Gheorghe Ialomiţianu prim-vicepreşedinte al Consiliului ... 3 2017 - site-d101.pdf · trol,...

Documentaţia –măsură a calităţii

misiunii de audit financiar

QAN – Reţeaua pentruasigurarea calităţii

Modificări aduse Codului etical profesioniştilor contabili –

Secţiunea 225 Răspunsulla neconformitatea

cu legile şi reglementările

Viitorul auditului:cum se preconizează şi ce

competenţe trebuiesă deţină auditorul?

Comitetele de auditdin Europa Centrală şi de Est

în faţa schimbării

Scepticismul profesional

Anul VI, Nr. ( )/20 73 23 1

Gheorghe Ialomiţianu,prim-vicepreşedinte al

Consiliului Camerei AuditorilorFinanciari din România

Interviu

Provocări şi tendinţe internaţionale

i ţdei, sugestii, experien e

Al V-lea Congresal profesiei de auditor financiar din România

„Profesia de auditor financiar –experien�e, exigen�e și provocări actuale”

Bucureşti, 3 noiembrie 2017, Hotel Radisson Blu

Agenda Congresului

Deschiderea lucrărilor:� Mesaje din partea invita�ilor� Moment festiv - Ziua Na�ională a Auditorului Financiar din România

Sesiune plen 1: „Cerin�e, scop și utilitate privind auditul financiar încontextul Directivei 56/2014”

Sesiune plen 2: „Valen�e și limite privind supravegherea audituluistatutar prin prisma prevederilor Directivei 2014/56/UE”

Sesiuni pe ateliere� Atelier 1 – „Integritate și independen�ă – prezent și perspective în

contextul socio - economic actual”� Atelier 2 – „Experien�e și exigen�e privind auditul statutar în

România”� Atelier 3 – „Riscurile în audit și raportarea financiară în contextul

provocărilor actuale”� Atelier 4 – „Auditul financiar la IMM-uri – între oportunitate și

necesitate”

Închiderea lucrărilor Congresului, sesiune în plen

Pute�i citi pe larg despre evenimentîn reportajul care va fi publicat în numărul 4/2017

al revistei „Practici de Audit”.

interviu

Nu trebuie să transformăm

toţi contri-buabilii în

evazionişti, numai de dragul de aaduce mai mulţi bani

la bugetDr. Gheorghe IALOMIŢIANU,prim-vicepreşedinte al Consiliului

Camerei Auditorilor Financiaridin România

Provocări și tendinţe

internaţionale

Viitorul auditului: cum se preconizează şi ce competenţe trebuiesă deţină auditorul?The future of audit: whatdoes it look like and whatskills do you need?Hilde BLOMME,Director executiv adjunct alAccountancy Europe

Comitetele deaudit din EuropaCentrală şi de Est în faţaschimbăriiMaking a difference: auditcommittees in Central andEastern EuropeMartin MANUZI,Director regional pentru Europa,ICAEW

Scepticismul profesionalProfessional scepticismAntonis DIOLAS,Subject Manager Audit andBusiness Law – ProfessionalInsights, ACCA

Idei, sugestii, experienţe

Documentația – măsură a calității misiunii de audit financiarAlexandra MUTULESCU,Audit Assistant Manager,Soter&Partners

Anul VI, Nr. 3 (23)/2017

SUMAR

3 18

37

42

9

© CAFRToate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR).

Reproducerea, fie şi parţială şi pe orice suport, este interzisă fără acordul prealabil al CAFR, fiind supusă prevederilor legii drepturilor de autor.

QAN – Reţeaua pentru asigurarea calităţiiRodica IACOB,Departamentul Monitorizare, Control şi Competenţă Profesională din cadrulCAFR

Modificări aduse Codului etic al profesioniștilor contabili –Secțiunea 225 Răspunsul la neconformitatea cu legile și reglementărileDaniela ŞTEFĂNUŢ, Departamentul Etică, Conduită Profesională și Investigații din cadrul CAFR

53

57

Fostul şef ANAF GeluDiaconu a spus, recent, căa existat o comandă poli-tică pentru controlulmarilor firme de audit.Cum comentaţi?

Gheorghe Ialomiţianu: Euconsider că, în general, firmele,fie că sunt mari sau mici, trebuiecontrolate dacă sunt informaţiiconcrete că au încălcat legea. Nutrebuie să le verificăm având labază criterii subiective.

De regulă, riscurile cele mai mariprivind neconformarea saudeclararea unor sume mai micisunt la firmele mari şi mai puţinla firmele cu activitate redusă.Dar nu trebuie să cădem dintr-oextremă în alta. Până acum, ceide la Anti-fraudă controlau fir-mele mici, iar acum au mers lafirmele mari.

3Anul 6 - 3/2017

interviu

„Nu trebuie să transformăm toţi contribuabilii

în evazionişti, numai de dragul de a aduce

mai mulţi bani la buget”l Avem o creştere economică nesustenabilă, care nu aduce mai mulţi bani la buget.

l Este o greşeală să declanşezi un război, în spaţiul public, între guvern şi mediul de afaceri.

l Amânarea legii redevenţelor – din lipsa de curaj a guvernanţilor. l Trebuie să economiseşti în perioada de activitate pentru a putea răspunde

la întrebarea «Cine o să îţi plătească pensia ?»

Fostul ministru definanţe GheorgheIalomiţianu consideră că avem o creştere eco-nomică nesustenabilă,care nu aduce mai mulţibani la buget. În opiniasa, unele măsuri propu-se de guvernanţi, pre-cum split TVA, dividen-dele suplimentare de lacompaniile de stat, mo -dificarea Pilonului II de pensii private sunt greşite.Domnul Ialomiţianu spune că statul ar trebui săfolosească mai mult piaţa de capital ca alternativă definanţare, pentru a reduce dependenţa de bănci.În prezent, Gheorghe Ialomiţianu este prim-vicepre-şedintele Camerei Auditorilor Financiari dinRomânia.

Dar orice control trebuie motivat,nu făcut de dragul de a-l face.

Totuşi, ANAF şi-a îmbunătăţitactivitatea în ultimul timp avândo abordare corectă faţă de contri-buabili. Sperăm să îşi menţinăaceastă poziţie.

Dacă nu ai controlat anumitefirme o perioadă lungă de timp şivrei să o faci la un moment dat,s-ar putea să se speculeze că, defapt, este o comandă politică sauo dispută între concurenţi.

Din cunoştinţele dumnea-voastră au existat astfelde controale la auditoripână cum?

Nu ştiu, dar eu nu am informaţiică aceste firme au încălcat legea.De exemplu, în 2011, când eueram ministru de finanţe, am dis-pus verificări la firmele mari careşi-au declarat obligaţii fiscale şiau omis să le achite, care nu s-auconformat voluntar. Nu m-amdus spre firmele mici, ci spre celemari. Ca să fie eficient un con-trol, trebuie să atragi o sumă maimare de bani la buget, trebuie săai un bun raport între cost şibeneficiu.

Am văzut, în ultimavreme, mai multe măsuriprin care se încearcă atra-gerea de bani la buget.Cum stăm cu bugetul?

Deşi în ultimul timp s-a înregis-trat o creştere a gradului decolectare a veniturilor, totuşisituaţia bugetară nu este unabună. Încasările bugetare sunt laun nivel mai redus faţă de venitu-rile estimate, mai ales în condiţii-le unei creşteri economice de5,9%, faţă de prognoza de creşte-re de 5,2% care a stat la baza ela-borării bugetului.

Creşterea de cheltuieli cu salariileşi pensiile şi controlul ţintei de

deficit bugetar s-au realizat printăierea masivă a cheltuielilor cuinvestiţiile, cu aproximativ o trei-me, ceea ce va avea o consecinţăfoarte gravă în perioada urmă-toare. Dacă se va continua cuaceastă politică bugetară existăriscul reducerii creşterii econo-mice în perioada următoare.

Măsurile fiscale pe care le imple-mentează actualul guvern stimu-lează consumul bazat pe impor-turi şi nu pe producţie. Din păca-te şi producţia industrială sebazează pe foarte multe compo-nente provenite din importuri.Din această cauză, vin mai puţinibani la buget şi în buzunareleromânilor.

Sigur că guvernul, prin ANAF, aintrat într-o situaţie disperată,pentru a aduce mai mulţi bani labuget în vederea implementăriiprogramului de guvernare.Trebuie să recunoaştem că existăşi evaziune fiscală, dar nu trebuiesă-i transformăm pe toţi contri-buabilii în evazionişti, numai dedragul să aducem bani la buget.

Faptul că se controlează firmelemari este un lucru bun, darnumai dacă aceste verificări suntjustificate. Nu este în regulă săcontrolăm firmele mari şi, printr-un abuz în aplicarea legii,să le stabilim plăţi suplimentare.

Faptul că situaţia bugetară nueste bună rezultă şi din modul în

4

interviu

care s-a făcut prima rectificarebugetară din acest an. Pentru aface o rectificare pozitivă, guver-nul a majorat accizele la carbu-ranţi şi a decapitalizat firmeleunde este acţionar majoritar prindistribuirea rezervelor dinperioadele anterioare sub formăde dividende. Această deciziepoate avea consecinţe negative petermen lung deoarece firmele cucapital majoritar de stat îşi vorreduce activitatea din cauză că numai fac investiţii şi vor devenivulnerabile dacă se va înregistrao situaţie similară celei pe caream avut-o în perioada 2008-2011, adică o criză financiară.

Una din justificările auto-rităţilor a fost faptul că,oricum, aceste companiistăteau pe bani şi nu şi-aufăcut investiţiile.

Soluţia ar fi fost să le oblige, încalitate de acţionar, să facă inves-tiţii, nu să le ia banii pe motiv cămanagementul a fost defectuos.Aceasta era soluţia, pentru căinvestiţiile creează locuri demuncă bine plătite şi vor plătimai mulţi bani la bugetul de stat.Observăm consecinţele negativeale faptului că statul nu efectuea-ză investiţii publice. Avem o creş-tere economică nesustenabilă,care nu aduce mai mulţi bani labuget şi nici bani în plus în buzu-narele românilor.

O măsură îndelung amâ-nată a fost stabilirea unornoi redevenţe. Care cre-deţi că este motivul aces-tui blocaj?

Lipsa de curaj din partea guver-nanţilor. Din 2014 se puteamodifica legea redevenţelor şi seîncasau mai mulţi bani la buget.Eu nu pornesc de la ideea că esteo presiune din partea marilorcompanii. Se putea discuta cu

aceste companii şi găsi o soluţiecorectă, o soluţie care se aplică şiîn alte ţări - îmbinarea unei rede-venţe fixe, cu o parte variabilă, înfuncţie de producţie.

A fost o lipsă de curaj în aborda-rea acestei probleme.

Desigur, au fost multe declaraţiipolitice, dar deciziile au fost amâ-nate.

Consider că soluţia actualuluiguvern să mărească accizele nu afost cea mai bună, pentru că efec-tele se văd: a crescut preţul car-buranţilor şi, în lanţ, cresc şicelelalte preţuri.

Revenind la controaleleANAF, au fost anunţateverificări şi la bănci şi amvăzut că 27 dintre acesteanu au plătit impozit peprofit în ultimii şase ani.Cum s-a ajuns în situaţiaaceasta?

Este o greşeală din partea guver-nanţilor să iasă public spunândcă băncile sau alte companii marinu plătesc impozit.

Guvernul are pârghiile, prinANAF, să le verifice şi să le sanc-ţioneze din punct de vedere fis-cal, dacă au încălcat legea.Nimeni nu a oprit ANAF să facăasemenea controale, se fac anali-ze de risc, se selectează firmelepentru control şi se supun con-trolului.

Cred că este o greşeală să declan-şezi un război, în spaţiul public,între guvern şi mediul de afaceri.Trebuie să aplici legea. Cummediul de afaceri solicită guver-nului şi altor instituţii să respectelegea, şi aceste instituţii trebuiesă ceară mediului de afaceri sărespecte legea.

Banca Naţională a Românieisupraveghează băncile şi, din

punct de vedere al legislaţiei ban-care, acestea respectă legea. Nuavem bănci în dificultate finan-ciară, nu sunt probleme legate degarantarea depozitelor, nu avemprobleme legate de creditareacompaniilor şi persoanelor fizice.Nu sunt probleme din punct devedere al BNR. Credem că suntprobleme din punct de vedere alANAF. Să meargă să le controlezeşi să le oblige să-şi plăteascăimpozitele în România. Avemlegislaţia pentru asemenea con-troale. Sunt metode pe careANAF le poate aplica pentru aobliga aceste firme să-şi plăteas-că impozitul în România. Eu amreţineri că vom dubla venituriledin impozitul pe profit dacă se vaimplementa directiva europeanăcare se referă la sancţionarea maidrastică a firmelor care îşi trans-feră profitul în alte ţări. Noi avemmetodele de a sancţiona acestefirme, iar rezultatele nu se văd.

În mandatul dumneavoas-tră, la MinisterulFinanţelor au fost con-troale la bănci? Ce rezul-tate au avut?

Nu reţin să fi avut probleme cubăncile. Au fost controale lamulte firme, nu am avut semnalecă nu avem voie să verificămanumite firme, nu s-a întâmplatca firmele să nu-şi plăteascăimpozitele.

Problema a fost cu societăţile cucapital de stat.

Firmele la care se referea doam-na ministru al Muncii OlguţaVasilescu că nu îşi plătesc obli-gaţiile bugetare la stat, respectivcontribuţiile obligatorii, în prin-cipal, sunt companiile unde sta-tul este acţionar majoritar.

Este o situaţie delicată. Pe de oparte, companiile unde statul

5Anul 6 - 3/2017

interviu

este acţionar majoritar solicităajutor financiar, pe de altă parte,legea prevede ca aceste firme să-şi plătească obligaţiile fiscale.Toate guvernele au păsuit acestecompanii pentru a nu avea pro-bleme sociale. În momentul cândle-ai blocat conturile, salariaţiiies în stradă şi, atunci, sigur că segăseşte întotdeauna un compro-mis.

Aţi declarat recent că băn-cile reprezintă un răunecesar, pentru că ne-ausalvat în perioada de criză2008-2009, dar aţi spuscă, totuşi, ar trebui să neîndreptăm şi către piaţade capital pentru finanţa-re. Cu toate acestea,Ministerul Finanţelor adecis ca următoarea emi-siune de titluri de statpentru populaţie să sefacă prin Trezorerie şi nuprin Bursă. De asemenea,s-au oprit listările.

Da, România trebuie să se orien-teze şi către piaţa de capital, pen-tru a-şi asigura finanţarea. Statultrebuie să încurajeze listareaunor societăţi şi obţinerea deîmprumuturi obligatare.

Suntem prea dependenţi de băncişi, atunci, sigur că băncile îşi facpolitica lor.

Dacă avem surse alternative definanţare, eu cred că şi băncile seorientează spre piaţă şi îşi adap-tează activitatea, ţinând seama despecificul pieţei.

Eu am spus că, în perioada decriză, eram dependenţi de bănci.România avea credibilitate redu-să pe pieţele financiare, chiar şipe piaţa internă. A fost nevoită săîncheie un acord cu FondulMonetar Internaţional, ComisiaEuropeană şi Banca Mondială,

prin care România şi-a câştigatcredibilitatea pe pieţele financia-re. Din cauza credibilităţii redusela începutul crizei, România aveadificultăţi să se finanţeze chiar depe piaţa internă. Prin creştereacredibilităţii României, am reuşitca, în 2011 şi 2012, să ieşim pepieţele europene şi pe pieţele dinStatele Unite.

În 2009 şi 2010, băncile ne-ausalvat prin finanţarea deficituluibugetar şi a refinanţării datorieipublice. Sigur că exista posibilita-tea de a ieşi pe piaţa de capital,cu o emisiune de titluri, a fost odiscuţie cu băncile şi am amânatlucrul acesta. Aveam o garanţiecă obţinem împrumuturi de labănci la dobânzi accesibile. A nulansa emisiuni de titluri este olipsă de curaj.

De asemenea, cred că e o greşea-lă că actualul guvern merge printrezorerie, consider că trebuie săfolosească Bursa de Valori. Dacăstatul nu încurajează Bursa deValori, atunci şi ceilalţi au o reţi-nere. Statul este cel care ar trebuisă dezvolte Bursa de Valori, săîncurajeze listarea firmelor şi sănu le decapitalizeze. Atunci vomavea şi o finanţare a economiei încondiţii de normalitate.

Cum consideraţi că stăm,în prezent, din punct devedere al credibilităţii pepieţe, mai ales că aţipomenit că am putea săne trezim din nou într-osituaţie cum am fost în2008-2009, de criză?

România în momentul de faţăeste credibilă pe pieţele financia-re, îşi poate finanţa deficitulbugetar şi refinanţa datoriile.

Mă îngrijorează trendul unorindicatori macroeconomici - evo-

luţia deficitului de cont curent şia deficitului balanţei comerciale.

Vedem că importurile au un ritmde creştere mult mai mare decâtexporturile. În aceste situaţii,este nevoie de resurse financiarepentru a finanţa importurile.Dacă lucrurile vor evolua înaceastă direcţie vor fi dificultăţiîn gestionarea serviciului datorieiexterne. Vedem o creştere a infla-ţiei şi a dobânzilor şi o cerere maimare a lichidităţilor pe piaţă.Situaţia de acum nu este alar-mantă, dar direcţia în care neîndreptăm nu este una bună. Sepune problema ce vom face înviitor, dacă se va continua cupolitica fiscală de creştere a chel-tuielilor şi de reducere a impozi-telor, atunci vom înregistra undeficit major al balanţei comer-ciale şi al deficitului bugetar foar-te mare şi greu de finanţat. Înaceastă situaţie creditorii şiinvestitorii vor fi mult mai atenţicu România. Condiţiile de credi-tare vor fi mult mai dure şidobânzile vor fi mult mai maricomparativ cu această perioadă.

Ar fi păcat să ajungem în aseme-nea situaţie. Ar trebui ca politicafiscală să stimuleze producţia, şinu consumul bazat pe importuri.

Una dintre măsurileguvernului pentru eficien-tizarea încasărilor labuget a fost anunţareaTVA split, măsură critica-tă dur de mediul de afa-ceri. Cum vedeţi măsuraaceasta?

În anul 2010, s-a discutat despresplit TVA în MinisterulFinanţelor şi, împreună cu cole-gii, am ajuns la concluzia căfacem mai mult rău decât bine.

Split TVA este o metodă de sanc-ţionare a contribuabililor care

6

interviu

nu-şi plătesc obligaţiile la buget -le declară, dar nu le achită. De cesă-i sancţionăm pe acei contri-buabili care îşi declară şi îşi plă-tesc în mod corect obligaţiile?Această metodă ar trebui să fieaplicată numai asupra contribua-bililor care încalcă legea. Estefrustrant să vezi că ţi se aplică ometodă de sancţionare atâta timpcât tu respecţi legea. Mai multdecât atât, această metodă afec-tează foarte mult activitatea mul-tor firme, prin reducerea cashflow-ulului. Firmele au la dispo-ziţie resurse financiare şi nu lepot folosi până în momentul încare trebuie să îşi plătească obli-gaţiile.

Totodată, metoda nu rezolvă întotalitate evaziunea din zonaTVA. Firmele care nu-şi declarăTVA prin faptul că nu întocmescfacturi, nu sunt afectate de aceas-

tă măsură. Ideea este ca aceastămetodă să se aplice acelor firmecare încalcă legea. Se poate sta-bili lista acestor firme pe bazaanalizei de risc.

O altă variantă prin careguvernul s-a gândit săatragă bani la buget a fostmodificarea Pilonului IIde pensii. S-a pomenit de o desfiin-ţare, naţionalizare, acumse vorbeşte de o modifica-re a Pilonului II. Cumvedeţi această măsură?

Pilonul II de pensii a fost înfiin-ţat pentru a se reduce presiuneade pe Pilonul I. Avem un deficitfoarte mare, de aproape 14miliarde de lei, la Pilonul I.Scopul Pilonului II este să asigu-re sustenabilitatea sistemului depensii.

Este o greşeală să îl desfiinţezi,pentru că vei avea un avantaj petermen scurt, dar un dezavantajpe termen lung. Sigur căMinistrul Finanţelor trebuie săgăsească o soluţie să compensezesuma de 7 miliarde de lei pe careo virează de la bugetul de asigu-rări sociale spre Pilonul II. Dartrebuie să ne gândim şi pe ter-men lung să asigurăm sustenabi-litatea sistemului de pensii.Propunerea actualului guvern caPilonul II să devină opţional esteposibilă în următoarea situaţie:dacă guvernul propune un bonuscelor care renunţă la Pilonul II; şianume că vor primi o pensiesuplimentară de 20-30%, faţă depensia calculată pentru Pilonul I,atunci este posibil ca anumitepersoane să renunţe la Pilonul II.

Este o greşeală din parteaGuvernului să spună toată ziua că

7Anul 6 - 3/2017

interviu

fondurile de pensii administrateprivat sunt în dificultate. Există olege care reglementează acestefonduri şi avem o instituţie însubordinea Parlamentului caresupraveghează modul de admi-nistrare a fondurilor private depensii.

Statul nu are cum săgaranteze că, în viitor, dinPilonul I va putea să asi-gure pensiile respective,conform ideii dumnea-voastră.

Vreau să vă spun că pensiile sevor plăti în România şi în condi-ţiile în care bugetul de asigurărisociale va înregistra un deficit.Soluţia de rezolvare va fi transfe-rul de resurse de la bugetul destat.

Dar dacă se doreşte ca acest defi-cit să scadă, soluţia este încuraja-rea Pilonului II de pensii privateobligatorii şi a Pilonului III depensii private facultative. Adică,trebuie să economiseşti înperioada de activitate, ca să îţiasiguri resurse pentru a avea ogaranţie că vei încasa pensia.

Găsiţi şi ceva bun înmăsurile actualei puteri?

Creşterea pensiilor este un lucrubun. O metodă simplă şi uşor deaplicat ar fi creşterea punctuluide pensie. Faptul că au crescutsalariile în sectorul bugetarreprezintă un alt lucru bun.Această creştere a fost umbrităde faptul că au crescut în primulrând salariile demnitarilor.

Totuşi, trebuie să se asigure sus-tenabilitatea salariilor din secto-rul bugetar. Nu cred că trecereacontribuţiilor obligatorii în totali-tate în sarcina angajatului estesoluţia cea mai bună pentru aasigura sustenabilitatea sistemu-

lui de salarizare bugetar. Nu tre-buie să te uiţi numai în grădinaMinisterului Finanţelor când estenevoie de bani pentru implemen-tarea unor măsuri. Se impuneimplementarea unor politici eco-nomice de către celelalte ministe-re pentru a asigura o creştereeconomică sustenabilă.

Eu nu ştiu de ce actualul guvernnu aplică măsuri din programulde guvernare, precum reindus-trializarea, atragerea de fondurieuropene şi investiţii publice.

Foarte mulţi discută despre cumar putea să fie făcută reindustria-lizarea. Ministerul IMM-urilorasigură fonduri pentru înfiinţareastart-up-urilor. Ar fi bine ca auto-rităţile să discute cu marile com-panii, pe care unii le critică, şi săidentifice oportunităţi de afaceri.Atunci, multe firme mici, nouînfiinţate, pot deveni furnizori aiacestor companii.

În jurul companiilor mari lucrea-ză mii de firme. M-aş bucura caacele multe firme care funcţio-nează în jurul companiilor marisă fie din România. Atunci vomavea locuri de muncă bine plătiteşi bani mai mulţi la buget.

Ce părere aveţi despreînfiinţarea FonduluiSuveran de Investiţii?

Este o soluţie pentru a se asigurabani pentru investiţii. Dacă s-arînfiinţa acest Fond Suveran deInvestiţii, nu vom mai avea situa-ţia să folosim pentru consumbanii alocaţi pentru investiţii.

Ar fi bine dacă, din FondulSuveran de Investiţii, s-ar asiguraresurse pentru finanţarea econo-miei, pentru proiecte mari.

Există o temere ca acest FondSuveran să nu fie cumva o măsu-ră mascată de a privatiza compa-niile unde statul este majoritar şi

care sunt dorite de foarte mulţiinvestitori, să nu fie o măsurănetransparentă de privatizare.

Dacă ar funcţiona corect, în modeficient, ar fi ceva extraordinar,pentru că ar asigura resurselepentru dezvoltare.

Ce ne puteţi spune despreactivitatea CamereiAuditorilor Financiari dinRomânia?

Este un organism profesionalînfiinţat prin lege, este membrual Organismelor Internaţionaledin domeniul auditului financiarşi al contabilităţii.

Toată legislaţia care reglementea-ză activitatea auditorilor finan-ciari este armonizată cu legislaţiaeuropeană şi internaţională.

Eu cred că auditorii financiariîmpreună cu celelalte profesiiliberale pot ajuta la funcţionareaeconomiei şi a instituţiilor statu-lui. Dacă statul va încuraja acesteprofesii liberale, s-ar reducemulte cheltuieli publice şi biro-craţia.

Dezvoltarea pieţei de capital sepoate realiza şi prin aportul audi-torilor financiari, pentru că noiasigurăm credibilitatea informa-ţiilor cuprinse în situaţiile finan-ciare întocmite de companiilecare sunt listate pe pieţele decapital şi care doresc să îşi asigu-re finanţarea de pe aceste pieţe.

Cred că mediul de afaceri ar tre-bui să considere organismeleprofesionale, inclusiv CameraAuditorilor Financiari din Ro mâ -nia, drept parteneri şi nu struc-turi ale administraţiei publice.

A consemnat, Adina Ardeleanu

8

interviu

Sursa: Ziarul Bursa, 16.10.2017

Accountancy Europe constatănecesităţile profesiei de auditorfinanciar în vederea determinăriiunei reflecţii asupra viitoruluiacesteia. În prezent auditoriiexterni sunt furnizorii principalide asigurare, dar este posibil casituaţia să se schimbe. Prinurmare, profesia trebuie să-şireevalueze rolul în serviciile deaudit şi de asigurare. În schimb,poate să şi ignore necesitatea deschimbare, să piardă din vederenevoile diferitelor părţi interesateşi să se confrunte cu riscul de adeveni mai puţin importantă.Totodată, profesia poate să adop-te schimbarea, să accepte o abor-dare mai inovatoare – uneori şimai autocritică – şi să fie înprima linie la propunerea de noiidei.

Ca organizaţie-umbrelă pentru50 de organisme profesionaleeuropene de contabilitate, nestrăduim să menţinem importan-ţa serviciilor de audit şi de asigu-rare. Colaborăm cu factori dedecizie internaţionali şi europeni

şi punem în circulaţie publicaţiipe teme precum Continuareaunei dezbateri strategice: viito-rul auditului şi al asigurării1 şiMenţinerea atractivităţii profe-siei de audit2. Prezentăm mai josacţiunile-cheie pe care le-am sta-bilit pentru viitorul auditului şi alasigurării:

è răspundem necesităţilor păr-ţilor interesate;

è încurajăm inovarea susţinutăde tehnologie;

è regândim pregătirea profesio-nală în vederea asigurăriicompetenţelor corespunză-toare;

è menţinem atractivitatea pro-fesiei de auditor financiar.

Răspundem necesităţilor părţilorinteresatePărţile interesate de profesia deauditor financiar provin din

medii diverse, precum întreprin-deri mari (cotate sau nu), între-prinderi mici şi mijlocii, şi enti-tăţi din sectorul public, în cazulcărora auditorii trebuie să cola-boreze, de exemplu, cu manage-mentul, cu persoanele responsa-bile cu guvernanţa, cu investito-rii, cu părţile interesate, precumşi cu organismele de standardiza-re şi de reglementare. Răspunsulauditorului la diversele necesităţiale părţilor interesate ar trebui săfie echilibrat şi adaptat – misiu-nea profesiei nu ar trebui, deexemplu, limitată la organismede reglementare întrucât ar puteareduce percepţia necesităţiloraltor participanţi pe piaţă şimodul de abordare a interesuluipublic general. De-a lungul tim-pului, auditul a fost efectuat pen-tru a deservi părţile interesate,manifestându-se un interes totmai crescut din partea acestora,precum şi intensificarea raportă-rii auditorilor publici.Preconizăm că auditul se va con-centra din ce în ce mai mult pe

9Anul 6 - 3/2017

Viitorul auditului:cum se preconizeazăşi ce competenţe trebuie să deţină auditorul?

Hilde Blomme, Director executiv adjunct,

Accountancy Europe

1 Accountancy Europe (anterior, FEE), (2016), Continuarea unei dezbateri strategice: viitorul auditului şi al asigurării,https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/1601_Future_of_audit_and_assurance.pdf

2Accountancy Europe, (2017), Menţinerea atractivităţii profesiei de audit, https://www.accountancyeurope.eu/wp-con-tent/uploads/Keeping-the-Audit-Profession-Attractive_18.07.2017.pdf

transmiterea de informaţii calita-tive şi pertinente către investi-tori, precum şi către un numărmare de părţi interesante şi, înfinal, către publicul larg.

În prezent auditorii contribuie lasporirea transparenţei şi la com-baterea corupţiei. În societate seproduc schimbări radicale în ceeace priveşte cantitatea, disponibi-litatea şi accesibilitatea datelor.De asemenea, o comunicare maideschisă va permite profesiei săinformeze opinia publică cu pri-vire la utilitatea şi relevanţa ser-viciilor de audit şi de asigurare.În acelaşi timp, companiile nu artrebui să privească auditul ca peo constrângere pentru respecta-rea conformităţii.

Atunci când reflectăm asupramăsurii în care auditorii pot con-tribui favorabil în cazul întreprin-derilor mari, constatăm căschimbările tehnologice au con-dus la un acces şi la un interessporit legat de aceste entităţi. Înlucrarea privind Viitorul rapor-tării corporative3, AccountancyEurope avansează ideea potrivitcăreia publicul interesat deraportarea corporativă este din ceîn ce mai mare. Ca atare, necesi-tăţile în continuă creştere aleacestui public, atât din perspecti-va unei raportări corporative,precum şi din perspectiva asigu-rării, trebuie abordate adecvat.Informaţiile financiare reprezin-tă, în continuare, pilonul centralal profesiei, însă raportarea des-criptivă şi nefinanciară devinedin ce în ce mai extinsă. Având învedere importanţa tot mai mare

pe care companiile o atribuieprincipalilor vectori financiari şiindicatorilor de performanţă(KPI), profesia ar trebui să depu-nă eforturi pentru a răspundeacestor nevoi ale pieţei. De ase-menea, se preconizează o creşterea cererii pe piaţă pentru asigura-re, din pricina obligaţiei impusede către UE întreprinderilor maride a raporta şi informaţii nefi-nanciare4. Utilizatorii de rapoar-te corporative s-ar putea aşteptaşi la un grad sporit de transpa-renţă în ceea ce priveşte viabilita-tea viitoare a entităţii. Aşadar,orizontul de estimare actual dedouăsprezece luni referitor laprezumţia continuităţii activităţiiar putea ca pe viitor să nu mai fieadecvat obiectivului urmărit. Sepoate preconiza ca managemen-tul şi/sau persoanele responsabi-le cu guvernanţa să devină maiferme în exprimarea ipotezelorluate în calcul în ceea ce priveştecontinuitatea activităţii entităţii

şi a aşteptărilor prospective aleacestora. Auditorului i se poatesolicita să pună la dispoziţie asi-gurări cu privire la aceste ipoteze.

Întreprinderile mici şi mijlocii(IMM-urile) au părţi implicate şinecesităţi diferite faţă de între-prinderile mari. Considerăm căauditul ar trebui să fie în conti-nuare privit ca fiind un serviciucare adaugă valoare pentruaceastă parte a pieței. Acționarii,băncile și creditorii, autoritățilefiscale, clienții, furnizorii șiangajații apreciază informaţiilereferitoare la sănătatea financiarăa întreprinderilor. Profesia deţinenumeroase alternative la ofertelesale de servicii în vederea asigu-rării unui confort adecvat, deşieste nevoie să rămână agilă șiadaptabilă atunci când efectueazăaudituri pentru IMM-uri și cândfurnizează alte servicii pentruacestea. Pentru a realiza acestlucru, este important să se recur-gă la raționamentul profesional și să se utilizeze standardeleîntr-un mod care să facilitezeaplicarea proporțională a proce-durilor de auditare a întreprinde-rilor mici. Totodată, profesia tre-buie să se asigure că activitateade audit este adecvată scopului șiadaptabilă la evoluțiile comercia-le și tehnologice.

Observăm, de asemenea, consoli-darea rolului viitor al profesiei deauditor financiar în susținereaentităților din sectorul public.Gestionarea finanțelor publice artrebui să fie o prioritate pentruguverne, în special în Europa.Profesia poate asigura forme

10

Provocări și tendinţe internaţionale

3 Accountancy Europe (anterior, FEE), (2015), Viitorul raportării corporative – crearea dinamicii pentru schimbare,https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/FEECogitoPaper_-_FutureofCorporateReporting.pdf

4 Pentru informaţii suplimentare, puteţi consulta Accountancy Europe (anterior, FEE), (2015), Directiva UE în ceea cepriveşte prezentarea de informaţii nefinanciare şi de informaţii privind diversitatea, https://www.accountancyeu-rope.eu/wp-content/uploads/1512_EU_Directive_on_NFI.pdf

variate de asistență în acest sens:analiza deficiențelor în sistemelecontabile și de control intern asu-pra datelor și raportării financia-re, sprijinind evoluția, printrealtele, a standardelor de raporta-re și de formare a personalului.Acesta este un domeniu în careprofesia poate contribui în maremăsură la servirea interesuluipublic.

Încurajăm inovareasusţinută de tehnologieInovarea informatică afecteazăprofund toate industriile și sec-toarele, iar auditul trebuie să sepregătească pentru o schimbareîn ritm rapid. Conceptul de bazăde realizare a auditului situațiilorfinanciare va rămâne acelaşi, dartehnologia automatizează din ceîn ce mai mult procedurile deaudit. Calculatoarele vor preluaidentificarea excepţiilor sau aanomaliilor, revizuireatendințelor și testarea controale-lor mai devreme decât ne-amputea imagina. Modalitatea încare se obțin probele se va schim-ba, fără îndoială, dar raţiona-mentul profesional va rămâneelementul central: imaginați-văun audit complet automatizat cuun sistem de certificare. PentruAccountancy Europe, singurullucru pe care tehnologia nu îl vaprelua este raţionamentul.

Regândim pregătireaprofesională în vederea asigurăriicompetenţelor corespunzătoare Am analizat, de asemenea, com-petenţele auditorului și

interacțiunea acestuia cu alțiprofesioniști. Ideea centrală pri-vind competenţele rezidă îndorința de a se adapta la situațiinoi. Competențele necesare pen-tru realizarea unui audit vor fideterminate tot mai mult de con-textul în care se efectuează audi-tul: noile modele de afaceri, teh-nologiile utilizate etc. Acestetendințe pot face activitatea audi-torului mai dificilă, dar şi multmai interesantă.

De asemenea, există o cerere dince în mai mare pentru profesio-nişti specializaţi în profesia deauditor financiar, variind de laspecialişti IT la ecologişti, dar şipentru persoane fără pregătirecontabilă sau de audit. Acestlucru se datorează următorilortrei factori principali:

è tehnologia;

è creşterea complexităţii înraportarea financiară;

è noi servicii oferite de firmelede audit.

Firmele de audit şi membriiAccountancy Europe iau măsuriîn ceea ce priveşte atractivitateaprofesiei de auditor financiar. Caexemplu, membrii asigură o inte-racţiune din ce în ce mai puterni-că cu universităţile şi înfiinţeazăorganisme ale tinerilor profesio-nişti.

Dezvoltările tehnologice influen-ţează natura activității auditoru-lui. Nu numai că auditorul trebu-ie să îşi dezvolte propriile compe-tenţe IT, dar şi firmele de auditau început să includă tot maimulți experți IT în echipa deaudit, în vederea adaptării laschimbările din mediul de afa-ceri. „În prezent, fiecare com-panie este o companie de IT. Ceînseamnă asta pentru firmele deaudit?”, se întreabă un partener

de audit din Țările de Jos.

Organismele profesionale, firme-le și alte organisme implicate îneducație și formare trebuie, deasemenea, să se asigure că modulîn care viitorii auditori sunteducați și instruiți este încă adec-vat scopului. Acest lucru va ajutafirmele mai mici să țină pasul cuschimbarea menţionată mai sus.Competenţele IT nu sunt singu-rele pe care trebuie să ne concen-trăm în modificarea strategieinoastre de formare şi instruire:etica (integritatea, obiectivitateași comportamentul profesional),precum și capacitatea de a exerci-ta scepticismul profesional în for-mularea unui raţionament profe-sional întemeiat sunt încă ele-mente cheie ce ţin de competen-ţele auditorului pe viitor. În ace-laşi timp, înţelegerea mediului deafaceri al clientului este extremde importantă.

Profesia trebuie să adapteze pro-grama de formare și modelul derecrutare pentru actualul mediudinamic de afaceri și să includămai multe persoane fără cunoş-tinţe contabile pentru a crea echi-pe multidisciplinare.

De aceea am colectat puncte devedere despre atractivitatea şicompetenţele profesiei de auditprin intervievarea a 21 de părţiinteresate deosebit de importan-te. Am discutat cu auditori(tineri), cu organisme de regle-mentare, cu investitori şi cureprezentanţi ai mediului univer-sitar şi factori decizionali.

Menţinem atractivitatea profesieide auditor financiarMajoritatea celor intervievațiconsideră că cel mai bun mod de

11Anul 6 - 3/2017

Viitorul auditului

a păstra atractivitatea profesieide auditor financiar este de apromova realizările profesiei șide a expune beneficiile adusesocietăţii. „Faceţi-i pe oameni săconștientizeze avantajele profe-siei de auditor financiar: înveţimulte din prima zi, cunoști omulțime de oameni fascinanți șirealizezi multe lucruri intere-sante“, a menționat un tânărauditor din Austria. În acelașitimp, clienții, investitorii şi socie-tatea ar trebui să perceapă valoa-rea pozitivă a auditului.

De asemenea, există problemalegată de menţinere: nu numai căstudenții și profesioniștii (tineri)trebuie atraşi să aleagă profesia,ci şi motivați să rămână în firme-le de audit pentru a evita pierde-rea de cunoștințe și deexperiență. Ratele ridicate derotaţie a personalului debutantdin firmele de audit constituie unmotiv de îngrijorare pentru pro-fesie și nu ar trebui neglijate.Firmele de audit se confruntă cuprovocarea constantă de a gestio-na fluxul de personal, mai ales încontextul în care creșterea econo-mică actuală creează o gamă deoportunități disponibile oriundepe piața muncii. Dar să nu privimdoar aspectele negative, întrucâtcolegii noi care aleg profesia vinla o firmă de audit cu idei inedite,însă provocarea pentru firme esteşi de a păstra oameni potriviți.

Din intervievările noastre, amidentificat cinci factori principalicare influenţează atractivitateaprofesiei de auditor financiar:

è procesul de autorizare: proce-sul prin care un auditor devi-ne autorizat cuprinde maimulte etape şi poate durafoarte mult. Este necesarăgăsirea unui echilibru întrerespectarea cerinţelor de aadera la profesia de auditor

financiar şi asigurarea că ceimai buni profesionişti nusunt descurajaţi în a deveniauditori autorizaţi.

è reglementări mai stricte: omai mare responsabilitate şio supraveghere mai atentăconsolidează dimensiunea deinteres general a profesiei. Cutoate că auditorii înţeleg căacestea fac parte din activita-tea lor, ei constată că naturaacestei activităţi se modificătreptat, concentrându-se maimult asupra sarcinilor legatede supraveghere şi asigurareacalităţii.

è mentalitatea legată de confor-mitate: provocarea intelectua-lă mult dorită poate fi perce-pută ca diminuată odată ceactivitatea devine un simpluexerciţiu de tip „bifaţi căsu-ţa”. Raţionamentul profesio-nal şi calitatea auditului tre-buie să rămână pilonul cen-tral al activităţii noastre. „Sepune un accent prea mare peprocesul de audit şi se axeazămai puţin pe rezultat.Trebuie găsit echilibrul per-fect”, a menţionat o autoritatede reglementare din RegatulUnit al Marii Britanii.

è impactul tehnologic: genera-ţia milenară este foarte price-pută în utilizarea tehnologieimoderne. Tinerii profesionişticare optează pentru profesianoastră ar trebui încurajaţisă-şi folosească aptitudiniletehnice şi să le facă cunoscuteşi angajaţilor seniori. În plus,pe măsură ce firmele adoptătehnologii pentru efectuareaanumitor proceduri, aparoportunităţi pentru domeniide activitate mai interesanteşi mai atractive.

è echilibrul între viaţa profesio-nală şi cea personală: profesia

de auditor financiar esterecunoscută ca fiind foartesolicitantă ca volum demuncă, având un impactdeosebit asupra vieţii perso-nale, în special în sezonul devârf. Se pare că tinerii profe-sionişti îşi apreciază tot maimult realizările personale şisociale. Această situaţieimpune firmelor de audit săechilibreze balanţa prin oferi-rea unei flexibilităţi sporite.

Următoarele etape în pregătirea pentru viitorIdentificăm trei domenii în careeste necesară continuarea efortu-rilor depuse în cadrul profesiei,în colaborare cu părţile implicatela nivel european, pentru audit şiasigurare în secolul al XXI-lea:

è consolidarea angajamentuluicu părţile interesate, ţinândcont totodată de necesităţileşi de aşteptările acestora de laauditor;

è înţelegerea posibilităţilor pecare tehnologia le oferă pen-tru profesia de auditor finan-ciar şi dezvoltarea competen-ţelor necesare pentru exploa-tarea acestor posibilităţi teh-nice;

è adaptarea modului în careviitorii auditori sunt formaţipentru un mediu în continuăschimbare.

Vom continua eforturile pentruviitorul auditului şi pentru altedomenii-cheie pentru profesie.Ne concentrăm asupra posibilită-ţilor pe care noile evoluţii le oferăprofesiei contabile. Dar pentru aprofita de acestea, trebuie să nepregătim încă de pe acum. u

12


Accountancy Europe finds theaudit profession needs to pushitself to think about its future.External auditors are currentlythe primary providers ofassurance, but this might notremain the case. Therefore, theprofession needs to reassess itsrole in audit and assuranceservices. It can either ignore thecalls for change, lose sight of theneeds of its various stakeholders,and run the risk of becoming lessrelevant. Alternatively, theprofession can embrace change,adopt a more innovative –sometimes also more self-critical– approach, and be at theforefront in proposing new ideas.

As the umbrella organisation for50 European professionalaccountancy bodies, we work tokeep audit and assuranceservices relevant. We engage withinternational and Europeandecision-makers and issuepublications on the topic such asPursuing a strategic debate: thefuture of audit and assurance1and Keeping the audit professionattractive2. Below we set out ourkey actions for the future of auditand assurance:

è respond to stakeholders’needs

è encourage innovation drivenby technology

è rethink education to ensurethe right skillset

è keep the audit professionattractive

Respond to stakeholders’ needsThe audit profession’sstakeholders come from diversehorizons, such as large entities(quoted or not), small andmedium-sized entities andpublic-sector entities whereauditors have to engage with, forinstance, management, those

charged with governance,investors, shareholders, standardsetters, and regulators. Theauditor’s response to thesestakeholders’ diverse needsshould be balanced and adapted– the profession’s engagementshould for instance not be limitedto regulators as this could reducethe perception of other marketplayers’ needs and the grasp ofthe broader public interest. Auditwas historically performed toserve shareholders; with growinginterest from diversestakeholders and enhancedpublic auditor reporting. Weforesee the focus of audit to be

13Anul 6 - 3/2017

The future of audit

The future of audit: what does it look likeand what skills do you need?

Hilde Blomme, Deputy Chief Executive at Accountancy Europe

1 Accountancy Europe (previously FEE), (2016), Pursuing a strategic debate – The future of audit and assurance,https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/1601_Future_of_audit_and_assurance.pdf

2 Accountancy Europe, (2017), Keeping the audit profession attractive, https://www.accountancyeurope.eu/wp-con-tent/uploads/Keeping-the-Audit-Profession-Attractive_18.07.2017.pdf

more and more on deliveringqualitative and insightfulinformation to investors as wellas to a broader array ofstakeholders and ultimately tothe public at large.

Today, auditors help increasetransparency and combatcorruption. Radical changes aretaking place in societyconcerning the quantity,availability, and accessibility ofdata. More open communicationwill also enable the profession toinform public opinion on theusefulness and relevance of auditand assurance services. Auditshould not be regarded just as acompliance burden forcompanies.

When reflecting on what auditorscan contribute to largeundertakings, we find thatchanges in technology have led toincreased access to, and interestin, corporate affairs. In our workon the Future of CorporateReporting3, Accountancy Europeputs forth the idea that theaudience for corporate reportingis growing. As such, the needs ofthis growing audience, both froma corporate reporting as well asan assurance perspective, have tobe properly addressed. Financialinformation is still at the heart ofthe profession, but narrative andnon-financial reporting is gainingmomentum. Given the increasingimportance that businesses giveto non-financial drivers and keyperformance indicators (KPIs),the profession should strive toaddress these market needs.Market demand for assurance is

also expected to rise because ofthe EU imposing disclosures ofnon-financial information onlarge undertakings4. Users ofcorporate reports might alsoexpect increased transparency onthe future viability of the entity.Therefore, the current twelve-month horizon of the ‘goingconcern’ basis of accounting mayno longer be fit for purpose in thefuture. Management and/orthose charged with governancemight be expected to be morevocal about their underlyingassumptions on the ‘goingconcern’ of the entity, along withtheir forward-looking businessexpectations. The auditor couldbe asked to provide assuranceover these assumptions.

Small and medium-sizedenterprises (SMEs) have differentstakeholders and needs thanlarge ones. We think audit shouldstill be seen as a value-addedservice for this part of themarket. Shareholders, banks andlenders, tax authorities,customers, suppliers, andemployees value insights into thefinancial health of businesses.The profession has a lot ofalternatives in its serviceofferings to provide comfort atthe right level, although there is aneed to remain agile andadaptable when performingaudits for, and delivering otherservices to, SMEs. To do so,applying professional judgementand using standards in a way thatfacilitates proportionateapplication of the procedures toaudit the smallest entities isimportant. It will ensure that the

audit work remains fit forpurpose and adaptable tobusiness and technologicaldevelopments.

We also see a future enhancedrole for the profession insupporting public-sector entities.Management of public financesshould be a key priority forgovernments, especially inEurope. The profession can offervarious forms of assistance inthis regard: analysis ofdeficiencies in accountingsystems and internal control overfinancial data and reporting,supporting evolution in reportingstandards, and staff trainingamong others. This is an areawhere the profession can greatlycontribute to the public interest.

Encourage innovationdriven by technologyIT innovation is profoundlyaffecting all industries andsectors and the audit needs to getprepared for fast-paced change.The core concept of an audit offinancial statements will remain,but technology is more and moreautomating the audit procedures.Computers will take over theidentifying exceptions oranomalies, reviewing trends andtesting controls in a future closerthan we may think. Howevidence is obtained willundoubtedly change, but theprofessionals’ judgement willremain at the core: just imagine afully-automatized audit with acertification system. For

14

international challenges and trends

3 Accountancy Europe (previously FEE), (2015), The Future of Corporate Reporting – creating the dynamics for change,https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/FEECogitoPaper_-_FutureofCorporateReporting.pdf

4 For further information, please refer to the Accountancy Europe (previously FEE), (2015), EU Directive on disclosure ofnon-financial and diversity information, https://www.accountancyeurope.eu/wp-content/uploads/1512_EU_Directive_on_NFI.pdf

Accountancy Europe, the thingthat technology will not take overis judgement.

Rethink education to ensure the right skillset We have also looked into theauditor’s skillset and his or herinteraction with otherprofessionals. The key idearegarding the skillset is thewillingness to adapt to newsituations. The skills needed foran audit will be more and moredriven by the context in whichthe audit is performed: newbusiness models, technologiesused, etc. These trends may makethe auditor’s work morechallenging, but also moreinteresting.

There is also a growing demandfor specialised professionals inthe audit profession, rangingfrom data specialists toenvironmentalists, and forindividuals without an audit oraccounting background. This isdue to three main factors:

è technology

è increasing complexity infinancial reporting

è new services that areprovided by audit firms

Developments in technologyimpact the nature of the work ofthe auditor. Not only does theauditor have to further develophis own IT skills, but audit firmsare also including more and moreIT experts in the audit team inorder to cope with changes in thebusiness environment. “Everycompany is an IT companynowadays. What does that meanfor audit firms?” asks an auditpartner in the Netherlands.

Audit firms and AccountancyEurope’s members are takingaction regarding theattractiveness of the auditprofession. For example,members are increasing theirinteraction with universities andare setting up youngprofessionals’ bodies.

Professional bodies, firms, andother bodies involved ineducation and training also needto make sure that the way futureauditors are educated andtrained is still fit for purpose. Itwill help smaller firms keep upwith the pace of change discussedabove. IT skills are not the onlyones to focus on in changing oureducation and training strategy:ethics (integrity, objectivity, andprofessional behaviour) and theability to exercise professionalscepticism in making soundprofessional judgements are stillkey elements of the auditor’sskillset in the future.Understanding the client’sbusiness environment is alsoparamount.

The profession needs to adapt itstraining curriculum andrecruitment model to the currentdynamic business environmentand include more individualsfrom non-accountingbackgrounds to develop multi-disciplinary teams.

That is why we gathered views onthe attractiveness and skillset ofthe audit profession byinterviewing 21 key stakeholders.We spoke with (young) auditors,regulators, investors, academics,and policy makers.

Keep the audit profession attractiveMost interviewees thought thatthe best way to keep the audit

profession attractive is topromote the achievements of theaudit profession and demonstratewhat benefits it brings to society.“Make people aware of thebenefits of the audit profession:you learn a lot from the 1st day,you meet a lot of interestingpeople, and you do a lot ofinteresting things” a youngauditor from Austria mentioned.At the same time, clients,investors, and society shouldperceive the positive value of theaudit.

There is also the retention issue:students and (young)professionals must not only beattracted to join, but alsomotivated to remain in theprofession and audit firms toprevent the loss of knowledgeand experience. High junior staffturnover rates in audit firms area concern for the profession andshould not be overlooked. Auditfirms face the constant challengeof managing the outflow of staff,especially as today’s economicgrowth creates moreopportunities available elsewherein the job market. It’s not allnegative, as new colleaguesentering the profession bringfresh ideas to an audit firm, butthe challenge for the firms is alsoabout keeping the right people.

From our interviews, weidentified five main factorsinfluencing the attractiveness ofthe audit profession:

è The registration process: theprocess of becoming aregistered auditorencompasses several phasesand can be very lengthy.There is a need to find abalance between demandingrequirements to join theprofession and ensuring thatthe best professionals are not

15Anul 6 - 3/2017

The future of audit

discouraged from becomingregistered auditors.

è Tougher regulation: greateraccountability and scrutinyreinforce the public interestdimension of the auditprofession. Although auditorsunderstand this is part of thejob, they notice that thenature of their work graduallychanges, focusing more ontasks related to oversight andquality assurance.

è The compliance mind-set: thevery desirable intellectualchallenge might be perceivedas diminished as workbecomes a tick-the-boxexercise. Professionaljudgment and audit qualityneeds to remain the centralelement of our work. “Toomuch focus on the auditprocess instead of focus onthe outcome – we need tofind the right balance” wasmentioned by a regulator inthe United Kingdom.

è Impact of technology: themillennial generation isproficient in the use ofmodern technology. Youngprofessionals joining theprofession should beencouraged to use theircapabilities and share themwith more senior staff. Also,as firms adopt technology tocarry out certain procedures,there are opportunities formore interesting areas ofwork which are also moreattractive.

è Work-life balance: the auditprofession is known as verydemanding in terms of workload with a high impact onpersonal life, especially in thepeak season. Youngprofessionals seem to

increasingly value theirpersonal and socialachievements. This imposes anew equilibrium on auditfirms to achieve this balance,such as offering increasedflexibility.

Next steps to preparefor the futureWe identify three areas wherefurther work is needed within theaudit profession in cooperationwith stakeholders at Europeanlevel to be prepared for audit andassurance in the 21st century:

è enhancing engagement withstakeholders while taking into

account their different needsand expectations of theauditor

è understanding thecapabilities that technologyoffers for the audit professionand the skillset developmentrequired to harness thesecapabilities

è adapting how future auditorsare educated for a changingenvironment

We continue our work on thefuture of audit and other keyareas for the profession. Wefocus on the opportunities thatnew developments bring for theaccountancy profession. But toseize them, we need to getprepared now. u

16


Aduc comitetele de audit dinEuropa Centrală şi de Est o con-tribuţie practică la consolidarearaportării financiare şi a procesu-lui de audit statutar? Comitetelede audit joacă un rol fundamen-tal în asigurarea gestionării efi-ciente a întreprinderilor, consoli-dând transparenţa şi integritatearaportării financiare. Fiind res-ponsabile cu sprijinirea consilii-lor în îndeplinirea obligaţiilorfinanciare şi fiduciare pe careacestea le au faţă de acţionari,comitetele colaborează cu audito-rul statutar şi cu managementulentităţii corporative.

În ultimul deceniu, rolul comite-telor de audit a devenit şi maipregnant în Uniunea Europeană,iniţial datorită adoptăriiDirectivei UE din 2006 privindauditul statutar şi, de curând,datorită pachetului legislativ de

reformă a auditului la nivel euro-pean din 2014. Evoluţia a fostdeosebit de importantă în stateleEuropei Centrale şi de Est, înfiin-ţându-se, adeseori, comitete deaudit ca urmare a aderării la UE,precum şi a necesităţii de a res-pecta corpusul legislativ euro-pean. Această evoluţie constantăface obiectul raportului comunîntocmit de ICAEW şi Deloitte –„Comitetele de audit din EuropaCentrală şi de Est în faţa schim-bării” publicat în vara anului2017.

Bazat pe interviuri detaliate, rea-lizate cu membrii comitetelor deaudit din şapte ţări din EuropaCentrală şi de Est (Bulgaria,Republica Cehă, Ungaria,Lituania, Polonia, România şiSlovenia) şi cuprinzând 35 deentităţi de interes public active îndiverse sectoare, inclusiv un

număr mic de întreprinderi destat, raportul prezintă o analizădetaliată a modului în care comi-tetele de audit îşi desfăşoară acti-vitatea, a felului în care îşi aduccontribuţia şi cum privesc viito-rul. De asemenea, raportul oferăinformaţii referitoare la câtevadintre problemele comune, încăexistente, în contextul în carerolul comitetelor de audit este totmai extins, determinat în maremăsură şi de introducerea de noicerinţe statutare.

1. Funcţionarea comitetelor de audit:competenţe noi, maimultă comunicareComitetele de audit suportăinfluenţe din partea managemen-

18


Comitetele de auditdin Europa Centralăşi de Est în faţa schimbării

Martin Manuzi, Director regionalpentru Europa,

ICAEW

Aduc comitetele de audit din Europa Centrală şi de Est o contribuţie practică laconsolidarea raportării financiare şi a procesului de audit statutar? Comitetele deaudit joacă un rol fundamental în asigurarea gestionării eficiente a întreprinderi-lor, consolidând transparenţa şi integritatea raportării financiare. Fiind responsa-bile cu sprijinirea consiliilor în îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiduciare pecare acestea le au faţă de acţionari, comitetele colaborează cu auditorul statutar şicu managementul entităţii corporative.

tului, a auditorilor statutari şi aconsiliilor independente şi au unrol decisiv în asigurarea uneiraportări corporative riguroase,consolidând astfel încrederea încompanii şi în pieţele de capital.Aşadar, nu este deloc surprinză-tor că în ultimul deceniu s-audefinit cerinţe şi recomandări totmai detaliate, referitoare la tipulşi la rolul comitetului de audit lanivel european şi naţional.Comitetele de audit reflectădiversitatea mediului de afaceri şia obiceiurilor legate de guvernan-ţa corporativă. Acestea pot func-ţiona pe structuri de conducerepe unul sau pe două nivele. Înceea ce priveşte structura, recu-renţa întâlnirilor, colaborarea cuconsiliul şi cu managementul, nuexistă o soluţie universală. Acestlucru este valabil pentru comite-tele de audit din Europa Centralăşi de Est care au participat lasondaj. Însă există şi subiectecomune, în special referitoare lacerinţele de schimbare în materiede competenţe şi timp impusemembrilor comitetului.

Membrii comitetului de audit: este nevoie decompetenţe noi şi de maimult timp

„Competenţele solicitate seschimbă, bineînţeles. Suntnecesare mai multeinformaţii despre control,audit şi gestionarea riscurilordin partea membrilor comite-tului de audit.” (România)

„Petrecem din ce în ce maimult timp pregătindu-ne pen-tru reuniunile comitetului deaudit; analizăm teme multmai profund decât în trecut.”(Slovenia)

Este evident că, pentru a fi unmembru eficient al comitetului

de audit, competenţele necesarese schimbă. Mulţi respondenţi aumenţionat necesitatea de expe-rienţă şi cunoştinţe aprofundateîn raportarea financiară, audit şigestionarea riscurilor, pe lângăcunoştinţele de specialitate dintr-un anumit sector de activi-tate. Acest fapt suscită întrebăriasupra modului în care paleta ceamai bună de competenţe poate fistabilită şi evaluată, în specialdacă diferă de competenţeleesenţiale. În acelaşi timp, există otensiune între a avea prea mulţispecialişti de raportare financiarăşi capacitatea comitetului deaudit de a adopta o perspectivămai amplă asupra problemelorcare intră în competenţa sa.Membrii comitetului de audit tre-buie să facă faţă unui cadru eco-nomic, informativ şi de regle-mentare în continuă schimbare.Această situaţie impune existenţaunui grup divers de membri cudiferite competenţe și experiențe- nu doar experți în domeniulcontabilităţii și al auditului. Aşacum mai mulţi respondenți ausubliniat, este absolut necesar camembrii comitetului de audit săaibă abilităţi interpersonale, operspectivă independentă șidorința de a răspunde provocări-lor.

Cerinţele de schimbare în mate-rie de competenţe pentru mem-brii comitetului de audit au fostînsoţite, în majoritatea cazurilor,de o creştere semnificativă a tim-pului pe care membrii îl dedicăacestor cerinţe. Frecvenţa reuniu-nilor diferă considerabil de la uncomitet de audit la altul, astfel căunii respondenţi participă lunarla reuniunile comitetului, iar alţiidoar o dată pe an. Cu toate aces-tea, majoritatea respondenţilorau conchis că participarea în cali-tate de membri ai comitetului de

audit reclamă cu cel puţin 50%mai mult timp decât alocau cucâţiva ani în urmă. Pentru uniidintre aceştia, timpul dedicat aînregistrat o creştere de peste100%. În medie, respondenţiinoştri participă la reuniuni o datăla două luni, majoritatea expu-nând o prezenţă cât mai nume-roasă. În unele cazuri, la reuniu-nile comitetului de audit, se maiadaugă şi întrunirile informale.

Numărul reuniunilor per se nueste un indicator solid care săstabilească dacă timpul alocateste suficient pentru a permitecomitetului de audit să îşi înde-plinească funcţiile de bază.Totuşi, cei mai mulţi dintre res-pondenţii noştri sunt convinşi căalocă mai mult timp pregătiriipentru reuniuni şi participării laacestea. Această situaţie poateindica o creştere a responsabili-tăţilor comitetelor de audit, pre-cum şi nevoile funcţionale în con-tinuă schimbare şi un contexteconomic extern problematic. Deasemenea, timpul este un factorcare contribuie la consolidarearolului pe care comitetele deaudit îl joacă în asigurarea uneibune guvernări. Evoluţia remar-cată de mulţi spre dezbateriample, profunde şi incitante aavut şi, cel mai probabil, va maiavea un impact asupra timpuluisolicitat membrilor comitetuluide audit. Şi totuşi, într-un cazizolat, s-a remarcat că experienţaşi competenţele acumulate demembrii comitetului de audit aucondus la o mai mare eficienţă şila o reducere a timpului consa-crat reuniunilor.

Colaborarea cu managementul

„Şeful departamentului deaudit intern prezintă detaliicu privire la realizarea pla -

19Anul 6 - 3/2017

Comitetele de audit din Europa Centrală și de Est

nului de audit în timpulfiecărei reuniuni a comitetu-lui de audit. Şeful departa-mentului de conformitate,precum şi şeful departamen-tului de raportare financiarăprezintă trimestrialinformaţii referitoare larezultatele obţinute în sferade activitate şi la întocmireasituaţiilor financiare.”(Bulgaria)

Comitetele de audit nu funcţio-nează izolat. Cadrul de reglemen-tare în schimbare a atras dupăsine responsabilităţi noi şi spori-te, în aşa fel încât comitetele deaudit să poată face recomandăriconsiliilor, sprijinindu-le să iadecizii potrivite în ceea ce priveş-te procesul de raportare financia-ră, auditul statutar şi eficienţacontrolului intern al calităţii şi asistemelor de gestionare a riscu-rilor.

Comitetele de audit trebuie să îşimenţină obiectivitatea şi inde-pendenţa în colaborarea cumanagementul. Conform celormai bune practici, administrato-rii (şi alţi funcţionari şi/sauexperţi) care nu sunt membri aicomitetului de audit ar trebui săaibă dreptul de a participa la reu-niuni, pe bază de invitaţie. Înpractică, respondenţii noştri auprezentat o imagine de ansambluconstrastantă. În anumite com-panii, membrii consiliului saumanagementul participă la toatereuniunile, în timp ce în altele,aceştia sunt invitaţi doar la dez-baterea anumitor puncte specifi-ce ale ordinii de zi. În general,participă frecvent preşedinţi,directori executivi, directorifinanciari, şefi ai departamente-lor de audit intern şi controlintern. Printre participanţi, semai numără şi auditori externişi/sau funcţionari cu responsabi-

lităţi în materie de conformitate,gestionarea riscurilor sau chesti -uni juridice.

În acelaşi timp, comitetele deaudit au, în mod normal, dreptulde a se întâlni cu orice persoanărelevantă din societatea din careface parte, inclusiv, şi fără a selimita, la orice alt membru exe-cutiv al consiliului. Într-adevăr,cei mai mulți respondenți indicăfaptul că, deşi există şi excepţii,comitetele de audit colaboreazăregulat cu diferite părți aleentității. Modalitatea şi momen-tul în care are loc această interac-ţiune variază, de asemenea.Având în vedere competențacomitetului de audit, nu estedeloc surprinzător că interacţiu-nea se realizează, în principal, cupersonal din departamenteleFinanciar şi Audit intern. Pot fiadăugate pe listă şi alte departa-mente de conformitate, inclusivechipele de control intern și juri-dic. Cel mai adesea, interacţiuneatinde să se realizeze în timpulreuniunii comitetului de audit şidepinde de punctele specifice aleordinii de zi.

Nivelul de interacțiune în timpulreuniunilor comitetului de auditnu este neapărat mulţumitorpentru toţi participanţii. Celpuțin un respondent a consideratoportună o flexibilitate mai marede a intra în contact în cadrulunei entităţi, spre deosebire denivelul mai limitat de interacţiu-ne în cadrul unei a doua entităţidistincte. Colaborarea cu mana-gementul și cu entitatea corpora-tivă, în sens mai larg, depinde şide atitudinea proactivă a mem-brilor comitetului de audit în rea-lizarea unei astfel de interacțiuni.Printre comitetele de audit careau participat la sondaj, nu existănicio practică uniformă, iar unelecomitete descriu un nivel ridicat

de interacțiune cu personalul deconducere de nivel superior, neli-mitându-se doar la reuniunileformale ale comitetului.

Comunicarea cu acţionarii

„Misiunea noastră selimitează la întocmirearaportului anual şi la partici-parea preşedintelui comitetu-lui de audit la adunareagenerală anuală.” (Bulgaria)

„Trei din patru reprezentanţidin comitetul de audit provindin rândul acţionarilorstrăini.” (Slovenia)

Tipurile diferite de acţionariat,precum şi structurile corporativediverse vor determina forme dis-tincte de interacţiune cu acţiona-rii. Nivelul colaborării dintrecomitetele de audit care au parti-cipat la sondaj şi acţionarii enti-tăţilor variază de la frecvent şiregulat la limitat şi sporadic. Uniispun că nu interacţionează cuacţionarii. În cadrul firmelorcotate la bursă cu un numărmare de acționari, comunicareatinde să se axeze pe publicarearaportului anual și pe participa-rea președintelui comisiei deaudit la adunarea generală anua-lă pentru a răspunde la întrebări.

După cum au subliniat mai mulţirespondenți, există uneoriinteracțiuni mai directe și maifrecvente cu un număr limitat deacționari. Acest lucru are loc, îngeneral, prin intermediul consi-liului. În câteva cazuri,interacțiunea se poate producechiar în cadrul comitetului deaudit, în cazul în care acționarulprincipal (sau reprezentantul)este, de asemenea, un membru alcomitetului de audit. O situațiecare poate ridica probleme legatede independența comitetului de

20


audit este cea a acționarului unic.Această situaţie poate fi deosebitde îngrijorătoare în cazul în careresponsabilitățile-cheie, cum ar ficele legate de procesul de rapor-tare corporativă, numirea audito-rului statutar sau achiziţionareade servicii de non-audit, suntdeterminate de acţionarul unic.

Potrivit celor mai mulțirespondenți, comitetul din carefac parte are un nivel adecvat deimplicare a acționarilor. Acestpunct de vedere este exprimat decătre respondenții care prezintăinteracţiunea foarte limitată (sauaproape inexistentă) cu acționarii

entității, precum și de către ceicare au o comunicare mai directăși mai frecventă. Deşi acesta arputea părea un domeniu în careexistă loc pentru îmbunătățiriclare, doar un număr mic derespondenți au considerat că dia-logul ar putea fi mai frecvent, iarcomunicarea mai directă. În modideal, comunicarea ar trebui săfie o cale cu două sensuri.Acționarii, care nu numai că pri-mesc informații, ci se şi angajea-ză în dezbateri concrete, ar puteacontribui la creșterea eficiențeicomitetului de audit. Cu privirela acest punct, respondențiinoștri prezintă un interes limitat

şi doar dacă este cazul.Comitetele de audit se vor străduisă facă o schimbare, însă lucrândseparat. Comitetele de audit potacționa mai eficient în cazul încare mediul corporativ generalfuncționează corespunzător.

Evaluarea realizărilor„Noi nu evaluăm realizărilecomitetului. Dar dacăacţionarii doresc acest lucru,o putem face.” (România)

Evaluarea anuală a capacităţii şia eficienţei tuturor comiteteloreste o bună practică deguvernanță corporativă. În anul2005, Comisia Europeană a reco-mandat comitetelor de audit săraporteze consiliului date privindactivitatea și ceea ce au realizat,cel puțin de două ori pe an. Esteposibil ca evaluările activitățiicomitetelor de audit să se inten-sifice având în vedere modificări-le legislative introduse prin regle-mentările europene de audit din2014, care autorizează în modexpres autoritățile competente săevalueze și să raporteze cu privirela performanța comitetelor deaudit ale entităţilor de interespublic - un punct ridicat în modspecial doar de un singur respon-dent.

Acest aspect necesită atenţie spo-rită în statele din EuropaCentrală şi de Est. Peste jumătatedintre acestea au declarat că per-formanţa comitetelor de audit nua fost revizuită. Chiar şi atuncicând perfomanţa este evaluată,este de multe ori, un exerciţiuinformal, care se limitează, spreexemplu, la membrii comitetuluide audit care îşi dau reciprocfeedback. Alţi respondenţi auamintit comentariile puse la dis-poziţie consiliului trimestrial,semestrial sau anual şi informa-

21Anul 6 - 3/2017


ţiile furnizate acţionarilor prinintermediul raportului anual şi aladunării generale anuale a comi-tetului de audit. Pentru entităţilecare furnizează servicii financia-re, aceste informaţii sunt tot maimult partajate cu organismele desupraveghere competente. Uniiau descris un proces de evaluaremai structurat. Acesta se poatebaza pe chestionare, care, într-unul din cazuri, sunt puse ladispoziţie de deţinătorul grupu-lui, sau pe feedback din altesurse, precum managementulintern şi/sau auditorul statutar.

Având în vedere rolul tot maiînsemnat al comitetelor de auditşi noile cerinţe legislative, se pre-conizează că aceste comitete deaudit vor reflecta asupra necesi-tăţii de a se baza pe autoevaluare,de a cere feedback de la cei cucare interacţionează sau de a soli-cita asistenţa consilierilor externiîn procesul de evaluare. La ulti-ma variantă se pare că se varecurge mult mai târziu: niciunuldintre comitetele de audit consul-tate nu solicită, în prezent, (saunu intenţionează să solicite) asistenţa experţilor externi pentru a le înlesni evaluarea performanţei.

Situaţia este similară atunci cândtrebuie să se evalueze calitateaauditului extern. În acest caz,majoritatea respondenţilor auafirmat că evaluarea calităţiiauditului extern chiar este reali-zată de comitetul de audit dincare fac parte. Dar, încă o dată,aceste evaluări par a fi, în gene-ral, destul de informale şi/saubazate, în principal, pe rapoartefurnizate de auditorul statutar.Pentru unii, acest lucru reflectălipsa de criterii mai formale pebaza cărora să se evalueze calita-tea auditului.

2. Schimbarea şi domeniile de impactComitetele de audit au fost insti-tuite pentru a avea un impactasupra modului în care compa-niile îşi desfăşoară activitatea.Acestea au responsibilităţi majo-re în ceea ce priveşte guvernanţacorporativă, jucând un rol esen-ţial în asigurarea gestionării efi-ciente a entităţilor. Atribuţiile debază ale comitetului de audit,inclusiv cele referitoare la moni-torizarea raportării financiare şi aprocesului de audit statutar, suntprevăzute în reglementările obli-gatorii şi neobligatorii, precum şiîn anexa tehnică. Modul în careaceste atribuţii sunt îndeplinitediferă, în special în funcţie deresponsabilităţile privind gestio-narea riscurilor. În acelaşi timp,poate fi greu de evaluat dacă, şiîn ce măsură, comitetele de auditau un aport semnificativ în prac-tică. Adesea, acest aspect reflectănatura comitetelor de audit, iardezbaterile au loc în privat.Intervievaţi, respondenţii noştriau apreciat, într-un numărimpresionant (şi, probabil, delocsurprinzător) că, în special atuncicând este vorba de domenii prin-cipale de competenţă, comitetelede audit din care fac parte au ocontribuţie însemnată.

Este gestionarea riscurilor o atribuţie de bază?

„Gestionarea riscurilor tre-buie să se regăsească printrepriorităţi mai vizibil decât întrecut.” (Republica Cehă)

„Comitetul de audit esteresponsabil de evaluareaeficienţei şi a eficacităţii sis-temului companiei de ges-tionare a riscurilor.

Activitatea de administrare ariscurilor presupune identifi-carea şi gestionarea acesto-ra.” (România)

Deşi majoritatea comitetelor deaudit monitorizează activităţilede audit intern şi de controlintern, responsabilităţile legatede gestionarea riscurilor fluc-tuează. În cazul majorităţii enti-tăţilor analizate, responsabilităţi-le legate de audit şi de gestiona-rea riscurilor nu au fost reparti-zate între comitete de adminis-traţie distincte. Unii respondenţinu au avut nimic de obiectat,punctând că nu este necesarăexistenţa unui comitet de riscseparat, având în vedere că res-ponsabilităţile privind auditul şicele referitoare la gestionarea ris-curilor se suprapun în mod sesi-zabil. În alte cazuri, situaţiaactuală a fost descrisă explicit cafiind o ilustrare a dezvoltăriilimitate a serviciilor de gestiona-re a riscurilor din cadrul entităţii.Desigur, competenţa şi structuracomitetelor de administraţie suntdinamice şi evoluează în timp.Cel puţin un respondent a remar-cat că, în prezent se are în vedereînfiinţarea unui nou comitet degestionare a riscurilor, care săfuncţioneze alături de comitetulde audit.

Cu toate că gestionarea riscurilorpoate fi o disciplină relativ nouăpentru comitetele de audit dinEuropa Centrală şi de Est, esteîngrijorător faptul că un numărmic de respondenţi observă că,indiferent de cerinţele legislativeaflate deja în vigoare, comitetulde audit nu are nicio responsibi-litate pentru gestionarea riscuri-lor şi pentru controlul intern.

Pe de altă parte, aproximativ otreime dintre respondenţii noştriau indicat o situaţie în care res-ponsabilităţile legate de gestiona-

22


rea riscurilor sunt repartizateîntre comitetele de administraţie,în timp ce comitetul de audit are,aşa cum era de aşteptat, un rolmai mult de supraveghere. Înaceste cazuri, comitetele de audittind să se concentreze pe evalua-rea nivelului de adecvare şi deeficacitate a activităţilor şi a pro-ceselor unei entităţi legate degestionarea riscurilor. Nu esteîntotdeauna clar ce riscuri suntluate în considerare de cătrecomitetele de audit: cele legate deprocesul financiar sau o gamămai largă de riscuri la care esteexpusă entitatea corporativă?Câţiva respondenţi au menţionatresponsabilităţi specifice, cum arfi monitorizarea activă sau eva-luarea diverselor tipuri de riscuri,sau chiar stabilirea planurilor dereducere a riscuriloroperaționale. Este posibil ca uniimembri ai comitetului de auditsă se simtă mai comod evaluândriscurile asociate „indicatorilorfinanciari” din sectorul serviciilorfinanciare decât cele din altedomenii.

Deşi o mai mare repartizare aresponsabilităţilor privind gestio-narea riscurilor între comitetelede administraţie ar fi privită ca obună practică în materie deguvernanţă, aceasta poate adeseareflecta dimensiunea unei entităţiindividuale, cu structuri corpora-tive mai mari care necesită, maidegrabă, comitete de administra-ţie mai specializate. Pentru enti-tăţile de servicii financiare, acestaspect reflectă şi cerinţele legalemodificate, aşa cum remarcă uniidintre respondenţii noştri.Repartizarea responsabilităţilorpoate fi, mai curând, pe hârtiedecât în practică: în câtevacazuri, respondenţii indică repar-tizarea responsabilităţilor privindgestionarea riscurilor între comi-

tetele de audit şi cele de risc, şiremarcă, în acelaşi timp, că celedouă comitete au componenţăsimilară.

Un impact pozitiv, cu câteva excepţii

„Cel mai mare impact pe carel-am înregistrat a fost îndomeniul raportării financia-re şi al auditului intern. Amfăcut recomandări specificepentru îmbunătăţirea calităţiisituaţiilor financiare şi amcontribuit activ la eliminareaconcluziilor negative dindomeniul auditului intern.”(Bulgaria)

„Ne-aş puncta cu 6 din 10.Uneori sunt mai puţinmulţumit de timpul pe careinstituţia noastră îl alocăpentru aplicarea anumitormăsuri (cum ar fi sistemulintegrat de gestionare ariscurilor).” (România)

Majoritatea respondenţilor consi-deră că sunt membri ai comitete-lor de audit care aduc o contribu-ţie esenţială. Există un consenspotrivit căruia comitete de auditchestionate continuă să aibă unimpact asupra responsabilităţilorprincipale referitoare la raporta-rea financiară, controlul intern,auditul intern, gestionarea riscu-rilor, procesul de audit statutar,precum şi la alte aspecte dindomeniu. Nu ne miră faptul căaceastă enumerare se armonizea-ză îndeaproape cu cerinţele regle-mentărilor obligatorii şi neobli-gatorii. De asemenea, mulţi res-pondenţi plusează, subliniindmodul în care sunt aplicatemăsurile recomandate de comitetdin punct de vedere operaţional.În prezent, unităţile de auditintern dispun de personal califi-cat. Au fost introduse şi standar-

dele internaționale de raportarefinanciară (IFRS). Au fost îmbu-nătăţite prezentările din situaţiilefinanciare. Au fost introduse noisisteme de stabilire a bugetului.Au fost sporite activităţile de con-trol intern. Au fost modificatestructurile organizatorice extinse.A fost monitorizată respectareacerinţelor legislative şi de regle-mentare.

Unii respondenţi îşi exprimă opi-niile mai nuanţat, remarcând, deexemplu, că, deşi recomandărilecomitetului sunt aplicabile, aces-tea nu sunt încă puse în practică.Alţii subliniază că pot existaexcepții, chiar și în cazul în caretendința generală este pozitivă.Iar un mic grup îşi exprimă pesi-mismul în evaluări, semnalândlimitările cu care se confruntăcomitetul de audit.

Priorităţi actuale„Domeniile actuale de interesinclud evitarea greşelilor(riscul financiar), monitori -zarea comitetului de credit,evaluarea independenţeiexperţilor şi a securităţii IT.”(Polonia)

„Riscul informatic, precum şiproblemele de securitate adatelor reprezintă cea maimare provocare.” (Ungaria)

Privind în perspectivă, comitetelede audit chestionate continuă săse concentreze, în principal, peprobleme care intră în domeniullor de competență: raportarefinanciară, audit intern, controlintern și gestionarea riscurilor.Totuşi, în unele cazuri,respondenții admit că se concen-trează cu prioritate pe anumiteelemente din domeniul lor gene-ral de competenţă - de exemplu,acordă o mai mare atenție anu-mitor riscuri sau încearcă să asi-

23Anul 6 - 3/2017


gure o mai bună coordonareorganizatorică. Doar un numărmic de respondenți susţin că ana-lizează cu mai mare atenţiecadrul economic, de reglementa-re şi de afaceri. Problemele pre-cum acordurile de denunţare aneconfomităţilor, respectareagenerală a normelor, implicareatot mai mare a acționarilor șiproblemele de securitate IT seregăsesc, deocamdată, destul derar printre priorităţile celor inter-vievaţi.

O situaţie similară se contureazăatunci când respondenții privescspre viitor. Bineînţeles, raporta-rea financiară, controlul intern,gestionarea riscurilor și, într-omăsură mai mică, auditul internrămân subiecte de îngrijorare.Într-adevăr, mai mulţirespondenți nu se așteaptau lamodificări semnificative în ordi-nile de zi viitoare. Alții au remar-cat că este foarte probabil caaceste comitete de audit să modi-fice centrul de atenţie în ceea cepriveşte domeniile lor de respon-sabilitate. De exemplu, în dome-niul serviciilor financiare, comi-tetele de audit pot analiza cu maimultă atenţie modul în careIFRS9 este pus în aplicare.

Surprinzător, doar un număr micde respondenți se aşteptau ca omai mare atenție să fie acordatăriscurilor privind securitateainformaţională, cibernetică şi adatelor, ca parte a responsabi -lităților lor de supraveghere a ris-curilor, în ciuda impactuluipotențial asupra activităţilor debază desfăşurate și asuprareputației corporative. O atențielimitată asupra aspectelor digita-le poate reflecta abilitățile șiexperiența membrilor comitetu-lui de audit - puțini fiind suscep-tibili de a fi specialiști IT verita-

bili. Cu toate acestea, comitetelede audit ar trebui să supună dis-cuţiei acest aspect și să decidădacă există necesitatea instituiriiunor politici și proceduri adecvate.

Mai mulți respondenți au remar-cat obligativitatea comitetelor deaudit de a petrece mai mult timpanalizând cerințele legale noi, înspecial modificările aduse depachetul legislativ european din2014, care extind substanțialresponsabilitățile comitetului deaudit, în special în ceea ceprivește procesul de audit statutar.

3. Comitetele de auditdin Europa Centrală şi de Est: devin treptatmai îndrăzneţeComitetele de audit din întreagaUniune Europeană au sesizatschimbarea şi extinderea compe-tenţelor în ultimul deceniu, darprobabil nicăieri la fel de mult caîn Europa Centrală şi de Est undestatele au fost nevoite să respecteîntreg corpusul legislativ învigoare al UE ca o condiție deaderare. Însă, legislaţia UE nu arămas nemodificată. Pentru

24


majoritatea respondenților,modificările au fost semnificati-ve: chestiunile de fond sunt totmai discutate, iar comitetele deaudit prezintă din ce în ce maimulte provocări pentru manage-ment. Nu toate comitetele deaudit din regiune au evoluat înacelași ritm și, astfel, continuă săexiste provocări majore.

De la formalitate la fond„În ultimii zece ani, au existatmodificări esenţiale. Înprezent, obiectivul este de arealiza tranziţia de la o enti-tate formală la o entitate carepune în valoare consiliul şidirectorul executiv.”(Ungaria)

„Oamenii încep să înţeleagăimpactul pe care comitetelede audit îl pot avea.Acţionarii au început sărecurgă la competenţele pecare comitetele de audit leoferă.” (Republica Cehă)

Pe măsură ce comitetele de auditau devenit tot mai cunoscute înultimul deceniu, în întreagaEuropă Centrală şi de Est, mulţidintre respondenţii noştri s-auexprimat clar în legătură cu noileprovocări. Totuşi, s-a dovedit căaceste comitete de audit dinregiune sunt din ce în ce maiferme în îndeplinirea obligaţiilorstatutare. Însă, diferenţa dintreprofesionişti şi cei mai puţin pro-fesionişti rămâne sesizabilă.

Mulți respondenți au menționattrecerea de la un rol formal şiobedient la unul mai profesionistşi mai îndrăzneţ. În unele cazuri,acest lucru a fost considerat a fiun rezultat al membrilor comite-tului de audit mai independențiși mai bine calificați. Alții au con-siderat că a fost o consecință amodificărilor privind

responsabilitățile comitetului deaudit sau o reflectare a factorilorexterni, cu probleme noi careapar în prim-plan.

Nu toți respondenții au fostconvinși că aproape toate comite-tele de audit din întreaga EuropăCentrală şi de Est s-au schimbatsau s-au schimbat suficient. Maimulți respondenți au remarcatprogrese limitate (sau inexisten-te). Comitetele de audit existăpentru că au fost impuse prinlege: acest lucru nu înseamnă căacestea au şi un impact. Doirespondenți au privit comitetelede audit ca fiind o altă cerințăbirocratică impusă întreprinderi-lor și pe care doar entitățileinternaționale mari ar trebui să leaibă în componenţă. De aseme-nea, câţiva respondenți au făcutobservaţii critice cu privire la ale-gerea membrilor comitetului deaudit din anumite entități, esti-mând că mai multe numiri ar tre-bui să nu fie luate în serios. Înunul dintre cazuri, s-a trasat odistincție clară între comitetelede audit ale entităților din secto-rul privat (în general, bune) șicele ale entităților de stat (îm -pân zite, mai degrabă, de persoa-ne care se bucură de protecţiedecât de persoane bine cali -ficate).

Factorii favorabili schimbării

„Legislaţia UE a avut unimpact pozitiv în ceea cepriveşte sporirea siguranţeiacţionarilor legate deacuratețea, fiabilitatea șirelevanța informațiilorprezentate în situațiile finan-ciare.” (România)

Ţinând cont că apariţia comitete-lor de audit în mare parte dinEuropa Centrală şi de Est a coin-

cis cu aderarea la UE, nu estedeloc surprinzător că mulţi res-pondenţi consideră că cerințelelegale ale UE au fost și continuăsă fie catalizatorul schimbării.Pentru unii, acest lucru indică ocerere limitată din partea investi-torilor, care reflectă dimensiuneapiețelor locale de capital.Desigur, schimbarea impusă prinlegislaţie poate conduce la înfiin-ţarea oficială a comitetelor deaudit în vederea respectării legislaţiei. Şi, într-adevăr, pentruunele s-a întâmplat exact aşa. Cutoate acestea, două treimi dintrerespondenții noștri au fost maioptimişti. UE a impus schimba-rea acolo unde companiile sauinvestitorii nu au reuşit.Capacitatea comitetelor de auditde a monitoriza integritatea pro-cesului de raportare financiară arputea să nu fie încă bine contura-tă în unele jurisdicții, dartendința este încurajatoare.

Contextul extern mai larg are şiel relevanţă. Ultimii zece ani aufost tulburi, în toate statele mem-bre UE, din punct de vedere eco-nomic. Multe comitete de auditau fost puse în situaţia de a înde-plini un rol mai important decâtîndepliniseră companiile, într-uncontext instabil din punct devedere economic şi politic. Uniirespondenţi au fost convinşi defaptul că nevoile de afaceri şi/sauinvestitorii au fost cei mai impor-tanţi promotori ai schimbării, înspecial acolo unde deţinătoriigrupurilor au devenit mai exi -genți. În cazul unui respondent,perspectiva unui nou parteneriatstrategic a condus la consolidareacomitetului de audit. Alţii au con-siderat că nevoile de afacerişi/sau investitorii au avut un im -pact limitat, aproape inexistent.Chiar şi comitetele de audit audeterminat schimbarea, insistând

25Anul 6 - 3/2017


pentru recunoaşterea profesiona-lismului şi a importanţei roluluipe care îl joacă.

Pentru mulţi, motoarele schim-bării sunt multiple, reprezentândo combinaţie de cerinţe de regle-mentare, nevoi de afaceri şi soli-citări ale investitorilor. Într-ade-văr, pentru comitetele de auditale entităților de servicii financia-re, cerințele de reglementare șide afaceri au fost deosebit despecifice şi de semnificative.

Acţiuni în curs„Rolul comitetelor de auditeste subestimat. Suntmenţinute prin constrângerilegale. Îmbunătăţirile vorveni odată cu rezultateleobţinute în urma activităţiidesfăşurate chiar de comitete.Comitetele de audit suntprezente în ţara noastră depuţin timp.” (Bulgaria)

Comitetele de audit individualeîşi conturează din ce în ce maimult un profil în cadrulentităților individuale, dar profi-lul lor general în diferite statemembre ale Europei Centrale şide Est încă mai are nevoie de sti-mulare. Mai mult de jumătatedintre respondenții noștri şi-auexprimat reticenţa în ceea ce pri-veşte impactul şi profilul binedelimitat al comitetelor de auditdin statul lor. Capacitatea comi-tetelor de audit de a lua decizii şide a impulsiona managementul șiauditorul extern nu este încă bineconturată. Adesea, acestea suntpercepute ca fiind un organismnominal; trebuie să facă mai multpentru a produce efecte.

Unii respondenți au o viziunemai pozitivă, remarcând din noucât de proeminente au devenitcomitetele de audit de la introdu-cerea legislației UE. Deși se

constată, încă o dată, diferențadintre regulile scrise pe hârtie șiregulile aplicate în practică. Maimulți respondenți au observat căfoarte multe lucruri depind de câtde multă autoritate este conferităunui comitet individual de audit.Acest lucru depinde, de aseme-nea, de structurile de guvernanțăcorporativă din cadrul entitățilorindividuale și, prin urmare,variază semnificativ de la oorganizație la alta. Uniirespondenți consideră că cel maimare impact îl au comitetele deaudit din cadrul grupurilormultinaționale. Alții, ca ecou la oaltă temă comună, au observat căforţa şi hotărârea comitetului deaudit sunt determinate, în mareparte, de înşişi membrii comite-tului.

Şi mai este excepţia bizară, potri-vit căreia un număr infim de res-pondenţi susţin că responsabili-tatea pentru multe aspecte caresunt în competenţa comitetuluide audit ar trebui să fie transfera-tă auditorului extern.

Provocările viitorului: operspectivă regională

„Este posibil ca membriiindependenți să înțeleagădomeniul de activitate dacănu sunt în contact permanentcu entitatea? Cum pot mem-brii comitetului de audit să seasigure că primesc informațiicorespunzătoare în afarareuniunilor trimestriale?”(Republica Cehă)

„Cele mai mari provocări sevor referi la modul în careorganizațiile de servicii finan-ciare din țară vor reacționala privatizare și la apariţiabăncilor străine sau a noilorinvestitori. Vor schimba tacti-ca noii jucători?” (Slovenia)

Invitaţi să analizeze principaleleprovocări cu care se confruntăcomitetele de audit din regiune,multe dintre problemele semna-late de respondenți au fost simi-lare cu cele la care se gândiserăcând analizau activitatea comite-telor de audit din care fac parte.Respondenţii au dorit să vadă oîmbunătăţire continuă a comite-telor de audit, devenind astfel dince în ce mai profesioniste şi inde-pendente. Cu toate acestea, găsi-rea unui echilibru între inde -pendență, competență profesio-nală și cunoștințe în domeniu,într-un mediu de afaceri în conti-nuă schimbare, este o provocareextrem de importantă pentrualții. Câţiva respondenți au consi-derat că acest lucru ar necesitadezvoltarea mai multor proceduristandardizate pentru comitetelede audit. În acelaşi timp, unnumăr mic de respondenţi auevidenţiat provocarea tot maistringentă de a găsi oameni potri-viţi, de a-i remunera şi de a-i pre-găti corespunzător.

Comitetele de audit ar putea finevoite să acorde mai multăatenție în a se asigura că activită-ţile și procesele adecvate de auditintern, de control intern și degestionare a riscurilor sunt insti-tuite în conformitate atât cucerințele legale, cât și cu cele maibune practici din domeniu.Punerea în aplicare a pachetuluilegislativ european din 2014 va fio provocare pentru mulți.Schimbarea practicilor de afaceri,inclusiv privatizarea și/sau apari-ţia mai multor investitori străini,în plus față de transformareadigitală continuă şi de noile standarde de raportare financiarăvor constitui, pe viitor, o provo-care în regiune pentru comitetelede audit. Unii vor fi pregătiți săfacă faţă acestor schimbări. Alţii nu. u

26


Are audit committees in Centraland Eastern Europe (CEE)making a practical differencewhen it comes to enhancing thefinancial reporting and statutoryaudit process? Audit committeesplay a pivotal role in helping toensure the effective stewardshipof corporates, enhancing thetransparency and integrity offinancial reporting. Tasked tohelp boards discharge theirfinancial and fiduciaryresponsibilities towardsshareholders, they engage withthe statutory auditor and themanagement of the corporateentity.

Their role has been strengthenedacross the EU during the lastdecade, initially as a result of theadoption of the 2006 EUStatutory Audit Directive and,more recently, the 2014 EU auditpackage. The evolution has beenparticularly marked in CEE, withaudit committees often – but notalways – set up as a directconsequence of EU membershipand the need to comply with thefull body of EU law. This ongoingevolution is the focus of a sharedICAEW – Deloitte report,Making a difference: auditcommittees in Central andEastern Europe, publishedduring the summer of 2017.

Based on in-depth interviewswith audit committee membersin seven CEE countries (Bulgaria,Czech Republic, Hungary,Lithuania, Poland, Romania andSlovenia), covering 35 public

interest entities (PIEs) activeacross different sectors includinga small number of state-ownedenterprises, the report draws outinsights on how audit committeesare working, how they are havingan impact and how they view thefuture. It provides insights intosome of the common challengesstill remaining at a time when therole of audit committees isexpanding, largely driven by theintroduction of new statutoryrequirements.

1. Performing auditcommittees: new skills,more communicationAudit committees are at thecrossroads betweenmanagement, statutory auditorsand independent boards. Theirrole in ensuring sound corporatereporting, thereforestrengthening trust in businessand capital markets, is critical. Soit is no surprise that, over the lastdecade, increasingly detailedrequirements andrecommendations relating to theform and function of auditcommittees have been set out atEuropean and national level.Audit committees reflect thediverse nature of the corporateworld and of different corporategovernance traditions. They mayoperate in single-tier or dual-tierboard structures. When it comesto composition, frequency ofmeeting, engagement with the

board and management, no onesize fits all. This is true of theaudit committees in Central andEastern Europe surveyed here.But there are common themes,particularly in relation to thechanging skill and timerequirements made of auditcommittee members.

Audit committee members: new skillsrequired, more timedemanded

The skills needed arechanging, yes. Moreknowledge about control,audit and risk management isrequired of audit committeemembers (Romania)

It takes more and more timeto prepare for auditcommittee meetings; we arereviewing topics in moredepth than in the past(Slovenia)

It is clear that the skills neededto be an effective auditcommittee member are changing.Many respondents cited the needfor more knowledge andexperience in financial reporting,audit and risk management – inaddition to industry-specificexpertise. This raises questionsabout how the best skills mix canbe determined and evaluated,particularly if not linked to arelevant qualification. There isalso a tension between having toomany financial reportingspecialists and the audit

28


Making a difference: audit committees in Central and Eastern Europe

Martin Manuzi, Regional Director for Europe, ICAEW

committee’s ability to take abroad perspective on issuesfalling within its remit. Auditcommittee members need to dealwith a constantly changingregulatory, economic and ITenvironment. This calls for adiverse group of members withdifferent skills and experiences –not just accounting and auditingexperts. As pointed out by anumber of respondents, it is alsovital that audit committeemembers have good soft skills, anindependent outlook and awillingness to challenge.

Changing skill requirements ofaudit committee members havebeen accompanied, in almost allcases, by a significant increase intheir time commitment. Thefrequency of meetings differsconsiderably across auditcommittees, with somerespondents attending committeemeetings on a monthly basis,others only on an annual basis.Yet the majority of respondentsjudged that audit committeemembership requires at least50% more of their time than itdid several years ago. For some,the time commitment has grownby over 100%. On average, ourrespondents attend meetingsevery other month with mostdescribing a very high rate ofattendance. In some cases, theaudit committee meetings areaccompanied by additional,informal gatherings.

The number of meetings per se isnot a reliable indicator ofwhether sufficient time isallocated to enable the auditcommittee to fulfil its corefunctions. Nonetheless, most ofour respondents are clear thatthey are spending more timepreparing for meetings and inmeetings. This may reflect theincreased responsibilities of audit

committees as well as changingbusiness needs and a challengingexternal economic context. It alsoresponds to the enhanced rolethat audit committees are playingin ensuring good governance.The move noted by manytowards more in-depth,substantive and challengingdiscussions has had – and islikely to continue to have – animpact on the time demanded ofaudit committee members. Inone isolated case, however, it wasnoted that the increased skillsand experience of auditcommittee members have led togreater efficiency and reduceddemands on members’ time.

Engaging with management

The head of internal auditreports on the performance ofthe audit plan during eachaudit committee meeting. Thehead of regulatorycompliance reports eachquarter − as does the head offinancial reporting whoprovides information on theachieved business results andon the preparation of thefinancial statements(Bulgaria)

Audit committees do not operatein isolation. The changingregulatory framework hasbrought with it new and growingresponsibilities for auditcommittees to makerecommendations to boards,helping them to make considereddecisions when it comes to thefinancial reporting process, thestatutory audit and theeffectiveness of internal qualitycontrol and risk managementsystems.

Audit committees need tomaintain their objectivity andindependence while engaging

with management. According tobest practice, directors (andother officers and/or experts)other than audit committeemembers should be entitled toattend meetings upon invitation.In practice, our respondentsdescribed a mixed picture. Insome entities, members of theboard or management attend allmeetings whereas in others, theyare only called upon to attendwhen specific agenda items arebeing discussed. By and large,chairs, CEOs, CFOs, heads ofinternal audit and internalcontrol are more frequentparticipants. Other attendeesmay include the external auditorand/or officers withresponsibility for compliance,risk management or legalmatters.

Audit committees are alsonormally entitled to meet withany relevant person from withinthe corporate entity – includingwithout any other executivemember of the board present.Indeed, most respondentsindicate that their auditcommittees do engage regularlywith different parts of the entity,although there are exceptions.How and when this interactionoccurs also varies. Given theremit of the audit committee, it isnot surprising thatcommunication is primarily withthe finance and internal auditfunctions. Other compliancedepartments, including internalcontrol and legal teams, may alsobe added to the list. More oftenthan not, contact tends to happenduring the audit committeemeeting and depends on thespecific agenda.

The level of interaction duringaudit committee meetings is notnecessarily to everyone’ssatisfaction. At least onerespondent welcomed the greater

29Anul 6 - 3/2017

audit committees in Central and Eastern Europe

flexibility to make contact acrossone entity compared to the morelimited level of engagement in asecond separate entity.Engagement with managementand the corporate entity morebroadly also depends on howproactive audit committeemembers are in seeking suchinteraction. Across the auditcommittees surveyed there is nouniform practice and somedescribe a broad level ofinteraction with senior managers,not just limited to formalcommittee meetings.

Communicating withshareholders

Our engagement is limited tothe annual report and theattendance of the auditcommittee chair at the AGM(Bulgaria)

Three out of fourrepresentatives on the auditcommittee come from theforeign owner (Slovenia)

Different types of ownership anddifferent corporate structures willlead to different forms ofinteraction with shareholders.The level of engagement betweenthe audit committees surveyedand the entities’ shareholdersranges from frequent and regularto limited and sporadic. Somesay that they do not interact withshareholders. In publicly-tradedfirms with a large number ofshareholders, communicationstend to centre on the publicationof the annual report and theparticipation of the auditcommittee chair to answerquestions at the annual generalmeeting.

As a number of respondentspointed out, there are sometimesmore direct and frequentinteraction with a limitednumber of shareholders. This

generally takes place via theboard. In a handful of cases, theinteraction may even take placein the audit committee, if themain shareholder (orrepresentative) is also an auditcommittee member. A soleshareholder situation, however,may raise issues related to theindependence of the auditcommittee. This may be ofparticular concern if keyresponsibilities, such as thoserelated to the corporate reportingprocess, the appointment of thestatutory auditor or theprocurement of non-auditservices, are driven by the soleshareholder.

Most respondents judged thattheir committee has anappropriate level of shareholderengagement. This sentiment isexpressed by respondents whodescribe very limited (if any)interaction with the entity’sshareholders as well as by thosewho have more direct andregular contact. While this wouldappear to be an area where thereis clear room for improvement,only a small number ofrespondents considered thatdialogue could be more frequentand communication could bemore direct. Communication,ideally, should be a two-waystreet. Share holders, who notonly receive information but alsoengage in substantive discussion,can help enhance theeffectiveness of the auditcommittee. On this point, ourrespondents describe onlylimited interest – if any. Yet,audit committees will struggle tomake a difference working inisolation. Audit committees canact more effectively where thebroader corporate environment isfunctioning properly.

Assessing performanceWe do not assess thecommittee’s performance. Butif the shareholders want us todo so, it can be done(Romania)

It is good corporate governancepractice for the competence andeffectiveness of all boardcommittees to be evaluated on anannual basis. The EuropeanCommission recommended backin 2005 that audit committeesshould report what they aredoing and what they haveachieved to the board, at leasttwice a year. Evaluations of thework of audit committees areonly likely to increase given thelegislative changes introduced bythe 2014 EU Audit Regulationthat specifically mandatecompetent authorities to assessand report on the performance ofaudit committees of PIEs – apoint specifically raised only byone respondent.

This is an issue requiringattention in CEE member states.More than half said that auditcommittee performance was notbeing reviewed. Even whereperformance is assessed, it isoften an informal exercise, forinstance limited to auditcommittee members giving eachother feedback. Others pointed tothe commentary provided on aquarterly, half-yearly or annualbasis to the board and via theaudit committee’s annual reportand annual general meeting toshareholders. For financialservices entities, suchinformation is also increasinglyshared with the relevantoversight bodies. Some diddescribe a more structuredassessment process. This may bebased on questionnaires, whichin one case are provided by thegroup owner, or on feedback

30


from other quarters, such asinternal management and/or thestatutory auditor.

Given the increasing role of auditcommittees and the newlegislative requirements, it mightbe expected that auditcommittees are reflecting onwhether they should rely on selfassessment, seek feedback fromthose they interact with or useexternal advisers to help with theprocess. The last approachappears to be further down theline: none of the auditcommittees surveyed arecurrently using (or planning touse) external expertise tofacilitate their performancereview.

The situation is similar when itcomes to reviewing the quality ofthe external audit. In this case,the majority of respondents saidthat their audit committee doesevaluate external audit quality.

But again, such assessmentsappear to be generally quiteinformal and/or based primarilyon reports provided by thestatutory auditor. For some, thisreflects the lack of more formalcriteria by which to judge auditquality.

2. Making a difference:areas of impactAudit committees are in place tohave an impact on howbusinesses function. They havekey corporate governanceresponsibilities, playing a centralrole in helping to ensure theeffective stewardship of entities.Core functions of the auditcommittee, including thoserelating to oversight of thefinancial reporting and statutoryaudit process, are laid down inhard and soft law, as alsooutlined in the technical annex.

How these functions aredischarged differs, especiallywith regards to risk managementresponsibilities. It can also behard to assess if and how auditcommittees are making adifference in practice. Often thisis a reflection of the nature ofaudit committees, withconversations taking place inprivate. When questioned, ourrespondents overwhelmingly(and perhaps unsurprisingly)considered that the auditcommittees in which they areinvolved are making a difference,particularly when it comes tocore areas of competence.

Is risk management a core function?

Risk needs to be on theagenda, in a way that it hasnot been in the past (CzechRepublic)

The audit committee is in

31Anul 6 - 3/2017


charge of evaluating theefficiency and effectiveness ofthe company’s riskmanagement system. The riskfunction is in charge ofidentifying and managingrisks (Romania)

While most audit committeessurveyed monitor the internalaudit and internal controlfunctions, responsibilities for riskmanagement are more fluid. Inthe majority of the entitiesconsidered, audit and riskresponsibilities were not splitbetween different boardcommittees. Some respondentswere comfortable with this,noting that a separate riskcommittee was not requiredgiven the perceived overlapbetween audit and riskmanagement responsibilities. Inother cases, the current statuswas explicitly described as areflection of the limiteddevelopment of risk functionswithin the entity. Of course, theremit and structure of boardcommittees is not static butevolves over time – and at leastone respondent noted thatconsideration is currently beinggiven to setting up a new riskcommittee alongside the auditcommittee.

While risk management may be arelatively new discipline for auditcommittees in CEE, of greaterconcern are the handful ofrespondents who note that,irrespective of legislativerequirements already in force,the audit committee has noresponsibility for riskmanagement and internalcontrol.

On the other hand, about a thirdof our respondents described asituation where riskresponsibilities are sharedbetween board committees, withthe audit committee generally

having more of an oversight role– as would be expected. In thesecases, audit committees tend tofocus on assessing the adequacyand efficacy of an entity’s riskmanagement functions andprocesses. It is not always clearwhat risks are being consideredby audit committees – thoserelated to the financial process orbroader risks to the corporateentity? Some respondentsdescribed specificresponsibilities, for instanceactive monitoring or evaluationof different types of risk or evendetermining plans to decreaseoperational risks. It may be thatsome audit committee membersfeel more comfortable inassessing some of the ‘number-driven’ risks in the financialservices sector rather than inother industries.

While a greater separation of riskresponsibilities between boardcommittees tends to be seen asgood corporate governancepractice, it is also often areflection of the size of anindividual entity, with largercorporate structures tending torequire more specialised boardcommittees. For financialservices entities this also reflectschanged legal requirements, asnoted by some of ourrespondents. The separation maybe more formal on paper than inpractice: in a handful of cases,respondents describe riskresponsibilities as being splitbetween audit and riskcommittees but also observe thatthe membership of the twocommittees is very similar.

A positive impact, withsome exceptions

Our biggest impact has beenin the areas of financialreporting and internal audit.

We’ve made specificrecommendations to improvethe quality of financialstatements and have activelycontributed to help removenegative findings in the areaof internal audit (Bulgaria)

I’d give us a 6 on a scale of 1-10. Sometimes I am lesssatisfied with the speed withwhich the organisationimplements certain measures(such as an integrated riskmanagement system)(Romania)

Most respondents consideredthat they are members of auditcommittees that are making adifference. There is consensusthat the audit committeessurveyed are having an impactwhen it comes to coreresponsibilities relating tofinancial reporting, internalcontrol, internal audit, riskmanagement, the statutory auditprocess as well as industry-specific issues. Unsurprisingly,this list closely matches soft andhard law requirements. Manyrespondents also provide someadditional colour, highlightinghow measures recommended bythe committee are beingimplemented operationally.Internal audit units have beenupgraded with qualified staff nowin place. IFRS reporting has beenintroduced. Financial statementdisclosures have been improved.New budgeting systemsintroduced. Internal controlfunctions have been enhanced.Broader organisational structureshave been changed. Compliancewith legislative and regulatoryrequirements has beenmonitored.

Some respondents express morenuanced views, observing, forinstance, that while thecommittee’s recommendations

32


are being implemented, it is workin progress. Others point out thateven where the general trend ispositive, there can be exceptions.And a small minority aredownbeat in their assessments,noting the limitations facing theaudit committee.

On the agendaCurrent focus areas includeavoiding slip-ups (financialrisk), supervising the creditcommittee, assessing theindependence of experts andIT security (Poland)

The biggest challenge will beto look at IT risk, includingdata security issues(Hungary)

Looking ahead, the auditcommittees surveyed remainprimarily focused on issuesfalling within their remit:financial reporting, internalaudit, internal control and riskmanagement. Although in somecases respondents describepriority shifting to particularitems within their overall remit –for instance paying greaterattention to particular risks ortrying to ensure betterorganisational alignment. Only asmall number of respondentsindicate they are taking a broaderlook at the regulatory, businessand economic environment.Issues such as whistle-blowingarrangements, broaderregulatory compliance, greatershareholder engagement and ITsecurity concerns are only on afew agendas.

A similar pattern emerges whenrespondents look to the future.Certainly, financial reporting,internal control, riskmanagement and, to a lesserextent, internal audit remaintopics of concern. Indeed, anumber of respondents did not

expect any significant changes tofuture agendas. Others noted thataudit committees are likely toshift emphasis within their areasof responsibility. For example, inthe financial services industry,audit committees may look moreclosely at how IFRS9 is beingimplemented.

Surprisingly, only a smallnumber of respondents expectedthat, as part of their riskoversight responsibilities, greaterattention would be paid to IT,data and cyber security risksdespite the potential impact oncore business operations and oncorporate reputation. Limitedattention to digital matters mayreflect the skills and experienceof audit committee members –with few likely to be real ITspecialists. However, auditcommittees should be able toraise questions and indicatewhether there is a need forproper policies and procedures tobe in place.

Several respondents noted thataudit committees will be obligedto spend more time dealing withnew legal requirements,particularly the changes broughtabout by the 2014 EU auditpackage, which substantiallyexpand the audit committee’sresponsibilities, particularly inrelation to the statutory auditprocess.

3. Audit committees in CEE: graduallybecoming bolderAudit committees across the EUhave seen their remit change andexpand during the last decade,but perhaps nowhere as much asin CEE where countries have hadto comply with the full body ofexisting EU law as a condition of

membership. Nor has EU lawstood still. For the majority ofrespondents, the changes havebeen significant: matters ofsubstance are increasinglydiscussed and audit committeesare increasingly challengingmanagement. Not all auditcommittees in the region haveevolved at the same pace – andsignificant challenges remainahead.

From formality to substance

There have been significantchanges in the last 10 years.Now the goal is to moveaway from being a formalentity to providing addedvalue to the board and CEO(Hungary)

People are beginning tounderstand how auditcommittees can have animpact. Shareholders arebeginning to use the expertisethat is available to themwithin audit committees(Czech Republic)

As audit committees havebecome more established acrossCEE during the last decade or so,many of our respondents wereclear about the challenges ahead.Nevertheless, there was a clearsense that audit committees inthe region are becoming moreassertive in fulfilling theirstatutory obligations. The gaps,however, between the best-in-class and the rest may bepersisting.

Many respondents mentioned theshift from a formal, legal role to amore professional, challengingone. In some cases, this wasjudged to be a result of moreindependent and skilled auditcommittee members. Othersconsidered that it was aconsequence of changes to the

33Anul 6 - 3/2017


responsibilities of the auditcommittee or a re flec tion ofexternal factors, with new issuescoming to the fore.

Not all respondents wereconvinced that audit committeesmore broadly across CEE havechanged – or changed enough.Several respondents perceivedonly limited (or no)developments. Audit committeesexist because they are mandatedby law: this does not mean thatthey are having an impact. Tworespondents viewed auditcommittees as being anotherbureaucratic requirement placedon businesses and that only largeinternational entities should beobliged to have them. A minorityof respondents were also criticalabout the selection of auditcommittee members in someentities, feeling that a number ofappointments should not betaken seriously. In one case, aclear distinction was drawnbetween the audit committees of

private sector entities (generallygood) and those of state-ownedentities (filled with well-connected rather than well-qualified individuals).

Drivers for changeEU legislation has had apositive impact in terms ofincreased shareholder safetywith regards to the accuracy,reliability and relevance ofthe disclosures in financialstatements (Romania)

With audit committees emergingacross much of CEE since EUmembership, it is unsurprisingthat many respondentsconsidered that EU legalrequirements have been, andcontinue to be, the main driverfor change. For some this alsoreflects the limited demand frominvestors, reflecting the size oflocal capital markets. Of course,mandating change via legislationcan lead to the formal

establishment of auditcommittees in order to remain inline with the law – and indeed,for some this is what hashappened. However, two thirdsof our respondents were morepositive. The EU has drivenchange where the business orinvestors have not. The ability ofaudit committees to oversee theintegrity of the financialreporting process may still bework in progress in somejurisdictions but the trend isencouraging.

The broader external context hasalso been important. The last 10years have been economicallyturbulent across the EU. Manyaudit committees have foundthemselves fulfilling a moreimportant role as businesseshave had to deal with a moreunstable economic and politicalenvironment. Some respondentswere clear that business and/orinvestor needs have been farmore significant drivers for

34


change, particularly where groupowners have become moredemanding. In the case of onerespondent, it was the prospectof a new potential strategicpartnership that led to thestrengthening of the auditcommittee. Others deemedbusiness needs and/or investorsto have had limited impact, ifany. Audit committeesthemselves have also drivenchange, pushing for a moreprofessional and substantive role.

For many the drivers for changeare multiple, a combination ofregulatory requirements,business needs and investorrequests. Indeed, for auditcommittees of financial servicesentities, regulatory and businessdemands have been especiallysignificant and specific.

Work in progressThe role of audit committeesis underestimated. They aremaintained because of thelegal requirement to do so.Improvements will come withthe results of the work of thecommittees themselves. Thehistory of audit committees inour country is short(Bulgaria)

Individual audit committees maybe gaining more profile withinindividual entities, but theirbroader profile across differentCEE member states still needsbolstering. More than half of ourrespondents were doubtful thataudit committees in theirjurisdiction had sufficient profileand impact. The ability of auditcommittees to take decisions,challenge management and theexternal auditor is still work inprogress. Too often they areperceived as being a nominalbody; they need to do more inorder to become effective.

Some respondents took a morepositive view, again remarkinghow much more prominent auditcommittees have become sincethe introduction of EUlegislation. Although again it isrepeatedly noted that there is adifference between the rules onpaper and the rules applied inpractice. Several respondentsobserved that much depends onhow empowered an individualaudit committee is. This dependsalso on the corporate governancestructures within individualentities – and consequentlyvaries significantly fromorganisation to organisation.Some respondents consideredthat the audit committees withmost impact were those withinmultinational groups. Others,echoing another common theme,perceived the clout and resolve ofthe audit committee as beinglargely determined by thecommittee members themselves.

And there is the odd exception,with one or two stating that itwould be better if responsibilityfor many of the issues under theaudit committee’s remit lay withthe external auditor.

The challenges ahead: a regional perspective

Is it possible for independentmembers to understand thebusiness and industry if theyare not in day-to-day contactwith the entity? How canaudit committee membersensure they receive theappropriate informationoutside of quarterlymeetings? (Czech Republic)

The biggest challenges willrelate to how financialservices organisations in thecountry will react toprivatisation and the arrivalof foreign banks, or new

investors. Will the newplayers change the game?(Slovenia)

Asked to consider the mainchallenges faced by auditcommittees in the region, manyof the issues flagged byrespondents were similar tothose on their minds when itcame to the work of the auditcommittees on which they sit.Respondents wanted to see auditcommittees improve further,becoming more professional andindependent. Yet finding abalance between independence,professional competence andindustry knowledge in a rapidlychanging business world is acritical challenge for others. Ahandful of respondentsconsidered that this wouldrequire the development of morestandardised procedures foraudit committees. A smallnumber also highlighted thegrowing challenge of finding theright people – and remuneratingand training them appropriately.

Audit committees may need topay more attention to ensuringthat the appropriate internalaudit, internal control and riskmanagement functions andprocesses are in place, in linewith both legal requirements andbest practice in the industry.Implementation of the 2014 EUaudit package will be challengingfor many. Changing businesspractices, including privatisationand/or the arrival of moreforeign investors, in addition tonew financial reportingstandards and non-stop IT anddigital transformation willfurther challenge auditcommittees in the region. Somewill be more prepared than others to deal with suchchanges. u

35Anul 6 - 3/2017


Valoarea scepticismului profesionalObiectivul acestui articol este dea evidenţia unele dintre principa-lele constatări care rezultă dinraportul ACCA, „Interzicereaerorilor? Auditul, obiectivi-tatea și valoarea scepticis-mului profesional”, publicatîn luna mai 2017. Scepticismulprofesional este definit în cadrulstandardelor internaționale de

audit ca fiind: „O atitudine careinclude o minte curioasă, atentăla condițiile care ar putea indicao eventuală denaturare dincauza unei erori sau a unei frau-de și o evaluare critică a probe-lor”. ACCA consideră că, întrucâtscepticismul profesional estedefinit în termeni de stare de spi-rit, îmbunătățirile viitoare alescepticismului profesional trebu-ie să fie informate de o înțelegerea psihologiei. În mod special, oînțelegere a literaturii de speciali-

tate privind prejudecățile cogniti-ve va ajuta la înțelegerea moduluiîn care toți participanții la proce-sul de raportare financiară -auditori, preparatori, investitori,autorități de reglementare, agențide stabilire a standardelor șipublicul - utilizează în practicăinformații pentru a lua decizii.Literatura despre prejudecățilecognitive este înrădăcinată înopera lui Tversky și Kahneman.Ei au căutat să explice de ceunele judecăți umane par a fi

37Anul 6 - 3/2017


Antonis Diolas, Subject Manager Audit andBusiness Law - Professional

Insights, ACCA

Scepticismul profesional a primit oatenție deosebită din partea factorilorde decizie politică, a autorităților dereglementare, a politicienilor și a publi-cului. După aproape un deceniu dereacții în urma crizei financiare globaledin perioada 2008-2009, calitateaauditului s-a îmbunătățit fără îndoială.Cu toate acestea, solicitările pentru unscepticism profesional mai riguros nus-au diminuat și, în ciuda creșterii gra-dului de conștientizare a auditorilor cuprivire la importanța scepticismuluiprofesional în asigurarea calității audi-tului, autoritățile de reglementare con-tinuă să se refere la lipsa de scepticismprofesional în rapoartele lor de supra-

veghere. Planul de lucru al IAASB pen-tru 2015-2016, Îmbunătățirea calitățiiauditului și pregătirea pentru viitor -publicat în luna decembrie 2014 - prio-ritizează aspectele care au impact asu-pra calității auditului, inclusiv auditulgrupurilor, controlul calității și scepti-cismul profesional. Este clar că scepti-cismul profesional trebuie să rămânăpe ordinea de zi a autorităților de regle-mentare pentru o perioadă îndelunga-tă, deoarece este intrinsec legat de altechestiuni cheie de audit, cum ar fi cali-tatea auditului, etica și independențași, în cele din urmă, de încrederea pecare publicul o are în profesia de audi-tor financiar.

iraționale sau suboptimale.Explicația lor, care a fostîmbogățită considerabil prin stu-dii ulterioare, constă în faptul căprocesul de luare a deciziiloreste afectat de o serie deprejudecăți cognitive, care s-audezvoltat deoarece au fost benefi-ce din punct de vedere evolutiv.

Prin urmare, ACCA susține căeste necesară o nouă abordare ascepticismului profesional dacăse așteaptă progrese suplimenta-re în ceea ce privește calitateaauditului. Principalele douămotive sunt, în primul rând,situațiile în care standardele deaudit existente sunt proiectatecorespunzător, dar auditorii tre-

buie să fie conștienți de faptul căprocesul lor de luare a deciziilorar putea fi afectat de părtinire. Înal doilea rând, situațiile în carestandardele de audit sunt proiec-tate într-un mod care face ca păr-tinirea cognitivă a auditorului săfie practic inevitabilă și există oalternativă evidentă care ar evitaaceastă problemă.

38


ConcluziiACCA identifică două beneficiiprincipale. În primul rând, unproces de stabilire a standarde-lor, cu informaţii din literaturade specialitate cu privire laprejudecățile cognitive, poateduce la standarde care fie dimi-nuează impactul prejudecățilorînnăscute, fie cel puțin evită efec-tele care ar putea fi în detrimen-

tul calității auditului. În al doilearând, aceasta poate ajuta la iden-tificarea domeniilor în care altepărți interesate, în afara auditori-lor, ar putea fi susceptibile laprejudecăți cognitive. Cu oînțelegere comună a importanțeicalității auditului și o voințăinternațională corespunzătoare,toate părțile interesate pot cola-bora pentru a îmbunătăți calita-tea auditului. Autorităţile de

reglementare ar trebui să fieechitabile cu auditorii în privințaunor astfel de probleme, cum arfi prejudecata în retrospectivă.Astfel, cei responsabili cuguvernanța ar recunoaște căauditorul are motive bune săconteste afirmațiile conducerii,iar publicul ar considera auditulmai degrabă ca fiind o parte asoluției decât ca o parte a proble-mei. u

39Anul 6 - 3/2017


The objective of this article is tocommunicate some of the keyfindings coming out of ACCA’sreport, Banishing bias? Audit,objectivity and the value ofprofessional scepticism,published in May 2017.

Professional scepticism is definedwithin international auditingstandards as:

‘An attitude that includes aquestioning mind, being alert toconditions that may indicate apossible misstatement due toerror or fraud, and a criticalassessment of evidence’.

ACCA believes that, becauseprofessional scepticism is definedin terms of a state of mind,further improvements inprofessional scepticism must beinformed by an understanding ofpsychology. In particular theliterature on cognitive biases

which is helpful inunderstanding how allstakeholders in the financialreporting process – auditors,preparers, investors, regulators,standard setters and the public –use information, in practice, tomake decisions.

The literature on cognitive biasesis rooted in the work of Tverskyand Kahneman. They sought toexplain why some humanjudgements appear to beirrational or suboptimal. Their

explanation, which has beenadded to considerably bysubsequent studies, is thathuman decision-making isaffected by a number of cognitivebiases, which have developedbecause they were evolutionarilybeneficial.

ACCA therefore argues that anew approach to professionalscepticism is needed ifexpectations of further increasesin audit quality are to be met.The main two reasons are firstly,situations where existingauditing standards are properlydesigned but auditors need to beaware that their decision-makingmight be affected by bias.Secondly, situations whereauditing standards are designedin a way that makes auditorcognitive bias virtually inevitableand there’s an obvious alternativethat would avoid this problem.

40


Professional scepticismAntonis Diolas, Subject Manager Audit and Business Law – ACCA

Professional scepticism has received a lot of attention, from policymakers,regulators, politicians and the public. After nearly a decade of action following theglobal financial crisis of 2008-2009, audit quality has undoubtedly improved. Yet,calls for more professional scepticism have not abated and despite increasedawareness among auditors of the importance of professional scepticism inensuring audit quality, regulators continue to refer to a lack of professionalscepticism in their oversight reports. The IAASB’s Work Plan for 2015–16,Enhancing Audit Quality and Preparing for the Future – issued in December 2014– prioritises the issues that impact on audit quality, including group audits, qualitycontrol, and professional scepticism. It is clear that professional scepticism is tostay on the agenda of the regulatory authorities for some time to come, as it is sointrinsically linked to other key audit issues such as audit quality, ethics andindependence and, ultimately, the confidence that the public has in the auditingprofession.

ACCA identifies two mainbenefits. Firstly, a standard-setting process that is informedby the literature on cognitivebiases can lead to standards thateither mitigate the impact ofinnate biases or at least avoid theeffects that may be detrimental toaudit quality. Secondly, it mayhelp in identifying areas where

stakeholders other than auditorsmight be susceptible to cognitivebiases. With a sharedunderstanding of the importanceof audit quality and withappropriate global leadership, allstakeholders can work togetherto improve audit quality.

Regulators should be fairer withauditors over such issues such ashindsight; those charged withgovernance would recognise thatthe auditor has good motives forchallenging management’sassertions; and the public wouldthink of audit as part of thesolution ra ther than part of theproblem. u

41Anul 6 - 3/2017

Professional scepticism

Ce înseamnă calitate? Pornind de la definiția oferită deStandardele Internaționale deAudit - aceea că obiectivul unuiaudit al situațiilor financiare esteacela de a da posibilitatea audito-rului să-și exprime opinia dacăsituațiile financiare respectiveoferă, sub toate aspectele semni-ficative, o imagine fidelă arealității economice a uneientități - se ajunge în mod ine-rent la asocierea directă întreactivitatea de audit și ideeade calitate.

Auditul este menit să asigurecalitatea raportărilor financiareale unei entități - situații finan-ciare sau alte raportări - estegaranția calității acestorapentru utilizatoriiinformației financiare.

Ca atare, este evident faptul că,pentru a constitui în mod real ogaranție și o măsură a calitățiisituațiilor financiare, serviciul deaudit prestat de un auditor finan-ciar trebuie să îndeplinească elînsuși niște criterii, să atingă unanumit nivel de performanță pro-

fesională. Din acest motiv sepune problema în ce măsură acti-vitatea de audit financiardesfășurată corespunde standar-delor de calitate necesare, astfelîncât opinia exprimată de unauditor în raportul său să aibă ovaloare reală pentru destinata-rii acesteia.

Calitatea activității de auditfinanciar și a rapoartelor furni-zate de auditori a fost în ultimavreme un aspect adus în discuțiedin ce în ce mai des în problemavalorii adăugate a opiniei deaudit atașate situațiilor financia-re, în principal din perspectivapercepției utilizatorilor situațiilorfinanciare.

Un exemplu relevant în acestsens este introducerea nouluiStandard de Audit ISA 701 -Raportarea Auditorului –Aspecte cheie ale auditului,aplicabil situațiilor financiare aleentităților de interes public înce-pând cu data de 31 decembrie2016. Scopul acestuia este exactacela de a veni în întâmpinareanevoii crescute a utilizatorilorpentru informații suplimentare

privind aspectele cele mai impor-tante identificate de auditorulfinanciar în cadrul misiunii sale,de a spori transparența înprivința raționamentelor utilizateși - în ultimă instanță – încrede-rea în calitatea opiniei de auditfurnizate.

Deși conceptul de calitate aauditului nu are o definiție sin-gulară, aceasta este în generalvăzută ca fiind o sumă de indica-tori, a căror identificare constitu-ie primul pas în evaluareacalității. Un aspect cheie al aces-tor indicatori este tocmai caracte-rul relativ, integrat și dependentde natura, circumstanțele șiparticularitățile fiecărei misiunide audit. Acest aspect esteesențial în înțelegerea rolului șiimplicațiilor indicatorilor.

Pentru început, putem spune căun audit financiar de calitate -perceput ca fiind creator devaloare adăugată de către clienți -va urmări îndeplinirea următoa-relor criterii generale:

è Respectarea riguroasă a stan-dardelor contabile și de audit;

è Obținerea și aplicarea uneiînțelegeri profunde și detalia-te a activității și a mediuluifinanciar al entității auditate;

è Utilizarea experienţei profe-sionale pentru a semnala și aoferi suport în rezolvareaaspectelor și observațiilorsemnificative în timp util;

è Exercitarea scepticismuluiprofesional în toate aspectelemuncii efectuate.

Scopul și relevanțadocumentației de auditCalitatea unei misiuni de auditnu se poate evalua în mod credi-

42


Documentația – măsură a calității misiunii de audit financiar

Alexandra Mutulescu,Audit Assistant Manager, Soter&Partners

bil și relevant decât în condițiileîn care munca efectivă prestatăde auditorul financiar în cadrulmisiunii respective este susținutăde probe adecvate, adică dedocumentație.

Standardul Internațional de Audit ISA 230 -Documentația de Auditdefinește documentația de auditca fiind înregistrarea proceduri-lor de audit efectuate, a probelorde audit relevante, precum și aconcluziilor la care a ajuns audi-torul.

Este important de reținut faptulcă forma, conținutul și amploareadocumentației de audit aferenteunei misiuni sunt determinate demai mulți factori particulari aimisiunii, precum:

è dimensiunile și complexitateaentității;

è natura procedurilor de auditce sunt necesare și aplicabileîn cadrul misiunii;

è riscurile de denaturări semni-ficative identificate;

è semnificația probelor de auditobținute;

è natura și amploareaexcepțiilor identificate;

è necesitatea de a documenta oconcluzie sau o bază pentruconcluzii ce nu poate fi deter-minată imediat dindocumentația activității efec-tuate sau din probele de auditobținute;

è metodologia și instrumentelede audit folosite.

În ultimă instanță, adaptareadocumentației de audit lacircumstanțele specifice fiecăreisituații este influențată în maremăsură de aplicarea de cătreauditor a raționamentului săuprofesional în ceea ce privește

credibilitatea, relevanța șisuficiența probelor colectate.

Documentația de audit poate fipe hârtie, suport electronic saude altă natură, iar forma șiconținutul sunt determinate înprincipal de scopul respectivu-lui tip de documentație.Conform prevederilor ISA 230,scopurile documentației de auditsunt:

1. Scopul de a sprijini echipade audit în planificarea șiefectuarea misiunii deaudit, precum și de a probafaptul că auditul a fostplanificat și efectuat înconformitate cu StandardeleInternaționale de Audit șicerințele legale și de imple-mentare aplicabile.

Documentația aferentă etapei deplanificare a auditului include,spre exemplu:

– memorandumuri de plani-ficare în care sunt descriseinformații despre entitateaauditată, arii semnificativede audit, aspecte recuren-te, planificarea în timp amisiunii etc.;

– chestionare privindcunoașterea clientului;

– chestionare privind riscu-rile de audit identificate;

– corespondență;

– analize etc.

2. Scopul de a constitui oevidență suficientă șiadecvată a modului încare s-a fundamentatconcluzia auditorului cuprivire la atingerea obiective-lor generale ale auditului,precum și de a permite caechipa de audit să fie respon-sabilă pentru activitateadesfășurată.

Un prim aspect semnificativ aldocumentației procedurilor delucru este interconectareaacesteia cu documentația întoc-mită în etapa de planificare aauditului, prin utilizarea dereferințe relevante care săprobeze modul în care au fostadresate aspectele și riscurileidentificate inițial.

Exemple de documentație ce stăla baza concluziilor auditoruluiinclud:

– programe de lucru com-pletate cu referințe la foilede lucru în care s-au efec-tuat procedurile de auditplanificate;

– foi de lucru conținândanalize;

– foi de lucru conținând pro-ceduri analitice;

– foi de lucru conținândteste de detaliu;

– foi de lucru conținândteste asupra controalelorentității;

– scrisori de confirmare;

– rezumate sau copii aleevidențelor entității – spreexemplu: registre, fișe decont, balanțe contracte,acorduri semnificative;

– alte documente justificati-ve.

Este important de reținut faptulcă explicațiile verbale ale audito-rului, de sine stătătoare, nu re -prezintă o justificare adecvatăpentru activitatea efectuată deauditor și pentru concluziile for-mulate de acesta.

Ca observație generală privinddocumentația, este de menționatfaptul că există mai multemodalități prin care aceastapoate proba exercitarea de către

43Anul 6 - 3/2017

Documentaţia

auditor a scepticismului profesio-nal, așa cum este cerut de cătreStandardele Internaționale deAudit. Spre exemplu, documen -tația poate include proceduri spe-cifice îndeplinite de auditor pen-tru a corobora explicațiile primitedin partea conducerii entității cualte analize sau documente justi-ficative obținute.

3. Menținerea unei evidențe aproblemelor identificate,inclusiv a celor cu semni fi -cație continuă pentru auditu-rile viitoare.

Documentația relevantă în acestsens poate include:

– rezumate ale aspectelorsemnificative și a rațio -namentelor profesionaleaplicate;

– liste de ajustări;

– rezumate ale deficiențelorsemnificative de controlintern identificate;

– corespondență;

– sumarizări ale discuțiilorasupra aspectelor semnifi-cative purtate cu conduce-rea entității, cu persoaneleresponsabile cu guver -nanța;

– memorandumuri de finali-zare a misiunii, care săsumarizeze aspectele sem-nificative și modul în careau fost tratate, riscurileadiționale identificate peparcursul desfășurăriimisiunii sau, referințe cuprivire la alte documen -tații justificative de auditrelevante care furnizeazăastfel de informații.

Centralizarea aspectelor identifi-cate pe parcursul unei misiuni deaudit este crucială pentru com-pletitudinea concluziilor for-mulate de către auditorul finan-ciar asupra misiunii, în comuni-cările emise către persoanele res-ponsabile cu guvernanța și înîntocmirea raportului de audit.

4. Scopul de a sprijini persoane-le responsabile cu supervi-zarea, îndrumarea șirevizuirea misiunii deaudit, în conformitate cu ISA220 – Obiective generale aleauditorului independent șidesfășurarea unui audit înconformitate cu StandardeleInternaționale de Audit, de apermite efectuarea inspec -țiilor și revizuirilor controlu-lui calității în conformitate cuStandardul ISQC 1 – Con -trolul calității pentru firmele

44


care efectuează audituri șirevizuiri ale situațiilor finan-ciare, precum și alte misiunide asigurare și servicii conexe sau cu cerințelenaționale care prevăd celpuțin același lucru, precum șide a permite efectuareainspecțiilor externe în confor-mitate cu cerin țele legale, dereglementare sau de altănatură, aplicabile.

În ceea ce privește acest ultimscop, acesta este aplicabil tuturorcategoriilor de documentațiecolectată și întocmită pe parcur-sul unei misiuni de audit, întru-cât concluziile formulate de audi-tor se bazează în mod cumulativpe toate etapele intercorelate aleactivității desfășurate.

Rolul documentației în revizuirea misiuniide auditMotivul pentru caredocumentația stă la baza ideii decalitate a auditului este tocmaifaptul că, prin documentațiese poate proba și evaluamodul în care o misiune deaudit a fost efectuată.

Acest lucru este specificat în modexpres de către StandardulInternațional de Audit ISA 230,care prevede criteriul potrivitcăruia documentația unei misiunide audit trebuie să fie suficientăastfel încât să permită unui audi-tor cu experiență, fără nici o legă-tură cu misiunea de audit încauză să poată înțelege:

è natura, plasarea în timp șiamploarea procedurilor deaudit efectuate în vedereaconformității cu ISA-urile șicu cerințele legale și de regle-mentare aplicabile;

è rezultatele procedurilor deaudit efectuate și probele deaudit obținute;

è aspectele semnificative iden-tificate în timpul auditului,concluziile la care s-a ajunspe marginea acestora, precumși raționamentele profesiona-le semnificative aplicate pen-tru a ajunge la acele concluzii.

Ca o observație generală, pentrua atinge obiectivele de calitatepreconizate și a permiteînțelegerea modului în care s-afundamentat concluzia auditoru-lui cu privire la atingerea obiecti-velor generale ale auditului,documentația unei misiuni deaudit trebuie să fie întocmităla timp și să fie organizată deo manieră care să permităurmărirea și corelareacorespunzătoare a etapelorauditului, începând de la plani-ficare și până la concluziile finaleformulate.

Scopul revizuirii muncii efectuatede echipa misiunii de audit decătre un auditor cu mai multăexperiență este exact acela de aasigura calitatea concluziilorexprimate la finalul misiunii.Revizuirea presupune o verificarea faptului că procedurile aplicatesusțin concluziile formulate, ace-lea că probele obținute sunt adec-vate și suficiente pentru a susțineobservațiile și concluziile audito-rului, precum și a faptului cămunca de audit este documentatăîn mod corespunzător.

Pentru a fi utilă persoanei res-ponsabile cu revizuirea uneimisiuni, documentația întocmităde echipa de audit trebuie să de -monstreze următoarele aspecte:

è corelația între riscurile sem-nificative identificate în etapade planificare și modul încare acestea au fost adresate;

è modul în care probele colec-tate în etapa de planificaresunt relaționate cu raționa -mentele exercitate și cu deci-ziile privind natura și am -ploa rea procedurilor de auditconsiderate necesare de cătreechipă;

è modul în care probele colec-tate în cadrul etapei de eva-luare a riscurilor și proceduri-le de testare a controalelorinterne sunt legate desecțiunile de audit;

è modul în care echipa de audita ajuns la concluziile formula-te și dacă probele de auditcolectate susțin într-adevăraceste concluzii;

è măsura în care au fost respec-tate standardele de audit apli-cabile, politicile și metodolo-gia firmei de audit și

è modul în care programele delucru concluzionează asupraobiectivelor de audit urmări-te.

Evaluarea calitativă a documentației După cum reiese din aspecteledetaliate anterior, documentațiaexistentă joacă un rol esenţial înevaluarea calității unei misiunide audit, iar din acest motiv cali-tatea documentației colectateși întocmite de către echipa deaudit este la fel de importantă.

Standardele Internaționale deAudit prevăd și detaliază criterii-le pe care documentația de audittrebuie să le îndeplinească, lanivel teoretic și principial.După cum am menționat însă înparagrafele anterioare, în practi-că, forma, conținutul și amploa-rea documentației de audit

45Anul 6 - 3/2017

Documentaţia

rămân la latitudinea auditoruluiși sunt influențate de un cumulde factori care diferă de la caz lacaz, în funcție de particularitățileunei misiuni de audit.

În principiu, amploarea docu -mentației de audit ce trebuieîntocmită pentru o anumită ariede audit sau procedură efectuatăeste determinată de următoriifactori:

è nivelul de risc asociat –riscul de denaturare semnifi-cativă, de deficiență sistemicăsemnificativă etc.; echipa deaudit trebuie să documentezesuficient ariile semnificativede risc sau care implică utili-zarea raționamentului profe-sional, specificând clarmodalitatea de adresare șibaza pentru concluziile for-mulate;

è amploarea raționa mente -lor care sunt necesare înefectuarea procedurilor deaudit sau în evaluarea rezul-tatelor, și

è natura și amploarea pro-belor necesare pentru aconcluziona asupra obiective-lor de audit; auditorul trebuiesă documenteze concluziagenerală, inclusiv motivelecare au stat la baza aceleiconcluzii, mai ales în situațiaîn care aceasta nu se desprin-de în mod evident din docu-mentarea rezultatelor testelorefectuate.

Atunci când vorbim însă desprenatura - și implicit calitatea –documentației de audit întocmi-te, pe lângă luarea în calcul aaspectelor evidențiate mai sus,un factor foarte important îlreprezintă exercitarea scepticis-mului profesional în selectarea,evaluarea și interpretarea probe-lor pe care un auditor le obține.

De aici și dificultatea de a evaluaîn mod complet obiectiv calitateadocumentației și, în ultimăinstanță, a auditului efectuat înintegralitatea sa.

Scepticismul profesional –definit de Standardele Internațio -nale de Audit ca fiind „o atitudinecare include o gândire rezervată,presupune a fi atent la condiţiicare ar putea indica o posibilădenaturare datorată fraudei sauerorii, precum şi o evaluare criti-că a probelor de audit” – esteunul din conceptele fundamenta-le aflate la baza profesiei de audi-tor financiar. Acest concept esteînsă legat de factorul uman –persoana care efectuează proce-durile de audit și întocmeștedocumentația – și, din acestmotiv este inerent afectat de oanumită doză de subiectivism.

Pentru a aborda două aspectesemnificative ce afectează scepti-cismul profesional, vom facereferire în continuare la impac-tul presiunilor externe asupraauditorului financiar, precum șila subiectivismul cognitiv, deasemenea, inerent legat de facto-rul uman.

Deși Standardele Internaționalede Audit subliniază importanțarespectării principiilor funda-mentale de etică și profesiona-lism de către auditorii financiari,nu putem trece cu vederea faptulcă, în practică, există uneorisituații în care un auditor estesupus presiunii de a lua deci-zii sau de a acționa în senscontrar acestor principii, fiea celor vizând integritatea șiobiectivitatea, fie a celor referi-toare la competența profesională.

Sursele pot fi timpul limitat alo-cat desfășurării unei misiuni deaudit, presiunile exercitate declient sau de personalul ierarhic

superior din cadrul firmei, pot fidirecte sau indirecte și pot vizacontinuitatea unei relații contrac-tuale pentru firma de audit sau arelației de muncă pentru un audi-tor angajat. Conform studiilorrealizate, cel mai des întâlnite înpractică nu sunt presiunile gene-rate de o potențială recompensă,ci cele legate de o anumităamenințare la adresa auditoruluifinanciar.

În mod evident, în contextul încare aceste presiuni apar într-omisiune de audit, există un riscca ele să afecteze negativ atâtdocumentația întocmită de echi-pă, cât și calitatea globală a opi-niei formulate la finalul misiunii.

Subiectivismul cognitiv afăcut de-a lungul timpului obiec-tul mai multor studii de speciali-tate, precum cel realizat de cerce-tătorii Amos Tversky și DanielKahneman, denumit “Judgementunder uncertainty: Heuristicsand biases” și publicat în 1974.În cadrul acestui studiu se argu-mentează faptul că procesuluman al luării de decizii esteafectat de mai multe tipuri desubiectivism cognitiv, care s-audezvoltat ca urmare a faptului căau fost utile din punct de vedereevolutiv. Astfel, unele funcțio -nează ca scurtături – luarea uneidecizii rapide și mai puțin corecteeste preferabilă uneia corecte darneluate la timp, altele permit lua-rea unei decizii în condiții deincertitudine, iar altele ușureazăinteracțiunea socială.

În timp ce unele din aceste tipuride subiectivism pot fi limitate caimpact, în ultimă instanță aceas-tă latură subiectivă nu poatefi eliminată niciodată com-plet din raționamentul uman șiimplicit nici din procesul deaudit.

46


Tipurile de subiectivism cognitiv care pot afecta acti vi -tatea de audit pot fi sumarizateastfel:

è Subiectivism retrospectiv– supraevaluarea proprieiabilități de a prevedea ceva cedeja s-a întâmplat, spreexemplu: la momentul uneiinspecții ulterioare auditorulîși formează convingerea, nuneapărat validă, că un anumiteveniment ar fi putut fi pre-văzut înainte de a se întâm-pla.

è Subiectivism legat derezultat – judecarea valoriiunei acțiuni prin prismarezultatului final, mai degra-bă decât raportat la momen-tul acțiunii respective.

è Subiectivism de confir-mare – prioritizarea probe-lor care susțin propriile con-vingeri.

è Subiectivism de „ancora-re” - prioritizarea primeiprobe obținute în detrimentulaltor probe obținute ulterior.

è Euristica disponibilității– supraestimarea importanțeiinformației disponibile.

è Gândirea de grup – atuncicând grupurile convin asupraunei idei mai degrabă decâtsă o conteste.

è Încrederea supraestima-tă – convingerea că ideeaproprie este mai bună decâtîn realitate.

è Aspecte recente - supraes-timarea importanțeiinformației obținute recent.

è Subiectivismul de con-junctură – circumstanțelespecifice sunt văzute ca fiindmai importante decât celegenerale.

è Percepția selectivă –atunci când așteptările exis-tente influențează viziuneaasupra realității.

è Stereotiparea – spre exem-plu: aplicarea de rațio na -mente standard fără a țineseama de circumstanțele spe-cifice ale unei situații.

è Subiectivismul punc-tului orb – convingerea că toți ceilalți în afară de propria persoană sunt subiec-tivi.

Este de menționat faptul că utili-zarea din ce în ce mai extinsă atehnologiei în activitatea de audit în ultima vreme este per-cepută de către beneficiarii ser-viciilor de audit ca fiind un argu-ment solid în favoarea calitățiiacestora, permițând o concentra-re mai pronunțată asupra riscuri-lor existente datorită posi bilită -ților crescute de procesare și analiză a unor volume mari dedate.

Cu toate acestea, deși impactulraționamentelor subiective aleauditorului în efectuarea testeloreste diminuat – spre exemplu:posibilitatea unei eșantionări maiextinse sau a testării integrale aunor arii de audit critice în loculutilizării selecțiilor – acesta nueste eliminat complet. În plus,utilizarea tehnologiei informaticedin ce în ce mai avansate aduceatât avantaje, cât și provocăridin perspectiva calitățiiactivității de audit financiar.

Avantajele menționate mai susvizează, în principal, obținerea decătre auditor a unei înțelegerimai profunde și mai detaliate aactivității și mediului entitățiiauditate, precum și furnizarea deinformații valoroase privind ana-liza riscurilor.

Ca principale provocări aduse detehnologia informatică, acestease referă în principal la:

è necesitatea de a modificaabordarea conceptuală aauditului într-o manieră carepoate fi nefamiliară cliențilorde audit;

è necesitatea de a adaptalegislația și reglementărileexistente la noile practici;

è disponibilitatea personaluluide audit calificat pentru utili-zarea tehnologiei informaticeși nevoia auditorilor finan-ciari de a-și extindecompetențele în acest dome-niu;

è amenințările privind securita-tea datelor entităților audita-te;

è modalitățile de obținere adatelor de la clienții de audit,selectarea datelor necesare șidezvoltarea de procedurirelevante pentru analiza lorîn funcție de obiectiveleurmărite;

è utilizarea raționamentuluiprofesional al auditorului înalegerea „întrebărilor puse”seturilor de date;

è faptul că analiza seturilor dedate, cum ar fi tranzacțiile -nu este neapărat utilă atuncicând vine vorba despre utili-zarea estimărilor și ajudecăților de valoare înîntocmirea situațiilor finan-ciare.

Aspecte practice și studii de cazDupă cum am menționat ante-rior, Standardele Internaționalede Audit oferă auditorului finan-ciar o serie de îndrumări de

47Anul 6 - 3/2017

Documentaţia

natură principială cu privirela modalitatea de documentare aunei misiuni de audit, detaliindcriteriile pe care aceasta ar trebuisă le îndeplinească pentru aputea fi considerată adecvată șisuficientă. Cu toate acestea, înpractică se regăsesc frecventsituații în care documentația deaudit nu îndeplinește cerințeleISA, afectând implicit calitateamuncii efectuate și a opinieiemise în final pentru misiunearespectivă. Spre exemplu:

Exemplu: O foaie de lucrumenționează faptul că proceduri-le de control ale entității asupramijloacelor fixe (achizițiile șicasările de mijloace fixe suntaprobate de către persoanele careau drept de aprobare, registrul demijloace fixe este reconciliatregulat cu înregistrările contabi-le, periodic se efectuează inventa-rierea mijloacelor fixe deținutede entitate etc.) au fost efectuate,dar nu există nici o documentarea testelor efective efectuate deauditor.

De ce această modalitate dedocumentare nu îndeplineștecerințele ISA: persoana carerevizuiește nu poate înțelegenatura, plasarea în timp șiamploarea procedurilor de auditefectuate. Revizuitorul nu poatedetermina dacă testele au fostîntr-adevăr efectuate, ce a presu-pus testarea respectivă sau dacătestele au fost suficiente sau nu.De asemenea, din foaia de lucrunu reiese concluzia la care s-aajuns în urma muncii efectuate.

Exemplu: Programul de lucrupentru secțiunea de stocuri estesemnat de către persoana care acompletat chestionarul și conținebifa/data completării pentru fie-care procedură inclusă în pro-gram, dar nu există referințe laalte foi de lucru în care să fi fostdocumentate procedurile deaudit efectuate.

De ce această modalitate dedocumentare nu îndeplineștecerințele ISA: pentru că nici înacest caz cel care revizuiește nu

poate înțelege natura, amploareași concluzia procedurilor de auditefectuate. Revizuitorul nu poatedetermina dacă testele au fostîntr-adevăr efectuate, ce a presu-pus testarea respectivă sau dacătestele au fost suficiente sau nu,nu reies concluziile la care s-aajuns și nici eventualele aspectesemnificative identificate caurmare a procedurilor efectuate.

Exemplu: În cadrul secțiunii decreanțe comerciale, o foaie delucru menționează faptul că, con-form explicațiilor oferite de per-sonalul entității, la databilanțului nu există solduri vechi,cu scadență depășită, nefiind ast-fel necesară constituirea unuiprovizion pentru clienți incerți.Foaia de lucru nu conține nici untest efectuat în acest sens, cum arfi: o analiză a situației soldurilorpe vechime, componența facturi-lor rămase în sold la databilanțului etc.

De ce nu îndeplinește cerințeleISA: întrucât cel care revizuieștepoate înțelege doar concluzia foiide lucru, fără a avea o dovadăcare să susțină această concluzie.

Studiu de caz

Auditorul consideră că o explicaţie verbală primită dinpartea clientului poate înlocui

documentaţia scrisăAuditorii consideră că îşi potîndeplini obiectivele generale

în cadrul misiunii fără a-şi documenta corespunzător

munca efectuată.

Auditorul consideră că o semnătură şi o bifă pe un pro-gram de audit sau chestionareste o documentare suficientă

pentru o secţiune de lucru.

Ipoteza: Documentaţia întocmită de unauditor financiar pentru tes ta -rea creanţelor comerciale exis-tente în sold la data bilanţuluiconstă într-o foaie de lucrusemnată şi datată de persoanacare a întocmit-o şi care men -ţionează următoarele elemente:

48


Întrebare:

Care din următoarele afirmațiireferitoare la îndeplinirea crite-riilor ISA pentru documentațiade audit sunt adevărate în acestcaz?

a. auditorul a documentat natu-ra și amploarea procedurilorde audit efectuate, dar nu șiplasarea în timp și rezultateleacestora;

b. auditorul a documentat pla-sarea în timp a procedurilorde audit efectuate, dar nu șinatura, amploarea și rezulta-tele acestora;

c. auditorul a documentat rezul-tatele procedurilor de auditefectuate, dar nu și natura,amploarea și plasarea întimp;

d. auditorul a documentat natu-ra, plasarea în timp, amploa-rea și rezultatele procedurilorde audit efectuate.

Răspuns:

Răspunsul corect în situația des-crisă mai sus este cel de la punc-tul b), respectiv auditorul adocumentat plasarea în timp aprocedurilor de audit efectuate,dar nu și natura, amploarea și

rezultatele acestora.

Plasarea în timp se datoreazăfaptului că foaia de lucru estesemnată și datată de către per-soana care a întocmit-o. Men -țiunea referitoare la obiectivelede audit testate nu reprezintăînsă o documentare adecvată șinu oferă nici o indicație privindnatura, amploarea sau rezultateletestelor efectuate asupracreanțelor comerciale.

Foaia de lucru pentru exemplulde mai sus, care să îndeplineascăcriteriile cerute de ISA 230Documentația de Audit, trebuiesă conțină următoarele elemente:

1. Plasarea în timp - data șisemnătura persoanei respon-sabile;

2. Natura procedurilor deaudit efectuate – au fostefectuate următoarele proce-duri de audit pentru a testaexistența, proprietatea șivalorificarea:

– a fost obținută com po -nența soldurilor pe clienția creanțelor comerciale șia fost reconciliată cu sol-dul creanțelor comercialedin balanța de verificare;

– au fost selectate cele mai

semnificative solduri declienți și au fost obținuteconfirmări de sold pentruacestea;

– pentru clienții selectați afost verificată vechimeafacturilor rămase în soldpentru a identifica even-tuale solduri cu scadențădepășită.

3. Amploarea procedurilorde audit efectuate - foaiade lucru include:

– reconcilierea componențeipe clienți cu soldul con-form balanței de verifica-re;

– reconcilierea soldurilorselectate cu răspunsurileprimite la confirmările desold;

– verificarea vechimii soldu-rilor în baza facturilorrămase în sold.

4. Rezultatele – foaia de lucrutrebuie să cuprindă o conclu-zie conectată cu obiectivele deaudit propuse. De exemplu,poate concluziona: „În bazaprocedurilor de audit efec-tuate, nu au fost identificatediferențe sau alte aspectesemnificative”.

49Anul 6 - 3/2017

Documentaţia

50


ConcluziiCa o concluzie asupra aspecte-lor evidențiate în paragrafele demai sus, deși obținerea și întoc-mirea unei documentații sufi-ciente și adecvate reprezintă unaspect crucial al desfășurăriiauditului, este de asemenea foar-te important de reținut faptul că,atunci când ne referim la ideeade calitate a muncii de audit,o latură la fel de semnificativăeste măsura în care auditorulfinanciar – ca factor uman alecuației – respectă principiileetice și profesionale la careStandardele Internaționale deAudit îi cer să adere.

O abordare integră și obiectivă aactivității de audit, bazată pe unnivel adecvat de scepticism șicompetență profesională, va con-tribui în mod esențial la calitateaauditului și, implicit, a documen -tației de audit întocmite de audi-tor. u

51Anul 6 - 3/2017

Documentaţia

1. A Framework for Audit Quality – Key elements that create an environ-ment for audit quality – publicat de IAASB, 2014.

2. A State of Mind – Accounting and Business Magazine 02/2017 – publi-cat de ACCA, 2017.

3. Audit’s Evolution - Accounting and Business Magazine 03/2017 –publicat de ACCA, 2017.

4. Ghid pentru un Audit de Calitate - publicat de Camera AuditorilorFinanciari din România, 2012.

5. Judgment under Uncertainty: Heuristics and Biases - Amos Tversky,Daniel Kahneman – publicat 1974.6. Manual de ReglementăriInternaționale de Control al Calității, Audit, Revizuire, Alte Servicii deAsigurare și Servicii Conexe - IAASB, tradus și republicat de CameraAuditorilor Financiari din România, 2015.

7. PCAOB Concept Release on Audit Quality Indicators – publicat dePCAOB, 2015.

8. Under Pressure - Accounting and Business Magazine 02/2017 – publi-cat de ACCA, 2017.

9. https://www.journalofaccountancy.com/issues/2017/jun/audit-docu-mentation.html

10. https://www.pwc.com/us/en/cfodirect/assets/pdf/measuring-audit-quality-indicators.pdf

Bibliografie

Despre AccountingProfession StrategicForum Forumul Strategic pentruProfesia Contabilă – AccountingProfession Strategic Forum(APSF) a fost înființat deInstitutul Contabililor Autorizațidin Anglia și Țara Galilor(ICAEW) în urma discuțiilor cuorganismele profesionale dinEuropa Centrală și de Sud-Est.Scopul înființării APSF a fostidentificarea provocărilorcomune și interesul mu- tual pentru dezvoltarea unei gândiri strategiceîn ceea ce privește profesia contabilă.

Acest forum reprezintă o oportu-nitate pentru organismele profe-sionale din regiune de a îm păr -tăși din propria experiență,de a inova și de a dezvoltastrategii pentru a crește cali-tatea în sfera auditului șipentru a spori încrederea înraportările financiare pentruobținerea unui grad și mai marede încredere al investitorilor.

Începând cu anul 2012, când aavut loc la Sinaia prima reuniune

a membrilor APSF, anual s-audesfăşurat sesiuni de discuţiiorganizate în diferite ţări, mem-bre APSF, la care au participatinstituții de reglementare,instituții de supraveghere aactivității de audit statutar, pre-cum și organisme profesionaledin Europa Centrală şi de SudEst. Scopul principal al acestorîntâlniri îl reprezintă discutareadirecțiilor strategice, inovațiile şicooperarea internațională, îndomeniul activității de auditfinanciar.

Unul dintre obiectivele APSF l-aconstituit dezvoltarea unei Reţelepentru Asigurarea Calităţii –Quality Assurance Network(QAN) iar lansarea acesteia aavut loc la Bucureşti în lunafebruarie 2016.

Grupul de lucru QAN se bucurăde participarea reprezentanţilordin cadrul organismelor profesio-nale din Marea Britanie, Polonia,Slovacia, Grecia, Bulgaria,Republica Moldova şi Turcia. Castrategie pe termen lung sedoreşte atragerea şi a altor ţăridin Europa Centrală şi de Sud-Est.

Strategie si obiective QAN

Obiectivul principal alQAN este de a crea o reţearentabilă şi de sine stătă-toare cu rolul de a consoli-da practicile de monitori-zare a activităţilor deaudit, cu accent prioritarpe politici, proceduri,metodologii de audit, pre-cum şi pe conţinutul şistructura documentelor delucru.

Rolul Reţelei QAN este acela decrea o platformă comună în ceeace priveşte procesul de asigurarea calităţii prin organizarea deîntâlniri de lucru între membriisăi, la care să fie prezentatemodalităţile de abordare a între-gului proces de revizuire în dife-rite ţări pentru elaborarea uneimetodologii comune ce ar puteafi implementată de către toţi par-ticipanţii, în funcţie de specifici-tăţile fiecărui organism profesio-nal şi a mediului în care activea-ză.

În cadrul întâlnirilor de lucru s-au abordat teme diverse, dindomeniul revizuirii calităţii, fie-care ţară fiind invitată să îşi pre-zinte metodologia proprie şimodul în care abordează anumiteaspecte cheie din cadrul unuiaudit.

Astfel, seminarul organizat laBucureşti, în februarie 2016,s-a concentrat pe specificul audi-tului în cazul companiilor mici şia pus bazele identificării unor noiindicatori de calitate a auditului,la nivel internaţional.

Cel de-al doilea eveniment alQAN a avut loc în luna mai2016, la Sofia, în Bulgaria, iarscopul acestei întâlniri a fost

53Anul 6 - 3/2017


QAN – Reţeaua pentruasigurarea calităţii

Rodica Iacob,Departamentul Monitorizare, Control

şi Competenţă Profesională din cadrul CAFR

schimbul de experiență cu privirela modalitatea de abordare arevizuirilor privind asigurareacalității activității desfășurate deauditorii financiari, cu accent petipurile de revizuiri de calitate,structura procesului de revizuirea calității, finalizarea inspecțiilorși acordarea de calificative, pre-cum și pe procedurile de raporta-re a rezultatelor revizuirilor pen-tru asigurarea calității specificedepartamentelor de monitorizaredin cadrul organismelor profesio-nale.

Sesiunile de dezbateri au relevatasemănări și deosebiri cu privirela structura inspecțiilor de calita-te, la numărul de revizuiri decalitate derulate pe parcursulunui an, precum și la publica-rea/transparența rezultatelorinspecțiilor. S-au purtat discuțiipe baza unor studii de caz pre-zentate de reprezentanții ICAEWîn ceea ce privește modalitatea deacordare a calificativelor şi finali-zarea inspecțiilor.

Agenda întâlnirii de la Atena,din luna octombrie 2016, ainclus un schimb de experiențăcu privire la modalitatea de abor-dare a revizuirilor privind asigu-rarea calității, din perspectivatipului de informații preliminarecare stau la baza efectuăriiinspecțiilor, cum se abordeazăevaluarea riscurilor şi care suntrecomandările pe care le fac echi-pele de inspecție în urma revizui-rilor de calitate și cerințele depregătire profesională suplimen-tară, în vederea creșterii calitățiiactivității desfășurate de auditoriifinanciari.

În luna martie 2017, ICAEW aorganizat, la Londra, întâlnireamembrilor QAN, iar discuţiile s-au axat pe calitatea probelor deaudit, în ceea ce priveşte eşantio-narea, testele de detaliu, revizui-

rea analitică şi testarea eficienţeicontroalelor interne. Fiecare ţarăa prezentat câte un exemplureprezentativ pentru dificultăţilepe care le întâmpină auditoriifinanciari în procesul de auditarea estimărilor contabile şi cum artrebui documentată această sec-ţiune în cadrul dosarelor deaudit.

În urma revizuirii unui dosar deaudit în cadrul unei inspecţii decalitate, s-a prezentat următoareasituaţie:

Clientul de audit este o clinicăprivată specializată în operaţiiestetice, iar medicii care efec-tuează procedurile medicale nusunt angajaţi ai clinicii, ci colabo-ratori.

Clinica încheie contracte separatecu:

è Pacienţii care beneficiază deserviciile medicale (consulta-ţii/operaţii medicale sau este-tice);

è Doctorii pentru închiriereacabinetului, plata personalu-lui auxiliar şi consumabilelede natură medicală.

Pentru creanţele datorate demedici termenul de plată este de30 zile, iar de acest termen beneficiază şi o parte dintrepacienţi, respectiv cei care suntrecomandaţi de doctorii colabo-ratori, care plătesc ulterior intervenţiei/consultaţiei pentru a încuraja generarea altor veni-turi provenite din recomandărileacestora.

Funcţia contabilă este externali-zată, dar comunicarea întremanagementul clinicii şi conta-bili este una defectuoasă. Nu s-auelaborat politici clare cu privire la

monitorizarea şi verificarea clien-ţilor şi la urmărirea ratelor deîncasare a creanţelor, auditorulîntâmpinând dificultăţi în a înţe-lege cine deţine responsabilitateade a verifica ritmul de încasare acreanţelor datorate de mediciicolaboratori, precum şi a creanţe-lor datorate de pacienţii carebeneficiază de termenul de platăde 30 de zile. În urma discuţiilorauditorului cu conducerea, arezultat faptul că managerii nuau considerat necesară elabora-rea şi aplicarea unei politici deprovizionare a clienţilor incerţi,bazându-se pe faptul că în aniianteriori nu au existat problemede încasare.

În cursul anului auditat, clinicaeste în litigiu cu unul dintrepacienţii care au beneficiat de ooperaţie estetică, care a reclamatun caz de malpraxis. Clientul arefuzat să achite contravaloareaintervenţiei chirurgicale, solici-tând ca operaţia să fie refăcută pecheltuiala clinicii, iar în cazul încare nu se ajunge la niciun acordîn această privinţă, se solicitădaune materiale.

Clinica a încheiat o poliţă de asigurare pentru malpraxis dar aceasta acoperă doaractivitatea unei părţi dintre

doctorii colaboratori şi nu asigură operaţiile de natură estetică, ci doar pe cele me-dicale, de reconstrucţie.

La finalul anului, valoarea crean-ţelor neîncasate mai vechi de unan este de 100.000 lei, reprezen-tând 30% din valoarea totală acreanţelor, creanţele neîncasatede la clientul reclamant depăşescşase luni şi reprezintă mai puţinde 5% din total creanţe.

Întrucât creanţele au o valoare cedepăşeşte pragul de semnificaţie,auditorul a efectuat următoarele

Exemplu:

54


teste, acestea fiind documentateîn mod adecvat şi suficient încadrul dosarului de audit:

è Revizuirea duratelor de încasare a creanţelor şi recon-cilierea cu balanţele de verifi-care;

è Discuţii cu conducerea cliniciipentru a afla de ce nu s-aîncercat recuperarea creanţe-lor care au depăşit termenulde 30 de zile, în urma căroraa descoperit că managerii nuerau la curent cu aceste infor-maţii;

è Discuţii cu contabilii desprefrecvenţa cu care se elaboraurapoarte privind clienţiiincerţi, în urma cărora a des-coperit că acest tip de rapoar-te nu au fost elaborate întru-cât nu au fost vreodată solici-tate de manageri;

è Trimiterea scrisorilor de con-firmare către clienţii şi medi-cii care figurau în contabilita-te cu creanţe neîncasate maivechi de un an, dar nu s-aprimit răspuns la niciuna din-tre aceste scrisori;

è În urma testelor alternative,auditorul a aflat că majorita-

tea doctorilor ce figurează cucreanţe neîncasate nu maisunt colaboratori ai clinicii;

è Revizuirea încasărilor înregis-trate după finalul anului arelevat faptul că nu se referăla clienţii incerţi.

În urma testelor efectuate,auditorul a propus o ajus-tare pentru depreciereacreanţelor de 100% dinvaloarea totală a creanţe-lor mai vechi de un an,această ajustare fiindacceptată de către condu-cere, astfel nu au existatrezerve în raportul deaudit cu privire la creanţe.

În urma revizuirii dosarului deaudit, echipa de inspecţie a con-siderat insuficientă documenta-rea modului în care auditorulfinanciar a evaluat situaţia clien-tului care a acţionat clinica înjudecată, întrucât această situaţiepoate genera costuri suplimenta-re, analizându-se şi necesitateaînregistrării unui provizion sau aunei datorii contingente.Explicaţiile verbale ale auditoru-lui cu privire la verificările şi asi-gurările primite în legătură cu

această situaţie nu au fost trans-puse în foi de lucru, ele neputândfi considerate drept o justificareadecvată pentru activitatea efec-tuată şi concluziile auditorului.

Conform explicaţiilor verbale,care nu au fost documentate con-form standardelor, auditorulfinanciar a discutat cu conduce-rea şi le-a recomandat extindereapoliţei de asigurare pentru acope-rirea eventualelor costuri genera-te în urma operaţiilor estetice.Auditorul a sugerat conduceriiînregistrarea unui provizion pen-tru litigii, dar managerii nu aufost de acord întrucât sunt opti-mişti şi consideră că se va ajungela o înţelegere cu clientul recla-mant, inclusiv în ceea ce priveşterecuperarea creanţei. De aseme-nea, auditorul financiar a discu-tat şi cu medicul care a efectuatoperaţia, acesta declarând că dinpunctul său de vedere operaţia afost un succes.

Conform ISA 230,„Documentaţia de audit”, discu-ţiile asupra aspectelor semnifica-tive purtate cu membrii conduce-rii, precum şi cu alţii, trebuiaudocumentate în mod adecvat,incluzându-se natura aspectelordiscutate, momentul şi per-soanele cu care au fost purtatediscuţiile.

La seminarul organizat laVarşovia, în luna iunie 2017,dintre temele abordate s-au evi-denţiat modalitatea în care audi-torii financiari se vor adapta dez-voltării tehnologiei informaţiona-le în procesul de audit, felul încare sunt abordate auditurile degrup şi cât de des sunt revizuitede către departamentele de spe-cialitate din cadrul organismelorprofesionale aceste tipuri demisiuni. Dezbaterile au continuatcu discuţii asupra surselor dincare sunt finanţate sistemele de

55Anul 6 - 3/2017

QAN – Reţeaua pentru asigurarea calităţii

asigurare a calităţii şi cu prezen-tarea tipurilor de rapoarte publi-ce pe care organismele profesio-nale membre ale reţelei le elabo-rează cu privire la activitatea derevizuire pentru asigurarea cali-tăţii, precum şi gradul de trans-parenţă al acestor rapoarte.

Îmbunătăţirea procesului de inspecţie în urma întâlnirilor din cadrul QANè DMCCP a elaborat un

Model de notă de inspecţie mult mai complexă decât în aniianteriori.

è Una dintre cele maiimportante modificări înnormele de revizuire acalităţii ca urmare a dis-cuţiilor din cadrul QANeste faptul că se punemai mult accent pe pre-zentarea detaliată amodului în care inspecto-rii DMCCP testeazăraţionamentul profesio-nal al auditorilor.

În prezent, Nota de inspecţiefinală include informaţii detaliatecu privire la modalitatea în careechipa de inspecţie a ajuns laconcluzia că testarea principiuluiseparării exerciţiilor pentru veni-turi şi cheltuieli a fost suficientsau insuficient documentată decătre auditorul financiar.

è Avantajele acestei îmbu-nătăţiri aduse Notei deinspecţie:

– transparenţa şi o mai bunăcomunicare între auditorişi echipele de inspecţie;

– creşterea calităţii activită-ţii de audit;

– reducerea posibilităţii ca oNotă de inspecţie să fiecontestată de către audi-tori, iar în cazul diferenţe-lor de opinie între auditorişi inspectori, comisiilorindependente de analizarea contestaţiilor le va fi maiuşor să analizeze situaţiaşi să tragă concluzii.

è Introducerea noţiunii deinspecţii la cerere

Auditorii care consideră că şi-auîmbunătăţit activitatea, inclusivîn ceea ce priveşte documentareadosarelor de audit şi a proceduri-lor privind controlul calităţii, potsolicita să fie revizuiţi mai devre-me în cadrul ciclului normal deinspecţii de trei sau şase ani.

Auditorii care încă nu au fostincluşi în planul de inspecţii şi acăror activitate nu a fost revizuităniciodată de DMCCP pot solicitao inspecţie pentru a se asigura căsunt pe drumul cel bun.

Acest tip de revizuiri vor asigurao calitate mai bună a auditurilorpe termen lung.

è Selectarea auditorilor ceurmează a fi revizuiţi înurma unei abordărimixte risc – ciclu deinspecţii.

è Extinderea numărului deobiective pentru verifica-rea existenţei şi eficaci-tăţii sistemului de con-trol al calităţii conformISQC 1; se pune un accentmai mare pe verificareamodalităţii de implemen-tare a politicilor şi pro-cedurilor de control alcalităţii proprii firmelorde audit, nu doar pe exis-tenţa acestora.

è S-a îmbunătăţit sistemulde urmărire a deficienţe-lor constatate şi s-ainclus în Nota de inspec-ţie un capitol în care sedetaliază obiectiveleinsuficient documentatela inspecţia anterioară.

è S-a introdus abordareaunei selecţii a angaja-mentelor care urmeazăsă fie verificate la nivelde partener, auditor/aso-ciat într-o firmă deaudit;

è S-au îmbunătăţit rapor-tările anuale sau semes-triale pe care le elabo-rează DMCCP atât cătreConsiliu, membrii CAFR(prin publicarea rapor-tului anual al departa-mentului pe site-ulCAFR) sau cătreONPCSB.

Printre altele, rolul QAN este şi acela de a oferi încredere organismelor de supravegherepentru delegarea extinsă cătreorganismele profesionale, prindemonstrarea faptului că există ocoordonare internaţională cu pri-vire la revizuirea calităţii. Prininvitarea reprezentanţilor orga-nismelor de supraveghere laîntâlnirile comune PAO-POB, s-a pus accentul pe importanţacomunicării eficiente între celedouă organisme, pentru scopulcomun, acela de a perfecţionaprocesul de management al asi-gurării calităţii.

În ultimii doi ani, membrii QAN au colaborat pentru creşterea calităţii în sfera auditului ce va avea ca efectcreșterea încrederii în rapor-tările financiare pentru a obțineun grad și mai mare de încredereal investitorilor. u

56


57Anul 6 - 3/2017


IntroducereÎn luna iulie 2016 Consiliul pen-tru Standarde Internaționale deEtică pentru Contabili (IESBA) aFederației Internaționale aContabililor (IFAC) a emisDeclarația NOCLAR (necon-formitatea cu legile și regle-mentările) prin care anunțăfaptul că asupra Codului etic -Codul IESBA s-au făcut modifi-cări privind Neconformitatea culegile și reglementările.

Astfel, în Codul etic alprofesioniștilor contabili (CodulIESBA) în vigoare (ediția 2016 aIESBA) au fost introduse douănoi secțiuni: Secțiunea 225„Răspunsul la neconformitateacu legile și reglementările” șiSecțiunea 360 „Răspunsul laneconformitatea cu legile șireglementările”.

Implicit, în conformitate cuNOCLAR au fost modificateunele secțiuni ale CoduluiIESBA: Secțiunea 100„Introducere și principii funda-mentale”, Secțiunea 140

„Confidențialitate”, Secțiunea150 „Conduită profesională”,Secțiunea 210 „Numirea profe-sională” și Secțiunea 270„Custodia activelor clientului”.

Reglementatorii naționali, orga-nismele profesionale membreIFAC și liber profesioniștii conta-bili (LPC) (inclusiv firmele) auobligația să adopte și să imple-menteze prevederile Secțiunii2251 ale Codului etic al pro fe sio -niștilor contabili (Codul IESBA),care definește respon sabilitățileProfesioniștilor Contabili, îngeneral, pentru a răspundeneconformității cu legile și regle-mentările (NOCLAR).

Cele două noi secțiuni aleCodului etic, Secțiunea 225 șiSecțiunea 3602, au același titlu,au valoare normativă și sunt apli-cabile astfel: Secțiunea 225 pen-tru liber profesioniști conta-bili (auditori financiari),inclusiv pentru firmele de audit(LPC) iar Secțiunea 360 pentruprofesioniștii contabiliangajați (Public Accountants inBusiness – PAIBs).

Secțiunea 225Caracterul secţiunii3

Secțiunea 225 conține un numărde cerințe la care auditorii trebu-ie să se conformeze. Acele cerințe- marcate prin cuvântul „trebuie”- variază în funcție de situația încare auditorul efectuează unaudit al situațiilor financiare saufurnizează alte servicii profesio-nale. Dacă situația întâlnită deauditorul financiar se încadreazăîn domeniul de aplicare aSecțiunii 225, potrivit Codului,acesta are obligația prioritară dea răspunde la acele aspecte.

Scopul Secțiunii 225 este să sta-bilească responsabilitățile audito-rului, atunci când întâlnește oneconformitate sau suspectează oneconformitate cu legile și regle-mentările și, îl ghidează în eva-luarea implicațiilor pe care lepoate avea aspectul și posibilelecăi de acțiune, ca răspuns.

Legile și reglementările cărora seadresează Codul etic, față de careauditorul trebuie să efectueze o

Modificări aduse Codului etic al profesioniștilor contabili

Secțiunea 225 Răspunsul la neconformitatea cu legile și reglementările

Daniela Ştefănuţ,Departamentul Etică, Conduită Profesională și Investigații din cadrul CAFR

1 Secțiunea 225, Răspunsul la neconformitatea cu legile și reglementările.2 Secțiunea 360, Răspunsul la neconformitatea cu legile și reglementările.3 Extras din Întrebări și răspunsuri de clarificare (Q&A) elaborate de IESBA pentru NOCLAR.

58


evaluare, în măsura în careîntâlnește sau suspectează oneconformitate cu legile și regle-mentările, includ:

è Frauda, corupția și mita;

è Spălarea banilor, finanțareaterorismului și venituri pro-venite din infracțiuni;

è Piața și tranzacționarea titlu-rilor de valoare;

è Servicii și alte produse finan-ciare și bancare;

è Protecția datelor;

è Obligații și plăți privindimpozitele și pensiile;

è Protecția mediului;

è Sănătate și siguranță publică.

În jurisdicția românească legile șireglementările relevante în anali-za pe care o face auditorul finan-ciar cu referire la Secțiunea 225din Codul etic, fără a fi o enume-rare exhaustivă, sunt:

è Legea penală (Legea nr.286/2009, cu modificările șicompletările ulterioare) cuprivire la infracțiuni con-tra patrimoniului (spreexemplu: bancruta, bancrutafrauduloasă, gestiunea frau-duloasă, fraude comise prinsisteme informatice şi mijloa-ce de plată electronice, oricealtă infracțiune care se referăla fraudă), infracțiuni decorupție și de serviciu(dintre care enumerăm: dareași luarea de mită, traficul deinfluență, cumpărarea deinfluență, obținerea ilegală defonduri, deturnarea de fon-duri), infracțiuni de fals,infracţiuni contra sigu-ranţei şi integrităţii siste-melor şi datelor informa-tice, infrac țiuni privindspălarea banilor și veni-turi provenite dininfracțiuni.

è Reglementări privind tran -zac ționarea titlurilor devaloare și alte servicii și pro-duse financiar-bancare (regu-lamente, in struc țiuni, ordineale instituțiilor care suprave-ghează piețele financiareși/sau bancare).

è Legislația privind protecțiadatelor cu caracter personal(Legea nr. 677/2001 pentruprotecţia persoanelor cu pri-vire la prelucrarea datelor cucaracter personal şi libera cir-culaţie a acestor date, cumodificările și completărileulterioare).

è Legislația fiscală (Legea227/2015, privind codul fis-cal, cu modificările și comple-tările ulterioare).

è Legislația privind asigurărilesociale (Legea nr.7/2017 pri-vind bugetul asigurărilorsociale de stat pe anul 2017).

è Legislația privind protecțiamediului (Ordonanța deurgență a Guvernului nr.195/2005, privind protecțiamediului, cu modificările șicompletările ulterioare).

è Legislația privind sănătateapublică și siguranța publică(Legea 95/2006, privindreforma în domeniulsănătății, republicată șinorme de aplicare).

Punctul 225.5 indică din startfaptul că, legile și reglementărileincidente sunt cele care afecteazăîn mod direct determinarea valo-rilor semnificative și a prezentă-rii informațiilor în situații finan-ciare și a celor pentru care con-formitatea poate fi fundamentalăpentru activitatea clientului.

Sintagmele „valori semnificativeși prezentări” și „fundamentale”pentru aspectele de bază aleactivității” se folosesc pentru adescrie legile și reglementările

care sunt cuprinse în domeniulde aplicare a Secțiunii 225. Spreexemplu, legile și reglementărilecare se referă la obligațiile fiscaleintră în domeniul de aplicare aSecțiunii 225, pentru țara noastrăreglementarea aplicabilă impozi-tării globale este Legea 227/2015,privind Codul fiscal. Cu toateacestea, dacă o entitate, în modocazional, omite respectarea ter-menului de depunere a de -clarației privind impozitul dato-rat, acesta, în mod clar, poate fiun element nesemnificativ, pecare un auditor financiar nu artrebui să îl considere o neconfor-mare cu legile sau reglementările,conform Secțiunii 225 din Cod.Însă, auditorul are obligația de averifica dacă o astfel de practică aClientului, cu privire la nerespec-tarea termenului de depunere adeclarației, este uzuală, într-oastfel de situație auditorul fiindobligat să aplice Secțiunea 225din Codul etic.

Ceea ce secțiunea 225 recomandăauditorului financiar atunci cânddesfășoară o misiune care intrăsub incidența ISA sau a altorstandarde profesionale, este săstabilească tipul de legi șireglementări aplicabile în derula-rea misiunii și să aibăcunoștință de ele.

Neconformitatea cu legile șireglementările poate rezulta înamenzi, litigii sau alte consecințecare pot avea un efect semnifica-tiv asupra situațiilor financiareale clientului. Mai presus detoate, astfel de neconformitățipot avea implicații mai mari asu-pra interesului public în ceea ceprivește aducerea unui prejudiciusemnificativ investitorilor, credi-torilor, angajaților sau publiculuilarg. Un fapt care conduce la unprejudiciu grav este cel care areca rezultat consecințe negativeimportante pentru vreuna dintrepărți, în termeni financiari sau

non-financiari. Astfel de exempleinclud comiterea unei fraude careconduce la pierderi financiaresemnificative pentru investitori,încălcarea legilor privind mediulși a reglementărilor care pun înpericol sănătatea sau siguranțaangajaților ori a publicului şialtele.

Secțiunea 225 ajută auditorulfinanciar să poată găsi îndrumă-rile necesare pentru a avea învedere modul în care poate răs-punde în fața unor situații deneconformitate cu legile și regle-mentările.

Când un auditor ia cunoștințădespre un aspect care intrăsub incidența secțiunii 225,măsurile pe care acesta leaplică pentru a se conformaCodului etic trebuie puse înpractică în timp util, având învedere înțelegerea de către audi-tor a naturii aspectului și prejudi-ciul potențial asupra interesuluientității, al investitorilor, credito-rilor, angajaților și al publiculuilarg. În cele ce urmează vom enu-mera măsurile pe care trebuie săle ia un auditor, atunci când efec-tuează o misiune de audit asuprasituațiilor financiare și ia cuno -ștință de o situație de neconfor-mitate cu legile și reglementările:

1. Trebuie să obțină oînțelegere asupra aspec-tului, inclusiv asupra naturiifaptei și a circumstanțelor încare aspectul respectiv a fostgenerat sau poate fi generat.Se așteaptă ca auditorul săaplice cunoștințele,raționamentul profesional șiexperiența sa, dar nu seașteaptă să aibă un nivel decunoaștere a legilor și a regle-mentărilor superior față decel care se așteaptă să fie luatîn considerare în cadrulmisiunii.

2. Trebuie să discute aspec-tul la cel mai adecvatnivel de conducere și,după caz, cu persoanele res-ponsabile cu guvernanța.Nivelul adecvat de conducereeste, cel puțin, un niveldeasupra persoanei sau per-soanelor implicate saupotențial implicate în aspec-tul respectiv. Dacă auditorulconsideră conducerea a fiimplicată în cazuri de necon-formitate sau neconformitatesuspectată, trebuie să discuteacest aspect cu persoaneleresponsabile cu guvernanța.De asemenea, auditorul poateavea în vedere discutareaaspectului cu auditoriiinterni, dacă este cazul. Încontextul unui grup, niveluladecvat poate fi conducereaentității care deține controlulasupra clientului.

3. În discutarea neconformitățiisau a neconformității suspec-tate, cu conducerea și, dupăcaz, cu persoanele responsa-bile cu guvernanța, profesio-nistul contabil trebuie sărecomande acestora să iamăsuri corespunzătoareîn timp util, dacă nu aufăcut deja acest lucru, pentru:

(a) Repararea, remediereasau diminuarea con se -cințelor neconformității;

(b) Descurajarea săvârșirii deneconformități, acolounde încă nu au apărut;sau

(c) Divulgarea aspectuluicătre autoritatea compe-tentă, atunci când se soli-cită prin lege sau regle-mentări sau atunci cândse consideră necesar îninteresul public.

4. Trebuie să decidă dacăpersoanele responsabile

cu guvernanța și condu-cerea clientului își înțelegresponsabilitățile legale și dereglementare în ceea ceprivește neconformitatea sauneconformitatea suspectată.Altfel, auditorul poate săsugereze surse corespunză-toare de informații sau sărecomande obținerea uneiconsilieri juridice.

5. Trebuie să evalueze gra-dul de adecvare a răspun-sului conducerii și, acolounde se poate aplica, alpersoanelor responsabilecu guvernanța.

6. Trebuie să se conformezeurmătoarelor, dacă suntaplicabile:

(a) Legi și reglementări,inclusiv prevederi legalesau de reglementare careguvernează raportareaneconformității sau aneconformității suspecta-te către o autoritate com-petentă. Sub acest aspect,unele legi și reglementăripot stipula o perioadă încare să se întocmeascărapoartele; și

(b) Cerințele standardelor deaudit, inclusiv cele legatede:– Identificarea și răspun-

sul față de neconformi-tate, inclusiv frauda;

– Comunicarea cu per-soanele responsabilecu guvernanța;

– Considerarea impli ca -țiilor neconformitățiisau ale neconfor mi -tății suspectate pentruraportul auditorului.

7. În cazul în care se iacunoștință de o neconformi-tate sau se suspectează oneconformitate pe parcursulauditului situațiilor finan-

59Anul 6 - 3/2017

Codul etic al profesioniștilor contabili

ciare ale grupului, parte-nerul de misiune la nive-lul grupului trebuie ca, încompletarea răspunsului fațăde aspectul respectiv, să sta-bilească dacă aspectul poate firelevant pentru una sau maimulte componente:

(a) Ale căror informații finan-ciare fac obiectul acti vi -tății, în scopul audităriisituațiilor financiare alegrupului sau

(b) Ale căror situații financia-re fac obiectul auditului înalte scopuri decât auditulgrupului, de exemplu, unaudit statutar. În aceastăsituație, partenerul demisiune la nivelul grupu-lui trebuie să ia măsuripentru a comunica necon-formitatea sau neconfor-mitatea suspectată cătrecei care desfășoară activi-tate în cadrul componen-telor pentru care aspectulpoate fi relevant, numaidacă acest lucru nu esteinterzis prin lege saureglementări.

8. Determinarea necesității deacțiuni viitoare, precumși natura și măsura aces-tora care depind de factoridiverși, inclusiv de:

è Cadrul legal și de regle-mentare;

è Urgența aspectului;

è Gravitatea aspectului;

è Măsura în care auditorulcontinuă să aibă încredereîn integritatea conduceriiși, după caz, a persoanelorresponsabile cuguvernanța;

è Măsura în care este posi-bil ca neconformitatea sauneconformitatea suspecta-tă să se repete;

è Măsura în care existăprobe credibile asupraprejudicierii semnificati-ve, actuale sau potențiale,a intereselor entității,investitorilor, creditorilor,angajaților și, după caz,ale publicului larg.

În determinarea necesității, anaturii și a măsurii acțiunilorviitoare, auditorul trebuie săaplice raționamentul profesionalși să aibă în vedere dacă o terțăparte, rezonabilă și informată, arputea să concluzioneze că audito-rul a acționat corespunzător, îninteres public, prin evaluareatuturor faptelor și a circum stan -țelor specifice, disponibile la acelmoment.

Acțiunile viitoare ale auditoruluipot include:

è Divulgarea aspectuluicătre o autoritatecompetentă, chiar șiatunci când nu există ocerință legală sau dereglementare pentru aproceda în acest fel;

è Retragerea din misiu-ne și din relațiile pro-fesionale, acolo undeeste permis de lege saureglementări. În unelejurisdicții, totuși, poateexista o limitare în ceea ceprivește acțiunile viitoareaccesibile profesionistuluicontabil, iar retragereapoate fi singura cale deacțiune.

Auditorul care se retrage dinrelațiile profesionale trebuie săfurnizeze toate acele elementefaptice și alte informații privindneconformitatea identificată saususpectată, auditorului succesordacă acesta din urmă solicită.

Referitor la actul de neconformi-tate identificat sau suspectat,care intră sub incidența secțiunii225, auditorul, pe lângă îndepli-nirea cerințelor privind docu -men tația pentru conformitatea custandardele de audit aplicabile,trebuie să documenteze:

è Modul în care conducereași, acolo unde se poateaplica, persoanele respon-sabile cu guvernanța aurăspuns la aspectul res-pectiv.

è Căile de acțiune conside-rate de auditor, raționa -mentele aplicate și decizii-le care au fost luate, ți -nând cont de perspectivaunei terțe părți rezonabileși informate.

è Gradul de satisfacţie alauditorului în legătură cuîndeplinirea res pon sa bi -lităților sale stipulate lapunctul 225.25. u

Modificările aduse Codului etic, privind

neconformitatea cu legileși reglementările au intrat

în vigoare la data de15 iulie 2017.

60


1. Întrebări și răspunsuri de clarificare, elaborate de IESBA, pentruSecțiunea 225 Răspunsul la neconformitatea cu legile și regle -mentările.

2. Modificări aduse Codului etic – Răspunsul la neconformitatea cu legi șireglementări – Secțiunea 225 emise de IESBA.

Bibliografie

Eveniment organizat în parteneriat cu:

Al V-lea Congres al profesiei de auditor financiar din România

„Profesia de auditor financiar –experien�e, exigen�e și provocări actuale”

9 7 7 2 2 8 4 6 6 9 0 0 6

ISSN 2284-6697

Gheorghe Ialomiţianu prim-vicepreşedinte al Consiliului ... 3 2017 - site-d101.pdf · trol,...

Documents

Transcript of Gheorghe Ialomiţianu prim-vicepreşedinte al Consiliului ... 3 2017 - site-d101.pdf · trol,...