ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ISTORIE, STAT ŞI DREPT

Cu titlu de manuscris CZU: 342.7(043.2)

Lilian PLATON

GARANŢIILE REALIZĂRII DREPTULUI FUNDAMENTAL LA MUNCĂ ÎN

REPUBLICA MOLDOVA

Specialitatea 12.00.02 – Drept public (constituţional); organizarea şi funcţionarea instituţiilor

de drept

AUTOREFERAT al tezei de doctor în drept

Chişinău, 2008

2

Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei de drept constituţional şi administrativ a Universităţii de Stat din Moldova. Conducător ştiinţific: GUCEAC Ion, doctor habilitat în drept, profesor universitar. Referenţi oficiali: 1. POPA Victor, doctor habilitat în drept, profesor universitar. 2. BELECCIU Ştefan, doctor în drept, conferenţiar universitar. Membri ai Consiliului Ştiinţific Specializat: 1.COSTACHI Gheorghe, preşedinte, doctor habilitat în drept, profesor universitar; 2.BALMUŞ Victor, secretar ştiinţific, doctor în drept, conferenţiar cercetător; 3.AVORNIC Gheorghe, doctor habilitat în drept, profesor universitar; 4.CÂRNAŢ Teodor, doctor în drept, conferenţiar universitar; 5.FURDUI Sergiu, doctor în drept, conferenţiar universitar.

Susţinerea va avea loc la data de 12.12.2008, ora 10.00, în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat DH 15.12.00.02-28 din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei (Republica Moldova, mun.Chişinău, bd.Ştefan cel Mare 1). Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina web a Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare (http://www.cnaa.acad.md/teze), la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, la Biblioteca Ştiinţifică Centrală “A.Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Autoreferatul a fost expediat la „11” noiembrie 2008. Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat, doctor în drept, conferenţiar cercetător BALMUŞ Victor Conducător ştiinţific, doctor habilitat în drept, profesor universitar GUCEAC Ion Autor PLATON Lilian © Lilian Platon, 2008

3

I. CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate. Existenţa unei societăţi fără muncă

este de neconceput, deoarece prin muncă omul a creat toate valorile de care dispune umanitatea în

prezent.

Aspiraţia Republicii Moldova de a asigura respectarea drepturilor omului şi dorinţa de a

stabili un cadru legislativ ce ar contribui la dezvoltarea democratică a societăţii, inclusiv la sporirea

nivelului de trai al membrilor ei în ansamblu, dictează şi necesitatea conformării normelor dreptului

la muncă cu actele de drept internaţional: Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948, Pactul internaţional cu

privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generală a Organizaţiei

Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966, Convenţia nr.29 privind munca forţată sau obligatorie,

adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la 28 iunie 1930, Convenţia

Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.52 despre concediile anuale plătite, adoptată la Geneva la 24

iunie 1936 etc.

Dreptul la muncă, fiind unul dintre drepturile inalienabile fiinţei umane, asigură în bună

parte existenţa şi dezvoltarea persoanei, presupunînd, în acelaşi timp, valorificarea aptitudinilor

fizice şi intelectuale, fapt ce permite obţinerea unor beneficii materiale şi încadrarea ei ulterioară în

viaţa social–politică, problemă abordată cu perseverenţă de cele mai importante acte internaţionale.

De exemplu, art.23 din Declaraţia universală a drepturilor omului stipulează: „Orice persoană are

dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă,

precum şi la ocrotirea împotriva şomajului” sau, conform Pactului internaţional cu privire la

drepturile economice, sociale şi culturale: “Dreptul la muncă constituie dreptul pe care îl are fiecare

persoană pentru a-şi asigura existenţa printr-o muncă liber aleasă sau acceptată”.

Pentru a atinge scopurile investigaţiei noastre, am apelat îndeosebi la Convenţia europenă a

drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale din 04.11.1950 şi Carta socială europeană, adoptată

la 18 octombrie 1961, în cadrul căreia, printre drepturile înscrise în Partea a II-a, în art.1, se

reglementează dreptul la muncă.

Avînd în vedere importanţa şi valoarea activităţii umane într-o societate modernă, statul este

preocupat de adoptarea actelor normative adecvate pentru reglementarea acesteia, astfel încît ea să

capete maximă eficienţă, să fie armonizate într-un cadru optim interesele capitalului cu cele ale

forţei de muncă, să fie asigurată protecţia necesară celor care o desfăşoară.

În acest context, o atenţie deosebită merită cercetarea aspectelor teoretice ale reglementării

conţinutului şi realizării dreptului la muncă.

4

Printre multiplele probleme stringente care necesită rezolvare în Republica Moldova este şi

cea a garantării, promovării şi protejării drepturilor omului, protejare asigurată prin crearea cadrului

legislativ adecvat şi instituirea măsurilor eficiente pentru respectarea lor.

Condiţiile social-economice noi, consfinţirea proprietăţii private, stabilirea relaţiilor de

piaţă, introducerea noilor metode de conducere, libertatea activitaţii antreprenoriale, formarea pieţei

muncii reclamă schimbări considerabile în conţinutul relaţiilor de muncă şi în situaţia de drept a

subiecţilor săi.

Factorii menţionaţi mai sus motivează încercarea noastră de a cerceta reglementarea

dreptului la muncă şi garanţiile realizării a lui în Republica Moldova.

În plan practic, actualitatea temei investigate este determinată de nivelul respectării dreptului

la muncă în Republica Moldova, caracterizată prin insuficienţa măsurilor pentru asigurarea acestui

drept.

Cu părere de rău, trecerea la economia de piaţă, pe lîngă efectele pozitive scontate, implică

şi anumite laturi negative. Astfel, criza economică determină micşorarea volumului de producţie al

întreprinderilor sau chiar lichidarea acestora, fapt urmat de reducerea sau disponibilizarea

angajaţilor. Numai în primul trimestru al anului 2006 au fost înregistrate 26 996 de persoane care au

apelat la serviciile Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă, aceasta constituind o creştere de 1,4 %

faţă de anul 2005, spre deosebire de anul 2007 cînd au fost înregistrate 48 396 de persoane

(Rapoartele Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă pentru anii 2005, 2006, 2007).

În multe cazuri, la reducerea statelor de personal sau la disponibilizări, administraţia încalcă

ordinea şi condiţiile de concediere a salariaţilor sau comit diferite abuzuri. Astfel, pe parcursul

anului 2005 de către Inspecţia muncii au fost înregistrate 61 858 de încălcări ale legislaţiei muncii şi

abateri de la actele legislative şi normative din domeniul muncii (ianuarie-decembrie), în timp ce în

perioada ianuarie-iunie a anului 2006 au fost consemnate 30 621 de încălcări, iar în anul 2007 – 63

728 de încălcări (Rapoartele de activitate ale Inspecţiei muncii pentru anii 2005, 2006, 2007).

Aceste realităţi sînt urmare a declinului producerii şi productivităţii muncii în toate ramurile

economiei, a decalajului pronunţat dintre cerere şi ofertă, a insuficienţei investiţiilor interne şi

externe, precum şi a afectării puternice a potenţialului tehnic de producţie.

Persistă deficienţe în sistemul financiar, veniturile reale ale populaţiei sînt în scădere, este

evidentă diminuarea numărului de salariaţi.

Accelerarea procesului de modernizare a economiei, schimbările importante survenite în

sfera muncii, în special globalizarea inovaţiilor tehnologice de mare amploare, promovarea noilor

practici de gestiune a întreprinderilor au un impact considerabil asupra problemelor sociale, inclusiv

cea a muncii.

5

Pînă în prezent, tema „Garanţiile realizării dreptului fundamental la muncă în Republica

Moldova” a fost puţin studiată în literatura de specialitate. O abordare mai amplă a temei a fost

realizată de cercetătorul rus V.Egorov în lucrarea “Прaво на труд” şi de savantul Fergus W.Ryan în

„Constitutional Law”, în care ei au argumentat necesitatea protecţiei dreptului fundamental la

muncă. În rest, mulţi cercetători din Franţa, România, Federaţia Rusă au examinat doar tangenţial

unele aspecte ale ei.

Printre cercetătorii Republicii Moldova în acest domeniu s-au remarcat autori ca

N.Romandaş, I.Guceac, Gh.Costachi, V.Popa, T.Cârnaţ etc. care au abordat diverse aspecte

importante ale realizării dreptului fundamental la muncă. Autorii Al.Potîngă, I.Morei, Ec.Deleu în

paginile unor articole ştiinţifice au reflectat modalităţile de realizare a dreptului la muncă.

În literatura de specialitate din Republica Moldova, problemele evoluţiei, conţinutului şi

mecanismele de protecţie a dreptului la muncă au fost examinate doar sub unele aspecte.

Scopul şi obiectivele tezei. Luînd drept punct de plecare legislaţia Republicii Moldova, în

baza realizărilor ştiinţifice din domeniu şi a practicii constituţionale din alte ţări, ne-am propus

analiza normele juridice cu privire la reglementarea dreptului la muncă, precum şi cercetarea

condiţiilor de realizare şi garantare a dreptului fundamental la muncă în Republica Moldova.

Pentru atingerea scopului indicat, ne-am trasat următoarele obiective:

- cercetarea apariţiei şi evoluţia dreptului fundamental la muncă;

- elucidarea condiţiilor de dezvoltare a dreptului la muncă în legislaţia naţională şi

internaţională;

- studierea teoretico–ştiinţifică a bazei juridice a dreptului la muncă, analiza noţiunilor dreptul

la muncă, libertatea muncii, îndatorirea de a munci etc.;

- reliefarea prevederilor dreptului fundamental la muncă, stabilite în Constituţia Republicii

Moldova;

- cercetarea conţinutului dreptului fundamental la muncă;

- analiza premiselor instituirii mecanismelor de apărare a dreptului la muncă–analiza activităţii

instanţelor judecătoreşti, a instituţiei avocatului parlamentar în Republica Moldova etc.şi importanţa

acestora;

- analiza unor instrumente de vocaţie universală şi regională din domeniul dreptului

fundamental la muncă;

- evidenţierea neconcordanţelor legislative, a unor lacune din legislaţie care pot duce la

nerespectarea dreptului la muncă şi formularea propunerilor pentru modificarea ei.

Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a studiului. Suportul metodologic şi teoretico-

ştiinţific al cercetărilor efectuate îl formează lucrările teoreticienilor în drept şi în alte domenii

6

adiacente, atît din ţară, cît şi de peste hotare, precum şi concepţiile moderne ale teoriei cunoaşterii

proceselor sociale şi a fenomenelor juridice.

O pondere deosebită în fundamentarea tezelor expuse în lucrare revine studiilor

cercetătorilor: I.Guceac, Gh.Costachi, V.Popa, Gh.Avornic, N.Romandaş, A.Arseni, T.Cîrnaţ,

T.Drăganu, V.Duculescu, I.Cloşcă, M.Bădescu, M.Baglai, V.Kucinski, Fergus W.Ryan,

B.Chantebout, G.Gilder ş.a.

Evoluţia drepturilor omului a constituit obiectul preocupărilor ştiinţifice ale mai multor

autori, printre care: A.Smochină, A.Guştiuc, G. Matei, C.Voicu, K.Batîr, Ph.Lottmar ş.a.

În procesul cercetărilor am operat cu materiale din ramurile dreptului constituţional,

dreptului administrativ, dreptului penal, dreptului procesual civil, dreptului internaţional public,

precum şi din domeniile sociologic, politologic, statistic.

Reglementarea juridică a dreptului la muncă a devenit una dintre problemele de actualitate

deosebită în perioada contemporană, prezentă constant în multiplele publicaţii de specialitate. În

acest context trebuie menţionate lucrările autorilor: A.Potînga, V.Puşcaş, D.Vieru, I.Morei,

N.Stoica, L.Gordon, I.Alenina etc.

Ca bază empirică a lucrării au servit cercetările în domeniul dreptului constituţional şi al

drepturilor omului, realizate în cadrul proiectelor naţionale şi internaţionale.

Studiul a fost realizat prin aplicarea metodelor specifice dreptului constituţional: metoda

exegetică, metoda analitico-sintetică şi metoda mixtă de cumulare a acestora cu metodele

sociologice, precum şi a celor generale: metoda logico-juridică, metoda istorică de studiere a

fenomenelor juridice, metoda comparativismului juridic, metoda sociologică. Au fost utilizate şi

metode general-ştiinţifice, cum ar fi: metoda analizei sistematice, structurale şi funcţionale, metoda

statistică etc.

Studiul ştiinţific s-a axat pe cele mai importante acte internaţionale în domeniu: Declaraţia

Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi

culturale ş.a. Argumentele şi concluziile enunţate se bazează şi pe actele juridice naţionale în

domeniu: Constituţia Republicii Moldova, legi ce reglementează raporturile de muncă, tratatele

internaţionale la care Republica Moldova este parte, alte angajamente internaţionale asumate de

statul nostru.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constă în examinarea complexă a mijloacelor

autohtone de garantare a dreptului fundamental la muncă şi a cadrului juridic de protecţie a

dreptului la muncă prin intermediul justiţiei în special.

Au fost formulate definiţii ale unor instituţii de bază în sistemul de drept din Republica

Moldova, precum, noţiunea autorităţii judecătoreşti. Studiul formulează ideea constituirii unui

7

complet de judecată în Republica Moldova, şi anume: Tribunalele de Muncă, în competenţa cărora

ar intra examinarea litigiilor de muncă. Premisele ştiinţifice privind instituirea Tribunalelor de

Muncă sînt susţinute în lucrare de propunerile privind modificarea în acest sens a cadrului legal

existent.

Pretind la noutate compartimentele care descriu conţinutul dreptului fundamental la muncă,

mecanismele ale puterii de stat şi autorităţilor judecătoreşti de protecţie a dreptului fundamental la

muncă, principiile care vor sta la baza cadrului normativ în domeniu, respectarea cărora va contribui

la evitarea suprasolicitării instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova.

De asemenea, o noutate ştiinţifică a studiului este şi analiza comparativă a prevederilor

naţionale şi celor internaţionale cu privire la interzicerea muncii forţate.

Un caracter novator comportă cercetările axate pe elaborarea şi adoptarea unui act normativ

cu privire la garantarea şi asigurarea dreptului la muncă al cetăţenilor Republicii Moldova, unde să

fie stabilite organele de stat ce participă la asigurarea şi protecţia drepturilor cetăţenilor în sfera

muncii.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Potrivit rezultatelor investigaţiilor

efectuate în diferite ţări, evoluţia garanţiilor realizării dreptului fundamental la muncă constituie un

proces perpetuu şi dinamic. De aceea în lucrare conceptele şi fenomenele juridice sînt cercetate în

plan comparativ, făcîndu-se o paralelă între diferite perioade istorice, începînd cu perioada antică şi

finalizînd cu perioada contemporană.

Cercetările în domeniul garanţiilor realizării dreptului fundamental la muncă continuă, fiind

dictate de necesitatea perfecţionării acestui sistem pentru a corespunde tuturor exigenţilor timpului.

În cadrul analizei multiaspectuale şi complexe a dreptului la muncă au fost evidenţiate unele

momente pozitive şi negative din practica constituţională a Republicii Moldova în domeniul dat.

După semnificaţia sa teoretică, lucrarea poate servi suport pentru completarea cursului Drept

constituţional, precum şi pentru întregirea cursului Mecanismele naţionale de protecţie juridică a

drepturilor omului.

Valoarea aplicativă a lucrării se exprimă prin faptul că rezultatele investigaţiilor, concluziile

şi recomandările propuse pot servi drept bază la elaborarea proiectului de modificare a Constituţiei

şi a proiectului Codului educaţional, la completarea izvoarelor de drept, în procesul de instruire,

cercetare şi informare a publicului larg, privind garantarea dreptului la muncă.

Lucrarea poate fi consultată de oamenii de ştiinţă, demnitarii de stat, precum şi de studenţi,

masteranzi, doctoranzi, practicieni şi de alte persoane interesate.

Aprobarea rezultatelor. Lucrarea a fost elaborată, discutată şi recomandată spre susţinere în

cadrul Catedrei de drept constituţional şi drept administrativ a Universităţii de Stat din Moldova. Ea

8

reprezintă o investigaţie ştiinţifică de sine stătătoare şi o sinteză a mai multor materiale ştiinţifice

privind protecţia şi respectarea drepturilor omului, evoluţia dreptului fundamental la muncă,

conţinutului şi realizării dreptului la muncă.

Reflecţii teoretice privind drepturile omului incluse în Capitolul I, au fost expuse de autor în

cadrul Conferinţei ştiinţifice internaţionale desfăşurată la Academia de Administrare Publică de pe

lîngă Preşedintele Republicii Moldova, Chişinău, decembrie 2003.

Teza a fost examinată în şedinţa Catedrei de drept constituţional şi drept administrativ din

24 decembrie 2006 şi în şedinţa Seminarului Ştiinţific de Profil din 14 martie 2008.

9

II. CONŢINUTUL LUCRĂRII

Introducerea conţine: argumentarea actualităţii problemei supuse investigaţiei; gradul de

studiere a temei investigate; scopurile şi sarcinile propuse, suportul metodologic şi cel teoretico-

ştiinţific; se accentuează noutatea ştiinţifică, importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării;

aprobarea rezultatelor investigaţiei.

Capitolul I „Evoluţia fundamentelor juridice ale dreptului la muncă” reprezintă baza

teoretico-ştiinţifică şi istorică a dreptului la muncă şi determină locul său în cadrul drepturilor

fundamentale ale omului. Acest capitol este alcătuit din trei paragrafe.

§1 “Coordonate teoretice privind dreptul la muncă în cadrul drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale omului” are drept obiectiv analiza drepturilor fundamentale ale omului prin

prisma mai multor definiţii regăsite în literatura de specialitate.

Se constată că conceptul drepturilor omului nu este o creaţie modernă. El îşi trage

rădăcinile din teoriile filozofice ale lumii antice, fiind dezvoltat de gîndirea politică a evului

mediu şi recunoscut în epoca Renaşterii. Ulterior acest concept s-a manifestat în instituţia juridică

a drepturilor fundamentale printr-o operaţiune de sinteză, constînd din generalizarea unor idei

consacrate în diferite ţări, în documente juridice cu un bogat conţinut moral şi politic, redactate de

jurişti de mare prestigiu, care au rezistat timpului.

Printr-o analiză exegetică se deduce identitatea, sub aspect juridic, a categoriilor de

drepturi ale omului şi de libertăţi fundamentale, constatîndu-se că diferenţa dintre aceşti termeni

este de natură exlusiv istorică şi filologică.

Referindu-ne la locul dreptului la muncă în cadrul drepturilor omului, în literatura de

specialitate s-au realizat mai multe clasificări ale drepturilor omului formulate în epoci diferite,

avînd ca suport concepţii şi legislaţii diferite. Mai mult decît atît, drepturile omului au evoluat atît

în ceea ce priveşte conţinutul, cît şi sfera lor de aplicare. Generalizînd clasificările mai multor

autori autohtoni şi străini, venim cu o viziune proprie asupra acestei probleme.

În §2 “Tendinţe în evoluţia dreptului fundamental la muncă în cadrul internaţional”

începe cu apariţia germenilor dreptului la muncă în Franţa, deoarece naţiunea franceză, pe bună

dreptate, prin cuceririle Marii revoluţii din 1789, a adus în prim-plan libertatea individului,

egalitatea şi fraternitatea fiinţelor umane, fapt ce a inspirat legislaţia multor state de pe continent.

În acest sens, pe lîngă Declaraţia universală a drepturilor omului, s-a pronunţat şi Pactul

internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 1966, care în art. 6 pct. 1

stipula că dreptul la muncă cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a-şi afirma existenţa

printr-o muncă liber aleasă sau acceptată.

10

Un alt document cu adîncă semnificaţie în ceea ce priveşte dreptul la muncă, neîngrădirea

acestuia şi libertatea muncii, îl reprezintă Carta Socială Europeană, adoptată la Torino la

18.10.1961, care cuprinde un ansamblu de drepturi fundamentale în domeniul muncii, angajării,

relaţiilor sociale şi securităţii sociale.

Referindu-ne la §3 „Constituţionalizarea dreptului la muncă în Republica Moldova”,

analizăm o serie de definiţii cu privire la constituţie, în urma cărora am formulat-o pe a noastră:

prin constituţie înţelegem actul juridic fundamental care consfinţeşte drepturile, libertăţile şi

îndatoririle fundamentale ale individului şi care reglementează relaţiile sociale ce apar în

procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat.

Analizînd momentele de bază ale formării şi dezvoltării dreptului la muncă, devine evident

faptul că nu se poate forma un sistem normativ funcţional fără cercetarea detaliată a evoluţiei

dreptului la muncă, începînd cu izvoarele sale şi finisînd cu secolul al XXI-lea – perioadă a

dezvoltării rapide şi a perfecţionării dreptului la muncă.

Procesul de constituţionalizare demonstrează că reflectarea dreptului la muncă în actele

normative depinde de regimul de guvernămînt, de regimul politic. În unele perioade de dezvoltare

a statului nostru dreptul la muncă era prevăzut de către legislator, dar nu era garantat, iar în altele,

fiind garantat, nu era bine determinată procedura de realizare a sa.

Capitolul II „Reglementări privind dreptul fundamental la muncă în Republica

Moldova” este alcătuit din 5 paragrafe.

În §1 “Dezvoltarea raporturilor de drept constituţional în sfera muncii în perioada

contemporană” se relevă specificul obiectului dreptului constituţional ce se exprimă şi prin faptul

că normele sale reglementează doar anumite relaţii sociale din sferele de activitate menţionate

anterior. Aici trebuie să subliniem că existenţa raporturilor de drept constituţional în una sau altă

sferă socială într-o anumită măsură complică procesul de reglementare juridică a domeniului dat.

Aserţiunea se referă la ramurile de drept ale căror relaţii sociale şi fără aceasta se disting printr-o

mare diferenţiere. În primul rînd, relaţiile sociale din sfera muncii sînt diverse, fiind reglementate

de norme de drept civil, administrativ şi dreptul muncii.

În al doilea rînd, dreptul la muncă, deţinînd unul dintre locurile principale în sistemul

contemporan al drepturilor fundamentale ale omului din Republica Moldova, cuprinde relaţiile

sociale care cristalizează procesul de funcţionare a pieţei muncii, a organizării şi aplicării muncii

salariate.

În legătură cu aceasta este necesar ca odată cu adoptarea Legii despre garantarea şi

apărarea dreptului la muncă al cetăţenilor Republicii Moldova, să fie fixate mecanismele de

interacţiune a tuturor organelor de stat în cadrul unei metodologii anumite. În particular, se vor

11

stabili şi obligaţiile tuturor organelor de stat, ce asigură protecţia drepturilor în domeniul muncii,

acordarea de ajutor altor organe de stat în cazul adoptării de către ultimele a măsurilor ce ţin de

protecţia drepturilor şi libertăţilor în sfera muncii, în cadrul propriilor competenţe.

”Conţinutul dreptului fundamental la muncă garantat de Legea supremă” este titlul §2.

În urma analizei conţinutului dreptului fundamental la muncă, am constatat că, actualmente,

garanţiile specifice ale dreptului la muncă trebuie să se concretizeze în reglementarea unor politici

de pregătire profesională adaptate la cerinţele pieţei muncii, elaborarea şi introducerea unor sisteme

de evaluare a performanţelor profesionale în sectorul public şi constituirea unui sistem echitabil şi

eficient de protecţie socială a salariaţilor care şi-au pierdut serviciul.

Realizarea de fapt a dreptului la muncă în unele cazuri este determinată în întregime de

dorinţa părţilor, în alte cazuri depinde de acordul patronului – cealaltă parte a contractului de

muncă, iar în al treilea caz este determinată de fapte juridice suplimentare: alegerea sau numirea

în funcţie.

Din §3 intitulat „Crearea condiţiilor juridice, economice şi sociale de realizare a

dreptului la muncă în Republica Moldova” se deduce că starea lucrurilor pe piaţa forţei de

muncă în Republica Moldova rămîne dificilă, iar măsurile întreprinse nu au adus deocamdată

rezultatele scontate. Nu se ţine seama de transformările care parvin pe piaţa muncii, îndeosebi în

legătură cu înviorarea sectorului privat.

§4 “Mecanisme ale puterii de stat şi autorităţilor judecătoreşti de protecţie a

dreptului la muncă în Republica Moldova” reprezintă un studiu al mecanismelor de garantare a

dreptului la muncă în Republica Moldova, garantare prin autoritatea judecătorească, avocatul

parlamentar, autorităţile publice locale. Analizînd numărul mare de adresări în instanţe

judecătoreşti, am ajuns la concluzia că, este necesar constituirea unui complet de judecată în

Republica Moldova, şi anume: Tribunalele de Muncă, în competenţa cărora ar intra examinarea

litigiilor de muncă.

În §5 “Răspunderea juridică – garanţie a protecţiei contra încălcărilor dreptului la

muncă” se deduce că numeroasele încălcări ale legislaţiei cu privire la muncă pot fi combătute

prin înăsprirea răspunderii pentru astfel de cazuri - factor important social şi psihologic pentru

persoanele fizice şi juridice, de exemplu, încercarea de a obţine venituri mari în urma folosirii

mîinii ieftine de muncă a copiilor şi persoanelor cu handicap.

Capitolulul III „Compatibilitatea legislaţiei naţionale cu privire la dreptul la muncă cu

legislaţia internaţională” este axat pe problemele existente cu privire la interzicerea muncii

forţate, şomajului şi muncii migranţilor.

12

În §1 „Interzicerea muncii forţate – obiectiv consfinţit în actele normative naţionale

aduse în concordanţă cu legislaţia internaţională” ne-am propus să elucidăm, mai întîi de toate,

actele normative internaţionale ce reglementează interzicerea muncii forţate.

Avînd în vedere conţinutul dreptului la muncă, dispoziţia art.43 din Constituţie este în

concordanţă cu art.44 din Constituţie, întrucît nimeni nu poate fi obligat să desfăşoare o muncă pe

care nu şi-a ales-o sau nu a acceptat-o în mod liber ori să muncească la un alt loc de muncă, pe care

nu 1-a ales sau acceptat liber. Considerăm că prin această prevedere se urmăreşte apărarea opţiunii

persoanei şi a libertăţii sale.

Am accentuat că dezastruoasa ccriză economică îşi lasă amprenta asupra condiţiilor de trai

şi dezvoltare a copiilor, părinţii nu sînt în stare să-i întreţină, iar măsurile întreprinse de stat în

acest sens sînt ineficiente. Astfel, fiind expuşi unor pericole, copiii muncesc deopotrivă cu maturii,

în locul studiilor - cerşesc.

Analizînd minuţios problema şomajului în Republica Moldova şi numeroasele statistici cu

privire la această problemă în §2 „Instrumentele de garantare a protecţiei persoanelor contra

şomajului”, considerăm că rrata şomajului evaluată după numărul de persoane înregistrate la

agenţiile de muncă în realitate numărul de şomeri este mult mai mare. Majoritatea şomerilor nu sînt

înregistraţi la agenţie şi nu beneficiază de indemnizaţii de stat.

Credem că politica statului trebuie să fie îndreptată spre sporirea gradului de ocupare a

forţei de muncă, stoparea declinului social, iar asigurarea securităţii sociale a populaţiei trebuie să

constituie o prioritate în activitatea Guvernului Republicii Moldova; eforturile principale întru

combaterea şomajului să fie concentrate asupra intensificării şi diversificării activităţii organelor

de resort, susţinerii agenţilor economici în vederea creării locurilor noi de muncă, organizarea

lucrărilor publice, eficientizarea procesului de pregătire profesională, recalificarea personalului

disponibilizat şi reintegrarea lui în activitatea social-economică.

În §3 “Tendinţe de a reglementa garanţiile de protecţie a muncii migranţilor (aspect

naţional şi internaţional)” se deduce că, în contextul globalizării şi al intensificării relaţiilor

economice pe glob, Republica Moldova nu poate stăvili procesul exodului forţei de muncă

autohtone spre pieţele străine. Important este să se deţină un anumit control asupra acestuia, să fie

oferite mai multe garanţii şi securitate pentru concetăţenii noştri peste hotare, fapt ce impune

semnarea acordurilor bilaterale dintre Republica Moldova şi ţările în care pleacă cu preponderenţă

populaţia ţării, acorduri vizînd reglementarea migraţiei şi protecţiei sociale a persoanelor plecate la

muncă peste hotare.

13

III. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Pentru a menţine o legătură logică şi coerentă între aspectul teoretic şi cel practic al

fenomenelor supuse cercetării, prezenta lucrare a debutat cu analiza ştiinţifico-juridică a unor

categorii, ca: dreptul la muncă, libertatea de a munci, îndatorirea de a munci, conţinutul dreptului la

muncă, realizarea dreptului la muncă, mecanismele de apărare a dreptului la muncă. Cunoaşterea şi

interpretarea ştiinţifică a acestor categorii facilitează implementarea cu succes a lor în procesul de

edificare a statului de drept în Republica Moldova.

Astfel, supunînd analizei teoretico-ştiinţifice literatura de specialitate, examinînd

reglementările constituţionale şi legislaţia curentă, precum şi practica constituţională a altor ţări,

formulăm următoarele concluzii în plan doctrinar - teoretic:

- reglementarea constituţională a drepturilor şi libertăţilor publice în secolele XVIII-XlX,

care a urmat afirmării drepturilor omului în gîndirea politică şi în reflecţiile filozofice şi umaniste

din secolele XVI-XVII, a fost continuată, la rîndul ei, de reglementarea la nivel internaţional, prin

acordul statelor, a drepturilor şi libertăţilor civice.

- conform documentelor istorice, evaluarea dreptului la muncă a fost un proces continuu,

de la ideea de proclamare pînă la garantarea prin acte juridice internaţionale. În realitate,

dispoziţiile privind dreptul la muncă se deosebesc de la o ţară la alta numai prin modul şi forma

de garantare, unele garantează dreptul la muncă, altele garantează şi obligaţia de a munci.

Constituţiile postbelice ale unor state proclamă, de asemenea, dreptul la remunerare egală pentru

muncă egală şi dreptul la odihnă, care, uneori, este apreciat ca un element continuu al dreptului la

muncă.

- problema evaluării dreptului la muncă în Republica Moldova a fost prezentată în

conexiune cu evoluţia altor procese ce s-au produs în societate, luînd în considerare legităţile şi

etapele istorice de dezvoltare a statului nostru. În investigaţiile realizate am încercat să evidenţiem

etapele apariţiei şi dezvoltării dreptului fundamental la muncă cu evidenţiera şi caracterizarea sub

aspect teoretico-practic a modificărilor, completărilor şi trăsăturilor noi apărute.

- în urma cercetărilor s-a constat că reflectarea dreptului constituţional la muncă în actele

normative depinde de forma de guvernămînt, de regimul politic. În unele perioade de dezvoltare a

statului nostru dreptul la muncă a fost reglementat în calitate de simplă declaraţie, iar în altele,

fiind garantat, nu era bine determinată procedura de realizare a lui. În acest sens au fost

întreprinse multe măsuri. În prezent trebuie depuse eforturi pentru a armoniza legislaţia ce vizează

dreptul la muncă cu reglementările europene.

14

- una din problemele dezvăluite în teză este clasificarea drepturilor fundamentale fapt ce

ne permite să venim cu încercarea noastră de a le clasifica: prima categorie să cuprindă acele

drepturi ce au ca obiect ocrotirea persoanei umane şi a vieţii ei private faţă de orice ingerinţă

ilegală din afară (dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, inviolabilitatea domiciliului şi a

reşedinţei, secretul corespondenţei etc.); a doua categorie să cuprindă drepturile fundamentale

care au ca obiect exlusiv asigurarea dezvoltării materiale sau culturale a cetăţenilor şi să fie

cuprinse sub denumirea de „drepturi social-economice” (dreptul la muncă, la asistenţă socială a

salariaţilor, dreptul de proprietate privată); a treia categorie să includă drepturile fundamentale ce

au ca obiect exclusiv asigurarea participării cetăţenilor la conducerea statului (dreptul de a alege şi

a fi ales în organele reprezentative, de a vota în cadrul referendumurilor etc.); a patra categorie să

cuprindă drepturile fundamentale ce pot fi exercitate de cetăţeni atît în vederea asigurării

dezvoltării lor materiale sau culturale, cît şi în scopul participării la viaţa socială (libertatea de

asociere, libertatea întrunirilor, cuvîntului şi a presei etc.).

- statul, în condiţiile contemporane de dezvoltare economică, dobîndeşte o nouă funcţie –

cea de partener social, prin instituirea unui sistem de raporturi stabilite între salariaţi

(reprezentanţii salariaţilor) şi angajatori (reprezentanţii angajatorilor) şi autorităţile publice

respective în procesul determinării şi realizării drepturilor şi intereselor social-economice ale

părţilor.

- multitudinea de legi ce reglementează raporturile de drept constituţional în sfera muncii

nu au nici volum constant, nici structură clară, nici ierarhizare strictă a actelor normative. Desigur,

acest fapt reprezintă un dezavantaj al raporturilor cercetate, deoarece el complică procedura de

aplicare a legislaţiei şi într-o anumită măsură, constituie un impediment în dezvoltarea dinamică a

raporturilor de drept constituţional în sfera muncii. De asemenea, constatăm că reglementările

locale, deseori nejustificate în dreptul muncii prezintă, un impediment în dezvoltarea raporturilor de

drept constituţional.

- dacă drepturile civile şi politice se pot asigura prin adoptarea actelor legislative, apoi cele

social-economice, la care se referă şi dreptul la muncă, solicită, pe lîngă cadrul legislativ adecvat,

luarea măsurilor eficiente pentru respectarea lor, cum ar fi: prevederea fără întîrziere a resurselor

financiare pentru achitarea salariilor şi a altor indemnizaţii sociale, instituirea structurilor statale şi

private pentru prestarea serviciilor etc. Respectarea deplină a acestei categorii de drepturi poate fi

realizată numai în cazul în care dezvoltarea economică a statului poate asigura un nivel de trai

decent.

15

- considerăm că Inspecţia Muncii nu insistă suficient asupra agenţilor economici în

problema asigurării aplicării dispoziţiilor actelor normative referitoare la condiţiile de muncă şi la

protecţia salariaţilor în executarea obligaţiilor de muncă; în informarea despre cele mai eficiente

metode şi mijloace privind respectarea legislaţiei muncii. În prezent, nu există o analiză amplă a

cazurilor privind cercetarea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale în scopul stabilirii

circumstanţelor şi cauzelor ce le-au provocat, precum al determinării măsurilor de prevenire a unor

asemenea fenomene.

- luînd în considerare faptul că dreptul fundamental la muncă a devenit una din problemele

actuale, considerăm că în prezent garantarea dreptului la muncă trebuie să se concretizeze în:

reglementarea unor politici de pregătire profesională adaptate la cerinţele pieţei muncii; elaborarea

şi introducerea unor sisteme de evaluare a performanţelor profesionale în sectorul public şi

constituirea unui sistem echitabil şi eficient de protecţie socială a salariaţilor care şi-au pierdut

serviciul.

- considerăm că orice temei privind refuzul angajării cetăţeanului care nu se referă la

calităţile profesionale ale solicitantului constituie o încălcare a dreptului la muncă. Într-o societate

care funcţionează pe principii economice, sociale şi morale sănătoase, ocuparea locului de muncă ar

trebui să se facă pe criteriul competenţei, alături de cel al vechimii, aceasta asigurînd eficienţa şi

bunăstarea. Este nevoie de asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de avansare în carieră în

sfera privată şi, mai ales, în sectorul public al economiei (prin concursuri publice de suplinire a

posturilor vacante şi promovare pe scara ierarhică).

- pentru a permite varierea perioadelor mai încărcate de muncă, trebuie să fie instituite

durata de muncă totală şi compensarea zilelor cu muncă suplimentară prin alte zile de odihnă.

Este posibilă împărţirea zilei în părţi sau alte modalităţi, care ar permite asigurarea procesului de

muncă în limitele normei maximale. Cel mai important este să nu fie subminate interesele

cetăţenilor, ceea ce ar putea duce la transformări psiho-fizice ale personalităţii individului.

- dreptul la grevă este reglementat de legislaţie. Însă în scopul protejării intereselor

profesionale în procesul realizării acestui drept trebuie să existe un consens cu caracter economic

şi social al salariaţilor şi nu poate urmări scopuri politice.

- un stat de drept, democratic, nu poate funcţiona în condiţiile unei justiţii imperfecte.

Înfăptuirea propriu-zisă a justiţiei este prerogativa judecătorilor şi a instanţelor judecătoreşti, care

sînt unicii responsabili de actul justiţiei, însă celelalte ramuri ale puterii trebuie să-şi dea concursul

la crearea condiţiilor optime pentru funcţionarea autorităţii judecătoreşti.

- numărul mare de acţiuni înaintate în instanţele judecătoreşti demonstrează că măsurile

întreprinse în vederea asigurării respectării dreptului la muncă, la asistenţă şi protecţie socială nu

16

sînt suficiente şi confirmă că sistemul de protecţie socială nu întotdeauna este orientat spre

necesităţile celor săraci. Această situaţie denotă că normele legislative în vigoare sînt aplicate, de la

caz la caz, în mod diferit, nerespectîndu-se principiile coerenţei, consecvenţei şi echilibrului.

- un rol important în apărarea drepturilor omului îl are avocatul parlamentar care, prin

prisma legislaţiei internaţionale, este obligat să contribuie la ajustarea legislaţiei la cerinţele vieţii,

propagării ei în masă prin organizarea seminarelor, întrunirilor, conferinţelor, publicarea

materialelor informative, studierea acestei materii în instituţiile de învăţămînt.

- în vederea stimulării dezvoltării economice, a ridicării nivelului de trai, a satisfacerii

necesităţilor de forţă de muncă şi a soluţionării problemei şomajului, orice stat trebuie să formuleze

şi să aplice, drept obiectiv esenţial, o politică activă urmărind promovarea ocupării depline a forţei

de muncă în scop productiv şi în condiţii de liberă alegere a muncii. Măsurile pe care fiecare stat

trebuie să le ia pentru o asigurare deplină a exercitării dreptului la muncă trebuie să includă

orientarea, pregătirea tehnică şi profesională a cetăţenilor, elaborarea de programe, măsuri tehnice

potrivite pentru o deplină folosire a forţelor de muncă. Pentru restabilirea în Republica Moldova a

sistemului de asigurare a ocupării forţei de muncă este necesar un schimb de experienţă cu statele

cu o democraţie dezvoltată.

- transpunerea în practică a principiilor şi normelor confirmate pe plan internaţional, ca

elemente reper în domeniul dreptului la muncă, este confruntată cu realităţi şi dificultăţi ce ţin, pe

de o parte, de nivelul de dezvoltare social–economic, iar pe de altă parte, de anomalii flagrante

legate îndeosebi de rate sporite de şomaj, discriminări în angajare şi practicarea profesiei,

inegalitate în remunerare pentru o muncă de valoare egală, fluctuaţia şi nesiguranţa locurilor de

muncă.

- în soluţionarea problemei privind munca copiilor, un prim punct de pornire este

perfecţionarea cadrului legal, completarea golurilor şi evitarea prevederilor contradictorii cu privire

la munca copiilor în Republica Moldova. Interpretarea interdicţiilor legale existente privind munca

copiilor prin prisma Convenţiei cu privire la drepturile copilului din 1989 nu trebuie să ne ducă la

concluzia că minorii pot munci, dacă angajarea acestora nu este perfectată în modul corespunzător.

- toţi angajatorii au obligaţia de a asigura egalitatea de şanse şi tratament între salariaţi,

introducînd, totodată, în regulamentele de organizare şi funcţionare internă dispoziţii pentru

interzicerea discriminărilor de orice natură. Promovarea unor măsuri segregaţioniste care să ducă la

devaporizarea vădită a unei anumite categorii de salariaţi implică răspunderea juridică atît a

iniţiatorului, cît şi a participanţilor la adoptarea unor asemenea dispoziţii. Este nevoie de asigurarea

17

prestării unor munci în condiţii decente, care să corespundă cu principiile ergonomice de confort

optimal şi siguranţă maximală.

- credem oportună şi instituirea răspunderii angajatorilor pentru atragerea la muncă

forţată. Sistarea procesului de muncă din iniţiativa salariatului în aceste cazuri nu vor fi calificate

drept încălcare a obligaţiilor de serviciu. Mai mult decît atît, respectiva staţionare urmează a fi

retribuită integral de către angajatorii care s-au făcut vinovaţi de atragerea salariaţilor la muncă

forţată.

- considerăm că este necesar de promovat mai multe programe de angajare peste hotare ce

ar presupune angajarea temporară a muncitorilor emigranţi la locuri de muncă relativ calificate, în

vederea revenirii lor în ţară şi utilizării în activitatea de producţie din Moldova a deprinderilor

profesionale însuşite; informarea în masă a populaţiei despre impactul emigraţiei ilegale a forţei

de muncă şi condiţiile de angajare peste hotare; continuarea eforturilor diplomatice pentru a

include statele-recipiente ale emigranţilor moldoveni în sistemul de acorduri bilaterale privind

protejarea lucrătorilor migranţi.

- în vederea reglementării proceselor migraţiei forţei de muncă şi protecţiei sociale a

lucrătorilor migranţi este necesară continuarea dialogului cu instituţiile internaţionale în vederea

realizării proiectelor comune şi soluţionarea problemelor migraţionale; cooperarea cu Consiliul

Europei, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Organizaţia Internaţională a Muncii, Înaltul

Comisariat ONU pentru Refugiaţi; cu misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii

Moldova peste hotare întru efectuarea schimbului de informaţii în domeniul migraţiei; stabilirea

legăturilor de cooperare cu structurile omoloage de specialitate în domeniul migraţiunii din statele

CSI.

În urma cercetării complexe a problemelor cu privire la garanţiile realizării dreptului

fundamental la muncă, care au devenit deosebit de actuale în condiţiile democratizării Republicii

Moldova şi care au servit drept obiectiv al investigaţiei, venim cu următoarele recomandări în

plan normativ – legislativ:

- elaborarea şi adoptarea Legii privind garantarea şi asigurarea dreptului la muncă al

cetăţenilor Republicii Moldova, unde să fie stabilite organele de stat ce participă la asigurarea şi

protecţia drepturilor cetăţenilor în sfera muncii. A determina mecanismele de interacţionare a

tuturor organelor de stat ce asigură protecţia muncii în cadrul unei metodologii anumite, inclusiv a

dispune în calitate de obligaţie a tuturor organelor de stat acordarea de ajutor altor organe de stat

în cazul efectuării de către cele din urmă a unor măsuri ce au tangenţă cu protecţia drepturilor şi

libertăţilor în sfera muncii, în cadrul propriei competenţe. Un capitol al Legii să cuprindă

18

specificul încadrării în cîmpul muncii al tinerilor în care s-ar stabili mecanismul de ajutoare a

tinerilor specialişti în procesul de încadrare în cîmpul muncii. Ca garanţie pentru cazurile de

şomaj propunem capitolul cu privire la asigurarea în cazuri de şomaj, care să stabilească

posibilitatea compensării pierderii temporare a venitului, ca instrument activ pentru a ajutora

persoanele în obţinerea altei calificări importante şi adaptarea ei pe piaţa muncii.

- dreptul privind demnitatea în muncă constă în promovarea sensibilizării, informării şi

prevenirii actelor condamnabile sau ostile şi ofensive aplicate în mod repetat salariatului în legătură

cu munca sa. În acest sens, propunem completarea cu alineatul(3) articolul 8 din Codul muncii:

„Orice persoană are dreptul la demnitate în muncă”, conform căruia să se ia orice măsură adecvată

pentru protejarea lucrătorilor împotriva unor astfel de comportamente.

- considerăm că legislatorul trebuie să aducă în conformitate Legea supremă la actele

internaţionale şi să prevadă dreptul la o echitabilă salarizare şi principiul egalităţii salarizării

femeilor şi bărbaţilor pentru o muncă egală. Astfel, propunem ca în art.43 din Constituţie în

alineatul(1) să fie inclus textul: „egalitatea salarizării femeilor şi bărbaţilor pentru o muncă

egală”.

- ca măsură pentru garantarea dreptului protecţiei muncii, propunem ca în Legea nr.451-

XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, să fie

fixate reglementări cu privire la eliberarea licenţelor pentru desfăşurarea unor genuri de activitate,

şi anume în art.11 de inclus alineatul(10) „Licenţele sînt eliberate numai agenţilor economici care

deţin autorizaţii de funcţionare ce garantează protecţia muncii”.

- pentru garantarea locurilor de muncă a tinerilor absolvenţi propunem să fie inclusă în

art.7 alineatul(3) din proiectul Codului învăţămîntului prevederea: „Învăţămîntul poate fi finanţat

de întreprinderi de stat sau private”, ce constă în încheierea contractului de finanţare a studiilor

studentului cu o anumită întreprindere de stat sau privată, cu obligaţia ca după absolvirea facultăţii

să activeze în cadrul acesteia.

- adoptarea unor măsuri de stimulare a agenţilor economici pentru încadrarea în muncă a

absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt, aşa ca: scutirea de impozitul pe venit a persoanelor juridice

pentru crearea locurilor de muncă sau eliberarea creditelor pe un termen mai lung cu un procent mai

mic; crearea condiţiilor propice pentru creşterea numărului şi consolidarea instituţiilor de

microfinanţare şi facilitarea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la surse de creditare;

dezvoltarea şi promovarea programelor de instruire antreprenorială în cadrul sistemului de

învăţămînt secundar profesional, mediu de specialitate şi superior, promovarea participării

şomerilor, femeilor, persoanelor dezavantajate, migranţilor reîntorşi de peste hotare, tinerilor şi

19

locuitorilor din mediul rural la programe de instruire antreprenorială sau reprofilare şi ridicare a

calificării pentru reangajarea în Republica Moldova.

- nu toate litigiile individuale de muncă se soluţionează corect şi în termen. Deoarece

legislaţia muncii are specificurile sale, care necesită o experienţă bogată a judecătorilor, fapt care ar

putea fi favorizat pin introducerea unui complet de judecată specializat, şi anume completarea

art.28 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, alin.(4): Tribunalele de Muncă judecă

litigiile de muncă, apărute între angajatori şi salariaţi.

- luînd în considerare că, în conformitate cu statutul ONU statul este obligat să stimuleze

respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, ţinînd cont de necesitatea de a garanta tuturor

cetăţenilor Republicii Moldova dreptul la apărarea drepturilor şi libertăţilor lor constituţionale, ar

fi raţional ca instituţia Avocatului Parlamentar să fie prevăzută de Legea supremă a statului printr-

un nou Titlu, al VII-lea “Avocatul poporului”; considerăm aceasta este denumirea corectă a

instituţiei date.

- relativ la numeroasele încălcări ale legislaţiei cu privire la protecţia muncii propunem

înăsprirea răspunderii pentru astfel de cazuri, fapt ce ar constitui şi un factor important social şi

psihologic pentru angajatori. În primul rînd, încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere

ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie

nestatală a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, prin care

a provocat din imprudenţă decesul unei persoane – propunem ca sancţiunea din art.183 alin.(2) din

Codul penal al Republicii Moldova “cu închisoare de la 2 la 7 ani cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani” să fie

modificată prin “cu închisoare de la 4 la 9 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani”.

20

IV. PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI

1. Platon Lilian, Cambia ca remediu contra bolilor economiei, Conferinţa a X-a, 26 aprilie

2002, MoldCoop, Chişinău, 2003, p.177-180, 0,125 c.a.

2. Platon Lilian, Principiul separaţiei puterilor în stat, în Totalurile activităţii ştiinţifice a

corpului profesoral – didactic, anii 2002 – 2004, Chişinău, 2005, p.108-110, 0,1 c.a.

3. Platon Lilian, Statul ca expresie a ordinii juridice, în Totalurile activităţii ştiinţifice a

corpului profesoral – didactic, anii 2002 – 2004, Chişinău, 2005, p.100-112, 0,1 c.a.

4. Platon Lilian, Avantajele includerii Republicii Moldova în UE prin prisma dezvoltării

politicii de antreprenoriat, Conferinţa de totalizare a activităţii ştiinţifice şi ştiinţifico-

metodică a cadrelor didactice din cadrul IMI, în Analele IMI, Chişinău, 2004, p.30-33,

0,175 c.a.

5. Platon Lilian, Respectarea drepturilor omului – o condiţie majoră în activitatea

administraţiei publice, Conferinţa ştiinţifică internaţională din 11 decembrie 2003,

Academia de Administraţie Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, Chişinău,

2003, p.218-233, 0,2 c.a.

6. Platon Lilian, Prevederile constituţionale cu privire la dreptul la muncă în Republica

Moldova, Conferinţa ştiinţifică internaţională în numele V.A.Zolotarevski, Chişinău,

sptembrie 2006, UCCM, www.uccm.md, 0,275 c.a.

7. Platon Lilian, Unele reglementări cu privire la dreptul la muncă, Revista Naţională de

Drept, nr.3, Chişinău, 2007, p.66-69, 0,45 c.a.

8. Platon Lilian, Tendinţe în evoluţia dreptului fundamental la muncă în cadrul

internaţional, Revista Naţională de Drept, nr.3, Chişinău, 2008, p.75-79, 0,4 c.a.

9. Platon Lilian, Coordonarea şi uniformizarea dreptului fundamental la muncă conform

normelor Consiliului Europei, Revista Naţională de Drept, nr.5, Chişinău, 2008, p.56-

60, 0,45 c.a.

21

ADNOTARE

Platon Lilian, Teză de doctor în drept cu tema: Garanţiile realizării

dreptului fundamental la muncă în Republica Moldova.

Teza prezentată pentru obţinerea titlului de doctor în drept,

specialitatea 12.00.02 - Drept public (constituţional); Chişinău, 2008,

Manuscris.

Această lucrare ştiinţifică elucidează unele dintre cele mai importante probleme teoretice şi

practice de realizare a dreptului fundamental la muncă, constituind un studiu complex al acestui

drept, analizîndu-se atît legislaţia şi practica judiciară naţională, cît şi cea internaţională, precum şi

cercetarea recomandărilor concrete privind perfecţionarea reglementării juridice şi a activităţii

organelor de drept cu privire la realizarea dreptului la muncă. Actualitatea cercetării se clasează

printre acele direcţii ştiinţifice a căror cercetare merită o atenţie primordială, necesitînd o

investigaţie aprofundată.

Conţinînd o analiză complexă, sub diferite aspecte, dreptul la muncă nu este suficient să fie

corect formulat, proclamat în Constituţie, în legi organice şi ordinare, ci este necesară şi o nouă

educaţie juridică a demosului, însuşirea elementelor fundamentale ale culturii juridice, schimbarea

mentalităţii de segment obedient, a unei părţi a populaţiei, respectiv a justiţiabililor, a celor care,

vrînd-nevrînd, ajung în faţa instanţelor de judecată. Dar tranziţia este necesară şi pentru schimbarea

mentalităţii şi atitudinii faţă de dreptul la muncă.

Investigaţia ştiinţifica în cauză şi-a propus efectuarea unui studiu comparat al dreptului la

muncă din diferite ţări şi sisteme de drept şi în primul rînd din Republica Moldova şi România.

Rezultatele investigaţiilor vor fi benefice dezvoltării în continuare a ştiinţei dreptului

constituţional în mod deosebit, precum şi a dreptului muncii, deoarece este un studiu complex

interdisciplinar, care, în special, va contribui la amplificarea şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice

privind rolul şi locul dreptului la muncă în sistemul drepturilor fundamentale ale omului şi

cetăţeanului. Mai mult decît atît, acest drept urmează a fi perfecţionat, deoarece este notoriu faptul

că situaţia actuală de realizare a dreptului la muncă poate fi caracterizat prin necesitatea racordării

unor prevederi ale cadrului legal la principiile internaţionale şi adoptării unui mecanism eficient de

punere în aplicare.

Cercetarea se finalizează cu un şir de concluzii importante, în opinia noastră, şi propuneri

atît de ordin legislativ cît şi teoretico-practice, care vor continua investigaţiile în acest domeniu.

22

SUMMARY

Lilian Platon. Dissertation in order to obtain Scientific Degree of Doctor in Law

Specialty 12.00.02-Public Law (Constitutional Law); Chisinau, 2008

Theme:The guarantees of realization of the fundamental right to work.

This scientific paper illustrates the most important theoretical and practical problems

regarding the achievement of fundamental human right to work. It is considered to be a complex

study of the right to work because it makes a large analysis of national and international legislation

and legal practice, as well as research of concrete recommenditations regarding the improvement of

legal provisions and activity of public institutions regarding the achievement of work. This theme is

an important scientific direction, which examination needs a deep and large research.

The right to work is examined under different aspects and has a complex content. That is

why it is not sufficient only to provide the right to work in the Constitution, organic or ordinary

laws, but it is necessary to promote a new legal education of the people, a new way of learning the

basic elements of legal culture, changing of the population mentality, inclusive of lawyers, and of

those who come in front of the courts of law. In the same time, the transition is necessary also for

the changing of mentality and attitude of the justice to the right to defense, attitude of judges or

prosecutors, and especially of auxiliary staff, court clerk, legal executor etc.

This scientific research makes a comparative study of right to work in different states and

law systems, especially in Republic of Moldova and Romania.

The results of the research will be favorable for the permanent development of constitutional

law, because it is a complex interdisciplinary study; these results will contribute to the amplification

of the theoretical knowledge regarding the role and the place of right to defense and legal assistance

in the system of fundamental right to work. This right should be improved, because it is notorious

the fact that the present situation of right to work can be characterized by necessity to harmonize

some provisions of legal framework with the international principles and to adopt an efficient

mechanism of its achievement.

According to our opinion this completed by series of important conclusions and proposals

concerning legislative framework and theoretical-practical problems, which will stimulate the

follow researches in this domain.

23

РЕЗЮМЕ

Платон Лилиан. Диссертация на соискание ученой степени

доктора права на тему: «Гарантии реализации фундаментального

права на труд в Республике Молдова» Специальность – 12.00.02

– Публичное право (конституционное право).

Эта научная работа освещает основные важные теоретические и практические

проблемы в реализации фундаментального права на труд, являясь комплексным изучением

этого права, анализируя как заканодательную и национальную юридическую практику, так и

международную, а так же и исследуя конкретные рекомендации по уссовершенствованию

юридического регламентирования и деятельности правовых органов, относительно

реализации права на труд. Актуальность изучения классифицируется как одно из научных

направлений, изучение которых заслуживает особого внимания, требуя углубленого

исследования.

Являясь комплексным анализом под различными аспектами, недостаточно правильно

сформулировать проаво на труд, провозглашенное в Конституции, в органичных и обычных

законах, а необходимо новое юридическое воспитание демоса, овладение

фундаментальными элеменнтами юридической культуры, изменение менталитета,

относительно характера послушания части населения, соответственно юристов, которые, так

или иначе, обращаются в судебные инстанции. Но переход необходим и для изменения

менталитета и отношения к праву на труд.

Данное научное исследование предлагает произвести сравнительное изучение права

на труд в различных странах и различных правовых системах и, в первую очередь, в

Республике Молдова Румынии.

Результаты исследований будут полезны для развития в дальнейшем науки, особенно

конституционного права, а также права на труд, т.к. является комплексным

междисциплинарным изучением, которое, особенно, будет способствовать увеличению и

углублению теоретических знаний о роли и месте права на труд в системе основных прав

человека и гражданина. Более того, это право будет совершенствоваться, потому что

общеизвестно, что нынешняя ситуация в реализации права на труд может быть

охарактеризована необходимостью соответсвия некоторых предписаний в рамках закона

международным принципам и принятия эффективного механизма в силе применения.

Исследования заканчивается рядом важных, по нашему мнению, выводов и

предложений законодательного, теоретического и практического порядка, которые дадут

возможность продолжить исследования в этом направлении.

24

CUVINTELE-CHEIE

Cuvinte-cheie: dreptul la muncă, drept, drept fundamental, libertate, obligaţie, răspundere, educaţie

juridică, cultură juridică, conştiinţă juridică, constituţie, regim politic, drepturile omului, drepturile

cetăţeanului, principiile statului de drept, legislaţie, sistem de drept, lacune în drept, practica

judiciară, justiţie, legislaţia constituţională, jurisprudenţă, subiect de drept, garantarea libertăţii

persoanei, statutul avocatului, cadru juridic european, realizarea dreptului la muncă, asistenţă

juridică, jurisprudenţa Curţii Europene.

Key words: right to work, law, fundamental right, freedom, obligation, liability, legal education,

legal culture, legal conscience, constitution, politic system, human rights, citizen rights, principles

of state of law, legislation, law gap, legal practice, justice, right to challenge the court,

constitutional legislation, jurisprudence, subject of law, parties in the process, guarantee of the

person freedom, lawyer status, European legal framework, achievement of right to work, legal

assistance, jurisprudence of European Court.

Ключевые слова: правo на труд, право, основное право, свободa, обязанность,

ответственность, правовое воспитание, правовая культура, правовое сознание, конституция,

права человека, права гражданина, принципы правового государства, законодательство,

юридическая система, правовая система, проблемы в праве, юридическая практика, юстиция,

конституционное законодательство, юриспруденция, субъект правa, гарантия свободы

личности, статус адвоката, европейский правовой статус, реализация права на труд,

юридическая помощь, юриспруденция Европейского Суда.

25

PLATON LILIAN

GARANŢIILE REALIZĂRII DREPTULUI FUNDAMENTAL LA MUNCĂ ÎN

REPUBLICA MOLDOVA

SPECIALITATEA: 12.00.02 DREPT PUBLIC (CONSTITUŢIONAL)

AUTOREFERAT AL TEZEI DE DOCTOR IN DREPT

Bun de tipar . Formatul

Coli de tipar . Coli editoriale .

Tipar Riso. Hîrtie ofset. Garnitura Times New Roman

Comanda . Tirajul 100 ex.

Centrul Editorial al U.S.M. MD 2009, Chişinău, str. A. Mateevici, 60