GAZETA HÂRTIBACIULUIPUBLICAÞIE LUNARÃ A ASOCIAÞIEI „VALEA HÂRTIBACIULUI” ÎN colaborare cu Primãria ORAªULUI AGNITA

„ªi care va vrea sã fie întâi între voi, sã fie tuturor slugã” Marcu, 10.44

Cya

n M

agen

ta Y

ello

w B

lack

NumÃRUL 70, MARTIE 2012APARE LA AGNITA - PREÞ: 1 LEU

Din SUMAR

- pag. 7

ORTODOXIA Pe VAleAHârtibaciului

- pag. 2

- pag. 7

- pag. 2

- pag. 5, 6

- pag. 5 - 6

- pag. 6

- pag. 5

- pag. 7

- pag. 4

- pag. 6

- pag. 4

- pag. 4

- pag. 7

- pag. 3

- pag. 3

CU OCAZIA SFINTELOR PAªTI REDACÞIA GAZETEIHÂRTIBACIULUI LE ADRESEAZÃ CITITORILOR SÃI URAREA

„SÃRBÃTORI FERICITE ALÃTURI DE CEI DRAGI”HRISTOS A ÎNVIAT!

Vineri, 6 aprilie 2012, ora 11,la Casa de CulturãUN EVENIMENT DEOSEBIT ÎN ORAªUL NOSTRU,proiectul LIVE POSITIV LIFE

Aºteptam cu interes întâlnirea noastrã cu tinerii din Agnita,vineri 6 aprilie de la ora 11, la Casa de Culturã când, pentruprima datã, se reunesc mai multe trupe de muzicã ºi dans dinjudeþul Sibiu pentru a cânta melodia comunã “Viaþa la pozitiv”.

Vã aºteptãm la un spectacol interactiv de muzicã, dans ºiproiecþii video pe tema “Trãim viaþa la pozitiv”.

Spune DA valorii! Obiectivul declarat al acestui programiniþiat în ºcoli este promovarea adevãratelor valori sociale ºitalente artistice, sportive ºi a altor aptitudini pozitive în rândulelevilor, dar ºi crearea de alternative pozitive pentru petrecereatimpului liber sau promovarea spiritului de cooperare, toleranþãprin participarea în comun la organizarea unor activitãþi stimulativrecreative cum ar fi diferite concursuri de machete, fotografie,desen sau dans.

În luna decembrie 2007, 12 locuitori ai satului Fofeldea au elaboratºi semnat actul constitutiv al Asociaþiei cultural - edilitare „AugustTreboniu Laurian” al cãrui scop era „desfãºurarea de activitãþi menitesã contribuie la conservarea specificului local ºi dezvoltarea armonioasãa localitãþii Fofeldea”. În consiliul director al asociaþiei au fost aleºiGruncã Ioan preºedinte, Chirtop Ioan secretar ºi Sopoiu Valeriumembru.

Înfiinþarea asociaþiei a fost de bun augur. Activitatea acesteia arevitalizat localitatea, a reuºit sã redea valoarea spiritualã lãsatã deînaintaºii lor.

Vezi pag 2

Trãim astãzi într-o lume în care oamenii cautã mai multbogãþia materialã trecãtoare decât bogãþia spiritualã acredinþei ºi a vieþii veºnice. Sãrãcia materialã tot mai asprãeste dublatã de o sãrãcie spiritualã a oamenilor, manifestatãprin slãbirea credinþei, rãcirea dragostei frãþeºti ºi diminuareafaptelor bune. Însã chiar dacã suntem mai sãraci din punctde vedere material, nu ar trebui sã sãrãcim la fel de mult ºi peplan spiritual, ci sã ne îmbogãþim în bunãtate, sfaturi ºi gânduribune, o mânã de ajutor oferitã celor mai sãraci decât noi.Acum, în vreme de crizã financiarã ºi economicã, maipãgubitoare decât sãrãcia este criza de omenie, adicã slabavoinþã de a fi onest ºi drept, harnic ºi generos. În lumina ºipacea sãrbãtorii Sfintelor Paºti vã fac îndemnul ca prin cuvântºi faptã sã aducem bucurie celor sãraci ºi bolnavi, orfani ºibãtrâni, necãjiþi ºi singuri, aºa încât ºi ei sã simtã cã ÎnviereaDomnului Iisus Hristos revarsã peste oameni bogãþia iubiriilui Dumnezeu cel milostiv.

De ziua cea mare a Învierii vã adresez tuturor, preoþi ºicredincioºi, tineri ºi bãtrâni, copii ºi pãrinþi, urãri de sãnãtateºi mântuire, pace ºi bucurie, împreunã cu tradiþionalul mesaj

„HRISTOS A ÎNVIAT!”Pr. Ioan Jurca

(Protopop Agnita)

PREACUCERNICI PÃRINÞI, IUBIÞI CREDINCIOªI,

FOFELDEA – SATUL ÎN CAREAU TRÃIT ªI TRÃIESC OAMENI

Vocea conºtiinþei

BUCHET PENTRU MAME ªI BUNICI

Ne-a pãrãsit un om vrednic:Florean Dragoman

(21.04.1941-28.12.2011)

Preotul Ioan Fulea a sfinþit... Fofeldea (II)

„Monografia satului Fofeldea nus-a scris!”

- mic jurnal hârtibãcean -

Elevi model

Tablou de primãvarã

Copilãria

Poezia religioasã româneascãZorica Laþcu – Teodosia (II)

CU GÂNDUL LA ...SÃRBÃTOAREA ÎNVIERII

De la ªcoala G.D. Teutsch

IOAN ALEXANDRU,ÎNVIERE

LIBERTATE, LEGALITATE,MORALITATE

FOLCLOR CULES DEMIRCEA DRAGAN

NOIªTEÞEANU

NICU GANEA

Permisul auto,de Dan Puric

DOR DE TATÃ

GAZETA HÂRTIBACIULUI2 2012

Ce sã fac? Sã mã duc la spital sã consolezun bun prieten, sau sã ajut bunicii mei bãtrâni?Ce sã facã elevul: sã se pregãteascã pentrubacalaureat, sau sã participe la un concurssportiv în cadrul ºcolii? Sã iau direcþia spreapus pentru cãutarea unui nou mod desupravieþuire materialã, sau sã rãmân acasãasigurându-le copiilor viitorul? Cine decide,cãrui cerºetor din colþurile strãzii sã-i fiumilostiv, ºi cu cât?

Întrebãrile vieþi i noastre suntdeterminate de diferite legi scrise sauconvenþionale, care înseamnã o mulþime dereguli. O astfel de lege este constituþia þãrii,dar apar ºi nenumãrate cãrþi de coduri etice.O astfel de carte este ºi Sfânta Scripturã, careîndrumã viaþa de toate zilele a unui creºtin.Dar în viaþa unui om apar multe întrebãri, lacare nu gãseºte rãspuns în cãrþi. De aceeaDumnezeu l-a creat pe om în aºa fel cã, înfiecare individ existã un „arbitru interior”, ovoce, care dirijeazã gândirea ºi fapta omului.Aceastã voce interioarã o numim conºtiinþã.Vocea conºtiinþei spune un „da” sau un „nu”la faptele omului.

În afarã de om, nici o creaturã nu dispunede acest arbitru interior, de vocea conºtiinþei,cu ajutorul cãreia numai omul este capabil ladecizii hotãrâtoare. Vocea conºtiinþei rãsunãîn interiorul existenþei noastre, este unalãuntricã, ºi totuºi este strãinã, pentru cãaceasta voce este a lui Dumnezeu. Conºtiinþanu vorbeºte, este o voce fãrã cuvinte, dar omulcare o aude, ºtie cum trebuie sã gândeascã,ce trebuie sã facã. Este un ceas deºteptãtor,care semnalizeazã, ca omul sã se deºtepte ºisã ºtie ce are de fãcut. De la primul lui pãcat,omul nu este desãvârºit, deci nici conºtiinþasa nu este neprihãnitã. Receptarea acesteivoci poate fi greºitã, pentru cã mesajul ei esteinfluenþat de anturajul social, de experienþapersonalã, de o eticã secularizatã, îndepãrtatãde Dumnezeu.

Dacã omul se împotriveºte conºtiinþei,atunci vorbim de o conºtiinþã coruptã, caz încare omul este acuzat, dar nu gãseºte soluþia.ªi conºtiinþa curatã acuzã, dar aceastaîndeamnã omul sã se îndrepte. Dacã omulacceptã pãcatele sale, dacã le transcrie înfapte bune ºi corecte, îºi adoarme conºtiinþa.Aceastã conºtiinþã seamãnã de o gumã deºters triunghiularã, care dupã fiecare faptgreºit se învârte în suflet. Guma începe sã seuzeze, omul observã din ce în ce mai rarînvârtirea ei, ºi nu mai reacþioneazã la voceade avertisment a ei. Conºtiinþa adormitã dupãun timp ne comunicã cã totul este în ordine,nu ai pãcãtuit, de aceea este uºor confundatãcu conºtiinþa curatã. Se întâmplã cã vocea eirãsunã chiar ºi atunci, când omul nu a

Vocea conºtiinþeipãcãtuit. Aceasta este contrariul conºtiinþeiadormite, ºi o putem numi autoacuzare.

Referitor la timpul trezirii conºtiinþei,deosebim o conºtiinþã prealabilã, care neatenþioneazã înaintea sãvârºirii faptului, ºicare spune: fã astfel, respectiv ai grijã sã nufaci astfel. Mai des ne confruntãm cu oconºtiinþã ulterioarã, care rãsunã dupã faptelesãvârºite ºi spune: de ce ai fãcut astfel, n-ar fitrebuit. Dacã conºtiinþa este treazã, atunciacuzã, omul are remuºcãri de conºtiinþã.

Fiecare om are o oarecare conºtiinþã, darcea a creºtinului se deosebeºte de ceilalþioameni în aceea cã, stã în faþa lui Dumnezeu,iar Biblia descrie criteriile acestei vociinterioare. Învãþãtura Bibliei defineºterãsunarea acestei voci interioare. Creºtinulcontroleazã permanent aceasta voce, ºi punesub judecata Cuvântului lui Dumnezeu. Cazdupã caz pune întrebarea: ce spune Scriptura?Creºtinul controleazã conºtiinþa ºi curugãciunea, ca Dumnezeu sã-i arate, care estedrumul cel bun, cum poate sã meargã pe caleacea corectã. În rugãciune pune întrebarea:dacã astãzi Isus ar fi între noi, aºa ar face,cum am decis eu în trecut sau decid pentruviitor, cum poate sã pãºeascã fidel pe drumulLui?

Caracteristica principalã a conºtiinþeiaflatã în faþa lui Dumnezeu este libertatea ei,acceptã darurile Lui, pe care le foloseºte caom liber. Liber faþã de împrejurarea istoricã,de influenþe exterioare, de presiunea puterii,chiar ºi de propriile sale planuri, ºi depindenumai ºi numai de Dumnezeu. Omul cu oconºtiinþã liberã se strãduieºte ca tot ce spuneºi face sã facã pentru mãrirea ºi slava Lui.Conºtiinþa omului confruntatã cu voinþa luiDumnezeu ºtie cã, nu ajunge sã îndreptepãcatele sãvârºite – aceasta este posibilãnumai parþial, – ci trebuie sã cearã iertare dela Dumnezeu ºi de la oameni împotriva cãroraa pãcãtuit. Încearcã sã rosteascã cuvintelefiului risipitor: „Tatã, am greºit la cer ºiînaintea ta” (Luca 15,18). Iertarea luiDumnezeu, sângele lui Hristos vãrsat pecruce elibereazã conºtiinþa, va curãþa cugetulnostru de faptele cele moarte (Evrei 9,14),pentru o slujire izvorâtã din dragoste(1Timotei 1,5). Legea exterioarã a luiDumnezeu (Cuvântul Lui, Biblia) ºi ceainterioarã (conºtiinþa) se poate reduce (sauextinde) la o singurã poruncã: „Sã iubeºti peDomnul Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta,cu tot sufletul tãu ºi cu tot cugetul tãu... sãiubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi”(Matei 22, 37–39). Dumnezeul sã ne ajute caaceastã poruncã sã determine toate deciziilenoastre de conºtiinþã.

Kozma Endre, preot reformat

Au trecut doar patru ani ºi fofelzenii sepot mândrii cu o serie de reuºite ale asociaþieilor. Cu ajutorul primarului Ionel Viºa, a nouluipreot Ioan Dumitru Tãtoiu, al preºedinteluiConsiliului Judeþean Martin Botesch ºi al altorpersoane, la uºile cãrora n-au pregetat sã batã,acum pot fi mândrii de realizãrile lor. Un drumasfaltat pânã în sat, un drum pietruit pânã labisericã, reparaþii la acoperiºul bisericii, ocruce nouã pe clopotniþã, o troiþã în loculfostei biserici Greco – Catolice, un minimuzeuîn fosta bancã „Cordiana – Fofeldea” ºi altelucrãri mai mãrunte dar care au necesitatmultã muncã, consum nervos ºi mai alescheltuieli financiare.

Dar cel mai mult suflet au pus în salvareaºi punerea în valoare a patrimoniului spiritualal acestei localitãþi ,unde s-au nãscut ºi au trãitnumeroase personalitãþi din care cel mai deseamã este August Treboniu Laurian. La 200de ani de la naºterea acestuia, prin grijaasociaþiei, în parcul ASTRA s-a ridicat unmonument cu bustul tribunului ºi au avut loco serie de manifestãri menite sã readucã înmemoria contemporanilor personalitateamarelui cãrturar.

Recent asociaþia „August TreboniuLaurian” a mai adãugat o reuºitã la activitateade pânã acum. Cu ocazia sãrbãtoriiBunavestire, în biserica monument „Sf Vasilecel Mare” pictatã de zugravii din familiaGrecu, a fost lansatã monografia satuluiFofeldea. Au fost prezenþi la acest importanteveniment Martin Bottesch preºedinteleConsiliului Judeþean Sibiu, Ionel Viºaprimarul comunei Nocrich, alte personalitãþidin instituþiile culturale ale judeþului Sibiu.

Toþi cei care au vorbit despre acesteveniment au apreciat activitatea asociaþieiºi i -au felicitat pe cei care au trudit laelaborarea acestui valoros document ceprezintã istoria unei localitãþi, starea eiactualã ºi perspectivele ce stau în faþaurmaºilor.

Acestei monografii i se pot aduce multeelogii, eu citez doar câteva reflecþii ale luiMarius Halmaghii, unul din coautorii ampleilucrãri;

„O lucrare despre o localitate sau ocomunitate nu este altceva decât un mic

popas. Un popas de reflecþie: ce a fost, ceeste ºi dacã se poate, ce va fi.

................................................................................................................................În peste 600 de pagini am strâns

documente ce sperãm, astfel, sã nu se piardãîn negura vremurilor. A fost singuramodalitate prin care am încercat sã protejãmmunca generaþiilor de înaintaºi care, de pesteºapte decenii, îºi doresc sã aparã o lucraredespre satul lor drag, Fofeldea. Pentru cãfiecare document din cele citate saucomentate în cele douã volume suntrãspândite în diverse biblioteci, arhive, sauinstituþii, în sat pãstrându-se doar o micãarhivã, prea puþin cercetatã.

...................................................................................................................................Pentru toate aceste motivaþii susþinem

cã lucrarea prezentã nu poate fi o monografie;existã multe documente necercetate, existãmulte fapte nepomenite, existã mulþi oamenicare, poate nu am ºtiut sã-i motivãm sã nesprijine în aceastã muncã ; deºi, s-au fãcutmai multe apeluri în a ni se furnizadocumente, fotografii ºi tot ce se considerãutil a fi consemnat într-o lucrare monograficã,trebuie sã recunoaºtem cã cel mai mareanimator a fost domnul Ioan Gruncã, veºnictânãr ºi neobosit în a culege informaþii utileelaborãrii lucrãrii.

Mi-ar plãcea ca la vârsta domniei sale sãam puterea ºi optimismul de care dã dovadãdomnul Ioan Gruncã.”

Mã alãtur pãrerii domnului MariusHalmaghi, în ceea ce-l priveºte pe domnulGruncã, omul care ºi-a gãsit un frumos modde a trãi, acela de a face ceva pentru oameniicare au fost ºi mai sunt fofelzeni.

Activitatea domnului Gruncã ºi aasociaþiei „August Treboniu Laurian” nu s-aîncheiat. Mai vor sã restaureze clãdirea fosteibãnci „Cordiana – Fofeldea”, a vilei Cordescuºi sã punã în valoare minunatul patrimoniu alparohiei din Fofeldea. ªi dupã ce vor fi realizataceste lucruri vor descoperii cã mai au ºi altelucruri de fãcut.

Aceºti oameni fac parte din categoriacelor care sfinþesc locul care vor sã lase cevaîn urma lor ºi pentru aceasta meritã toatefelicitãrile.

I. Bârsan

FOFELDEA – SATUL ÎN CARE AU TRÃIT ªI TRÃIESC OAMENI

Agnita, un oraº de obicei liniºtit, în 8Martie a devenit extrem de animat. Copii ºiadolescenþi, bãrbaþi tineri ºi vârstnici aucolindat magazinele, în special florãriile ºiapoi foarte multe femei, doamne ºidomniºoare au fost vãzute cu braþele încãrcatede frumuseþe. Indiferent în ce calitate;mãmici, soþii, profesoare, colege, iubite saubunice toate s-au bucurat în aceastã zi de unplus de atenþie.

BUCHET PENTRU MAME ªI BUNICIG.D.Teutsch, din ansamblul de la Clubulelevilor ºi ansamblul Hârtibaciul. Au recitatelevii Alexandra Urdea, Adina Rãduþ ºiAlexandru Bunea. Cu muzicã uºoarã le-audelectat Andreea Andrei, Laura Pascu, ElisaStoica ºi surorile Anamaria ºi PetronelaSandu. Au mai fost aplaudaþi soliºtii de muzicãpopularã Diana Nistor, Constantin Vasilescu,Andreea Stimeriu, Raul Bercheº, RoxanaPopa, ªtefan Luca, Maria Gherghel, TeodoraSas ºi grupul de canto al Casei de Culturã.

Încântarea spectatoarelor s-a vãzut înstrãlucirea privirilor, amplificatã uneori de unstrop de lacrimã rãsãrit în colþul ochilor ce-isorbeau de drag pe micii artiºti.

De reuºita acestui minunat spectacol s-au ocupat profesorii Nicolae Botoroagã, DoinaPãrãu, Florin Pãrãu, Virgil Bãra ºi coregrafulCasei de Culturã, Ioan Sârbu.

I. Bârsan

A fost ziua lor.Unele au fost sãrbãtorite acasã, în familie,

altele au fost invitate ori s-au autoinvitat larestaurant, dar cel mai frumos cadou l-auprimit cele care au participat la spectacolul,dedicat lor la Casa de Culturã ”IlarionCociºiu”. Acestea au primit un buchet decântece, de dansuri populare ºi de poeziedãruit din suflet de copiii ºi nepoþii lor.

Au dansat elevii de la ªcoala

vizitat frecvent Fofeldea, necunoscând vreopersoanã care sã vorbeascã preotul de bine.Chiar femeile din sat cunoscute pentru credinþalor, se abþineau sã discute subiectul, pãstrândnemulþumirile bine ascunse în sufletul lorgeneros ºi lipsit de fãþãrnicie.

Discuþiile ºi nemulþumirile au devenitpublice în momentul vizitãrii casei parohiale ºicolecþiei fondate de preotul Ioan Fulea. Colecþiaocupa o camerã ºi impresiona prin bogãþia ei,toatã camera fiind ca o comoarã ce te îmbia são mângâi încet cu privirea. Bucuria vederiiacestei comori era imensã. Fiecare fofelzeandãduse din suflet unul sau mai multe obiecte.La prezentarea colecþiei prof. univ. dr. CorneliuBucur, directorul Complexului Naþional MuzealASTRA i-a solicitat pãrintelui protopop IoanJurcã sã inventarieze patrimoniul existent,existând grave suspiciuni cã inventarul parohieiera serios vãduvit prin lipsa unor icoane.

Atunci, l-am cunoscut pe preotul ManGavril, preotul ce, cu vocea sa minunatã, cântafrumoasele pricesne locale ce încântauauditoriul. Participarea, în 2007, la festivalul decolinde, organizat la sala Thalia din Sibiu, mi-asemnalat, odatã în plus, frumuseþea portuluisãsãujean. În schimb colecþia etnograficã localãdin casa parohialã, afectatã de un incendiu ºicãrþile vechi aruncate în pod, îmi dãdeausentimentul frustrãrii. Pentru asta s-au zbãtutsãsãujenii? O avere mobilã, ce trebuia sãpovesteascã peste veacuri despre viaþa lor, eraaruncatã de-a valma. La ce folos toatã muncade colectare a valorilor satului? Ce suflet poateavea un preot care sã nu înþeleagã valoareaacestor bunuri? Plecarea preotului Man Gavrildin Sãsãuº, la Poplaca, m-a surprins înmomentul când trebuiau semnate actele pentruprimele fonduri cu destinaþia reabilitãriibisericii. Acoperiºul era strãpuns ºi ploileputeau face un dezastru în altar.

Despre oameni vredniciÎn acest context, i-am cunoscut pe cei trei

IOANI – Gruncã, Chirtop ºi Bibu, fofelzeni careîºi redescopereau rãdãcinile ºi erau nemulþumiþide evoluþia satului natal.

În Þichindeal, Florean Dragoman a fostomul care mi-a ghidat paºii ºi cu sprijinul cãruiaam reuºit sã-i redãm satului strãlucirea deodinioarã. Þichindealul a trãit, pentru o zi,bucuria regãsirii familiilor, manifestareaorganizatã în 2008 fiind comparatã cu oadevãratã sãrbãtoare a fiilor satului.

Aºa l-am cunoscut pe primarul Ionel Viºa,un om care fãrã multe vorbe ºi poveºti, cufonduri minime, a reuºit sã refacã cele douãcãmine culturale (în Fofeldea ºi Þichindeal). Aapelat la oamenii din sate iar aceºtia au înþelessã participe la reabilitarea cãminelor ºireintegrarea lor în viaþa cotidianã. Ambelecãmine erau abandonate, fiind locuri unde caii,porumbeii ºi vrãbiile îºi fãcuserã casã.Reabilitarea cãminelor culturale din cele treisate s-a încheiat în Sãsãuº, unde primarulChirion Stãnuleþ a salvat cãminul cultural,înþelegând cã fãrã un spaþiu decent nu se poateorganiza o adevãratã sãrbãtoare a fiilor satului.Regretabil este cã nici un cãmin nu arebucãtãrie, mâncarea fiind preparatã în caselegospodinelor.

Ultimul preotÎn vacanþa parohiei din Sãsãuº am cunoscut

un preot care m-a încântat prin câteva vorbe.La rugãmintea mea de a prelua parohia (maimare ºi mai bogatã a Sãsãuºului), rãspunsul luia fost simplu: „Dacã eu plec, cine mai vineaici? ªi atunci am realizat cã, oare, care preots-ar duce într-o parohie cu douã biserici, uncimitir ºi câþiva vieþuitori, ce-i poþi numãra pedegetele de la o mânã?

Exemplul preotului Vasile Davidoiu dinPoieniþa (fost Gãinari, preot originar din

GAZETA HÂRTIBACIULUI2012 3

Dragoman Florean s-a nãscut în satulTichindeal, în 21 aprilie 1941, unde a ºi urmatprimele patru clase. Urmãtoarele clase le-afãcut la Roºia, pentru ca ulterior sã se înscrieîn câmpul muncii, la colectivul din satul natal.Ca ºofer profesionist a activat la PECO Sibiu,pãrãsind domeniul dupã revoluþie, când aînþeles sã-ºi deschidã o firmã (un chioºcalimentar ºi mai târziu un depozit en-gros deproduse alimentare-la domiciliul din Sibiu).S-a cãsãtorit, în 1967, cu Victoria (pe numelede fatã Muntean, din Poiana Sibiului) cu carea avut doi bãieþi: Florin (nãscut în 1969) ºipe Adrian (n.1973)

În 1997, ieºind la pensie, s-a reorientatspre agriculturã, pentru ca din 1999 sã semute efectiv acasã, în Þichindeal. Fiind unpasionat de agriculturã a cultivat porumb(chiar pe suprafeþe mari, arendate în sat), acrescut vaci, porci, iepuri ºi gãini dar a fãcutºi apiculturã, iar în ultimii ani a cultivat însolarii: roºii, castraveþi ºi alte legume.

În primãvara 2011 ºi-a descoperit boalacare l-a mãcinat rapid, ºi în pofida uneioperaþii la Cluj (în iunie, operaþie de cancerla stomac), starea sãnãtãþii s-a agravat pentruca în 28 decembrie sã ne pãrãseascã, laspitalul din Sibiu.

Familia îl caracterizeazã ca un om care aavut o fire veselã, ce glumea cu cei din jur ºitot timpul încerca sã-ºi bine dispunã anturajul,chiar ºi în ultimele clipe ale vieþii. A fost unom, care a muncit toatã viaþa, un suflet buncare încerca sa ajute pe toatã lumea ºi prinfelul lui de a fi, a fost foarte iubit de familie,rude, prieteni, consãteni ºi sibienii care l-aucunoscut. Toatã viaþa ºi-a iubit ºi sprijinitfamilia, fiind un soþ ºi tatã exemplu.

L-am cunoscut pe Florean Dragoman, în2007. Pentru mine vestea dispariþiei m-aºocat; îl ºtiam un om harnic, plin de viaþã, cuo gospodãrie frumoasã – poate cea maifrumoasã care am vãzut-o pe toatã valeaHârtibaciului.

Alãturi de Florean Dragoman amcunoscut Þichindealul, am cunoscut familiidin acest frumos sat ºi împreunã cu dânsulam reuºit sã organizãm probabil, cea maireuºitã manifestare din cadrul „Circuitululturistic al bisericilor pictate de fraþii Grecu”(în 2008). Împreunã cu primarul Ionel Viºa,Florean Dragoman a mobilizat comunitateaºi s-a reuºit reabilitarea cãminului cultural dinsat obþinându-se astfel una din cele mai marirealizãri din perioada postdecembristã.Împreunã am proiectat o asociaþie de

Ne-a pãrãsit un om vrednic:Florean Dragoman

(21.04.1941-28.12.2011)

dezvoltare culturalã localã, asociaþie care, dinpãcate, a rãmas la stadiul de proiect.

Sunt mândru cã l-am cunoscut pe FloreanDragoman pentru cã în acest om amdescoperit un suflet mare, un om ce meritasprijinit, cunoscut ºi recunoscut. Fiindcã, întermeni moderni, el reprezenta pentruÞichindeal, un om – resursã, un adevãratTEZAUR UMAN VIU, ce cunoºtea fiecarepãrticicã din istoria satului ºi a comunitãþii.Un om pe care-þi doreºti sã-l ai alãturi în oriceproiect comunitar. Aceºti oameni sunt rari,putând sã-i numeri pe degete pe ValeaHârtibaciului: Ioan Gruncã – la Fofeldea,Ilarion Bârsan la Agnita, Gheorghe Donu laSãsãuº. Oameni dezinteresaþi care pun maipresus interesul colectivitãþii ºi oricând punumãrul sã-ºi ridice comunitatea din care facparte.

Aceºti oameni, sunt convins, trebuiedescoperiþi în fiecare localitate din þararomâneascã. Pentru cã ei sunt oamenimodeºti, lipsiþi de dorinþe de preamãrire ºideparte de luptele pentru putere. Aceºtioameni nu au terminat teologia ºi nici alteºcoli universitare, dar au ºcoala vieþii, o ºcoalãcare le-a permis sã se realizeze în viaþã, sãlase ceva în urma lor dar ºi sã devinã pentrucomunitatea din care au fãcut parte adevãraþistâlpi ai satului, vrednice modele pentruurmaºi.

A plecat prea devreme dintre noi ºi,personal, regret cã nu am reuºit sã mi-l apropiimai mult. Este vina mea.

Odihneascã-se în pace.Marius Halmaghi

PS: mulþumiri familiei îndoliate pentrusprijin!

Lucrãrile monografice ale localitãþilor potsã constituie repere în istoria comunitãþii totaºa cum pot reprezenta lecturi de-o searã.

La începutul mileniului cutreierând acestpodiº, plin de biserici fortificate, m-am întrebatce sate sunt locuite de români? Prima impresiea fost cã toate erau locuite de þigani.

Aºa am ajuns sã descopãr Fofeldea,Sãsãuºul ºi Þichindealul iar mai târziu ºi Retiºul,localitãþi unde comunitãþi, „100% româneºti”,ºi-au gestionat singure destinul, în ultimelepatru secole.

Puþini ºtiu cã din Þichindeal ºi Colun aufost conduse destinele comunitãþilor greco-catolici din Podiºul Hârtibaciului, perioadã încare aceste localitãþi au cunoscut momentereale, de glorie ºi notorietate.

Cele mai frumoase mãrturii despreromânii de pe Valea Hârtibaciului:- bisericile pictate de fraþii Grecu -Primele biserici de zid ale ortodocºilor au

apãrut la finele secolului al XVIII-lea (în Sãsãuº)ºi ºi Þichindeal (1791) ºi începutul sec. XIX-lea,în Fofeldea (1804). Dacã despre ultimele douãse ºtie cã au fost construite de meºteri saºi,fiind construcþii noi ale comunitãþilor,pãstrându-se ºi documente ce atestã lucrãrile,despre biserica din Sãsãuº se vehiculeazã doarpresupuneri, cel mai probabil, biserica actualãfiind vechea bisericã a saºilor preluatã, dinsecolul XVI-lea, dupã dispariþia acestora dinSãsãuº. Povestea, de legendã, a bisericii dinSãsãuº nu a fost încã depãnatã, fiind singurabisericã ortodoxã ce pãstreazã amprenta stiluluigotic din tot podiºul.

În 2006, plin de optimism, avansamproiectul „Circuitul turistic al bisericilor pictatede fraþii Grecu din Sãsãuº– patrimoniu înpericol”, un proiect etapizat pe mai mulþi ani.Primul obiectiv al proiectului vizaconºtientizarea comunitãþilor locale cu privirela valoarea ºi importanþa acestor biserici,singurele urme „vizibile” ale trecerii românilorpe Valea Hârtibaciului. Proiectul încerca, astfel,sã îmbunãtãþeascã o primã strategie a þinutuluidintre Olt ºi Târnave, lucrare ce nu identificaîn þinut localitãþile româneºti ºi patrimoniul lor.

Preotul Ioan Fulea a sfinþit ... Fofeldea (II)„Monografia satului Fofeldea nu s-a scris!”

- mic jurnal hârtibãcean -Þichindeal) l-am dat în cele câteva cursuridespre patrimoniu ºi fondurile europene,organizate de Mitropolia Ardealului, cu preoþiidin parohiile rurale. La aceste seminarii,recunosc, nu am întâlnit preoþii din bisericilepictate de fraþii Grecu.

Despre comunitãþi ºi asociaþiiAtunci am înþeles rolul ºi importanþa

comunitãþii. Pentru cã primul semn înrenaºterea comunitãþii a fost închegarea unuinucleu de oameni, întreprinzãtori, care sã preiainiþiativa în sat. Odatã nucleul format, pasul aldoilea a fost înfiinþarea celor douã asociaþii:Asociaþia Cultural Edilitarã A.T. Laurian (înFofeldea, preºedinte Ioan Gruncã) ºi AsociaþiaObºtea Satului în Sãsãuº (preºedinte GheorgheDonu).

Înfiinþarea celor douã asociaþii areprezentat ultima reacþie a comunitãþii ladecadenþa ºi abandonul spaþiului rural. Unspaþiu în care instituþiile statului au dispãruttreptat, iar biserica, prin reprezentanþii ei localinu mai reprezintã un factor dinamizator. Trebuiesã recunoaºtem cã, dacã în satele reºedinþã decomunã se concentreazã toate activitãþile social-culturale, în sate timpul a stat pe loc.

Despre preoþii locurilorOptimismul iniþial a fost rapid temperat de

primele „contacte” cu preoþii locurilor. Cupreoþii navetiºti ai Þichindealului ºi Fofelzii n-am reuºit sã stãm de vorbã, decât la manifestãri.Dacã sãtenii din Þichindeal erau „toleranþi” cuprivire la activitatea preotului, la Fofeldea amrecunoscut o nemulþumire explozivã. „Banul– ochiul dracului” pusese stãpânire ºi ghidaîntreaga activitate. „Cãci iubirea de bani esterãdãcina tuturor relelor: ºi unii, cari auumblat dupã ea, au rãtãcit de la credinþã,ºi s-au strãpuns singuri cu o mulþime dechinuri”! (în Timotei 6:10).

Personal, ducând niºte pliante sã ledistribuim gratuit, pliante editate de Direcþiajudeþeanã de Culturã, preoteasa ne-a rugat sã ile dãm ei, pentru a fi vândute. Fiind ilegalãvânzarea, firesc cã am refuzat ºi le-am distribuitpe toate în cimitirul satului, toþi fofelzenii veniþila sãrbãtoare bucurându-se astfel de una dintrepuþinele lucrãri apãrute despre satul lor. Pliantulfusese executat din bani publici, la iniþiativadirectorului dr. Vasile Criºan, fãrã ca preotulsau parohia sã fie implicatã în vreun fel.Programul sub egida cãruia s-a desfãºuratîntreaga acþiune se numea „Patrimoniulcultural sibian în slujba comunitãþii”,program prin care 16 localitãþi au beneficiat deun material de prezentare a patrimoniului local.În acea perioadã, pentru editarea pliantului am

Existã sate unde nu se mai întâmplã nimic.Existã sate unde preotul intrã doar sã

îngroape pe cineva, iar supravieþuitorii se-ntreabã care va stinge ultimul lumina. ªi acolo,speranþa moare ultima.

ªi mai trebuie sã recunoaºtem cã în totpodiºul Hârtibaciului, singurele sate undecomunitãþile rurale îºi doresc o implicare activãîn destinul localitãþii, inclusiv prin atragere defonduri europene, sunt Fofeldea ºi Sãsãuºul.

Decesul lui Florian Dragoman a curmatbrusc efortul înfiinþãrii, ºi în Þichindeal, a uneiasociaþii similare.

În Fofeldea exemplul preotului Ioan Fuleaîncã mai stãruie în memoria colectivã. Oameniitresar când le pomeneºti de marele preot alsatului, Ioan Fulea. Tresar ºi se lumineazã,rememorând frumoase întâmplãri ºi pilde depe vremea lui.

Pentru toate acestea putem spune cãmonografiile satelor noastre nu s-au scris.

ªi sunt multe sate unde istoria locurilornu se va mai scrie niciodatã.

(continuare în numãrul urmãtor)

Marius Halmaghi

GAZETA HÂRTIBACIULUI4C

yan

Mag

enta

Yel

low

Bla

ck

2012

Vrei sã ºtii numele unui dinozaur?... Dece plouã sau ninge?... Ce sunt furnicile saucauþi informaþii despre minunata lume aplantelor?...

Vino atunci la Colegiul Tehnic ,,AugustTreboniu Laurian” din Agnita , iar în clasa aII-a îl vei gãsi pe elevul BACIU TUDOR, gatasã îþi ofere toate informaþiile de care ai nevoieºi sã te introducã în fascinanta lume acunoaºterii.

Tudor, deºi are numai 9 ani, e un bãieþelvesel, inteligent, cu un dezvoltat simþ aldetaliului ºi al perfecþiunii. Îi place frumosulîn toate formele lui, demonstrând un talent

Elevi modelPAGINA ELEVILOR ªI PROFESORILOR

deosebit spre picturã. Participã cu plãcere latoate activitãþiile ºcolare ºi extraºcolareobþinând punctaje ºi calificative foarte bunela toate concursurile. Astfel, la concursul„EUROªCOLARUL”, a obþinut 100 de puncte,„COMUNICARE ªI ORTOGRAFIE” s-acalificat la faza judeþeanã, iar la concursul „FIIINTELIGENT … LA MATEMATICÔ, fazapreliminarã a obþinut 80 puncte.

Înarmeazã-te cu rãbdare ºi timp ca sã-lpoþi asculta! Nu ezita sã îl cauþi ºi veidescoperi un bãiat minunat ºi ... de ce nu , unnou prieten.

Înv. Angelica Banu

Era primãvarã. Îmi amintesc cum, într-odimineaþã, niºte bãtãi în geam m-au trezit dinsomn. M-am dus la geam ºi am vãzut-o pe fiinþacu chip de zânã care mã chema la ea. M-amîmbrãcat repede ºi am ieºit afarã.

Un chip fermecãtor m-a întâmpinat. M-auimit cât era de frumoasã! Avea un pãr lung deculoarea spicelor de grâu, ochii sclipeau ca douãsmaralde, iar buzele se asemãnau cu douã petaleroºii de trandafir. Purta o rochie albã, lungã,împodobitã cu mii de perle. Ea... m-a luat demânã ºi m-a atras în jocul ei. Am fugit în grãdinã,iar când am deschis poarta grãdinii un mirosproaspãt ºi parfumat m-a întâmpinat: naturaîmbrãcase haina primãverii. Pomii erauîmbrãcaþi în rochiþe de dantelã albã, roz, iar lapicioarele lor parcã s-a întins un covor moalede iarbã verde. Din loc în loc pãpãdiile îºiscoteau capul curioase de ce se întâmpla în

Diplome pentru micii artiºti care au realizat în 24 Ianuarie sceneta Unirii,la Muzeul de Istorie din Agnita

Deschid cu greutate ochii, de parcã picãturide plumb îmi apasã pleoapele. Mi-e încã somn,dar cãldura ºi gingãºia atingerii razelor de soare,care invadeazã camera, mã îndeamnã la trezire.Mã simt bine. Parcã este un nou început. Ungând îmi ºopteºte prietenos cã iarna a plecatdeparte ºi cã acum timpul aparþine primãverii.Acest lucru îmi provoacã înviorarea ºi dornicde o zi luminoasã, plinã de farmec ºi liniºte,încerc sã o gust cu plãcere.

Afarã ....! Resturi de zãpadã zac amorþite ºiîncãpãþânate, ºi refuzã sã se topeascã subputerea razelor solare. Le ignor ºi încerc sãsavurez ziua liniºtitã, care se anunþã de laprimele ore ale dimineþii. Primãvara luptã cuIarna, folosind o putere inimaginabilã.Primãvara a câºtigat, astfel cã natura a reînviat:au înflorit pomii, florile, gâzele s-au trezit laviaþã, ninsoarea s-a transformat în ploaie ºi friguls-a transformat în cãldurã. Ploaia ºi Cãldura audevenit douã personaje aliate Primãverii,ajutoare magnifice. Acestea formeazã împreunãinvincibilul, o putere de temut pentru Iarna

Se numeºte Vasiu Alexandru ºi este elevîn clasa a VIII-a A la ªcoala „G. D. Teutsch”din Agnita. A fost, este ºi cred cã va fi unmodel nu numai la învãþãturã, ci ºi princomportament. Începând din clasele primare,Alexandru s-a dovedit a fi un copil respectuos,inteligent, conºtiincios, dar mai ales interesatºi înclinat spre tot ceea ce înseamnãînvãþãturã, spre tot ceea ce-i oferea ºansa dea deveni cel mai bun, mereu interesat sãparticipe la cât mai multe concursuri(dorindu-ºi sã ajungã dupã terminarea cicluluigimnazial într-o clasã foarte bunã). S-aremarcat, aºadar, din primele clase, obþinândla finalul fiecãrui an ºcolar calificativul ”Foartebine”, iar începând cu clasele gimnazialeîncheind fiecare an (cu o singurã excepþie -clasa a V-a, media 9,96) cu media 10(zece).

Vãzut drept „un retras” de unii, „unciudat” de alþii, Alexandru nu este altceva

decât un elev ºi un copil cãruia îi place sãstea la calculator, la televizor, cãruia îi placeºahul, noutatea ºi alte lucruri obiºnuite. Ce areuºit însã deosebit Alexandru este ceea ceLeonardo Da Vinci spunea: „Aºa sã trãieºtisã nu te observe nimeni, dar când pleci sã þise simtã lipsa”. Oricine ºi-ar dori un astfel decopil. Pãrinþilor lui Alexandru (care, dupã cummãrturisea chiar el, ºi anume cã ambii pãrinþiºi-au pus amprenta pentru ceea ce a devenit)nu pot sã le spun decât atât: „Felicitãri, pentrucã aþi reuºit în aceastã lume haoticã ºi lipsitã,din ce în ce mai mult, de tot ceea ce înseamnãvaloare, sã creºteþi un astfel de copil!” PeAlexandru îl îndemn sã rãmânã elevul ºicopilul model pe care l-am cunoscut ºi îidoresc sã devinã o împlinire pentru familialui ºi mai ales pentru el. Mult succes!

Prof. Cridon Manuela

Tablou de primãvarãnemiloasã. ªi-a mai trecut o zi, a mai trecutalta..... Mã îmbatã farmecul pe care îl presimtîn reînvierea naturii. Sorb cu nesaþ aerulproaspãt, mã pierd în contemplarea ceruluialbastru care ºi-a izgonit norii plumburii, îmiîncordez auzul ca sã fiu stãpânul tuturor acestorschimbãri. ªi... parcã aud pocnetul mugurilor.Fire rãzleþe de iarbã cautã înfrigurateîmbrãþiºarea pãmântului. Se privesc invidioaseºi se întrec sã ofere adãpost ghioceilor,toporaºilor, pãpãdiilor....

Un miros plãcut mã îmbie puternic. Al cuimiros sã fie oare? E mirosul puternic al florilorde mãr, al zambilelor ºi al narciselor, flori dingrãdina mea. Zambilele sunt flori de culoareviolet, albã ºi roz, flori care mã încântã de fiecaredatã când le vãd. Narcisele sunt flori colorateîn alb ºi galben ºi flori care aduc bucurie însufletul oricãrui om cu suflet sensibil. Mirosullor îmi transmite o stare de veselie. Mai e ºilaleaua care e coloratã în roºu, galben ºiportocaliu. Este o floare ca un trofeu de aur,trofeu primit la o galã spectaculoasã unde seaflã numai celebritãþi, celebritãþi precumzambilele ºi narcisele. Florile copacilor suntputernic mirositoare, zugrãvite în diverse culori,culori de vis. Frumuseþea copacilor ºi a florilorîmi aduce bucurie în suflet.

Un bâzâit sfâºie aerul ºi mã face sã tresar.Primejdie?! Rãsuflu calm... este doar un bondarcare-ºi cautã prietenii. Cu atenþie încerc sãobserv schimbãrile din jur. Urmãresc miºcareabondarului. Mai sus roiesc mii de musculiþe ºicâteva albine îngrijesc o ramurã plinã demuguri. În apropiere se sfãdesc câteva vrãbiipentru hranã. O ciocãnitoare indiferentã bateritmul unui nou cântec pe scoarþa unui copac:pac-pac, tac-tac....

A venit primãvara!Vasiu Alexandru, clasa aVIII-a A

Copilãria jurul lor. Un gândãcel mustãcios urca ºi coborasprinten, într-un joc haotic, pe un fir de iarbã.Câþiva fluturi cu rochiþe viu colorate s-au prinsîntr-o veselã horã pe deasupra florilor. Zâna m-a luat de mânã ºi am început sã alergãm priniarba deasã. În timp ce alergam printre copaci,niºte prieteni m-au chemat la joacã. Cu cretaam desenat un ºotron ºi am început sã sãrim înpãtrãþelele desenate. Zâna a vegheat joculnostru. O fetiþã a venit cu o minge ºi ne-a rugatsã ne jucãm împreunã. S-a încins un joc pecinste. Zâna a început a se juca cu noi,învâþându-ne multe alte jocuri. Jocul ne-a furat,iar noi nu observarãm cã seara se apropiase pefuriº. Treptat, copiii s-au dus fiecare spre caselelor. Zâna ºi-a luat ºi ea rãmas bun, iar eu i-ammulþumit pentru aceastã zi minunatã.

Dupã câþiva ani mi-am amintit de acea ziminunatã ºi mi-am dat seama cine era cuadevãrat acea zânã: era COPILÃRIA!

ªireanu ªtefana-Andreea

Foaie editatã de Protopopiatul Ortodox Agnita

Cya

n M

agen

ta Y

ello

w B

lack

„Lumina lui Hristos lumineazã tuturor!” (Liturghia Darurilor )

Anul V, nr. 46, MARTIE 2012

ORTODOXIA Pe VAleA HâRTIbAcIuluI„Apare cu binecuvântarea IPS Pãrinte Mitropolit dr. Laurenþiu Streza”

„În orice iubire, care se împãrtãºeºte diniubirea lui Dumnezeu, sãlãºluieºte o nãzuinþãspre veºnicie. Felul ei de a fi, dupã asemãnareacu iubirea divinã, are un caracter creator. Îniubire ne ridicãm spre har ºi spre îndumnezeire.A iubi nu înseamnã numai a accepta sã nu mori,a iubi înseamnã a inaugura existenþa fericitã.Orice iubire adevãratã aspirã la eternitate.”Taina descifratã permite astfel o Îmbrãþiºare pecare doar Mirele ºi aleasa Lui o pot înþelegedeplin. Atingând culmi nebãnuite ale iubiriidivine, suf letul uman se regãseºte pe sineiluminat ºi purificat. Întâlnirea cu Dumnezeueste negrãitã ºi netãinuitã, pentru cã atunci„când mintea porneºte în focul dragostei faþã deDumnezeu nu se mai simte pe sine, nici vreunlucru oarecare. Cãci luminatã fiind de luminadumnezeiascã cea nemãrginitã, pãrãseºtesimþirea faþã de toate cele fãcute de Dumnezeu,precum ºi ochiul sensibil nu mai simte stelelecând rãsare soarele” : „Când în dumnezeiascambrãþiºare, / Noi ne unim cu blândul Mire / Cetainã negrãitã de Iubire / Îi spunem noi, în clipaaceea oare? / Ci sufletul e mut în fericire. / Cãci,iatã, nici un murmur nu e n stare / Sã spunã cefiori de desfãtare / Simþim atunci, în tainicãunire.”

Sufletul ajuns în aceastã stare de unire cuHristos, stare haricã, în care „nu eu sunt cel cemai trãiesc, ci Hristos este cel ce trãieºte înmine” (Gal 2, 20), cunoaºte cu adevãrat Taina înIubirea cea veºnicã, care nu are sfârºit.Cosmogonia Iubirii este una a Creaþiei ºi, de cenu? A Poeziei, vizionarismul fiind profund

Poezia religioasã româneascãZorica Laþcu – Teodosia (II)

creºtin: în Taina Iubirii poeta întrezãreºtefacerea lumii, naºterea universului, extincþia,eshatologia finalã a lumii. Precum în versurile:„În haosul de zãri nelimitate, / Când lumea nuavea mãsurãtoare, / Erai, Iubire,atotcuprinzãtoare, / În inima treimii închinate(...) / Iar Când va începe iarãºi lina stare / Depace ºi tãceri ce nu se curmã, / ªi atunci, ºi atuncivei fi Iubire mare...”

Datã fiind aceasta, putem considera cãIubirea este veºnicã, Iubirea nu se va stinge chiardacã lumea va pieri, altfel spus, Iubirea seidentificã întru totul cu Dumnezeu... Ce i mairãmâne sufletului creºtin, ce devine astfel maiimportant pentru veºnicia lui? Îi rãmâneChemarea la îndumnezeire prin descifrareaTainei Iubirii: „Vino, Preaiubite al meu, / Pe subbolþi de curcubeu, / Dã mi aripi de Heruvim, /Mânã n mânã sã plutim, / În grãdini de frumuseþi,/ Din eterne dimineþi... / Cu miros de trandafiri/ Sã Þi sorb dorul din priviri, / Din potire derubin, / Sã Þi sorb dorul ca pe un vin, / Vino,vino sã mã mbeþi / C un alean de frumuseþi.”

Chemarea Iubirii se transformã într-unpoem dialogat, mai ales pentru cã aceastãchemare a Miresei nu rãmâne fãrã rãspuns,dovadã cã Iubirea se împlineºte, fiecare îlcheamã pe celãlalt pentru a se regãsi, Împreunã,în Iubire din Iubire, deoarece „infinitatea esenþeiunei persoane nu mã mulþumeºte prin iubireaei. Simt cã aceasta nu e toatã iubirea, realitatea.De ea vãd condiþionatã iubirea ei, precum eavede în conºtiinþa mea iubirea mea. Conºtiinþeleproprii a douã persoane sunt subiecte care dauºi primesc iubirea. Iar la Dumnezeu, datã fiindinfinitatea persoanelor, ajunge un singur El caresã completeze iubirea ce o aºtept ºi care sã nemulþumeascã cu iubirea pe care ne o aratã.”Mirele îºi cheamã la rându-i Mireasa, pe care ova rãsplãti cu o Dragoste de care nu s a bucuratpânã atunci, gustând amândoi din dulceaþa ºibucuria Iubirii desãvârºite, mântuitoare ºipurtãtoare de eternitate: „Vino, preaiubita mea,/ Pe sub punþi de peruzea, / Cu lumini de focceresc / Haina sã þi o mpodobesc. / Vin sã calcipe drum de stea, / ªi sã nveþi ce i dragostea. /Vino, preaiubito, vin, / Dincolo de cer senin, /Sã plutim, uitând de noi, / Mânã n mânã,amândoi. / Tu cu Mine sã petreci, / Eu cu tine nveci de veci.”

Dar nici o Mireasã nu are voie sã plece înlumea fericirii, unde ºi gãseºte Mirele, fãrã sãlase în urma ei un testament, dovadã vie acunoaºterii sensului ºi rostuirii sale în aceastãlume. Diatã este semnul pe care cei care aflã

Denisa Burnete, clasa a VII-a AAºa cum de Sãrbãtori ne curãþãm casa ºi

ne îmbrãcãm cu haine curate, tot aºa trebuiesã ne curãþãm trupul ºi sufletul ºi sã neîmbrãcãm cu haina credinþei, a iubirii ºi arecunoºtinþei faþã de Dumnezeu. Postulreprezintã pregãtirea pentru Sfânta Tainã aÎmpãrtãºaniei iar Ziua Învierii e Ziua bucurieisfinte în care oamenii devin mai buni ºiprimesc Lumina Sfântã a lui Hristos.

Darius Sas, clasa a VI-a APentru mine, aceastã Sãrbãtoare e sfântã

ºi-mi place sã merg la Bisericã, deoarece înZiua de Paºti simt o cãldurã sufleteascã ºi odragoste mai mare la toþi oamenii. Aceastã ziar fi mai frumoasã dacã am merge la slujbaÎnvierii ca sã ne rugãm cu sfialã pentru apetrece în liniºte ºi cu bucurie.

CU GÂNDUL LA ... SÃRBÃTOAREA ÎNVIERIIDe la ªcoala G.D. Teutsch

Frãticiu Andreea, clasa a VI-a APaºtile... O sãrbãtoare caldã, frumoasã,

în care noi, creºtinii, ne bucurãm de ÎnviereaDomnului, ne rugãm ºi þinem diferite tradiþii,sãrbãtorim în diferite feluri. Însã ÎnviereaDomnului nu înseamnã doar bucate,distracþii... înseamnã curãþarea sufletului, darºi a trupului, sã postim, sã fim mai buni, sãne rugãm Domnului ºi sã-i mulþumimdeoarece pentru noi, oamenii pãcãtoºi, S-arãstignit... sã-I fim recunoscãtori pentru toatelucrurile bune, sã ne rugãm Lui... De Paºti,sã ne reunim cu familia, cu prietenii, sã stãmîn jurul unei mese, sã ne bucurãm de aceastãsfântã sãrbãtoare deoarece ÎnviereaDomnului este o bucurie, este o razã deluminã în sufletele noastre, aºa cã sã nebucurãm de ea ºi s-o cinstim cum se cuvine...

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubirea îl aratã celorlalþi, ca sã cunoascã ºi eidrumul parcurs pânã la primirea Cununii demucenic al lui Hristos, de co pãrtaº la veºnicieîn Iubire: „Smerenia mea aº vrea sã fac o danie:/ Sã dau întreaga mea agonisire, / Sã se zideascãnouã mãnãstire, / În sufletul umbrit de pocãinþã./ Ducând în mâini prinosul de iubire, / Sã batãgândurile în ea metanie, / ªi nlãcrimatã ca ospovedanie, / Sã cânte n stranã blânda mistihuire”.

Tâlcuind câteva sensuri ale iubirii misticeîn opera poeticã a Zoricãi Laþcu Teodosia nu poþidecât sã te laºi fascinat de Frumuseþe ºi Bogãþiesufleteascã fãrã margini, sã te minunezi de acestmiracol pe care Dumnezeu l a dãruit poezieiromâneºti. ªi nu poþi decât sã trãieºti acutimpresia cã nu ai spus suficient, cã toate puteaufi spuse altfel, cã rostirea întru descifrareatainelor poeziei putea fi mai convingãtoare.

Suflet de poet mistic, aplecat asupra Taineicelei mari a lumii, Iubirea, Zorica Laþcu a reuºitprin versurile ei sã cucereascã orice sufletcreºtin care a lecturat mãcar o strofã dintr-opoezie. Suficient, cred eu, pentru ca rostirea eisã devinã pentru fiecare dintre noi motiv derugãciune, de cãutare a divinitãþii deoarece„Bucuria ce o avem de întâlnirea cu Dumnezeuîn iubire ne aratã cã e vorba de regãsire. Naturaumanã, fiind opera iubirii creatoare a luiDumnezeu se af lã într-o înrudire ºi într-oapropiere cu El. Unirea realizatã prin dragosteîi dã sentimentul de regãsire, de revenire prindragoste „acasã”.”

Nu lipsesc din opera Zoricãi Laþcu poemeleînchinate Maicii Domnului, precum ºi Naºterii

Mântuitorului. Asemãnãtoare parcã ImnelorNaºterii celebrului creator / poet care a fostSfântul Efrem Siriul, poeziile invocã prezenþaharicã a Sfintei Maici, imagine emblematicã aoricãrei femei creºtine. Filã de acatist, Maicadurerilor, Fuga în Egipt, Întrupare, Pâine, Crinul,Intrarea în bisericã, Colind, Maicã fericitã,acestea sunt doar câteva creaþii reprezentativecare relevã definit profunda iubire pe care poetao poartã Maicii Domnului, conºtientã de mareaimportanþã pe care o are Sfânta Fecioarã Maria,Nãscãtoarea de Dumnezeu, în iconomiamântuirii neamului omenesc.

(continuare în pagina 5)

ORTODOXIA Pe VAleA HâRTIbAcIuluI6 2012

Ortodoxia pe Valea HârtibaciuluiStr. Mihai Viteazu, nr. 20, Agnita, 555100, telefon 0269 510325

Preºedinte: Pr. Protopop Ioan JurcaRedactor responsabil: Pr. Axente-Cosmin Coºorean (Coveº)Colectivul de redacþie: Pr. Marius-Ciprian Bogdan (Vecerd), Pr. Aurel Dolea

(Stejeriºu), Pr. Ion Popescu (Noiºtat), Pr. Sebastian Toma (Movile), Pr. Ioan-DumitruTãtoiu (Fofeldea)

Colaboratori: Luminiþa Feldara, Bogdan FolobaTiparul: Tipo Trib Sibiu, Editura Etape SibiuAºteptãm opiniile ºi sugestiile dumneavoastrã la adresa redacþiei sau pe e-

mail la urmãtoarele adrese: ortodoxiapevaleahartibaciului@yahoo.com ºiortodoxiapehartibaci@yahoo.com

COLEGIUL DE REDACÞIE

Este bine ºtiut faptul cã nuîntotdeauna ceea ce societateaconsiderã legal are ºi caractermoral, adicã este corespunzãtorvoinþei lui Dumnezeu. Deasemenea nu tot ceea ce estelegal poate fi privit ca bun însine. Toate faptele, gesturile ºimanifestãrile umane au loc înspaþiul libertãþii, prin libertateînþelegând posibilitatea fiecãreipersoane de a face ceea ce vreacu propria viaþã. De cele maimulte ori omul îºi exercitãlibertatea þinând cont de legileumane ºi atunci susþinem cãavem de-a face cu o vieþuirecorectã sau dreaptã. Însãrespectarea cu rigurozitate alegilor omeneºti nu asigurãobligatoriu ºi caracterul moralal existenþei noastre. Putemidentifica anumite aspecte ale vieþii perfectlegale, dar neracordate la valorile moraleicreºtine sau chiar contrare acestora. În zilelepremergãtoare sãrbãtorii Buneivestiri a fostmediatizatã foarte mult problematicaavorturilor în România, pe fondul organizãriimai multor manifestãri publice (în þarã ºi înlume) de respingere a acestei practicimedicale ºi de promovare a dreptului la viaþãal celor nenãscuþi ºi a ideii de viaþã ca darabsolut al lui Dumnezeu pentru oameni. Unuldintre aspectele dure ºi crude semnalate înfiecare reportaj, ºtire, dezbatere saudocumentar pe aceastã temã a fost faptul cãîn ultimii 50 de ani în România au avut locaproximativ 22 de milioane de avorturi, multmai multe decât în celelalte þãri europene, ºiasta în condiþiile în care în regimul comunistexista o legislaþie explicitã antiavort. Chiardacã astfel de realitãþi nu trebuie restrânse lasfera statisticii ºi interpretate cu ajutorulinstrumentelor acesteia, nu putem sã nutrecem cu gândul la eventuala structurãdemograficã pe care ar fi avut-o þara noastrãîn situaþia în care cele 22 de milioane deavorturi nu s-ar fi întâmplat. Este evident cãam fi avut probabil o dublare a populaþiei þãrii.ªi aceasta este cu atât mai relevant cu cât neconfruntãm cu o realã problemã a scãderiipopulaþiei, cauzatã atât de plecarea masivã amultor conaþionali spre tãrâmuri economicemai prospere, cât ºi de creºterea mortalitãþiiºi scãderea natalitãþii în rândul celor rãmaºi.Atitudinea celor care se implicã în semnalareaproblematicii avortului ºi în promovarea unuicomportament pro-vita (pentru viaþã) are labazã un principiu simplu ºi de bun simþ, cutoate implicaþii le care decurg de aici:Dumnezeu este Autorul absolut al vieþii, CelCare are puterea de a genera viaþã (pãrinþiicopilului fiind colaboratori sau parteneri ai luiDumnezeu) ºi viaþa persoanei începe în primulmoment al conceperii acesteia în trupul mamei(în prima zi de sarcinã). Trecând dincolo deaspectele delicate pe care le presupuneaceastã sensibilã problematicã, elementelemenþionate ne pot ajuta sã înþelegem mai bineºi sã luãm în serios asumarea deplinã a uneivieþuiri profund înrãdãcinate în ºi alimentatede principiile moralei creºtine sau ale Legiilui Dumnezeu. Oficial majoritatea populaþieiþãrii noastre îºi revendicã apartenenþareligioasã la o Bisericã sau grupare creºtinã(iar dintre acestea majoritarã numeric esteBiserica Ortodoxã). Cu toate acestea

respectarea principiilor morale sau a legilorde vieþuire specifice creºtinismului suntignorate ºi desconsiderate cu seninãtate ºiprin comoditate de cãtre mulþi dintre noi.Practicãm cu succes ºi talent un compusoriginal de ipocrizie ºi duplicitate identitarãcare nu poate fi decât pãgubos. Nu vrem ºi nune place sã recunoaºtem diferenþa dintreimaginea noastrã publicã (adicã modul în careapãrem în faþa celorlalþi ºi suntem vãzuþi deei) ºi ceea ce suntem noi în realitate, în sineanoastrã. Miza unei astfel de recunoaºteri arputea fi îndreptarea greºelilor, defectelor ºineajunsurilor noastre. Aici poate interveniasumarea deplinã a unei vieþuiri moralecreºtine de cãtre fiecare dintre noi. Faptele ºigesturile noastre cu conotaþie moralã însumatepot avea efecte devastatoare pe termen lung,atât pentru societate, cât ºi pentru propriapersoanã. Minciuna, furtul (incluzând corupþiaºi mita), parvenirea cãlcând peste „cadavrele”celorlalþi, bãºcãlia, duplicitatea - ridicate larang de valori naþionale în perioada regimuluicomunist – sunt realitãþi moral-sociale (ºipolitice) care încã ne bântuie vieþile ºi au ºansemari sã o facã încã mult de acum înainte. Oriceformã de legalitate umanã (oricât de bunã ºiutilã ar fi ea) este parþialã, fragmentarã. Caleape care ne-o propune Biserica pentru a ieºidin aceastã mizerie existenþialã este intrareaîn moralitate, în spaþiul Legii lui Dumnezeu,exercitarea libertãþii noastre în perimetrulsãnãtos ºi salvator al voii lui Dumnezeu –Adevãrul ºi Viaþa absolute. Pentru a neconvinge de valabilitatea ºi eficienþa unei astfelde variante nu trebuie decât sã facem un banalexerciþiu de imaginaþie: sã ne imaginãm o lumeîn care toþi oamenii ar vorbi civilizat ºi decentîntre ei ºi s-ar respecta reciproc; o lume în carenu ar mai exista crime ºi alte forme de ucideri(sinucideri, avorturi, violenþe de orice fel),prostituþie ºi destrãbãlãri, furturi (în toateversiunile posibile), minciuni, dorinþe oarbeºi iraþionale de putere ºi dominare a celorlalþi,obsesii aberante pentru bunurile ºi valorilemateriale; o lume în care oamenii s-ar ajutareciproc ºi necondiþionat, iar relaþiile dintreei ar fi bazate pe amabilitate, bunãvoinþã,blândeþe, smerenie, sinceritate, pe scurt iubirecreºtinã. Chiar dacã deja ne-am gândit cã aºaceva este imposibil, trebuie sã recunoaºtemcã aceastã imagine poate fi realizatã doar dacãfiecare dintre noi facem cele semnalate maisus.

Pr. Cosmin Coºorean (Coveº)

LIBERTATE, LEGALITATE, MORALITATE

IOAN ALEXANDRU,ÎNVIERE

Nu mai este moartea la putereGiulgiuri rãmase goale în mormântPãmântul sfâºiat de înviereE vindecat de celãlalt pãmânt

De-acuma vieþuirea-i libertateFrica de moarte-a dispãrut Strãvezi umilã vietateParadisul care te-a-ncãput

E-atât de sigur cã nu mai este moarteCã voi pleca de-aici fãrã sã morMã-ntorc la tine mamã de departeCu fiul tãu la chip nemuritor

IOAN ALEXANDRU,ÎNVIERE

Ne pregãtim încet de înviereAcesta este rostul tuturorMai ales prin jertfã ºi durereÎnaintezi ca fulgul de uºor

Harul numai sã-l pãstrezi aproapeSe dãruie pe cât este primitTremurã columba peste apeCât ai fi izvor de tãinuit

Ne depãrtãm din ce în ce de moartePe cât cunoºti c-aproape te-a înfrântCând o lacrimã ne mai desparteSe strãvede celãlalt pãmânt

Din lirica luiIoan AlexandruSat transilvan cãsuþã de pãmânt /

Muºcate la fereastrã busuioc la grindã /ªtergar curat icoane pe pereþi / Ziua-nvieriiºi noaptea de colindã. / Rusalii, Boboteazã,postul cãtre Paºti / ªi Maica Domnului în plinãvarã / Holdele-s coapte, secerãtori puþini /Viaþa noastrã, þarã milenarã.”

„Satul se coace-n cuibul lui ceresc /Miroase-a smirnã ºi a omenie / Miroase-a-nviere ºi-a curat / Miroase-a om scãpat înveºnicie.”

Poezia Maica aduce o viziune originalãasupra durerii Maicii Domnului când FiulPreaiubit era rãstignit pe cruce. În concepþiapoetei, este relevantã ideea cã au existat, de fapt,douã rãstigniri, deoarece nimic nu poate ficomparat cu durerea unei Maici vãzându-ºi Fiulrãstignit: „Când El suia cu trudã pe Golgota, /Tu l ai urmat, uitatã în popor. / ªi nimeni n aºtiut cã douã trupuri / Se frâng, spre mântuireatuturor; / ªi nimeni n a vãzut, cã patru palme /Se ntind pe cruce ºi n cuie cã se bat, / Cã douãcapete se ncununarã / Cu spinii grei, în curtealui Pillat.”

Minunea Iubirii Maicii se rãspândeºte ca omireasmã binefãcãtoare peste veacuri,aducându-ne tuturor speranþa mântuirii ºicredinþa Învierii ºi a Iubirii: „ªi mintea nu pricepecum ostaºul / Deodatã, douã trupuri a strãpuns,/ ªi douã guri uscate se unirã, / Sã soarbã amarulfierei, în ascuns. / ªi nimeni nu ndrãzni vreodat’sã scrie / Minunea mare – a veºniciei iubiri, / Cãiatã, pe acelaºi lemn al Crucii, / Se ntâmplã-ntainã douã Rãstigniri.”

Revelaþia celor douã profunde dureri pentruviaþa lumii în Adevãr ºi Iubire, este surprinsã deZorica Laþcu în versuri unice aducând, in facto,argumentul esenþial pentru care, peste veacuri,jertfa Maicii Domnului a rãmas ca expresiedefinitivã a Celei care este „mai cinstitã decâtHeruvimii ºi mai slãvitã decât Serafimii”: „Darcine ar putea sã povesteascã, / Stãpânã,‘mpãrãteasca slava Ta? / Precum nepovestitã Þieste jertfa, / Mãrirea Þi e Fecioarã, tot aºa. /Aºa Þi s a lucrat dreptate Þie, / ªi aºa rãmânedincolo de vremi, / Ca mai cinstitã decâtHeruvimii, / ªi decât Serafimii sã Te chemi.”

De o rarã armonie, perfecþiune a formeiºi expresie poeticã este Fila de Acatist dedicatãMaicii Luminii. Metaforele ºi asocierile poeticeinedite, aliteraþiile ºi asonanþele evidenþiazã unadevãrat imn marian, o rugãciune a sufletuluipreocupat de slãvirea Celei ce este mai presusîntre femei: „Bucurã te, leagãn alb de iasomie, /Cãtre care n roiuri fluturii coboarã, / Bucurã te,raza stelei din vecie, / ªipot care curge lin cuapã vie, / Bucurã te, Maicã pururea fecioarã, /Dulcea mea, Marie. / Bucurã te, floare fãrã deprihanã, / Albã ca argintul nopþilor de varã, /Spicul cel de aur veºnic plin cu hranã, / Mirulcare vindeci orice fel de ranã, / Bucurã te, Maicãpururea Fecioarã, / Ploaia cea de manã.”

Meritã consemnate în aceste pagini ºipoeziile – colinde ale Zoricãi Laþcu. Despre unaam amintit în Introducerea acestei lucrãri, camodel de versificare din colinda autenticãromâneascã, expresie a unei spiritualitãþiexcepþionale a omului din popor, care n a ºtiutteologie dar a ºtiut sã pãstreze, în decursulveacurilor, colindul creºtin care vesteºte lumiiAdevãrul Naºterii ºi Învierii Mântuitorului IisusHristos.

Preluând refrenul atât de cunoscut cu lerui ler, Maica Teodosia reface, într-un alt Colind,imaginea unui paradis etnic, a unei Împãrãþii a

Iubirii pe care Fiul o primeºte de la Maica Lui,sau altfel spus, cerul primeºte pãmântul, divinulprimeºte omenescul, într-o relaþie de iubiredesãvârºitã. Maica Teodosia comparã Împãrãþiaiubirii Fiului cu o þarã cernutã într-o covatã, dincare se face turta dulce pe care Fiul o va dãrui,la vremea cuvenitã celor care Îl mãrturisesc ºiL iubesc pe El: „Leru i, Doamne a Lerului / Susîn poarta cerului, / ªade Maica Domnului, / Într-o sitã, sitã deasã, / Tot din fire de mãtasã, / Floarede fãinã cerne, / Peste vãi ºi deal s aºterne. /Încât pare þara toatã, / Plãmãditã ntr o covatã, /Turtã din fãinã bunã, / Cu zahãr ºi cu alunã. / ªiMãicuþa Preacuratã, / Turta dulce o aratã / ªi odã fiuþului / Împãratul cerului, / Sã se joace Elcu ea, / ªi s o mpartã cui o vrea.”

Închei aceastã meditaþie asupra poezieiiubirii Maicii Teodosia prin revenirea asupraimaginii Mirelui ºi Miresei regãsiþi deplin îniubirea arzândã pe rug. Într-o imagine finalã,reþine atenþia poezia Iisuse, chipul Tãu..., în carepoeta, pãstrând aceeaºi tonalitate melismaticãdin colinde, face o mãrturisire asemãnãtoare.Regãsirea chipului Mirelui iubit, nu în artamodernã din icoanele vestite, ci în icoana dintr-o Bisericã de la sat, pe care sufletul, descoperindo, se recunoaºte pe sine însuºi în ea,simbolizeazã o împãcare definitivã ºi o ... eternãreîntoarcere acasã, în adevãrata Iubire izvorâtãdin lacrimi de mireasã. Versurile te invitã lameditaþie, precum cea a Sfântului Siluan carespunea cã „Sufletul se aseamãnã unei mirese,iar Domnul – Mirelui, ºi ei se iubesc mult unulpe altul ºi suspinã unul dupã altul. În iubirea Lui,Domnul tânjeºte dupã suflet ºi se mâhneºte dacãacesta n are loc în el pentru Duhul Sfânt; darsufletul care a cunoscut pe Domnul tânjeºte dupãEl, cãci în El e viaþa ºi bucuria lui” :„Aºa L ºtiamîn suflet eu, / În chipul de iubire, / Când m aitrimis în drumul greu / De asprã surghiunire. /ªi aºa vei sta, când în sfârºit / Mã voi întoarceacasã, / La Cel pe care L am iubit / Cu lacrimi demireasã”.

Departe de a epuiza sensurile, poate doarde a le orienta, poezia Zoricãi Laþcu rãmâne unaprofund originalã, autentic creºtinã, plinã deBucurie, Împãcare ºi Regãsire a divinitãþii, prinpsalmodierea celui mai înãlþãtor sentiment pusde Dumnezeu în sufletul omului, Iubirea, pentrucã Dumnezeu este Iubire. Rostirea ei devinepentru fiecare dintre noi motiv de rugãciune, deTainã, de cãutare a divinitãþii ºi de regãsire a eiîn Iubire, deoarece „în viziunea poeticã a maiciiTeodosia, poezia reprezintã un act demiurgicprin care poetul modeleazã, transfigureazã,armonizeazã gândurile ºi cuvintele. Acest act desubþiere ºi mlãdiere a gândului ºi a cuvântuluise face în sfera profunzimilor, a adâncimilorsufletului uman. Cuvântul nu izvorãºte din stratulsuperficial al lumii exterioare, ci provine din celemai adânci sfere ale vieþii interioare ºi dinexperienþa autenticã a conºtiinþei umane.”

Prof.dr. DANIELA PANAZAN LORINCZI

Poezia religioasã româneascãZorica Laþcu – Teodosia (II)

(continuare din pagina 5)

EI S-AU NÃSCUT ÎN APRILIEGAZETA HÂRTIBACIULUI2012 7

Morariu Octavia 01 apr 89 de ani ChirpãrMarinescu Victoria 01 apr 84 de ani IlimbavVlad Maria 01 apr 83 de ani MihãileniDrãgan Maria 02 apr 89 de ani MihãileniArmenciu Pavel 06 apr 87 de ani RetiºBarbu Ana 08 apr 85 de ani RetiºCiogu Elena 08 apr 84 de ani FofeldeaPop Ecaterina 11 apr 84 de ani MerghindealJurcã Mihaiu 12 apr 82 de ani MihãileniLorincz Maria 05 apr 89 de ani BruiuBalaban Ionel 16 apr 90 de ani AlþînaStãnilã Letiþia 17 apr 81 de ani MihãileniVaida Victoria 18 apr 90 de ani MarpodMihu Silvia 18 apr 85 de ani MoardãºManiu Petru 18 apr 85 de ani FofeldeaGligor Ioan 19 apr 87 de ani FofeldeaTatu Ioachim 19 apr 85 de ani AlþânaManole Ecaterina 20 apr 85 de ani RujaLãcãtuº Eva 20 apr 84 de ani Dealu FrumosBucºã Livia 23 apr 86 de ani AlþînaDobrin Filofteia 23 apr 85 de ani ChirpãrCocoº Ana 25 apr 88 de ani Dealu FrumosGheorghea Ionel 26 apr 86 de ani MihãileniNegrea Constantina 27 apr 93 de ani MoardãºGherghel Melania 27 apr 86 de ani BruiuBucur Lucreþia 28 apr 81 de ani ªalcãuOþetea Ioan 28 apr 81 de ani RetiºRãducel Lucreþia 29 apr 86 de ani ªomartin

Noi le dorim sãnãtate, bãtrâneþe liniºtitã ºi bucurii din partea urmaºilorN.R. Ne cerem scuze pentru eventualele erori cauzate de nereactualizarea

informaþiilor

DOR DE TATÃ

Când sunt copii noºtri miciNoi pentru ei suntem TÃTICICe gingaº e, ºi sunã bineTATICULE, mi-e dor de tine

Dar anii trec ºi deodatãTu nu mai eºti TÃTIC, eºti TATÃDar ºi aºa tot sunã bineTATÃ, ...îmi este dor de tine

Dar cresc, nu le mai eºti pe placDin TATÃ, tu devii BABACSi vorba sunã trist ºi golBABACULE, ...mai dã-mi un pol

Dar viaþa e un foc de paieªi vrei nu vrei, ajungi TATAIEIar vorba ta, în râs e luatãTATAIE,... ia mai las-o baltã...

ªi-n anii care-þi mai rãmânTe vor numii doar ÃL BÃTRÂNªi vorba lor te nãuceºteBÃTRÂNE,... ce-þi mai trebuieºte?

Copile, tu sã ai ºtiinþãAm fost un tatã cu credinþãªi din puþin, de-a fost sã fieEu am rãbdat, ºi þi-am dat þie

Dar fã-mi, te rog, o bucurieLa cimitir, de vii la mineSã-mi zici ca în copilãrieTÃTICULE, mi-e dor de tine....

NEVASTA VÂNDUTÃ

Mâne-i târgu’ la Gherla,Tot omu’ îºi mânã marfa.Numa’ io n-am ce mâna,Da mi-oi mâna nevasta.N-o mân cã nu-i lucrãtoare,Nici cã nu ºtie lucra,Da n-am biru’ pe ce-l da.Când în târg el ajungea,Negustorii-l întreba:- De vânzare-i nevasta?- De vânzare, sãraca!- ªi cât cei, bade, pe ea?- Tri sute cinzeci de lei,Sã mi-i daþi toþi mãrunþei,Sã mã folosãsc cu ei.Când banii i-o numãrat,Negustoru’ o plecat,Pe nevastã o-ntrebat:- De luat, io te-am luat,Darã nu te-am întrebatA cui eºti ºi cum te cheamã,Cã io pe tine dau vamã.- Io sunt Veronica PopiiTocmai din Þara Moldovii.- ªi io-s Niculaie-a Popii,Tocmai din Þara Moldovii!ªi mie mi sã pãreaCã tu ai fi sora mea!- ªi mie îmi vine, zãu,Cã tu eºti fratele meu!- Hai, mãi ºogore-napoi,Sã trãiþi voi amândoi;ªi cu banii de la mineSã trãiþi, ºogore, bine.Când banii îi veþi gãta,Sã viniþi, cã v-oi mai da.

Mihãilã Ana (n. Curceanu în Coveº),67 de ani, Agnita, 19 mai 1988

DOI FRAÞI ªI O SORÃ

La temniþã la BoiþaStau doi fraþi tare legaþi,Tot în berte ferecaþi;ªi-n curele pânã-n ºele,Berte late pânã-n spate.Ei n-aveau pe nime-n lume,Fãr’pe sora d’AnghilinaCar’ ducea prânzu’ ºi cina.Într-o zi de dimineaþã,Ea prânzu’cã li-l duceaªi din grai aºa grãia:- D-alei, frãþiorii mei,Astã noapte ce-am visat?Un vis mare, minunat:Era douã pânze lungi,Iar la capu’ pânzelorSta doi corbi car’ croncãneau.

Portret în jurul unei cruci

Ce Prometeu cu jarul de pulbere stelarãªi spirit de iscoadã a scoborât OlimpulGravând pe stânci de silex clepsidrã ºi

vioarãPunând pe note clipa, ciupind de coarde

timpul

În primãvara dulce, sub cruce ºi ocarã,Ce prometeic viscol de pulbere stelarã.

Ce spirit strâns în o aºa de micã formã,În cremeni tãietorul ºi rob în CreatorTrudind la Rãdãcinã cu pleoapa

nonconformãNe-a-ncondeiat cu geana vechi ou

pancreator.

Mult mai adânc de Darwin ce încã setransformã,

ªi mult mai sus ca cerul, stã cuibul unuiDor

FOLCLOR CULES DE MIRCEADRAGAN NOIªTEÞEANU

NICU GANEA

La mijlocu’ pânzelorSta doi ºerpi încolãciþi;ªi la capu’ dinapoi,O turmã mare de oi.- D-alei, surioara noastrã,Visu’ care l-ai visatO sã fie-adevãrat.Cele douã pânze lungiNe-o fi calea pân’la furci.Cei doi corbi car’ croncãneauÎs doi domni car’judecau.Cea turmã mare de oi,Merge lumea dupã noi.

Stãnuleþ Ana (a lu’ ªtefan),73 de ani, Sãsãuºi, 27 VIII 1983

Mãi bãdiþã pãunaº,Hai la noi sã-þi dau sãlaº.ªi de cinã ce þi-oi da?Strugurei ca iedera.Strugurei muiaþi în rouãªi un pat cu perini nouã.Patu’ e din lemn de viePentru om de omenie.

Cât oi trãi, sã iubesc,Cã de-oi muri, putrezesc;ªi din pãmânt iese iarbã,Nime nu mã mai întreabãCe puicuþã mi-a fost dragã.

Dumnezeu, iubindu-mã, mã tot pune lafelurite încercãri ca sã nu mã plictisesc.

Aºa a fost ºi cu ºoferia. Ne-am luat ºi noimaºinã.

Atunci mi-a zis soþia cã ar fi bine sã-mi iaupermis ºi eu, cã cine ºtie, s-ar putea sã fienevoie vreodatã sã ºofez.

Pentru mine, lucrul astã a venit preatârziu, ºi m-am dus la prima lecþie de ºoferiecu emoþii de licean, la un PECO, unde trebuiasã mã întâlnesc cu instructorul.

Tremuram rãu pe marginea trotuarului,ca la bacalaureat, ºi îl aºteptam. Cel mai bunlucru era cã omul nu mã cunoºtea.

A venit cu o Dacia de pe vremea luiCeauºescu, cãreia, când i-a pus o frânã, chiarîn faþa mea, i-au sãrit ºuruburile pe jos. Le-aadunat tacticos ºi le-a pus la locul lor,ignorându-mã.

Era mecanicul absolut, la întâlnirea cuimbecilul absolut.

Locul mortului.

Nea Ilie era plin de vaselinã ºi avea un fesslinos pe cap. M-a citit din prima, ºi-a dat seamacu cine are de-a face.

Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: <Vai,maestre, ce onorat sunt sã vã fiu eu

instructor!>Când mi-a zis, fãrã sã se uite la mine: <Bã,

asta e cheia!>, am îngheþat. <Fii atent, acontinuat el, ambreiajul este tata, frâna estemama, iar acceleraþia este copilul tâmpit carealeargã pânã ce dã cu capul în prima maºinã.>Absolut genial! Apoi îmi spune scurt: <Treciîn locul meu!> Eu, speriat: <Lasã-mã, nene,cã n-am mai pus în viaþa mea mâna pe aºaceva>. El: <Bã, tu nu te-ai sãturat sã stai pelocul mortului ºi sã te conducã toþi tâmpiþii?>ªi atunci m-am gândit sã strig ºi eu la poporulromân: <Popor român, nu te-ai sãturat sã staipe locul mortului ºi sã fii condus de toþitâmpiþii?> Era o adevãratã resuscitare,domnule! ªi îmi tot repeta: <Hai, hai, învaþãsã conduci!> Ceea ce a urmat a fost incredibil.M-a scos direct în trafic. ªi eu trebuia sã ammâna pe volan, pe chei, pe schimbãtorul deviteze, trebuia sã mã uit în cele douã oglinzi,dar ºi în ochii lui. <Unde te duci, mããã? Nuvezi unde mã bagi? O calci pe baba aia! Nu teuiþi în spate? Vezi, bãã, cã intrã ãlã în tine!>

ªi m-a þinut aºa, de îngheþam ºi transpiramtot, douã zile la rând! Nu mai eram sãnãtos!Nici un rol, în viaþa mea, nu m-a solicitat atâtde mult, ºi nu m-a adus într-o asemenea stare.În a treia zi s-a liniºtit de tot. Stãtea bãtrânulcu o mânã pe volan ºi cu fesul pe ochi. Dormea,

domnule! <Înseamnã cã am început sã conducbine>, mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei.

Nu l-aþi vãzut pe Puric, disperatul, întreMaestrul sãu care dormea ºi traficul dinBucureºti. ªi, târându-mã încet-încet, am trecutpe lângã un cimitir. Atunci Maestrul a deschisochii: <Bã, vezi? Aici e o fostã elevã de-a mea!>Mie mi-a îngheþat coloana vertebralã. <Încimitir?> <Pãi da! Nu e singurã, e cu soþul!><Cum a ajuns acolo?> <Tot aºa, bã, ca ºi tine,nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia peunde trece trenul. Pãi, bãã, când vezi o cruce,nu te opreºti sã te închini? Treci ca animalul?Ce-o fi cu graba asta, cã tot acolo ajungi!> Omulãsta m-a creºtinat pe mine, teologul lui peºte.Avea dreptate! Când vezi Crucea SfântuluiAndrei, te uiþi în dreapta ºi nu crezi nici mãcarîn ãla de-þi face semn cu steagul, cã e þara plinãde proºti. Vei învãþa sã conduci când vei ºti sãte fereºti de proºti, nu când vei ºti legea!!!”

Permisul auto,de Dan Puric

GAZETA HÂRTIBACIULUI

Colectiv de redacþie: Ilarion Bârsan, Mircea Drãgan, Marius Halmaghi, Cãtãlin Varga

Tipar: Tipo Trib Sibiu EDITURA ETAPE SIBIU

ISSN 2066-8708

8

2012

COLEGIUL DE REDACÞIE AGNITA

Str. P-þa Republicii nr. 19,Tel.: 0269-510465, int.112www.gazetahartibaciului.ro

e-mail: barsan.avh@gmail.comorele 800 - 1500C

yan

Mag

enta

Yel

low

Bla

ck

Acest serviciu vine în sprijinul persoanelor vârstnice cu problemede sãnãtate ºi neajutorate oferind:

- servicii medicale de calitate, promovarea unui stil de viaþãechilibrat, îngrijirea persoanelor aflate în suferinþã, prevenireaapariþiei sau reapariþiei bolilor.

Servicii medicale oferite: Tensiune, glicemie, tratamentinjectabil, pansamente etc.

Servicii suport: plata facturi utilitãþi, cumpãrãturi, menaj etc.Aparat alarmã medicalã (24/24) MONTAJ GRATUIT:

Operatorul rãspunde prompt la apelul dumneavoastrã la orice orãdin zi ºi din noapte.

Pentru înscrieri ºi detalii:Fix: 0269/513.141 0269/513.051Mobil: 0784/391.031 0785/428.764

ASOCIATIA A.P.A.D.O.RSERVICIUL DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU

În ultimii 20 de ani numãrul crescãtorilor de animale , în special taurine, de peValea Hârtibaciului este în continuã scãdere. Preþul scãzut al laptelui ºi accesul greoila piaþa de carne i-a determinat pe micii producãtori sã renunþe la aceastã activitate.

Preocupat de revitalizarea acestui sector al agriculturii, directorul DirecþieiAgricole a jud. Sibiu ing. Gheorghe Brudalã a început încã de anul trecut o acþiune derevitalizare a târgurilor tradiþionale de animale. În acest sens a gãsit în persoanaprimarului din Agnita, Radu Marius Curcean, un partener dispus sã-l sprijine îniniþiativele sale.

Încã de anul trecut a fost reamenajat spaþiul de desfãºurare al târgului tradiþionalprin constrirea de boxe, a unui spaþiu de expoziþie a animalelor ºi a unuia pentruvânzare prin licitaþie. Prima experienþã a arãtat cã vânzarea prin licitaþie nu-iintereseazã încã pe crescãtorii noºtrii de animale. Aºa se face cã anul acesta s-ainsistat mai ales pe prezentarea unor rase de lapte sau carne de mare productivitatemajoritatea aduse din strãinãtate dar bine adaptate la condiþiile climatice din zonanoastrã.

Aºa se face cã alãturi de tradiþionala Bãlþatã româneascã aparþinând lui HoriaAvram, administrator la firma Helix SRL, au fost admirate exemplarele din rasaMontbeliarde aduse din Franþa de cãtre Florin Gherghel din Bruiu, ambele raseexcelând în producþia de lapte

Un taur ºi un tãuraº din rasa Limousine au fost aduse de Nicolae Rotaru dinLaslea ºi Nicolae de la SC Coral din Agnita. De remarcat cã Nicolae Stângã a readusîn zonã ºi bivoliþele care altãdatã dominau Valea Hârtibaciului. Kurt Zelneradministrator la SC Romzelag Dealu Frumos a adus animale din rasa Angus Aberdeniiar Pompil Varga de la SC Cinegetica a prezentat rasa Gallowai.

AGNITA

TÂRGUL ÎNTRE TRADIÞIE ªI MODERNIZAREMajoritatea raselor nou apãrute în zonã, sunt pentru producþia de carne, uºor de

întreþinut, nepretenþioase la hranã ºi adãpost.În cadrul târgului a fost amenajat ºi un spaþiu destinat produselor tradiþionale.

Aici vizitatorii au putut gusta ºi cumpãra miere ºi alte produse apicole de la apicultorul

Ionel Creþu, plãcinte, lichie ºi prãjituri sãseºti de la Viorel Mistrianu,telemea ºi caº de la Nicolae Rãspop. Unii s-a bucurat ºi de o tocãniþãde miel la ceaun cu mãmãligã preparate pe loc tot de Nicolae Rãspop.

Cei prezenþi au admirat minunatele pieptare lucrate manual demeºterul Aurel Trif din Alþâna alãturi de care Matei Morariu dinFofeldea fabrica pe loc fuse pentru tors.

Din pãcate mulþi crescãtori de animale au fost opriþi sã intre întârg de angajaþii DJSV Sibiu, pe motiv cã nu aveau certificat sanitarveterinar ºi bon de miºcare a animalelor. Ar fi foarte bine dacã angajaþiiDJSV,, în peregrinãrile lor prin curþile oamenilor i-ar informa pe aceºtiaasupra documentelor necesare, având în vedere faptul cã þãraniiaºteaptã sã fie ajutaþi ºi nu împiedicaþi tot timpul de reglementãrileinstituþiilor statului ºi a inspectorilor acestora. Crescãtorii de animaleîi percep , mai nou, pe medicii veterinari ca pe niºte inspectori dispuºisã-i sancþioneze în loc de parteneri care sã le acorde ajutorul de careau nevoie.

I. Bârsan