Anul 6 Gheorghe-Valerică 2013 Cimpocaclimate.literare.ro/arhiva/70.pdf · George Bacovia Poeme 3...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale

l

Director editor:Gheorghe-Valerică

Cimpoca

70Anul 6

septembrie2013

Revist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\Fondat\: mai 2007

Muntele zeilorpictur\ de Nicolae Maniu

2 nr. 70 n septembrie 2013

George Bacovia Poeme 3Marina Glodici Diferenţa dintre jurnalist şi scriitor 4George Roca O privire sinoptică asupra etnonimului „Blach” 5Adriana Georgiana Epure Infinită 6Magdalena Albu Civilizaţia distrugerii 7Stelian Gomboş Despre metafizica Cuvântului... 8Propus de A.C. „Codul lui Da Vinci” în varianta românească 10Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu) Poeme 11Paul Leibovici Herge 12Octavian Lupu Melcul Cel Anonim şi Discreţia Înţelepciunii 14Georgeta Pop Luptă în cer 15Gheorghe Palel Ca Un Râu Vorbitor 16Ştefan Ciobanu Revista PUNCT 17Costin Tuchilă Teodor Pâcă, boemul singaporean 18Luminiţa Cojoacă Poeme 19Gheorghe Valerică Cimpoca În căutarea Adevărului 20Melania Cuc „Revelaţii” sau „Forţa cuvântului care zideşte” 21Victor Sterom Sufletul „Climatelor literare” 21Eugen Deutsch Arca (sonete) 22Dorel Schor Scene de interior 23Propus de V.C. Un actor român aplaudă scrisoarea studentei din Londra 24Mihai Ardeleanu Poeme 25Cecil B. Hartley Reguli ale unui gentleman 26George Coandă Mihai Constantin Alexandru, un poet al clipei cu sunet de romanţă 27Constantin Stroie Poeme 28Delia Stăniloiu O lume (poem) 28Victor Atanasiu Dan Claudiu Tănăsescu, romancier şi cronicar sportiv 29Alina Nicoleta Polina Drumul credinţei 31Mihaela Oancea Poeme 33Octavian Lupu Un Răsărit de Soare pentru Fiecare Zi 34Ana Hâncu Poeme 35Elena Armenescu Poezia sensului 36Propus de Gh.V.C. Miracolul piramidei soarelui din Bucegi 39

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

Adresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România Telefoane: 0722 702 578,

0741 732 122 E-mail: [email protected] site: http://climate.literare.ro

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n [email protected] n Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Revistă editată de Fundaţia „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia” din Pietroşiţa n ISSN 1843-035X

Redactor-şef: Ion Iancu Vale

Colegiul redacţional: Grigore Grigore,Gheorghe Palel, Emil Stănescu, Florea

Turiac, Lucian Constantin

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Anglia, Aus-tralia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa,Germania, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portu-galia, Republica Moldova, Serbia, Spania, S.U.A.,Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, MirceaDrăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Man-afu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vâr-lan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman,Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, RaqelWeizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa, prin Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa,în colaborare cu Societatea Scriitorilor Târgovişteni şi cu Institutul de Cercetare Ştiinţifică şi

Tehnologică Multidisciplinară - ICSTM din cadrul Universităţii „Valahia” din Târgovişte.

CONTURI PENTRU DEPUNERI DESCHISE LA BANCA TRANSILVANIA TÂRGOVIŞTERO 54 BTRL 01601201U02393XX - pentru depuneri în LEI

RO 04 BTRL EURCRT00U0239301 - pentru depuneri în EURO (SWIFT: BTRLRO22)

PlumbDormeau adâncsicriele de plumb,Şi flori de plumbşi funerar veştmântStam singur în cavou...şi era vânt...Şi scârţâiaucoroanele de plumb.

Dormea întorsamorul meu de plumbPe flori de plumb,şi-am inceput să-l strig --Stam singur lângă mort...şi era frig...Şi-i atârnau aripile de plumb.

Lacustră De-atâtea nopţi aud plouând,Aud materia plângând...Sunt singur, şi mă duce un gândSpre locuinţele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,In spate mă izbeste-un val --Tresar prin somn si mi se pareCa n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,Pe-acelasi vremuri mă gasesc...Si simt cum de atita ploaiePilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,Tot tresarind, tot asteptind...Sint singur, si mă duce-un gândSpre locuintele lacustre.

DecembreTe uită cum ninge decembre...Spre geamuri, iubito, priveşte -

Mai spune s-aducă jăratecŞi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,La horn să ascult vijelia,Sau zilele mele - totuna -Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,Şi vino şi tu mai aproape, -Citeşte-mi ceva de la poluri,Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,Şi toate din casă mi-s sfinte, -Te uită cum ninge decembre...Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...Mai spune s-aducă şi lampa -Te uită, zăpada-i cât gardul,Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...Potop e-napoi şi nainte,Te uită cum ninge decembre...Nu râde... citeşte nainte.

Şi ninge... Şi ninge în oraşul mareE noaptea plină de orgii,Iar prin saloane auriiS-aud orchestre, şi fanfare.

Femei nocturne, singureleLa colţ de stradă se aţin,Desfrâu de bere şi de vinPrin berării, şi cafenele.

De orbitoare galantareDe diamant, şi de rubin...Şi de averi oraşu-i plin,Şi ninge în oraşul mare!...

Serenada muncitoruluiEu sunt un monstru pentru voiUrzind un dor de vremuri noi,Şi-n lumea voastră-abia încap...Dar am să dau curând la cap.

O, dormi adânc, mereu, aşa,În vise dulci, hidos burghez,Oftând, palate de-ţi lucrez,Eu ştiu şi bine-a dărâma.

În noaptea asta, iată, sunăO serenadă din topor,Amanţilor pierduţi sub lună,Poeţi cu putredul amor.

O, dormi în noaptea infinită,Burghez cu aer triumfal,Dar preistoric animalÎn raţiunea aurită.

Sub luna blondă nu se plânge,Ci răzbunările se curmă,Martirilor scăldaţi în sânge,Cânt serenada cea din urmă.

O, dormi... dar voi urca spre soareÎn zbor sublim de-aeroplan...Cu vise dulci, burghez tiran:E aurora-ngrozitoare...

Nervi de toamnăE toamnă, e foşnet, e somn...Copacii, pe stradă, oftează;E tuse, e plânset, e gol...Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,Pe drumuri fac gesturi ciudate -Iar frunze, de veşnicul somn,Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,Şi-amanţii profund mă-ntristează-Îmi vine să râd fără sens,Şi-i frig, şi burează.

3nr. 70 n septembrie 2013

Poeme de

GeorgeBacovian. 17 septembrie 1881d. 22 mai 1957


Marina Glodici

Cu ani în urmă, cinevam-a întrebat cu un aer desuperioritate, după o lan-sare de carte: „Chiar dacăte-au dat afară de la ziar,tot mai scrii cărţi?" Am în-ţeles imediat că nu face di-ferenţa dintre statutul dejurnalist şi cel de scriitor.Apoi am observat că nunumai acea persoană (maimult sau mai puţin debună credinţă sau snoabă,ori amândouă variantele)face confuzii în ceea ce pri-veşte aceste două profesiiasemănătoare însă şifoarte distincte între ele.

Jurnaliştii sunt profe-sioniştii şi oameni ai litere-lor care reprezintăpopulaţia, făcând dialogulcontinuu cu sistemul poli-tic, respectiv cu cel public,având ca obiectiv informa-ţia exactă a populaţiei siapărarea: drepturilor şi li-bertăţilor cetăţenilor, inte-reselor comune privindmodul de administrare abanilor publici, a democra-ţiei într-o ţară. Prin statu-tul lor, ziariştii sunt cei carenu au voie să folosească fi-guri de stil precum meta-fora ori comparaţia înmaterialele lor şi nici unlimbaj tehnic care să nu fieînţeles de populaţie. Esteinterzisă ficţiunea în oricematerial publicat, respectivştire care, deşi este o efe-meridă, ea trebuie să oglin-dească istoria reală a aceluimoment. Pe umerii jurna-listului apasă o responsabi-liate uriaşă, el trebuie să fiescriitorul unei istoriiexacte, fără niciun compro-mis cu eroarea. De aseme-nea trebuie să respectelegile privind mass media,în totalitate, să acţionezedoar pe domeniul public,fără să atingă viaţa privatăa cuiva. Jurnalistul poate filiber profesionist sau poatefi angajatul unei firme

mass media, specializâdu-se chiar în anumite dome-nii (învăţământ, sănătate,justiţie, cultură, etc.)

Cauzele pentru carejurnalistul este privit cususpiciune şi uneori chiarneagreat ar putea fi multi-ple. În primul rând elscoate la lumină tot ceeace se ascunde după apa-renţele care uneori în-şeală, cerând transparenţătotală privind activitateasistemului politic şi public.Teama de a nu se aflaunele adevăruri îi fac peunii să se ascundă, să aibăaversiune faţă de massmedia. Un alt motiv pen-tru care unii nu simpati-zează bresla jurnaliştilorar fi lipsa de profesionismal unora care scriu dupădictare politică, neştiindcă nu se poate sluji la doistăpâni...

Populaţia ar trebui săconştientizeze că jurnali-ştii sunt reprezentanţi aipoporului cărura îi dato-rează fidelitate, sinceritateşi efortul de a da informa-ţiile necesare pentru a luadecizii bune şi de a inter-veni când se fac nedrep-tăţi. Opinia publicătrebuie să fie puternică,curajoasă şi hotărâtă.

Scriitorul este artist.Este omul literelor care înprimul rând are un har şio chemare divină, la felluptă pentru apărarea in-tereselor publice şi a drep-turilor omului, putându-sefolosi în lucrările sale demetafore, comparaţii, fic-ţiune pentru a subliniaunele fenomene negativedin societate în vedereaeradicării sau estompăriilor. Poate fi poet sau pro-

zator, putându-se exprimaliber. El reprezintă conşti-inţa unui popor. „Un scrii-tor e un om care exprimăîn scris cu o liminară sin-ceritate ceea ce a simţit,ceea ce a gândit, ceea ce is-a întâmplat în viaţă, luişi celor pe care i-a cunos-cut, sau chiar obiectelorneînsufleţite", spuneaCamil Petrescu.

Snobii şi oamenii derea credinţă ştiu că pe jur-malist se pot răzbuna uşorintervenind să fie dat afarăde la instituţia massmedia, dar scriitorul, eleste liber, scrie şi ceea cescrie rămâne pentru vecide veci. Şi efemerida (şti-rea de moment) rămâne,undeva în arhive... Pe cândfăceam unele cercetăripentru o carte pe care amscris-o, m-am folosit cusucces de o ştire care m-aedificat privind o nedrep-tate înfăptuită cu secole înurmă. Iată, deci, ce impor-tant este ca redactorul saureporterul să consemnezecu exactitate derulareaunui eveniment.

Atât jurnalistul cât şiscriitorul trebuie să aperevalorile de bază ale socie-tăţii: cinstea, dreptateaadevărul. Fiind în slujbabinelui vor fi mereu înopoziţie cu răul. Ei trebuiesă-şi aducă aportul şi laeducarea populaţiei şischimbarea mentalităţilornesănătoase, învaţând ce-tăţenii să gândească şi să-şi dezvolte cultura civică.„Natura omului arată că afost făcut pentru a gândi, ase închina şi a muncii.Formarea unui om gândi-tor, imaginativ, visător,din brutul ce-l conţine

omul este una dintre celemai urgente sarcini ale so-cietăţii...Orice instituţiemare sau mică, faimoasăsau necunoscută, care sededică muncii necesare şidificile de a-i învăţa pe oa-meni să gândească meritărecunoştinţa întregii raseumane", spunea A. W.Tozer în cartea sa: "Ridi-carea pânzelor".

Promovarea adevăruluieste un lucru de bază în ac-tivitatea oamenilor de cul-tură dedicaţi condeiului.Adevărul este cel mai mareprivilegiu şi cea mai marecomoară pe care o poateposeda cineva. Dar nu euşor să spui adevărul într-o lume în care se "poartă"duplicitatea. De aceea s-arputea să-l coste pe jurna-list sau pe scriitor. "Adevă-rul este un patron atât deregal, încât ar trebui să-lîmbrăţişăm fără să ţinemseama de consecinţe. Maidegrabă să spunem :Acesta este adevărul.Dumnezeu să mă ajute săumblu în el, indiferent ceînseamnă asta",a subliniatA.W. Tozer în cartea cuacelaşi titlu.

În mod categoric, am-bele bresle au ca scop săaducă o schimbare în bineîn societate şi asta ar tre-bui să se întâmple. Încheicu un citat de NicolaeIorga : "Înţelepciunea vie-ţii e simplă: fă ca pe undeai trecut tu, să fie mai bineca înainte".

Diferenţa dintre

jurnalist şi scriitor


George Roca

Aceasta este şi prima diviziune alimbii unice până la Turnul Babel,amintită în Vechiul Testament... ”

„Etnonimele românilor -VALAH - Etimologie ancestrală şiareal istoric” este un studiu cu unpronunţat conţinut filologic, lin-gvistic şi istoric. Autorul foloseştecu precădere metoda pluridiscipli-nară concomitent cu analiza struc-turală a elementelor lexicale,depunând o deosebită atenţie peevoluţia limbii şi a factorilor geoan-tropici de-a lungul unei mari pe-rioade de timp.

Revenind la subiectul care acreat această analiză, adică a cea anumelui de „BLACH”, nume ne-uzual pentru a fi purtat de un nativgerman, cu adânci rădăcini strămo-şeşti (cred!) în acele locuri, găsim lapagina 59 a cărţii lui Alexandru Peleurmătorul enunţ având numărul 37:

„BLAH. Sub această formă deBLAH, una dintre cele mai vechi,sunt cunoscuţi strămoşii noştri depe Nil, din regiunea Alexandriei, în-trucât impozitul fiscal de aici erabazat pe o lege care se numea BLA-HOON NOMOS, dar şi BLACHEN-NOMIUM. /...BLACHON, underivat arhaic ne indică sensul aug-mentativ, deci mai mare decât ter-menul de bază BLAH, aşa cumBALATON este mai mare dacâtBALAT, sau BLASCON decâtBLASC, ultimul fiind amintit dePtolomeu. /...BLACHI ac pastoresRomanorum sunt menţionaţi deAnonimus în Panonia chiar la veni-rea triburilor migratoare ale ma-ghiarilor în această regiune aDunarii de Mijloc. /...Prin urmare,în anul de graţie 896 d.Hs. Panno-nia era locuită şi de români, numiţiatunci, dar şi mai târziu şi cu etno-nimul BLACHI. /...O altă ţară ro-mânescă numită BLACHINA estemenţionată de Godefredus din Vi-terbium (c.1120), .fiind situată înapropierea Constantinopolului./...Împăratul Ioniţă, al Imperiuluiromâno-bulgar, din dinastia Asă-neştilor (1197-1207) a purtat şi su-pranumele de BLACHUS. Lauren-tius Toppeltinus (Töppelt) (1641-1670), erudit sas din Mediaş, în lu-

crarea Origines et occasus Transyl-vanorum, spune că în limba saşilor,românii sunt numiţi BLAHI(d’BLACH - nostra lingua Dacica)./...numele de BLAH este cunoscutşi la aromânii din Balcani, chiar maitârziu când întâlnim numele de fa-milie BLAHAVA, la 1825, de o ve-chime importantă, acesta fiindcompus din BLAH + AVA (tata)./...în Cehia un mare filolog contem-poran cu Nicolae Iorga purta nu-mele de Ion BLAHOSLAV. Avem,aşadar, adusă până la contempora-neitate această formă a etnonimu-lui BLAH, cu toată împotrivireapreopinenţilor continuităţii româ-nilor în arealul lor autohton euro-afro-asiatic.”

Îmi pun totuşi o întrebare, carede fapt mă framantă destul demult? Cum or fi ajuns „blachi”(vlahi) atât de departe, adică înapropierea Lacurilor Mazuriene,care sunt situate în nordul Poloniei,locul de unde se trag strămoşiidomnului Blach? Există trei posibi-lităţi: prima - să fi ajuns acolo înurmă cu mai bine de două mii deani, demostrând că vlahii au popu-lat multe regiuni ale bătrânuluicontinent. Termenul „vlah”, spuneAl. Pele în carte lui: „este mult maivechi decât apariţia în lumina re-flectoarelor istoriei a celţilor, des-pre care ştim încă prea puţin...vechimea acestui termen (vlah n.a.)se pierde în rădăcinile preistoriei,respectiv în faza protolimbii mono-silabice incipiente”. Oare o fi ade-vărată legenda „GEABELILOR”,trib de beduini, care trăiesc pe

Muntele Sinai, în preajma mănăsti-rii „Sfânta Ecaterina” a căror ori-gine este destul de controversată?Aceştia au trăsături diferite de cei-lalţi arabi, ba chiar şi cuvinte aparteîn dialectul lor. Geabelii afirmă căsunt de origine română şi se tragdin VLAHI! (Aurora Peţan, Valahiide pe muntele Sinai: legendă sauadevăr pierdut?, Revista electronicăAGERO, aprilie 2006). Poate la ori-ginea cuvântului „geabel” stă o sin-tagmă, formată din gea+blah=geablah, unde prin uşoare schim-bări de pronunţie, aproape neob-servate pe parcursul timpului, prinînmuiere, se ajunge la geableh, gea-beh, sau geabel. Deci prin denumi-rea dată geabelilor ar putea fidefiniţi blahii plecaţi în lume („Gea”reprezentând Pământul). Discu-tând despre acest caz, nu poate fivalabilă şi la subiect teoria lui Ale-xandru Pele cu privire la limbilemeso-semitice sau româno-semi-tice? Greşesc oare?

A doua posibilitate ne-o oferă Al.Rosetti, care citându-l pe istoriculmaghiar Schwarz Zsigmond, spunecă paronimul „vlah” ar fi fost trans-mis restului Europei de gepizi, po-pulaţie germanică din Dacia, caretransmitere, zic eu, ar fi influenţatinclusiv populaţia prusacă din nor-dul Poloniei.

A treia variantă ar fi, că strămo-şii domnului Blach, să fi migrat mairecent, din parţile noastre. Se ştie cărelaţiile domnitorilor din Moldovaerau foarte bune cu Polonia, aju-gându-se chiar până la relaţiicu ţările baltice, cu care aufăcut schimburi comerciale,

O priviresinoptică

asupraetnonimului„Blach” (2)

4


importând chiar tactică derăzboi şi influenţe inclusiv înconstrucţia de cetăţi (vezi lu-

crarea mea „Dezvoltarea arhitectu-rii în perioada de de domnie abinecredinciosului voievod Ştefancel Mare şi Sfânt”, capitolul „Con-strucţii de aparare”). Posibil că tra-ficul s-a făcut în ambele sensuri şiîn acest caz un oarecare Vlah sauBlah a ajuns să se stabilească înacele locuri. Apoi schimbarea dinVlah sau Blah în Blach a fost uşoarădatorită influenţelor impuse delimba „germanică”, limbă cu o ac-centuare mai dură, în care pronun-ţarea cuvântului Blah ia forma Blaksau mai palatizat, Blach.

O altă întrebare care mi-o pun!Nu erau aceşti blachi diferiţi de rasagermanică? Nu erau puţin mai în-chişi la culoare? Nu cumva erau nu-miţi şi „Blacki”, adică negri? Nude-acolo îşi trage originea cuvântul

englezesc „black”? Dicţionarul eti-mologic al limbii engleze ne de-monstrează că aşa este! Ba maifoloseşte pentru definirea noţiuniide negru şi varianta „blah” impor-tată (sic!) din Old High German(vezi Merriam-Webster Dictionary,G. & C. Merriam Company Publis-hers, Springfield, Massachiusetts,USA, 1966, pg. 87). Încercând sătăiem firul în patru, ne punem în-trebarea dacă grupajul onomato-peic englezesc „Blah, blah, blah” nuîşi trage cumva originea, nu din in-stabilul cuvânt spaniol „hablar” cide la porecla dată acestor oameninegricioşi, adică a blackilor (blachi-lor, sau blahilor), sau mai precis dinpersiflarea pronunţiei repezi a vor-birii acestora, care neînţeleşi decatre anglo-saxoni, erau luaţi în de-râdere că limba lor este un fel de„blah, blah, blah”!

Oare acest domn Blach nu este

cumva brunet, cu un ten mai închisla culoare decât germanul acela„blond”, ca spicul grâului şi la păr şila piele, pe care îl ştie toată lumea?Interesant este faptul că şi regreta-tul scriitor francez de origine ro-mâna, Virgil Gheorghiu, în romanulsău „Ora 25” îl prezintă pe persona-jul principal Ioan Moriţ (Johan Mo-ritz, interpretat de Anthony Queenîn filmul cu acelaşi nume), un ţăranoriginar din creuzetul multinaţionalal Transilvaniei, incert ca naţionali-tate, care pe parcursul cărţii se me-tamorfozează din român în evreu,apoi în maghiar, ca până la urmă săfie declarat cu mare tam-tam de ex-perţii lui Hitler cel mai autentic re-prezentant al rasei ariene, cu toatecă acesta are înfăţişarea unui „ger-man” brunet, cu trăsături închise laculoare şi total diferit de neamţul derând! Deci în concluzie, dece nu arputea fi şi Her W. BLACH, unVLAH, sau un ROMÂN?

4

InfinităAdriana Georgiana

Epure

M-aş plimba pe malulmării o viaţă întreagă.. săuit de tot ce a fost, să nusimt ce este şi să nu vreausă ştiu ce va veni. Să fiu euşi marea, o eternitate. Săo privesc în fiecare dimi-neaţă când e rece şi tristă,dar şi în după-amiezile încare e caldă şi desfătată derazele soarelui. Să ascultcântecul valurilor în nop-ţile în care sunt tristă şi sămă regăsesc în el. Să măplimb desculţă pe nisipulinundat de valuri şi să mădezbrac de toate grijile şiapăsările. Acolo, unde li-niştea se sparge în bucăţide fiecare dată când o lo-veşte câte-un val, undepescăruşii se joacă de-a v-aţi ascunselea printre norişi unde soarele răsare maibucuros cu fiecare dimi-neaţă care trece; acolo eun colţ de fericire.. o feri-

cire sinceră si cuprinză-toare.. cam cât orizontul.O infinitate de gânduriîmi trec prin minte cândte privesc şi tot atâtea sce-narii fericite la care aiputea fi martoră, dragămare. Cu toate astea, sun-tem doar eu şi tu, singure,undeva unde, cândva, amfi putut fi ..noi şi tu. Aşacă, şterge-mi clipele ne-plăcute cu un val, păs-trează-mi vii amintirileşi-aşteaptă-mă să revin..

Parfum deamintireAdriana Georgiana

Epure

Pete de cerneală şi unuşor parfum de damă afost tot ce a lăsat în urmaei. Trăgea după ea o valizămică, dar suficient de în-căpătoare pentru toateamintirile pe care le lua cuea. Pe măsuţa din colţ stă-tea uitată o ultimă scri-

soare care spunea aşa:„Nu ştiu de ce în sufle-

tul meu, încă mai păstrezo speranţă că voi ajungedin nou lângă tine.. O spe-ranţă care mă face să credcă-ţi voi simţi din nou de-getele împreunându-se cuale mele într-o strângerefără sfârşit. Poate că ar fitrebuit să mă descotoro-sesc de mult de acestesentimente care ţie ţi-aufost de prisos şi pe care le-ai aruncat la voia întâm-plării, în vânt, odată ce nuţi-au mai fost de folos.Dar mie nu-mi place săarunc la gunoi nici oa-meni, nici trăiri, oricât demult i-aş urî. Aşa că ampăstrat şi speranţa ta, un-deva, într-un colţ demine, gândindu-mă căpoate, te vei întoarce şi veidori să facem două dinuna.. Că poate vei speradin nou lângă mine, aşacum făceai odinioară şivei fi aşa cum te ştiu.. Încănu ştiu ce să fac cu ea,acum că tu nu mai eşti.Poate o pierd pe undeva,sau o rătăcesc printre

poze vechi şi amintiri. Da,mi-ar plăcea să nu maiştiu pe unde este, măcarpentru o perioadă să-midea pace, să nu mai ardăînăuntrul meu, dorindu-şisă te întorci şi să-mi aducilumea la normal. Ea ardemocnit, ca o flacără deveghe şi va continua săardă, până când mă voivedea cu tine pe o bancă,într-un parc, împărţindu-ne bătrâneţile, aşa cummi-am dorit din primaclipă în care te-am cunos-cut..” Uşa se închise cuun scârţâit prelung... Înaer încă i se simţea parfu-mul: parfum de amintire.


Magdalena Albu

Încrederea în Bisericăprivită ca instituţie admi-nistrativă se prea poate săfi scăzut, după cum neglăsuieşte apodictic con-cluzia ultimei sondări so-ciologice întreprinse,având în vedere anumiteatitudini imorale ale slu-jitorilor săi şi seria detaxe percepute de aceastapentru servicii religioasediverse aduse comunită-ţii. Încrederea însă în Bi-serica gândită dinperspectivă sacră, teolo-gică nu numai că nu ascăzut absolut deloc, dareste mai mult decât eloc-vent la nivelul întregii so-cietăţi contemporanefaptul că aceasta a sporitcu asupra de măsurăîntru totul. Iar exemplelesunt varii şi nenumărateîn această direcţie com-plexă.

Dacă aruncăm o pri-vire înapoi în istorie, con-statăm că la fel s-aîntâmplat, de fapt, înmod constant în trecut şitot aşa se întâmplă, iată,şi acum, la început desecol postmodernist XXI,când necesitatea avutuluinatural al altora pentrudezvoltarea economiei in-terne a altui stat îi deter-mină pe unii să „nască”pr-istic diverse situaţii cuun caracter aparent con-flictual - şi amintim aiciîndelung pomenita „agre-siune simbolică” asupraminorităţii maghiare dinRomânia ori cea a contes-tării vehemente a predă-rii religiei în şcoli. Defapt, nici nu ar trebui săîncerci o prea mare mi-rare asupra unor aseme-nea „episoade” cu regienespecificată pe afiş, careîntotdeauna ascund înspatele lor adevărata şi

unica formă a realităţiipropriu-zise comparativcu aceea scoasă la vân-zare mediatic în spaţiulpublic actual (dacă pri-vim la fantastica viteză deextindere a unui anumitsubiect relevant sau nu lanivel local şi internaţio-nal, dar şi la metoda deinterpretare a acestuia încheia distinctă a diverse-lor maşinaţiuni perversedin perimetrul vast alvectorilor de comunicareexistenţi), atâta vreme câtam avut de-a face, în modsistematic din 1990 în-coace, cu fixarea înpuncte de primă deciziemanagerială a unor per-soane pentru care niciviata, nici moartea, nicifamilia, nici onoarea, nicidemnitatea şi nici nimicaltceva nu prezintă vreoimportanţă oarecare însine sau vreo semnificaţiepe măsură.

Unde se va ajunge înviitorul apropiat?!... Numi se pare deloc o piatrăgrea de încercare pentruactivitatea raţiunii ome-neşti. Dimpotrivă. Celmai bine a explicat însăstarea prezentă de lucruriacad. Zoe DumitrescuBuşulenga nu cu foartemulţi ani în urmă. Şi in-sist pe lungul citat al dis-tinsului eminoscolog,tocmai fiindcă acesta re-prezintă o fină analiză deordin critic a ceea cenumim „a fi-ul” sui-gene-ris al găunosului nostrutimp postmodern. „Eu

am nişte aprehensiuni înlegătură cu soarta noas-tră viitoare destul deapropiată, mărturisea cusinceritate autoarea volu-mului „Mihai Eminescu”.

Foarte multă lumespune că sunt bigotă saucă am o viziune care numai corespunde dezvoltă-rii ştiinţifice şi tehnicecontemporane. Aceastădezvoltare ne-a adus aicifiindcă ştiinţa s-a prelun-git în tehnică. Ştiinţa estepozitivă, dar tehnica de-vine dăunătoare. Desco-perirea ştiinţifică este uncâştig enorm, în timp cederivaţiile tehnice pot de-veni nocive. Toate lucru-rile astea, clonările,fertilizările în vitro suntnişte monstruozităţi.Copii cu mame bătrâne,la 67 de ani… În felulacesta se loveşte nunumai în spirit. Descope-rirea ştiinţifică este ur-marea unei inspiraţiidivine. Lucrurile tehnice,nocive, vin de pe urmamititeilor încornorati. Dece cred asta? Mântuitorulspunea despre semnelecare o să preceadă fina-lul: vor fi semne cosmice,în stele, în lumină, vor ficutremure îngrozitoare,vor muri oameni de furiavalurilor. Şi mă uit la cese petrece în lume. Păca-tele ne covârşesc şi nu nemai poate apăra niciIisus. Ce se spune înScripturi este adevărul.Un om de ştiinţă spuneacă, după nenorocirea din

Asia, axa lumii s-a schim-bat. Mă tem că suntem înpreajma sfârşitului. Amuitat verticala, ne-am în-tins pe orizontala profitu-lui, ne-am năclăit înmocirla materiei. Spiritulnu mai este în noi. Sun-tem numai o poftă a tru-pului… Sau a banului…De aceea românul spunecă „banul e ochiul dracu-lui“. E o veche zicală şi eadevărată. Te dezumani-zează. Sunt atât de îndu-rerată de spectacolulcontemporan, încât greumă pot despătimi, pri-vind cu indiferenţă îm-prejur. Mă uit la oamenicu dragoste, dar vădmulţi oameni lipsiţi demilă, cei care au maşinide miliarde şi pe care leschimba frecvent, dar nuar da un leu săracilor…Sau pentru refacerea uneibiblioteci, a unei case me-moriale, a unei biserici…Iar asta înseamnă să-ţipierzi sufletul, a pierdeiubirea pentru aproapeletău, pentru tot ceea ceeste creaţie, spirit. Pestetot auzi manele… nişteorori. Apoi lipsa de cuvi-inţă; noi eram un poporcuviincios, iar acest cu-vânt a dispărut din voca-bularul nostru. Există înnoi acest impuls de vul-garizare, de injosire. Sun-tem cufundati în mlaştinamateriei. Avem ce meri-tăm, din toate punctelede vedere.”

Civilizaţiadistrugerii (2)

Realitatea din spatele realităţii


Stelian Gomboş

Nemulţumirea cardi-nalului este aceia că, nua reuşit să-şi desăvâr-şească planul: „Noi amprimit de la el Roma şispada cezarului, decre-tându-ne stăpânitoriipământului, singurii luiîmpăraţi, deşi nici pânăîn ziua de azi n-am apu-cat să ne desăvârşim lu-crarea începută.”

Când cei „o sută demii” (clasa conducătoaremelancolică de sacrificiuce va dirigui umanitateade mâine formată dinmilioane de sclavi-copii),vor ajunge să stăpâ-nească globul, şi de abiaatunci se vor gândi şi lafericirea oamenilor: „ofericire pe măsura unornevoi nevolnice.” În con-cluzie, descinderea neca-nonică a lui Iisus Hristosnu poate decât să tulburelucrarea inchizitorilor.Pentru aceştia, venireaLui este nedorită, in-oportună şi nelegitimă.El nu trebuie să maiadauge nimic la „celemărturisite cândva” pen-tru că a încredinţat con-ducerea turmei bisericii,papei, inchiziţiei. „Nu teiubesc!”, îi spune nona-genarul în timpul mono-logului săuameninţându-l din nouîn final că a doua zi îl vaarde pe rug. „De ce măpriveşti în tăcere cu ochiiTăi blânzi, convins cădreptatea este de parteaTa?”- călăul nu face al-

tceva decât să se justificeîn ochii victimei sale. Şicum se întâmplă ade-seori, cel care se justificăîşi trădează dilemele, in-certitudinile, pare ne-convingător.

Părerile teologilorsunt împărţite. De pildăNicolae Berdiaev şi Ni-chifor Crainic menţinideea că ateul Ivan faceapologia lui Iisus Hris-tos, de pe poziţia biseri-cii ortodoxe. RomanoGuardini, de pe poziţiabisericii catolice este depărere că „Hristosul luiDostoievski este un falseretic”(8): „Figura lui nemişcă dar ea rămâne purimaginară şi nu duce lanimic. Tulburarea pecare o creează naşte per-plexitate şi se consumăîn disperare.”(9) Pentruunii exegeţi ai opereidostoievskiene, victoriaaparţine Marelui inchizi-tor (adică vorbirii), pen-tru alţii tăcerii (lui IisusHristos): „Tăcerea luiHrist, muţismul luiblând conving şi influen-ţează într-un mod maihotărât decât întreagaforţă de argumentare aMarelui inchizitor.”(10)O tăcere despre care sepoate spune că este plinăde „aurul” Evangheliilor,o tăcere saturată de Cu-vântul întrupat se opuneaici cuvintelor. „Şi Cu-vântul s-a făcut trup”afirmă evanghelistulIoan (11) sub semnul că-ruia se găseşte întreaga

morală a romanului„Fraţii Karamazov”. Dis-cursul rostit este contra-carat de discursulrevelat. Tăcerea lui Iisusdin poemul karamazo-vian este acelui care aspus totul. Absenţa cu-vântului lui Iisus estetocmai revelaţia întrupă-rii Sale, El însuşi fiindCuvântul.

În finalul poemului,ostatecul „sărută blândbuzele ofilite ale bătrâ-nului de nouăzeci deani”. Sărutul – explicăIvan lui Aleoşa- „estesingurul lui răspuns”, lamonologul cardinalului.Sărutul acordat de IisusHristos – pecete a uneiposibile absolviri - aratăcă inchizitorul „cu inimaîndurerată”, cuprins de osublimă melancolie, nueste totuşi o ficţiune,cum înclină să creadăAleoşa. „Conştient şi în-durerat de eroarea acţiu-nii sale Marele inchizitorrabdă povara suferinţeişi îşi asumă perspectivadamnării în numele iubi-rii de oameni.”(12).

Reacţia cardinalului faţăde „răspunsul” prizonie-rului său (un sărut pen-tru un rug) estesurprinzătoare: el tre-sare şi o puternică emo-ţie i se trădează întremurul colţului gurii,după care îl eliberează pecaptiv. Reacţia arată căurma vechii învăţăturinu s-a şters cu totul însufletul fostului discipol,că prozelitul satanei nueste complet imun faţăde Iisus Hristos. TeologiiNicolae Berdiaev şi Ni-chifor Crainic sunt depărere că personajul luiDostoievski este „im-oral” fie numai şi pentrufaptul că „în inima lui, înconştiinţa lui a putut săse împace cu ideea că„este indispensabil săarzi oameni.” Marele in-chizitor a trecut de par-tea diavolului dar nu pefaţă. Pactul său cu satanaeste un secret bine as-cuns sub „odăjdiile fas-tuoase” alesolemnităţilor religioasesau de „vechea luirasă călugărească

Despre metafizica Cuvântului în romanulFraţii Karamazov de F. M. Dostoievski (2)

4

F. M

. Dos

toie

vski


făcută din pânzăgroasă”, purtatăîn zilele contactu-

lui cu supuşii. Marele fi-losof creştin russpeculează atitudineacardinalului, care prinîntortocheata ipocrizie ademersului său ia chipullui Antihrist: „principiunou, rafinat şi seducătorce apare întotdeauna subînfăţişarea binelui.”(13)Sistemul catolic al ce-zaro-papismului, ce pre-face Biserica în stat, estepentru Dostoievski, unuldintre chipurile duhuluiMarelui inchizitor. De-alungul destinului său is-toric, creştinismul a fostmereu supus ispitei ab-dicării de la libertateaspiritului. Taina libertă-ţii creştine este tainaGolgotei şi a Răstignirii.Crucificarea se adre-sează libertăţii spirituluiuman.adevărul divin s-aivit în lume smerit, sfâ-şiat şi răstignit de pute-rile acestei lumi şi, astfels-a confirmat libertateaspiritului. Taina Golgoteiînseamnă taina libertăţii.

Feodor Dostoievskirămâne credincios ade-vărului Răstignirii, reli-giei calvarului, adicăreligiei libertăţii. El de-vine astfel contemporancu Iisus Hristos. Domi-narea teocraţiei papale şipericuloasele ei ereziisunt de domeniul trecu-tului. Viitorul stat al Ma-relui Inchizitor nu estelegat de catolicism, ciabundă de ateism şi ma-terialism. Socialismuleste supus celor trei ispi-tiri refuzate de IisusHristos în pustie; re-nunţă la libertatea spiri-tului în numele fericiriişi liniştii milioanelor de

oameni. Marele inchizi-tor se simte ademenit derăul care a luat chipul bi-nelui. Ispitirea antihris-tică apare atunci cândomul ajunge în drumulsău la capătul dedublării.Destinul omului se ma-nifestă în conflictul unorprincipii polare divino-umane şi umano-divine,hristice şi antihristice.

Cardinalul nu esteînsă numai unealta , înplan metafizic a creato-rului său, dar şi ipostazalui superioară, imagineapotenţată a unei părţidin el. Berdiaev îl consi-deră pe bună dreptatecel mai teribil ascet alateismului (14). Deose-birile dintre autor şi per-sonaj sunt evidente.Astfel Ivan tratează cuun drac de duzină, pecând Marele inchizitortratează direct cu satana!Concluzia pertinentă cedecurge din această con-figuraţie este că, tot ce seîntâmplă în poem poatefi rodul unei stări patolo-gice(boala, delirul)sauun alt coşmar: „coşmarîn coşmar”(15). Proble-matica coşmarului pro-pus de Berdiaev esteurmătoarea: Ivan suferăun dublu coşmar(acel alMarelui Inchizitor şi aldiavolului), pe când coş-marul cardinalului îl re-prezintă persoana luiIisus Hristos. În imagi-nea sublimă cu refeririapocaliptice întâlnimdeznodământul destine-lor pământeşti ale omu-lui. Unul din exegeţiioperei dostoievskiene,Rozanov, trimite la unfinal apoteotic al Legen-dei - în ea „ este plânsullui (al omului) amar,când, pierzându-şi in-

ocenţa şi fiind părăsit deDumnezeu, omul a înţe-les deodată că de acumeste singur cu slăbiciu-nea sa, cu păcatul său, culupta luminii şi întuneri-cului în sufletul său.”(15)

Despresensurilelibertăţii

dostoievskieneDostoievski este cel

mai mare metafizicianrus, în care ideile joacăun rol esenţial. Toateideile sale sunt legate dedestinul omului, de des-tinul lumii şi al lui Dum-nezeu. Se poate spunecă, întreaga creaţie a luieste un adevărat ospăţ alcugetării. Cei care s-auapropiat de el au găsitmulte puncte de vedereîn care scriitorul rus afost caracterizat în pri-mul rând ca reprezen-tant al „umiliţilor şiobidiţilor”; apoi un „ta-lent crud”, prooroculunui nou creştinism;unii s-au interesat de„omul din subterană”,alţii l-au luat înainte deorice, vestitorul ideii me-sianice ruse. „El estetipic rusesc, geniu ruspână în străfunduri, celmai rus dintre mariiscriitori naţionali şi, to-todată cel mai general-uman ca ideaţie şitematică.”(16) PentruDostoievski tema omuluişi a destinului său, în-seamnă mai presus decâtorice, tema libertăţii.Destinul omului, tribula-ţiile sale, se definesc prinlibertate. Libertatea tro-nează în centrul concep-ţiei dostoievskieneasupra lumii. Scriitorulrus cercetează destinul

omului lăsat în libertate.Îl interesează doar omulpornit pe calea libertăţii,destinul său în libertateşi libertăţile din om.

În concepţia lui Nico-lae Berdiaev şi a lui Ni-chifor Crainic existădouă feluri de libertate:libertatea primară şi li-bertatea finală.(17) În li-bertatea primară îlîntâlnim pe Adam, iar înlibertatea finală pe IisusHristos. El dă omului li-bertate, dar omul trebuiesă-L accepte liber. Esteexact ce Marele inchizi-tor îi reproşează lui IisusHristos: „Tu ai dăruitomului iubirea slobodăpentru ca el să vină slo-bod la Tine, fermecat şicucerit de Tine.” Înaceastă adoptare liberă alui Iisus Hristos constăcalitatea de creştin fiin-dcă sensul actului cre-dinţei este un act delibertate. Iar ea nu sepoate identifica cu bi-nele, cu adevărul, cu des-ăvârşirea. Binele liber,singurul bine care există,presupune libertatearăului. Berdiaev este depărere că în aceasta con-stă tragedia libertăţii luiDostoievski.(18) Aici seascunde taina creştinis-mului – o adevărată dia-lectică tragică. Lumeacatolică s-a lăsat sedusăde libertate, a înclinatcătre negarea libertaţii,spre abolirea libertăţiicredinţei şi a conştiinţei.Rugurile Inchiziţiei aufost martore ale acesteitragedii ale libertăţii, agreutăţilor de a găsi o so-luţie pentru conştiinţacreştină luminată destrălucirea lui Iisus Hris-tos.

Va urma

4


Propus de A.C.

În fiecare zi când cercet ează mai atent pereţiibisericii, părintele Lu-cian Petcu descoperăceva nou, chiar dacă evechi aici, slujind de maibine de zece ani. Astăzi,de pildă, tocmai a desco-perit că trei scene pictatepe pereţi diferiţi sunt, defapt, unite între ele,printr-un anumit tip desimetrie. Iar ieri stăteamut în contemplare,pentru a mia oară, în faţascenei despre omul mo-dern şi greşeala lui fun-damentală.

“Îl vedem pe înger,chemându-l pe om dincer: Sus, totul este gata!Veniţi la cină! Iar omul îirăspunde nepăsător,aşezat comod pe fotoliu,cu telefonul la ureche şisoţia (frumoasă, fardată,aranjată ca un mane-chin) aducându-i tava:M-am însurat, mi-amrotunjit ţarina, mi-amcumpărat cinci milioanede cai putere, caut lo-cuinţă pe altă planetă,aşa că, rogu-te să măierţi, nu pot veni. Nu maiavem această preocu-pare. Iar îngerul îi răs-punde: Le-ai câştigatdobândind lumea toată,dar ţi-ai pierdut sufletul.

Cu ştiinţă aţi dezlăn-

ţuit cataclismul stihiilorasupra voastră. Aşa vătrebuie, aţi început sfâr-şitul lumii!”, zice preo-tul.

Ştie pe dinafarăscena, o visează, dar defiecare dată când o pri-

veşte mai înţelege în plusceva care i-a scăpat ieri:“În mod ciudat pentrupereţii unei biserici,scena mai cuprinde şinavete spaţiale, teles-coape şi antene parabo-lice. Mesajul omuluimodern, al nostru, al tu-turor în esenţă, este ur-mătorul: am ajuns să măpot bucura de întregulpământ, pot călători

oriunde, pot cumpăr tre-nuri în orice ţară, potvedea la televizor oricecolţ al lumii, pot comu-nica la telefon oriunde înlumea aceasta, deci stă-pânesc întreaga lume.Nu ne mai interesează,

vrea să spună el, preocu-pările spirituale, duhov-niceşti. Noi vrem sătrăim cât mai bine şi maimult pe acest pământ, săavem parte de confort,de plăceri şi de o viaţăcât mai uşoară.

Caut locuinţă pe altăplanetă se referă, poate,şi la sondarea cosmosu-lui cu aceste telescoapecare apar în pictură. În-

văţătura este că mai întâiar trebui să-l căutam peDumnezeu şi abia apoisă învăţăm să stăpânimtehnologia şi pământul.Le putem face pe amân-două, dar niciodată rupţide Dumnezeu”.

Pe un alt perete,aproape de sus până jos,părintele a înşirat gân-durile diavolului, in-scripţionate fiecare încâte o bulă. Ciudat, celemai multe se referă tot laevenimente şi idei vechi-culate în prezent. Depildă: “Aici, pe pământ, eraiul şi iadul. Drogul vădeschide porţile balamu-cului”, “Vinde-mi yoga,spiritism, magie”, “Nueste suflet, nu este dia-vol, totul e biochimie”,“Ştiinţa are ultimul cu-vânt”, sau “Oamenii l-aucreat pe Dumnezeu”.

Dar curioşilor obiş-nuiţi să cer cet eze pere-ţii cu privirea cele maiinteresante li se par douăidei -ispită foarte actualeprin ironia lor. Şi ele,zicea părintele, vin tot dela necuratul: “Bine faceţică credeţi, însă nu văgrăbiţi cu pocăinţa. Maiaveţi vreme: la bătrâ-neţe. Până atunci, trăiţi-vă viaţa!”. Şi “Veniţi lamine! Vă dăm atâta li-bertate cât să vă puteţi şisinucide, dacă vreţi”.

„Codul lui Da Vinci” învarianta românească (2)

Uluitoarele mesaje de pepereţii bisericii Drăgănescu


Regina nopţiiNoaptea şi-a ales regină o floareînscăunată,înflorită şi visătoare,în tronul de plumb al întunericului.

Bărbaţii îşi caută reginecu glezna subţire legată de aripi,rămân să privească zborulpe care nu-l mai atingdecât cu gândul.

Timpul schimbă coroana, rugineşte,se pierde printre obiecteîmpreună cu halucinaţiile vechiretrase în vorbe uitate.

Ce să spun despre ceea ce se coaceîn inima de vulturde pe munţii bătrâni şi erodaţi,de atâta tristeţe.

Când timpul trece ca un mireîn fiecare zi altul,scapi alungat de iluziile vârsteipedepsit de femeile veriicu singurătate.

Templul de meditaţieCând suferinţa nu prindedurerea se purifică

am simţit bucurii zidite şi înaltecîutând înţelepciuneaîn logosul naturii tăcut,

răscolind prin istorii nefiinţacât nu ştiu să înţeleg.

Un gând de care mi-e teamăe să nu mă ducpână înţeleg filonul poporului meu

căutând templul de meditaţiecu altarul de rugă luminos.

Aici şi ascunsul respiră în afară

devine cuvânt înălţător

deschizănd porţi albastre,

ochii închişi vor vedeamisterul naşterii în care cred.

Drumurilese nasc mergândTrecerea prin universul luminiiLasă o dâră subţire prin trup,tu rămâi o călătoarezămisleşti sămânţa în miezul unui fruct,

partea care reînvie lumina fugarădevenind unul din altul acelaşi...

Respiri reversul din lucruripănă în măduva cuvântului rostit

unde auzul ajunge obositprintr-un tunel de sareîn care râuri de strălucire nu încap.

Doar oglinzile destinului se desprind,drumurile se nasc mergândşi niciun biruitornu-şi rosteşte numeleci pe al Dumnezeului său...

Flux borealLa o vioară de sticlălumina vibrează pe corzi,în sunetele-i coapte plutescliniile curbe şi moi ale gâtului.

Femeia-şi revarsă lăuntricul sonorde mă credeam norul ei de cuvinte,poemul repetat în memorierămas încrustat în auz.

Pe hârtia tăcuăsimţeam litere alunecoaseodată cu nisipul cernut la ţărmpe plaja cu golul din femei înflorind.

Turnurile înclinateadăugau zâmbete la stele,un flux borealrece se stinge

neîmplinit.

Cum se naşte cânteculUmbre îngheţate-n dansul lunii,antomele...păsări cu cerul smuls din aripi,femeia departe cu mirosul de busuiocal părului pe umerii gândurilor mele.Iluziile casei, dorinţe rătăcite,noduroase însemnări de cuvinte,distilerii de vise, ceasuri de întâmplăride care ne separă un arbore ireal,simbol al timpului respirând viitorulşi râul, malurile sale opulent încărcateprin care înoată femeia să ajungă la timp.

Cineva-mi toarnă-n cuvinte efuziuni florale,cineva le umple cu mirosul femeii grăbitesculptând un lanţ de clepsidreprin care nisipul se mişcă aidoma valurilor.Zile şi nopţi se scad şi se adaugăpănă în cilpa când ne vom întâlnihrănindu-ne din cuvintele frământate,atunci se naşte cântecul în somn.

Numai umbraCum presimte ruinacuvântul dispare,haina aceea care îmbracă sufletula rămas fără nasturiniciodată cusuţi,

în inimăun gol imens.

Numai umbradedublată în omumblă desculţă pe drumuri,

pe cer un curcubeuîntre două singurătăţi.

Scos de sub pietre

Stă mai mult decât trebuie în propriagroapăpe dunga orizontului,de la început e şarpele care se urcă-n pom,se duce târâş prin iarba fiarelor uscată.

Sunetul clapei pianuluiîn dezacord cu restulmi-a spânzuratcumpăna fântânii şi ciutura,m-a aruncat în umbra umbrelor

printre putregaiuri,

să-mi strig involuntar nemulţumirileşi să-mi descarc sufletulbolnav ca o vioară fără strune.

Poeme deLlelu NicolaeVălăreanu (Sârbu)


HergePaul Leibovici

Lectura unei cărţi alui Herge a fost din tot-deauna o vastă plăcere.Personajele sale înfrunte cu Tintin m-aupurtat pe aripile visuri-lor, aventurilor celor maiîndrăzneţe. Când încăpicioarele mele nu călca-seră îndepărtatele dru-muri ale Chinei şi nuîndrăznisem, nici măcarcu gândul, să poposescîn Africa, Herge mi-adeschis calea.

M-am despărţit demarele caricaturist, des-enator şi autor al nume-roaselor cărţi deaventură acum douăzecide ani.

Era o pierdere fizică aunui prieten dar, nu şi aoperelor sale.

Conservând într-unmuzeu, republicândopera sa pentru a fi cu-noscută, gustată şi apre-ciată de tinerelegeneraţii Herge a rămasclasicul autor a unor po-vestiri a căror limbă gra-fică a fost şi a rămasunică.

După două zeci de anide la dispariţia sa fizică,Herge, care şi-a inventatnumele publicistic prininversarea literelor ade-văratului său nume Ge-orge Remi, este şi aziplin de vervă, poezie şirămas un clasic celebruprintre creatorii celei dea 9-a artă.

Este singurul autor al„benzilor desenate” că-ruia i s-a construit unmuzeu demn de perso-nalitatea sa, în Belgia.

Opera sa a devenitobiectul unei imenseexegese realizate decătre filosofi, artişti şi depsihoanalişti.

Herge a lăsat o im-ensă moştenire în urmasa: 80 de cărţi publicatepână în ziua în care pe-nelul său n-a mai pututsă tragă acele linii carene-au permis, nouă lec-torilor, să parcurgemdrumuri nebătute.

Herge a inventat gra-matica benzelor des-enate pe care le-a pus înaplicare cu ajutorul cola-boratorilor săi. El a de-venit cu timpul un maredesenator, un tipograf demare talent, un virtuospovestitor şi un arhitectnarativ.

Din punctul meu devedere am răma pentrutotdeauna un copil că-ruia-i place, îl interesezăpovestirile aventuriloreroilor săi.

Valoarea unui origi-nal Herge, precum,, Tin-tin în America''a fostevaluat la un milion şicinci sute de mii de euro.

Filosoful Michek Ser-res a declarat,, Herge afost unul din marii gân-ditori ai sec. XX''.

După moartea sa,succesul „benzilor” a fostde-a dreptul uimitor.

Intrând într-o librăriedin Tokio, a cărei tradi-ţie este ca cititorii să aibeposibilitatea de a citi încondiţii optime carteapreferată, am putut ob-serva tineri care citeau,urmăreau plini de inte-res aventurile de pe,,Benzile desenate''a cărorerou era Tintin.

În paralel cu recitireaunora din,, benzi''urmă-resc şi tirajul operelorsale, după douăzeci deani de la plecarea sa din-tre noi. Cifrele tirajelor şia limbilor (77) în care seeditează, e de-a dreptuluimitor!

Printre albumele dinprima perioadă a creaţii-lor sale putem cita,, Tin-tin şi Picaros; Jo, Zette şiJocko''sau Quick şiFlupke.

Herge nu a avut copii.Prietenia cu Fanny, o fe-meie din anturajul său, aînceput din anii 1950.Era doar o colaboratoareşi o coloristiciană a Stu-dioului Hertage.

,, Ea la însoţit într-oepocă în care Herge afost în plină putere crea-tivă; prezenţa lui Fannya fost remarcată în cer-curile de intelectuali,scriitori, pictori''.

În anii '70 a lucrat laun album a cărui acţiunese petrecea în mediul ar-telor contemporane.

Fanny Remi nu a ac-ceptat să retipărească unalbum postum a Stu-diourilor Herge,, Tintinşi Alph,, dar care vaapare în 1986, în alb-negru.

Foarte mulţi dintre

eroii benzilor desenateprecum: Lucky-Luke,Alix Gaston Lagaffe şiBlakesau Mortimer aufost reluaţi şi sunt pre-zenţi în librării.

,,A relua un Tintin es -te dificil, dar Herge aconstruit o operă foartepersonală, subliniază M.Peeters. El a introdus di-mensiunile autorului înlumea Benzilor des-enate''.

Editorul Casterman,care a însoţit creaţiileHerge încă din anul1932, publicându-i albu-mele; Fondaţia Herge, oasociaţie creată în 1986girează arhivele şi asi-gură protecţia operelor;societatea Moulinsart seocupă de exploatarea co-mercială.

Două personaje dinoperele sale Tintin şiHaddock sunt comercia-lizate ca reclame a unorproduse precum,, Mar-şul spre lună'', fetişularumbaya din,, Urechearuptă'' şi Submarinulprofesorului Turnesol înComoara lui Rackhamcel roş.

Herge a acordat li-cenţe de exploatare, ca înperioada clasică. Dar, înanii 1990, Fanny şi noulei soţ, Nick Rod-well, un om de 4

Herge


afaceri britanic audecis de aschimba această

strategie. pe baza consta-tării că nu se respectănici grafica şi nici culo-rile în reproducerileunor anumite firme. Auanulat contractele pro-duselor, au retras licen-ţele.

Astăzi, desenele se re-produc la Bruxelles, pre-cum acele de pePort-Chei sau obiecteleconsiderate magice dinalbumele sale.

Începând din 1990,numeroşi credincioşi aioperei lui Hergel –Be-noit Peeters, criticul deartă Pierre Sterckx şiscriitorul Albert Algoudsunt apărătorii cei maiconvinşi ai păstrării inte-grităţii desenelor dinopera lui Herge.

În Statele Unite albu-mele sale au fost traduseîncepând din 1960. Cine-matografia a fost ceacare a preluat unele dinBenzile desenate, căcieroii săi au fost, de la în-ceput realizaţi ca eroi defilm.

Încă în 1948 după ceîn Franţa s-au adoptatunele benzi desenatepentru filmul cu mario-nete,, Crabul în cleştelede aur''-film care s-a bu-curat de succes. Herge s-a adresat studiourilor dela Hollywood, a scris, luiWalt Disney dar aceşteal-au respins.

La sfârşitul anului1950 Raymond Leblanc,director al jurnaluluiTintin, a produs îm-preună cu societatea Bel-vision, şapte serii descurte metraje animateîn culori, care au cunos-

cut un adevărat succestelevizionic. Apoi, au fostrealizte două filme deanimaţie de lung-me-traj,, Templul soarelui şiLacul cu rechini''.

În 1960, două începă-toare, Andre Barrer şiRobert Laffond, de pro-fesie editori, au realizatdouă filme de acţiune, cuactori profesionişti dupăun scenariu de RemoForlani: ,, Tintin şi mis-terul de la Toison deaur'', iar apoi în 1964 fil-mul,, Tintin şi portoca-lele albastre''de PhilippeCondroyer. Tintin esteinterpretat de Jean –Pierre Talbot şi căpita-nul Haddock interpretatde Georges Wilson. Afi-şul a fost semnat deHerge.

Aceste două filme auavut un mare succes co-mercial şi până azi se potgăsi pe DVD.

Societatea britanicăde filme a achiziţionatcopiile acestor fime.

Herge a recunoscut căeroul său desenat, a fostgreu de realizat de unactor, căci unul e a ficonceput pentru desenulpe hârtie şi altul e pentruun film cu actori profe-sionişti.

La începutul anilor'80 Herge la căutat peSteven Spielberg pentruadaptarea unei Benzi,căci acesta a fost unuldin admiratorii lui Tin-tin.

În anul 1984, dupămoartea lui Herge, Ste-ven Spielberg a obţinutdrepturile cinematogra-fice întru realizarea uneiproducţii Herge.

La început, MelissaMathison, scenaristă - a

muncit la scrierea unuiscenariu inspirat din„Tintin în Congo”.Roman Polanski se pre-zintă pentru a realiza unfilm dar preferă „Scep-trul de Ottokar”.

Lucrurile au trenat,până ce Spielberg, îm-preună cu Peter Jacksonau realizat „Seniorul ine-lelor” şi „Secretul de laLicorn” prezentat înavanpremieră la 22 oc-tombrie 2011 la Bruxel-les.

Spielberg explică în-târzierea realizării filmu-lui, deoarece nu a pututrealiza costumaţia, stiluldecorului în spiritulHerge. Dar mai târziuJames Cameron, atuncicând a realizat Avatarul,a reuşit să obţină pentruecran personaje virtualeşi astfel peste puţini ania putut la rându-i realizaun film în spiritul cele-brului Herge.

Numai în StateleUnite, filmul,, Tintin şisecretul de la Licorn'' afost vizionat de 10 mi-lioane de spectatori, cu-noscând astfel un maresucces. Tot Spielberg arealizat şi un al doileafilm,, Calul de război''prezentat tot în 2011.

Herge la Muzeu. În orăşelul Louvain –

la –Neuve, la aproxima-tiv o oră distanţă cutrenul de Bruxelles a fostinaugurat un muzeuHerge, finanţat de FannyRodwell. Planurile aufost semnate de Chri-stian de Portzamparc şine permite să asistămla,, un prim recital al im-aginilor''.

În muzeu vom vedeaafişele de publicitate rea-

lizate de Herge în anii'30 cât şi toate persona-jele din aventurile luiTintin.

Deasemeni filme, co-respondenţă, planşe ori-ginale. Muzeul evocărelaţiile dintre Herge şistudiourile de film, sce-nariul lui Marx Brothers.

Cu toate că muzeul seaflă în afara capitlei Bru-xelles, a reuşit în scurttimp să devină cunoscut,apreciat şi vizitat de miide turişti. Tot în muzeuse pot vedea diverseplanşe cu desenele origi-nale ale eroilor luiHerge: Tintin în Tibet;King Kong, Vol 747 spreSydney.

Tradiţia lui Hergeeste păstrată integral.Stilul său –liniile clare,coloristica sa fără degra-deuri şi sensibilitatea saartistică ne impresio-nează pe măsură ce tre-cem de la o planşă laalta. Herge este unul dinstâlpii inconturbabili aibenzilor desenate pre-cum scria Enki Bilai.

Jean Pierre Merciernu a reuşit să defineascăinvenţiile acestor BD eu-ropene dar a subliniatinventivitatea, sistemulnarativ, glumele din celde al doilta plan.

Planşele originale alebenzilor desenate sunt oprezenţă vie a creaţiei deo viaţă, a lui Herge.

Opera sa este deschi-zătoarea unor drumuripe care tinerii desena-tori, caricaturişti, poves-titori le învaţă cu rigoare.Personajele din mareaOperă a Benzilor des-enate, au devenit parteintegrantă din Şcoaladesenului.

4


Octavian Lupu

Într-o zi de toamnăam avut ocazia să distingîn iarba de pe margineadrumului o creatură cutotul neobişnuită. De ladepărtare părea să fiedoar o bucată de lemnaruncată neglijent. Dacăte apropiai, deja detaliiledeveneau tot mai pro-nunţate prin contururice semănau cu striaţiileconului de brad. Dacă, însfârşit, ajungeai la ceamai mică distanţă, îţi eraclar că aveai în faţă su-prafaţa lucioasă de ungalben-maroniu al unuiobiect cu totul neintere-sant. Dar dacă aveai răb-dare, puteai să observimişcarea molatică aunor coarne de melc ceexplorau mediul dinimediata vecinătate.

M-am aplecat cuatenţie să identific na-tura acestei vietăţi ne-obişnuite, fiindcă dinsumarele mele cunoş-tinţe de zoologie, nuştiam de existenţa vreu-nui melc fără cochilie.De fapt, renunţând la re-numita „casă dusă în spi-nare”, acest gen de melca ajuns să folosească cumăiestrie tehnica vechea camuflării. Neintere-sant pentru prădători, elputea să îşi trăiască viaţamai departe printrefrunze proaspăt căzutepe pământ şi ierburi su-ficient de înalte, care sănu permită ieşirea exce-sivă în evidenţă.

Cu gesturi calme, câ-ţiva metri mai încolo, amremarcat un alt melc ridi-cat câţiva centimetri faţăde pământ în timp ce îşilua cina, fiindcă tocmaiera seară, hrănindu-se cu

frunzele proaspete aleunei plan te. Oferind o lec-ţie interesantă despre ceîn seamnă să fii discret, a -ceastă vietate îşi puteaduce mai departe viaţafără să fie deranjată de ceiinteresaţi să o aibă dreptingredient pentru un„fast-food” pe margineadrumului. Bineînţeles,nenumăratele vrăbii dinpreajmă ar fi năvălit ime-diat dacă ar fi ştiut că subaparenţele unui con debrad căzut pe margineadrumului se afla un melcgustos şi bun de mâncat.

Această scenă m-adus cu gândul la o poves-tire taoistă despre ce în-seamnă să ieşi în modnecugetat în evidenţă.Astfel, se spune că unmare învăţător se plimbaprin pădure împreună cudiscipolii săi în timp ceoferea o mulţime depilde cu privire la naturaînţelepciunii. Poteca pecare mergeau a ajuns de-odată într-o poiană încare se aflau o mulţimede lucrători forestiericare doborau copaci, îităiau în bucăţi mai micişi ulterior aşezau în că-ruţe lemnele rezultate.

Multă vreme a privitînţeleptul toate acestedetalii ale unei munci di-ficile, ce presupunea în-demânare, concentrareşi un efort bine direcţio-nat. Discipolii urmăreauşi ei, dar fără să înţeleagăexact învăţătura pe caretrebuiau să o dobân-dească. Surprinzător,

chiar în faţa lor se afla unpom care fusese cruţatde către tăietorii delemne. De la depărtarepărea a fi un copac la felca toţi ceilalţi, dar în rea-litate exista o diferenţăsemnificativă, însă mis-terioasă pentru privitori.

În cele din urmă, înţe-leptul s-a apropiat de că-petenia lucrătorilor şi l-aîntrebat: „De ce nu tăiaţişi acest copac? Nu observnicio diferenţă între el şicei din jurul său!”. Ime-diat acest lucrător experi-mentat i-a răspuns:„Aparent nu este nicio di-ferenţă, însă în realitate,acest gen de copac nu pre-zintă o rezistenţă sufi-cientă pentru a fi folosit înconstrucţii, iar dacă îl fo-loseşti pentru foc, lemnulsău va scoate un fum grosfără să ofere nici un fel decăldură. De aceea, acestpom este complet nefolo-sitor şi nu avem nici uninteres să ne pierdem vre-mea să îl mai tăiem.”

Răspunsul primit l-aimpresionat pe înţelept,care i-a chemat pe toţiucenicii şi după ce le-arelatat povestea acestuipom, le-a spus: „Să fiţinefolositori ca acestcopac, dacă vreţi să aveţizile îndelungate! Să nuieşiţi în evidenţă niciprin puterea voastră,care imediat va fi pusă lalucru de stăpâni nemi-loşi până vă vor epuiza,şi nici prin capacitateavoastră de a vă mistuioferind căldură, care în

scurt timp va fi folosităde cei care profită de peurma celor nechibzuiţi.Rămâneţi anonimi, con-fundaţi-vă cu mediul în-conjurător, nu ieşiţi înevidenţă, nu fiţi „folosi-tori” şi aşa vă veţi puteaprelungi existenţa, iartăietorii de lemne nu văvor remarca!”

De aceea, urmărindmelcii fără cochilie diniarbă mi-am adus amintede multele situaţii în caream ieşit „în relief”, faptce mi-a atras de fiecaredată probleme nenumă-rate ce puteau fi evitate.Există o puternică ten-dinţă în natura interioarăa fiecărui om de a ieşi înevidenţă, de a etala felu-ritele calităţi înaintea ce-lorlalţi şi de a crede că aifăcut un lucru bunprintr-un astfel de com-portament. Dacă priveşticu atenţie în jur, vei re-marca imediat eforturilenenumărate depuse deaproape fiecare persoanăpentru a atrage privirileprin gesturi, cuvinte sauvestimentaţie. Prin ele-ganţă, iar alteori prinvulgaritate, distingi ne-număraţi oameni aflaţiîn cursa de a devenilemne pentru construcţiesau vreascuri pentru foc.Dar indiferent cât de fal-nic poate fi un catarg, co-pacul din care afost realizat a

Melcul Cel Anonim şiDiscreţia Înţelepciunii

4


murit de mult dinclipa în care a fostatins de securea

tăietorilor de lemne.Toată această dorinţă

de etalare a calităţilorreale sau presupuse nureprezintă altceva decâtun joc al deşertăciunii.Ca un melc ce traver-sează neatent o potecădin pădure, cel care îşiprezintă „utilitatea” vadeveni în scurt timp omarfă ieftină pe tarabanegustorilor de iluzii,

care nu au nici un fel desentimente, ci doar cru-dul simţ al banului cealunecă rece în portofelereci şi lipsite de suflet.Ca un copac ce se ridicăfalnic peste restul pădu-rii, cel care se crede maiinteligent decât ceilalţiva ajunge o bucată delemn în construcţia unorproiecte utopice sau unmănunchi de vreascuriaruncate în cuptorul sa-crificiilor fără rost.

Jocul vieţii nu cu-

noaşte milă şi nu aresentimente, ci numai re-guli. De aceea, înţelep-ciunea melcului ce ştie sărămână în iarbă şi săpreia chipul lucrurilorumile, lipsite de interes,ascunde o mare ştiinţăpe care puţini sunt dis-puşi să o înveţe. Dar întimp ce reflectam latoate aceste lucruri, mel-cul din faţa mea s-a făcutnevăzut, iar locul în carefusese doar cu câteva mi-nute înainte nu amintea

cu nimic despre umila satrecere. Doar o mică bu-cată de frunză mai grăiadespre cineva care sehrănise din ea, deşi maidegrabă semăna cu o fă-râmă verde smulsă devânt şi zdrenţuită subpaşii vreunui animal alpădurii. Melcul cel ano-nim dispăruse, dar învă-ţătura despre ceînseamnă să fii discretîntr-o lume crudă mi-arămas pentru totdeaunaîn minte.

4

Luptăîn cer

Georgeta Pop

Cerul era senin, de unalbastru pur, liniştitor.

Un norişor alb, pufosca vata de zahăr, torceaca o pisică albă, leneş şidin când în când se liniş-tea, plutind încetişor.Soarele îi mai trimitea orază ca o mângâiere,apoi se lasă condus cătreasfinţit mulţumit de căl-dura pe care o dăruiseazi omenirii.

Ca un ritual, acelaşivechi ritual, el plecă laculcare iar împărăteasaSelena, care se pregăteapentru o nouă domnie,încă mai zăbovea în cul-cuşul ei .,, Mai târziu,mai târziu, îşi spunea, cănu se va supăra nimenidacă mai rămân o clipă”.Micutul nor rămas fărăprotectorul său, îşivedea, totusi, de drum.Nu trecu mult şi în de-părtări se zări o armatăde nori negri de o răutate

ce nu poate fi exprimată.Norul alb privi în acea

direcţie şi dădu semnede nelinişte. „ O stăpâneRa de ce ai plecat atât derepede?” Sufleţelul luigingaş se strânse numaila gândul că va fi ajuns .Se înfoi, prinse o palămai puternică de vânt , şio luă la fugă. Dar noriinegri se apropiau mai re-pede împinşi de răzbu-nare. Ca o adevăratăarmată, norii negri sedespărţiră . Strategialuptei era un atac peflancul stâng, pe cândgrosul armatei urma săatace din plin prin înain-tare.

Norişorul alb privi înjos, spre omenire. Oa-menii îşi adunau odra-slele pentru a le adăposti, animalele terestre îşichemau puişorii la cul-cuşurile lor iar păsăre-lele îşi întindeau aripilepentru a-şi apăra puişo-rii. Orice suflet se pregă-tea pentru furtuna careva urma, era grabă, fu-geau din calea naturiidezlănţuite. Chiar şipomii cei mai înalţi îşiscuturau coroanele pen-tru a se pregăti pentru

rafalele de vânt. Totuldură câteva minute, eraca o simfonie a anotim-purilor.

Sfântul Ilie veni, cucarul său ceresc, pregă-tind săgeţile de foc.Acesta a fost semnalul deluptă. Inima norişoruluitremura de emoţie şifrică. Totuşi în sinea sase îmbărbăta hotarat sămoară ca un erou, tre-buie să fie un erou.

Natura se dezlănţui:vânt, tunete şi fulgere,iar norii negri înaintaurânjind, siguri de victo-ria lor. Norişorul alblupta eroic să se salvezedar cei negri îl atacau cuînverşunare, încercândsă-l înăbuşe. Superiori-tatea şi-a spus cuvântul.Zdrobit, acoperit, ştersde pe cer, norişorul albîşi dădu ultima suflare,încercă încă odată să sescuture de duşmanii săi,dar nu reuşi. Un ultimvoal alb se ridică din ne-grul norilor apoi sestinse îndată.

Inamicii sărbătoreauvictoria şi din negrul lorîşi vărsau peste pământstropi grei şi reci deploaie. Dinspre asfinţit,

Soarele privi toată luptadar din păcate nu-şiputea ajuta protejatul.Trecuse hotarul dintre zişi noapte, era ceva ire-versibil. Două lacrimi că-zură din ochii săi şi uncurcubeu magnificapăru, arc în cer , deparcă ar fi vrut ca săge-ţile sale să ajungă noriinegri, care dispărurămărşăluind spre alte ti-nuturi, apăru şi astrulnopţii .

Somnoroasă, puţinînfrigurată după ploaiarece ce se ridica încet,ocupând locul lăsat deSoare, rotundă, volup-toasă, ca o prinţesă enig-matică, luna strălucea întoată splendoarea sa.

„Of, şopti ea, SfântulIlie face numai ravagii peunde trece. Mi-e frig”.


Da! Nu mi-a fost nici temă,dar nici bine,stăruitor spre arii luminate,curajului i-am fost mereude-o seamăîn bătălia pentru demnitate.

Şi am trecutprin vremurile-mi greleca un culegător de maci prin grâu,m-am dus firescpe firul vieţii meleîntocmai ca prin matca luiun râu.

Sub cerul nopţii plinde policandredin astre ascultând mesajul lortreceam peste zăgazuriîn meandrepe cale către mare, din izvor.

Numele meu?Tomaso Campanella„ utopic” filozof italian.„ Cugetătorul”, eu am fost acelanonconformistmonah dominican.

Telesio mi-a fost ca un părintespiritual care m-a învăţatdin marea-i strălucire de cuvinteprin nopţi şi neguri m-a iluminat!

Adeseori în drum spre revărsareÎmbrăţişez câte un verde crâng.Pe maluri mă vegheau ocrotitoaresălcii pletoase care veşnic plâng.

Am fost atent la tot spre a-nţelegecât mai deplin minunile din plaicare m-au inspirat să scriu o lege:„ Legea naturii” în al său viu grai.

Mereu am fost de lutşi cer aproapeînvolburat şi sclipitor curgând,îndrăgostit de pajişti minunateîntotdeauna cu natura-n gând.

N-am ocrotit în viaţa mea trufia,antiscolastic raţional am fost,şi mi-am întemeiat filozofiape-al regulilor din natură rost.

A recepta în simţuri inerţiacronologia în al vieţii mersînseamnă a-nţelege măreţiaa ceea ce înseamnă Univers...

Dorinţa mea a fost ca omenireasă-nlăture pe veci povara uriişi să-şi îndrepte liberă privireaspre marile altare – ale naturii.

Eu contra asupririlor hispanem-am pronunţat energic peste tot şi-n contra Inchiziţiei tiranecondus-am în Calabriaun complot

Iluzia victoriei scontatepână la urmă a fost doar un vis,trezitu-m-amcu-o mare nedreptate:Aproape trei decenii

am fost închis!

M-au torturat zeloşi schingiuitoriinumindu-mă „ eretic răzvrătit”,dar eu strivit de bezna închisoriila razele de soare m-am gândit.

Mi-alcătuiam clipe înălţătoaredeşi sortit la moarte, mai visamun cer albastru oglindit în mareşi-al soarelui adorator eram.

Nu am cerut iertările mai mareluică nici n-aveam încredere-n acela.Din bezne am ţesut„ Cetatea Soarelui”şi am semnatTomaso Campanella.

Înverşunaţi scolastici din popieVăzând ce lume luminoasăam săvârşitau clevetit că-i doar o utopiescrisă de-un biet eretic răspopit.

Şi duşmănoşibârfeau încrâncenaţiţintindu-mă cu ura lor de moartesimţind că ei prin timp vor fi uitaţiiar eu voi fi nemuritor prin carte.

Le-am ignorat veninul din păreri.Nu le-am admis otrava,

nici tutela.Sunt morţi de multcerniţii temniceri,eu sunt nemuritorul

CAMPANELLA.

Ca Un Râu VorbitorCampanella SauCetatea Soarelui

GheorghePalel

Tomaso Campanella


Stefan Ciobanu

În noiembrie 1924 îşi în-cepe apariţia în România,mai mult decât un ecou în-târziat al noilor mişcări lite-rar-artistice europene, ce înmare îşi consumaseră sufluliniţial, revista Punct Re-vistă de artă constructivistăInternaţională. Ieşită încăde la primul număr din ti-parele convenţiilor tipogra-fice (cum cerea manifestuldada din 1918), revista va ficondusă de Scarlat Calli-machi şi editată de artistulplastic care va deveni o em-blemă pentru anii respec-tivi, dar şi pentru ceiurmători, Victor Brauner.

În primul număr, publi-cat sub formă de afiş, auto-rii nu fac rabat de lafolosirea noului limbaj alartei cum ar fi: folosirea ver-belor ce redau acţiunea şimişcarea (toate clopotelejoacă biliard; nu mănânc!),folosirea termenilor sporivi(atenţiune domnilor globe-trotterul e...) sau rupereaconvenţiilor în exprimareprin folosirea neaşteptată aunui cuvânt ce aduce fone-tic cu cel în locul căruia stă(asta îmi este absolut calen-dar (în loc de necesar), dândo nouă dezvăluire textului,prevestind oarecum tehnicaautomatismului psihic purfolosită de suprarealism caliteră de lege (cel puţin for-mal) peste doar câţiva ani.Atât Ilarie Voronca prinmicul pamflet oarecumanacronic din care am şicitat, dar şi Victor Braunerprintr-un joc mai mult alu-ziv decât descriptiv în liniiledesenului cu care ilustreazăpagina, vor încerca să nusensibilizeze receptorul, cisă-l pună în faţa noilor cu-renţi de trăire artistică cetraversau acele vremuri. Seridică şi în România pro-blema care zguduise dejamarile naţiuni: trebuie săschimbăm trenul!

Numărul doi se des-chide cu Ion Vinea şi IlarieVoronca, acesta din urmăfiind însărcinat se pare, pe

lângă răzleţele poezii publi-cate, cu partea polemică,cea care a adus sarea şi pi-perul numerelor ce vorurma. În acest număr se vaduce mai departe indigna-rea faţă de lipsa de profun-zime a artei contemporaneşi faţă de mediocri artiştiautohtoni. Taxele mari peimport, spune înrăitul poetI. Voronca, n-au stăvilitaducerea şuncei de praga şitotuşi importul cuvintelorlăsat liber n-a răzbit încă:nici un strigăt larg de pestegraniţi nu a răzbit pânăaici, zicea referindu-se lalispsa unui ecou din parteafuturismului sau dadais-mului (sic!). Doar câţivaautori sunt văzuţi ca purtă-tori de lance pe câmpul deluptă proaspăt ivit: Ar-ghezi, Minulescu, AdrianManiu, Bacovia, Urmuz.Până ce acestor nume să lise adauge altele noi, spuneîn continuare poetul, e ne-voie de multă pregătire. Înarticolul manifest se ridicăîntrebarea: cum de în faţaunor planşe de arhitectură,nimeni neavizat nu îndrăz-neşte să aducă comentarii,dar în ce priveşte arta, pânăorice vânzător de galoşi îşiexprimă opiniile? Se înfie-rează lipsa unor cronicariavizaţi care să ofere publi-cului sucul gastric necesarpentru noua digerare artis-tică. Este subliniat faptul căexpoziţiile lui MarcelIancu, Maxy şi Victor Brau-ner au rămas sub tăcere.Ilarie Voronca încheie apo-teotic: Literatura şi plasticanouă cer o sensibilitate şi ointeligenţă aparte.(...) Darorice s-ar spune: în secolul

automobilului şi al avionu-lui poate oricine călători cucarul cu boi: noi vom stăruiînsă să utilizăm avionul.

Mihail Cosma (ClaudeSernet) continuă într-unstil dadaist-constructivist,utilizând modelul aleator alîmbinării frazelor (poatechiar căciula dadaistă plinăcu decupări din ziare), pealocuri observându-se odorinţă de control asupradiscursului. În Binomul cuexponentul de argint auto-rul face un joc perpetuu decuvinte şi expresii care trecliber din română în fran-ceză, apoi din engleză îngemrană, ieşind la ivealăfraze răzleţe cu potenţialpoetic, precum: semnul deîntrebare a fost mai mare laînceput, sau eu mă elefanttu te elefanţi el se elefante.

Stephan Roll (GheorgheDinu) foloseşte aceleaşi in-strumente, în textul săuFicat alb părând un artistcare îşi acordează vioara,scoţând sunete pline de aso-nanţă şi neregularitate, di-ferit de explozivul care vadeveni în curând. Totuşi, înacest vacarm ideatic găsimsclipiri ale unei dorinţe ar-tistice de a se adresa citito-rului prin acelaş limbaj nou,de multe ori contradictoriucu mesajul (vrei să fac olinie dreaptă vreau una per-pendiculară vrei să fac uncub vreau un cerc – o să în-cerc). Aşa cum în primulnumăr Ilarie Voronca spu-nea Creerul: aici începerolul meu: ficatul, anunţândpartajul faţă de sentimenta-lism, prin Ficat alb, StephanRoll pune deja la treabăpentru prima oară (vezi cu-

loarea alb) acest organ careva împlini funcţia de dige-rare şi receptare. Chiar dacăulterior excesul de cuvinteşi expresii străine (sloga-nuri) folosite atât în prozăcât şi în poezie va fi abando-nat, el nu va fi şi negat, fiindvăzut ca pe o distilare pre-gătitoare pentru viitoareleetape avangardiste.

Scarlat Callimachi în-cheie acest număr printr-un frumos poem ce poate filuat ca o ars poetica a noiigeneraţii. Neguţătorul degânduri (artistul) şade/strivit de umbrele dugheniiprovinciale(...) Vindemarfă în funcţie de profilulcumpărătorului (nebunu-lui, femeii, fratelui, idiotu-lui), la final dezvăluindu-necă dugheana e a lui/ dar/ ele marele necunoscut/ îneu-l celui ce a târguit/ la el.

La final este prezentată olistă de susţinere a revistelorde profil din ţară şi străină-tate, listă ce se va menţinepe tot parcursul celor 16 nu-mere. Vedem numele revis-telor: Contimporanul, 75H.P, Der Sturm H. Walden,Merz Kurt Schwitters, Destijl T. van Doesnurg, BlokVarşovia, MA L. Kassak,Feuilles Libres M. Raval,Manometre E. Malespine, GH. Richter Berlin.

Numărul este ilustrat deMarcel Iancu (un portret allui Scarlat Callimachi) iarprintre alţi colaboratori îşiva face intrarea actriţaDida Solomon, sora luiScarlat Callimachi.

Numerele unu şi doi: Literaturaare nevoie de injecţii de refrigerare

Revista PUNCT(1924 – 1925 )


Costin Tuchilă

Pentru că nu mai gă-sise pe nimeni să-l găz-duiască, putea fi văzutumblând prin Bucureşticu un pat pliant în spi-nare. Era Teodor Pâcă,poet boem, combatantsingaporean de bază, acărui apariţie era primităcu vădită încântare. Sin-gapore era denumireaneoficială a unui mic res-taurant bucureştean dinPiaţa Rosetti. Greu deştiut care să fi fost moti-vul pentru care respec-tiva cârciumă primise unnume atât de exotic.

Din grupul larg deboemi „singaporeni” fă-ceau parte Tudor George,zis şi Ahoe, după salutulpe care îl adresa, ca pe unimaginar strigăt de luptă,Leonid Dimov, FlorinPucă, Stan Palanca, Vir-gil Mazilescu, GeorgeMărgărit, Dumitru Ţepe-neag, George Astaloş, în-conjuraţi de o sumedeniede aspiranţi, altfel oa-meni cu o bună pregătireintelectuală, care alese-seră – sau fuseseră aleşi,cine ştie – calea frondei,a refuzului de a se su-pune vreunei constrân-geri. Trăiau, majoritatea,de azi pe mâine.

La Singapore reuniu-nile bahice se prelun-

geau până târziu înnoapte, până spre dimi-neaţă. Locul devenisevestit, era un întreg spec-tacol verbal, parcă ieşitdin timp într-o epocă ri-gidă, începând cu sfârşi-tul anilor ’50 şi până prinanii ’70. O oază de liber-tate, un loc de undeplonjai direct în oceanulfanteziei. Grupul păreaimperturbabil, lansaanecdotă după anecdotă,nebunie după nebunie,se bucura sau se mânia,era un fel de stranie izo-lare într-o viaţă spiri-tuală utopică, plină deproiecţii imaginare, pecare mizeria cotidianănu o putea înfrânge.

Pâcă şi Pucă, un poetmai mult decât notabil şiun grafician excepţional,formau, la un momentdat, un cuplu inseparabil,rod al purei întâmplări.Sau, poate, se gândiserăcă numele lor fiind atâtde apropiate şi staturaasemănătoare, ar da binesă fie văzuţi împreună.

Teodor Pâcă era plo-ieştean, se născuse înprima zi a anului 1928,provenea din familiaunui ceferist, originardin Oltenia. Fusese unelev foarte serios, cumultă aplicaţie în studiuldisciplinelor umaniste şial limbilor clasice şi mo-derne; învăţase binefranceza şi italiana, apoilimba rusă la Institutul„Maxim Gorki”, unde setransferase, prin 1949,după vreo doi ani deDrept. Trecuse drept untânăr „de perspectivă”,mai ales că lucrase castagiar la CFR, aveadosar bunicel, era înscrisîn Partidul Comunist.Cum însă avusese „inspi-raţia” de a formula câ-teva păreri critice şi de aface observaţii „revizio-niste” la adresa marxis-mului, mai exact laadresa a ceea ce se înţe-legea atunci din doctrinarespectivă, fusese exclusdin partid şi exmatricu-lat înaintea susţinerii

examenului de stat.De atunci, nimic nu

mai putuse fi reparat înordinea vieţii materiale,pentru care Pâcă nu avea,de altfel, nici o chemare.Încercase fără noroc să-şifacă un rost, intrase laCFR ca impiegat, supli-nise catedre de rusă şi ro-mână, lucrase ca sortatorde piei într-o tăbăcărie,vopsitor, zugrav, electri-cian. Ajunsese şi pe laMedgidia, ca antrenor debox. Era un bărbat voinic,nu prea înalt, cu înfăţi-şare pitorească, rezistentşi, zice el într-un poem,plin de farmec: „Păi cândintram eu la restaurant/Muierile veneau ca la stu-pină/ La orice târfă sefăcea lumină// Eram voi-nic deşi nu prea înalt/Nici astăzi nu mă dau pe-o crâşmă-ntreagă/ Camine, când prin şnapsuridau asalt/ Nu era altul lamăsea să tragă…”

Afară de Pucă, ce-idrept, nu prea era altulla fel de pitoresc ca Pâcă,un rebel paşnic, careochea cu îndemânarepoanta şi găsea, tot cuîndemânare, locul celmai potrivit pentru a oarunca. Vreme îndelun-gată, nu se cunoaşte să fiavut vreun domiciliu,dormea pe unde apuca,în caz fericit, prin ate-liere de pictori. Mai de-grabă, sub cerul liber, pesub poduri, prin parcurisau, iarăşi caz fericit,prin vreun colţ de câr-ciumă. Când îşi procu-rase patul pliant, aveamotive de mândrie. Pu-blica puţin şi bea mult,îşi recita poemele peunde se întâmpla săajungă, spre bucu-ria asistenţei care,

Teodor Pâcă,boemul

singaporean

4


lume rafinată,vedea în el un ba-ladist de cea mai

pură stirpe, eventual întradiţia goliarzilor, poeţimedievali, rătăcitori, ca -re scriau în latină.

Pâcă era mereu încăutare de mărunţiş, fărăumilinţă ipocrită. Unconfrate îmi povestea că,prin anii ’70, la casieriaUniunii Scriitorilor, careera într-un palat de peŞoseaua Kiseleff, apăreaca din senin Pâcă. Salutarespectuos, îşi plimba întăcere privirea, nu dădeasemne de precipitare.Trecea pe la câte unul şi-i spunea la ureche, inva-

riabil: „Dă-mi cinci lei”.Era dispus să aştepte şinu re acţiona violent larefuz. Dacă observa omică reacţie de con tra-rietate, cum că „Nu secade, domnu’ Pâcă”, nuceda uşor. Se apropia şimai mult de urechea res-pectivului şi-i şoptea:„Sss… Il y a des mito-cains qui compren-nent…” Şi puteai să nu-idai? Cu cinci lei îşi asi-gura şnapsul, era o nouălovitură dată „mitocani-lor” şi regimului, la carePâcă nu medita defel.

Reuşise să tipăreascăun singur volum, Poezii(1970), cu desene ale „ju-

mătăţii” sale, FlorinPucă. Scurtă despărţire,volumul îngrijit şi publi-cat de George Astaloş înanul 2000, care conţineintegrala liricii lui Teo-dor Pâcă (mort la 16iunie 1978, la Bucureşti),arată un poet profund, îngust clasicizant, un răz-vrătit cu gesturi uneorimanieriste, uşor preţiosdar fermecător prin ati-tudinea fals „plebee”, alt-fel orgolioasă, şi priniscusinţa prozodică: „Vălas în valea acestei scurteplângeri, –/ Orice sfârşitvesteşte-un început, –/Mă duc eu primul – suntmai priceput,/ Să pun

din vreme şeile pe în-geri.// Zvântaţi cu zâm-bet aripile plânse,/V-aştept la grajdurile desmarald, –/ Nu vă gră-biţi, d-abia-i amiază şicald/ Şi eu v-aştept şichingile sunt strânse.//Când veţi veni-n amurgsub înserare/ Vom călărifrumoşi prin elizeu,/ Încavalcadă, pân-la Dum-nezeu,/ Descălecând latronu-i, la picioare.”

Şi poate chiar aşa,cum rosteşte cu şoaptă şizâmbet în aceste strofedin Scurtă despărţire,Teodor Pâcă a plecat el,primul, să zvânte aripileplânse.

4

Rugăciunea pietreiÎnapoia pământuluise face cuvântul piatrăsă strige de mamăsă aibă cine să-i răspundănedusă la biserică femeia se roagăde moarte să i se facăcopiii maripietrele de la hotar să se desfaca în patruprecum desfăcut e şi anotimpul iarna când umblazăpezile desculţeşi Moş Crăciun se face omcopiii mici se joacămasa nu mai rămâne masăstă întoarsă să umbleîngerii jur-împrejuru-isă se umple de bucăţide carne de apădin morile caretrag vecernia la cântarmasa să o aiba pregătită

Înapoia urmeiStă îngerul întors şi se uităPâinea de pe masă o împarte În lapte şi miereLaptele pentru oameni Mierea pentru câinii oamenilorSetea o adapă cu un izvorDe carne fără apă

Paşii îi intrec peste dorinţa crudăOamenii când se uită Laptele se desface de spumăRând pe rând îi cununăAplauzele se împartPentru săraciBogaţii au nevoie de forţăSă mişte din loc fericireaIzvoarele nu se dau de pomanăPofta de carne se desfaceDe moarte şi priviri Oamenii nu îi închinăÎn bisericăRosturile le petrecSă aibă ce să pună pe masă

Dinaintea pietrei iarnaZăpada ningeFurtuni de viaţă nouăSe ridică deasupra morţilorViii au treabăÎmpart pâineLa pământ să nu se întoarcăVeselia e bună de pus pe ranăViii cumpără cruciSă aibă ce să dea mâncareLa îngeriAdapă ochii peste ape să nu se uite

Cum nici Dumnezeu nu s-a uitatCând a lăsat mortu’ să umblePe la viii săracilorLa bogaţi nu se ducSă ceară mâncareE rost de dorPofta de apă se faceMâncând mâncarea aleasăA îngerilor de zapadă nouăŞi vieţile se desfac de păcateCum creşte numărul morţilor iarna

Adăpostul întreceriiSe coace iarnaZăpada aşternută peste masăÎmparte crucile Să aibă şi oamenii ce mâncaRosturile se aşeazăLa porţile doruluiAmarul să nu-i încercePofta de semeniSă zacă petrecutăCum şi sfinţiiStau petrecuţi peste pofteleAdormiţilor cu faţa la PoartăZiua se arată seninaCum e şi cerul ales cuFapte măreţeNumele ursitorilor dacă-l strigăSe desfac morţii de carneŞi ochii se prefac că se uităLa marea lumină dată de pomanăCu fapte cu tot.

Poeme deLuminiţa Cojoacă

PărinteleArhimandrit

Petroniu Tănase,stareţul actual al

Schitului ProdromuInundaţi de însufleţire

şi pace sufletească, amplecat de la Sfânta Mă-năstire Vatupedu la schi-tul romanesc Prodromu.Am preferat Prodromulîn locul Marii Lavre, de-oarece pentru noi româ-nii, acest schit reprezintăîn marea oştire athonită ocăpitănie românească detoată nădejdea ce poatelupta alături de schitulLacul şi ceilalţi monahipentru judecata din urmăa neamului nostru. În-ainte de actualul schit, pelocul respectiv se înălţadoar paraclisul SfântuluiIoan Botezătorul, atestatabia la 1754, când a fostreînnoit de monahul IosifHiotul. Acest lucru îlaflăm dintr-o inscripţiede pe peretele sudic al bi-sericii, dar probabil da-tând încă din secolulanterior. De aici se trageşi numele schitului careîn greceşte prodromos în-seamnă „înaintemergă-tor”, iar icoana făcătoarede minuni a Botezătoru-lui, care cu privirea sa în-cruntată i-a izgonit peturci la 1821, este cea maiveche dintre icoaneleocrotitoare ale obştii. Pela începutul secolului 19

se osteneau pe lângă acestparaclis 3 sihastri români(duhovnicul Iustin, cuucenicii săi Patapie şi Gri-gorie), care cei dintâi aupus de gând să ridiceacolo un schit, „ca să aibăşi Românii sfânt locaş înGrădina Maicii Domnu-lui, în care să slujească înfrumoasa limbă româ-nească”, cerând pentruaceasta binecuvântareaMarii Lavre, care n-a în-târziat să vină (1820). Dinpăcate, proiectul nu s-aputut împlini atunci, cinumai câteva decenii maitârziu, când iniţiativa afost reluată de monahiimoldoveni Nifon şi Nec-tarie, cărora Marea Lavrăle-a reînnoit aprobarea(1851) şi care în 1856 aucăpătat şi înalta binecu-vântare a Patriarhiei de laConstantinopol (Patriar-hul Kiril). DomnitorulMoldovei, Grigore Ghica,a sprijinit începerea lu-crărilor cu 3000 de gal-beni şi a dat încuviinţaresă se strângă ajutoare dela norodul credincios. Aşas-a întemeiat, supusMarii Lavre, schitul careastăzi, restaurat în între-gime, cu biserica mare, cucele trei paraclise (alAdormirii, al Bunavestirii

şi al Boteză-torului), cumoaştele şi icoanele salefăcătoare de minuni (din-tre care cea mai vestităeste Maica Domnului„Prodromiţa”), cu impu-nătoarea clopotniţă, cu si-nodiconul (sala dereuni-uni), cu biblioteca,cu arhondaricul (casa deoaspeţi), cu bolniţa (spi-talul), cu atelierele, cuchiliile şi trapeza (sala demese), cu marea cisternăsubterană şi cu celelalteacareturi, alcătuieşte olume în sine, după sfântarânduială athonită, măr-turisind exemplar „pre-zenţa monahismului şispiritualităţii româneştiîn Centrul Ortodoxiei”(după cuvântul stareţuluiPetroniu). Marea po-doabă a schitului este bi-serica care a fost refăcutăîn anul 2001. Cea mai im-portantă icoană este,,Prodromiţa,, icoană ne-făcută de mâna omului.Meşterul a zugrăvit toatedetaliile icoanei, maipuţin chipul lui Iisus şi alMaicii Domnului. Nu ştiace formă să le dea. S-arugat Domnului să-l ajutece formă să le dea şi să-icălăuzească mâna ca să-izugrăvească. În dimi-neaţa în care s-a hotărât

să revină la lucru, zugra-vul a găsit icoana deja pic-tată. O mână nevăzută,divină, pusese chipurile lalocul lor. Minunea a făcutînconjurul întreguluimunte. Schitul Prodro-mul este înconjurat de cerstâncă şi apă, aici primiimonahi au găsit piatră şiduh. Cu foarte multămuncă şi rugăciuni autransformat stânca pustieintr-un mic rai în careomul a găsit liniştea şipacea interioară. Au sfă-râmat piatra pe care auşlefuit-o şi au aşezat-o lazidurile schitului. Au aduspământ roditor şi au adusapa de la mare distanţăpentru a avea grădini ro-ditoare. Prima fixare ro-mânească în munteleAthonit a adus aici cu-noaşterea, ştiinţa şi artapoporului nostru prin în-fiinţarea multor atelieremanuale. Aceste ateliereacopereau multe meseriiprintre care: tâmplăria,mecanica, sculptura, pic-tura, dar şi farmacia şimedicina. Aici se prepa-rau produse farmaceuticedin plante de pe SfântulMunte, dar se făceau şiunele operaţii chirurgi-cale. Noi românii suntemun popor harnic şi talen-tat, iar dacă suntem şicredincioşi, acolo unde nestabilim sfinţim locul. Pelângă spiritualitate, amgăsit la Prodromul unschit ultramodern, cu He-liport, cu alimentare cuenergie electrică cu ajuto-rul modulelor fotovol-taice, cu irigare larădăcina plantelor, pică-tură cu picătură. Aici amînceput să desluşesc omică parte din tainelespaţiului sacru şi anumecă toţi suntem robii luiDumnezeu.

Va urma


prof

. dr.

Gheo

rghe

Val

eric

\ Ci

mpo

ca

„Ai văzut omul, ai văzut pe Dumnezeu!.Tocmai de aceea în cinstirea sfinteloricoane nu cinstim lemnul şi culoarea,

ci pe cel reprezentat. Tot aşa, întâlnindomul, care este chipul lui Dumnezeu,

cinstea dată omului se ridică la Creatorul lui.De aceea suntem datori cu cinstea

şi cu respectul unii faţă de alţii şi nu avem niciun drept să judecăm pe aproapele”

În căutarea Adevărului.Muntele Athos - Mistersau Credinţa pură (4)


Victor Sterom

Omul valorează câtîi este cugetul, cuvântulşi fapta; sau omul esteceea ce înfăptuieşte.Ori cum spunea Hegelîn logica sa: ,,Omul nueste decât şirul faptelorsale”.

Când am spus – Su-fletul – m-am gândit lameritul incontestabil alpoetului Ion IancuVale, cel care, acum unan, cu osârdie şi devo-tament a iniţiat, a fon-dat (şi susţine) revistade cultură: CLIMATELITERARE. Ea trebuiesă devină o oglindă aomului – creator defrumos, de adevăr şicredinţă.

Alături de un grupde intelectuali pe carei-a strâns în jurul revis-tei, inimosul scriitorIon Iancu Vale, a des-chis o poartă de intrareîn literatura modernăşi contemporană şi a ri-dicat o tribună de afir-mare în: poezie, proză,eseu, critică literară,interviu, atitudini şimărturisiri de credinţăîn cel dintâi an de laapariţie. Fondatorulacestei reviste a înţelescă viaţa nu este un jocal întâmplărilor ne-faste, ci este o rostogo-lire fastă a speranţelor,a înţeles că dăinuirea

este pururi hărăzitănumai faptei. A înţelescă există un timp cândtrebuie să depui mărtu-rie despre ceea ce tră-ieşti ori ai trăit – să-lparafrazez pe AlbertCamus.

Aici forţa cuvântuluiscris, iubirea dintreconfraţi şi inteligenţacreatoare şi-au spusechilibrat voinţa de a seînscrie pe orbita nemu-ritoare a creaţiei depretutindeni şi dintot-deauna.

Sunt părtaş laaceastă întemeiere, gă-sindu-mi chiar de laprimul număr numelealături de alţi scriitori,în paginile Climatelorliterare.

Sunt tot mai sigur căsub cerul Limbii Ro-mâne, revista de la Târ-govişte, condusă de IonIancu Vale, îşi va ducemai departe, tot maideparte –paşii – împli-nindu-şi astfel, desti-nul. LA MULŢI ANI!

Sufletul„Climatelor

literare”

Melania Cuc

O voce lirică marcatăde accente care il perso-nalizează în peisajul totmai amorf al poeziei deastăzi, poetul Ion IancuVale ne atrage atenţiaprin limbajul frust şi im-aginea unei lumi pe careo ilustrează fără menaja-mente. Astfel el reusestesă îmbrace sintagma înveşminte când strluci-toare, sau după caz, deun cenuşiu care ţine deculoarea pământului.

Spaţiul cotidian de-vine în textul liric uncâmp de luptă între binesi rău, un loc de confrun-tare a ideilor care facdintr-o populaţie oare-care, un Popor. Nimic nuîi este necunoscut poetu-lui, şi fiecare detaliu dinpoemul poezie, pe care iloficiază cu patimă şi harnativ, este un pas spre

desăvârşirea operei saleliterare.

Locul comun scapă debanalitatea atotcunoaş-terii şi , prin forţa cuvân-tului care zideşte,banalitatea de fiecare zi ascurgerii timpuluiprinde conturul unoridei importante. Spaţiulsi timpul, la Ion IancuVale, sunt doar coordo-nate spirituale pe care fiecare text exersat ca orapsodie, se identifică cuceea ce este scriitorul deastăzi.

Incertitudine, furie,nostalgie pentru vremu-rile de aur, pierudutemai înainte de a fi fostdescoperite, iată stărui-rile pe care oficiază scrii-torul în cartea de faţă,,,Revelatii” – Din deasu-pra si din dedesupt .

Scrisul ca o religie,vocaţia pe care nimeninu i-o poate nega, şi per-severenţa clipă de clipăîn închegarea paginilorinedite,- sunt tot atâteaatribute pe care scriito-rul târgoviştean le deţinecu modestia ciocârlieicare cântă pentru că nupoate altminteri, cântădin toată inima la veni-rea zorilor.

,,Revelaţii”sau ,,Forţacuvântului

care zideşte”


ArcaSonete deEugen Deutsch

ARGUMENT

În ARCA-i sumbră. Noe-nghe-suiseOricare gen ştiut de animale,Micuţe, mari, ciudate sau banale,Aşa precum de sus se poruncise.

Azi Eugen, cu zâmbete-amicale,Pătrunde-n nişte zone impreciseŞi, răsfoind istorii interzise,Îşi poartă ARCA pe o nouă cale…

El strânge deci creaţii fantezisteCu creaturi ce par din altă lumeAvând prestaţii… suprarealiste,

Înghesuind în ARCA-i veselia,Niţel umor absurd, cuplat cuglume,În „op”-ul ce-a uitat… zoologia.

BIBLICĂUn şarpe cu talent de-afaceristS-a dus la pomul lăudat cu saculŞi l-a umplut, cât i-a permis copa-cul,Din Raiul, declarat ecologist.

Vânzându-şi marfa şi-aşteptândpitacul,Văzu c-avea şi-un fruct exclusivist,Oprit de la vânzare; foarte trist,Îl dăruise Evei, neştiind că dracul

Îşi cam băgase coada, iar Adam[Şi Eva!] l-au gustat – şi, pedepsiţiConform cuprea teribilul program,

Ce i-a adus rapid într-un impas,Cei doi au fost din Eden izgoniţi…

Dar şarpele, se pare, a rămas!!

LA COADA COZIIO veveriţă, vulpea şi-un păunPorniseră-ntr-o bună zi o sfadăPe tema: „Cine ar avea o coadăMult mai grozavă?!” –lângă un alun.

Spre-a nu se-ajunge la o busculadă,Li s-a propus – se pare de-un lăstun –Să facă, după cum e oportun,Un… referendumchiar într-o ogradă…

Deci puse tuturor o întrebareO bufniţă-nţeleaptă: „Ce vă place,Ce coadă este mai atrăgătoare?”

Răspunse-o viespe cu mult simţestetic:„Aceea care uneori s-ar faceLa… recitaluri de umor poetic!!”

SONETULCAILOR PIERDUŢIO herghelie de cai verzi, fugiţiDe pe pereţii falnici dintr-o bursă,S-au prins pe negânditeîntr-o cursăDe şoareci, pusă de 2 lei faliţi.

Scăpând cu fuga s-au întors lasursăDar au găsit pereţii văruiţi;Deci s-au lăsat spre alte zări momiţiSpre a uita de epopeea scursă.

Au încercat atunci diverse căi, Lipsite uneori de-un minim semn,Des înşelaţi de călăreţii răi,

Iar spre-a se învârti un pic şi ei,S-au angajat într-un serviciu demnLa un manej… pe post de căluşei!

PROVERBIALĂO mâţă blândă zgâriase răuPe bietul căţeluş cu părul creţCe încerca să fure din coteţO raţă… prost păzită de-un dulău,

Canişul, nefiind descurcăreţ,Sau poate ameţit chiar de trăscău,

S-a încurcat şi, ca un nătărău,Fu denunţat la şefii din judeţ.

Deci, ajungând rapid la tribunal,Fu-n prima fază aspru condamnat,Dar a avut noroc fenomenal:

Pisica-l apără, fără de trac,Şi, la recurs, fu totuşi achitatFiindcă n-a fost prins…cu mâţa-n sac!

SONETULURSULUI POLARUn urs polar, în prag de hiber-nare,Din tată-n fiu celibatar convins,Fiind de clasicul fior cuprins,S-a-ndrăgostit subit de URSA MARE…

Uitând de ger, el iute s-a încinsDeci şi-a rugat iubita să coboare,Alunecând pe-o pantă de nin-soare,Spre grota-n care-avea un pat întins…

Ea însă refuză să-l viziteze,Iar ursul cu pornirile ciudateA hotărât atunci să contacteze

Extratereştrii ce sosesc spre soareSpre-a-i implora umil să-i vândă-n rate O mică farfurie zburătoare!


Dorel Schor

În creaţia pictorilormoderni, şi nu numai,un loc special îl au sce-nele de interior. Inter-pretate diferit, dupăstilul şi concepţia fiecă-ruia, tablourile au în ma-joritate o nuanţă deintimitate, uneori rela-xantă, dar adesea cu ac-cent social. Cele maimulte se centreaza pe fi-gura unei femei şezând,(subiect favorit) aceastafiind personajul singularşi focalizat al acestei pic-turi de şevalet.

Pictorul german Au-gust Macke, consideratexpresionist din cauzaafiliaţiei sale la grupareaCavalerul albastru, sedovedeşte şi post-impre-sionist sau fovist în acestportret de femeie în carereproduce obiectiv reali-tatea. El distribuie uzualculoarea şi forma, apro-piindu-se tradiţional de

calitatea portretului cla-sic. El se dovedeşte uncreator riguros, respec-tând tensiunea trăirii in-stinctive.

Thedor Pallady, unuldin cei mai relevanţimaeştri români, picteazăşi el o femeie şezând.Dânsul respectă logica li-niară a proporţiilor, re-fuzând grandilocvenţa şi

chiar pitorescul simplu,preferând compoziţiasimplă. Deşi în alte lu-crări dovedeşte o mix-tură de stiluri, de lasimbolism şi impresio-nism la cubism, el dove-deşte aici o raţionalitateexigentă.

Tot o femeie care şadevedem într-un tablou allui Vincent van Gogh. Eprobabil o încercare pre-gătitoare pentru cunos-cutul „Mâncătorii decartofi”, tablou pe carepictorul l-a consideratcea mai bună operă a sa.Femeia are trăsăturiaspre, fundalul e sum-bru, dezolant, pictorulpreferând veridicitateaunei icoane sociale. Ast-fel, personajul serveştemetafora unei purităţiconferite de truda zil-

nică.Alegându-şi subiec-

tul, Silvia Ghinsberg do-vedeşte o anumită a fi ni -tate cu Matisse. De dataaceasta este vorba de unnud plasat în zona figu-rativului, dar cu o evi-dentă atingere desim bolism ezoteric. Unsentiment de plenitu-dine subliniază claritatearostirii plastice în ab-senţa vreunui mesaj ex-plicit.

O atitudine perso-nală, un fel de indepen-denţă citadină conferăMotti Ben Shoshan fe-meii cara şade dezinvoltpe scaun şi în care obis-nuiţii galeriilor recunoscuşor pe Lucy, un modeldin Bucureşti, care a a -vut perioada sa de „glo-rie” în urmă cu ceva ani.

Scene de interior

pictură deAugust Macke

pictură deSilvia Ghinsberg

pictură deVincent van Gogh

pictură deTheodor Pallady

pictură deMotty Ben Shoshan


Propus de V.G.

Scrisoarea unei stu-dente românce la Londraa devenit virală pe Face-book. Ea a spulberatvisul occidental al unorposibili viitori studenţi,dar, în egală măsură, afost criticată. Mai multebloguri au preluat scri-soarea şi mai multe per-soane au susşinutpozişia studentei. Ge-orge Piştereanu, cel carea avut rolul principal înfilmul “Eu când vreau săfluier, fluier”, dar şi în“Loverboy”, îi dă drep-tate studentei.

Actorul a scris, pe pa-gina de Facebook, că “Încalitate de ROMÂN ,care a fost la muncă şi lachermeze în străinătate,îi dau dreptate”. El aadăugat: “Intraţi şi arun-caţi o privire de curiozi-tate (îmi cer scuze că nuam postat ceva obscen casă ridic interesul)”.

Iată scrisoarea stu-dentei:

Un actor românaplaudă scrisoarea stu-dentei din Londra“Suntstudentă în Londra launa dintre cele mai buneuniversităţi europene.Sunt mândră că am reu-şit să ajung aici şi le voi firecunoscătoare părinţi-lor mei pt educaţie şiefortul material extraor-dinar pe care l-au depuspentru a mă trimite lastudii de calitate mereu.Dar mă deranjează teri-bil întrebarea tuturor„Te mai întorci?” Şi ui-mirea clară la auzul unuiferm „da”. Acest DA nuera atât de ferm înaintede a mă muta în Londra.Înainte era un „mi-aşdori, dacă voi avea unde

să mă întorc mă voi în-toarce”.

Suntem o generaţiecrescută într-o scârbăpentru patrie, am cres-cut cu Badea care înjuratara mereu, am crescutfiind educaţi să admirămvalorile occidentale „su-perioare” şi „ideale”.

Credem că politica,cultura şi educaţia câtmai internaţională estefoarte benefică, credemÎn globalizare, suntemde acord câteodată căRomânia e frumoasă darpăcat că e locuită şiparcă tot mai bine e înLondra… Româniscumpi, cât putem să neînşelăm…

Ce este Occidentul…?Un loc care nu mai

are identitate, globaliza-rea îi distruge încet încettoate tradiţiile, cenzuracomunismului bolşevics-a transformat în a fi<politic corect>, trăieşticu riscul ca un islamistextremist poate să bom-bardeze pentrut Allahullui locuitorii unei ţări încare el s-a mutat, istoria

nu mai poate fi spusă ptcă poate jigni anumitepopoare, copiii pot fiucişi în pântece de cătrepropria lor mamă –avortul fiind văzut că ometodă contraceptivă înloc să i se spună crimă,Crăciunul şi Pastele pre-cum şi alte tradiţii stră-vechi subt doar un prilejde marketing , aici nuexistă nici un pic de pro-funzime,; relaţiile dintreoameni sunt pur profe-sionale, prietenia, iubi-rea sunt toate o afacere,tot ce facem e pentrut CVşi când vrem să ne căsă-torim găsim noi pe per-fectmatch.com ceva nu?

Lumea discuta oa-meni, nimănui nu îi pasăce gândeşti, ce simţi ceîţi doreşti.

Puţini mai ştiu să iu-bească, feminismul dis-truge relaţiile bărbatfemeie tot mai mult,gender role este conside-rat învăţat aşa că nu maiînvăţăm copiii de mici săse comporte ca băieteisau fetiţe ci îi lăsăm pe eisă îşi aleagă ce sex vor să

aibă, ajungându-se la unnr imens de homose-xuali creaţi de socie-tate,Dumnezeu a fostucis de Occident.

De ce oare admiramatât de mult haosul Eu-ropei vestice?

Noi avem oameni, noiştim să trăim, noi rademcă fugim cu nasu deacasă o săptămână înmunţi cu corturile.

Noi ne salutăm cu„Doamne ajută!”

Noi avem un pământbinecuvântat de oasele şisângele atâtor martiri…De ce s-au sacrificat atâ-ţia romani pt viitorulnostru şi noi fugim ca vi-tele în Occident?

De ce acceptăm ca Se-curiştii comunişti să neconducă în continuareprin politica şi educaţie?

De ce acceptăm ideileoccidentale cu braţeledeschise?

De ce acceptăm cabărbaţii noştri să fiecarne de tun pt NATOdar nu suntem în staresă ne recuperăm Mol-dova de peste Prut dupăatâţia ani de la cădereacomunismului?

De ce acceptăm ca încontinuare memorialuptătorilor anticomu-nişti să fie călcată în pi-cioare şi la 22 de ani dela aparenta schimbare aregimului încă nu le suntrecunoscute meritele?

De ce eşti drogatăscumpa Românie cu ilu-zii occidentale?

În Occident undepleacă bieţii romani săfacă o pâine, germanii,francezii, englezii îi tra-tează ca pe nişte sclavi,fiind roman eşti privit cao subrasa, în An-glia un non-euro- 4

Un actor românaplaudă scrisoarea

studentei din Londra


pean are maimulte drepturi şiprivilegii doar da-

torită faptului că a trăitsub dominaţia imperiu-lui pt decenii…

Şi noi românii careavem o ţară superbă, unpământ fertil, plin de ză-căminte, Roşia montană,delta, Carpaţii, Dunărea,Marea Neagră stăm săcerşim şi să ne umilim pto pâine prin Anglia, Ita-lia şi Spania….

Îmi plânge inimacând văd cum sunt tra-taţi pe pământ străincând acasă la ei puteaumânca din belşug, dacănu ar fi fost lăcomia hoţi-lor de la putere… care auvândut ţara pe nimic.

VREAU SĂ MĂ ÎN-TORC ÎN ROMÂNIA cutoate că nu voi avea ni-ciodată banii pe care i-aşavea lucrând aici. Darcum spunea tatăl lui Ni-colae Steinhardt : vei

avea zile frumoase darnopţile îţi vor fi îngrozi-toare.

Omul nu are numaitrup de hrănit, mai e şisufletul. Şi mai distrugă-toare este setea şi foa-mea sufletului înde păr-tat de pământ şi de neamdecât foamea tru-pească…

Aşa că români, ple-caţi, plecaţi la studii, ple-caţi ca să vedeţi în ce hala ajuns occidentul libe-

ral, plecaţi şi învăţaţi săvă iubiţi ţară şi realizaţice frumuseţe aţi lăsat înurmă.

Şi apoi ne vom în-toarce cu toţii, valuri va-luri, cu şi mai multăforţă şi dorinţa deschimbare, şi după 68 deani de asuprire, Româ-nia va fi a românilor dinnou, aşa să ne ajuteDumnezeu!”.

4

InimaInima strânge din faptă,Ce e bun şi ce e rău,Uneori ea este dreaptă,Alteori ne e călău.

Inima plânge că-i plină,De amarul nesfârşit,Dintr-o viaţă fără vină,Ce întrun-a suferit.

Inima mult se desfată,Când din toate o răsfeţi,Devenind o desfrânată,Ce n-o poţi s-o mai dezveţi.

Inima naşte lumină,Când o laşi în frigul nopţii,Scânteindu-ţi pe retină,Sensul şi esenţa sorţii.

Inima este refugiul,Dorului de absolut,Inima ne este giulgiul,Timpului ce s-a pierdut.

Inima ne amăgeşte,Când e plină de mărire,Traiul ni se amărăşte,Fiind cuprinşi de orbire.

Inimă nu-mi fii haină!Atunci când sunt în putere,Aruncând firea blajină,A fraţilor mei în durere.

Inimă, te rog fii bună

Şi smereşte-mă adânc!Fi-mi în noapte blândă lunăŞi dă-mi lacrimi ca să plâng!

EpilogInima e strângătoare,Ea ne plânge când e plină,Ea râde când se desfată,Uneori naşte lumină,Câteodat’ ne e refugiul,Alteori ne amăgeşte,Greu ne e când e haină,Dar de vrem ne este bună.

Mustul vieipărăsiteToamna bruma iţi aşterne, Pe via însinguratăde dulcii ei copii,Ce s-au desprinsdin coardele-i perene,Ca să se facă must în vinării.

Şi bob cu bob copiii viei mame,

Vor fi zdrobiţi pentru a fistorşi de sine,Şi categorisiţi vor fi în game,Consiliaţi s-ajungă vinuri bune.

Şi-ntr-un paharla vreun boier pe masă,Vor fi turnate acestevinuri învechite,Trezindu-i amintirede a părinţilor săi casă,Şi de paianjeniidin camerele-i părăsite.

Ah! Unde eşti tu vremecând eram must?Acum când sunt coniacdin multa mea răbdare,Şi sunt preaplinde nobilul meu gust,Dulceaţa amintiriim-aruncă-n întristare.

Ah! Unde eşti tu vremecând eram must?

Poeme de

MihaiArdeleanu


Cecil B. Hartleydin volumul „A Gentleman’s

Guide to Etiquette” - Londra, 1875

1. Culmea lipsei de educaţie es -te distragerea atenţiei în timpulcon vorbirii - la ceas, telefon sauagendă. Chiar dacă sunteţi obosit şiv-aţi plictisit, nu arătaţi acest lucru.

2. Nu-l întrerupeţi pe cel carevorbeşte. Chiar şi o simplă corec-tare a datelor incorecte este unsemn nepoliticos, dacă nimeni nuv-a rugat să faceţi acest lucru.Chiar mai rău decât atât este săcontinuaţi ideea persoanei sau săo grăbiţi în vreun fel. Ascultaţipână la sfârşit bancul sau poves-tea, chiar dacă o ştiţi.

3. Nu încercaţi niciodată să vădemonstraţi dreptatea prin ridica-rea tonului, aroganţă sau prin jig-niri. Fiţi întotdeauna politicos şisincer, lipsit de orice dictatură.

4. Niciodată, desigur, dacă nuvă întreabă cineva, nu povestiţidespre propria afacere sau profe-sie în societate. În general, acor-daţi mai puţină atenţie persoaneidumneavoastră.

5. Un gentelman are o inteli-genţă reală şi cultură şi, de regulă,este modest. El poate simţi,aflându-se într-o societate obiş-nuită, că este superior intelectual,dar nu va căuta să demonstrezesuperioritatea în niciun caz. Nu vacăuta să abordeze subiectele des-pre care interlocutorii nu sunt in-formaţi. Tot ce spune ungen tel man este întotdeauna mar-cat de amabilitate şi respect faţăde sentimentele şi de opiniile ce-lorlalţi.

6. Nu mai puţin importantdecât capacitatea de a vorbi bine,este capacitatea de a asculta cuatenţie. Aceste caracteristici evi-denţiază persoana ca pe un buninterlocutor şi apartenenţa sa laînalta societate.

7. Niciodată nu ascultaţi con-versaţia dintre două persoane,care nu vi se adresează dumnea-

voastră. Dacă sunt atât deaproape, încât nu puteţi să nu au-ziţi, pur şi simplu daţi dovadă depoliteţe şi plecaţi în altă parte.

8. Străduiţi-vă, cât mai multposibil, să vorbiţi scurt şi la obiect.Evitaţi distragerile prelungite şiobservaţiile care nu au nici o legă-tură cu subiectul.

9. Dacă daţi ascultare linguşi-rii, asteptaţi-vă şi la prostie şi în-credere exagerată în sine - pentrucă acolo unde-i linguşirea sunt şiprostia şi îngâmfarea.

10. Chiar dacă sunteţi sigur căoponentul nu are dreptate, păs-traţi-vă calmul în discuţie, spuneţiargumentele şi contraargumentefără să jigniţi. Dacă observaţi căinterlocutorul este de neclintit înerorile sale, mutaţi abil conversa-ţia la un alt subiect, lăsându-l să-şi păstreze părerea despre sine, iardumneavoastră veţi evita furia şiiritarea.

11. Să aveţi, dacă doriţi, con-vingeri politice. Dar să nu le um-flaţi în orice caz şi nu forţaţi altepersoane să fie de acord cu ele.Ascultaţi calm alte opinii şi nu văbăgati într-o dezbatere aprigă.Mai bine lăsaţi ca persoana res-pectivă să creadă că sunteţi un po-litician rău, decăt să-i daţi vreunmotiv de îndoială că n-aţi fi ungentelman.

12. Vorbind despre prieteniidumneavoastră, nu-i comparaţiîntre ei. Vorbiţi despre meritelefiecăruia, dar nu încercaţi sa spo-riţi demnitatea unuia prin compa-raţie cu viciile celuilalt.

13. Evitaţi în discuţii subiectecare i-ar putea răni pe cei care lip-sesc. Un gentleman niciodată nuva bârfi şi nici nu va fi părtaş laele.

14. Chiar şi un om plin de spi-rit devine plictisitor şi prost edu-cat, atunci când va încerca săabsoarbă pe deplin atenţia com-paniei.

15. Evitaţi folosirea prea frec-ventă a citatelor şi a gândurilormăreţe. Precum condimentele înmâncare, acestea pot decora oconversaţie, dar excesul lor poatestrica mâncarea.

16. Evitaţi pedanteria. Acestlucru nu este un semn al inteli-genţei, ci al prostiei.

17. Vorbiţi limba maternă co-rect şi, în acelaşi timp, să nu fiţimare susţinător al corectitudiniiformale a frazelor.

18. Nu faceţi observaţii încazul în care alţii fac greseli în dis-cursul lor. Acordarea atenţiei lacuvinte sau la alte acţiuni eronateale interlocutorului, sunt semnede proaste maniere.

19. Dacă sunteţi un expert sauun savant, evitaţi folosirea terme-nilor tehnici. Este de prost gust,pentru că mulţi oameni nu le potînţelege. Cu toate acestea, dacă seîntamplă să folosiţi un cu-vânt sau o expresie, va fi o

Grele... de aceeaşi raritatea

gentlemenilor...

Reguli ale unuigentleman

4


greşeală şi mai mare să văgrăbiţi imediat să explicaţi

sensul său. Nimeni nu vă va mul-ţumi pentru aceasta subliniere ainculturii lor.

20. Nu căutaţi să jucaţi un rolde clovn, pentru că foarte repedeveti obţine faima unui „om nos-tim” pentru petreceri. Acest rol nupoate fi admis pentru un gentel-men adevărat. Străduiţi-vă că in-terlocutorii să râdă împreună cudumneavoastră, nu de dumnea-voastră.

21. Evitaţi lauda. Vorbele des-pre proprii bani, relaţii, oportuni-tăţi sunt de prost gust. Deasemenea, nu este bine să fiţimândri de cunoştinţele cu per-soane remarcabile. Accentul con-stant pe „prietenul meu este

guvernatorul X” sau „prietenulmeu este apropiatul preşedinteluiY” este pompos şi inacceptabil.

22. Nu vă străduiţi să redaţicomportamentului rafinament şiprofunzime excesivă, respingândcu dispreţ conversaţii amuzante,glume şi divertisment. Încercaţisă acţionaţi în conformitate cu so-cietatea în care vă aflaţi, în cazulîn care acesta nu intră în conflictcu normele unui gentleman.

23. Dacă simţiţi că începeţi săvă enervaţi într-o conversaţie,atunci fie schimbaţi tema discuţieisau, mai bine, tăceţi. Fiind nervosputeţi spune cuvinte pe care ni-ciodată nu le-aţi fi folosit într-ostare calmă şi pentru care veţi re-greta amarnic mai târziu.

24. „Niciodată să nu vorbiţidespre frânghie în casa spânzura-tului”. Deşi acest proverb este dur,este foarte adevărat. Evitaţi cuatenţie subiectele care pot fi preapersonale pentru interlocutor, nuvă amestecati în treburile altor fa-milii. Nu căutaţi să discutaţi se-cretele cuiva, iar dacă cineva vile-a încredinţat, trataţi-le ca pe unsemn foarte valoros şi nu trans-miteţi cele aflate nimănui.

25. Desi călătoriile contribuiela dezvoltarea minţii şi perspecti-velor gentlemenilor, nu se cade, laorice pas, să introduceti fraze,„Cand am fost la Paris …”, „în Ita-lia nu se poartă aşa ceva…” şi aşamai departe.

26. Evitaţi bârfele. Când fe-meile bârfesc sunt dezgustătoare,însă la bărbaţi este absolut josnic.

4

George Coandă

Pentru mine, priete-nul de demult, MihaiConstantin Alexandrueste, simbolic, „omul depe hol”. Este imaginea,intrată deja în mentalulcolectiv al târgovişteni-lor, al fără de odihnă ani-matorului de viaţăculturală care, de vreopatru decenii, directorfiind al Casei de Culturăa Sindicatelor din inimaTârgoviştei, nu poate ză-bovi în biroul său, ci, cuinima bătându-i cu fru-moasă nelinişte pentrutot ce se întâmplă subcupola şi pe scena aces-tui amfiteatru de educa-ţie , îşi petrece „orele deserviciu” pe holurile şisălile acestuia, asemenea

unei santinele în veghecontinuă.

Dar prietenul Mihai –o ştiu de decenii bune –este şi un împătimit depoezie, a publicat princâteva reviste şi ziare, cuparcimonie însă, l-amtot îndemnat să-şi aduneversurile între coperţi decarte, dar, abia acum,

stimulat de premiulacordat cu prilejul celeide a doua ediţii a ZileiCulturii Naţionale„Mihai Eminescu”, şi-azis că a venit timpul. Dar– nu-i aşa? – mai binemai târziu decât nicio-dată.

Între timp, versul luia evoluat, s-a forjat, are

incantaţii de romanţă şide mărturisire. Poeticalui Mihai ConstantinAlexandru este aseme-nea unei curgeri calmede râu sub salcâmi princare vântul sonorizeazăclipele cu moaruri albas-tre. Astfel că, „omul depe hol”, care a tot privitcurgeri de evenimente,de figuri ilustre sau maipuţin ilustre, de inşi oa-recare, ne oferă acum,liric vorbind, imagini alevieţii în postura emoţio-nantă a omului care s-aîncumetat să pătrundăpe marele Hall of Fameal „republicii literelor”.Cu sinceră prietenie îispun:

Bun venit, Mihai, şipe acest Hol!

MIHAI CONSTANTIN ALEXANDRUun poet al clipei cu sunet de romanţă

Mih

ai C

onst

anti

n A

lexa

ndru


UMBRA NOPŢII…Umbra nopţii se deşiră,Peste gândurile strânse,

Către ziua ce resipirăVise vesele sau plânse!

Trupul tău de poezieLasă stihuri pe cearşaf

Eminescian să fie,Drumul plopilor prin praf!

Umbra lor rămână vieCasa-nopţii-n plin de lună

Muza mea ţi-ajunge ţieCum o umbră de furtună.

Haina nopţii se deşirăÎn trupul tău de poezie,Un sonet duios, din lirăEminescian să-ţi fie!...

ÎN CĂUTAREA IUBIRIIVântul călătoreşte

Prin noaptea din mineAruncându-măÎn abisul tăcerii.

Tu spune-mi,Tu spune-mi străine

De ştii pe unde-iŢărmul iubirii?...

M-avânt către cerLocul neprihănit,

Neîndrăznind să-l atingCa Moise cel întristat

Unde-n tăcere voi plângeÎn căutarea iubirii...

VISARE Cuprins de flacăra iubirii

Mă-nalţ spre cer cu tine-n gând,Să intru-n casa fericirii

Plângând-râzând,râzând-plângând.

Sub cerul nopţii fremătândTrăsuri împodobite trec,

Cu aripi armăsari, zburândPrintre steluţe se petrec...

Mirific zborul spre înaltPrintre îngeri argintii

Şi pregătit pentru saltCa să fiu, ca să fii...

Rămân pe gânduri şi suspinDupă somnul cu vis fermecatAş mai vrea în braţe să te ţin

Iubita mea, cu adevărat!...

CONTOPIRECât soare iubitoŞi noi alergăm Prinşi de mâini

Pe nisipul fierbinte!...

Umbrele noastre Se unesc undevaÎn largul mării,

Cu-ale pescăruşilor...

Astăzi parcăZborul lor înalt

Se roteşte-n neştire, Iubirea din noi -

Contopire...

IUBIRE NOCTURNĂSă ne culcăm iubito

Când stelele ne atingCum într-o taină, mister

Visele se preling...

Iarba verde, curată, virgină,

Ceru-i senin şi greierii cântăPulberi de argint, din luminăCurg peste noi rugă sfântă...

ELOGIU IUBIRIIAm o iubire-n destin

Cum e viaţaAncorată la ţărmul cu vise...

NuntireÎn petale de gând,

Mereu iubire,Ţie mă dărui în tot

Şi cu toate,Mereu iubire

De o ziŞi de-o noapte...

UITATE IUBIRIUitate iubiri,

Sub multe-amăgiriPe drumuri albastreCu păsări măiastre.Petreceri vibrând,Rozariu de gând...

Poeme de

ConstantinStroie

O lumeDelia Stăniloiu

O lume rea, urâtă şi perversăÎmi paroxează sistematic nervulDe nu-mi mai aflu locul şi nici verbulPrin viaţa consumată-ntr-o aversă.

Mă-ndrept către speranţă cu luminăŞi vertical încerc să mă înalţDar, scrijelesc a fluturilor smalţCare-n cădere, se prefac în tină.

Mă tot repet, mizeria desfidAlung urîtul, ura sau tristeţeaLegând cu lanţuri grele tinereţeaCa bâtrâneţii uşa sţă-i închid.

Sunt pour toujur captivă în sistemŞi claustrată în himerice coclauriÎn care nu-s meduze, minotauriUn areal de care mă tot tem.

Prefigurînd o lume androginăRătăcitoare prin planeta Ning,Trăieşte-n ireal, dar de-o atingSunt vinovată fără nici o vină.


Victor Atanasiu

„Iluzia iubirii” ( Edi-tura Semne, 2009) este ocarte pe care Dan ClaudiuTănăsescu o publică dupăo pauză editorială deaproape două decenii, dinmoment ce antepenul-tima scriere tipărită a sa,romanul „ Fumul depăr-tărilor”, a apărut în 1991.Ulterior i-a mai ieşit desub tipar un roman. Pro-zatorul, deşi înregistreazăîn bibliografia sa mai binede treisprezece volume,nu a intrat în măsura cu-venită în atenţia criticii,oricât talentul său de po-vestitor e incontestabil şiplurivalent. Caracteriza-rea făcută aici încearcă acomprima sintetic totuldespre personalitatea saartistică. El este un autorde factură sadoveniană,iar nu rebreniană, o în-carnare a istorisitoruluidin vremi imemoriale –aşa cum se visa să fie ( şi aşi fost la modul eminent)W. Somerset Maugham –istorisitor care îşi înfri-coşa, încremenea, uimea,încânta auditoriul dinpeşterile preistorice. Într-o epocă a atâtor căutări şicăzneli compoziţionale şistilistice, a alambicăriiduse uneori până la excesşi insuportabil, Dan Clau-diu Tănăsescu are impul-sul dominant de a seîntoarce la izvoareleprime, niciodată secate,totdeauna generoase pen-tru inspiraţia unui artist,ale genului. Povestirilesale aparţin şi literaturiide aventuri , şi celei dedragoste, şi celei fantas-tice, şi... Nu mai puţinevident, în producţia saanterioară, efortul de au-toperfecţionare, aceeaşiistorisire trecând uneoride la un volum la altul învariante tot mai expresiveestetic, schimbările fiindde ordinul unor nuanţări

şi modificări care fac caperspectiva asupra perso-najelor şi evenimentelorsă fie tot mai complexă şicomprehensivă.

Meritul de căpetenieal operei scriitorului,anume acela de a aveadarul să te împingă să ociteşti pe nerăsuflate, îlregăsim şi în „ Iluzia iubi-rii”, scriere de maturitatea sa, aşa cum îl reperamşi în paginile volumuluide debut, salutat, cu de-cenii în urmă, de FănuşNeagu. Naraţiunea por-neşte, părăseşte şi sereîntoarce, după repetateocolişuri epice, la unfăgaş al ei de bază. Poves-tirile pornesc dintr-o po-vestire, apoi şi ele suntizvoare ale altor povestiri,din trunchiul de fondpornesc ramuri, din ra-muri alte ramuri.

Acest trunchi este re-prezentat până la unanume punct de călătoriape care tânăra Valia Usla-nova o face cu avionul ,reîntorcându-se acasă, înRusia sovietică, după ceanume circumstanţe dinperioada ultimului războio forţaseră să fie alăturide un grup de soldaţi ger-mani în retragerea lor,unde , fireşte, vor poposiîn România. Acestea seîntâmplă după ce unprim iubit al fetei fuseseomorât cu toporul de ge-loasa lui soţie, iar al doi-lea va să fie ciuruit degloanţele nemţilor care oobligaseră să li se alăture.

Nemţii sepoartă frumos însă cu ea,iar fata ajunsese în timpsă se împrietenească cuei, mai ales cu un anumeHans. Ei sunt răpuşi desoldaţii români, fără so-maţii, cei dintâi neştiindcă cei dinurmă nu le maisunt aliaţi în urma cele-brei întoarceri a armelor,cum i s-a spus, de la 23august 1944, fapta con-aţionalilor noştri nefiind,observă Valia, deloc vite-jească. În România esteprimită , cu toată ospitali-tatea, în familia doctoru-lui Urşanu ( personajconturat cu fineţe, de dis-cret-nobilă nostalgie, şicare îşi va fi avut prototi-pul în tatăl scriitorului;acest prototip cunoaşteîncarnări şi în naraţiunianterioare ale sale). Valiapărăseşte România înurma eşecului legăturiisale cu alt bărbat, unromân carierist şi muie-ratic. După călătoria cuavionul, călătorie care e,şi ea, doldora de peripeţii( avionul e cât pe-aici săse prăbuşească: la un mo-ment dat apare din seninun terorist căruia îi vinede hac protagonista, fireeminamente luptătoare).Eroina ajunge acasă laUslanovii săi, dar nici aicinu poate să rămână, şi selasă dusă( era cea mai fe-ricită soluţie), într-unorăşel în care , ni sespune, trăiau în condiţiiexcelente de viaţă, darfără voie să părăsească

localitatea, unii prizonieride război, împreună cufamiliile lor, nu unii oare-cari însă, ci savanţi ger-mani dintre cei maiiluştri. Aici Valia e repar-tizată de către o atotpu-ternică autoritate locală,un anume Zaiţev, prezen-tat iniţial ca un fustangiuincurabil, la familiadoamnei Aglae Schimf.Auzind numele de Aglae,Valia îşi aminteşte deAglaia, fiica din prima că-sătorie a doctorului Ur-şanu, apoi urmează opovestire despre ginereleacelei Aglaia, apoi nara-ţiunea se reîntoarce pe fă-gaşul ei de bază, moareîntr-un stupid accidentsavantul Schimf, familia ise întoarce în Germania,Valia revine la Zaiţev,pentru a fi re-repartizatăla altă familie, fustangiulse lasă de meteahna sa şidevine o fire pasională,Valia trăieşte o dragostedogoritoare cu el, căreia îipune capăt geloasa luisoţie. Eroina , se vede, aredes parte de a da pestebărbaţi însuraţi şi pesteconsoartele lor turbate.Ultima , soţia altui savantgerman, nu-l mai căsă-peşte pe el, dar o telepor-tează pe ea într-o epocădin viitor. Valia mai faceşi alte fapte eroice, îi redăsănătatea unuia dintre fiiid-nei Schimf, mai apoisalvează de la moartenişte copii în România...

O lectură dintr-un unghi eronat al

Dan ClaudiuTănăsescu

romancier şicronicar sportiv

4

Dan C

laudiu Tănăsescu


acestei scrieri ar fiaceea de a o judecadupă criteriile ve-

rosimilului ori, şi mai ne-potrivit, de a o incriminadin pricina unei aşa-ziseextravaganţe de supra-faţă rezultate din prezen-tarea unor fapteaşa-zicând incredibile,dacă sunt judecate dupănormele realismului ca-nonic, ori mai ales dupăparticularitatea că incre-dibilul formal se ampli-fică prin aglomerarea întext a unor atari întâm-plări. Tocmai aceasta dăfarmec şi personalitatenaraţiunii.

Se poate depista înaceastă cea mai valoroasăscriere de până acum alui Dan Claudiu Tănă-sescu un veritabil „ triumfal imaginaţiei”, lucruvrednic de toată lauda,mai ales în literatura ro-mână. Oricât îl „ exe-cută”, şi încă pe un spaţiudeosebit de amplu, G. Că-linescu, „ în istoria litera-turii...” din 1941 pe CezarPetrescu, îi poate concedeacestuia meritul de a dadovadă de imaginaţie,lucru mai rar în beletris-tica naţională, unde îşigăsea ( şi îşi găseşte) pre-ponderenţă reflectareafaptului concret de viaţă.Prozatorul nostru are înfond o naivitate conştientasumată tocmai pentru aîncarna pe acel povesti-tor, existent acum câtevamilenii şi care a suprra-vieţuit tuturor mileniilor,povestitor ce uimeşte, în-grozeşte, încântă, îi alinăinima receptorului cândatacă o partitură senti-mentală, într-un cuvânt,îl ţine în permanenţă cap-tiv în mrejele naraţiuniisale. Acesta este doar unprim nivel, dătător deseamă asupra valorii ro-manului. Unele dintreperipeţiile prin care treceValia deschid uşa spre o

simbolistică de o certăadâncime. Valia, amspus, nu poate reveni lacasa părintească. De ce?În satul ei găseşte înălţatăpropria ei statuie, fatafiind proslăvită ca oeroină care, chipurile, arfi fost ucisă de hitlerişti.Iată! Omul viu este răpusde propria imagine înpiatră. Istoria reală e con-trazisă de cea confecţio-nată ( în scris ori, aici,într-o lucrare de scul-ptură), mai mult, cea din-tâi e obligată, iar aici edepistabilă nota de pro-funzime tragică, dupăpatul lui Procust con-struit de cea de-a doua.

Faptul apoi că Valia eobligată ca împreună cugermanii, care iniţial oluaseră prizonieră, să seascundă de conaţionaliiei, care o puteau consi-dera trădătoare, dă seamadespre o dimensiune deesenţă a existenţeiumane: hazardul năucitorşi imprevizibil la chere-mul căruia ne aflăm toţi.

Trebuie vorbit şi des-pre altă notă a noutăţii,implicit a originalităţiicărţii în literatura noas-tră. Protagonista, dar şialte personaje din roman,face parte dintre străini,aşadar putem lua contactcu punctul lor de vedereasupra vieţii. Un interesîn plus îl dă faptul că aicigăsim o rusoaică reală,văzută de aproape, iar nuuna percepută din per-spectiva mitului , a visu-lui, precum aceea din celmai cunoscut roman allui Gib I. Mihăescu. Lău-dabil şi faptul că scriito-rul referă despre ruşi ,nemţi, români, inclusivdespre aceia din perioadarăzboiului, cu egală com-prehensiune, aşadar, înafara patimii, lozincilor,simplificărilor, nelipsind,când e necesar, punctări-lor critice.

Împiedicată de pro-pria-i statuie să se „ az-vârle” în prezent, Valia(care are un destin tragic,pe care-l acceptă cu con-tinuă tărie şi resemnare)nu-şi găseşte locul nici înviitor. Teleportată învremi mai apropiate deale noastre, ea este stân-jenită când vede tele-foane mobile ori cândîntâlneşte , ea rămânândtânără, pe cineva pe care-l cunoscuse pe când acelaera copil, mult mai micde ani în raport cu prota-gonista, iar acum e unmoşneag. Ideea care seinsinuează e aceea că nuavem ce căuta decât întimpul nostru, strict ală-turi de „ echipa cu caretrecem prin lume”, ca săfolosesc formularea luiConstantin Ţoiu.

O notă pozitivă e şiaceea că scriitorul, care s-a ferit ca, în volumele pu-blicate pe vremearegimului defunct, săcânte în strună propa-gandei, acum dă naraţiu-nii şi o dimensiune, nuînsă de prim-plan, deroman politic. Iluzia iubi-rii nu îl deziluzioneazădeloc pe cititor.

„Din cronicile unui mi-crobist” e o agreabilă , de-conectantă, abundentă însare şi piper culegere decomentarii sportive, pre-ponderent, desigur , pemarginea fenomenuluifotbalistic, publicate înanii 2008, 2009, 2010 şi2011 de Dan Claudiu Tă-năsescu ( cartea a apărutla Editura Semne, 2011, şibeneficiază de ilustraţiilehimeric-hazlii ale lui Flo-rin Pucă). Scriitorul amin-teşte că imboldul de a seexersa în acest gen i l-a da-torat iniţial lui EugenBarbu. Evident, prozato-rul redactează un comen-tariu de artist, aşa cum aupracticat în timp EugenBarbu însuşi, Adrian Pău-

nescu, Ion Băieşu. Nu estedeci o cronică de specialist( deşi consideraţiile nusunt deloc diletantiste),precum au fost în timpcele ale unor Cristian Ţo-pescu, Horia Alexan-drescu, Ovidiu Ioaniţoaia.Eugen Lovinescu , observacă, în comediile sale , Re-breanu este alt autor decâtcel din teribila operăepică. Un fapt analog seîntâmplă cu scriitorul nos-tru. Prozatorul este sobru,se manifestă în partituradramaticului, e programa-tic, comprehensiv, tole-rant, comentatorul sportive înclinat spre umor, spreluarea „ în balon” a atâtoracare, într-un fel sau altul ,gravitează în jurul balonu-lui din fotbal, oferind nu odată mici crâmpeie deli-cioase din spectacolul ză-dărniciei umane.

„Rău este că bătăileîntre cele două tabere debănuiţi suporteri s-au în-cheiat cu zicala „ hai cununta la spital”, iar auto-buzul cu însemnele Steleia fost vandalizat. Cât des-pre cei câţiva răniţi, nepare rău că n-au mai avutparte de meci, ei petre-cându-şi vremea pe patulspitalului, cu fesele gău-rite de acele seringilormânuite de simpaticeleasistente de la Urgenţă”

„Apropo de Mitică,trebuie să-i felicităm peconducătorii din fotbalulromânesc, care au hotă-rât să-l scoată din sărăciepe preşedintele ligii,acordându-i un salariu de15.000 de euro pentrucele 20 de zile lucrateîntr-o lună!”

Bunătatea funciară aautorului pune o bineme-ritată frână dimensiuniisarcastice. În sfârşit, şiaici Dan Claudiu Tănă-sescu are harul de a teîmpinge să-i savurezi pa-gină după pagină elabo-rările.

4


Alina NicoletaPolina

Literatura universalăa completat, alături dereprezentările cinemato-grafice, viziunea lumiicreştine sub aspecte ine-dite şi totuşi rudimen-tare având în vederecircuitul cronologic pecare tranziţia religioasăl-a urmat începând cucristalizarea unei comu-nităţi specifice. Unuldintre fundamenteleepice ale concepţiei creş-tine, cu puternice ac-cente cultural-politice,dar şi determinant ideo-logic, romanul Ben Hureste materialul confesio-nal al contextului preli-minar creştin reflectat înpreeminenţa iudaică. Peaceeaşi coordonată cro-nologică şi cu aspecte so-cial-politice, leitmotive şiimportanţă doctrinară -“Quo vadis” - artistic şiantinomic reprezentat -sugerează şi autentificăperenitatea primei religiicreştine, de ale căreibaze, idei, motive, temeşi texte premergătoarese va ţine cont în anali-tica sentimentului divinşi în transfor- mareaideologică a credinţeipoliteiste.

Cele două opere însu-mează caractere dis-tincte, o imaginepremeditată de idei şi fi-lozofii singulare, pe de oparte, primul relevând oidilică sursă culturală,parametrând impresii,convingeri şi circum-stanţe în spaţiul desfăşu-rării credinţei, pe de altăparte, al doilea consoli-dează poziţia primilorcreştini în pofida domi-naţiei politice a unui

conducător păgân perse-cutor.

În ce scop religia defi-neşte un popor, sub ceformă este transmisă eaîn universul laic al uneilumi abundent orna-mentatp cu principii di-hotomice divine şisociale, ce impact şi ceconsecinţe îşi arogă acestpanaceu al umanităţii înhaoticul popoarelor su-puse sunt câteva dintreinterogaţiile menite săsuscite atenţie, interes şitotodată un complex sis-tem de gândire specificliterarităţii autentice.Originile credinţei creş-tine imerg dintr-o scin-dare a valorilorspirituale diver- sificatecătre o singularizare atrăirilor faţă de prezenţaunei entităţi supreme, aunui devotament tacit şinemijlocit, con- cretizatîn practici iniţial inter-zise. Religia cunoaşte oevoluţie destul de si-nuoasă, în condiţiile încare baza socială romanăeste determinată de as-pectul politeist. Guver-nările destul de severe,hegemonia unor po-poare cu o instabilă or-ganizare internă,propagarea credinţeiîntr-un mediu incert, su-bordonat idolatrizărilorşi omagiilor către zei şicreatori cu statut salva-tor oferă creştinătăţii opoziţie de intrus în cata-logul convingerilor reli-

gioase generale.Lew Wallace, scriitor

cu exemplară atitudinenarativă, construieşte,unitar şi simbolic, con-textul preliminar al creş-tinismului, prematur şitotuşi afabil asimilat depopoarele supuse. Iu-deii, poporul ales, repre-zintă axul acesteicredinţe, opţiunea faţăde acest popor fiind oenigmă subtil ilustratăde scriitor în incipitul ro-manului. Însă, prezenţacelor trei magi în Ierusa-lim, magi afiliaţi etnicunor civilizaţii care îm-brăţişează creator noul şiAdevărul, infirmă dedi-caţia exclu- sivă a luiDumnezeu faţă de iudei,căci acel sâmbure decredinţă, de speranţă şide certitudine a împlini-rii în mâinile CreatoruluiUnic îi uneşte pe cei treibinevestitori ai NaşteriiDomnului. "Dumnezeuşi revelaţia de care vor-bea el fuseseră doar pen-tru iudei (...) "Nu, noisuntem poporul ales."Răspunsul nu mi-a nimi-cit speranţa. De ce şi-arlimita un astfel deDumnezeu iubirea şi bi-nefacerile la o singurăţară, la o singură fami-lie? Am vrut tare mult săştiu".

Romanul “Ben Hur”este construit clasic, pre-ferându-se istorismul şiubicuitatea naratorului,distribuţia acţiunii în ca-

pitole omogene cu refe-rinţe biografice consoli-date de detaliultoponimic fiind o parti-cularitate. Tehnic, el estecompus pe planuri con-vergente, perimetrul po-litic şi cultural fiindarmonizat cu o povestemistică în desfăşurareacăreia personaje-mar-tor acced la geneza Mân-tuitorului. Pe de altăparte, capodopera epicăa polonezului HenrykSienkiewicz - “Quovadis” - un incontestabilşi grăitor proces al sacri-ficiului uman întru plăs-muirea şi transmitereacredinţei creştine, dez-voltă o istorie şi o reali-tate îndepărtată, ohaotică reprezentare atrecutului scris sub stă-pânirea divinizării laice,o panoramă exuberantăa unui tiran hedonist.

Cele două romanesubscriu comparativis-mului ideologic, politic şicontextual, reprezentânddouă unităţi etnice dife-rite: Iudeea - leagănulprimilor creştini; Romapostchristiană - centrulopulenţei materiale, con-dus de o personalitate cugândire abominabilă.Dacă primul romansubscrie epociic o n t e m p o r a n e

De la fundament istoric lamişcare globală: Ben Hur şiQuo Vadis - itinerarul creştinilor

Drumul credinţei (1)

4


Mântuitorului ,credinţa în Dum-nezeul Unic fiind

o necunoscută accesibilăunei comunităţi res-trânse, al doilea romanreprezintă postum asi-milarea acestei credinţe,ferm şi insurmontabil,cu riscul continuării su-primării fizice a adepţi-lor ei. De la Irod la Nero,constanta punitivă certi-fică repulsia demnitari-lor faţă de existenţa uneialte puteri decât perso-nale, decizia lor priori-zând asupra sorţiisupuşilor. Ambele capo-dopere îmbină elemen-tul ficţional cu cel real,descriptivismul şi dialo-gismul fiind accesorii alecompoziţiei epice. Abor-darea diacronică a ele-mentului creştin estenotabilă deoarece în am-bele opere narativeacesta implică modif-icări ale structurilor so-ciale şi culturale, iar im-pactul lui este unulperpetuu.

Incipitul scrierii luiWallace este referenţial,descriind un mediu idi-lic, captivant, un cuib alunor poveşti intere-sante despre valori mo-rale şi civice care defi-nesc umanitatea. Istoriipersonale, scene dinviaţa unor indivizi caredescind dintr-un neamsfânt, cu o evoluţie mira-culoasă, justiţiară şiamprentă divină, totulîncununat de prezenţafizică a Mântuitorului,tămăduitoare şi salva-toare. Prezenţa celor treimagi reuniţi sub semnuldivin - Steaua - în loculnumit Betleem, precumşi menţiunea conduceriilui Irod, actul său de cer-

cetare şi pruncucidere,detaliile biblice sunt ar-monios completate decele realiste, semnalatede existenţa evreului BenHur. Protagonistul areun destin premeditat.Asistă la ceremonia pro-curatorului roman şi esteînvinuit de tentativa deasasinare a lui Gratus,pricină din care este în-lăturat de lângă mama şisora sa, aruncat în galeraromană. De acolo, trans-formarea sa spiritualăeste generată de întâlni-rea cu Mântuitorul care-i dă apă când eroul esteînlănţuit, eveniment me-morabil. Vâslaş agil şi cuţinută nobilă, Ben Hureste simpatizat de tribu-nul Quintus Arrius care-l adoptă şi-i oferă poziţiesocială. Firea sa răzbu-nătoare îl însoţeşte în ac-ţiuni fără precedent: îlcunoaşte pe Simonide,sclavul tatălui său, acărui istorie este tumul-tuoasă şi captivantă, pefiica acestuia Esther, peMalluch, pe şeicul Ilde-rim cel Generos, pe egip-teanul Balthasar, unuldintre magi şi pe fiicaacestuia, Iras, toţi cuaporturi benefice sau nuîn existenţa erouluievreu. Dincolo de bogă-ţie şi de statut, Ben Hurinsistă asupra căutăriimamei şi surorii sale,dar este şi profund dedi-cat protejării Regelui Iu-deilor de care fuseseinconştient captivat încădin momentul primei in-teracţiuni cu Acesta. Dela alura evreiască nobilă,firească, candid afişatăîn convorbirile cu Mes-sala, prietenul său dincopilărie - ajuns soldatroman cu caracter infa-

tuat, Ben Hur tânjeşte laun temperament multmai dur, pe care-l va ci-zela în întreaga sa aven-tură.

Autorul prezintă opoveste despre Hristosobiectiv reflectată în fap-tele şi contextul istoric alprimilor ani ai uman-ităţii, naşterea şi copilă-ria Acestuia fiind pro-zaic descrise, uneoriinserţiile premonitoriifiind indicii ale loialităţiifaţă de sursa biblică. De-taliul toponimic, istoris-mul şi ilustrarea poziţieipolitice a Romei faţă deIudeea, menţiunea celordoi părinţi lumeşti aiMântuitorului şi subtileimpresii dogmatice fil-trate de concepţiile co-munităţii mixte, totulalimentează analiza pri-melor forme de manifes-tare religioasă. Siguranţaexistenţei AdevăruluiUnic, supremei forţesine qua non este resim-ţită din preliminariileepice. "Sufletele lor seînfiorară de emoţie di-vină; căci prin acel mira-col recunoscură PrezenţaDivină". Magii, ele-mente asupra căroraDumnezeu îşi certificărolul de Atotputernic,Unic şi Ziditor, sunt di-fuzorii veştii Naşterii"Celui Care este Rege alevreilor" : "- Ce va să ur-meze după venirea Lui?/- Mântuirea oamenilor./- De ce vor fi mântuiţi ?/- De ticăloşia lor./ -Cum?/ Prin puterile di-vine - Credinţa, Iubireaşi Faptele Bune."

Precizările mameievreului cu privire la sta-tutul unui popor privile-giat, o rasă pură şiiubită de Dumnezeu,

menţiunile care valori-fică originea credinţeimonoteiste în descen-denţa lor întăresc roluliudeilor în difuzareacreştinis- mului. Textulromanului abundă înimagini sublime în caresolicitudinea consacrăriimotivelor sfinte şi vehe-menţa acestei familiidestituite care apără cre-zul personal religios suntmarcate de convingereacă Mesia este Cel Aştep-tat. "Nu există nicio legecare să stabilească supe-rioritatea naţiilor. Unpopor se naşte, îşi tră-ieşte viaţa şi moare, fiedin vina lui, fie de mânaaltuia care, venind la pu-tere, pune stăpânire pelocurile lui şi scrie unnume pe monumentelelui. (...) Să-i comparămpe evrei şi pe romani.Semnul cel mai simpludintre toate este viaţapoporului de zi cu zi.Despre asta am să spunnumai că Israel l-a uitatcâteodată pe Dumnezeu,pe când romanii nici nul-au cunoscut; prin ur-mare, comparaţia nu ecu putinţă. (...) Aşa seface, fiule, că din toatălumea numai Israel alnostru îşi poate disputasuperioritatea grecilor

şi poate să se ia la în-trecere cu ei pentru lau-rii adevăratului geniu.Spre deosebire de cele-lalte popoare, egocen-trismul romanului estela fel de orb şi de nepă-truns ca şi platoşa care îiacoperă pieptul. (...) Bă-iatul meu, îţi cer să Îlslujeşti pe Domnul.Domnul Dumnezeul luiIsrael, nu Roma.

Va urma

4


AbandonCrezi că nu se pot dizolvacătuşele pentru suflet?Cât timp îţi pasă, poţi fi rănit.Da, doar atât. Agăţi visuri prezumţioaseîn oglinda clipei,Rupi crâmpeie de curcubeuPe care le striveştiGhinionistCând clipeşti.Există un intervalal ruminaţiilor emoţionale, Când derulezi ca-ntr-uncinematograf pelicula prăfuităDe zeci de ori,c-o disciplină claustrală.,,A durat exact cât trebuia!”îţi şopteştiŞi-ncepi procesul rescrierii,al arhivarii.. Fărâme de bucurie răsucitepe fusul destrămării, Zdrobite de mii de lespezide andezit,Cristelniţe de lacrimişi-un gol năucitor -Atât s-a păstrat încămara amintirii...Şi ele, amintirile,au adormit pe fân, în pod,Lovite parcă de un morb,Ameţite de durere.Lanţurile moleculars-au contorsionat

Prin miliardele de galaxiiIntonând simfonia disoluţiei,Iar tu,Trubadur al nopţilor de iarnă...Devii evanescent,Praf cosmic

Într-un spaţiu Curbat şi găurit.

Armonia contrariilorUn clarobscur liliachiumânjit cu mangalÎnrămează impozant infinitul,În vreme ce Armonia şi Entropiaîşi dau mâna deasupra hârtiei Ce-şi aşteaptă rândurile –fosile săpate-adânc în timp.Târziul întârzie să calce lasciv,În ritm de sarabandă,Pe vertebre, pe timpane,pe plămâni...Îţi ofer-un răgaz de a coaseCu albatroşi spintecaţifisura realităţii,Un răgaz de a credecă eşti nemuritor..Moartea-i înscrisă-ncelulele noastre!Există forme de rezistenţă!Să alungăm târziul din noi!Tic-tac! Orologiul destrămăriiţese felii de existenţă...,,Să-i stricăm mecanismul!”–propune perfid osul. ,,Să-i zădărnicim planul!” –chicoteşte mefistofelic retina.Ei...şi dac-am putea faustiansa-i poruncim clipeiSă stea în loc, oarece-am schimba?Cum poţi opri moarteacând te-ai născut cu ea?

Dimineaţă montanăRăsare soarele pe muntelede smarald,Arcuindu-se-n clipe ritmatepeste râpe şi năvalnice cascade.Încărcat cu miresmede cimbrişor şi lavandă,Adie vântul. Cad stropi de liniştepeste valea încă dormitândă.Aud doar murmurul gândurilorce mustesc clinchenitoareŞi-un zumzet fraged de albine.Tăcerea din inima unui macInundă pupilele desfătatede senzaţii,

Când ceaţa – peliculă subţire -Brodează cu degete gracile O ţesătură de borangic Pe crestele alpine. În sihăstrie, doar munteletrăieşte smeritCa un sacerdot dăltuitcu hornuri, doline şi chei,Ancoră sădită-n istorie,Martor tăcut al celor lumeşti.Puritate...descătuşare...! Strivesc cu călcâiul firavecrâmpeie de iarbă-nrouratăŞi trupul-mi tresaltă spontanDănţuind în arome puternicede conifere. Respir cu umărul,cu podul palmei, cu glezna...Natura tresare şi-şi scuturăcoama de fluturi şi floriPrin poieni însorite,în aer montan, Pe culmi stâncoase şi-abrupte,În şisturi cristaline,calcare şi gresii,Unde şuvoaie de apă vieoglindesc cerul de opal. Prospeţime tolănită-n soare! Tremură firav picuri de apă –clopote de argintAninate încă-n brazica nişte felinare, Iar timpul zâmbeştedin maci rubiniiŞi deapănă înc-o poveste...

Poeme de

MihaelaOancea

Octavian Lupu

De pe terasa hoteluluipriveam valurile măriicum brăzdau suprafaţaorizontului până departeîn zare. Strigătele pescă-ruşilor sfredeleau liniş-tea zorilor de zi înaintede apariţia zgomotuluiprodus de nenumărateleautovehicule ale oraşu-lui. Mirosul sării seamesteca în bătaia vân-tului răcoros, însă totuşiplăcut la atingere, pemăsură ce rafale dinspremare veneau asupramea. Şi amestecate cuaceste nenumărate sen-zaţii, o mulţime de im-agini îmi veneau înminte din vremuri demult apuse, dar care prinalchimia misterioasă amemoriei, mai stăruiaucu prospeţimea expe-rienţelor din nou trăite lao aceeaşi intensitate du-reroasă.

Îmi aduc aminte,când copil fiind, veneamîn tabără pe litoral, deregulă la Eforie Nord, cudorinţa de a mă bucurade experienţa atingeriimării. Valurile nu măsperiau, ci dimpotrivă,îmi generau o atracţieaproape irezistibilă.Ştiam să înot, puteam sămă deplasez cu uşurinţape suprafaţa apei, dar celmai mult îmi plăcea săsimt nisipul călcat subpicioare şi curentul pu-ternic ce mereu îşischimba direcţia ce teîmpingea înainte şi în-apoi fără nicio regulă.

Dialogul cu marea serezuma la un fel de joc alatracţiei şi respingeriiîntr-o succesiune impre-vizibilă. Cam în felulacesta percep curgerea

timpului în momentul defaţă, ca o scufundareîntr-un ocean de parti-cule ce alterează regulilespaţiului. Acesta dinurmă ajunge să se fărâ-miţeze sub acţiunea pi-căturilor eterice alevremii ce transformămereu chipul lucrurilorvăzute. Imaginile trecu-tului apar şi dispar înşi-ruite caleidoscopic;trăirile asociate apasă cuputere asupra harpei su-fletului; noi impresii iesla suprafaţa cu intenţiaunei clarificări necesare,dar imposibil de realizat.

În cele din urmă, difi-cultatea integrării frag-mentelor de memorieajunge să mă oboseascăfiindcă etalonul logiciinu poate să pună ordineîn trăirile ce s-au acumu-lat în nenumărate stra-turi de-a lungul vieţii. Şiatunci, mă las în voia va-lurilor timpului, care măpoartă pe drumuri cemereu se schimbă înjocul dantelat al iluzieisau realităţii efemere.

Dar pe măsură cedansul imaginilor se în-cheie, reverberaţiile ar-moniei îi iau locul. Cuvibraţii ce transcend ori-zontul imediat şi pe mă-sură ce orizontul priviriidevine mai clar, luminasensului ce străbate vea-curile începe să se facă

simţit, chiar dacă el nupoate fi redat prin cu-vinte. Fiindcă undeva,dincolo de înţelesul obiş-nuit al vorbirii se aşterneinfinitatea combinaţiilorposibile, ce niciodată nuva fi epuizat pe deplin.

Din nou, disting profi-lul nisipului de pe plajă,undeva în Mamaia, locprin care am trecut demulte ori. Disting valurilemării, care macină, ase-menea timpului, stâncileadâncului şi le trans-formă în particule fine pecare le aruncă pe mal îm-preună cu o puzderie decochilii ale diferitelor ani-male marine. Iar acestlucru mă conduce să con-templu efemeritatea tu-turor lucrurilor până lapunctul în care se pare cădistrugerea va deveniuniversală, fără putinţăde evitat.

Însă imediat, gândulîmi este atras de imagi-nea răsăritului de soare,care m-a fascinat de fie-care dată când am venitpe aceste meleaguri. Dinfericire, de pe litoralul ro-mânesc este imposibil săvezi asfinţitul în mare alsoarelui, însă răsăritulsău se profilează magni-fic în fiecare dimineaţă.Prin raze strălucitoare deculoare galben-portoca-lie, astrul generator delumină se ridică din mare

înconjurat de raze ce seproiectează magnific pefundalul cerului. Acestspectacol se desfăşoarăpe durata câtorva zeci deminute, până când inten-sitatea sa devine prea pu-ternică pentru privirilenoastre. Acest salut oferitde soare întregii naturipune totul în mişcare şidetermină uitarea instan-tanee a nopţii care a tre-cut împreună cu visele,himerele şi umbrele ei.

Însemnătatea răsări-tului de soare a fostmereu avut în vedere întoate culturile majore alelumii. De exemplu, egip-tenii se temeau ca nucumva soarele să nu mairăsară pe cer după trece-rea timpului nopţii.Această viziune a pro-pulsat cultul acestuiastru în centrul întregu-lui sistem religios de laacea dată, iar acest gândmă determină să reflec-tez din nou, dar într-odirecţie diferită.

Amintirile se trans-formă într-un nisip denssub acţiunea devora-toare a timpului, însăimaginea răsăritului desoare îmbracă mereu vi-ziunea prezentului şiperspectiva viitorului.Cumva, noi, fiinţeleomeneşti, avem aceastăvocaţie a viitorului şi maipuţin, sau chiar deloc, atrecutului. O senzaţie dezădărnicie ne va întâm-pina ori de câte ori încer-căm să ne cantonăm înexperienţele şi eveni-mentele din decursultimpului ce s-a scurs.Aceasta este o dimen-siune insondabilă a rea-lităţii prin care trecem,iar a insista asu-pra ei reprezintă o


Un Răsărit de Soarepentru Fiecare Zi

4

greşeală.Mult mai im-

portantă rămânecapacitatea de a trăi înfiecare zi experienţa răsă-ritului de soare; să ieiviaţa de la capăt zilnic re-prezintă un act de înţe-lepciune; să trăieşti lamaximum clipa prezentăînseamnă să te bucurimereu de darul vieţii; săignori feluritele umbre ceîncearcă să se aşterne îninima ta îţi oferă posibili-tatea de a fi cu adevăratfericit. Şi de aceea, în aceadimineaţă în care pri-veam superbul răsărit desoare de pe terasa unuihotel de pe litoral, am în-ţeles că dincolo de cre-pusculul dimineţii se află,cu siguranţă, o nouă zi.

Bineînţeles, există uncrepuscul al asfinţituluiasupra căruia stăruie in-voluntar mintea noastră,o viziune ce se termină

cu întunecimea impene-trabilă a nopţii. Aseme-nea unor tentaculeinvizibile, această im-agine ne sfredeleşteinima şi ne tulbură emo-ţiile prin aşteptări nega-tive pline de neprevăzut.În această perspectivădureroasă mi-am petre-cut o mare parte a vieţiipână când am ajuns săsondez adâncimea aces-tui abis existenţial, cetinde să distrugă com-plet bucuria vieţii.

Din fericire, ceva dininteriorul meu a refuzatsă meargă până la capătpe acest drum şi astfel,am intuit realitatea ce-luilalt crepuscul, de di-mineaţă, care are un cutotul alt înţeles. Este caşi cum ai intra pe un alttărâm în fiecare zi. Rea-litatea poate fi oarecumsimilară, dar de fapt ease schimbă de fiecare

dată. Ziua de astăzipoate să semene cu ceade ieri, dar are multe lu-cruri schimbate, cel maiimportant factor fiindtimpul, care a alteratcreativ spaţiul pe care l-am părăsit o dată cu în-ceperea nopţii.

Şi astfel, am părăsitterasa de pe care pri-veam tăcut naştereaunui nou spaţiu-timp cuhotărârea fermă de a numai lăsa niciodată caperspectiva apusului sămai îmi umbrească ziuacontinuă pe care mereudoresc să o trăiesc deacum înainte. Acest saltde perspectivă m-a de-terminat să împărtăşescimpresiile ce m-au con-dus la intuiţia începutu-lui ce se desfăşoară înfiecare experienţă princare cumva trebuie sătrecem. A distinge ger-menul naşterii vieţii în

ţesătura prezentului re-prezintă fundamentulînţelepciunii practice pecare fiecare dintre noi artrebui să o aibă.

De aceea, puterea dea privi dincolo de întune-ric ascunde în ea vocaţiade a fi capabil să distingirăsăritul soarelui în fie-care zi şi de a înţelege căun nou continuum spa-ţiu-timp ne este pus ladispoziţie. Trecutul s-afărâmiţat în particule denisip, dar prezentul şiviitorul se desfăşoarălarg înaintea noastră. Defapt, aici se află capacita-tea de a trăi fiecare zi înperspectiva renaşterii şiregenerării interioare.Cât de înălţătoare ar figândurile noastre dacăle-am lăsa să se prindăde tabloul luminos alzilei ignorând noaptea cese aşterne mereu înurma noastră!


4

nuferii albiîn palma răsăritului plâng flori de măr,la amiază macii mi-au sângerat pe gând,nisipul mă înveleşte cu buzede sărut neterminat...pe aşternutul înflorat al canapelei râde în hohot,răsfăţată umbra ta!

n-o mai ating, nu mă ajută pasul frânt,năframa mângâierii înfăşuratăpeste zi mi-a inundat dorinţa,tăcerea mi-a lăcrimat pe vis...

nuferii albi culeşi de tineau prins contur de libelulă vişinie verdele tulpinii s-a uscatpeste lumina nopţii mele ninge...

coroana de nisiprâzi unui soare nou răsăritliniştea ta nu sunt eu...am apusodată cu zorii unei dimineţiprea fierbinţiîn care ai renăscut ca un prinţînconjurat de sirene, o stea căzătoaredin nisip îţi întinde coroana...

ştiu...se simte în vântul gestului,în aripa tăcerii, peste podişul surâsului,în scorbura crestată de oftatcum pasul se micşorează către mine,din ce în ce mai fugar, mai visător spre umbra din ecouri a femeii din visecu gust de rodie,buze de cireşe coapte,nume de flori, ochi de azur

piele bronzată, coapse lungi!tardive, regretele macină, pârjolescsar peste jurăminte şi orgoliirecheamă umbre cu lavă fierbintepeste visele vii jelesc amintiri...

doar un lutam fost plămădită primăvaradin lut bătătorit cu tălpi fierbinţide ţăranihrănită cu lapte şi miere,susurul Leaotei curgând molcomîngâna tihna cu somnulla umbră de sălcii pletoaselegănată pe valuri de spice de grâutata secerând, mama legând snopii...privire blândă, zbor de porumbelal păcii unui întreg univers,zbuciumul lumii întregi viforândpeste clopotul inimii stă pregătitde tornadă peste toată linişteadin ungherul speranţei.dragostea unică o simt vulcanicomul iubit pe altă planetă doreştesă fie considerat ca localnic...

Poemede

AnaHâncu


Poeziasensului

Elena Armenescu

Am asistat în Bucureşti pe 14decembrie 2012 cu încântare laprezentarea a două cărţi de poezieremarcabile, şi anume: „Crocedella Rosa Rossa” (Crucea întran-dafirată) de Liviu Pendefunda şi„Zamolxeion” autor Petru Solo-naru, fiecare volum cu particula-ritaţile sale, dar cu o trasăturăfundamentală care le uneşte şipermite încadrarea lor în catego-ria operelor rare ce-şi trag sevadin echivalenţa semnificaţiilornăscute din simboluri veşnicindmemoria aflată mereu pe o axă as-cendentă, căutătoare a sacrului.

Poeziei, chemată să facă „aurulsensului din plumbul semnelor”, is-au dat mai multe definiţii. Ceicare scriu, ştiu cum se petrece aceastare de graţie pe care o numim in-spiraţie: coboară, te împresoară şi-ţi crează o stare euforicădeosebită, ce nu seamănă cu bucu-ria stârnită de alte împrejurări.

Încă din antichitate poezia afost şi a ramas o artă a magieialbe, versurile fiind rostite incan-tatoriu sau acompaniate de mu-zică, dubland astfel efectul chiarcurativ al Cuvîntului asociat melo-terapiei care acţionează pe anu-miţi centri nervoşi responsabili curelexarea, cu starea de vis cu ochiideschişi, cu reveria. Să ne amin-tim însă că şi în timpul viselor dinperioada somnului putem primiinformaţii revelatorii izvorâte dinpropriul subconştient care tezau-rizează întreaga experienţă onto-logică. Mulţi savanţi –unii chiardeţinători ai premiului Nobel – aumărturisit că idea fundamentală,determinantă a cursului cercetări-lor le-a fost dezvăluită în vis. Prinurmare, aşa cum visele sunt des-tăinuitoare, ele pot conduce şi la

iluminare – evident când „tere-nul” este pregătit.

Există o diferenţă privind trăi-rea poetică în vis sau în starea deconştienţă? Eu cred că nu... Aicidoresc –deşi domniile voastre cu-noaşteţi - să fac o precizare şianume, că starea de conştienţă(termen la care se recurge pentrua explica starea de nesomn) nueste aceeaşi cu cea de conştiinţă,expresie cu care se face de multeori confuzie de către necunoscă-tori ce din nefericire uneori îi în-tâlnim, îi auzim mai exact, în modregretabil şi în mass media ( înspecial la TV!) Conştiinţa este unsentiment al responsabilităţii, estelegată de moralitate, de îndatori-rea ţinând de demnitate, onoare,dreptate, adevăr, contingenţa cudivinitatea, de unde şi atribuireacalităţii ei ca fiind o adevăratăPoartă spre cer. Se spune că Dum-nezeu inundă conştiinţa cum ra-zele soarelui o cameră întunecată.În starea de conştienţă omul îşi dăseama de realitate, sub toate sen-zaţiile şi percepţiile prin interme-diul cărora mediul înconjurător îlinformează asupra adevărului,dar aceasta nu este poezie!

Ce este totuşi poezia?O stare ambiguă elaborată în

spaţiu-timp a inconştientului încare întâlnim prezenţa simultanăa mai multor sensuri, exprimateuneori în metafore pentru a redaîn cuvinte omeneşti nectarul înţe-lepciunii distilat din graiul îngeri-lor, şoaptele nopţilor înstelate,susurul izvoarelor, tăcerea munţi-lor, în ritmul pulsului cosmic, princare sacrul coboară în profan să-lrevigoreze, aşa cum o face prinepifanii dătătoare de energii de tipsolarian. Ea -poesia- genereazăînţelesuri multiple, după specifi-cul gândirii cititorului. Aş afirmacă se apropie mult de parabolă...

Există ceva mai presus de poe-zie? Răspunsul este cu siguranţăafirmativ: Da! Tăcerea, aducătoarea seninătăţii, a păcii interioare. Sespune că Dumnezeu se află în par-

tea cea mai adâncă a tăcerii! Înacest context se pune întrebarea: -Ce este poetul? (Onomaturgul)...Asemeni Taumaturgului (vindecă-tor, făcător de minuni), poetul esteun iniţiat! Este cel ce ştie că ,,ce nuse vede’’ este mai aproape de ade-văr, de lumină.

Poetul este dotat cu instinctulSEMNELOR, are inteligenţa ca-pabilă să desluşească

SEMNIFICAŢIA lor, se poatedesprinde de forma lor exterioarăşi pentru un moment se predăprofunzimii unui simbol. Doar aşapoate lua naştere un nou pas al re-cunoaşterii. Mă intreb deseori,câţi nu trec pe lângă simbolurisacre fără să le cunoască noima –uneori pierdută în negura vremu-rilor, - redescoperită de puţinicare urmează calea luminii.

Când au apărutsimbolurile,

de unde provin ele?Din timpurile străvechi, de pe

vremea legendarilor, învăţătoriispirituali s-au confruntat cu o pro-blemă dificilă, de a nu putea ex-prima şi transmite auditoriului încuvinte, frământările, procesele in-terioare într-o formulare accesibilălor şi au recurs la elemente pe careei le puteau inţelege, la animale decele mai multe ori sau la formegeometrice ce le-au ales şi le-au in-vestit cu calităţi mistice, în forţa şicalitaţile cărora se manifestă caleareîntoarcerii din viaţa teres-tră în natura superioară 4


care le-a creat. Percepereamesajului acelui symbol deun contemplator cade în au-

toritatea gradului său de conşti-inţă, de evoluţia lui spirituală. Prinprisma aceasta se statorniceşte cătrebuie să admitem că nu existănumai o singură interpretare, oriexclusiv una corectă.

Filozofia învăţăturii universalevorbeşte despre şapte trepte aleconştiinţei. Dar dacă nu există do-rinţă interioară profundă, un dorimanent pentru această cunoaş-tere, un fel de punct nodal la caresimbolurile se pot conecta, atunciomul nu le va lua în considerare,privind doar forma lor exterioară,cea a iluzoriului.

Poetul – ca un autentic iniţiat,tinde să redescopere formaeternă, colindă pe calea ocultăasemeni alchimistului - aflatmereu în căutare- spre o imitare aFacerii dintâi. Pentru a înfăptuiacest ţel, el are patru chei încă dinetapa primordială, ce au deschisde altfel şi uşile spre mituri şi le-gende, spre care se întoarce ori-care poet adevărat, indiferent deperioada în care a trăit şi a scris.Aceste patru desluşiri sunt consti-tuite de fapt din patru cuvinte ma-gice : două substantive (urzeală,sacralitate) şi două verbe (a numi,a tăcea). Adam a fost invitat deCreator, de Marele Arhitect sauMarele Anonim cum îl numea Lu-cian Blaga- să numească, să deanume vieţuitoarelor! Ei bine, poe-ţii continuă să caute -şi unii chiarreusesc aşa cum Liviu Pende-funda ne-o demonstrează prin vo-lumele sale de poesie, să găseascăprintr-o alchimie spirituală -caleade îngemănare a umanului cu di-vinul. Aspiraţia sa poetica de zborasemeni magului călător de atrece peste convenţiile omeneşti,spre a desfiinţa graniţe adoptândun sistem stilistic -filozofic origi-nal obţinut prin mai multe mij-loace lirice despre careantevorbitorii mei (distinşii scrii-tori Emil Lungeanu şi Geo Vasile -traducătorul volumului „Crucea

îndrandafirată” în limba italiană)au vorbit pe larg, îl ajută să ajungăşi evident să-l conducă şi pe citi-torul avizat într-un teritoriumagic dincolo de timp şi spaţiu,pe drumul iluminării lăuntrice.

Revenind la una din cheile „ur-zelii ” poetice să auzim cum for-mulează lucrarea poetului PetruSolonaru în volumul său „Zamol-xeion”, la care mă voi referi încontinuare, citez: „Cum şi-a urzitlucrarea, lucrând-o în ursire,/ devis, mirări s-ascundă -a visa As-cuns să mire,/ blamat, el strângeşoapte şi’într’însele cu grijă/ to-peşte isihia, încremenirii tijă.” Neîntrebăm: Ce-l caracterizează pepoet? Aflăm răspunsul chiar de laautor, din partea a patra a poe-mului „Zamolxeion’’, intitulatăARHEION: „Avida căutare-îndeja găsire, sfântă/ silaba- OMdurării, suprema-i pace -o cantă.”şi... „Cât sinea, dăinuitul, irumpesă asume/ şi’înfiorat aşterne am-prentă fără nume,/ pe-a bineluicărare, în destinal să fie/doarOMUL stă mişcării, mişcând sta-tornicie”. Se poate afirma că PetruSolonaru invită la o re-edenizareprin cuvânt, prin poezie? Da!

Noţiunea de cetăţean al raiuluine surâde oricăruia dintre noi...Pentru cei care cred în reîncar-nare, este de admis cazul că poetulPetru Solonaru a trăit într-o pe-rioada antică şi ceea ce scrie parefi venit dintr-o amintire ances-trală, prin faptul că aşează în timpşi spaţiu vremea zeului geto-dacZamolxe, făcând în scrierea saample referiri la date geografice(ţări - Sciţia, Patria Hylee, Pelas-gul, Geţia, Dacia Căciulii, CyteeaNeagră – vârful muntelui sacru -Kogaion, insula Leuke - insulaŞerpilor - fluviul Danubius, Istrul,Oceanul Potamos, etc), la floră:Fucsia, Camomilla - muşeţelul-plantă medicinală, tămăduitoare -Trandafirul, Irisul, care „sprevânturi patru revarsă lumina”, du-cându-ne cu gândul la TETRADĂşi TETRAKTYS (4+3+2+1)=10,adică Unul (fără zero) sau IO, si-

laba sacră a voievozilor români,vocabulă cu care îşi începeau re-dactarea oricărui act oficial. Aşacum două triunghiuri suprapuse–unul cu vârful în sus, reprezen-tând umanitatea ce aspiră spre cerşi altul cu vârful în jos, care închi-puie divinitatea ce-şi revarsăharul spre Pământ, spre întreagacreaţie – realizează steaua luiDavid, tot astfel două pătrate su-prapuse printr-o mişcare detranslaţie realizează octogonul –simbolul sacru al zamolxienilor,pe care-l regăsim în biserica orto-doxă. După cum se ştie zamolxia-nismul a continuat să existe înparalel cu creştinismul până spreanul 1000 DH.

Unii afirmă că de fapt nu a pie-rit ci are o continuitate, în specialprin respectarea sărbătorilor pre-creştine (Drăgaica, Sânzienele,Colindele cu măşti, Lupercalia,travestirea în animale ş.a). Prinurmare, în volumul „Zamolxe-ion’’, pe lângă menţionarea ritua-lurilor arhaice (precreştine) cumar fi Caloianul, tradiţii, dansuri caCiuleandra, legi omeneşti – cutu-mele bellagine, sunt amintite zei-tăţi locale ca Hestia, Armina,Arhemora, Circe, Uran, Echidna,Hesperus, care alături de Zamolxecreau o stare de theosis, de în-dumnezeire a locurilor şi oameni-lor mai cu seamă în zileleconsacrate sărbătorilor când sepracticau ritualurile specifice fie-carui eveniment sau anotimp. „-Da, zăbovirea’în spirit, chiar deprinosul speră,/ când cu pustiaspumă Pont -Euxin se ceartă,/ dăpietrei din altare mult veneratasoartă.” Sigur nu este uitat niciAntroposul noetic, nici aletheia cutrimiteri clare la celebrul şi arhi-cunoscutul dicton ecleziastic Va-nitas vanitandum omnia vanitas(Deşertăciune a deşărtăciunilortotul este deşertăciune)

De fapt ceînseamnă religia?

După Tertulian se aso-ciază verbul ligare = a lega,

4

4


cu prefixul re-ligare , religio(adică a lega din nou pe Omde Dumnezeu). Acum la în-

ceputul unei adevărate Revoluţiispirituale, este suficient să par-curgem pentru început doar cu-prinsul acestui volum şi să ne dămseama că poetul a folosit o multi-tudine de simboluri sacre care săne trimită cu gândul ori să stâr-nească dorinţa unei cunoaşterimai profunde a rostului nostru pepământ, a desprinderii de traiulexclusiv pentru a supravieţui, ci avieţui pentru devenire şi înălţare.Astfel, în afara altor semne geo-metrice ca: cercul, punctul, elipsa(Oul) sfera, vom citi pledoariile:Despre suflet, Epifania Oului, Ba-zilica, La temniţa lui Socrate:„Viaţa viitoare nu va fi să sorb/dacă’în cea de astăzi, învăţând,sunt orb./ Între- a şti şi- a face,timp, credinţă, tot/ stăruie sătreacă de captivul colb.” (Între-aşti şi-a face)

Vom întâlni pe parcursul lectu-rii: Mlaştina, Muza, Iluzia, Punc-tul, Albina, Corola mesiană,Numărul, Sâmburele morţii, Cer-cul, Unul, Cuvântul, Hermeneu-tica, Poarta unghiului, care netrimit la ritualul de noviciere înspiritul misterelor eleusine undeiniţierea - aşa cum este cunoscut-constă într-o ceremonie ce presu-pune : muza, somnul mistic,moartea simbolică, catharsică,stropitul cu apă sau cufundareapâna la gât în apă, în borboros –mlaştina ce desemnează stareamajorităţii oamenilor din care ini-ţiatul se desprinde, iese purificat,schimbat ,adică „înainte de a secăţăra de stele, (sallire alle stelle)oamenii trebuie să elimine posibi-lităţile lor infernale”.

Scrierile hermeneutice şi filo-zofice începand cu cele ale luiHermes Trismegistul, Pythagora(Imnele sacre, Numerologia, ş.a),Platon, Confucius, Biblia, Yi King,unele dintre Scrierile Sfinţilor tri-mit la ideea menţionată în CarteaSfântă, şi anume: „carne şi sângenu vor intra în Împărăţia Lui

Dumnezeu”. Atunci cine?... Evi-dent, sufletul, acea parte nevăzutădin om, spiritul lui! De aceea tre-buie să acordăm atenţie maximăşi timp suficient din efemeranoastră existenţă pământeană, în-ţelegerii acestei teme a îmbogăţiriişi înălţării spirituale.

Angelus Silesius afirma: „DacăHristos s-ar naşte de o mie de oriîn Betlehem dar nu s-ar naşte şi întine, atunci tu rămai pe veci pier-dut”. Cum să se nască Iisus în fie-care? Poate ne ajută volumul„Urmarea lui Hristos” scris deToma de Kempis, aşa cum au fostajutaţi mulţi de-a lungul veacuri-lor ( care au mers exclusiv pe caleacreştinismului) dar eu voi numidoar trei mari poeţi români deti-nuţi politici: Vasile Voiculescu,Nichifor Crainic şi Radu Gyr, cândse aflau în temniţele comuniste.

Cine este Iisus?Fiul lui Dumnezeu, născut din

Maria Fecioara în Betlehem (CasaPâinii), cel ce a copilărit în Naza-ret, însemnând floare sau lăstăriş,localitate ce se află situată pepanta muntelui Karmel, care,întraducere, singularizează Grădinalui Dumnezeu sau Via lui Dumne-zeu, Iisus fiind acel om care locu-ieşte în Grădina lui Dumnezeu cao floare. Ilustraţii medievale plinede picturi, figuri simbolice ale:urii, geloziei, doliului, sărăciei,ipocriziei, bătrâneţii, etc. aratămizeriile şi păcatele omului dia-lectic, legat de materie.

Cel care reuşeşte să treacătoate aceste păcate ca pe niştevămi, ajunge să primească cel maifrumos dar al dragostei, Roza,trandafirul inimii, aflat în centrulCrucii, în locul unde se intersec-tează ramificaţiile crucii (imagi-nând un OM cu braţele depărtateîntocmai ca Iisus răstignit, care nuîntâmplător a primit această mo-dalitate a morţii umilitoare şi to-todată nedreaptă din parteaspeciei umane! „Cine are urchi deauzit să audă ”, zice Sf. Ioan Gurăde Aur. Amintesc încă un aspect al

faptului că în „Paradisul” luiDante din Divina Comedie, poetulpovesteşte despre o rozacruceuriaşă ca despre un ocean al lumi-nii: „Şi dacă rădăcina ei este udatăde astfel de lumini/ Îţi poţi închi-pui cât de larg se deschide Roza/Şi ce depărtări ale cerurilor eaacoperă./ Îndepărtarea sau apro-pierea n-au efect acolo,/ Acest loceste chiar în mâna lui Dumnezeu.”

PentagramaAm lăsat spre sfârşit menţio-

narea unui simbol important -Pentagrama. În filozofia orientală,ca de altfel şi în medicina tradiţio-nală chineză, acest semn este în-cărcat de multiple înţelesuriasupra cărora nu mă voi opriacum. În hermeneutică - pentrucă despre aceasta este vorba -Pentagrama a fost şi este simbolulomului renăscut. Ea întruchi-pează universul şi permanentaschimbare a acestuia în care semanifestă planul lui Dumnezeu.Dar trebuie să subliniez că unsimbol are sens nu numai cândeste descifrat, ci când este aplicatîn viaţă. Dacă în microcosmosultău ai transpus Pentagrama,atunci ai învins moartea şi ai stră-bătut cărarea transfigurării, nespun maeştrii.

De ce trăim?Ca să creştem, să ne dezvol-

tăm, să căutăm cărarea Luminii,drumul de întoarcere spre Dum-nezeu. Cum putem să făptuimacestea? În primul rând întărindENDURA, adică baza inţelegeriilăuntrice, condiţia detaşării, a li-niştirii transformatoare, autopre-darea unui principiu înalt careconduce la revelaţia interioară.Mult mai multe trimiteri vor faceînsă cu siguranţă volumele depoezie - îmbogăţitoare ale spiritu-lui – care au fost lansate azi şi des-pre care s-a vorbit pană acum şisunt convinsă că se va mai vorbi!

4


Puţini oameni, ceialeşi, ştiu că există o sin-gură zi in fiecare an,când, la apusul soareluideasupra Sfinxului de peplatoul Bucegi, razeleblânde înconjoară chipulstraniu sculptat în piatrăşi coborându-se spre bazaanticei statui, formează opiramidă magică...

Si aceşti puţini oamenialeşi se întâlnesc în fie-care an pe Platoul Buce-gilor, în aceeaşi zi şi laaceeaşi oră. Au începutdeja să se recunoască dedeparte, urcând pecoama muntelui, dintoate direcţiile.

Doctorul din Ham-burg, care vine an de anpentru a căpăta energianecesară conducerii cabi-netului său în care tra-tează zeci de bolnavi,zilnic. Nimeni nu ştie se-cretul reuşitei celor pestezece operaţii pe care ni-ciun doctor nu le-arputea face într-o zi!

Doamna cu pălăriaviolet din Sibiu, adusăpentru prima dată într-un scaun cu rotile de ne-potul ei, cercetător laInstitutul de MineralogiePatologică Axente Sever,şi care acum vine pe pro-piile-i picioare, mai multpentru a mulţumi Pira-midei pentru magica eivindecare, Soarelui pen-tru căderea lui miracu-noasă şi binefăcătoare întrepte piramidale, oripoate Sfinxului, fără de

care nimic nu ar fi posi-bil... Desigur, unele gurişoptesc prin văi cădoamna ar mai avea şi unalt motiv, în faptul cădoar aici şi în aceastăblândă lumină pirami-dală, pălăria ei trimiteraze violete spre toatepiscurile înconjurătoare,ca un tainic mesaj adresatpădurilor de brad şi ani-malelor ce le populează.Însă acest mesaj nu aputut fi descifrat de ni-meni, niciodată..

Familia cu cei doi ge-meni din Eastwood,ambii bolnavi de artritapsoriazică, boală autoi-mună care afectează liga-mentele şi tendoanele.Efectul piramidei magiceasupra celor doi micuţieste incontestabil, având

acţiune antiinflamatoareselectivă pentru COX2, şiproducerea de adalimu-mab, un anticorp mono-clonal uman recombinatde tip Ig G cu specificitatepentru TNF alfa.

Tânărul cu fibromial-gie din Detroit, boală că-pătată în urma uneidepresii severe cu tulbu-rări de anxietate, pira-mida acţionând asupralui precum un inhibitorselectiv de serotonina(SSRI), antidepresiv tri-cyclic. Este ştiut că înaceastă boală medicii nuau un tratament, reco-mandând meditaţia şi ru-găciunea…

Apoi bătrânul dinBombay, atins de sindro-mul Down, cu facies apla-tizat şi gât scurt, urmare

a unei diviziuni celulareanormale la nivelul ovo-citului, sau domnul dinKinshasa cu toxoplas-moză însoţită de apariţiade adenopatii latero-cer-vicale, ori doamna dinXi'an ce suferă de virusulPapiloma Uman HPV,sau cei doi tineri din On-tario atinşi de alopecia,cu capetele acoperite debatice şi şepcuţe mo-derne, pentru a ascundeurmele necruţătoareiboli, şi mulţi alţii, cu felu-rite boli şi afecţiuni, dintoate colţurile lumii.

Unii se reîntorc vinde-caţi şi revin doar pentru amulţumi, iar alţii resimtameliorarea bolilor cople-şitoare şi fără leac medi-cal, şi revin an de anpentru acţiunea spectacu-loasă a Piramidei Magiceîn continuarea unei vieţinormale, singura care lepermite a se bucura deviaţa dăruită de Creatorulşi Mântuitorul umilelornoastre suflete păcătoase,El, Cel de Sus, întru veş-nică şi vie pomenire.

Există o singură zi dinan, o zi sfântă, când soa-rele îşi coboară razeleblânde, în trepte, pesteSfinxul ce străjuieştemândru Bucegii, într-opiramidă magică… Înziua de 28 noiembrie afiecărui an, pe PlatoulBucegi se întâlnesc oa-meni aleşi, veniţi dintoate colţurile lumii…

Propus de Gh.V.C

Miracolul piramideisoarelui din Bucegi

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare


Anul 6 Gheorghe-Valerică 2013 Cimpocaclimate.literare.ro/arhiva/70.pdf · George Bacovia Poeme 3...

Documents

Transcript of Anul 6 Gheorghe-Valerică 2013 Cimpocaclimate.literare.ro/arhiva/70.pdf · George Bacovia Poeme 3...