poate fi documentată prin colectarea

informaţiilor de la părţile interesate (cifre de piaţă, sisteme de

distribuţie, trasabilitatea ingredientelor) şi de la consumatori (de

exemplu cantităţi în dietă).

1.1.2. Care este natura riscurilor?

Comunicatorii riscurilor trebuie să aibă o înţelegere ştiinţifică

clară despre natura riscurilor potenţiale implicate într-o anumită

problemă privind siguranţa alimentelor, precum şi despre modul în

care oamenii pot răspunde la diferite riscuri potenţiale. Exemplele

includ nivelurile de expunere la riscurile potenţiale (în ce cantitate şi

18

în ce perioadă de timp) şi dacă riscurile sunt produse de un pericol

chimic sau biologic.

În cazul pericolelor biologice, cunoasterea cantităţii de

germeni patogeni care trebuie consumată pentru a crea boala (doza

infecţioasă) este crucială pentru evaluarea riscurilor potenţiale. Adulţii

sănătoşi pot fi expuşi la niveluri limitate de pericole prin consumul

de produse agro-alimentare crude contaminate (de exemplu peşte)

sau de cele procesate, manipulate sau gatite impropriu, fără a deveni

clinic bolnave. Carnea, peştele, carnea de pui, fructele şi legumele

crude sau alte produse alimentare sunt foarte rar sterile. Expunerea

la niveluri ridicate de pericole poate duce la boli grave.

Oamenii tind să se intereseze despre un pericol alimentar

atunci când sunt expuşi mai mulţi oameni (de exemplu când pericolul

este prezent în produsele utilizate în mod curent sau într-o gama largă

de produse), cand cei expuşi sunt văzuţi ca cei mai vulnerabili, cand

pericolul este perceput ca nenatural (de exemplu riscurile chimice) sau

cand pericolele pot avea efecte severe asupra sănătăţii, indiferent de

gradul de expunere. În aceste circumstanţe, este foarte important să

încorporăm şi să abordăm aceste îngrijorări în comunicare şi adesea

poate fi necesară comunicarea clară a semnificaţiei pericolelor şi

a nivelului de risc actual implicat într-un aspect privind siguranţa

alimentară.

19

Rubrica 2.2. Arsenicul din alimente şi apă

Rezumat Arsenicul este un compus chimic prezent în alimente şi în apă. Cea mai periculoasă formă, arsenicul anorganic, un factor carcinogen este predominant în mediu şi este prezent la un anumit nivel în orez şi în legume. Arsenicul organic, care este mai puţin nociv, este predominant în fructele de mare.

Problema cheie de comunicare a riscurilor:Substanţele chimice din alimente sunt adesea percepute ca nenaturale şi oamenii tind să fie mai interesaţi de riscurile privind siguranţa alimentelor din chimicalele din alimentele lor. Având în vedere că orice comunicare despre arsenic poate creşte percepţiile privind riscurile, comunicatorii trebuie să se asigure că oamenii continuă să manânce fructe de mare şi nu se opresc din a consuma orez şi legume neafectate; consumul redus din aceste produse poate avea efecte negative asupra sanătăţii.Informaţiile privind riscurile trebuie să ofere expertiza clară privind ceea ce pot face oamenii pentru a reduce expunerea la arsenic anorganic, precum şi ceea ce trebuie să facă pentru a menţine o dietă sănătoasă, pentru a preveni schimbările din obiceiurile alimentare care sunt în detrimentul sănătăţii.

Pentru unele riscuri alimentare, de tipul E. coli, orice

contaminare poate genera boli şi dacă sunt descoperite, pot duce la

retragerea imediată de pe piaţă şi la distrugerea alimentelor afectate.

20

În aceste cazuri este necesară o comunicare rapidă.

Consecinţele expunerii pe termen lung la anumite riscuri

potenţiale chimice din alimente trebuie de asemenea analizate şi

abordate în comunicare. De exemplu, expunerea la cantităţi mici din

anumite toxine (precum plumbul) poate conduce in timp la acumularea

în corp a acestora şi poate crea probleme pe termen lung. Adesea

aceste efecte pe termen lung nu sunt bine înţelese.

Când riscul potenţial este încă necunoscut sau nivelul riscurilor

este necuantificat, colectarea informaţiilor de la părţile interesate

poate fi utilă (de exemplu accesul la experţi internaţionali pentru

evaluarea rapida a riscurilor). Uneori datele ştiinţifice nu pot oferi

o întelegere clară despre natura riscurilor potenţiale (de exemplu

noile riscuri precum bolile prionice). Devine importantă în acest caz

tratarea incertitudinilor sau a lipsurilor de cunoştinţe din comunicarea

riscurilor. Liniile directoare privind modul de tratare a incertitudinilor

sunt discutate la pct. 3.

1.1.3. Evaluarea calităţii / exactităţii datelor disponibile

Uneori datele necesare pentru abordarea naturii riscurilor

şi a beneficiilor implicate în problema privind siguranţa alimentelor

sunt disponibile în cadrul procesului de analiza a riscurilor. Pentru a

comunica eficient în aceste condiţii în care informaţiile privind riscurile

21

sunt asociate cu incertitudinea, comunicatorii riscurilor trebuie să

aibă o înţelegere adecvată a incertitudinilor care există cu privire

la riscurile privind siguranţa alimentelor. Acest lucru necesită ca

evaluatorii riscurilor să-şi documenteze incertitudinile care apar

în timpul evaluării riscurilor şi să le comunice pe acestea în mod

corespunzator managerilor şi comunicatorilor riscurilor. Limitările în

evaluarea riscurilor trebuie să fie exprimate într-un mod care poate

fi înţeles de publicul non-tehnic, pentru a mari transparenţa şi pentru

a permite părţilor interesate să înţeleagă procesele decizionale şi să

facă alegeri informate conform evoluţiei situaţiei.

1.1.4. Înţelegerea măsurilor de luat în cazul riscurilor

Comunicatorii riscurilor trebuie să înţeleagă ce anume pot face

oamenii pentru a-şi limita expunerile la riscurile potenţiale. Dialogul cu

părţile interesate poate fi utilizat pentru a informa asupra deciziilor de

management al riscurilor. Pentru a gestiona eficient riscurile privind

siguranţa alimentelor, este esenţial ca managerii riscurilor să aibă o

bună înţelegere atat a acţiunilor de reducere a riscurilor cat şi asupra

celor care sunt abilitati de a le întreprinde. Pe lângă înţelegerea

delimitării competentelor şi sarcinilor, este necesar ca managerii

riscurilor să înţeleagă ce motivaţii şi stimulente sunt necesare pentru a

implementa cu succes măsurile de reducere a riscurilor. De exemplu,

22

dacă fermierii şi comercianţii nu sunt motivaţi să adopte bunele practici

de producţie pentru a îmbunătăţti controlul producţiei de produse

alimentare la fermă din cauza costurilor implicate, pot fi necesare

stimulente pozitive sau negative pentru a promova schimbarea de

comportament (de exemplu compensaţii, aplicarea de sancţiuni).

Dialogul în ambele sensuri cu părţile interesate pot oferi

managerilor de risc informaţii cu privire la cine are abilitatea de

a minimiza riscurile în mod eficient precum şi la motivaţiile sau

stimulentele necesare pentru a implementa cu succes măsurile de

reducere a riscurilor.

Rubrica 2.3. Comunicarea riscurilor în Brazilia privind boala Chagas

Rezumat Boala Chagas este o boală comună în Brazilia şi America Latină şi duce la multe îmbolnăviri şi morti în randul oamenilor. Boala este cauzată de un parazit şi se transmite prin consumul legumelor şi fructelor contaminate. Pentru a reduce riscul bolii Chagas prin consumul de produse contaminate, guvernul din Brazilia a introdus un program obligatoriu care prescrie Ghidul de bune practici tuturor partilor interesate care comercializează alimente şi băuturi din legume şi fructe proaspete. Cu toate acestea, aplicarea acestor măsuri este adesea dificilă.

23

Campania de comunicare a riscurilor s-a dezvoltat şi implementat pentru a creste gradul de conştientizare în rândul vanzătorilor ambulanţi şi a producătorilor de alimente cu privire la riscurile de transmitere şi pentru a oferi informaţii cu privire la bunele practici de control pentru reducerea transmiterii bolii Chagas prin consumul ridicat de fructe acai din bazinul Amazonului:.

Problema cheie de comunicarea riscurilor:Implementarea GMP in cadrul vânzătorilor ambulanţi şi a producătorilor de alimente care manipulează şi comercializează fructele acai, în scopul eliminării sau reducerii riscurilor privind boala Chagas, prin consumul de fructe acai contaminate.

Acțiuni şi rezultate:Dialogul cu părţile interesate a fost utilizat pentru a identifica percepţiile riscurilor şi a îngrijorărilor cu privire la boala Chagas prin consumul de fructe acai contaminate. Campaniile educaţionale au fost adresate vânzătorilor ambulaţi şi producătorilor de fructe. Acestea au inclus demonstraţii privind etapele de procesare a fructelor acai şi materiale educaţionale privind GMP pentru fructele acai.Pentru a motiva vânzătorii ambulanţi şi producătorii de alimente să respecte GMP, mesajele au fost elaborate încât să se intensifice percepţiile asupra riscurilor din partea producătorilor de alimente cu privire la consecinţele asupra sănătăţii prin nerespectarea GMP.Campania a crescut nivelul de conştientizare al importanţei GMP, a dus la o creştere a siguranţei în consumul de fructe acai şi la reducerea transmiterii bolii Chagas prin consumul produselor contaminate.

Lecţia învăţată:Dialogul cu părţile interesate poate oferi informaţii utile cu privire la motivaţiile necesare pentru implementarea cu succes a măsurilor de limitare a riscurilor.

24

1.1.5. Anticiparea şi abordarea consecinţelor neintenţionate

Este important să se parcurgă un proces de analiză pentru a

identifica, anticipa şi a micşora orice potenţiale consecinţe nedorite

care ar putea apărea pe perioada urgenţelor alimentare. Acest lucru

include comunicarea care să aducă în atenţie riscurile precum şi

eforturile depuse pentru soluţionarea acestora.

Este de asemenea important să analizăm schimbările nedorite

din deciziile privind consumul de alimente rezultate din comunicarea

ineficientă privind riscurile alimentare (de exemplu, studiul de caz

privind arsenicul din apa şi alimente de la Rubrica 2.2.)

Recomandare :

Dialogul cu părţile interesate şi cu categoriile de public ţintă încă din

faza de elaborare a mesajelor şi elaborarea de mesaje de testare

către publicul ţintă pot ajuta la identificarea din timp a potenţialelor

consecinţe nedorite ale comunicării.

25

1.2. Înţelegerea necesităţilor publicului ţintă

Înţelegerea adecvată a naturii problematicii privind siguranţa

alimentelor este foarte importantă pentru a stabili cerinţele de

comunicare, dar reprezintă doar jumătate din ceea ce este necesar

pentru a planifica şi implementa cu succes eforturile de comunicare a

riscurilor. Astfel, este de asemenea esenţială înţelegerea categoriilor

de public ţintă care trebuie informate.

Pentru a deţine informaţii despre locul în care publicul ţintă

trebuie informat şi despre tipul de informaţii necesare, este important

de identificat următoarele aspecte:

• Ce ştie deja publicul ţintă despre aceste riscuri?

• Cum acţionează la aceste informaţii?

• Ce lipsuri de informaţii trebuie abordate?

• Care sunt îngrijorările şi percepţiile specifice ale categoriilor

de public ţintă despre riscuri?

1.2.1. Cadrul cultural şi socio-economic al categoriilor de public

ţintă

Pentru a determina necesităţile de comunicare a riscurilor

ale publicului ţintă, comunicatorii trebuie să respecte şi să analizeze

cultura, credinţele şi statusul socio-economic al publicului ţintă.

26

Rolul unic al alimentelor în cultură şi societate

În elaborarea mesajelor privind riscurile alimentare,

comunicatorii riscurilor trebuie să ia in considerare rolurile unice

pe care alimentele şi practicile de pregătire privind alimentele le au

în diferite culturi şi societăţi (a se vedea Rubrica 2.4.). Practicile

privind pregătirea alimentelor şi consumul sunt adesea înrădăcinate

în culturile şi tradiţiile culinare specifice. Sugerarea problemelor cu

privire la pregătirea alimentelor sau la practicile de consum poate fi

percepută ca o critica a identităţilor acestora. Prin urmare, astfel de

credinţe, tradiţii şi practici sunt dificil de schimbat doar prin oferirea

de informaţii privind riscurile referitoare la siguranţa alimentelor. De

exemplu, în unele culturi, contactul direct al mâinilor cu alimentele

este perceput ca parte esenţială în pregătirea alimentelor în mod

tradiţional, autentic. Simpla sugestie că cei care pregatesc mâncarea

ar trebui sa poarte mănuşi poate fi interpretată ca acuzaţie cu privire

la faptul că practicile acestora de pregătire a alimentelor determinate

cultural sunt necurate. În loc de simpla comunicare a informaţiilor cu

privire la riscuri, mesajele pot fi mai eficiente dacă oferă informaţii

cu privire la metodele de reducere a riscurilor dar care nu schimbă

în mod fundamental semnificaţiile alimentelor sau practicilor (de

exemplu informaţii privind modul de a pregăti alimentele tradiţionale

la temperaturile minime de siguranţa).

27

Rubrica 2.4.

Rolul alimentelor în cultură şi societateAlimentele şi pregatirea alimentelor joacă un rol unic în culturi şi societăţi şi trebuie luate în considerare în elaborarea mesajelor privind riscurile alimentare.Alimentele reprezintă o parte a practicilor religioase, culturale şi tradiţionale (de exemplu ritualul de pregatire şi consum al anumitor alimente).Alegerile alimentare sunt un mod de a comunica identitatea personală sau apartenenţa culturală sau o expresie a punctelor de vedere ideologice (abstinenţa de la anumite produse din carne).Unele alimente au o importanţă specială simbolică (laptele, mierea, fructele şi legumele pot fi asociate cu sănătatea, puritatea şi prosperitatea interioară). Alterarea unor astfel de produse poate fi considerată ca fiind inacceptabilă, şi riscurile asociate contaminării acestor alimente pot fi de asemenea percepute ca mult mai ridicate datorită valorii lor simbolice.

1.2.2 Modalitatea de accesare a publicului ţintă?

Comunicarea riscului de siguranţă alimentară poate fi eficientă

atunci când se utilizează mecanismele adecvate pentru publicul

ţintă. Pentru fiecare public ţintă, este importantă întelegerea celor

mai preferate şi potrivite surse de informaţii, canale şi metode de

comunicare.

28

Sursele de informare şi comunicatorii

Pentru a stabili sursele de informaţii care pot contribui la

comunicarea riscurilor de siguranţă a alimentelor, comunicatorii

riscului trebuie să înţeleagă sursele de informare care sunt considerate

de către publicul ţintă ca fiind de încredere şi sigure. Comunicatorii

riscului trebuie să colaboreze cu sursele de informaţii accesibile

credibile pentru a transmite informaţia referitoare la riscul de siguranţă

alimentară către publicul ţintă.

Organizaţiile trebuie de asemenea să aleagă un purtător de

cuvânt pentru comunicarea cu publicul. Comunicarea eficientă a

riscului depinde atât de înţelegere cât şi de credibilitate. De aceea, în

alegerea persoanei corecte pentru comunicarea riscurilor de siguranţă

alimentară, este importantă selectarea unei persoane care este

competentă din punct de vedere tehnic si cunoaşte aspectele legate

de risc, este încrezatoare în abilitatea lui/ ei de a vorbi despre ele, şi,

prin comportament şi acţiuni, este capabilă să asigure încrederea şi

siguranţa altora.

Pentru a inspira încredere, comunicatorul (şi comunicările)

trebuie să demonstreze cunoaştere şi expertiza, nevinovaţie şi

onestitate, o preocupare, grijă, şi empatie sinceră. Identificarea

experţilor tehnici care să demonstreze cunoaştere şi expertiza în ceea

ce priveşte riscurile de siguranţă alimentară nu este de obicei dificilă.

29

Demonstrarea expertizei substanţiale fără capacitatea de a se

conecta la oamenii obişnuiţi poate sugera detaşarea comunicatorului

de oamenii “obişnuiţi”, reducându-le atât credibilitatea cât şi eficienţa.

De aceea, în plus faţă de găsirea comunicatorilor cu experienţă

tehnică, este important ca ei să poată comunica uşor şi sincer cu

alte persoane, să le înţeleagă îngrijorările şi să poată răspunde

corespunzător. Comunicatorii buni işi adaptează abordările de

comunicare pentru îndeplinirea necesităţilor celor cu care doresc să

comunice, recunosc atunci când nu cunosc toate răspunsurile şi ştiu

cum să-ţi adapteze comunicarea în consecinţă.

Poate fi dificil să găseşti o singură persoană care deţine

experienţă tehnică necesară şi abilităţile de comunicare, astfel încât ar

putea fi necesară convocarea echipelor de persoane care, împreună,

posedă abilităţile solicitate. Câteodată, aceasta înseamnă alegerea

unui comunicator lider care să deţină abilităţi bune de comunicare şi

experienţă, care să fie apoi sprijinit de un grup de experţi tehnici.

De asemenea, ar fi bine să se furnizeze experţi tehnici instruiţi

în domeniul aspectelor sociale importante şi al comunicării riscului,

astfel încât aceştia să poata comunica eficient cu privire la riscuri.

30

Este foarte important ca în timpul situaţiilor urgente cu privire

la riscurile de siguranţă alimentară să existe un comunicator de

încredere şi bine instruit. Totuşi, importanţa şi utilitatea de a avea

un comunicator nu se limitează la situaţiile de urgenţă. De exemplu,

purtătorii de cuvant pot fi folosiţi la promovarea campaniilor de

conştientizare a riscului legat de siguranţa alimentară.

Canalele şi metodele de informare

Utilizarea canalelor şi metodelor corespunzatoare de

comunicare pentru adresarea riscului legat de siguranta alimentara,

este esenţială pentru a comunica publicului ţintă. Comunicatorii

trebuie să înţeleagă care sunt canalele şi metodele de comunicare

(de ex. media, site-uri web, întruniri etc.) cele mai potrivite pentru a

comunica cu fiecare public ţintă. Nu întreg publicul ţintă va avea acces

la acestea, sau va dori să utilizeze aceleaşi canale de comunicare.

Site-urile web pot fi de exemplu inutile în ţările în curs de dezvoltare

unde, majoritatea publicului ţintă poate avea acces limitat la internet.

31

1.3 Care este Istoricul Riscului şi Mediile Politice şi Media care îl

încadrează?

Pentru a determina tipul de informaţii necesare pentru

comunicarea unei probleme speciale privind siguranţa alimentelor,

comunicatorii trebuie să ia în considerare mediul istoric, politic şi

media în care apare un aspect de siguranţă alimentară. Riscurile

legate de siguranţă alimentară trebuie discutate în contextul special

în care apar.

Pentru a înţelege mai bine contextul unei probleme de siguranţă

alimentară, este esenţială cunoaşterea istoricului riscului legat de

siguranţa alimentară. De exemplu, dacă o companie are probleme

de siguranţă alimentară care afectează produsele, nivelul existent

de încredere a publicului în respectiva companie este probabil sa

fie scăzut. Atunci când respectiva companie are o altă problemă

de siguranţă alimentară, comunicatorii riscului nu trebuie doar să

comunice cu privire la riscul legat de siguranţa alimentară, ci trebuie

să restabileasca încrederea publică şi să explice de ce aceeaşi

problemă s-a întâmplat din nou şi ce măsuri trebuie luate pentru a

preveni astfel de situaţii în viitor.

Abordările cu privire la comunicarea riscului legat de siguranţă

alimentară pot fi de asemenea diferite dacă, reprezintă un subiect

controversat, cum ar fi opiniile politice sau ştiinţifice divergente sau

32

opiniile puternice divergente ale unor grupuri de interese sau ONG-

uri. Comunicarea susţinută este adesea solicitată, iar comunicatorii

trebuie să ia în considerare momentul şi modalitatea de a se adresa

şi de a răspunde la opiniile divergente ale altor persoane interesate

care comunică riscul.

Rubrica 2.5.

Bisfenol A în biberoaneRezumat:Bisfenol A (BPA) reprezintă un agent chimic fabricat de om, adesea inclus în materialele de ambalat din plastic ale alimentelor şi băuturilor. Cercetatorii din 1990 au realizat că acest agent chimic migra din materialul plastic în apă, ajungând la concluzia că BPA ar putea fi consumat in mod neintenţionat şi că ar putea produce efecte serioase asupra sănătăţii (de ex. anomalii de reproducere, cancer de sân si prostată şi probleme neurologice de comportament).

Principala provocare a comunicării riscului: Comunicarea despre BPA atunci când există opinii puternice divergente ale experţilor în ceea ce priveşte riscul asupra sănătăţii consumatorilor si modul de a-l soluţiona.

Acţiuni şi rezultate: Multe agenţii de reglementare din lume au efectuat experimente pentru a evalua riscul. Grupurile de interese şi agenţii din mediul academic şi cercurile politice publice au comunicat în media şi au criticat utilizarea BPA, ceea ce a dus la creşterea îngrijorării publice. Aceasta a fost urmată de o serie de acţiuni contradictorii sau confuze ale agenţiilor guvernamentale, autorităţilor de sănătate, media si persoanelor interesate din lume, care a dus la creşterea îngrijorarii publice.

33

De exemplu, Agenţia de reglementare a sănătăţii şi alimentaţiei din Canada a decis să interzică utilizarea BPA în biberoane, după ce o mare companie din SUA anunţase că nu vor vinde biberoane care contin BPA. FDA din SUA a început să cerceteze mai atent BPA şi au ales să nu interzică produsul chimic deoarece evaluarea lor asupra evidenţelor ştiinţifice a indicat că BPA nu reprezintă un risc semnificativ pentru consumatori. De la această decizie, adepţii atât de la nivel de stat cât şi de la nivel naţional din SUA au continuat să preseze pentru întreprinderea de măsuri, şi cateva state din SUA au intezis utilizarea BPA în biberoane şi alte ambalaje pentru copii. Modalităţile în care a fost solutionat riscul potenţial au fost diferite la nivel internaţional. Anumite ţări din lume au decis să interzică utilizarea BPA în materialele de ambalare a alimentelor, în timp ce altele nu au interzis-o.

Lecţiile învăţate:Opiniile divergente şi acordul discordant în ceea ce priveste modalitatea în care se soluţionează un posibil risc, pot creşte nivelul interesului public şi pot lăsa oamenii să se întrebe ce anume să creadă si persoanele în care să aibă încredere.Atunci când comunică publicului, în situaţiile în care există opinii divergente, comunicatorii riscului trebuie să se adreseze şi să raspundă la opiniile divergente ale altor persoane interesate, care comunică despre risc, şi să demonstreze activ onestitatea, expertiza şi un simţ al valorilor, pentru a creşte încrederea. Comunicarea rezultatelor evaluărilor de risc trebuie să clarifice de ce evaluările riscurilor care abordează aceleaşi întrebări sau intrebari similare pot diferi, astfel încât să se prevină confuzia dintre persoanele interesate. Sunt de asemenea importante demonstrarea comunicării între diferitele părţi care prezintă evidenţe “contradictorii” şi în special măsurile care trebuie intreprinse pentru rezolvarea dezacordului.

34

Pentru a împiedica mesajele contradictorii si confuzia publică, este importantă colaborarea (inter)naţională asupra aspectelor legate de comunicarea riscului între diferitele agenţii guvernamentale, precum şi cu alte persoane interesate, cum ar fi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi asociatiile din industrie.

Similar, tipul, tonul sau numarul de reportaje media care au

fost acordate unei anumite probleme privind siguranţa alimentelor pot

determina ce anume şi cum trebuie comunicat. Modalitatea în care

problemele privind siguranţa alimentelor sunt descrise în media, va

influenţa ceea ce cunosc oamenii despre risc şi ce cred despre acesta.

Pentru a determina subiectele care trebuie adresate în comunicat,

este deosebit de important să se înţeleagă tipul de relatare care se

utilizează pentru a explica natura riscului, cauza acestuia şi persoana

responsabilă pentru soluţionarea acesteia.

1.4 Înţelegerea responsabilităţilor comunicatorului în ceea ce

priveşte comunicarea riscului legat de siguranţa alimentară

Comunicatorii riscurilor trebuie să-şi definească responsabili-

tățile cu privire la o situaţie specială de siguranţa alimentară. Având în

vedere resursele limitate ale comunicatorilor de risc, aceştia trebuie

să decidă nivelul de intervenţie şi efortul, în mod corespunzător

35

pentru a raspunde la o anumită problemă privind siguranţa alimentelor.

În cazurile în care, există o ameninţare imediată care ar putea

avea consecinte serioase, exista o datorie etică şi o obligaţie de a

comunica rapid şi pe scara largă avertismente corespunzatoare şi

alte informaţii pentru a motiva oamenii să-şi ia măsurile necesare

pentru protejarea sănătăţii. Descoperirea faptului că un produs a fost

contaminat cu agenţi cauzatori ai toxiinfecţiei alimentare, s-ar putea

încadra în această categorie (Rubrica 1.1. cu privire la E. coli). În

schimb, în situaţiile în care, evidenţele sugerează că riscurile aduse

sănătăţii publice sunt destul de scăzute şi oamenii nu sunt alarmaţi

sau preocupaţi, reacţia corespunzătoare poate fi punerea informaţiilor

la dispozitia persoanelor care interesate, de exemplu emiţând un

comunicat de presă sau publicând informaţiile pe site-ul web.

Unul dintre cele mai dificile aspecte care trebuie abordat este

reprezentat de măsurile care trebuie intreprinse de comunicatori

atunci când estimările privind riscul tehnic nu corespund percepţiilor

publice în ceea ce priveşte riscul. Atunci când se abordează probleme

de siguranţă a alimentelor în care impactul asupra sănătăţii publice

este ridicat dar preocuparea publică este scazută, comunicatorii

au obligaţia morală de a proteja săntatea publică. În acest scop, ei

trebuie să facă mai mult decât să furnizeze informaţii pur și simplu,

36

şi anume să se implice în activităţi pentru a spori interesul public şi

gradul de conştientizare, precum şi să determine părţile interesate şi

membrii publicului să intreprindă măsuri corespunzatoare.

Pe de altă parte, în situaţiile în care interesul public depăşeşte

semnificativ impactul asupra sănătăţii publice, comunicatorilor le

poate fi dificil să aleagă. În anumite cazuri, ei pot fi responsabili pentru

explicarea contextului riscului şi pentru abordarea in mod adecvat a

motivelor care stau la baza interesului lor. Totuşi, este important de

menţionat faptul că, desi percepţiile oamenilor cu privire la risc le

depaşesc pe cele identificate în evaluările tehnice ale riscului, aceasta

nu înseamnă în mod automat că atitudinea publicului trebuie “corectată”

astfel încât să fie în acord cu evaluările ştiinţifice ale riscului sau cu

opiniile expertilor. De exemplu, faptul că o anumită situaţie de risc

privind siguranţa alimentelor determină apariţia a foarte puţine cazuri

de boală sau deces nu înseamnă neapărat că riscul este acceptabil.

Cu toate acestea, clarificarea nivelului riscului în cauză, împreună cu

conştientizarea preocupărilor publicului, pot ajuta consumatorii să ia

decizii în cunostinţă de cauza referitoare la siguranţă, atunci când

fac propriile alegeri alimentare (a se vedea Rubrica 2.6 pentru un

exemplu cu privire la modalitatea în care comunicarea riscului ţine

cont de interesul publicului).

37

Identificarea unui risc alimentar sau a unui risc alimentar

perceput ar putea duce la “stigmatizarea” respectivelor alimente

sau a altor produse alimentare fabricate în regiunea afectata, cu

consecinţe economice semnificative şi un impact negativ asupra

mijloacelor de subzistenţă ale producatorilor locali. Comunicarea

riscului privind siguranţa alimentelor ar trebui să explice riscul şi să

furnizeze oamenilor informaţii clare referitoare la acesta. Aceasta

poate minimiza un stigmat neîntemeiat.

Capitolul 2. Comunicarea efectivă a riscului privind siguranţa

alimentelor

Rezumat:

o Coordonarea acţiunilor de comunicare trebuie să fie o parte

integranta a planului de intervenţie. Coordonarea eficientă a

eforturilor de comunicare între diferitele părţi interesate promovează

mesaje coerente în scopul clarităţii şi evitării confuziei în rândul

publicului ţintă.

o Relaţia cu părţile interesate necesită o investiţie continuă şi trebuie

atent administrată. Comunicatorii trebuie să dezvolte şi să menţină

relaţii bune de colaborare cu părţile interesate relevante.

38

o Atunci când este necesară comunicarea referitoare la un risc

privind siguranţa alimentelor, în condiţiile în care informaţiile sunt

nesigure şi/sau incomplete, comunicatorii trebuie să indice clar ceea

ce se cunoaşte, ceea ce este relevant dar incert, precum şi măsurile

care se intreprind pentru a reduce nesiguranţa şi a raspunde mai

eficient.

o Mesajele eficiente de comunicare a riscului furnizează publicului

ţintă informaţii clare adaptate necesităţilor lor, descriu riscul şi

furnizează informaţii referitoare la măsurile care se întreprind pentru

a-l reduce, precum şi la măsurile pe care le pot lua oamenii pentru

a reduce acest risc.

o Pentru a elabora mesaje eficiente cu privire la risc, comunicatorii

trebuie să informeze întotdeauna şi să se angajeze ori de câte

ori este posibil în dialoguri cu părţile interesate pentru elaborarea

mesajelor, să testeze în prealabil mesajele în randul publicului ţintă,

să monitorizeze şi să adapteze mesajele pe măsură ce problema de

siguranţa a alimentelor evoluează.

o Monitorizarea şi evaluarea eficacităţii comunicării pot reprezenta un

aport valoros atât pentru actuala cat si pentru viitoarea comunicare a

riscului privind siguranţa alimentelor. Este important să se evalueze

dacă publicul a recepţionat, a înţeles şi a răspuns corespunzător la

mesaje.

39

Scop

Scopul acestui capitol este de a integra mesajele cheie

menţionate în capitolul anterior precum şi în broşura “Definiţii şi principii

în comunicarea riscului aplicată în domeniul siguranţei alimentelor” în

instrucţiuni practice pentru efectuarea comunicării eficiente a riscului

privind siguranţa alimentelor. Totodata sunt ilustrate instrumente suport

pentru luarea deciziilor în ceea ce priveşte momentul comunicării

şi ceea ce trebuie comunicat referitor la riscurile privind siguranţa

alimentelor în caz de incertitudine, precum şi recomandări pentru

elaborarea mesajelor referitoare la riscul privind siguranţa alimentelor

şi pentru monitorizarea şi evaluarea activităţilor de comunicare a

riscului.

2.1 Cunoaşterea publicului ţintă

Comunicarea riscului implică persoane, de aceea este crucial

să se cunoască şi să se înţeleagă publicul ţintă înainte de elaborarea

mesajului. Identificarea publicului ţintă depinde de scopul comunicării

riscului privind siguranţa alimentelor, care poate include:

- Furnizarea informaţiilor pentru a permite luarea deciziilor în cunoştinţă

de cauză;

- Convingerea adoptării unei anumite abordări (de ex. promovarea

sănătăţii);

40

- Iniţierea dialogului şi a angajamentului pentru a se ajunge la cea mai

buna abordare.

Identificarea publicului ţintă se face prin dialogul cu părţile

interesate şi este important să se ia în considerare următoarele:

o Cine şi /sau ce este direct afectat de risc?

o Cine poate influenţa problema, atât pozitiv, cât şi negativ (de

ex., cine poate reduce eficient riscul şi cine poate furniza soluţii)?

o Cine este afectat in mod indirect de problemă si trebuie sa

afle despre risc (de ex. asistenţi sociali, guverne)?

De exemplu, dacă se identifică un focar de listerioză şi se

confirmă faptul că afectează consumatorii peste o anumită vârstă,

comunicarea destinată reducerii riscului ar trebui sa ajungă la diferite

publicuri ţintă prin intermediul diferitelor canale. Trebuie elaborate

diferite mesaje pentru comunicarea cu :

- Consumatorii vârstnici care trăiesc singuri, în ceea ce priveşte

importanţa bunelor practici de igienă pentru pregatirea şi depozitarea

alimentelor (posibil prin pliante mari care trebuie distribuite la

domiciliu);

- Asistenţii sociali ai persoanelor în vârstă, in ceea ce priveşte

importanţa bunelor practici de igienă la îngrijirea consumatorilor

vulnerabili (scrisori adresate familiei şi asistenţilor sociali calificaţi

41

incluzând recomandări referitoare la modalitatea de manipulare şi

depozitare a alimentelor);

- Personalul de la cantina azilurilor, în ceea ce priveste

responsabilităţile lor şi cele mai bune practici de utilizat în aceste

medii (postere care trebuie plasate în zonele de preparare a hranei);

- Spitale şi furnizorii de alimente ai acestora în ceea ce priveşte

cele mai bune practici (se ia în considerare elaborarea /actualizarea

instrucţiunilor existente).

Rubrica 4.1.

Care este publicul ţintă?

Pentru comunicarea riscului, publicul ţintă poate varia în funcţie de scopul comunicării riscului pivind siguranţa alimentelor, tipul riscului şi factorii socio-culturali.Exemplele includ:- publicul, inclusiv grupurile care sunt expuse riscului maxim;- femeile, ca principali manipulatori/cumpăratori de alimente;- factorii de decizie;- legiuitorii din domeniul siguranţei alimentelor;- practicieni din domeniul sănătăţii publice;- fermieri/producători primari;- producători alimentari mici/medii/mari înregistraţi; - producători alimentari neoficiali; - retaileri/vânzatori de produse alimentare;- agenţi de vânzări şi manipulatori de alimente;- comercianţi de produse agro –chimice;- angajatori/angajaţi.

42

2.2 Cum să înţelegem publicul ţintă

Aşa cum s-a discutat la Capitolul 2, fiecare public ţintă are

cerinţe diferite de informare iar comunicarea trebuie realizată de către

un purtator de cuvânt/sursa în care au încredere si într-un limbaj pe

care il înţeleg. Este important să se cunoască şi să se înţeleagă ceea

ce aceştia ştiu deja despre risc, orice lacune în cunoaştere care trebuie

abordate, orice preocupări şi percepţii specifice pe care ei le au cu

privire la risc. Este, de asemenea, important, să se respecte şi să se

ia în considerare cultura, convingerile şi statusul socio-economic.

În funcţie de timpul şi resursele disponibile, informaţiile

referitoare la cel mai bun mod de adaptare şi comunicare a mesajelor

pot fi dobândite prin discutii faţă în faţă, întruniri cu publicul ţintă pentru

a testa mesajele propuse pe un grup selectat, studiu calitativ (de ex.

grupuri de discuţii) sau studiu cantitativ (de ex. sondaje).

Câteva întrebări utile de adresat sunt următoarele:

• Ce inţelege publicul ţintă cu privire la acest risc privind siguranţa

alimentelor?

• Ce concepţii greşite au aceştia?

• Ce vrea să ştie publicul ţintă despre acest risc privind siguranţa

alimentelor?

• Publicul ţintă consideră ca acest risc este ridicat sau scăzut?

43

• Care sunt preocupările şi percepţiile specifice ale publicului

ţintă? De ex, cine este perceput ca fiind cel mai vulnerabil la

risc?

• Cum preferă publicul ţintă sa primească informaţiile referitoare

la riscurile privind siguranta alimentelor? Prin intermediul

oamenilor de ştiinţă, ONG-urilor, presei, sau din partea unui

oficial sau purtător de cuvânt al autorităţii guvernamentale?

• În ce surse de informaţii are încredere publicul ţintă? Este vorba

despre presă, oamenii de ştiinţă, managerii şi comunicatorii

riscului privind siguranţa alimentelor sau ONG-urile?

• Sunt sursele şi canalele de informaţii care sunt planificate a fi

utilizate, accesibile publicului ţintă?

• Care sunt liderii de opinie care pot influenţa publicul ţintă?

Răspunsurile la aceste întrebări vor ajuta la stabilirea lacunelor

în cunoaştere şi a preocupărilor care trebuie abordate, precum şi

a surselor şi canalelor de informaţii care pot ajuta la comunicarea

riscului către publicul ţintă.

44

Rubrica 3.2.Cum se pot accesa populaţiile vulnerabile?

Un public ţintă poate fi un sub-grup foarte specific al populaţiei care, din cauza caracteristicilor lui sau a situaţiei actuale, este foarte vulnerabil la un risc privind siguranţa alimentelor şi/sau este greu accesibil prin intermediul metodelor de comunicare mai convenţionale. Este important să se ţină cont de existenţa unor nevoi de comunicare foarte specifice ale unui grup vulnerabil, care să poata fi abordate prin reţelele existente sau elaborate în mod specific. Următorul tabel enumeră doar câteva exemple de luat în considerare din multiplele metode de comunicare cu populaţiile vulnerabile.

Grup De luat în considerareFemei însărcinate Practicieni din domeniul

sănătăţii, mediile sociale, presa specializată

Pacienţi cu imunitate compromisă Practicieni din domeniul sănătăţii, asistente medicale specialiste, asociaţii de pacienţi, asistenţi sociali, educatori din anturaj (educaţie de la egal la egal)

Persoane cu deficienţe de vedere Asociatiile pentru nevăzători, şcoli pentru nevăzători, publicaţii

Persoane cu dizabilităţi de vorbire şi auz

Asociaţii, interpreţi în limbajul semnelor

Persoane în vârstă Asistente medicale comunitare, servicii de vizitare şi asistenţă, pliante mari, media (radio local, publicaţii pentru vârstnici), reuniuni comunitare

45

Comunităţi rurale sau izolate Reuniuni comunitare, şefi, mediaPersoane izolate Servicii socialeCopii Profesori, organizaţii pentru

părinţi, televiziune, medii socialeDizabilităţi de învăţare Asistenţi sociali, profesoriPersoanele care trăiesc în sărăcie

Servicii sociale, bănci de alimente, misiuni, adăposturi etc.

Rubrica 3.3

Planificarea: Cum să cunoaştem publicul ţintă?

O bună înţelegere a caracteristicilor diferitelor sectoare ale populaţiei (de ex. ce consuma, atitudinea faţa de risc, încrederea in institutii, norme culturale si sociale), ale reprezentanţilor lor (de ex. asociaţii comerciale, lideri comunitari, bloggeri influenţi) şi a cerintelor lor de informare şi a preferinţelor (de ex. nivelele de instruire, limbajele folosite vorbite, accesul la informaţii) pot ajuta la pregătirea unei game largi de scenarii pentru comunicarea riscului.Câteva surse care pot ajuta la schematizarea diferitelor populaţii şi a cerintelor de informare într-un context de comunicare a riscului privind siguranţa alimentelor includ:- Conversaţia şi remarcile din partea grupurilor de părţi interesate- Studiul unui grup de discuţii redus cu reprezentanţi ai publicului ţintă - Studiul de piaţă calitativ şi cantitativ (consumatori: ce ştiu, ce nu ştiu, preocupări şi percepţii specifice ale riscului, încrederea şi utilizarea surselor de informaţii. De obicei este utilizat mai des pentru problemele curente de siguranţă a alimentelor, dar poate fi folosit la o scară mai mare, pentru reacţii complexe la situaţii de urgenţă,

46

dacă şi atunci cand este necesar)- Monitorizarea presei pentru a stabili ce ştiri şi informaţii ajung deja la public şi, dacă este posibil, modul în care pare să reacţioneze publicul - Cel mai recent recensământ (contextul demografic, etnic şi religios care poate avea impact asupra obiceiurilor alimentare ale consumatorului)- Sondaje referitoare la nutriţie şi dieta (modele de consum, informaţii cu privire la posibile substituţii alimentare)- Studii de piaţă (obiceiuri de cumpărare şi depozitare)- Site-uri web şi reţele sociale (identificarea comunităţilor online şi utilizarea limbajului de către acestea, de ex. mame, grupuri specifice de vârstă, canale etnice minoritare)- Organizaţiile consumatorilor, grupuri speciale de interese (de ex. persoanele care suferă de alergii, grupuri religioase), asociţiile comerciale.

2.3 Interacţiuni cu părţile interesate

Majoritatea problemelor de comunicare a riscului privind

siguranţa alimentelor, implică in mod direct si au implicaţii pentru

diferitele departamente guvernamentale, afaceri individuale, grupuri

industriale, asociaţii ale consumatorilor şi persoane individuale.

Coordonarea acţiunilor de comunicare între aceste grupuri de părţi

interesate este la fel de importantă ca şi coordonarea altor acţiuni

de răspuns şi trebuie să fie o parte integrantă şi esenţiala a planului

de intervenţie. Acest lucru este cu atât mai important şi mai dificil în

47

situaţiile de urgenţă, când mesajele necesită deseori a fi modificate

frecvent şi elaborate în timp foarte scurt, în colaborare cu o gama mai

largă de agenţii şi părţi interesate decât în situaţii normale.

Recomandare În situaţiile de urgenţă din domeniul siguranţei alimentelor, este

deseori utilă identificarea unei autorităţi guvernamentale pentru

coordonarea acţiunilor de comunicare, precum si desemnarea

unuia sau mai multor purtători de cuvânt corespunzători ai mai

multor autorităţi guvernamentale, pentru a se asigura consecvenţa

mesajelor guvernamentale şi pentru a se evita confuzia.

Deficienţele de coordonare cresc posibilitatea ca resursele

de comunicare să se irosească, să nu profite de cunoştinţele părţilor

interesate şi de diferitele canale de diseminare şi cresc probabilitatea

confuziei şi chiar a informaţiilor publice contradictorii. Credibilitatea

şi eficacitatea fiecărei organizaţii sunt periclitate atunci când

comunicarea sa nu se potriveşte şi nu este coordonată cu cea a

parţilor interesate.

De exemplu, într-un caz de contaminare cu aflatoxină, oamenii

de ştiinţă implicaţi în evaluarea riscului au dezbatut datele constatate

în cadrul comunităţii ştiinţifice, dar nu le-au discutat cu persoanele

responsabile pentru gestionarea riscului şi comunicarea către public

48

(a se vedea si http://www.modernghana.com/news/18385/1/shock-

scientific-reportkenkey-causes-cancer.html). Atunci cand ştirile din

presă au prezentat datele constatate, oamenii de ştiinţă şi managerii

riscului au comunicat mesaje diferite cu privire la risc, fapt ce a dus la

confuzie şi posibil la pierderea încrederii.

În plus faţă de promovarea de mesaje consecvente,

coordonarea comunicării şi colaborarea cu părţile interesate relevante

oferă şansa:

- de a înţelege mai bine situaţia,

- de a obţine răspuns în ceea ce priveşte preocupările publicului ţintă,

şi

- de a beneficia de credibilitatea şi capacitatea de comunicare a

altor organizatii pentru a ajuta la diseminarea informaţiilor dacă

este necesar. O mai mare implicare în aceasta problemă a părţilor

interesate duce adesea la un nivel mai ridicat de încredere publică

şi la o deschidere mai mare din partea publicului ţintă de a accepta

mesajele şi de a lua măsuri pentru a se proteja.

49

Rubrica 3.5 Focarul din 2006 cauzat de tulpina E. coli O157:H7 din spanacul proaspăt, în Statele Unite (Acest studiu de caz este discutat şi în capitolul 2, însă aici sunt menţionate câteva aspecte suplimentare, ilustrând beneficiile unei comunicări coordonate a mesajelor).Rezumat :În 2006, a existat un focar de toxiinfeţie alimentară în SUA, cauzat de tulpina E. coli O157:H7. Până la identificarea focarului şi a pericolului, 50 persoane s-au îmbolnăvit şi o persoană a decedat. O investigaţie efectuată de Administraţia din SUA pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a indicat spanacul drept posibilă cauză a focarului.

Principala provocare în comunicarea riscului:- Colaborarea cu părţile interesate pentru comunicarea coordonată a mesajelor în timpul unei situaţii de urgenţă privind siguranţa alimentelor care necesită un răspuns rapid.

Acţiuni:Comunicarea între părţile interesate a fost coordonată în mai multe moduri;- FDA a notificat asociaţiile naţionale din industrie cu câteva ore înainte, că va emite o alertă pentru consumatori de a nu mânca spanac proaspăt ambalat in pungi. Aceasta a permis grupurilor din industrie să răspundă imediat si sa opreasca toate actiunile de recoltare, transport si vanzare a intregii cantitati de spanac.- Pentru a reduce confuzia publică, industria de produse proaspete a colaborat cu FDA, utilizând aceleaşi mesaje de comunicare a riscului privind siguranţa alimentelor. Industria a consolidat, de asemenea, credibilitatea FDA, îndrumând consumatorii să respecte recomandarea FDA şi încurajând companiile să coopereze cu FDA pentru a rezolva problema.

50

- Vanzătorii de alimente cu amănuntul au oferit răspuns FDA în ceea ce priveşte preocuparile publicului si confuzia cumpărătorilor in privinta produselor pe care trebuie să le evite, ceea ce a permis FDA să îţi modifice comunicatele pentru a oferi clarificări şi pentru a aborda preocupările şi percepţiile publicului.- Asociaţiile naţionale şi regionale din industrie pentru produse proaspete şi-au coordonat mesajele reciproc, au comunicat cu mass media şi au emis actualizări periodice prin e-mail către cultivatorii de fructe şi legume, transportatori, vânzători cu amănuntul, vânzatori en-gros, distribuitori de alimente şi alţii.- FDA a contactat reprezentanţii asociaţiilor din industrie şi media. Totuşi, programarea iniţială a acestor contactari a împiedicat diseminarea eficientă a mesajelor. FDA a contactat media cu o oră înainte de contactarea industriei. Imediat dupa contactarea media de către FDA, reporterii au telefonat directorilor executivi ai asociaţiilor din industrie, punând întrebări referitoare la comunicatul FDA. Cu toate acestea, asociaţiile din industrie nu fuseseră încă puse la curent şi nu au putut raspunde.

Lecţii învăţate :Colaborarea cu părţile interesate pentru transmiterea coordonată a mesajelor este importantă pentru comunicarea eficientă a riscului privind siguranţa alimentelor. Este important ca toate părţile interesate implicate într-o problemă de siguranţa a alimentelor să colaboreze la transmiterea mesajelor în măsura în care este posibil.

Colaborarea eficientă cu părţile interesate pentru coordonarea

comunicării riscului necesită relaţii strânse, care nu pot fi uşor

stabilite, fiind ştiut că gestionarea unei probleme de risc necesită un

răspuns rapid. De aceea, este importantă identificarea, dezvoltarea și

51

menţinerea relaţiilor de colaborare cu părţile interesate relevante

înainte ca aceste probleme să apară. Stabilirea de relaţii şi includerea

lor în activitatea de rutină facilitează coordonarea şi colaborarea

atunci când trebuie abordat un risc privind siguranţa alimentelor.

Recomandări:

Principii pentru dezvoltarea de bune relaţii cu părţile interesate:

- deschidere şi transparenţă (de ex. să nu se ţină secrete întrunirile,

să se comunice minutele).

- respectarea intereselor părţilor interesate.

- comunicarea timpurie şi frecventă a problemelor de interes comun.

- ascultarea şi încercarea de înţelegere a nevoilor şi perspectivelor

părţilor interesate.

- promiterea doar a lucrurilor care pot fi realizate şi respectarea

acesteia.

Practici pentru înţelegerea şi colaborarea cu persoanele interesate:

- stabilirea şi menţinerea listelor de contact astfel încât informaţiile

să poată fi distribuite iar părţile interesate să fie implicate rapid

atunci când e cazul.

52

- transmiterea periodică a informaţiilor către părţile interesate pentru a se menţine relaţiile. Acest lucru este important atunci cand există sau nu un risc. De exemplu, distribuirea studiilor curente, explicarea modului în care sunt gestionate problemele de siguranţa a alimentelor şi sublinierea rolului organizaţiei in acestea ar putea fi utile pentru a se asigura faptul ca partile interesate sunt bine informate si pot comunica mai clar atunci când trebuie abordat un risc privind siguranţa alimentelor. - întrunirea periodică cu părţile interesate pentru a face schimb de informaţii, pentru a obţine date cu privire la publicul ţintă, pentru a solicita feedback in ceea ce priveşte abordările şi pentru a negocia parteneriate în scopul îmbunătăţirii comunicării.- utilizarea formatelor pentru întrunire (de ex. conversaţii bilaterale, informări de grup prin teleconferinţă, primării, mese rotunde cu cetăţenii, consultaţii online) cu care părţile interesate sunt familiarizate.- găsirea unui numitor comun şi a oportunităţilor de îmbunătăţire pentru a dezvolta, implementa şi testa planurile şi protocoalele de comunicare agreate de comun acord.

Este util să se ia în considerare elaborarea de planuri şi

protocoale împreună cu părţile interesate care să prezinte modalităţile

în care organizaţiile trebuie să colaboreze în timpul unei probleme

53

de siguranţă a alimentelor. Testarea şi aplicarea acestor planuri şi

protocoale pot consolida relaţiile şi coordonarea viitoare. Relaţiile

cu părţile interesate necesită o investiţie continuă şi trebuie aplicate

mecanisme pentru angajarea părţilor interesate, care să faciliteze

schimbul de informaţii, atunci când e cazul.

Este importantă identificarea celor mai relevante părţi

interesate pentru colaborare, atunci cand se abordează o problemă

de siguranţă a alimentelor. Părţile interesate cele mai relevante se

stabilesc în funcţie de scopul implicării acestora. Pentru a identifica

părţile interesate prioritare, este utilă organizarea lor pe categorii. De

exemplu:

- Factorii de decizie, ale căror decizii vor reduce/creşte riscul (de ex.

procesatorii alimentari);

- Cei care sunt cei mai afectaţi de risc şi organizaţiile care îi reprezintă;

- Cei care au cea mai mare influenţă (incredere şi accesibilitate);

- Cei care ar putea ajuta organizaţia să-şi îndeplinească obiectivele

de comunicare;

- Cei care ar putea împiedica organizaţia să-şi îndeplinească

obiectivele de comunicare.

Dacă este posibil, comunicatorii trebuie să implice persoanele

interesate prioritare în planificarea comunicării şi în elaborarea

mesajului. Este important să se utilizeze abordări corespunzatoare

54

de colaborare cu fiecare din aceste părţi interesate.

Prin colaborarea cu aceste părţi interesate, comunicatorii

riscului pot obţine informaţii valoroase referitoare la publicul ţintă, pot

obţine ajutor pentru transmiterea mesajelor catre respectivul public

ţintă si pot diminua riscul de împiedicare a îndeplinirii obiectivelor de

comunicare ale organizaţiei de către părţile interesate.

Punctele de vedere şi expertiza părţilor interesate pot ajuta la

elaborarea şi diseminarea mesajelor eficiente dar nu trebuie niciodată

să exercite o influenţă exagerata asupra factorilor de decizie. Chiar

si perceperea influenţei exagerate poate avea repercursiuni negative

asupra încrederii oamenilor într-o organizatie şi în mesajele sale.

2.4 Abordarea incertitudinilor

Problemele legate de risc evoluează uneori rapid şi adesea

implică informaţii incerte sau incomplete. Comunicarea la momentul

potrivit este esenţială pentru abordarea eficientă a riscului şi necesită

adesea o comunicare în ceea ce priveşte incertitudinea.

Managerii riscului ezită deseori să comunice o problemă legată

de risc până când incertitudinea este soluţionată şi toate faptele sunt

clare. Există un număr de motive menţionate de managerii riscului

pentru care ei nu comunică informaţii incerte.

55

- Teama de panică - Teama constă în faptul că informaţiile incerte

cu privire la risc vor creşte gradul de anxietate a publicului până la

nivel de panică, ducând la comportamente iraţionale. De fapt, studiile

demonstrează că panica este rară iar furnizarea de informaţii, chiar si

limitate sau nesigure, reduce probabilitatea de teamă.

- Teama de a pierde controlul - Aceasta se bazează pe noţiunea falsă

că, prin ţinerea analizelor de risc departe de public, organizaţiile pot

controla problema. Realitatea este că de fapt este dificil să ţii sub

un astfel de control aspectele legate de risc iar lipsa de comunicare

asupra acestora din cauza incertitudinii poate duce la pierderea

încrederii publicului în organizaţie. Este mai bine să se comunice

incertitudinea pentru a da dovada de un bun management şi a stabili

încrederea in randul publicului.

- Teama de pierderi economice - Aceasta se bazează pe preocuparea

legitimă potrivit căreia comunicarea informaţiilor incerte (de ex. sursa

alimentară suspectă într-un focar de toxiinfecţie alimentară) ar putea

crea un impact economic negativ inevitabil în sectorul economic.

Totuşi, studiile demonstrează că, de fapt, pierderile economice uriaşe

pot fi prevenite comunicând de la început, atât timp cât informaţiile

sunt clare şi actualizate. Reducand răspândirea bolii, se previn

costurile pentru serviciile medicale, la fel ca şi costurile posibile legate

de actiunile in justitie împotriva companiilor şi guvernelor.

56

- Lipsa alternativelor alimentare - Aceasta se referă la situaţiile în care

nu sunt disponibile alte alimente sau nu sunt accesibile, iar încetarea

consumului de alimente asociate cu riscul ar putea avea consecinţe

semnificative asupra sănătăţii.

Comunicarea, chiar şi în condiţii de incertitudine, determină

publicul ţintă să intreprindă măsuri pentru a se proteja, creşte abilitatea

organizaţiei de a comunica eficient cu privire la problemele (viitoare)

legate de riscul privind siguranta alimentelor, încurajând încrederea în

rândul publicului ţintă, şi poate reduce costul financiar pe termen lung

al riscului pentru comunitate.

În cazul unui focar de toxiinfectie alimentară, decizia de a

comunica, atunci când lucrurile sunt incerte, poate avea un impact

semnificativ asupra răspândirii bolii şi severităţii focarului. Poate dura

mult timp din momentul apariţiei bolii, până la confirmarea sursei

acesteia de către rezultatele de laborator. În acest timp, este posibil

ca din ce în ce mai multe persoane să se îmbolnăvească

Dacă se ia decizia de a aştepta confirmarea sursei de

catre laborator, se pierde ocazia de a proteja mai multe persoane

de îmbolnăvire. Este mult mai bine să se comunice din timp

despre posibilitatea unui focar, să se recunoască faptul că sursa

este necunoscută şi în curs de investigare şi să se recomande

57

consumatorilor si populaţiilor vulnerabile măsurile de precauţie

generale de siguranţa a alimentelor pe care le pot intreprinde pentru

a se proteja.

Rubrica 3.6. Comunicarea timpurie: Un exemplu de sprijin pentru luarea deciziilor (sursa: Agenţia de reglementare în domeniul sănătăţii şi alimentaţiei din Canada şi Agenţia de Sănătate Publică din Canada)

În orice situaţie de urgenţă, există dezbaterea cu privire la felul informaţiilor şi momentul în care acestea să se transmită publicului. Comunicarea riscului necesită transparenţă şi anunţarea timpurie pentru a stabili şi menţine increderea publicului, chiar si atunci când nu sunt disponibile informaţii ştiinţifice complete.

Ce trebuie comunicat şi când?Atunci când se ia decizia de a recomanda sau nu transmiterea informaţiilor referitoare la risc, oficialii işi pot pune anumite întrebări pentru a-i ajuta la luarea deciziei:

1. Informaţiile sunt necesare persoanelor expuse riscului pentru a se evita boala, a se reduce raspândirea bolii, şi/sau pentru a se proteja pe ei şi cei dragi lor de o ameninţare la adresa sănătăţii? Daca DA – informaţiile trebuie comunicate public în timp util şi într-o manieră accesibilă şi proactivă

58

2. Transmiterea informaţiilor ar contribui la promovarea încrederii cetăţenilor şi partenerilor:- furnizând un context mai larg al situaţiei?- furnizând detalii actualizate privind motivele care au stat la baza luării deciziilor? - conştientizând incertitudinile? - indicând ce s-ar putea întâmpla în continuare pentru a încuraja pregătirea practică şi emoţională? Dacă răspunsul este Da la una sau mai multe întrebări – informaţiile trebuie comunicate public în timp util şi într-o manieră accesibilă şi proactivă

3. Există un motiv întemeiat pentru a lua în considerare nedivulgarea informaţiilor privind riscul? Cum ar fi: a) Transmiterea informaţiilor ar putea compromite securitatea naţională sau o investigaţie în curs? b) Transmiterea informaţiilor ar putea încălca legislaţia cu privire la confidenţialitate ? c) Transmiterea informaţiilor ar putea duce la stigmatizarea grupurilor etnice specifice? d) Transmiterea informaţiilor ar putea expune organizaţia la un risc juridic?

Dacă DA – informaţiile cu privire la risc pot fi nedivulgate în mod justificat; totuşi, în toate aceste cazuri, trebuie să aibă prioritate informarea persoanelor expuse riscului

Rubrica 3.7. Comunicarea incertitudinii Atunci cand se comunică o problemă legată de siguranţa alimentelor, în condiţiile în care informaţiile referitoare la risc sunt asociate cu incertitudinea, sau în cazul în care există lacune în cunoaştere, este importantă: - conştientizarea domeniilor de incertitudine;

59

- comunicarea măsurilor care se iau pentru a se reduce incertitudinile;- comunicarea implicaţiilor incertitudinilor rămase cu privire la siguranţa alimentelor;- furnizarea de recomandări cu privire la măsurile care pot fi întreprinse de oameni pentru a se proteja. În plus este importantă : - conştientizarea faptului că mesajele timpurii se pot modifica pe măsură ce sunt colectate şi /sau verificate noi informaţii- transmiterea şi dezbaterea informaţiilor mai complete atunci cand acestea devin disponibile, implicaţiile lor, precum şi orice acţiuni revizuite care pot proteja în continuare siguranţa alimentelor şi preveni boala.

2.5 Elaborarea mesajului

O bună înţelegere a naturii problemei de siguranţă a alimentelor

şi a nevoilor de comunicare ale publicului ţintă duce la elaborarea

de mesaje care abordează aceste nevoi şi care furnizează informaţii

relevante cu privire la risc.

La elaborarea mesajelor, următoarele întrebări sunt importante

de luat în considerare în ceea ce priveşte publicul ţintă:

- Care este problema de siguranţa a alimentelor?

- Care este riscul pentru publicul ţintă?

- Ce preocupări şi percepţii are publicul ţintă cu privire la risc?

- Ce poate face publicul ţintă cu privire la risc pentru a se proteja?

- Ce nu se ştie sau sau ce este nesigur în privinţa riscului?

- Ce se face pentru a se reduce incertitudinea?

60

- Ce se face pentru a gestiona riscul?

- Ce alt context este relevant pentru publicul ţintă?

Este de asemenea importantă elaborarea de mesaje cheie care

rezumă aspectele ce trebuie comunicate. Urmatoarele etape pot fi

utile la elaborarea mesajelor cheie:

1. Identificarea ingrijorarilor specifice.

2. Analizarea îngrijorărilor pentru a identifica subiectele recurente şi

conceptele generale care trebuie abordate.

3. Elaborarea mesajelor cheie pentru acele îngrijorări (atât generale,

cât şi specifice) care trebuie abordate.

4. Pentru fiecare mesaj cheie, identificarea acţiunilor şi a informaţiilor

care să îl susţină.

5. Testarea mesajelor cu participarea publicului ţintă către care sunt

direcţionate.

6. Planificarea transmiterii mesajelor (incluzând identificarea canalelor

de diseminare corespunzatoare publicului ţintă).

Poate fi utilă alcatuirea unei echipe interdisciplinare de parţi interesate

pentru a evalua complet preocupările/îngrijorarile şi priorităţile

diferitelor publicuri ţintă şi a elabora mesaje cheie.

Pentru a se evita distorsionarea sau denaturarea informaţiilor cu

caracter ştiinţific, este importantă prezentarea informaţiilor către

public într-un limbaj care să fie înţeles şi într-o manieră inteligibilă.

Pentru publicul ţintă, de exemplu, mesajele bine direcţionate, care

61

utilizează un limbaj fără detalii tehnice, sunt cele mai eficiente.

Consumatorii sunt interesaţi, în special, de informaţii specifice cu privire

la natura, forma, severitatea, sau magnitudinea riscului şi la măsurile

pe care le pot întreprinde, dacă sunt expuşi riscului. Mesajele trebuie

să fie simple, actualizate, corecte, repetate şi coerente (STARC).

Este important să se includă şi să se prezinte întotdeauna în

prim plan măsurile pe care oamenii le pot lua pentru a reduce riscul.

Mesajele nu trebuie doar să indice gravitatea riscului şi gradul de

vulnerabilitate al publicului la acesta, sau măsurile intreprinse pentru

a gestiona riscul, dar trebuie şi să îi confere puterea de a evita riscul,

în măsura în care este posibil.

Model pentru mesajele de comunicare a riscului:

- Descrierea riscului - Recomandare adresată consumatorilor- Citat (dintr-o sursa reputabilă, de ex. oficial al autorităţii naţionale, expert independent) care reiterează recomandarea adresată consumatorilor - Explicaţie privind măsurile întreprinse pentru a se reduce riscul

- Context suplimentar relevant

62

A se vedea următoarele, pentru câteva exemple de mesaje de comunicare a riscului: - Avertisment de Sănătate Publică (sursa: Agenţia de Sănătate Publică din Canada); Infecţia cauzată de Tulpina E. coli O157:H7 legata de brânza produsă de Ferma Gort de Brânzeturi Gouda -http://www.phac-aspc.gc.ca/fs-sa/phn-asp/2013/ecoli-0913-eng.php, - Avertisment de Sănătate Publică (sursa: Agenţia de Sănătate Publică din Canada); Infectia cauzata de Tulpina E. coli O157:H7 legata de burgherii congelati din carne de vita - http://www.phac-aspc.gc.ca/fs-sa/phn-asp/ecoli-1212-eng.php

La elaborarea mesajelor, este important să se ia în

considerare dacă pot fi utilizate suporturi vizuale (de ex. diagrame,

ilustraţii) pentru a capta atenţia publicului ţintă, a accesa părţile

populaţiei care ar fi mai receptive la imagini decât la cuvinte, sau

a explica acţiuni care altfel ar fi dificil de exemplificat prin cuvinte.

Suporturile vizuale sunt adesea potrivite pentru comunicarea cu

populaţiile imigrante care nu sunt familiarizate cu limba, precum şi

cu persoanele cu un nivel scăzut de instruire. În general, mesajele

pot fi susţinute de reprezentaţii grafice simple (histograme sau

diagrame sectoriale); povestiri adevărate care ilustrează mesaje cheie

63

şi cu care publicul ţintă se poate identifica; imagini vizuale care descriu

natura riscului; recomandări din partea autorităţilor guvernamentale;

cele mai bune practici. Este, de asemenea, importantă menţionarea

sursei dovezilor furnizate în mesaj pentru a creste credibilitatea

mesajului. Este foarte important să se ia în considerare necesităţile

publicului cu dizabilităţi vizuale, ale persoanelor cu dizabilităţi de

vorbire, auz şi alte dizabilităţi, precum şi ale celor dezavantajaţi în alte

moduri care ar putea afecta modalitatea de receptionare a informaţiilor.

Mesajul trebuie accesat de întregul public ţintă şi trebuie să satisfacă

nevoia de informaţie.

Luarea în considerare a posibilelor consecinţe nedorite ale

mesajelor şi monitorizarea lor atunci când se gestionează o problemă

de risc sunt esenţiale pentru comunicarea eficientă a riscului. Verificarea

mesajelor cu părţile interesate în timpul elaborării mesajului, precum

şi testarea mesajelor cu publicul tinta contribuie la identificarea în

avans a posibilelor consecinţe nedorite ale comunicării riscului. Dacă

nu este posibilă implicarea persoanelor interesate în elaborarea

mesajelor, persoanele interesate în cauză trebuie informate înaintea

publicului larg cu privire la mesaje, în special dacă se asteaptă ca

aceştia să contribuie la diseminarea acestor mesaje sau să răspundă

la întrebări referitoare la risc sau la diminuarea acestuia.

64

Rubrica 3.8.

Comunicarea riscului în timpul unei suspiciuni de focar de

Hepatita A în Marea Britanie

Rezumat :

În 2011, a existat o suspiciune de focar de Hepatita A în Marea

Britanie. Desi Agentia de Protectie a Sanatatii (HPA) a suspectat

roşiile uscate la soare ca sursă a focarului, Agenţia pentru Standarde

Alimentare (FSA) a concluzionat că nu se poate face o legatură

categorică între focarul suspectat şi o sursă alimentară specifică.

Principala provocare în comunicarea riscului:

- Informarea publicului cu privire la un posibil focar de Hepatita A.

Măsuri şi rezultate :

Agenţia de Protecţie a Sănătăţii (HPA) a raportat suspiciunea de

focar şi a inclus in raportul respectiv o posibilă legatură puternică

între suspiciunea de focar şi roşiile uscate la soare în borcane.

Mass media a fost informată în privinţa raportului Agenţiei de

Protecţie a Sănătăţii (HPA) şi a prezentat incidentul, alarmând

65

consumatorii, care au contactat producatorii de alimente întrebând

dacă trebuiau sa returneze borcanele şi produsele din roşii uscate

la soare pe care le aveau acasă.

Producătorii borcanelor cu roşii uscate la soare nu au fost informaţi

cu privire la raport şi au sunat la Agenţia pentru Standarde Alimentare

- FSA solicitând mai multe informaţii referitoare la sursa focarului,

astfel încât să îşi poată utiliza sistemele de trasabilitate pentru a

verifica dacă produsele lor erau implicate.

Li s-a spus ca nu s-a descoperit o legatura definitivă între roşiile

uscate la soare şi suspiciunea de focar, deci nu exista nimic care

să indice drept cauza vreun produs specific sau care trebuia

investigat. Aceasta a dus la dezorientarea producatorilor şi confuzia

consumatorilor.

Dacă s-ar fi urmat cea mai buna practică, Agenţia de Protecţie a

Sanătăţii (HPA) şi Agenţia pentru Standarde Alimentare (FSA) ar fi

trebuit să convoace o întrunire cu reprezentantii industriei înainte de

publicarea raportului, in care sa se explice evaluarea situaţiei şi să

se clarifice aspectele aflate în dezacord între agentii. Aceasta ar fi

determinat creşterea înţelegerii posibilelor consecinţe neintenţionate

ale comunicării. Din moment ce probele au fost insuficiente pentru

a sugera vreo masură de remediere, probabil că implicarea

industriei ar fi determinat înlăturarea din raport a presupusei legături

66

puternice între focarul suspectat şi un anumit produs alimentar, ceea ce ar fi prevenit confuzia producătorilor şi consumatorilor.

Lecţii învăţate:Este important să se ia în considerare consecinţele neintenţionate ale comunicării. Dialogul cu părţile interesate în timpul elaborării mesajului va contribui la dezvoltarea unei înţelegeri adecvate a posibilelor consecinţe neintenţionate.Comunicarea trebuie să fie coordonată cu părţile interesate relevante, astfel încât acestia să se poată pregăti pentru a raspunde la orice întrebări sau să întreprindă măsurile corespunzătoare. Părţile interesate relevante trebuie informate cu privire la actul comunicării înainte de comunicarea propriu-zisă.

2.6 Alegerea canalelor / instrumentelor / metodelor de

comunicare

Eficienţa diferitelor canale de comunicare este influenţată de scopul

comunicării riscului, conţinutul sau natura mesajului (de ex.: urgenţa),

precum şi de gradul de accesibilitate şi utilizarea acestora de către

publicul ţintă.

67

Site-urile web, de exemplu, pot fi potrivite pentru comunicarea

către un public larg atunci cand feedback-ul nu reprezintă o prioritate.

Totuşi, acestea sunt inadecvate atunci cand comunicatorul riscului

doreşte să implice publicul şi să primească feedback, dacă nu sunt

însoţite de aplicaţii speciale care să permită utilizatorilor să furnizeze

un anumit feedback la întrebări foarte specifice (de ex.: consultaţii

publice online). Pentru consilierea în domeniul alimentar, cum ar fi

cea în cazul situaţiilor de risc privind siguranţa alimentelor, furnizarea

informaţiilor prin intermediul media este de obicei cel mai rapid mijloc

de diseminare a informaţiei. Nu există un anumit canal de comunicare

care să fie mai potrivit pentru direcţionarea unui mesaj către publicul

ţintă sau atingerea obiectivului comunicării riscurilor. Prin urmare,

este importantă combinarea, într-o măsură cât mai mare posibilă, a

diferitelor metode.

Exemple de metode sau canale de comunicare includ:

- Media (forma electronică şi tiparită);

- Site-uri web;

- E-mailuri;

- Materiale tiparite (publicatii, fise informative, tricouri si sepci,

autocolante, brelocuri, afise, panouri etc.);

- Publicaţii digitale;

- Întruniri, grupuri de lucru, grupuri de discuţii;

- Consultaţii publice;

68

- Reţea parteneri /părţi interesate;

- Mediile sociale (facebook, twitter, Linkedin etc.);

- Bloguri;

- Fişiere multimedia;

- Evenimente difuzate pe web;

- Zile/ reuniuni de informare.

Rubrica 3.9.

Utilizarea mediilor sociale pentru a comunica cu privire la

riscurile privind siguranţa alimentelor (sursa: Agenţia de

reglementare în domeniul sănătăţii şi alimentaţiei din Canada şi

Agenţia de Sănătate Publică din Canada).

Mediile sociale joaca un rol important în modul în care oamenii

şi organizaţiile comunica informaţii referitoare la riscurile privind

siguranţa alimentelor. Reprezintă un canal de comunicare cu multe

beneficii, deşi au şi unele limitări.

Avantaje:

1. Canalele de medii sociale (de ex.Twitter, Facebook) se adresează

unui public enorm şi din ce in ce mai mare din toata lumea. Peste

un miliard de oameni utilizează mediile sociale în mod regulat, în

fiecare lună.

2. Sunt valoroase pentru identificarea publicului ţintă şi a persoanelor

interesate afectate de problemă.

69

3. Pot fi utilizate pentru a raspunde întrebărilor, preocupărilor şi

dezinformărilor referitoare la problemă, precum şi pentru elaborarea

planurilor şi mesajelor de comunicare.

4. Formarea unui grup de susţinatori în media socială înainte de

apariţia unui risc şi comunicarea proactivă prin intermediul acestor

canale atunci cand trebuie abordat un risc, poate contribui la

poziţonarea unei organizaţii ca sursa credibilă de informaţii cu privire

la problemă.

5. Pot fi utilizate pentru comunicarea de informaţii în formate care pot

fi destinate unui alt scop, cum ar fi fişiere multimedia (radio), video

(televiziune), precum şi postări pe Twitter şi buletine informative

(tipărituri).

Limitări:

1. Mediile sociale reprezintă un canal care se adresează doar

persoanelor care sunt online. Multe grupuri vulnerabile nu sunt

online şi, astfel, sunt necesare alte metode pentru a se asigura

accesul la acest public ţintă.

2. Într-o situaţie de urgenţă, este posibil să nu fie disponibilă

infrastructura pentru utilizarea mediilor sociale (de ex. lipsa

electricităţii sau serviciilor de internet).

3. Modelele de utilizare se modifică în mod continuu şi necesită o

evaluare în timp real pentru a se determina dacă acestea vor ajunge

la publicul ţintă.

70

4. Impactul mesajelor comunicate prin intermediul mediilor sociale asupra modificarii comportamentului este limitat, pe baza cercetărilor actuale.

2.7 Interacţionarea cu media

Interacţiunea cu media reprezintă partea esenţială a majorităţii

strategiilor de comunicare a riscurilor privind siguranţa alimentelor.

Pentru a interacţiona eficient cu media, este importantă conştientizarea

câtorva factori cheie care determină acoperirea de către media a

chestiunilor referitoare la riscuri, incluzând:

- Teama;

- Conflictul;

- Vina;

- Disimularea;

- David versus Goliath (de ex., un conflict între interesele concurente

inegale, în care cel defavorizat depăşeşte riscurile şi triumfă asupra

oponentului mai puternic);

- Impactul vizual ;

- Probleme sau personalităţi importante.

Pregătirea interacţiunilor cu media va contribui la colaborarea

eficientă cu media atunci când apare confruntarea cu o problemă de

siguranţa a alimentelor. Practicile pentru pregătirea interacţiunilor cu

media includ:

71

o Identificarea, dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor cu jurnalistii care

acopera periodic probleme de siguranţă a alimentelor. Este important

să se aibă în vedere atât jurnaliştii care realizează reportaje de mare

importanţă, cât şi cei care se adresează publicului ţintă.

o Identificarea şi instruirea purtătorilor de cuvânt care se pot adresa

presei,

o Pregătirea materialelor contextuale pentru media, referitoare la

probleme obişnuite legate de riscurile privind siguranţa alimentelor şi

la modul în care organizaţia colaborează cu alţii pentru a răspunde la

acestea.

o Colaborarea cu părţi interesate cheie pentru a planifica modul de

coordonare a răspunsurilor media în cazul unui risc privind siguranţa

alimentelor.

Atunci când trebuie rezolvată o problemă legată de riscul privind

siguranţa alimentelor, următoarele practici vor creşte eficienţa

abordării media:

o Comportament proactiv. Vocile principale influenţează deseori mai

mult tonul comunicării decât vocile secundare.

o Identificarea şi vizarea mijloacelor de informare în masă care

deservesc publicul ţintă, precum şi adaptarea materialelor media la

acestea.

o Coordonarea răspunsurilor media cu părţile interesate ori de câte

ori este posibil.

72

o Luarea în considerare a mai multor metode pentru a comunica

parţilor interesate din cadrul media (de ex. conferinţe periodice,

teleconferinţe, transmisiuni pe internet, ştiri, materiale online, canale

de medii sociale etc.).

o Detectarea şi corectarea. Monitorizarea îndeaproape a acoperirii

media şi corectarea cât mai curand posibil a erorilor sau a materialelor

care crează confuzii va contribui la evitarea repetării erorilor.

Evaluarea interacţiunilor cu media dupa rezolvarea unei probleme de

siguranţă a alimentelor va furniza informaţii utile pentru interacţiunile

viitoare. Aceasta poate include:

o Revizuirea şi analizarea materialelor media cu privire la problema de

siguranţa a alimentelor pentru a măsura eficienţa abordării media. De

exemplu, mesajele au fost reflectate cu exactitate? Mesajele media

au fost bine orientate către grupurile ţintă ?

o Colaborarea cu părţile interesate pentru a îmbunătaţi coordonarea

pe baza lectiilor învăţate.

o Consultarea cu principalii jurnalişti pentru feedback în privinţa

abordării.

2.8 Monitorizare şi evaluare

Comunicarea riscurilor privind siguranţa alimentelor este un

proces de interacţiune. Aceasta nu reprezintă o transmitere a unui

mesaj, ci ţine mai degrabă de stabilirea publicului țintă, care dorește

73

sa fie informat, de stabilirea aspectelor care trebuie comunicate de

organizaţie şi de asigurarea faptului că mesajul este bine recepţionat

şi înţeles, conducând la decizii optime care protejează şi îmbunătăţesc

siguranţa alimentelor şi sănătatea publică.

Este probabil ca dezvoltarea unei abordări de comunicare a

riscului care include studii, precum şi implicarea părţilor interesate

să îi crească eficienţa. În plus, monitorizarea comunicării riscului şi

evaluarea măsurilor de comunicare, atât în timpul comunicarii riscului,

cât şi după implementare, permit realizarea de ajustări semnificative

odată cu rezolvarea problemei de siguranţa alimentelor, şi invăţarea

de lecţii valoroase pentru viitoarele abordări ale riscurilor privind

siguranţa alimentelor.

Aspectele cu privire la riscuri evoluează constant iar cele

legate de siguranţa alimentelor deseori evoluează rapid. O abordare

cuprinzătoare, sistematică şi permanentă a monitorizării şi evaluării

este esenţială pentru a eficientiza cât mai mult posibil activităţile

de comunicare a riscului. De exemplu, monitorizarea consecinţelor

neintenţionate ale comunicării, precum şi a întrebărilor, preocupărilor

şi concepţiilor eronate, permite abordarea promptă a acestora de

către o organizaţie.

Monitorizarea şi evaluarea eficientă a comunicării riscului nu

vor oferi doar informaţii referitoare la ceea ce trebuie comunicat,

74

la modul de comunicare şi la cei cu care trebuie să comunice o

organizaţie despre problema de siguranţă a alimentelor, ci şi informaţii

valoroase referitoare la modul în care trebuie gestionat riscul propriu-

zis. Prin monitorizarea şi evaluarea comunicării riscului se va obţine

feedback din partea publicului ţintă, care poate oferi informaţii

valoroase în privinţa modului în care trebuie gestionat riscul propriu-

zis.

Rubrica 3.10.

Monitorizarea şi evaluarea comunicării riscului

Monitorizarea comunicării riscului şi evaluarea măurilor de

comunicare a riscului, atâ în timpul cât şi după rezolvarea

unei probleme de siguranţă a alimentelor, sunt esenţiale pentru a

eficientiza cât mai mult posibil activităţile de comunicare a riscului.

Tipurile de întrebări care trebuie adresate atunci când se

monitorizează comunicarea riscului pivind siguranţa alimentelor:

1. Publicul ţintă primeşte mesajele?

a. Dacă nu, de ce?

2. Publicul ţintă raspunde la mesaje?

a. Dacă da, răspund aşa cum se aşteptă ?

75

b. Dacă nu, de ce?

c. Apar întrebări şi preocupări noi?

3. Ce comunică părţile interesate referitor la riscul privind siguranţa

alimentelor?

a. Există diferenţe semnificative faţă de informaţiile comunicate de

alte părţi interesate?

4. Există vreo schimbare în percepţia riscului de către publicul ţintă?

a. Apar noi aspecte care pot modela percepţia riscului referitoare la

riscurile privind siguranţa alimentelor?

5. În câte mijloace de informare în masă apar mesajele organizaţiei

şi cât de des?

Tipurile de întrebări care trebuie adresate atunci cand se evaluează

măsurile de comunicare a riscului privind siguranţa alimentelor:

1. S-au schimbat necesităţile de comunicare ale publicului ţintă?

2. Trebuie să ne adaptăm mesajele?

a. Dacă da, cum?

3. Sunt necesare mai multe canale de comunicare?

a. Dacă da, care?

4. Au fost sau sunt părţile interesate incluse în elaborarea şi

distribuirea mesajelor?

76

a. Dacă nu, de ce şi cum îi putem include în continuare?

b. Dacă da, sunt implicate părţile interesate potrivite?

5. Raportează mass media mesajele organizaţiei cu acurateţe?

6. Este utilizată mass media în mod eficient?

7. S-au făcut progrese pentru atingerea obiectivelor comunicării?

Rubrica 3.11. Cum să monitorizăm şi să evaluăm mesajele şi abordările referitoare la comunicarea riscului?Există multe moduri de a monitoriza comunicarea riscului şi de a evalua eficacitatea mesajelor şi abordarilor privind comunicarea riscului. Unele metode care pot fi utilizate pentru a monitoriza şi evalua acţiunile de comunicare a riscului includ:

Metoda Descriere şi scopuriDialogul cu părţile interesate Consultarea cu părţile interesate

în timpul şi după abordarea unui risc privind siguranţa alimentelor pentru a învăţa ce funcţionează şi ce nu, pentru a adapta abordarea actuală şi a învăţa lecţii pentru viitor.

Monitorizarea mediilor sociale Monitorizarea periodică a conversaţiilor din mediile sociale pentru identificarea întrebărilor şi preocupărilor nou aparute în rândul publicului larg şi publicului ţintă. Aceste informaţii vor contribui la adaptarea abordării şi a mesajelor.

77

Monitorizarea şi analiza mass media

Revizuirea şi analizarea acoperirii media a riscului, atât pentru a adapta abordarea şi mesajele pe măsură ce problema de siguranţă a alimentelor evoluează, cât şi pentru a evalua eficacitatea per ansamblu a abordării şi a mesajelor după tratarea problemei. De exemplu, poate fi util să se examineze dacă mesajele au fost reflectate cu acurateţe şi dacă au fost acoperite de mijloacele de informare în masă.

Analiza web Urmarirea modului în care sunt utilizate on line materialele organizaţiei (de ex., câte au fost vizionate, descărcate, distribuite etc.) şi analizarea comentariilor primite de la utilizatori, cu scopul de a adapta abordarea şi materialele cu privire la comunicare pe masură ce problema de siguranţă a alimentelor evoluează, precum şi după tratarea acesteia.

78

Sondaje specifice Urmărirea opiniilor publicului

ţintă de-a lungul timpului pentru

a stabili care şi câte persoane

au primit şi au acceptat mesajele

cheie. Acest tip de studiu poate

furniza şi informaţii referitoare

la cele mai potrivite metode de

comunicare pentru publicul ţintă.

Acest studiu poate fi efectuat

periodic şi este externalizat, de

obicei, către firme de sondare a

opiniei publice.Actualizarea evaluării riscului Urmărirea, de exemplu, a

riscului real pentru sănătate, a

numărului de boli şi nivelelor de

contaminare, pentru a determina

dacă riscul este în creştere sau

în scădere şi, prin urmare, dacă

acţiunile de comunicare au efect.

79

80

Referinţe :

Centers for Disease Control and Prevention (2012). Crisis and Emergency Risk Communication Manual. http://emergency.cdc.gov/cerc/pdf/CERC_2012edition.pdf

EFSA (2012). When food is cooking up a storm: Proven recipes for risk communications. http://www.efsa.europa.eu/en/corporate/pub/riskcommguidelines.htm

Joy Online (1999). http://ghanaweb.net/GhanaHomePage/soccer/artikel.php?ID=8883

Kelay Tanika and Fife-Schaw Chris (2010). Effective Risk Communication: A Guide to Best Practice. http://www.techneau.org/fileadmin/files/Publications/Publications/Deliverables/D6.3.1-2.report.pdf

Protocols for Health Emergency Risk Communication, Communications and Public Affairs Branch, Health Canada and the Public Health Agency of Canada, May 2013 (v.18)

The Ghanaian Chronicle (1998). http://www.modernghana.com/news/18385/1/shock-scientific-reportkenkey-causes-cancer.html

World Health Organization (2005). Outbreak Communication Guidelines. h t t p : / / w w w. w h o . i n t / c s r / r e s o u r c e s / p u b l i c a t i o n s / W H O _CDS_2005_28en.pdf

81

82

Lecturi suplimentare :

Byrd-Bredbenner, C., Berning, J., Martin-Biggers, J., & Quick, V. (2013). Food Safety in Home Kitchens: A Synthesis of the Literature. International Journal of Environmental Research and Public Health, 10(9), 4060-4085.

Covello, V. & Sandman, P.M. (2001). Risk communication: Evolution and revolution. http://www.monitor2manage.com.au/userdata/downloads/p_/Covello%20and%20Sandman_%20Risk%20communication_%20Evolution%20and%20Revolution.pdf

Frewer, L. J., van der Lans, I. A., Fischer, A. R., Reinders, M. J., Menozzi, D., Zhang, X., de Berg, I. & Zimmermann, K. L. (2013). Public perceptions of agri-food applications of genetic modification–A systematic review and meta-analysis. Trends in Food Science & Technology, 30, 2, 142–152.

Lofstedt, R. (2003). Risk communication: pitfalls and promises, European Review, 11(3): 417–435. http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.320.7848&rep=rep1&type=pdf

Lundgren, R.E. & McMakin, A.H. (2013). Risk communication, a handbook for communicating environmental, safety and health risks. http://books.google.fr/books?id=hImlVRZsPw0C&pg=PT52&lp-g = P T 5 2 & d q = w h e n + w a s + r i s k + c o m m u n i c a t i o n s + b o r n &-source=bl&ots=LKC8Sircfe&sig=ICE20pTTfZWmDgo2S00MjM-JW618&hl=en&sa=X&ei=07xUUsT5Meam0AWC0YDICw&redir_es-c=y#v=onepage&q=when%20was%20risk%20communications%20born&f=false

Rutsaert, P., Pieniak, Z., Regan Á., McConnon Á., Kuttschreuter, M., Lores, M., Lozano, N., Guzzon, A., Santare, D. & Verbeke, W. (2014). Social media as a useful tool in food risk and benefit communication? A strategic orientation approach. Food Policy, 46, 84-93.

Rutsaert, P., Regan, Á., Pieniak, Z., McConnon, Á., Moss, A., Wall, P. & Verbeke, W. (2012). The use of social media in food risk and benefit communication. Trends in Food Science & Technology, 30, 84-91.

Social Issues Research Centre (2001). Guidelines on science and health communication. Oxford: SIRC. http://www.sirc.org/publik/revised_guidelines.shtml

Social Issues Research Centre (2006). MESSENGER: Media, science and society; engagement and governance in Europe. Oxford: SIRC. http://www.sirc.org/messenger/Final_Report_Draft_1.pdf

Spanish Agency for Consumer Affairs, Food Safety and Nutrition (AECOSAN). Sharing protocols, experiences and knowledge on management and communication during food crisis.

aesan.msssi.gob.es/AESAN/docs/docs/.../Sharing_protocols_2014.pdf

U.S. Public Health Service (1995). Risk communication: Working with individuals and communities to weigh the odds. http://odphp.osophs.dhhs.gov/pubs/prevrpt/archives/95fm1.htm

83

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007-2013

Editor: Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentruSiguranța Alimentelor

București, Piața Presei Libere nr.1Corp D1, Sector 1, Cod Poștal 013701

Telefon: 0374.150.200, Fax: 0213.124.967E-mail: office@ansvsa.ro, Web: www.ansvsa.ro

Data publicării: august 2015

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția

oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României

“Eficientizarea structurilor implicate în gestionarea situaţiilor de criză generate de consumul de alimente cu impact asupra sănătăţii

publice”, Proiect cod SMIS 40099