STATELE UNITE ALE AMERICII

-singura superputere a lumii-

Suprafata:9 550 000 km2 (locul 4 pe glob) Populatia:293 027 000 locuitori (locul 3 pe glob)Capitală Washington, DCLatitudine: 38° 53′ NLongitudine: 77° 02′ VOraș principal: New YorkLimba oficială Nu este specificată la nivel federal. În fapt, este limba engleză pentru întreaga națiune. Sistem politic: Republică federală Președinte: Barack ObamaVicepreședinte: Joe Biden PIB  - Total $$10.871.095 milioane (Locul 1º)  -Monedă Dolarul american ($)

Tara imensa,cat intregul continent European,cu larga iesire la cele doua mari oceane ale planetei(Pacific si Atlantic) si cu imense resurse de sol si subsol,Statele Unite au fost parca predestinate- dupa cum s-au si exprimat unele personalitati americane in decursul timpului-sa domine lumea.

AVRUMUTOAIE ALINA

BACIU LOREDANA

BADEA CRISTINA

GRUPA 1

Evenimentele din ultimul deceniu al secolului XX au propulsat SUA intr-o pozitie singulara pe glob,cea de unica superputere a lumii.Un stat care ocupa,prin suprafata,locul 4,si,prin populatie,locul 3 pe glob si detine cel mai mare PIB din lume(in jur de 11 000 mld. dolari),adica este prima putere economica mondiala(circa o treime din PIB-ul planetei).Desi reprezinta mai putin de 5% din populatia mondiala,americanii de astazi consuma ¼ din resursele planetei,alcatuind cea mai importanta piata de desfacere a globului.Moneda nationala,dolarul,ramane in ciuda concurentei euro-ului,yen-ului si yuan-ului principala valuta de schimb in lume.O tara care si-a sarbatorit destul de recent 200 de ani de existenta pe glob,exclusiv din emigranti,domina azi lumea.Sau,cum spune analistul american Z.Brzezinski,”actuala suprematie a Americii este distincta prin rapiditatea aparitiei ,anvergura mondiala si modul de exercitare.In decursul unui singur secol,America s-a transformat si a fost transformata de catre dinamica internationala,dintr-o tara relativ izolata in emisfera vestica intr-o putere de o bogatie si forta de dominatie fara precedent in istoria omenirii”.

Intr-o economie in curs de globalizare,in care societatile multinationale(transnationale)devin un instrument de putere,cele nord-americane au déjà raspandite in afara hotarelor zeci de mii de sucursale si filiale.”Prima putere industriala,SUA,este totodata,si principala putere militara a lumii.Nu numai in termeni cantitativi si calitativi aplicati fortelor armate ,ci,mai ales,prin capacitatea de interventie in orice punct al globului sau de a controla,gratie retelei de baze militare externe,principalele rute intercontinentale.”Puterea militara-remarca,in continuare,istoricul Horia C.Matei-bazata pe cea mai sofisticata retea de sateliti de observatii si comunicatii,cat si pe ultimele progrese inregistrate in domeniul cuceririi spatiului cosmic,SUA este si singura tara capabila sa foloseasca cel mai subtil instrument de putere,influentarea comportamentului socio-politic si cultural prin exportul propriului mod de viata si al propriilor valori morale.De peste un secol,SUA se considera investite cu misiunea de propagare a idealurilor de libertate,a principiilor proprietatii individuale si a celor ale democratiei reprezentative.Difuzarea acestor valori universale a devenit baza ideological ale nationalismului American si conditionarea morala a tuturor interventiilor extreme ale statului.Aspiratia la un universalism cultural American este sprijinita,dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial,de rolul si reponsabilitatile de superputere pe care si le-a asumat,de triumful limbii engleze(care sta la baza limbajului economic si a celui al ordinatorului si de ce nu,este si limba muzicii usoare,domeniu de comunicare extrem de important)si de capacitatea de penetrare a mediilor de informare ,in primul rand a celor audiovizuale(CNN si Fox-sunt prezente oriunde in lume).

Statele Unite face parte din categoria statelor asa-numite “fata istorie”.O colonizare sistematica este organizata in principal de catre Anglia,intre anii 1607-1733 luand fiinta pe coasta Atlanticului 13 colonii:Virginia(1607),Massachusetts(1620),New Hampshire(1623),Maryland(1634),Connecticut(1635), Rhode Island(1636),New Jersey(1664),Pennsylvania(1682),Georgia(1733) s.a.Incepand cu anul 1619,pe plantatiile de bumbac din statele sudice sunt adusi sclavi negri din Africa,SUA fiind unul dintre ultimele state care au abolit(desfiintat) sclavia(in 1865 pe intreg teritoriu).

Coloniile de pe teritoriul nord-american sunt antrenate in conflictele dintre marile puteri europene.Prin Pacea de la Paris(1763),care incheie razboiul de 7 ani,mai raman doar doi stapani

coloniali,Anglia,in regiunea de la est de Mississippi,si Spania,in cele de la vest de fluviu.Masurile discriminatorii adoptate la Londra,in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea,fata de coloniile nord americane dau nastere unei miscari comune antibritanice de emancipare,care culmineaza in Razboiul de Independenta(1775-1783).La 4 iulie 1776,cele 13 colonii engleze adopta Declaratia de Independenta,iar interventia in razboiul impotriva Angliei,a Frantei si Spaniei,inclina balanta in favoarea americanilor.Tratatul de Pace de la Paris(3 septembrie 1783) recunoaste deplina independenta a noului stat,primul de pe teritoriul Americilor ,care se intinde acum de la Oceanul Atlantic la fluviul Mississippi.

George Washington,conducatorul supreme al armatei in timpul Razboiului de Independenta,este ales in 1789 ca prim presedinte al tarii(pana in1797).Cele doua partide politice,cel republican,cristalizat in jurul lui Thomas Jefferson(presedinte intre 1801-1809),si cel federalist,in frunte cu John A.Adams(presedinte intre 1797-1801) si George Washington(devenit,din 1830,sub influenta lui Andrew Jackson,presedinte intre 1829-1837,Partidul Democrat),urmaresc,in prima jumatate a secolului al XIX-lea ,aceeasi politica de expansiune teritoriala si dezvoltare industriala.

Expansiunea teritoriala s-a facut prin trei modalitati:faimoasa”colonizare a Vestului Salbatic”(cu biblia in mana stanga si cu pusca in mana dreapta!),ce a dat nastere unei monumentale literaturi si filmografii,cumpararea de teritorii(cele mai notabile fiind Lousiana,Florida si Alaska)si in urma unor razboaie(Texas,New Mexico,California s.a.).Gratie acestei politici teritoriale SUA evolueaza de la 2,3 milioane km2 si 4 milioane de locuitori,in momentul nasterii lor,la 9,5 milioane de km2 si 300 milioane de locuitori,cate numara astazi.

Expansiunea de la est spre vest este marcata de includerea in Uniune a altor state:Kentucky(1792) si Tennessee(1796),de cumpararea Louisianei(un teritoriu imens,cu o suprafata de 2,3 milioane de km2,desfasurat intre Golful Mexic si Marile Lacuri si de la fluviul Mississippi la Muntii Stancosi) de la Franta napoleoniana(1803;pentru suma modica de 15 milioane de dolari) si a Floridei de la Spania(1819;pentru suma de 5 milioane de dolari).

In conditiile emanciparii de sub dominatia spaniola a Americii Latine,presedintele James Monroe lanseaza(1823)asa-numita”doctrina Monroe”(“America americanilor”),in dorinta de a impiedica revenirea puterilor coloniale europene pe continentul american.Aceasta doctrina se va dovedi benefica pentru o vreme intrucat,dat fiind avertismentul pentru puterile europene de a nu se amesteca in problemele continentului,Statele Unite se vor concentra asupra dezvoltarii economice,mai intai asupra celei industriale.In urma razboiului cu Mexicul(1846-1848),sunt incluse in federatie teritorii intinse precum:Texas,New Mexico si California(insumand aproape 1,5 milioane de km2),iar granita americano-mexicana este fixata pe fluviul Rio Grande.Contra sumei de numai 7,2 milioane de dolari,SUA cumpara de la Rusia,in 1867,Alaska,un teritoriu incredibil de bogat(de la aur si tot felul de minereuri la petrol si gaze naturale,plus paduri,vanat etc.),care va deveni cel mai vast stat al federatiei(peste 1,5 milioane de km2).

Paralel cu extinderea federatiei ,se adanceste contradictia dintre statele nordice,care pornisera pe calea dezvoltarii industrale si erau adversare ale sclaviei,si cele sudice,care isi bazau economia pe

munca sclavilor.Alegerea lui Abraham Lincoln,un liberal adversar al sclaviei,ca presedinte(1860-1865)are ca urmare parasirea Uniunii de catre 10 state sudice(care au format o Confederatie) si izbucnirea Razboiului de Secesiune(1861-1865).Purtat la maxima violenta,razboiul se incheie cu victoria Nordului(industrializat)in fata Sudului(agricol,care avea nevoie de forta de munca gratuita)si cu abolirea definitiva a sclaviei(1865),nu insa si cu integrarea in societate a populatiei de culoare.

In deceniile care se scurg de la sfarsitul Razboiului de Secesiune, SUA cunosc o dezvoltare economica exploziva, devenind, catre 1900, prima putere industriala si agricola a lumii, devansand astfel toate marile puteri europene (Germania, Marea Britanie sau Franta). Explicatia rezida in imensitatea teritoriului si a resurselor naturale, practic nelimitate, in afluxul milioanelor de emigranti europeni atrasi de mirajul “Lumii Noi” si al distribuirii de pamanturi virgine. La acestea se adauga afluxul considerabil de capital furnizat de bancile europene interesate de rata ridicata a profitului (in prim-plan, cele britanice), progresul inregistrat de mijloacele de transport si comunicatie, dinamismul si lipsa de prejudecati proprii unei societati tinere, mai mult sau mai putin egalitara.

Noua pozitie economica isi gaseste expresia in prefigurarea unei politici expansioniste. La aceasta a contribuit din plin si amiralul Alfred Mahan (1840-1914), care, constatand izolarea Statelor Unite in perimetrul Americilor, lansaseaza teoria puterii maritime (Sea Power), argumentand ca va domina Lumea acea tara care domina marile si oceanele lumii. Drept urmare, SUA vizeaza includerea Americii Centrale continentale si insulare, sa si a Oceanului Pacific, in sfera de influenta proprie. In urma scurtului razboi hispano-american (aprilie-decembrie 1898), anexeaza insulele Filipine, Puerto Rico, Guam, isi extind controlul asupra Cubei si Insulelor Hawaii, iar in anul 1903 devin stapane asupra zonei viitorului Canal Panama, punct geostrategic extrem de important.

“Inceputul secolului al XX-lea – remarca unii analisti – vede astfel instalata o America imperial, decisa sa controleze, direct sau indirect, imprejurarile sale strategice. In afara Caraibelor si a Pacificului, Washingtonul priveste spre America Centrala unde intervine inca din 1912, in Honduras, apoi in Guatemala sis pre America de Sud, unde incearca sa se substituie influentei britanice. Aceasta este America imperial, care observa cum Europa incepe sa se ucida, in aceeasi zi in care se deschide, la initiativa Washingtonului, Canalul Panama. In acel an 1914, coincidenta este izbitoare. De o parte o Europa in culmea puterii sale, intrand intr-un conflict care va nimici dominatia sa mondiala, iar pe de alta parte, o putere tanara, la inceputul ascensiunii sale spre suprematia mondiala.”

Dupa trei ani de neutralitate, SUA intervin la 6 aprilie 1917, in Primul Razboi Mondial de partea Antantei, participand cu un milion de soldati la luptele de pe Frontul de Vest. Este prima interventie directa a SUA in politica continentului European, care se transforma acum dintr-o mare putere intr-o putere mondiala, preluand locul detinut pana atunci de Marea Britanie. In epoca interbelica insa SUA adopta o politica de “isolationism” fata de problemele politicii europene. Boom-ul economic si remarcabila prosperitate cunoscute dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial vor fi curmate drastic de marea criza izbucnita in 1929, care va cuprinde apoi, de fapt, intreaga economie capitalista mondiala. Franklin Delano Roosvelt, reprezentantul Partidului Democrat, ales presedinte in 1932 (si reales in 1936,

1940, 1944), reuseste, prin politica dirijista a “New Deal”-ului, sa asaneze economia sis a atenueze discrepantele din domeniul social.

Dupa izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial (1939), SUA isi proclama neutralitatea, dar atacul japonez asupra bazei aeronavale americane din Oceanul Pacific, de la Pearl Harbour, in Hawaii (7 decembrie 1941) adduce SUA in tabara antifascista in timpul marii conflagratii. Prin potentialul economic si militar, SUA contribuie decisiv la Victoria asupra fortei Axei, participand la operatiunile de pe fronturile din Pacific, Africa de Nord si Europa. Capitularea neconditionata a Germaniei (mai 1945) si bombele atomice lansate asupra oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki (6 si, respective, 9 august 1945) incheie, prin capitularea Japoniei (august 1945), cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Intreaga politica postbelica ajunge sa fie conditionata de confruntarea dintre cele doua superputeri rezultate in urma incheierii celei de-a doua conflagratii mondiale – SUA si URSS. Infrangerea si divizarea Germaniei, stationarea de trupe americane pe pamant European, ocuparea militara a Japoniei, destramarea sistemului colonial al Marii Britanii si Frantei, ca si dorinta si vointa de a se opune expansiunii comunismului in Europa si in lume constrang SUA sa elaboreze o politica externa la scara planetara. SUA sprijina redresarea economica a statelor europene amenintate de spectrul communist prin lansarea “Planului Marshall” (1947), pune bazele unor aliante militare – NATO (1949), ANZUS (1951), SEATO (1954), CENTO (1955) – si sprijina pretutindeni fortele anticomunsite angajate in deceniile 5-9 in conflictele locale de pe glob: Coreea, Vietnam, Laos, Cambodgia, America Latina, Orientul Mijlociu, Afghanistan etc.

Pericolul unui nou razboi mondial, termonuclear de data aceasta, provocat de sufocanta cursa a inarmarilor, determina SUA sa poarte, dupa disparitia lui Stalin, tratative la varf cu URSS la Geneva (1955), Paris (1960), Viena (1961 – cele mai importante, intre Kennedy si Hrusciov) pentru incheierea unor acorduri care sa duca la reducerea tensiunii international si la o dezarmare controlata. Se trece de la politica de “rezistenta” (“containment”) la cea de “coexistent pasnica”.

Progresul tehnologic inregistrat de SUA este ilustrat de lansarea primului satelit artificial al Pamantului de constructive proprie (31 ianuarie 1958), de primul vehicul orbital American cu om la bord (20 februarie 1961), ambele in intarziere fata de cele similar ale URSS. In rivalitatea cu URSS, SUA isi iau o stralucita revansa, la 20 iulie 1969, prin Neil Armstrong si Edwin Aldrin, apartinand echipajului navei spatiale ,,Apollo-11’’ , care devin primi locuitori ai Pamantului ce debarca pe luna. In 1981 este lansata ,,Columbia’’ , prima naveta spatiala recuperabila, care deschide o noua etapa in cursa de exploatare a spatiului cosmic, marcand si mai mult superioritatea americana. Deceniile 7-9 ale secolului XX sunt marcate de cativa presedinti care au facut autoritate in plan international. Mai intai, Jon F. Kennedy (1961-1963), care a creat un nou stil in politica americana, caracterizat prin flexibilitate (de exemplu negocierile cu Hrusciov), dar si fermitate in rezolvarea problemelor internationale (solutionarea intransigenta a ,,crizei rachetelor din Cuba’’, in 1962).

M.Nixton, nevoit sa demisioneze in urma afacerii “Watergate”, continua politica de destindere si normalizare a relatiilor cu statele comuniste.Un alt presedinte, Jimmy Carter, desi nu a reusit mare lucru

pentru SUA, fiind confruntat cu efectele crizei energetic mondiale si cu problema spinoasa a ostaticilor americani de la ambasada din Teheran, intra in istorie intrucat reuseste sa medieze acordurile de pace israeliano-egiptene, inaugurand o noua etapa in Orientul Mijlociu. Penultimul deceniu al secolului XX este marcat de republicanul Ronald Reagan care accelereaza dupa invazia sovietica in Afganistan cursa inarmarilor, adoptand o linie dura in relatiile cu lumea comunista.Tot el este cel care lanseaza Initiativa Strategica Americana, cunoscuta drept Razboiul Stelelor.

George Bush(1989-1993) semneaza la Paris in cadrul Conferinteipentru Securitate Europeana, la 21 noiembrie 1990, Carta pentru o noua Europa, care pune capat formal confruntarii Est-Vest si obtine o victorie de prestigiu in Razboiul din Golf impotriva Irakului.

Statele Unite incheie secolul XX si totodata mileniul II cu o perioada de boom economic, dupa cea dintre anii 1962-1969, in timpul celui de-al doilea mandate presidential al lui Bill Clinton(1996-2000), cu un excedent al bugetului federal de peste 70 miliarde de dolari.

Inceputul mileniului III nu s-a aratat de bun augur pentru superputerea Americana, atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, in afara de faptul ca vor produce um mare soc si o mare trauma poporului American, vor spulbera visul invulnerabilitatii “fortaretei America”. Practic, in dimineata acelei zile, intr-o actiune sinucigasa coordonata, un grup de 19 teroristi de origine araba si religie islamica deturneaza patru avioane ale unor linii aeriene civile pe care le folosesc pentru a afecta simbolurile Statelor Unite: 2 sunt proiectate asupra celor 2 turnuri ale World Trade Center din New York( intr-o vreme cea mai inalta constructie din lume, simbolul puterii economice americane), altul este proiectat asupra cladirii Pentagonului de langa Washington(cea mai mare constructie din lume ca suprafata construita, sediul Ministerului Apararii), in timp ce al patrulea, destinat probabil Capitoliului sau Casei Albe nu isi atinge tinta, prabusindu-se in statul Pennsylvania. Afirmatia “nimic nu va mai fi la fel in lume dupa 11 septembrie” devine in scurt timp un cliseu unanim acceptat, atentatele relevand o noua fateta a globalizarii, cea a terorismului indreptat impotriva valorilor lumii democratice.

Avariile Pentagonului au fost reparate în decurs de un an, iar Monumentul Pentagonui a fost construit în acel loc. Procesul de reconstrucție a început la World Trade Center. În 2006, s-a ridicat un nou turn de birouri în locul clădirii 7. Clădirea 1 World Trade Center este în construcție și, cu o înălțime 541 m la terminarea sa în anul 2011, va deveni una dintre cele mai înalte clădiri din America de Nord. Inițial, se dorea să se mai construiască încă trei turnuri între 2007 și 2012 în zonă.

La câteva ore după atac, FBI a reușit să afle numele și, în majoritatea cazurilor, datele personale ale piloților și teroriștilor suspecți. Bagajele lui Mohamed Atta, care nu au prins legătura de la zborul dinspre Portland la zborul 11, conțineau documente ce au relevat identitățile tuturor celor 19 teroriști, și alte indicii importante cu privire la planurile, motivele și situația lor. În ziua atacurilor, NSA și agențiile germane de informații au interceptat comunicații care făceau referire la Osama bin Laden.La 27 septembrie 2001, FBI a publicat fotografii ale celor 19 teroriști, împreună cu informații despre posibilele lor naționalități și nume false. Cincisprezece dintre teroriști erau din Arabia Saudită, doi din Emiratele

Arabe Unite, unul din Egipt, și unul din Liban.Mohamed Atta era liderul celor 19 teroriști. Aceștia erau adulți bine educați, ale căror mentalități erau complet formate.

Ancheta FBI, denumită operațiunea PENTTBOM, a fost cea mai mare și mai complexă anchetă din istoria FBI, și a implicat munca a peste 7.000 de agenți speciali.Prin interogarea suspeciților în cazul atacului USS Cole din Yemen, FBI a reușit să facă legătura între teroriști și al-Qaeda. Guvernul american a concluzionat că al-Qaeda, condusă de Osama bin Laden, poartă responsabilitatea atacurilor, FBI afirmând că „dovezile care leagă al-Qaeda și pe bin Laden de atacurile de la 11 septembrie sunt clare și irefutabile”.Guvernul Regatului Unit a ajuns la aceeași concluzie în ce privește vinovăția al-Qaeda și a lui Osama bin Laden pentru atacurile de la 11 septembrie

Atentatele au fost consistente cu misiunea al-Qaeda, descrisă în fatwā din 1998 a lui Osama bin Laden, Ayman al-Zawahiri, Ahmed Refai Taha, Mir Hamzah, și Fazlur Rahman.Această declarație începe cu un citat din Coran: „ucide păgânii oriunde-i vei găsi” și extrapolează de aici pentru a concluziona că este „de datoria fiecărui musulman” să „ucidă americanii pretutindeni”. Bin Laden a elaborat această temă în „Scrisoare către America” din octombrie 2002: „sunteți cea mai rea civilizație văzută vreodată în istoria lumii: sunteți națiunea care, în loc să conducă după Sharia lui Allah în Constituția și în Legile sale, a ales să-și inventeze propriile legi după cum dorește. Separați religia de politici, în contradicție cu pura natură care afirmă Absoluta Autoritate a Domnului și Creatorului vostru. Multe din concluziile Comisiei 9/11 în raport cu motivele atentatorilor au fost susținute și de alți experți. Expertul în antiterorism Richard A. Clarke explică în cartea sa din 2004, Against All Enemies, că deciziile de politică externă a SUA, inclusiv „împotrivirea față de Moscova în Afganistan, introducerea de militari americani în Golful Persic”, și „întărirea Israelului ca bază pentru un flanc sudic împotriva URSS” au contribuit la motivațiile al-Qaeda. Alții, cum ar fi Jason Burke, corespondent de politică externă pentru The Observer, se concentrează pe un aspect mai politic al motivațiilor, spunând că „bin Laden este un activist cu un simț foarte clar al ceea ce vrea și al felului în care speră să-l obțină. Mijloacele sale sunt mult în afara normelor de activism politic [...] dar agenda sa este în esență una politică.”

Diverși cercetători și-au îndreptat atenția și spre strategia de ansamblu a lui bin Laden ca motivație pentru atacuri. De exemplu, corespondentul Peter Bergen afirmă că atacurile făceau parte dintr-un plan de a determina creșterea prezenței militare și culturale a Statelor Unite în Orientul Mijlociu, forțându-i pe musulmani să se confrunte cu „relele” unui guvern nemusulman și să aducă la putere guverne islamice conservatoare în regiune.Michael Scott Doran, corespondent pentru Foreign Affairs, accentuează și mai mult utilizarea „mitică” a termenului „spectaculos” în răspunsul lui bin Laden la atentate, explicând că el încearcă să provoace o reacție viscerală în Orientul Mijlociu și să se asigure că cetățenii musulmani vor reacționa cât se poate de violent la o creștere a implicării americane în regiunea lor. Atentatele de la 11 septembrie au avut efecte majore imediate asupra americanilor. Numeroși polițiști și lucrători ai serviciilor de urgență din toată țara au venit la New York City pentru a ajuta la recuperarea cadavrelor dintre resturile contorsionate ale Turnurilor Gemene. Donațiile de sânge din toată țara au avut o creștere în săptămânile de după 9/11. Pentru prima dată în istorie, toate avioanele civile care nu fac zboruri de urgență din SUA și din mai multe state, inclusiv Canada au fost oprite imediat, ținând în loc zeci de mii de pasageri din toată lumea. Toate zborurile internaționale din spațiul american au fost oprite de Administrația Federală a

Aviației, aproape cinci sute de zboruri fiind întroarse din drum sau direcționate spre alte țări. Canada a primit 226 dintre aceste zboruri și a lansat Operațiunea Panglica Galbenă pentru a trata numărul mare de avioane aflate la sol și de pasageri opriți din drum.

După atentate, nivelul de aprobare al politicilor președintelui Bush a sărit la 90%. La 20 septembrie 2001, președintele a vorbit în fața națiunii într-o ședință comună a celor două camere ale Congresului despre evenimentele acelei zile, cele nouă zile de eforturi de salvare și recuperare, și despre răspunsul pe care intenționa să-l dea. Rolul extrem de vizibil jucat deprimarul orașului New York City Rudy Giuliani i-a adus acestuia laude atât în New York cât și în restul țării.[142] S-au înființat numeroase fonduri de ajutorare a victimelor atacurilor, cu scopul de a oferi asistență financiară supraviețuitorilor și familiilor victimelor. Un astfel de fond a fost Coalition of 9/11 Families. Până la termenul limită al cererilor de compensare 11 septembrie 2003, se primiseră 2.833 de cereri din partea familiilor celor morți.

Planurile de siguranță pentru continuitatea guvernării și evacuarea liderilor au fost și ele implementate aproape imediat după atentate. Congresul, însă, nu a știut că Statele Unite sunt în regim de continuitate a guvernului decât în februarie 2002. În Statele Unite, Congresul a adoptat și Președintele Bush a promulgat legea Homeland Security Act din 2002, prin care se înființa Departmentul Securității Interne, care reprezintă cea mai mare restructurare a guvernului american din istoria contemporană. Congresul a adoptat și legea USA PATRIOT Act, cu scopul de a ajuta la descoperirea și instrumentarea cazurilor de terorism și a altor crime. Grupările pentru apărarea drepturilor civile au criticat legea PATRIOT, afirmând că ea permite poliției să invadeze viața intimă a cetățenilor și elimină supravegherea juridică a procesului de adunare de informații. Administrația Bush a invocat evenimentele 9/11 ca motiv pentru a iniția o operațiune secretă a NSA, „pentru a intercepta comunicațiile telefonice și prin e-mail între Statele Unite și străinătate fără mandate

Principalele organizații musulmane din Statele Unite au condamnat imediat atacurile de la 11 septembrie și au cerut „musulmanilor americani să vină fiecare cu priceperea și cu resursele sale să ajute la alinarea suferințelor celor afectați și familiilor acestora”.Printre aceste organizații se numără: Societatea Islamică din America de Nord, Alianța Musulmană Americană, Consiliul Musulman American, Consiliul pentru Relații Americano-Islamice, Cercul Islamic al Americii de Nord, și Asociația Cercetătorilor Shari'a din America de Nord. Pe lângă donații bănești masive, numeroase organizații musulmane au lansat campanii de donare de sânge și au oferit asistență medicală, hrană și locuință pentru victim.

Atacurile au fost denunțate de principalele organizații mass-media și de guvernele din toată lumea. Numeroase țări au oferit solidaritate și susținere americanilor.Liderii din majoritatea țărilor din Orientul Mijlociu și din Afganistan, au condamnat atacurile. Irakul a făcut excepție, cu o declarație oficială: „cowboy-ii americani culeg roadele crimelor lor împotriva umanității”. O altă excepție mediatizată au constituit-o sărbătoririle unor palestinieni.

Zeci de mii de oameni au încercat să fugă din Afganistan după atacuri, de teama reacției guvernului american. Pakistan, deja gazda a numeroși refugiați afgani din conflictele anterioare din acea țară, și-a închis granița cu Afganistan la 17 septembrie. După aproximativ o lună de la atacuri, Statele

Unite au condus o largă coaliție de forțe internaționale într-o acțiune de îndepărtare a regimului taliban acuzat de adăpostirea organizației al-Qaeda. Autoritățile pakistaneze au acționat decisiv, aliindu-se cu Statele Unite într-un război împotriva talibanilor și împotriva al-Qaeda. Pakistanul a furnizat Statelor Unite mai multe aeroporturi militare și baze pentru atacul împotriva regimului taliban și a arestate peste 600 de presupuși membri al-Qaeda, pe care i-a predat Statelor Unite.

Numeroase alte țări, printre care Regatul Unit, India, Australia, Franța, Germania, Indonezia, China, Canada, Rusia, Pakistan, Iordania, Mauritius, Uganda și Zimbabwe au introdus legi „antiterorism” și au înghețat conturile bancare ale indivizilor și organizațiilor suspecte de legături cu al-Qaeda.

Agențiile de informații și forțele polițienești din mai multe țări, printre care Italia, Malaezia, Indonezia și Filipine au arestat persoane etichetate drept suspecți de terorism în scopul de a destrăma celulele de militanți din toată lumea. În SUA, aceasta a stârnit controverse, unii critici, cum ar fi Bill of Rights Defense Committee au susținut că restricțiile tradiționale asupra supravegherii federale (de exemplu, monitorizarea de către COINTELPRO a întrunirilor publice) au fost „înlăturate” de legea USA PATRIOT. Unele organizații, cum ar fi American Civil Liberties Union și Liberty au susținut că unele protecții ale drepturilor civile erau acum ocolite.

Statele Unite au înființat un centru de detenție la baza militară din Golful Guantánamo, Cuba, pentru a-i încarcera acolo pe combatanții ilegali inamici. Legitimitatea acestor încarcerări a fost pusă în discuție, printre alții, de Parlamentul European, Organizația Statelor Americane și de Amnesty International.

Evenimentele și reacțiile internaționale de imediat după atacuri a avut impact asupra Conferinței Mondiale împotriva Rasismului din 2001, care se încheiase cu conflicte și tensiuni internaționale cu doar trei zile înainte.

Ca și în Statele Unite, după atacuri au apărut tensiuni rasiale și în alte țări între musulmani și nemusulmani.Cel mai notabil exemplu de astfel de eveniment a avut loc în Regatul Unit, unde la 21 septembrie, tânărul Ross Parker a fost ucis de un grup de musulmani într-un atac rasist.

Ca rezultat al atentatelor de la 11 septembrie, politica externă americană a suferit schimbări abrupte dramatice. După cum s-a arătat mai sus, atentatele au avut ca rezultat direct declararea de SUA a războiului din Afganistan încă din 2001, și a facilitat indirect declararea războiului americano-irakian din 2003. Atentatele au dat aripi planurilor militare cum ar fi cele ale autorilor „Doctrinei atacului militar preventiv”, și această strategie militară a condus la declanșarea războiului din Irak. Atentatele de la 11 septembrie au determinat administrația Bush să relaxeze semnificativ nivelul de respectare de către SUA a Convenției de la Geneva, având ca rezultat autorizarea unor „tehnici de interogare avansate”, metode pe care administrația Obama le-a interzis ulterior ca fiind un tip de tortură.

În primii ani de după atentatele de la 11 septembrie, susținerea internațională a unui răspuns agresiv al SUA a fost mare, dar, pe măsură ce au trecut anii și administrația Bush nu a adus rezultatele promise, respectiv prinderea lui Bin Laden sau reducerea terorismului islamic extremist, susținerea

internațională a politicilor administrației Bush a început să slăbească. În cele din urmă, mandatul lui Bush s-a încheiat cu un nivel de aprobare internațională a politicilor sale externe de mai puțin de 20%. După ce alegerile din SUA din 2008 au arătat că americanii nu au mai dorit politici militare agresive ca reacție la atentatele din 11 septembrie, și după ce a fost ales un guvern care s-a angajat să schimbe acele politici, suportul internațional pentru America a început să crească din nou.

Atentatele au avut un impact economic semnificativ asupra piețelor americane și din toată lumea.Bursa de acțiuni New York (NYSE), Bursa Americană de Acțiuni (AMEX) și NASDAQ nu s-au mai deschis la 11 septembrie și au rămas închise până la 17 septembrie. Când s-au deschis bursele de acțiuni, indicele Dow Jones a scăzut cu 684 de puncte, sau 7,1%, până la 8921, o scădere record pentru o singură zi.Până la finele săptămânii, DJIA a căzut cu 1.369,7 puncte (14,3%), cea mai mare scădere a sa pe o perioadă de o săptămână din istorie la acea vreme, depășită doar în 2008 în timpul crizei financiare mondiale..

Economistul și consultantul Randall Bell a fost angajat de statul și de orașul New York să evalueze pagubele economice de la World Trade Center. El a scris în cartea sa, Strategy 360,„Daunele suferite de World Trade Center, estimate de Primăria New York City, erau uluitoare: Curățarea și stabilizarea zonei WTC - 9,0 miliarde de dolari; Repararea și înlocuirea infrastructurii distruse - 9,0 miliarde de dolari; Reconstruirea World Trade Center în clădiri mai mici - 6,7 miliarde de dolari; Repararea și restaurarea altor clădiri avariate - 5,3 miliarde de dolari; Pierderea chiriilor pe clădirile distruse - 1,75 miliarde de dolari.”

În New York City, s-au pierdut 430.000 de locuri de muncă-luni și 2,8 miliarde de dolari în cele trei luni de după atentatele de la 11 septembrie. Efectele economice au fost concentrate mai ales în sectoarele economice de export. Produsul Intern Brut al orașului se estimează că ar fi scăzut cu 27,3 miliarde de dolari în ultimele trei luni ale lui 2001 și în tot anul 2002. Guvernul federal a furnizat 11,2 miliarde de dolari fonduri de asistență pentru administrația locală din New York City în septembrie 2001, și 10,5 miliarde de dolari la începutul lui 2002 pentru dezvoltare economică și refacerea infrastructurii.

Atentatele de la 11 septembrie au afectat micile afaceri din Lower Manhattan din preajma World Trade Center, distrugând sau ducând la mutarea a 18.000 dintre acestea. Small Business Administration a oferit ajutoare în împrumuturi. Aproximativ 2.87 milioane de metri pătrați de spații de birouri din Lower Manhattan au fost avariate sau distruse. Mulți s-au întrebat dacă aceste locuri de muncă vor reapărea și dacă se va mai reface baza de impozitare. Studiile asupra efectelor economice ale atentatelor 9/11 arată că piața imobiliară a spațiilor de birouri din Manhattan și locurile de muncă din birouri au fost mai puțin afectate decât se credea inițial din cauza nevoii industriei serviciilor financiare de interacțiune față în față.

Spațiul aerian nord-american a fost închis timp de câteva zile după atacuri și numărul de călătorii aeriene a scăzut după deschidere, ceea ce a dus la o scădere de aproape 20% a capacității de transport aerian, și la exacerbarea problemelor financiare din industria aeriană americană

La inceputul mileniului III, SUA, care ramane prima putere economica si militara a lumii continua sa creada in miturile fondatoare ale societatii americane, vor avea de infruntat concurenta Uniunii

Europene, care se straduieste sa adauge dimensiunii economice si una politica) si a celui mai populat stat de pe glob si cu cea mai dinamica evolutie economica, China, dar si evolutia imprevizibila a celei de a doua puteri nucleare a planetei, Rusia.

In loc de alte concluzii, o apreciere a unor geopoliticieni francezi, care, in niciun caz nu pot fi acuzati de sentimente pro americane: “La doua sute de ani dupa revolta coloniilor dintr-o indepartata colonie britanica, nicio natiune a lumii nu poate face abstractive de existent si influenta Statelor Unite. Intr-un mod direct sau nu, lumea a intrat intr-un system de gravitatie in jurul Statelor Unite, care constituie acum singura putere ce dispune de vointa si de capacitatea de a se amesteca in ansamblul regiunilor planetei.