Indicatiile geografice si a denumirilor de origine

IntroducereDorinţa de a proteja produsele agricole şi alimentare cu origine geografică identificabilă a determinat unele state membre ale Uniunii Europene să introducă “denumiri de origine înregistrate", atât în beneficiul producătorilor, care pot obţine venituri mai mari graţie acestei “valori adăugate", cât şi în beneficiul consumatorilor.

Încă din anul 1992, pe plan european a fost instituit un sistem de înregistrare şi protecţie a acestor drepturi de proprietate intelectuală. Protejarea acestora se face şi la nivel internaţional, dar este parţială şi nu neapărat eficace.

Care sunt avantajele unei reglementări europene a indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine? instituirea unui cadru european de protecţie: printr-un sistem de înregistrare la nivel european se asigură

protecţia în fiecare stat membru UE securitate juridică, care încurajează utilizarea pe scară tot mai largă a indicaţiilor geografice şi a

denumirilor de origine o abordare comună, la nivel european, a condiţiilor de înregistrare creează condiţii de concurenţă

egală între producători mai multe garanţii pentru consumatori: aceste denumiri constituie fără nici un dubiu o garanţie de

calitate, întrucat producătorii respectă un caiet de sarcini obligatoriu, care permite păstrarea specificităţii produsului.

Producătorii din România, care consideră că fabrică produse agro-alimentare cu calităţi speciale, determinate de o anumită arie geografică (cu factorii acesteia fizici si umani) au interesul de a le valorifica prin “denumiri de origine" sau indicaţii geografice", folosind mijloacele de protecţie disponibile atât la nivel naţional, cât şi la nivel european.

Capitolul ICadrul international de protectie a indicatiilor geografice si a denumirilor de origine

Există diverse acorduri Internaţionale care reglementează indicaţiile geografice. Cu toate acestea, cu excepţia acordului cu privire la drepturile de proprietate intelectuală legate de comerţ, încheiat în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), nici unul dintre acestea nu tratează lucrurile în întregime. Fie acordul se concentrează numai pe asigurarea unei protecţii în caz de concurenţă neloială, fie se limitează la un cerc de state mult prea restrâns pentru a putea vorbi de o eficacitate reală.

Pot fi amintite: Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883 Aranjamentul de la Madrid privind sancţiunile pentru indicaţiile false sau înselătoare de

provenienţă a produselor din 14 aprilie 1981 Convenţia de la Lisabona cu privire la protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea

internaţională a acestora din 31 octombrie 1958 Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ din 15 aprilie

1994.

Capitolul IIProtectia indicatiilor geografice si a denumirilor de origine pentru produsele agricole si alimentare

Dispoziţiile cu privire la indicaţiile geografice şi denumirile de origine sunt cuprinse în diverse Regulamente europene, în funcţie de categoriile de produse cărora li se adresează. Spre exemplu, produsele alimentare beneficiază de un regim diferit de cel al vinurilor sau băuturilor spirtoase.

În cele ce urmează, vor fi prezentate elemente ale cadrului european/naţional cu privire la produse alimentare şi agricole, ape minerale, vinuri şi băuturi spirtoase.

1

1. Cadrul europeanA. Legislaţia în materieÎn prezent, legislaţia aplicabilă este un Regulament recent adoptat: Regulamentul 510/2006. Acesta abrogă legislaţia anterior aplicabilă în materie şi anume Regulamentul Consiliului nr. 2081/92 din 14 iulie 1992 privind protecţia indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare (JOCE L 208 din data de 24.07.1992)1.

Noul Regulament simplifică lucrurile şi în ceea ce priveşte protecţia indicaţiilor geografice pentru produse provenind din state terte UE. Totuşi, vis-a-vis de acestea există o condiţie suplimentară, faţă de produsele comunitare. Astfel, denumirile produselor din state terţe trebuie să fie protejate în statul de origine la momentul introducerii cererii de protecţie comunitară

B. Definiţii Indicaţia geografică : numele unei regiuni, al unui loc bine determinat sau al unei ţări, care

serveşte la desemnarea unui produs originar din această arie geografică şi a cărui calitate sau reputaţie poate fi atribuită mediului geografic respectiv (inclusiv factori naturali şi/sau umani) şi a cărui producţie/ prelucrare/preparare are loc în zona geografică definită.

Denumirea de origine : numele unei regiuni, al unui loc bine determinat sau al unei ţări, care desemnează un produs originar din această arie geografică şi a cărui calitate sau caracteristici esenţiale sunt în mod esenţial sau exclusiv datorate unui mediu geografic dat (cu factori naturali şi umani inerenţi) şi a cărui producţie/prelucrare/preparare are loc în zona geografică definită.

Pot fi considerate denumiri de origine sau indicaţii geografice şi anumite nume geografice sau ne-geografice tradiţionale, desemnând produse originare dintr-o regiune specifică, a căror calitate este în mod esenţial datorată unui anumit mediu geografic dat. De asemenea, în anumite condiţii, anumite denumiri geografice pot fi înregistrate ca denumiri de origine atunci cand materiile prime ale produselor în cauza provin dintr-o arie geografică mai mare sau diferită de cea de prelucrare. Materiile prime acceptate sunt carnea, laptele şi animalele vii.

Acestea trebuie să fie produse într-o arie limitatp şi în condiţii speciale, a căror îndeplinire să fie verificată printr-un regim de inspecţie. Totuşi, în baza articolului 2 al Regulamentului 510/2006, aceste denumiri trebuie să fi fost recunoscute ca denumiri de origine în ţara de provenienţă înainte de 1 mai 2004.Denumirile devenite generice nu pot fi înregistrate.Denumirile devenite generice sunt acelea care, deşi se referă la o arie geografică în care produsul respectiv a fost fabricat sau comercializat, au devenit între timp denumirile comune ale unui produs în Comunitatea Europeană. Se ţine cont, pentru analiza acestui aspect, de situaţia existentă în statele membre precum şi de legislaţiile naţionale sau comunitare în materie2.

C. Care sunt efectele înregistrării denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice?Denumirile înregistrate sunt protejate pe întreg teritoriul comunitar împotriva:

utilizării comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate, în măsura în care produsele astfel comercializate sunt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire sau în măsura în care această utilizare permite exploatarea reputaţiei denumirii înregistrate;

utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea veritabilă a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă sau însoţită de expresii precum 'gen', 'tip', 'metodă', 'stil', 'imitaţie' sau alta similară;

oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calitaţile esenţiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau documentele aferente produsului în cauză;

împachetării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia;

oricărei alte practici susceptibile să inducă publicul în eroare cu privire la originea veritabilă a produsului.

1 - Modificat între timp de Regulamentul CE nr. 535/97 din 17 martie 1997 (JOCE L 83 din 25.03.1997) şi de regulamentul CE nr. 692/2003 din 8 aprilie 2003 (JOCE L 99 din 17.04.2003).2 - A se vedea jurisprudenţa Feta, abordată spre finalul acestei publicaţii.

D. Care sunt produsele eligibile pentru înregistrarea indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine?

2

Lista produselor eligibile pentru înregistrarea indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine, în conformitate cu legislaţia europeană, se regăseşte în:

1. Anexa I la Tratatul Instituind Comunitatea Europeană - Produsele agricole şi alimentare, preluată de legislaţia română (Ordinul nr. 285/2004):

Animale vii Carne şi măruntaie comestibile Peşte, crustacee şi moluste Produse din lapte; ouă de pasăre; miere naturală Intestine, vezică şi stomac de animale (altele decât peştele), întregi sau bucăţi Produse animale nespecificate sau neincluse în altă parte; animale moarte din cele menţionate la

capitolul 1 sau 3, necorespunzătoare consumului uman Arbori vii şi alte plante; bulbi, rădăcini şi altele la fel; flori taiate şi frunziş ornamental Vegetale şi câteva rădăcini şi tuberculi comestibili Fructe şi nuci comestibile; coajă de pepeni sau citrice Cafea, ceai şi condimente, excluzând mate Cereale Produse din industria morăritului, malţ şi amidonuri; gluten; inulin Seminţe şi fructe oleaginoase; diverse grâne Seminţe şi fructe; plante medicinale şi industriale; paie şi furaje Pectine Untură şi alte grăsimi de porc topite; grăsimi de pasăre topite Grăsimi netopite de bovine, ovine si caprine; seu (inclusiv "premier jus") produs din aceste grăsimi Stearină din untură de porc, oleostearină şi stearină din seu de vacă; untură de porc lichidă; oleo-

margarină; seu de vacă lichid, neemulsionat sau neamestecat ori nepreparat în nici un fel Grăsimi şi uleiuri din peşte şi mamifere marine, rafinate sau nerafinate Ulei vegetal, fluid sau solid, brut, rafinat sau purificat Grăsimi şi uleiuri vegetale sau animale, hidrogenate, rafinate sau nerafinate, dar nu preparate Margarine, înlocuitor de untură şi alte grăsimi preparate, comestibile Reziduuri rezultate de la tratarea grăsimilor vegetale sau animale Preparate din carne, peşte, crustacee sau moluşte Zaharuri din sfeclă şi trestie de zahăr, solide Alte zaharuri, sirop de zahăr; miere artificială (mixată sau nu cu miere naturală); caramel Melasă, decolorată sau nedecolorată Zaharuri, siropuri si melase aromate sau colorate, cu excepţia sucurilor de fructe care conţin zahar

în orice proporţie Boabe de cacao, întregi sau strivite, materie primă sau prăjită Coajă de cacao, tărâte, pieliţe şi resturi de cacao Preparate din legume, fructe şi alte părţi de plante Must de struguri în fermentare sau cu fermentarea altfel decât fixată de o adăugare de alcool Vin din struguri proaspeţi, must de struguri cu fermentare fixată cu adăugare de alcool Alte băuturi fermentate (de exemplu: cidru, perry şi mead) Alcool etilic sau băuturi spirtoase, denaturate sau nu, obţinute din produsele agricole prevazute în

prezenta anexa, excluzând lichiorul şi alte băuturi spirtoase şi preparate alcoolice, cunoscute ca extracte concentrate pentru fabricarea băuturilor

Oţetul şi înlocuitori de oţet Reziduuri şi resturi din industria alimentară; furaje animaliere Tutun Pluta neprelucrată, zdrobită, granulată sau macinată, resturi de plută In, materie primă sau procesat, dar nu tors, câlţ şi resturi (incluzând fire trase) Cânepa (Cannabis sativa) materie primă sau procesată, dar nu toarsă, câlt sau resturi de cânepa

(incluzând fire trase)

2. Produsele cărora li se aplică RegulamentuI nr. 510/2006, enumerate în Anexa I a acestuia: Bere Băuturi din extrase de plante Produse de brutărie, patiserie, cofetărie şi biscuiţi Gume şi răşini naturale Pasta de muştar Paste făinoase

3

3. Produsele carora li se aplica Regulamentul nr. 510/2006, enumerate in Anexa II a acestuia Fân Uleiuri esenţiale Plută Cârmâz (produs brut de origine animală) Flori şi plante ornamentale Lână Răchită In

E. Cine poate depune cererea de înregistrare?Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice sau denumiri de origine poate fi prezentată de către orice grupare de producători şi/sau prelucrători, indiferent de forma sa juridică. În anumite condiţii, o persoană fizică sau juridică poate fi asimilată cu o grupare de producători. şi un grup de producători dintr-un stat terţ poate cere înregistrarea unei indicaţii geografice/denumiri de origine, dacă aceasta este deja protejată pe teritoriul naţional respectiv.

F. Cum se înregistrează denumirile de origine şi indicaţiile geografice?1. Cererea de înregistrare se adresează statului membru in care este situată aria geografică de origine a

produsului.În schimb, conform noului Regulament 510/2006 (articolul 5 paragraf 9), producătorii statelor terţe pot depune cererile de înregistrare atât prin intermediul autorităţilor lor naţionale, cât şi direct la Comisia Europeană. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ridicarea obiecţiilor (articolul 7, paragraf 2, alineat 3).

Această măsură este consecinţa unor angajamente asumate de Comunitatea Europeana în cadrul OMC şi care trebuiau aduse la îndeplinire până în luna aprilie.

Comisia pune la dispoziţie on-line un ghid şi set de formulare atât pentru cererea de înregistrare cât şi pentru depunerea obiecţiilor.

Aceste formulare nu sunt obligatorii, scopul lor fiind de a facilita demersul producătorilor din statele terte UE.

Acestea pot fi accesate la: http://europa.eu.int/comm/agriculture/foodqual/protec/thirdc ountries/index_ en.htm

Cererea trebuie să fie însoţită de un caiet de sarcini care cuprinde următoarele elemente: Numele produsului, incluzând denumirea de origine sau indicaţia geografică Descrierea produsului - cu referire la materiile prime, caracteristici fizice, chimice,

organoleptice, etc. Delimitarea geografică Elemente de probă cu privire la provenienţa produsului din aria geografică determinată Elemente de probă cu privire la legătura dintre calităţile produsului şi aria geografică de

producţie Indicarea organismului de inspecţie aprobat de stat pentru a controla conformitatea produsului

cu caietul de sarcini Etichetarea Eventuale cerinţe normative comunitare sau naţionale ce trebuie respectate Descrierea metodei de obţinere a produsului şi, dacă este cazul, a metodelor locale autentice

şi constante, precum şi a informaţiilor privind ambalarea, atunci când grupul care face cerere stabileşte şi justifică faptul că ambalarea trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată, în scopul menţinerii calităţii şi asigurării trasabilităţii sau a controlului.

Cerinţele referitoare la natura legăturii între produs şi locul geografic sunt mai “stricte" în ceea ce priveşte denumirea de origine. Astfel, calitatea sau caracteristicile produsului trebuie să se datoreze exclusiv mediului geografic.

2. Autoritatea competentă a statului membru respectiv verifică dacă cererea este conformă şi deschide o procedură naţională de opoziţie. Dacă se decide să se dea o urmare favorabilă cererii, autoritatea transmite documentele relevante3 Comisiei Europene (). Dacă cererea vizează un nume care desemnează şi o zonă geografică situată în alt stat membru sau terţ, acesta din urmă va fi consultat. Merită menţionat faptul că statul membru poate să acorde temporar protecţie numelui transmis. Această protecţie este, însă, doar naţională.

4

3. Dacă, în termen de sase luni de la publicare nu se ridică nici o obiecţie, denumirea sau indicaţia geografică este înscrisă în “Registrul de denumiri de origine protejate şi de indicaţii geografice protejate", ţinut de Comisie. Orice persoană legitim interesată poate obiecta prin expedierea unei declaraţii fundamentate adresate autorităţii competente naţionale. (Autorităţile naţionale sunt obligate să garanteze ca persoanele care demonstrează un “interes legitim" pot consulta cererea.) Printre obiecţiile admisibile, poate figura faptul că numele a cărui înregistrare se solicită are un caracter generic sau faptul că înregistrarea ar putea aduce atingere unui nume total sau parţial identic, unei mărci sau unui produs aflat legal pe piaţă cel putin cinci ani înainte de data publicării cererii. Obiecţia poate fi ridicată si de către orice stat membru sau, în anumite condiţii, de către un stat terţ.

G. Cum se poate afla care sunt denumirile protejate la nivel european?Registrul de denumiri de origine protejate şi de indicaţii geografice protejate poate fi accesat pe Internet:

http://ec.europa.eu/agriculture/qual/fr/1 bbaa_fr.htm

2. Înregistrarea indicatiilor geografice in RomaniaA. Legislaţia naţională în materie

Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (M.O. nr. 161/23.04.1998) Hotărârea Guvernului nr.833/1998, de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr.

84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (M.O. nr.455/27.11.1998) Ordinul nr. 285/2004 al MAPDR pentru aprobarea Normelor privind protecţia denumirilor de

origine şi indicaţiilor geografice ale produselor agricole şi produselor alimentare (MO nr. 414/10.05.2004)

Ordinul nr. 212/2004 al MAPDR pentru aprobarea Listei cuprinzând indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate şi recunoscute în România pentru produse alimentare (MO nr. 313/08.04.2004)

Ordinul nr. 715 din 6 octombrie 2004 pentru completarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 212/2004. privind aprobarea Listei cuprinzând indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate şi recunoscute în România pentru produse alimentare (M.O. nr. 921 din 11 octombrie 2004).

B. Unde se depun cererile de înregistrare?În prezent, în România, indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate prin înregistrarea acestora la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate. (Art. 67 al Legii nr. 84 din 15 aprilie 1998)

Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci înregistrează indicaţiile geografice şi acorda solicitantului dreptul de utilizare a acestora dupa ce Ministerul Agriculturii si Alimentaţiei sau, după caz, autoritatea competentă din ţara de origine a solicitantului certifică îndeplinirea condiţiilor necesare prin lege pentru ca denumirile să poată fi considerate indicaţii geografice sau denumiri de origine.

C. Care sunt denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate în România?Lista cuprinzând indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate si recunoscute în România pentru produse alimentare figurează în Ordinul nr. 212/2004 al MAPDR, cu completările ulterioare.

D. Ce se întamplă după aderarea la Uniunea Europeană?Conform Ordinului nr. 212/2004, lista menţionată mai sus va fi transmisă Uniunii Europene în vederea

3 - Comisia Europeană verifică cererea şi, dacă o consideră calificată pentru înregistrare, publică toate datele referitoare la aceasta, în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Conform noului Regulament, termenul maxim în care Comisia este ţinută să facă examinarea este de 12 luni.

solicitării protejării indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine pentru produsele alimentare, prin înregistrarea acestora în conformitate cu legislaţia comunitară, după aderare, în procedură normală.

5

Lista cuprinzând indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate şi recunoscute în România:

A. Produse din lapteLapte:

- de Dorna;- Cedra de Apuseni;- deCluj;- de Covasna;- de Satu Mare;- de Harghita;- de Rarău.

laurt: - Cedra de Apuseni;- de Satu Mare;- Napoca.

Lapte bătut:- de Harghita.

Caş: - de Oaş;- Baschiu;- de Alba;- de Sibiu.

Brânză: - de Moeciu;- de Făgăraş;- de Ţaga;- de Năsal;- de Vlădeasa;- de Mănăştur;- de Satu Mare;- de Moldova;- de Dorna;- de Napoca;- de Sibiu;- de Alba;- de Bistriţa;- de Homorod; - de Brădet;- de Rarău;- de Covasna;- de Sibiu;- de Arad;- de Satu Mare;- de Harghita.

Cascaval: - de Rucăr;- de Bobâlna;- de Tarniţa;- de Dej;- de Moeciu;- de Vidraru;- de Mateiaş;- de Râuşor;- de Satu Mare;- de Carei;- de Napoca;- de Hârlău;- de Dobrogea;

6

- de Feteşti;- de Penteleu;- de Harghita;- de Ciuc;- de Sibiu;- de Rarău;- de Rucăr;- de Brădet;- de Vidraru;- de Râuşor;- de Argeş;- de Covasna;- de Dorna.

Telemea: - de Braşov;- de Huedin;- de Argeş;- de Carei;- de Oaş;- de Vâlcea;- de Sibiu;- de Harghita.

B. Produse din carne:

Salam: - de Sibiu.

Cârnaţi: - de Pleşcoi

C. Produse din panificaţie:

Pâine:- ardelenească cu cartofi- ardelenească cu coaja bătută.

Covrigi:- de Buzău- de Braşov.

Plăcintă:- dobrogeană.

D. Fructe procesate:- magiun de prune de Topoloveni

7

Capitolul IV Studiu de caz - Bauturi spirtoase

A. Legislaţia europeanăRegulamentul (CEE) nr. 1576/89 din 29 mai 1989, de stabilire a regulilor generale relative la definiţia, desemnarea şi prezentarea băuturilor spirtoase (J.O. L 160 din 12.06.1989), cu modificările şi măsurile de aplicare ulterioare (spre exemplu Regulamentul 1882 din 29 septembrie 2003 - J.O. L 284 din 31.10.2003)

B. DefiniţieÎn sensul Regulamentului, “băuturi spirtoase" reprezintă lichidul alcoolic, destinat consumului uman, având proprietăţi organoleptice particulare şi o concentraţie alcoolică de minimum 15% vol. la 20 grade C, cu excepţia lichiorului pe bază de ou, denumit avocat, advocat sau advokat, a cărui concentraţie alcoolică este de minimum 14% vol.

C. Principale prevederiActul stabileşte regulile generale privind definirea, desemnarea şi prezentarea băuturilor spirtoase. Astfel, Regulamentul defineşte diferitele categorii de băuturi spirtoase precum “romul", “whisky-ul", “brandy-ul", “vodca", “lichiorul" etc. Pe lângă aceasta, se are în vedere şi păstrarea caracterului de indicaţie de provenienţă pentru aceste denumiri, evitându-se ca, prin intrarea în domeniul public, acestea să devină denumiri generice.

Se stabilesc, de asemenea, concentraţia alcoolică volumetrică minimală pentru ca un produs să poată fi cornercializat ca bautură spirtoasă pe teritoriul Uniunii Europene, precum şi condiţiile de fabricare pentru ca băuturile să poată fi comercializate sub denumirile prevăzute în Regulament. (Spre exemplu, pentru ca băutura spirtoasă de anason să fie denumită “ouzo", aceasta trebuie să fie produsă exclusiv în Grecia, să fie obtinută prin amestecul alcoolurilor aromatizate prin distilare sau macerare cu ajutorul seminţelor de

Telemea:

- de Brasov;

- de Huedin;

- de Arges;

- de Carei;

- de Oas;

- de Valcea;

- de Sibiu;

- de Harghita B. Produse din carne- de Sibiu. Carnati:

- de Plescoi C. Produse de panificatie Paine:

- ardeleneasca cu cartofi;

- ardeleneasca cu coaja batuta. Covrigi:

- de Buzau;

- de Brasov. Placinta:

- dobrogeana.

8

anason, etc.)

Este interzisă comercializarea de băuturi spirtoase desemnate prin asocierea unor cuvinte sau formule cum ar fi “gen", “tip", “fel", “stil", “marca", “gust" sau alte menţiuni asemănătoare, cu una dintre denumirile prevăzute de prezentul regulament.

Regulamentul conţine şi dispoziţii cu privire la substanţele aditive şi coloranţii care pot fi utilizaţi în fabricarea băuturilor. De asemenea, se dispune că băuturile spirtoase îşi pierd denumirile rezervate dacă se adaugă substanţe diferite de cele autorizate de legislaţia comunitară.

Începând cu 1993, se interzice utilizarea de capsule fabricate pe bază de plumb pentru acoperirea dispozitivelor de închidere a recipientelor în care sunt conservate produsele. (Regulamentul 3280/92 din 9 noiembrie 1992 -JO L 327 din 13/11/1992).

Regulamentul instituie un comitet de cereri pentru băuturi spirtoase, numit în continuare “comitet", alcătuit din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei

D. Legislaţia naţională de transpunere a legislaţiei europene Ordinul nr. 268/441/117 din 10 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea,

descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase (M.O. nr. 573 din 11 august 2003) modificat de Ordinul nr. 847/1532/357 din 15 noiembrie 2004 (M.O. nr. 68 din 20 ianuarie 2005)

Ordinul nr. 147 din 8 martie 2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile geografice protejate şi recunoscute în România pentru băuturi spirtoase (M.O. nr. 214 din 14 martie 2005)

E. Care sunt denumirile geografice protejate şi recunoscute în România ?I. ŢUICĂ

1. Ţuică Zetea de Medieşu Aurit2. Ţuică de Valea Milcovului3. Ţuică de Buzău4. Ţuică de Argeş5. Ţuică de Zalău6. Ţuică Ardelenească de Bistriţa7. Horincă de Maramureş8. Horincă de Cămârzana9. Horincă de Seini10. Horincă de Chioar11. Horincă de Lăpuş12. Turţ de Oaş13. Turţ de Maramureş

II. PĂLINCĂ 1. Pălincă de Bihor2. Rieni Pălincă de Bihor3. Pălincă de Zalău4. Pălincă de Ardeal5. Pălincă de Maramureş6. Pălincă de Carpaţii Apuseni7. Pălincă de Transilvania8. Pălincă Românească "Tricolor"9. Pălincă de Brad10. Pălincă de Banoviţa11. Pălincă de Câlnău12. Pălincă "Crai Nou"13. Pălincă de Valea Vinului14. Pălincă de Medieşu Aurit15. Pălincă de Cămârzana16. Pălincă de Oaş17. Pălincă de Cluj18. Pălincă de Focşani19. Pălincă de Dragosloveni20. Pălincă de Vrancea21. Pălincă de Jariştea

9

III. VINARS 1. Vinars Târnave2. Vinars Vaslui3. Vinars Murfatlar4. Vinars Vrancea5. Vinars Segarcea

F. Prevederile Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană cu privire la denumirea băuturilor spirtoaseDenumirea de “pălincă" poate fi utilizată numai pentru rachiul de fructe fabricat în România. Se defineşte “pelinul": băutura aromatizată pe bază de vin produsă din vin alb sau roşu, must de struguri concentrat, suc de struguri (sau sfeclă de zahar) şi o tinctură specială din ierburi, având o tărie alcoolică de nu mai puţin de 8,5% vol., un conţinut de zahăr exprimat ca zahăr invertit de 45-50 grame pe litru, şi o aciditate totală de nu mai putin 3 grame pe litru exprimată ca acid tartric".

După aderare, denumirile geografice pentru băuturile spirtoase româneşti urmează a fi incluse în Regulamentele europene, în vederea protejării pe plan comunitar.

Capitolul V

Studiu de caz - VinuriA. Legislaţia europeană aplicabilă denumirilor de origine pentru vinuri

Regulamentul nr.1493/1999 din 17 mai 1999 privind organizarea comuna a pietei vitivinicole (JO L 179 din 14.07.1999) cu modificarile ulterioare

Regulamentul nr. 753/2002 de stabilire a modalitatilor de aplicare a Regulamentului nr. 1493/1999 Tn ceea ce priveste desemnarea, denumirea, prezentarea si protejarea anumitor produse vitivinicole (JO L 118 din 4.05.2002), modificat de Regulamentul nr. 316/2004 din 20 februarie 2004, Regulamentul 1429/2004, Regulamentul 1991/2004, Regulamentul 1512/2005 si de Regulamentul 261/2006.

Regulamentul nr. 1493/1999 cuprinde 8 anexe cu privire la: Definiţia produselor şi mai ales a diferitelor feluri de musturi şi vinuri (vin de masă, licoros,

spumant, petiant, etc.) (Anexa I); Anexa II cuprinde dispoziţiile cu privire la tăria alcoolică Anexa III se referă la zonele viticole din Uniunea Europeană Anexa IV se referă la practicile şi tratamentele oenologice autorizate Anexa V reglementează limitele şi condiţiile anumitor practici oenologice (conţinutul de dioxid de

sulf, conţinutul de aciditate volatilă, limite şi procedee de îmbogăţire, acidificarea şi dezacidificarea, îndulcirea, etc )

Anexa VI se referă la vinuri de calitate produse în regiuni determinate Anexa VII reglementează descrierea, denumirea, prezentarea/etichetarea şi protejarea anumitor

produse, cu excepţia vinurilor spumante. Anexa VII cuprinde normele specifice şi detaliate privind denumirea, etichetarea şi protejarea

vinurilor spumante.

B. Categoriile de “Vinuri cu denumire de origine controlată" (VDOC)a) vinurile licoroase cu denumire de origine controlată (VLDOC), care corespund definiţiei de vin

licoros prevăzută de Regulament;b) vinurile spumante cu denumire de origine controlată (VSDOC), care corespund definiţiei de vin

spumant prevăzută de Regulament, inclusiv vinurile spumante de calitate de tip aromatic;c) vinurile de calitate petiante produse în regiuni determinate (VPDOC), care corespund definiţiei de

vin petiant prevăzută de Regulament;d) vinurile cu denumire de origine controlată altele decât cele menţionate mai sus.

C. Care este procedura de recunoaştere şi protejare la nivel european?Statele membre transmit Comisiei lista cu vinurile de calitate produse într-o regiune determinată pe care le recunosc, indicând pentru fiecare din aceste vinuri detalii privind dispoziţiile naţionale care reglementează producţia şi fabricarea lor.

D. Alte prevederi

10

Regulamentul nr. 753/2002 introduce obligativitatea precizării, pe eticheta, a activităţii îmbuteliatorului sau a expeditorului ori a persoanelor care au participat la comercializare, prin termeni de tipul “viticultor", “recoltat de", “comerciant", “distribuit de", importator", importat de" sau alţi termeni similari.

De asemenea, acelaşi Regulament reglementează şi denumirile tradiţionale. Acestea pot evoca, în mintea consumatorului, o metodă de producţie sau de maturare sau o calitate, culoare sau tip de vin ori un eveniment istoric legat de istoria vinului. De aici decurge necesitatea protejării lor şi asigurării unei concurenţe loiale. Anexa III a Regulamentului cuprinde Lista cu menţiunile tradiţionale recunoscute la nivel comunitar.

Pentru a fi inclusă în această anexă, o menţiune trebuie: să fie specifică în sine şi să fie definită cu precizie în legislaţia statului membru în cauză; să fie suficient de distinctivă şi/sau să se bucure de o reputaţie bine stabilită în interiorul pieţei

comunitare; să fi fost utilizată în mod tradiţional vreme de cel putin zece ani în statul membru în cauză; să fie asociată unui vin sau, dacă este cazul, mai multor vinuri sau categorii de vinuri comunitare.

Printre altele, Regulamentul interzice utilizarea de capsule fabricate pe bază de plumb pentru acoperirea dispozitivelor de închidere a recipientelor în care sunt conservate vinurile.

E. Legislaţia naţională de transpunere a legislaţiei europene Legea nr. 244 din 29 aprilie 2002 Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei

vitivinicole (M.O. nr. 333 din 20 mai 2002) Ordinul nr. 942 din 10 decembrie 2004 privind aprobarea introducerii însemnului de certificare a

calităţii vinurilor DOC îmbuteliate, destinate comercializării, şi aprobarea modificării nivelului sumelor percepute ca taxe pentru eliberarea autorizaţiei de producător de vinuri cu denumire de origine (DOC) şi a certificatului de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor cu denumire de origine (DOC) (M.O. nr. 1251 din 24 decembrie 2004).

Ordinul nr. 158 din 21 martie 2005 pentru modificarea art. 1 alin. (9) si (10) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 942/2004 privind aprobarea introducerii însemnului de certificare a calităţii vinurilor DOC îmbuteliate, destinate comercializării, şi aprobarea modificării nivelului sumelor percepute ca taxe pentru eliberarea autorizaţiei de producător de vinuri cu denumire de origine (DOC) şi a certificatului de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor cu denumire de origine (DOC) (M.O. nr. 250 din 25 martie 2005).

Hotărarea nr.1134 din 10 octombrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002 M.O. Nr. 798 din 4 noiembrie 2002

Ordinul nr. 515/945 din 5 noiembrie 2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la desemnarea, denumirea, prezentarea şi protecţia unor produse vitivinicole (M.O. Nr. 890 din 9 decembrie 2002)

Ordinul nr. 52 din 28 ianuarie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru producerea şi comercializarea vinurilor cu denumire de origine şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi Alte Produse Vitivinicole (ONDOV) (M.O. Nr. 158 din 12 martie 2003)

Ordinul nr. 594 din 17 august 2004 privind aprobarea Zonării soiurilor de viţă de vie roditoare recomandate şi autorizate pentru cultura în arealele viticole din România (M.O. Nr. 800 din 30 august 2004)

Ordinul nr. 732 din 2 august 2005 privind Aprobarea Listei denumirilor de origine controlată (DOC) pentru vinurile liniştite admise pentru utilizare în România (M. O. Nr. 726 din 10 august 2005)

G. Lista denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice şi a menţiunilor tradiţionale, admise spre utilizare în RomâniaLista denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice şi a menţiunilor tradiţionale, admise spre utilizare în România pentru vinuri, vinarsuri şi vinuri spumante este indicată în Ordinul nr. 732 din 2 august 2005.

Denumirile de origine controlată (DOC) pentru vinurile liniştite, admise pentru utilizare în România:

I. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei:1. Târnave, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:

- Blaj- Jidvei- Mediaş

11

2. Alba lulia3. Sebeş - Apold4. Aiud5. Lechinţa

II. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei:6. Cotnari7. lasi, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:

- Copou - Bucium - Uricani

8. Bohotin9. Husi, însoţită sau neînsoţită de subdenumirea:

- Vutcani10. lana11. Dealu Bujorului12. Nicoreşti13. Panciu14. Odobeşti15. Coteşti

III. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei 16. Cernăteşti - Podgoria17. Dealu Mare, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:

- Boldeşti- Valea Calugarească- Urlaţi- Ceptura- Tohani- Breaza - Merei - Zoreşti

18. Pietroasa19. Ştefanesti, însoţită sau neînsoţită de subdenumirea: - Costeşti20. Sâmburesti21. Drăgăşani22. Banu Mărăcine23. Segarcea24. Mehedinţi, însotita sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:

- Severin- Corcova- Golul Drancei- Vânju Mare- Oreviţa

IV. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Banatului:25. Recas26. Banat, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:

- Moldova Nouă- Dealurile Tirolului- Silagiu

V. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Crişanei şi Maramureşului:27. Miniş28. Crişana, însoţită sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:

- Diosig- Biharia- Şimleu Silvaniei

VI. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei:29. Murfatlar, însotita sau neînsoţită de una dintre următoarele subdenumiri:

- Medgidia

12

- Cernavoda30. Babadag31. Sarica Niculiţel, însoţită sau neînsoţită de subdenumirea:

- Tulcea

VII. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării: 32. Oltina

Denumirile de origine controlata (DOC) pentru vinurile spumante, admise pentru utilizare în România:

I. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei:1. Târnave2. Alba lulia3. Sebeş – Apold

II. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei:4. laşi5. Bucium6. Huşi7. Panciu

III. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei:8. Dealu Mare

IV. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Crişanei şi Maramureşului:9. Şimleu Silvaniei

V. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei:10. Murfatlar

Indicaţiile geografice pentru vinurile liniştite, admise pentru utilizare în România:

I. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei:1. Dealurile Transilvaniei

II. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei: 2. Dealurile Moldovei sau, după caz:

- Dealurile Hârlaului- Dealurile laşilor- Dealurile Huşilor- Dealurile Tutovei- Dealurile Covurluiului- Terasele Siretului

3. Dealurile Vrancei

III. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei:4. Dealurile Munteniei5. Dealurile Olteniei

IV. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Banatului:6. Viile Caraşului7. Viile Timişului

V. Pentru vinurile din Regiunea Viticolă a Crişanei şi Maramureşului:8. Dealurile Zarandului9. Dealurile Crişanei10. Dealurile Satmarului

VI. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei:11. Colinele Dobrogei

VII. Pentru vinurile originare din Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării:12. Terasele Dunării

Indicaţiile geografice pentru vinurile aromatizate, admise pentru utilizare în România:1. Bitter Murfatlar2. Vermut Murfatlar

13

Menţiunile tradiţionale ale vinurilor, admise pentru utilizare în România:

1. Vin de regiune*)

2. Vin de calitate cu denumire de origine controlată (DOC), cu următoarele categorii de calitate:- Cules la maturitatea deplina (DOC - CMD)- Cules tarziu (DOC - CT)- Cules la înnobilarea boabelor (DOC - CIB)

3. Rezervă**)

4. Vin de vinotecă***)

*) Vinul de regiune este un vin de masă cu indicatie geografică, livrat la export.

**) Rezerva este un vin DOC maturat în baricuri minimum 6 luni şi învechit în sticlă minimum 6 luni.

***) Vinul de vinotecă este un vin DOC învechit în sticlă minimum 4 ani, cu buchet format în sticla în timpul învechirii, şi care se comercializează atât timp cât îşi păstrează calitaţile conferite de această menţiune.

Capitolul VI Specialitati traditionale garantate ale produselor agricole si alimentare - STGA. Cadrul legalReglementat recent, prin Regulamentul nr. 509/2006 din 20 martie 2006, termenul de “specialitate tradiţională garantată" (STG) înlocuieşte “atestaţiile de specificitate" stabilite la nivel european prin Regulamentul nr. 2082/92 din 14 iulie 1992, care, cu ocazia intrării în vigoare a noului act legislativ, este abrogat.

Condiţiile procedurale de înregistrare la nivel comunitar a STG-urilor sunt similare cu cele aplicabile indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine.

B. DefiniţiiSpecialitatea tradiţională garantată: produs agricol sau produs alimentar tradiţional a cărui specificitate este recunoscută şi protejată în Comunitatea Europeană prin înregistrarea în conformitate cu Regulamentul nr. 509/2006. Ceea ce diferenţiază acest concept de indicaţiile geografice şi denumirile de origine este faptul că STG nu are drept criteriu legătura dintre proprietăţile produsului şi aria de origine a produsului, ci pune în valoare metoda de fabricare a acestuia, care trebuie să fie tradiţională.

Exemplu de specialitate tradiţională garantată: brânză Mozzarella.

Specialităţile tradiţionale garantate nu pot fi înregistrate decât în condiţiile următoare: dacă sunt produse cu materii prime tradiţionale dacă se caracterizează fie printr-o compoziţie tradiţională, fie printr-un mod de fabricare/prelucrare

tradiţional.

C. Care sunt produsele eligibile pentru înregistrare

14

Regulamentul se aplică, ca şi în cazul indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine protejată produselor agricole enumerate la Anexa I a Tratatului instituind Comunitatea Europeana, precum şi produselor următoare:

berea ciocolata şi alte preparate conţinând cacao produse de cofetărie, patiserie, panificaţie, biscuiţi paste alimentare reţete alimentare sosuri condimentate preparate supe băuturi pe baza de plante îngheţata şi şerbet

D. Cine poate depune cererea de înregistrare?Cererea de înregistrare poate fi depusă de către orice grupare de producători şi/sau prelucrători, indiferent de forma sa juridică. şi un grup de producători dintr-un stat terţ poate cere înregistrare.

E. Cum se înregistrează specialităţile tradiţionale garantate?1. Cererea de înregistrare se adresează statului membru în care îşi are sediul gruparea. Producătorii statelor terţe pot depune cererile de înregistrare atât prin intermediul autorităţilor lor naţionale, cât şi direct la Comisia Europeană.

Cererea trebuie să fie însoţită de un caiet de sarcini care cuprinde următoarele elemente: Numele produsului, în mai multe limbi, precum şi precizarea dacă se cere înregistrarea cu

sau fără rezervarea numelui. Descrierea produsului - cu referire la principalele sale proprietăţi fizice, chimice,

microbiologice sau organoleptice Descrierea metodei de fabricare precum şi, dacă este cazul, natura şi caracteristicile

materiilor prime sau ingredientelor folosite Elemente conferind specificitatea produsului Elemente care demonstrează specificitatea produsului Elemente care demonstreaza caracterul tradiţional al produsului Cerinţe minime şi proceduri de control cu privire la specificitate

2. Autoritatea competentă a statului membru respectiv verifică dacă cererea este conformă şi deschide o procedură natională de opoziţie. Dacă se decide să se dea o urmare favorabilă cererii, autoritatea transmite documentele relevante Comisiei Europene.

3. Comisia Europeană verifică în termen de maxim 12 luni cererea şi, dacă o consideră calificată pentru înregistrare, publică toate datele referitoare la aceasta în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Comisia publică lista numelor care au facut obiectul unei cereri de înregistrare în fiecare lună.

4. Dacă, în termen de şase luni de la publicare nu se ridică nici o obiecţie, se înregistrează numele. Orice persoană legitim interesată poate obiecta prin depunerea unei declaraţii motivate. Printre obiecţiile admisibile poate figura faptul că numele a cărui înregistrare se solicită este deja utilizat în mod legal pentru produse agricole sau alimentare similare şi se bucură de notorietate.

5. În cazul în care Comisia a luat o decizie pozitivă cu privire la înregistrare, numele înscris în Registrul menţionat mai sus va face obiectul unei a doua publicări în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

După înregistrare prin procedura comunitară, produsele sunt înscrise într-un Registru ţinut de Comisia Europeană: http://ec.europa.eu/agriculture/qual/fr/1 bbb1_fr.htm

Specialitatile tradiţionale garantate sunt repartizate în două categorii / liste, în funcţie de rezervarea utilizării numelui respectiv, doar producătorilor care respectă caietul de sarcini.

Numele produsului trebuie să fie: specific în sine să exprime specificitatea produsului sau a alimentului

F. EtichetareNumai producătorii care respectă caietul de sarcini pot face referire la STG pe eticheta produselor. Dacă se face astfel referire a STG pe eticheta produselor. Dacă se face astfel referire la STG numele înregistrat este însoţit de simbolul comunitar sau de menţiunea “ Specialitate tradiţională garantată ".

15

Simbolul comunitar poate fi găsit pe Internet: http://ec.europa.eu/agriculture/qual/fr/1bbaa_fr.htm

16