Georges Clemenceau
-
Upload
loredanarambu917449 -
Category
Documents
-
view
9 -
download
0
description
Transcript of Georges Clemenceau
Georges Clemenceau- „Tigrul”
George Clemenceau, i se mai spunea și „Tigrul”, s-a născut la data de 28 septembrie
1841 în Mouilleron-en-Pareds din Franța și a fost politician și jurnalist, o figură dominantă în
perioada celei de-a Treia Republici Franceze, iar ca prim-ministru (1917-1920) a contribuit
foarte mult la victoria Antantei din Primul Război Mondial și a înfluențat stabilirea granițelor
Europei după război prin Tratatul de la Versailles1.
Primii ani de viață
Clemenceau s-a născut în Vendée, în vestul Franței. Acesta și-a petrecut tinerețea printre țărani,
dar tatăl său , Benjamin (era adeptul ideilor lui Voltaire, era un admirator al Revoluției de la
1789) l-a format și a rămas modelul după care s-a ghidat. Prin intermediul tatălui său,
Clemenceau a cunoscut oameni care plănuiau o lovitură de stat asupra împăratului Napoleon al
III-lea și l-a întâlnit pe istoricul Jules Michelet, care era hăituit de poliția imperială. Benjamin a
fost arestat în anul 1858. Trei ani mai târziu (noiembrie 1861), Georges a ajuns la Paris pentru a
studia medicina2.
În cartierul Latin, Clemenceau s-a asociat cu alți tineri din opoziția republicană și, împreună, au
creat asociația avangardistă numită Agis Comme Tu Penses (Acționează cum gândești).
Clemenceau și câțiva prieteni au înființat o revistă, „Le Travail” („Munca”) prin care stabilea
patru puncte de vedere prin care urmau să caracterizeze viitoarea sa carieră politică. Aceasta a
fost închisă de poliție și, din cauza unui anunț prin care muncitorii erau învitați la Paris pentru
comemorarea celei de-a paisprezecea aniversări a Revoluției de la 1848, Clemenceau a fost
1 http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/georges-clemenceau-tigrul2 http://www.ziaristionline.ro/2013/05/10/lectia-de-istorie-prof-gh-buzatu-despre-georges-clemenceau-maretia-si-amaraciunile-unei-victorii/
1
încarcerat timp de 73 de zile. Ulterior eliberării sale, acesta a înființat un nou ziar, „Le Matin”
(„Dimineața”), care a fost închis, din nou, de autorități3.
După ce și-a termiant studiile, Clemenceau a plecat spre Statele Unite unde și-a petrecut
următorii patru ani (1865-1869). A ajuns la New York atunci când Războiul Civil era la apogeu.
Acesta a fost uimit de libertatea de exprimare care nu era cunoscută în Franța acelor vremuri și a
dezvoltat o mare admirație pentru politicienii care clădeau democrația americană. După ce tatăl
său a refuzat să îl mai ajute financiar, Clemenaceau a predat la o școală de fete din Stamford,
Connecticut. La timpul potrivit, în ciuda opoziției tutorelui fetei, acesta s-a căsătorit cu una
dintre elevele sale, Mary Plummer în anul 1869. Cuplul a avut trei copiii, iar după șapte ani cei
doi s-au despărțit4.
Începutul carierei politice
3 http://www.firstworldwar.com/bio/clemenceau.htm4 http://fr.wikipedia.org/wiki/Georges_Clemenceau
2
La cinci zile după căsătorie, Clemenceau s-a întors în Franța și s-a stabilit în Vandée ca medic.
Dar politica l-a dus, în curând la Paris. În luna iulie 1870, Napoleon al III-lea a declarat război
Germaniei. În mai puțin de două luni, francezii au fost învinși la Bătălia de la Sedan, iar imperiul
s-a prăbușit. Clemenceau s-a aflat în mulțimea care a învadat Palatul Bourbon la data de 4
septembrie și îl aclama pe liderul radical Léon Gambetta care proclama republica. Curând după
aceea, Georges Clemenceau a fost numit primar al arondismentului 18 al Parisului (Montmartre),
iar la 8 februarie 1871, a fost ales ca deputat republican radical pentru a reprezenta
departamentul Senei la Adunarea Națională care se ținea la Bordeaux. Acesta a votat împotriva
condițiilor dure ale păcii impuse de Germania și a părăsit Bordeaux fiind hotărât să răzbune
„umilirea rușinoasă” a Franței5.
O dată ajuns la Paris, Clemenceau s-a implicat în răscoala cunoscută precum „Comuna din Paris”
și a încercat să medieze întâlnirea de la Versailles dintre liderii răscoalei și Adunarea Națională.
Medierea nu a avut succes, iar prin urmare, acesta și-a dat demisia din funcția de primar și din
cea deputat la 27 martie 1871. În anul 1786, Clemenceau a candidat iarăși pentru Camera
Deputaților și a fost ales să reprezinte arondismentul al 18-lea. Acesta s-a alăturat extremei
stângi, iar energia și elocvența sa l-au făcut rapid conducătorul grupării radicale6.
În 1877, în criza constituțională care a accelerat 16 Mai, când președintele Patrice MacMahon a
încercat să facă guvernul să răspundă în fața lui și nu a Adunării Naționale, Clemenceau a preluat
frâiele și s-a opus acestei politici anti-republicane. În anul 1880, acesta a pus bazele ziarului „La
Justice” care a devenit principalul organ al radicalilor din Paris. Din acel moment, de-a lungul
mandatului prezidențial al lui Jules Grévy (1879-1887), Clemenceau și-a construit rapid reputația
de critic politic al republicanilor și al radicalilor, precum și al conservatorilor și ca fiind
distrugătorul ministerelor a căror conducere nu dorea să o preia. La alegerile din anul 1885,
acesta și-a reluat locul la Paris7. Au avut loc mai multe schimbări în guvernare, președintele
Grévy cerându-i lui Clemenceau să formeze un guvern prin care să poată aplica principiile
democratice, dar a refuzat deoarece nu putea conduce majoritatea senatului. În lupta sa pentru
5 http://www.firstworldwar.com/bio/clemenceau.htm6 http://fr.wikipedia.org/wiki/Georges_Clemenceau7 http://www.ziaristionline.ro/2013/05/10/lectia-de-istorie-prof-gh-buzatu-despre-georges-clemenceau-maretia-si-amaraciunile-unei-victorii/
3
democrație și libertate, mulți au încercat să îl doboare prin diverse mijloace, dar acesta,fiind un
luptător, nu s-a lăsat descurajat și, astfel și-a început cariera ca jurnalist, dar după un început
dificil a ajuns să fie considerat ca fiind unul dintre cei mai de seamă jurnaliști politici ai vremii
sale. Un nou Clemenceau s-a născut: un om al gândirii, al culturii, un prieten al celor mai
cunoscuți scriitori și artiști ai epocii sale. A preferat lucrările lui Monet, fiind un susținător
înfocat al impresionismului: după Primul Război Mondial, acesta a aranjat ca tablourile lui
Monet să fie expuse în Oranjeria din Grădinile Tuileries.
În același timp, Georges Clemenceau a scris și cărți, în special politice și sociologice. Una dintre
lucrările sale, „La poalele muntelui Sinai” (Au pied du Sinaï), ilustrată de Henri de Toulouse-
Lautrec, era un volum de schițe din istoria poporului evreu. Era jurnalist, în esență, și a scris,
inevitabil despre cazul Dreyfus care a agitat Franța între anii 1894-1906. La început, Clemenceau
a presupus că tânărul ofițer evreu, Alfred Dreyfus, era vinovat pentru că a vândut secrete
Germaniei, dar, odată convins de nevinovăția sa, jurnalistul a dus o luptă de opt ani, prin
intermediul ziarelor sale „La Justice” și „L’Aurore” (înființatt în anul 1897), susținând
nevinovăția lui Dreyfus. Acest lucru a atras din nou simpatia colegilor republicani asupra lui și a
fost convins să accepte alegerea sa ca senator pentru Var în aprilie 1902. Această alegere a fost
un pas vital pentru cariera politică a lui Clemenceau. Acesta a rămas senator din Var până în anul
1920, an în care s-a retras din activitatea politică.
A fost membru al cabinetului ca ministru de de interne până în anul 1906 și a fost prim-ministru
între anii 1906-1909. În sfârșit, după trei ani de război, în anul 1917, când resursele și moralul
Franței erau în cel mai jos punct, Clemenceau a acceptat invitația președintelui Raymond
Poincaré de a prelua conducerea guvernului de război între anii 1917-1920. Determinarea
statornic și nemiloasă în problema războiului i-a adus titlul de „Tată al Victoriei”.
Singurul scop al lui Clemenceau era să câștige războiul. Pentru trădători și fataliști nu avea milă.
Speranța victoriei l-a imbiat. Cu toate acestea prim-ministrul era obsedat de nevoia de a avea,
sub o singură comandă, o armată unită și era capabil să tranforme punctul de vedere al
guvernelor aliate și al liderilor militari. În anul 1918, Ferdinand Foch a fost desemnat comandant
4
superm. În ciuda dezastrelor din mai 1918, strategia lui Clemenceau a rămas necontestată, iar
acesta a declarat că va va purta războiul „până în ultima clipă, iar ultima clipă va fi a noastră”8.
8 http://fr.wikipedia.org/wiki/Georges_Clemenceau
5
Ultimii ani
Clemenceau avea aproape 80 de ani când s-a retras în Vandée, la Bel-Ebat, într-o modestă căsuță
pe o dună care dădea spre Oceanul Atlantic. Acesta a petrecut câțiva ani în Corsica cu prietenul
său, Nicolas Piétri, pe care l-a numit executor al testamentului său și pe care l-a convins sa îl
însoțească într-o lungă călătorie pe mare până în India din septembrie 1920 până în mai 1921. A
mers la vânătoare de tigrii și a uimit gazdele cu voiciunea spiritului și curiozitatea intelectuală
nemăsurată. Era peste tot întâmpinat ca „politicianul care își merita reputația și care a făcut atât
de multe pentru cauza Aliaților”9.
Georges Clemenceau s-a retras, în cele din urmă, la Bel-Ebat, cu toate că încă mai făcea scurte
vizite la Paris. Citea foarte mult și îi plăcea, în special, sa recitească opere scrise în greacă și
latină. Acesta a scris „Demostenes” (1926) – un studiu despre Demostenes și soarta Greciei, a
cărei instabilitate politică a compromis independența - și „Seara gândurilor mele” („Au soir de
la pensée”, 1927) – un fel de testament filosofic. Clemenceau era înteresat de evenimentele
politice și tânjea după ele. În anul 1926, acesta a trimis o scrisoare președintelui american, Calvin
Coolidge, apelând la solidaritatea Aliaților pentru cererile Germaniei10.
Anii au trecut, aducând cu ei perioade de doliu. Moartea lui Foch l-a întristat, deoarece
politicianul l-a admirat. Dar publicarea postumă a memoriilor mareșalului Foch i-au trezit
îndignarea și amărăciunea, astfel a răspuns, cu tristețe, dar cu mândrie, în propriile memorii
nefinalizate „Suișurile și coborâșurile unei victorii”, 1930. La 8 martie 1929, Georges
Clemenceau și-a notat ultimele dorințe: dorea să fie înmormântat lângă tatăl său la Colombier, nu
dorea o procesiune funerară sau ceremonie religioasă sau oficială. În jurul mormântului său ar fi
trebuit să fie un grilaj simplu de fier, fără nici o inscripție. Georges Clemenceau s-a stins din
viață în anul 1929 în apartamentul său din Paris de pe strada Franklin.
9 http://en.wikipedia.org/wiki/Georges_Clemenceau10 http://www.ziaristionline.ro/2013/05/10/lectia-de-istorie-prof-gh-buzatu-despre-georges-clemenceau-maretia-si-amaraciunile-unei-victorii/
6
7