Curs „Globalism și Globalizare”

Titular curs: Lect. Univ. Drd. Moșnianu Cristian

Seminar: Prep. Fedeleș Ana-Maria

Globalizarea, efectele ei și mediul înconjurător

Student: Gheorghe Elena

RISE

Anul 3

Grupa a IV-a

1

Globalizarea, efectele ei și mediul înconjurător

1. Ce este Globalizarea?

În ultimii ani, unul din cele mai frecvente subiecte de discuție este globalizarea. Toată

lumea vorbește despre globalizare, dar mulți nu prea știu ce reprezintă de fapt acest termen.

Nu există o definiție definitivă și universal acceptată a globalizării. Ea poate fi un

fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc. Globalizarea se referă în general la

schimbările din societate și din economia mondială, rezultate în mare parte din comerț

internațional și schimburi culturale. S-ar spune că globalizarea presupune de fapt formarea unui

stat uninaţional, pe tot globul pămintesc. 

„Globalizarea reprezintă principalul fenomen care influenţează mediul de securitate

contemporan, atât în ceea ce priveşte geneza noilor riscuri şi ameninţări, cât şi al apariţiei

diferitelor oportunităţi.” Astfel, niciun stat nu poate rămâne izolat sau neutru, niciun stat nu este

la adăpost și nici nu trebuie să rămână în afara proceselor globale. Securitatea internațională

tinde să își manifeste tot mai mult caracterul indivizibil, iar comunitatea internațională este din

ce în ce mai conștientă de răspunderile sale. Globalizarea profilează o șansă nereală de

dezvoltare economică, care sa creeze prosperitate și care să protejeze mediul, dar acest lucru nu

este garantat pentru fiecare țară. Ea depinde de capacitatea fiecărui stat de a exploata programatic

și eficient astfel de oportunități. Altfel, țările care nu răspund acestor exigențe riscă să piardă

șansa de a beneficia de efectele pozitive ale globalizării.1

Globalizarea reprezintă un proces sau un set de procese, intruchipând o transformare în

organizarea spațială a relațiilor și a tranzacțiilor sociale, deschizând spațiul național pentru fluxul

de bunuri, persoane, capital, tehnologie, informație, determinând legaturi între diferite paliere ale

societății si de organizare a acesteia.

Termenul globalizare a apărut la sfarşitul anilor ’60 şi a fost lansat de un specialist

canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă, prof. Marshall McLuhan, Univ. din

Toronto şi specialistul american în problemele comunismului, Zbigniew Brzezinski, Univ.

1 Președinția României, Strategia de Securitate Națională, București, 2007, p. 4.

2

Columbia. McLuhan a extrapolat lecţiile războiului din Vietnam şi a lansat expresia sat global.

Termenul de globalizare a intrat în dicţionar prima dată în 1961.

În ceea ce privește apariția globalizării, există trei abordări:

1) globalizarea a apărut odata cu istoria, argumentul principal fiind apariția primelor imperii,

răspândirea creștinismului, etc;

2) este un fenomen contemporan, characteristic modernizării și dezvoltării capitalismului, care

s-a accelerat în ultimele decenii;

3) este un fenomen recent, asociat cu alte evenimente denumite postindustrializare,

postindustrialism sau reorganizarea capitalismului pe alte baze.

2. Efectele globalizării

Teoretic, globalizarea presupune o circulație internațională a ideilor și informațiilor,

experiențe cultural comune, o societate civilă global și o mișcare ecologistă global.2

Efectele ei sunt multe si diverse. Nu putem spune ca există numai efecte pozitive sau

efecte negative. Dar cert este că ele ne-au schimbat viețile, obiceiurile, și chiar și felul în care

gândim. Pentru unii acesta este un lucru pozitiv, iar pentru alții negativ.

Dintre efectele pozitive ale

globalizării putem enumera

Internetul, creșterea schimbului de

mărfuri între state, astfel încât să

ne putem bucura și de produsele

altor țări, creșterea investițiilor,

dezvoltarea tehnologiilor și

posibilitatea de a comunica din

orice colț al lumii, accesul la

informații. Tinerii din orice ţară,

segment important de consumatori, promotori ai

2 Stiglitz Joseph E., Mecanismele globalizării, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 19.

3

progresului, acceptă şi chiar manifestă plăcere pentru aceeaşi muzică, aceleaşi haine şi

încălţăminte, aceleaşi alimente. Pe plan mondial se produce o reorganizare a serviciilor şi o

intensificare a relaţiilor economice financiare şi de forţă de muncă.3

De asemenea, procesul de globalizare este benefic pentru unele țări aflate în curs de

dezvoltare, dar și pentru cele dezvoltate, deoarece pot beneficia de investiții străine,

împrumuturi, pot participa la organizații internaționale etc.

Un alt mare și important beneficiu al globalizării îl reprezintă globalizarea culturală,

turismul, mișcările migratoare, rolul femeilor și dreptul copiilor în societățile cu anumite tradiții.

Se pune accentul pe respectarea drepturilor omului, din care rezultă dreptul la libera

exprimare religioasă și libertatea unei persoane de a-și schimba religia, toleranța.

Totodată, globalizarea are numeroase efecte negative, precum desființarea națiunii si

statului național, reducerea locurilor de muncă în țările în curs de dezvoltare sau cu un nivel mai

redus al productivității muncii, specializarea unor state în activităti de producție generatoare de

poluare si care necesita un consum mare de munca, materii prime si energie, adâncirea

decalajelor economice (în prezent, 258 de miliardari dețin o bogatie egală cu cea posedată de 2,5

miliarde de oameni – aproape 1/3 din populația Terrei), de asemenea, se menționează pericolele

privind desființarea unor ramuri, falimentarea unor bănci, destabilizarea vieții economice,

inclusiv a unor state.4

Globalizarea a permis de

asemenea, dezvoltarea unor ramuri

mai puțin dezirabile, precum crima

organizată, terorismul, infractiunile

(statisticile arată că în Europa de

Vest au sporit considerabil furturile

de maşini, infracţiunile economice,

spălarea banilor, traficul ilegal de

armament şi deşeuri radioactive,

corupţia, traficul de persoane şi

trecerile ilegale de frontieră, falsificarea de vize şi paşapoarte, utilizarea ilegală a mâinii de lucru

3 Prof.univ.dr. Dumitru PATRICHE (coordonator); Lect.univ.drd. Mihai FELEA (editor), Comerț și globalizare4 M. Bulgaru, Mileniul III. Disperare si speranta, o noua paradigma a dezvoltarii, Editura Revista Româna deStatistica, Bucuresti, 2003, p.20.

4

din statele sărace, precum şi infracţionalitatea legată de prostituţie sau alte forme de exploatare

sexuală. În Europa Centrală şi de Est, pe lângă tipurile de acţiuni menţionate mai sus, se practică

infracţiunile împotriva proprietăţii, extorcarea şi falsificarea de bani).

Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă țările nedezvoltate sau în curs de

dezvoltare o reprezintă sărăcia, care la rândul ei generează și sărăcie sau subdezvoltare culturală,

intelectuală, analfabetism.

„Sărăcia afectează starea popoarelor, identitatea lor culturală și națională, prin

imposibilitatea conservării obiceiurilor, tradițiilor, relațiilor sociale, aranjamentelor

comunitare, a patrimoniului muzeistic prin care ele se apără de valul globalizării.”5

În timp ce în țările bogate nu se cunoaște înțelesul cuvăntului sărăcie sau lipsă, în țările

nedezvoltate nu există mâncare, apă potabilă și medicamente, oamenii murind fără măcar a avea

vreo șansă.

Din păcate, globalizarea și-a lăsat amprenta și asupra mediului înconjurător. Cel mai

relevant aspect este încălzirea globală. Aceasta se datorează noului nostru stil de viață, care

implică folosirea de diferite substanțe poluante, sprayuri care distrug stratul de ozon, poluarea si

abuzarea de resursele naturale ale planetei noastre.

Datorită încălzirii globale se creează efectul de seră, care influențează calitatea aerului și

a mediului înconjurător. Se estimează, că dacă nu se iau măsuri pentru stoparea acestui fenomen,

temperatura planetei va crește cu 2-5ºC până la sfârșitul secolului XXI.

În ritmul actual, se va ajunge la o încălzire a aerului deasupra Antarcticii, permițând

ninsoarea, care actualmente nu poate avea loc datorită temperaturii prea scăzute. Zăpada

rezultată din aceste ninsori va contribui la creșterea gheții antarctice. La nivel planetar, o

încălzire a atmosferei joase a pământului cu 1,5-4,5ºC ar determina creșterea cu aproximativ 20-

140 cm a nivelului mărilor și oceanelor. De asemenea, se va produce o salinitate a apelor

subterane, periclitând aprovizionarea cu apă potabilă. Se așteaptă, de asemenea, importante

modificări climaterice locale și regionale, având grave consecințe economice și ecologice.

O altă problemă gravă a planetei noastre este diminuarea stratului de ozon, datorată

poluării. Stratul de ozon (O3) situat în atmosfera Terrei, între 15 si 45 km înălțime de la suprafața

pământului, constituie filtrul natural al planetei, care absoarbe radiațiile ultraviolet și joacă un rol

important pentru ocrotirea vieții.

5 Wolfensohn D. James, Președintele Băncii Mondiale,

5

Reducerea cu doar 1% a stratului de ozon poate determina amplificarea cazurilor de

cancer al pielii, tulburări de vedere și poate afecta negative fauna, flora, planctonul etc.

Alte probleme grave ale planetei cauzate de globalizare ar fi defrișarea pădurilor

ecuatoriale acestea fiind principalele resurse naturale ale planetei, prin reglarea climei si

protejarea apelor.

Patrimoniul forestier se află într-un process rapid de diminuare, anual defrișându-se între

10 si 20 milioane hectare de pădure. În timp ce țările bogate utilizează și risipesc resursele

naturale, greu reciclabile, ale planetei, există 20 de țări cu 100 milioane de locuitori, care nu-și

pot acoperi nici măcar nevoile minime de combustbil.

Din punct de vedere ecologic, pădurile evacuează CO2 din atmosferă și folosc ca habitat

faunei și florei, distrugerea acestora cauzând și dispariția a numeroase specii vegetale și animale.

Din păcate efectele negative ale globalizării nu sunt identificate (voit sau nu) de timpuriu

sau nu sunt conştientizate într-atât încât să nu lase spaţiu şi timp de manifestare forţelor ostile

securităţii.

3. Soluții

Există o serie de acorduri, planuri de acţiune şi convenţii internaţionale care încearcă

reglementarea problemei mediului. Dintre acestea, cele mai importante sunt Convenţia pentru

Biologie „Agenda 21” adoptată în 1992 la Rio de Janeiro privind schimbarea climei, precum şi

Convenţia cadru privind modificările climatice de la Kyoto din 1997. 

Problemele principale discutate în cadrul Declarației de la Rio sunt: precauția,

obligativitatea de a acoperi costul pagubelor directe și indirecte (poluatorul plătește),

obligativitatea utilizatorului oricărei surse de a prelua costurile efectelor directe și indirecte

asociate fiecărei trepte care caracterizează metabolismul sistemelor socio-economice, accesul

echitabil la resurse al generațiilor, șanse egale de a accede și utiliza resurse de către membrii unei

generații.

Convenția a fost semnată de SUA și alte 152 de state, care și-au luat angajamentul să

„stabilizeze concentrațiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să prevină

interferențele antropogenice periculoase asupra sistemului climateric … într-un interval

suficient pentru a permite ecosistemelor să se adapteze în mod natural.”

6

În 1997, la Kyoto s-au reunit peste 1500 de delegați, grupuri de lobby și șefi de stat din

peste 150 de state pentru a elabora un tratat în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de

seră. Protocolul de la Kyoto nu a cerut țărilor în curs de dezvoltare măsuri imediate, ci a solicitat

statelor dezvoltate să-și reducă emisiile de gaze cu anumite cantități, în raport cu anul 1990.

SUA, țara care poluează cel mai mult a refuzat semnarea Protocolului pe motiv că ar

dăuna economiei Statelor Unite.

Restul statelor au mers mai departe, semnând Protocolul, acesta intrând în vigoare la 22

octombrie 2004, odată cu ratificarea sa de către Rusia. Până la data de 16 februarie 2005, data la

care a fost pus în practică, acesta a fost semnat de 141 de țări, responsabile cu 55% din emisiile

cu efect de seră.

Totuși, pentru reducerea gazelor cu efect de seră este nevoie și de implicarea Statelor

Unite, acestea emițând 25% din totalul gazelor cu efect de seră.

În 2006 SUA au făcut un mic pas spre reducerea emisiilor de gaze, finanțând cercetări

pentru a se găsi alternative la combustibilii fosili, fondurile acordate fiind, totuși, foarte reduse.

Încălzirea globală și protecția mediului nu ar trebui să fie numai preocupări ale statelor, ci

și preocupările cetățenilor de rând. Gesturile mici pot avea efecte foarte mari.

Datoria noastră ca cetățeni este, în primul rând protejarea mediului înconjurător prin

diverse schimbări ale comportamentului: atunci când mergem la pădure, în loc să lăsăm

gunoaiele acolo, indicat ar fi să le strângem și să le lăsăm la primul coș de gunoi; în loc să

folosim sprayuri care dăunează stratului de ozon, ne putem orienta către parfumuri care nu

poluează; atunci când aruncăm gunoiul un efort deloc mare ar fi ar să o facem selectiv; reciclarea

uleiului folosit, a hârtiei etc.

Nu putem cere măsuri din partea guvernului când nici noi nu facem nimic pentru a

preveni poluarea mediului.

7

Bibliografie

M. Bulgaru, Mileniul III. Disperare si speranta, o noua paradigma a dezvoltarii, Editura Revista

Româna de Statistica, Bucuresti, 2003

Președinția României, Strategia de Securitate Națională, București, 2007

Prof.univ.dr. Dumitru PATRICHE (coordonator); Lect.univ.drd. Mihai FELEA (editor), Comerț

și globalizare

Stiglitz Joseph E., Mecanismele globalizării, Editura Polirom, Iași, 2008

www.uvvg.ro

www.biblioteca-digitala.ase.ro

8