I Ibidem.

2 U.e. BrăriallLl, Diseurmrile ... , 2, Bucureşri, 1933, p. 144.J Ve-Li pe larg Gh. iacob, I.uminira Iacob, ModemiZllre - EllropmislII. ROlIIrl/lifl rle la CIIZIl \lodil

la Carol al.lf-lea, 1, l~i, 1995, p. 74 şi unu.

Rit11tu/acce/erat3, Cum am mai subliniat, unii observatori străini numeau România -Ia începutul secolului al XX-lea - "Belgia Orientuluj" sau "Japonia europeană". Faptul nu era întâmplător. llimlUl modernizării detaşase România de celelalte ţări din sud-eslul Europei, pe care, de altfel, le depăşea ca suprafaţă şi populaţie. Pentru comparaţie, un exemplu este edificawr: volumul şi valoarea comer~ului exterior al României era mai mare - 1n anul 1913 - decât volwnw şi valoarea comerţului exterior al Serbiei, Bulgariei şi Greciei la un loc. De asemenea, reţeaua de transport- În special feroviar - se realizase cu peste un deceniu mai devreme.

materii prime (industria metalurgid, textilă ş.a.), căci "unele industrii, prin naLUra lor, sunt astfel că nu se pot Înfiinţa pe picior de mică industrie"l.

Problema dezvoltării unei industrii mari era sintetizată de U.e. Br:'1tianu - cu prilejul discursului ţinut În Adunarea Deputaţilor, la 18/31 martie 1905, asupra Convenţiei

omerciale cu Germania -, care declara că nu se poate vorbi Înc:1 de o industrie mare, de export, Însă nu trebuie să se renunţe la o astfel de industrie, căci "până dnd nll vom fi o rari agricolă, industrială şi comercială, nu va fi dezvoltarea noastră completă şi desăvârşită"2.

Pentru moşierime şi Partidul Conservator, problema induserializării a reprel,ClHal un adevărat test de adaptabilitate la necesităţile dezvoltării şi modernizării. Optica Conserva toare conferea rolul principal agriculturii În raport cu industria. Deşi nu era exclus:1 ideea creării unei industrii mari, În perspectiva viitonllui, concepţia general:! era aceea că trebui:JlI să se dezvolte În primul rând ramurile prelucrătoare ale materiilor prime interne şi, mai ales, acelea care foloseau produsele oferite de agricultură.

Acceptând principiul şi necesitatea industrializării, conservatorii Îşi vor exprima Însă dezacordul cu sacrificiile determinate de procesul industrializării, sacrificii resimrilC în calitate de proprietari de moşii - având În vedere politica proteqionistă, care provoca contram:'1suri ale ţărilor capitaliste dezvoltate pentru exportul de cereale şi vite din Rom:înia - şi, Într-o anumită măsură, În calitate de consumatori aj produselor industriei nationale, obţinute de multe ori la preţuri Illai mari dedt cele din import.

Erau preocupaţi, totodată, de efectele sociale ale indusrrializirii, de "pericolele" ce puteau apărea odată cu creşterea numărului de muncitori de la oraşe.

Faptul ci În preajma Primului Război Mondial România avea deja o industrie - I:t nivelul cunoscut - şi Parlamentul urma a dezbate o nouă reformă agrară, Însoţită de una electorală, demonstrează paşii importanţi parcufşi de societatea românească pe drulllui modernizării; direqia susţinută de către liberali se dovedise mai apropiată de necesităţile social-economice ale ţării.

ROMÂNIA DE LA INDEPENDENTĂ LA MAREA UNIRE52