Poluarea cu plumb

Introducere

1. Generalităţi despre plumb

Prin gradul de poluare generală, plumbul este prezent pretutindeni, în aer, apă, sol şi pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie sau cutanată. Din apă şi alimente, la nivel digestiv se absoarbe 3-10 %, iar la nivel pulmonar, nivelul de absorbţie ajunge la 40-50%. Datorită faptului că plumbul nu are nicio funcţie demonstrată în organism este considerat ca element cu toxicitate evidentă, caracterizându-se esenţial prin capacitatea mare de legere pentru diferite proteine şi săruri organice (citraţi, ascorbaţi). Odată intrat în organism, plumbul este reţinut de cortexul renal şi ficat, după care este depozitat în oase sub formă de fosfaşi. Concentraţia plumbului în sânge variază foarte mult în funcţie de gradul de expunere. Circulaţia şi retenţia plumbului în corp sunt modificate de prezenţa unor ioni(Ca, Fe), săruri (ioduri, fosfaţi, bicarbonaţi), hormonul paratiroidian, vitamina D. De foarte mult timp, plumbul a fost obtinut din minereuri si prelucrat fara mari dificultati. Acesta este un material foarte ductil, fiind cel mai moale dintre metalele uzuale, poate fi laminat in foi subtiri si in fire. Cel mai important mineral de plumb si aproape singurul exploatat pentru obtinerea acestui metal este galena (PbS).

2. Motivarea alegerii temei

In prezent se dezbate acest subiect de mai multe companii pentru protectia oamenilor la nivel mondial, fiind o problema actuala in Romania.

Am ales aceasta tema pentru ca asa cum spune proverbul: ,,Putinul peste putin face mult’’, iar daca in scoli se dezbate problema, noi sustinem cauza, suntem sustinuti de profesori si acestia la randul lor transmit superiorilor putem ajunge la reducerea riscului de a fi intoxicati cu plumb, putem opri poluarea mediului.

,,Ne putem schimba singuri, dar numai impreuna putem face o lume mai buna’’.

3. Ideea care a constituit baza proiectului

Proiectul a pornit de la efectele nocive pe care le are plumbul asupra organismului uman si de la experimentul cu rujurile care contin plumb puse in contact cu aurul.

Plumbul pătrunde în organism prin inhalare de suspensii provenite de pe haldele de steril şi purtate de vânt sau de aer poluat din mediul urban, dar şi prin consumul de legume produse pe terenurile agricole contaminate sau contaminate de la gazele de eşapament. Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România vă sfătuieşte cum să va feriţi de poluarea cu plumb.  Prin gradul de poluare generală, plumbul este prezent pretutindeni, în aer, apă, sol şi pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie sau cutanată. Din apă şi alimente, la nivel digestiv se absoarbe 3-10 %, iar la nivel pulmonar, nivelul de absorbţie ajunge la 40-50%.

Din fericire acumularea are loc când se depăşeşte potenţialul de eliminare al organismului. Particulele de plumb pătrunse în sânge pot fi fagocitate şi răspândite în tot organismul. Plumbul pătrunde lent în organism, distribuindu-se în oase(40-50%), rinichi(11%) etc.

Cea mai periculoasă cale de pătrundere este cea respiratorie întrucât plumbul ajunge direct în sânge, neexistând posibilitatea eliminării prin fecale.

Ionii de plumb se fixează odată cu ionii de calciu în oase, producând tulburări plastice şi funcţionale ale măduvei hematoformatoare şi, în consecinţă, hematiile prezintă o formă degenerativă.

În ficat plumbul produce tulburări în funcţia cromogenă, cauză a anemiei şi apariţia porifirinelor. În sistemul nervos se produc encefalopatii sau leziuni periferice.

Tetraetilul şi tetrametilul de plumb produc leziuni capilare la nivelul circulaţiei cerebrale, cu encefalopatie edemoasă şi hemoragică.

Datorită faptului că plumbul nu are nicio funcţie demonstrată în organism este considerat ca element cu toxicitate evidentă, caracterizându-se esenţial prin capacitatea mare de legere pentru diferite proteine şi săruri organice (citraţi, ascorbaţi). Odată intrat în organism, plumbul este reţinut de cortexul renal şi ficat, după care este depozitat în oase sub formă de fosfaşi. Concentraţia plumbului în sânge variază foarte mult în funcţie de gradul de expunere. Circulaţia şi retenţia plumbului în corp sunt modificate de prezenţa unor ioni(Ca, Fe), săruri (ioduri, fosfaţi, bicarbonaţi), hormonul paratiroidian, vitamina D.

Absorbţia sărurilor de plumb la nivelul stomacului este de numai 10% din cantitatea ingerată. Din cauza absorbţiei reduse sunt foarte rare cazurile de intoxicaţie. Un aport de numai 1 mg/ yi poate determina tulburări generale. Este important că plumbul se caracterizează printr-un efect cumulativ.

Alcoolul măreşte toxicitatea plumbului, iar băuturile tari obţinute prin mijloace neadecvate pot conţine concentraţii mari de Pb (40mg/l(, intoxicaţiile de acest gen fiind de tip cronic.

Plimbul în apale naturale poate înregistra valori ridicate, provenind cu precădere din sursele industriale. În apă plumbul se găseşte sub formă de particule care, peste o anumită perioadă de timp se sedimentează.

Prezenţa plumbului în aer, sol şi apă contaminează alimentele şi băuturile, factor ce contribuie la aportul de plumb în consumul uman.

Alimentele conservate influenţează ingestia de plumb la care se mai poate adăuga inhalarea de praf şi chiar mâinile murdare, aspecte importante pentru unele categorii de vârstă cum ar fi copii.

Prezenţa plumbului în aer influenţează contaminarea prin inhalarea directă a particulelor ce conţin plumb, dar şi prin ingestia de plumb depus pe diferite suprafeţe.

Conservele constituie o sursă majoră de Pb în alimentaţie, prin aceea că acizii alimentari pot dizolva plumbul din lipitură. Cantitatea ingerată zilnic este mult influenţaă de cantitatea de apă consumată zilnic, la care se adaugă folosirea în unele situaţii a ţevilor de plumb la instalaţiile aductoare.

Efecte asupra sănătăţiiMetalele grele îşi exercită acţiunea abia după ce se acumulează în ţesuturi într-o cantitatea suficientă. Prin urmare, efectele consumului de alimente contaminate cu plumb sau ale inhalării plumbului atmosferic pot apărea la o distanţă de câţiva ani după producerea contaminării. Efectele plumbului asupra sănătăţii sunt din cele mai grave: speranţa de viaţă scade drastic; apar stări de iritabilitate, oboseală, cefalee; apar afecţiuni articulare, renale, tulburări nervoase, digestive; la copiii aflaţi încă în dezvoltare este grav afectat creierul; tot la copii apar tulburări de comportament, de auz, de văz şi întârzieri în dezvoltare.În cazul unei intoxicaţii acute apar următoarele simptome:dureri de cap, constipaţie, dureri de stomac, apatie, perturbări ale somnului, crampe, apetit scăzut, stări de vomă. După acestea urmează letargie, comportament bizar, pierderea coordonării musculare, pierderea abilităţilor recent dobândite, pierderea conştienţei, comă.Un studiu efectuat de Institutul de Sănătate Publică referitor la “Evaluarea gradului de poluare chimică şi microbiologică a alimentelor” prezintă concluzii devastatoare: “Pe probe de alimente de origine animală şi vegetală din mai multe zone (judeţele Olt, Braşov, Giurgiu, Ialomiţa, Teleorman, Mehedinţi şi din pieţele şi magazinele Municipiului Bucureşti) s-au determinat: metale cu potenţial toxic (plumb, cupru, zinc)?. Plumbul apare ca unul din poluanţii majori deoarece a fost găsit, în cantităţi care depăşesc limitele maxime admise, în multe probe de alimente, atât de origine animală, cât şi vegetală. Se constată o scădere progresivă, în special în ultimii ani, a conţinutului de pesticide organoclorurate, mai ales în produsele de origine vegetală.”

Poluarea alimentelor cu plumb

Sursele de contaminare cu plumb a produselor alimentare sunt multiple :

a)    Insecticidele care conţin plumb, ca arseniatul de plumb, utilizat în pomicultură şi viticultură, ;

b)    Utilajele, recipientele şi conductele confecţionate din plumb sau acoperite cu staniu plumbifer;

c)    Aliajele bogate în plumb (pînă la 70-80% plumb) cu care se lipesc ustensilele de bucătărie, vasele din tablă şi falţul longitudinal al cutilor de conserve;

d)    Foiţele de staniol cu conţinut de 1-10% plumb, folosit la ambalarea alimentelor;

e)    Smalţul vaselor de pământ, obţinut artizanal prin topirea la temperaturi înalte a unui amestec de dioxid de siliciu (nisip) cu oxizi de plumb (litargă);

f)      Mediul poluat (aer, apă, sol) din zonele industrializate (industria metalurgică, fabricile de acumulatoare, industria termoenergetică care foloseşte combustibilii fosili), şi cu intensă circulaţie de autovehicule (tetraetilul de plumb folosit ca aditiv în benzină);

g)    Surse accidentale.

Căile de contaminare :

a)    Impurităţile din sol, apă, aer ajunse pe suprafaţa produselor vegetale vor fi absorbite de plante şi diseminate sau concentrate în anumite zone : tuberculi (arsen, seleniu, molibden, stibiu, crom), frunze (seleniu, plumb, stibiu, mercur, molibden) sau fructe (molibden, nichel), astfel produsele vegetale din zonele poluate cu plumb sau de la marginea şoselelor pot concentra de 8-10 ori mai mult plumb faţă de produsele vegetale din zonele nepoluate.

b)    Procesele de coroziune de la nivelul utilajelor şi ambalajelor rămâne şi astăzi o problemă importantă cu toate eforturile care s-au făcut în scopul asanării ei.

Majoritatea ţevilor din instalaţiile sanitare sunt făcute încă din plumb. Apele cu duritate mare corodează aceste ţevi neglijabil datorită formării unei pelicule izolatoare de săruri insolubile de plumb, problematice sunt apele cu duritate mică care pot coroda ţevile făcînd să crească concentraţia de plumb de 10-30 ori (1-4 ppm). Apele bogate în dioxid de carbon cresc coroziunea, concentraţia de plumb ajungînd la 4-8 ppm fapt care a determinat interzicerea fabricării capetelor de sifon din acest material şi utilizarii ţevilor de plumb în instalaţiile de înbuteliere a apelor minerale şi carbogazoase. Soluţiile de clorură de sodiu şi acizi alimentari (tartric, lactic, citric, acetic, maleic, galic) accelerează procesul de solubilizare a plumbului din înăditurile

sau chiar simplele lipituri ale utilajelor care prelucrează alimentele acide (bere, sucuri, vin, ţuică), concentraţia plumbului ajungînd în timp scurt la 5-10 ppm. Folosirea staniului plumbifer ca material de protecţie a ambalajulor de fier sau cupru constitue o altă sursă, iar mărirea concentraţiei de plumb în acest aliaj (pînă la 30%) convenabilă tehnologic şi economic duce la o contaminare puternică cu plumb (5-100 ppm) a alimentelor acide sau bogate în sare. În consecinţă se solicită ca materialul de cositorire folosit pentru protecţia ambalajelor, rezervoarelor sau utilajelor din industria alimentară să nu depăşască 0,5 sau maximum 1% plumb, iar staniul folosit la cositorirea tablei destinate confecţionării cutiilor de conserve să conţină plumb sub 0,4%.

c)    La glazurarea oalelor de pământ obţinută prin topirea nisipului (dioxidul de siliciu) cu oxizi de plumb la temperatura de 1200 grade C, nu se respectă proporţia de nisip/oxizi de plumb în sensul creşterii concentraţiei de oxizi şi obţinerea unei glazuri mai strălucitoare la temperaturi de ardere mai mici, dar care este mai puţin stabilă la coroziunea acidă datorită excesului de oxizi nelegaţi de siliciu uşor solvabili în alimentele acide. De exemplu s-au găsit 7-8 ppm în iaurt, 20-30 ppm în alimentele preparate prin adaos de oţet.

d)    Poluarea accidentală are ca origine de obicei :

·        Utilizarea unor aditivi alimentari care conţin plumb (talc, diverse soluţii acide, acizi organici, etc.)

·        Arseniatul de plumb pesticid stabil şi insolubil, cu remanenţă mare , folosit în concentraţii destul de mari 125 mg/m2 în agricultură, la stropirea strugurilor. Mustul obţinut din aceşti struguri conţine 10-20 ppm plumb provenit din arseniat, dar vinul pierde acest metal din soloţie prin cuplare cu proteine (decantare) şi insolubilizare ulterioară. De aceea folosirea arseniatului de plumb este interzisă la noi în ţară ca şi în multe alte ţări.

·        Combustia materialului lemnos obţinut la demolări şi care a fost vopsit cu vopsea pe bază de plumb.

·        Vînatul care conţine alice de plumb

·        Falsificarea boielei de ardei roşu cu diverşi oxizi de plumb.

 

Efecte asupra sănătăţii

Sărurile de plumb ajunse în stomac sunt în parte solubilizate de sucul gastric, dar absorţia la nivelel stomacului, duodenului, intestinului subţire este de numai 10% din cantitatea ingerată (la copii atinge nivelul de 25-50%), la nivelul colonului fiind practic nulă. Un conţinut ridicat de glucide, proteine, calciu, fier, fosfaţi, seleniu, iod, agenţi de

chelare, vitamina C, PP în alimentaţie interferează cu absorţia reducănd-o. Dacă capacitatea de eliminare a principalilor emunctori (rinichiul, saliva, bila) de cca. 1mg/zi este mai mică decît capacitatea de absorţie apare intoxicaţia cronică cu plumb (saturnismul).

Primele modificări au loc la nivel celular si apar la concentraţii mici de plumb şi se caracterizează prin :

a)    Blocarea unor funcţii enzimatice şi a radicalilor –SH, cu consecinţe asupra proceselor de oxidare celulară (prin inhibarea NAD+ şi NADP+), asupra metabolismului porfirinelor,.

b)    Tulburarea metabolismului hemoglobinei şi acumularea în hematii a granulaţiilor bazofile şi a corpusculilor Heinz, scurtarea duratei de viaţă a hematiilor (de 1-4 ori) .

c)    Modificări histopatologice la nivelul miocardului .

d)    Scăderea activităţii miouin-ATP-azei din fibra musculară duce la scăderea până la dispariţia scindării ATP-ului, afectând astfel sursa de energie necesară activităţii miofibrilelor, cu consecinţe uneori grave la nivelul cordului.

Din cauza absorţiei reduse (la persoanele cu hipoaciditate scade şi mai mult), sunt foarte rare cazurile de intoxicaţie acută sau subacută, dar apar intoxicaţiile cronice datorită efectului cumulativ. Plumbul se depozitează în ficat şi oase, în special în epifizele oaselor lungi (cca. 90%). Un aport de 2-3 mg/zi după unii autori chiar 1mg/zi pentru adult poate provoca tulburări generale:

·        Iniţial manifestările sunt necaracteristice: indispoziţie, astenie, slăbire, dureri articulare şi musculare, diferite tulburări digestive.

·        Dacă aportul se menţine, tulburările se accentuează, plumbul acţionînd asupra:

1.    Tubului digestiv şi se manifestă prin : anorexie, vărsături, colici abdominale, lizereu gingival caracteristic, chiar ulcer gastric.

2.    Sistemului nervos manifestat prin : irascibilitate, insomnie, ameţeli, cefalee, tulburări de dezvoltare intelectuală, exagerarea reflexelor, pareze (sau chiar paralizie antebrahială) ale extensorilor degetelor şi pumnului, tulburări senzoriale şi chiar encefalopatie gravă.

3.    Sistemului osteo-articular caracterizat prin : artralgii, mialgii, crampe musculare,putând ajunge până la necroză osoasă.

4.    Aparatului cardiovascular şi renal prin perturbarea activităţii sistemului renină-angiotensină (HTA) , modificarea metabolismului colesterolului , suferinţă coronariană, nefrită cronică azotemică.

5.    Sistemului endocrin cu impact negativ asupra fertilităţii.

6.    Mecanismelor imunologice şi umorale determinînd anemie cu reticulocitoză, disproteinemie, hipercoproporfirinurie, creşterea excreţiei de acid delta-aminolevulinic.

Toate acaste manifestări caracterizează saturnismul clinic. În tările dezvoltate, cu trafic auto intens s-a pus în evidenţă ”saturnismul infraclinic” determinat de emisia de tetraetilul de plumb din gazele de eşapament având efecte negative asupra dezvoltării copiilor care prezintă o sensibilitate neurologică particulară şi o mucoasă intestinală mult mai permeabilă pentru plumb decât adulţii. În general copiii sunt mult mai sensibil decât adulţii, expunerea excesivă determinând la aceştea alterări renale mai puternice, iar encefalopatia saturnină producând modificări cerebrale ireversibile.

 

Norme legislative

Într-un document OMS se menţionează că aportul alimentar de plumb măreşte mult mai mult plumbemia decît poluarea aeriană din care cauză se acordă o atenţie deosebită acestei căi. Pentru metale grele comitetul mixt FAO/OMS de experţi pentru aditivi alimentari a recomandat să se renunţe la noţiunea de “doză zilnică admisibilă” şi să se introducă aceea de “doză săptămînală tolerabilă temporar”. Cantitatea de plumb ingerată admisă de FAO/OMS ca doză tolerabilă este de 3mg/zi.

Limitele admise de plumb în alimente, conform normelor Ministerului Sănătăţii din ţara noastră (în mg/kg) sunt:

·        0,1 în grăsimi alimentare, băuturi alcoolice nedistilate şi băuturi alcoolice industriale

·        0,2 în lapte

·        0,3 în băuturi alcoolice naturale distilate şi băuturi răcoritoare

·        0,4 în brînzeturi topite

·        0,5 în carne, peşte sărat, ouă, pâine şi produse de panificaţie, suc de roşii, compoturi, nectaruri, suc pasteurizat de fructe, produse de cofetărie.

·        0,6 în brânzeturi.

·        0,75 în marmeladă, gemuri, dulceţuri, sirop

·        1 în mezeluri, conservede carne şi legume, bulion de roşii, sosuri picante, must de struguri concentrat, legume şi fructe deshidratate, supe concentrate, produse zaharoase, cacao, ciocolată.

·        1,5 în conserve de peşte, pastă de tomate, pastă şi concentrate de fructe.

Conţinutul de plumb admis în conservele alimentare variază în funcţie de legislaţia fiecărei ţări, astfel:

·        în Marea Britanie doza admisă pînă în 1975 a fost de2mg/kg, fiind apoi redusă la1 mg/kg.

·        în Elveţia conţinutul de plumb a fost limitat la 0,5

·        în Japonia la 0,4

Codex alimentarius afixat limita maximă admisă la 0,3 ppm, dar unii autori consideră că nu trebue depăşită limita de 0,1 ppm. Există o orientare generală dea reduce cantitatea de plumb în băuturile nealcoolice la limita de maximum 0,2 mg/kg deoarece acestea sunt consumate de copii, bătrîni şi bolnavi.

Dusmanul ascuns din ruj: plumbul

"Mai mult de jumatate din rujuri contin plumb!" - este titlul unui mail care a circulat foarte des pe internet in ultima vreme. Se pare ca lucrul acesta nu este doar un zvon. In octombrie 2007 un grup de cercetatori americani a realizat un studiu care demonstreaza ca 61% dintre cele 33 de marci de rujuri testate contin plumb la un nivel de 0,03 - 0,65 unitati pe milion.Tot in 2007 cercetatorii americani au testat produse facute din materiale care ar putea contine plumb, mai ales cele care au portiuni vopsite sau pictate. S-au gasit cantitati peste limita admisa in produse precum vasele de bucatarie, bijuterii si capace de lipici.

De ce se gaseste plumb in ruj?

Prezenta plumbului in ruj este legata de rezistenta acestuia. "Intr-adevar aderenta rujului in acest caz este asigurata de plumb", este de parere dr. Ardeshir. Coordonatorul studiului, Stacy Malkan, a declarat ca producatorii din industria cosmetica trebuie sa modifice compozitia rujurilor, deoarece aceasta substanta nu trebuie sa apara in produsele cosmetice, intrucat este extrem de daunatoare.

Intr-un comunicat al Asociatiei Fabricantilor de Produse Cosmetice si de Toaleta din SUA se arata ca plumbul nu este adaugat intentionat in cosmetice mai ales ca FDA (The Food and Drug Administration) a impus limite stricte pentru nivelul de plumb din rujuri.

Efectele plumbului asupra organismului

Odata aplicat pe buze, rujul este ingerat. Astfel, daca are in compozitie plumb, acesta va ajunge in organism. Potrivit dr. Ardeshir Vahidi, efectul nociv al plumbului a fost descoperit abia de un secol. La femei ingerarea acestuia, chiar si in cantitati mici de compusi, duce la sterilitate.

Plumbul si toate combinatiile sale produc intoxicatii grave numite "saturnism". La astfel de intoxicatii sunt expusi muncitorii tipografi si cei care vin permanent in contact cu acestea. Este cunoscuta afectarea temporara sau definitiva a unor aparate si sisteme in cadrul intoxicatiei cronice cu plumb:

sistemul nervos sistemul osteo-articular sangele aparatul renal aparatul digestiv De asemenea, a fost stabilita dependenta mortalitatii oamenilor din cauza afectarii vaselor creierului, nefritelor cronice si nivelului de poluare a mediului ambiant cu plumb. Schimbarile in comportamentul nou-nascutilor si a copiilor de varsta mica sunt conditionate de influenta plumbului prin intermediul organismului mamei in perioada dezvoltarii intrauterine si alaptarii.

Specialistii recomanda sa nu se consume produse cumparate de pe marginea drumului - fructe si legume - pentru ca acestea pot fi afectate de poluare. Odata intrat in organism, plumbul se elimina foarte greu. Potrivit dr. Ardeshir consumul zilnic al laptelui poate fi considerat un antidot real.

Rujurile contin plumb

Mai mult de jumatate din rujurile testate de un grup american de protectie a consumatorilor contin plumb, informeaza Environmental News. O treime din rujurile testate contin o concentratie de plumb care depaseste limita permisa de Administratia Americana de Alimentatie si Medicamente (FDA).. Studiul a fost realizat de Coalitia pentru Cosmetice Sigure.

"Producatorii trebuie sa-si reformuleze produsul. Este posibil sa fabrici ruj fara plumb si toate companiile ar trebui sa faca asta", a declarat Stacy Malkan. Plumbul poate provoca probleme comportamentale, de memorie si de limbaj dar poate conduce si la o crestere a agresivitatii. Cei mai vulnerabili sunt copiii si femeile insarcinate.

Plumbul este un cancerigen bine cunoscut care afectează sistemul hormonal. Este uşor absorbit prin piele şi se depozitează în oase.

Unele vopsele de păr cu efect lent conţin, de asemenea, plumb. Universitatea Xavier din Louisiana a făcut cercetări pe această temă şi a descoperit că unele mărci de vopsea de păr conţin de 10 ori mai mult plumb decât cantitatea admisă în vopseaua pentru locuinţe! Oricine lucrează cu vopsea de locuinţe sau locuieşte într-o încăpere proaspăt vopsită ştie ce reacţii poate să declanşeze aceasta: dureri de cap, strănut şi greaţă, pentru a numi doar câteva dintre ele.

Studiile ştiinţifice cu privire la legătura dintre folosirea vopselelor de păr permanente şi semi-permanente şi cancer au arătat faptul că prin pielea capului corpul absoarbe rapid substanţele chimice conţinute în aceste produse pe durata în care vopseaua trebuie să rămână pe pielea capului. De-a lungul anilor de folosire repetată se pot absorbi destule substanţe cancerigene pentru a declanşa cancerul, la vârste înaintate.

Plumbul, patrunzand in organism este absorbit de catre eritrocite, tesutul osos si nervos, rinichi. Intoxicarea cronica cu plumb duce la dezvoltarea nefritei. Efectul biochimic consta in inabusirea activitatii eritrocitelor si cresterea cantitatii de plumb in sange. Intoxicarea cronica cu plumb duce la imbolnavire si la atacarea nervilor motori ai termina In contextul alinierii legislatiei romanesti la legislatia europeana, Ministerul Sanatatii Publice a emis un proiect de ordin pentru aprobarea Metodologiei specifice pentru screening biologic al populatiei in expunerea la plumb.    Transpunerea acestei directive europene a fost necesara atat ca obligatie asumata,  cat si pe baza datelor si studiilor existente la nivel national, din care reiese ca nivelul expunerii la plumb este ridicat, iar plumbemiile la copii depasesc cu mult limitele considerate sigure pentru sanatate.      Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), in cadrul programului de elaborare a unui sistem de indicatori de mediu si sanatate (ENHIS) considera expunerea la plumbul din mediu si plumbemia populatiei printre indicatorii principali de mediu si sanatate ce ar fi recomandabil sa fie monitorizati.    Planul de actiune OMS , "Children`s Environment and Health Action Plan for Europe (CEHAPE)", adoptat de ministrii europeni la cea de-a IV-a Conferinta ministeriala de mediu si sanatate, Budapesta 2004, are printre obiectivele prioritare regionale (RPG) asigurarea unui aer curat si a unui mediu de viata fara substante chimice, incluzand expunerea la plumbul din mediul de viata al copiilor.    Plumbul este unul dintre poluantii obigatoriu de monitorizat si in aerul atmosferic, in contextul aquis-ului comunitar de mediu, transpus prin ordinul ministrului Apelor si Protectiei Mediului pentru aprobarea normativului privind stabilirea valorilor limita, a valorilor de prag si a criteriilor si metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot si oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon si ozonului in aerul inconjurator.     Expunerea la plumbul din mediul inconjurator este inca o problema in marile orase, datorita

traficului auto si plumbului din benzina, care este remanent in mediu zeci de ani, si dupa incetarea utilizarii lui.    In zonele de metalurgie neferoasa, expunerea populatiei la plumb, in zonele poluate istoric este inca o mare problema de sanatate publica.

    In acest context, screeningul are ca scop identificarea zonelor poluate, a populatiei afectate, a nivelelor de expunere a populatiei pentru a putea, in cunostinta de cauza, sa se propuna actiuni concrete de interventie, atat asupra mediului poluat, cat si de protejare a starii de sanatate a populatiei.    Proiectul legislativ are in vedere numai populatia generala care este expusa la plumbul din mediul de viata, expusa fara voie acestui risc.    Prof. dr. Victor Voicu, specialist in toxicologie, a declarat pentru ROMPRES ca metalele grele afecteaza practic difuz organismele, dand afectiuni multiple.Cele mai frecvente afectiuni sunt sindromul hematologic si renal la copii, anemie, tulburari ale sistemului nervos central periferic.El a mentionat ca in Romania utilizarea benzinei cu plumb s-a prelungit foarte mult daunand vegetatiei, animalelor si implicit oamenilor.La aceasta poluare se adauga poluarea industriala, in legatura cu care prof. dr. Voicu a evidentiat poluarea ghetii de la Polul Nord, ca urmare a poluarii industriale.   

Activitate experimentala

Experiment 1:Pentru a realiza experimentul am avut nevoie de urmatoarele materiale:

1. rujuri de la mai multe firme;2. inele de aur ;

Descrierea experimentului:Pasul 1: Am aplicat rujul pe pielea curata.

Pasul 2: Am frictionat zona cu ruj cu inelul de aur timp de un minut jumatate. Pasul 3: Am asteptat in jur de 30 de secunde, iar zona care a intrat in contact cu inelul s-a innegrit.

Rezultate: Experimentul a dovedit ca cele 3 rujuri folosite de noi au continut plumb.

Experiment 2:

Interviu cu o persoana intoxicata cu plumb.

Solutii

1. Reducerea utilizarii produselor cosmetice care contin plumb.2. Realizarea unor campanii pentru a avertiza populatia despre efctul nociv al

plumbului.3. Conductele din plumb de la instalatiile de apa, sa fie inlocuite cu cele din alte

materiale de exeplu cu cele de plastic.

Anexe

In urma cu aproape trei ani, Maria a vrut sa convinga pe toata lumea cit de mult rau face poluarea cu plumb, cadmiu, zinc, si alte elemente. Asa ca, timp de sase luni, in propria curte, a functionat o instalatie de licheni, pe care a dus-o de la Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara de la Bucuresti „Horia Hulubei", in parteneriat cu Institutul de Fizica din Stuttgart, Germania. „Dupa o jumatate de an, cind s-au efectuat analizele, in comparatie cu alte zone, s-a constatat cit de mare este concentratia de plumb.De fapt, concentratiile au fost depasite cu mult peste limita maxima admisa", precizeaza ecologista.

Alice de plumb la supermarketUn barbat din Baia Mare a gasit mai multe alice de plumb intr-o bucata de carne de manzat pe care a cumparat-o de la un supermarket din municipiu, iar Oficiul pentru Protectia Consumatorului Maramures a inceput verificarile in acest caz."Am inceput sa o tai in bucati, iar atunci am vazut cum incepe sa cada pe masa o biluta din plumb, apoi inca una. M-am uitat atent si am vazut ca sunt alice. Am verificat si restul bucatilor si a mai cazut o alice.

Constatări legate de intoxicatia cu miniu de plumb

Poluarea cu plumbse poate produce direct, prin acumularea în organismul animalelor de interes economic, sau indirect prin poluarea alimentelor pe parcursul diferitelor etape tehnologice. Plumbul poate proveni din exploatări de minereuri de Pb şi topitorii, de la fabrici de acumulatori, din gazele şi fumul de evacuare de la autovehicule şi în cazul animalelor prin apă sau furaje contaminate sau în urma contactului cu vopsele pe bază de plumb.

Dintre cele mai reprezentative şi interesante cazuri unul este intoxicaţia unui număr mare de rumegătoare (o cireadă de bovine), care întorcându-se de l păşunat au trecut pe lângă un gard tratat cu miniu de plumb în vederea vopsirii ulterioare, fiind atrase de această substanţă. Toate animalele sau intoxicat acut cu plumb.

De asemenea mai există consemnat cazul unei familii cu manifestări de intoxicaţie cu plumb, fără ca alimentele consumate să fie suspecte. Dar, la o anchetă mai amănunţită a reieşit faptul că datorită inconştienţei au folosit la vopsirea melcului maşinii de tocat carne vopsea pe bază de plumb.

Un alt caz este tentativa de falsificare la boiaua de ardei căreia i s-a adăugat miniu de plumb, substanţă cărămizie asemănătoare cu cea a condimentului.

Bibliografie

Analiza calitativă, G.G. Longinescu, editura Ars Docendi, Bucureşti 2000Siguranţa alimentelor - riscuri şi beneficii - Constantin Savu şi Narcisa Georgescu, editura SemnE, Bucureşti 2004Chimie organică, Edith Beral şi Mihai Zapan, editrua tehnică, Bucureşti 1969