George Bacovia

(1880-1957)

Plumb

Plumb

Dormeau adanc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vestmint –

Stam singur in cavou... si era vint...

Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig –

Stam singur langa mort... si era frig...

Si-i atirnau aripile de plumb.

George Bacovia

I. George Bacovia contureaza in lirica romaneasca un univers

original caracterizat printr-o coplesitoare dezolare. Volumele sale

sunt: Plumb, Scantei galbene, Cu voi, Comedii in fond, Stante

burgheze. (stanta = strofa de 8 versuri, caracter muzical).

II. Comentarea poeziei “Plumb”

1. Cu poezia “Plumb” se deschide volumul omonim, aparut in

1916. Prin teme, motive si modalitati estetice apartine simbolismului

dar prin constiinta si disolutia eului se apropie de expresionism.

Temele sunt iubirea si moartea (Eros si Thanatos).

Ca specie, este o elegie filosofica. Poate fi considerata chiar

un bocet cult. “Plumb” este arta poetica a lui Bacovia, deoarece

sintetizeaza viziunea de ansamblu asupra creatiei.

2. Explicatia titlului

Ideea transformarii iubirii in moarte se reda cu ajutorul

simbolului plumb prezent inca din titlu. Plumbul inseamna apasare

prin greutatea sa, dar si prin nuanta cenusiu – albastruie. Plumbul ars

este galben si aceasta culoare pentru Bacovia simbolizeaza

deznadejdea.

3. Compozitia

Poezia este foarte concentrata fiind compusa din doua

catrene, fiecare corespunzand unei secvente. Acestea se

organizeaza dupa principiul simetriei sintactice si lexicale. In prima

strofa prinde contur planul exterior compus din urmatoarele

elemente: cimitir, cavou, sicrie, coroane. Pe baza sugestiei

intelegem ca acestea sunt o proiectie a planului interior,

caracterizat prin apasare, deznadejde, impietrire, neantizare.

Cuvantul “plumb” devine laitmotiv, reliefand aceste stari de

spirit. In fiecare strofa apare de cate trei ori: in finalul versului 1 si 4 si

inainte de cenzura (pauza de la jumatatea versului) versului 2. Are

valoarea de epitet metaforic: “sicriele de plumb”, “flori de plumb”,

“coroanele de plumb”, “amorul meu de plumb”, “aripile de plumb”.

Aceasta ultima structura, din secventa a doua, aduce ideea unui

paradoxal zbor in jos ceea ce inseamna moarte. “A avea plumb in

aripi” este o viziune existentiala tipic bacoviana. Epitetul “intors”

subliniaza transformarea iubirii in moarte, reliefand tragismul situatiei:

pentru poet nici chiar iubirea nu constituie un loc de refugiu.

Observam frecvente cuvinte din campul semantic al mortii:

“sicriele”, “funerar”, “coroanele”, “mort”. Tonalitatea macabra

reiese si din folosirea verbelor la imperfect, cu aspect durativ:

“dormea”, “dormeau”, “scartaiau”. De asemenea, aceasta muzica

sinistra rezulta din frecventa consoanelor inchise (i, i, u), din prezenta

diftongilor si a triftongilor, unii dintre ei aflati in imediata apropiere a

unor vocale: “dormea intors”, “dormeau adanc”.

Analizand complexul sonor al cuvantului “plumb”, se observa

ca el sugereaza o cadere surda si grea. Nu exista decat o vocala

care este cea mai inchisa, “u”; “p” si “b” sunt consoane oclusive

(explozive).

Exista unele cuvinte cu rezonanta onomatopeica: “strig”, “frig”.

Apare chiar onomatopeea verbala “scartaiau”. Imaginile sunt, in

ansamblul poeziei, vizuale, auditive, tactile, toate conturand trairea

neobisnuita a eului liric.

In poezia bacoviana muzica este dodecafonica (Mircea

Scarlat) (dodecafonica – care nu se bazeaza pe regulile armoniei),

nu se bazeaza pe principiile aromoniei, fiind una agonica,

exasperanta. La aceasta contribuie, pe langa cele mentionate,

punctele de suspensie, linia de pauza si virgula asezata inainte de si

copulativ, dupa model macedonskian.

4. Prozodia sustine edificiul ideatic. Ritmul este complex: iamb,

peon si amfibrah. Predomina iambul aflat in stransa relatie cu tonul

elegiac. Masura este de 10 silabe, iar rima – imbratisata. Rima

versurilor 1-4, 5-8 este construita din cuvantul “plumb”.

5. Elemente simboliste sunt: tema, motivele, laitmotivul, simbolul,

sugestia, corespondenta, muzicalitatea versurilor.

6. Concluzii

Valoarea poeziei “Plumb” a fost intuita de catre Alexandru

Macedonski inca de la prima ei lectura in cadrul cenaclului

Literatorul. Macedonki ii improvizeaza lui Bacovia un catren

emeblematic: “Poate acum/ Pe frunte porti mandre flori de laur,/

Caci singur pana astazi/ Din plumb facut-ai aur”.

������������� ���� �����������

���� �������������