GAZETA HARTIBACIULUI

>

PUBLICATIE LUNARA A ASOCIATIEI "VALEA HARTIBACIULUI" IN COLABORARE CU PRIMARIA ORASULUI AGNITA, , ,

> > > >

NUMARUL 81, MARTIE 2013APARE LA AGNITA - PRET: 1 LEU

>,

POSIBILE ININERARII AGNIŢENE…

Noua politică agricolă: mai multă ecologie, corectitudine

şi securitate alimentarăPagina 4

ORTODOXIA PE VALEA HARTIBACIULUI

Paginile 5-6

PATRIMONIUL ÎN ATENŢIA SPECIALIŞTILOR

Crucea Roşie Subfiliala Agnita a debutat cu succes

Ilarion Bârsan

Având drept scop analiza şi implementarea celor mai bune

practici în domeniul revitalizării pe termen lung a patrimoniului cultural şi natural în centre istorice europene de dimensiuni mici, proiectul Viva Eastpart are drept scop elaborarea unei metodologii care să implice actorii locali interesaţi în activităţile culturale şi turistice. În cadrul proiectului sunt vizate trei centre pilot din estul Europei, Valea Hârtibaciului din România, regiunea Tavush din Armenia şi raionul Cahul din Republica Moldova.Recent la pensiunea Bio Haus – Cioran din Nucet a avut loc al doilea workshop local în cadrul căruia au fost discutate rezultatele primului workshop şi planul de acţiune pentru etapele următoare ale proiectului. Moderatorii întâlnirii de la Nucet au fost Josefina Lopez Galdeano - Coordonatorul de proiect Viva EastPart şi Rosca Gabrie- Coordonatorul local in cadrul proiectului Viva EastPartAu fost prezenţi şi s-au implicat în dezbateri expertii internationali: Dl. Jacques Teller - University of Bruxelles, Dl. Paolo Calorossi

-University La Sapienza, Dl. Giani Manco - expert international, Dl Francesco Rotondo -University of Bari, Dna Arh. Catalina Preda - membră a Centrului Român pentru inovatie în dezvoltare locala.Au mai participat reprezentanţi ai Ordinului Arhitecţilor din Sibiu, ai Consiliului Judeţean Sibiu, Asociaţia Valea Hârtibaciului şi GAL Microregiunea Hârtibaciu.În urma discuţiilor s-a concluzionat faptul că este necesară informarea populaţiei despre valoarea patrimoniului natural şi cultural al Văii Hârtibaciului dar mai ales informarea şi implicărea

administraţiilor locale în acţiunile de protejare şi punere în valoare a acestui patrimoniu.Păstrarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural a Microregiunii Hârtibaciu pot aduce beneficii economice acestei zone săracă în alte resurse.Acţiunile care urmează vor fi analizate la cel de-al treilea worksop urmând ca concluziile să completeze Planul de Administrare Teritorială a Zonei (PATZ) elaborat de Ministerul Administraţiei Locale, şi care va devenii principala linie directoare privind dezvoltarea Microregiunii Hârtibaciu.

PROIECTUL VIVA EASTPART PENTRU PATRIMONIUL HÂRTIBĂCEAN

După multe aşteptări, ne bucurăm că în Gazeta Hârtibaciului putem să

publicăm articole semnate de Ioan Vulcan-Agniţeanul, un veteran în mass-media, mândru că este agniţean şi iubitor al zonei Valea Hârtibaciului.Cu vocea lui caldă, melodioasă, a pătruns în casele agniţenilor în anul 1958, prin staţia locală de radio – difuzare, prin difuzoarele care nu lipseau din nici o locuinţă sau birou fiind cea mai ieftină sursă de informare şi care timp de două ore transmitea ştiri locale. Doar doi ani le-au trebuit celor de la Radio Bucureşti ca să-i descopere calităţile de reporter audio şi din 1960 să-l angajeze pentru a transmite informaţii din centrul ţării şi timp de peste 50 de ani, cineva, acasă ori în birou anunţa „tăceţi că vorbeşte Nelu Vulcan”.Acum a predat ştafeta ficei sale Carmen Vulcan care i-a moştenit talentul de reporter transmiţând la Radio România Actualităţi ştiri din centrul ţării.Văzându-i articolele din Tribuna, l-am rugat pe cunoscutul reporter audio să ne devină colaborator ceea ce s-a întâmplat începând cu acest număr, spre bucuria noastră şi satisfacţia cititorilor.

NE BUCURĂMBogdan Albu

Casa de Cultură „Ilarion Cocişiu” din Agnita a găzduit în 7 martie un spectacol de muzică populară şi poezie dedicat

tuturor mamelor. Spectacolul omagial „Flori pentru mama” a fost susţinut de către elevii elevii cercului de dansuri populare catedra Etnografie şi foloclor a Clubului Elevilor şi Copiilor Agnita, pregătiţi de prof. Doina Părău, elevii clasei de canto popular ,,Ilie Micu” Sibiu clasa externă Agnita, îndrumaţi de prof. Florin Părău, precum şi elevii cercului de dansuri populare al Şcolii G.D.Teutsch Agnita şi Ansamblul folcloric de copii ,,HÂRTIBACIUL’’ al Casei de Cultură „Ilarion Cocişiu”, coregraf Ioan Sârbu. Poeziile dedicate mamelor au fost alese de Andreea Vasilescu.Soliştii Paula Moldovan, Elisa Stoica, Ştefan Luca, Cornelia Fleşariu, Raul Bercheş, Diana Lup, Petronela Sandu, Constantin Vasilescu, Maria Lăstun, Maria Gherghel, Cezara Cernea şi Teodora Sasu le-au adus prin cântec bucurie tuturor mamelor prezente la eveniment, însă una dintre cele mai fericite spectatoare din sală a fost mama Cezarei Borcea. La doar trei ani Cezara a debutat cu această ocazie pe scena Casei de Cultură „Ilarion Cocişiu” din Agnita, iar îndrumătorii ei spun că, deşi are o vârstă fragedă, talenul pe care îl are îi rezervă un viitor strălucit în folclorul românesc.

Flori pentru mama

Pagina 2

Pagina 3

Scrisoare deschisă către Caragiale

Pagina 7

Pagina 8

>

GAZETA HARTIBACIULUI 20132

Chiar dacă luna martie aproape a trecut, şi am spune că primăvara a venit, vremea ţine neapărat să ne contrazică. După ce soarele ne îmbie să ne dezbrăcăm de cojoace, şi pleacă să se culce cu promisiunea că vine şi a doua zi, bruma sau zăpada din dimineaţa următoare ne pune cojoacele la loc pe umeri şi ne face să stăm în casă tremurând cu gândul la factura de utilităţi. Probabil acesta a fost motivul pentru care, din fericire, numărul evenimentelor care a necesitat prezenţa poliţiştilor nu a fost foarte mare.Exceptând trei imobile din Fofeldea, Hosman şi Merghindeal în care proprietarii locuiesc temporar sau sunt prea în vârstă pentru a putea supraveghea gospodăria şi din care autori necunoscuţi au sustras obiecte de uz casnic sau electronice, precum şi un magazin din Răvăşel din care au fost sustrase bunuri în valoare de 200 de lei, ne bucurăm să vă spunem că poliţiştii hîrtibăceni nu au avut la ce interveni.Pe drumurile publice, însă, prezenţa lor a dus la depistarea în trafic a mai multor persoane care puneau în pericol circulaţia. Astfel a fost depistat C.V. de 27 de ani din Agnita care circula cu un moped neînmatriculat, fără a avea permis de conducere şi aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. Având domiciliul în Laslea D.E. tot de 27 de ani a fost depistat conducând un autoturism având plăcuţele de înmatriculare expirate iar C.P. de 19 ani din Alţîna a fost găsit conducând un autoturism Audi A4 fără să posede permis de conducere. Prezenţa poliţiştilor a fost necesară şi la faţa locului la un accident care a avut loc între Alţîna şi Nocrich, unde C.P. de 25 de ani din Alţîna conducând un autoturism înmatriculat în Bulgaria, a apierdut controlul volanului şi s-a răsturnat cu plafonul pe carosabil. Atât conducătorul auto cât şi cei trei pasager aflaţi în maşină au suferit răni minore.În această perioadă, o situaţie deosebită a fost cea a minorei F.I. de 15 ani, de loc din Nocrich, care locuia fără forme legale la o mătuşă din Marpod, unde o vreme a făcut şi şcoala pînă când a fost exmatriculată pentru absenţe. Dorind să „răsplătească” bunătatea mătuşii minora i-a sustras acesteia suma de 1.750 de euro după care a plecat în lume. Chiar dacă, ocazional, a mai ţinut legătura telefonic cu mama şi mătuşa, minora a refuzat să se întoarcă acasă „de ruşine”. Mătuşa a fost nevoită să depună reclamaţie de furt pe numele nepoatei.Trebuie menţionată şi activitatea lucrătorilor Postului de Poliţie din Nocrich care l-au identificat şi reţinut pe numitul Petru Iosif de 37 de ani din Ţichindeal pe numele căruia era emis un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea de către Tribunalul Sibiu, acesta fiind depus în arestul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu.Vă facem cunoscut şi faptul că poliţiştii hîrtibăceni sunt implicaţi în această perioadă într-o acţiune comună cu Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Agnita – compartimentul de evidenţă a persoanelor, acţiune desfăşurată la nivel naţional, pentru verificarea şi punerea în legalitate a persoanelor care figurează cu actul de identitate expirat precum şi a persoanelor care au împlinit 14 ani şi nu au act de identitate. Cu această ocazie vă reamintim să verificaţi termenul de valabilitate a actului de identitate pe care îl deţineţi şi, dacă este cazul, să vă prezentaţi la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Agnita pentru a îl preschimba.Credem că toate aceste activităţi prezentate sunt tot atâtea dovezi ale faptului că poliţiştii de pe Valea Hîrtibaciului, ca întotdeauna, sunt ...

… mereu alături de dumneavoastră

POSIBILE ININERARII AGNIŢENE…De la Poliţie …

Iar cel care îşi propune să le parcurgă lent şi la pas bătrânesc este un fiu al

acestei aşezări, cea care de secole are faima de a fi „Capitala culturală, bisericească, agricolă, pastorală şi etnografică a Văii Hârtibaciului”. Râul cu acest nume-unicat, de origine dacică, fiind nu numai lung, întortocheat şi mic, dar şi cu ape tot mai înpuţinate; uneori „nărăvaşe”, alteori blânde. Încercând ca din preajma Retişului şi Ţelinelor, şi până spre halta feroviară „Mohu”, a trenuţului „Mocăniţa” de altă dată, să îmbunătăţească viaţa locuitorilor unei întregi salbe de sate şi cătune. Apele sale mânând la vale, spre vărsare în râul Cibin, iar apoi în Olt, felurite întâmplări şi tainice amintiri. Cele mai de durată în timp regăsindu-se în îndepărtaţii ani ai copilăriei mele. Imaginea acelor vremuri păstrează chipul frumos şi drag al căsuţei bunicilor din spre mamă, cei „ai lui Popovici de pe hotar”.

Aveau o casa cochetă, iar pe lângă ea o fântână cu cumpănă şi adâncă până în străfundul Pământului; apoi, grajduri, o şură măreaţă care adăpostea hambarele de cereale, carul, plugul, rotilele şi grapa; pe grizile înalte atârnau coase, seceri, furci, greble, sape şi funii groase împletite din fâşi de cânepă pentru sămânţă. Înspre fundul curţii, câteva coteţe de găini şi porci, iar dincolo de ele portiţa din faţa merilor, perilor şi prunilor, Întreaga agoniseală de două generaţii de plugari stând cocoţată în „Dealul Hevăsului”, din păşunea viţeilor, înfundată în desişul „Pădurii lui Grigore”, presărată din loc în loc cu stejari şi fagi bătrâni de când lumea. Era locul preferat pentru serbările câmpeneşti estivale ale saşilor, cunoscute sub numele de „Maialuri”. Prima dintre ele etalându-şi frumuseţile, în acordurile muzicii de famfară, atunci când vara era în puterea ei dogoritoare, iar pe câmpuri şi în şurile gospodarilor se încheiase secerişul şi treieratul grânelor cu batozele mânate de motoarele lor gălăgioase. Al doilea „Maial” prefaţa apropiata întâlnire a toamnei cu ivirea iernii. Era vremea când viile erau culese, iar mustul stugurilor din butoaie clipocea a tulburel. Urma, în miezul iarnii, „Dansul lolelor”, vinul fiind tras de pe drojdie, iar focurile aprinse sub cazanele de ţuică. O altă imagine a amintirilor neşterse din memoria trecătoare a timpului ar putea cuprinde negreaţa primăvăratecă a pământurilor de plugărit, arate, grăpate şi semănate cu bivoliţele înjugate. Dincolo de înaltele noastre răzoare înverzite se aflau pământurile invalidului de război „Naicu Ironim-cârciumarul”, cel care îşi avea casa în colţ cu „promenada” de lângă fostul Pod Mare al Hârtibaciului. Deci, doar la o palmă de

loc de „Aleea Teilor” şi de Biserica Evanghelică, cu zidurile ei fortificate. Alăturat acelor pământuri ale familiei noastre era livada din preajma casei „familiei grădinarlui-zarzavagiu-floricultor Wagner”. În drum spre câmpuri treceam cu pasul prin „Râpa Holdobanelor”, iar în spre păşunea vacilor şi bivolilor, brăzdată de „cărarea coveşenilor”, treceam cu carul pe drumul „Văii Stricaţilor”; prăfuit în arşiţa veri; înglodat primăvara şi toamna. Era acel drum de ţară flancat de un lung „gard viu”, „înfrumuseţat”, din loc în loc, de pâlcuri de merii şi perii pădureţi. Undeva, la umbra unui bătrân şi impunător stejar, era „şura de pe hotar a lui „Nea’Vulcan”, tatăl meu. Peste valea noroioasă a scăldatului bivolilor se afla casa şi gospodăria „Mădărăşenilor”, iar dincolo de Hârtibaciu se arăta printre pâlcuri de merii pătuli impunătoarea „rânduială ca la saşi” a

familiei Ştrek. În vecinătatea ei trecea cărarea-scurtătură a verzenilor. Pe acel drumeag porneau la oraş, odată cu ivirea zorilor, cele mai vrednice gospodine, românce şi săsoaice, din sătucul Vărd. Aveau în coşurile lor frumoase, împletite din nuiele, ca şi în desagi lucraţi în războiul de ţesut, „glăji” pline cu lapte, borcane şi oale cu smântână şi cu unt topit, sute de ouă de găină, raţă şi gâscă; zarzavaturi şi poame de tot felul. Primii care le eşeau în cale la cumpărături şi cerşit erau copiii din „colonia” ţiganilor cortorari, cu corturile lor ţuguiate ca ale mongolilor, meşteşugite din piei tăbăcite şi din pânze colorate, „mânjite” cu seu de oaie şi înnegrite de fum şi funingine. Când limbile-arătătoare ale ceasul din turnul bisericii saşilor porneau mecansmul bătăii orelor amiezii, de se auzea până dincolo de Valea Olbocului şi de Sărături, apăreau soţiile şi copiii plugarilor cu mâncarea bună şi gustoasă. De aveai oameni la săpatul cucuruzului şi a sfeclei de zahăr, sau la coasă şi la secerat, mâncarea de amiază începea cu un pahar zdravăn de ţuică, urma „blidul” cu „zeamă” de fasole păstăi, sau de salată verde, dreasă cu smântână şi cu păpăraie în amestec cu brânză şi cu jumări de slănină; o tocăniţă de pui cu mămăligă şi câţiva castraveciori covăsiţi la soare; o clătită-două cu urdă şi mărar, sau o „scovardă” unsă cu magiun de prune; urma un canceu plin cu vin, lângă care se punea ulciorul cu apa limpede şi rece de izvor. Bărbaţii pipau în tihnă o „plugară” sau o „mărăşească”, iar femeile sporovoiau despre una, despre alta; gospodina-stăpână a pământului trăgând cu urechea de le-o fi plăcut ori ba mâncarea. Dar şi dacă a fost sau nu îndestulătoare, gândindu-se la gustarea

„de-o-jină”. Se servea târzie, când soarele se ducea spre apune, după care urma cina din pridvorul casei, ca şi plata zilerilor: fie bani, fie o cupă de făină de porumb sau de grâu, o pâine de casă bătută de coajă şi o bucată de slănină afumată. Dar până când dinspre păşunea „văii stricaţii” ciurda prindea a intra pe uliţa mare, vestind căderea serii, mai aveam încă o mare postate de lucrat în câmp. Ne înapoiam cu carul, în a cărei şereglă puneam un braţ de iarbă, sau de fân şi otavă. Sau rărituri de cucuruz şi frunze de sfeclă, sau de „napi” furajeri. Dacă, cumva, urma să vină sfânta zi de duminică, atunci, noi copiii de români şi saşi, stropeam curţile, uliţele şi drumurile din faţa caselor şi dam cu mătiroaiele de nuiele, cumpărate vinerea din „târgul săptâmînal” de porci, de găini, iepuri, porumbei, bomboane, turtă dulce cu oglinjoară; de haine vechi şi de bucate de tot felul. Iar de cele mai multe ori, din acel decor al târgoveţilor nu lipsea bucuria copiilor, fetelor mari şi feciorilor: adică „ringhişpilul”, cu ale lui surprize de circ ambulant în miniatură. Trebuie să fac precizarea că cu bunele noastre „gazde” ocazionale, cu soţii Weber şi cu fiul lor, Otto „Kecăş”, împărţeam o casă, o curte şi-o grădină pe strada Mihai Viteazul, la numărul 70. Noi, în spate, înspre şură şi grajduri; ei , în „casa din faţă”, cu un mic atelier de cismărie la intrarea în pivniţă. Reforma agrară din 46 a lui Petru Groza i-a „dezmiştenit” pe saşi de pământuri, de căruţe, de plugurile, de grapele şi rotilele din fier; dar şi de vite, făcându-i doar pe români plugarii dărilor şi cotelor la stat. Trudeam cu toţii zi şi noapte şi tot nu-i dădeam de cap sărăciei. Rămaşi prea de timpuriu fără mamă, prin despărţirea părinţilor, cei trei fraţi: Vasile, Tori şi Nelu, adică subsemnatul, îl ajutam pe tata după puterile noastre limitate, împuţinându-ne anii de şcoală şi orele de joacă. Pentru ca într-un târziu băieţii să-şi ieie „lumea în cap”, iar tata supărat pe toată lumea să aleagă calea întovărăşirii, urmată de cea către CAP. Am plecat de-acas plângând şi mă întorceam, din când în când, îngândurat şi trist. „Casa Tati”, ne terminată şi ne tencuită la vreme, a rămas zălog la bancă, iar ai mei au redevenit chiriaşi. În ea mutându-se familia cu trei băieţi a fostului meu îndrăgit dascăl, Nicolae Niţescu, stins din viaţă la vârsta de aproape o sută de ani! . Acum, în ea mai locuieşte doar fiul cel mic, Doru-cântăreţul, profesorul de muzică şi dirijorul corurilor agniţenilor, inclusiv al celui bisericesc. Adunându-mă de pe drumuri aveam să devin „dascăl” suplinitor la şcolile din satele Nocrih şi Noiştat; apoi directorul cu şcoală de specialitate al al Bibliotecii Raionale Agnita, iar după cătănie „redactor-vorbitor” la câteva sute de difuzoare ale Staţiei de Radioamplificare. N-aveau încotro, trebuia să-mi asculte „inspiraţile”, seară-de-seară câte un ceas. Mă auzeau agniţenii, coveşenii şi verzenii, dar şi cei din conducerea Radiodifuziunii Române. Curând, după anul 1960, tot în preajma Sfintelor Sărbători de Paşti, ca şi acum, aveam să pornesc pe drumul gazetăriei profesioniste. Purtam în minte şi în suflet experienţa uneori dură, alteori plăcută a vieţii, precum şi o „desagă” plină cu amintiri despre Oameni, Locuri, Fapte şi Întâmplări. Despre unele dintre ele vă voi povesti în viitoarele însemnări gazetăreşti. Îţi cer iertare, cititorule, dacă te voi plictisi în cel puţin următoarele zece numere ale „Gazetei Hârtibaciului”!

Cu stimă şi cu mult drag, Ioan Vulcan-Agniţeanul

(ioan.vulcan@yahoo.ro)SIBIU, miercuri, 13 martie 2013

Str. Paltinului 38 Tel.0269.213238 +0744.346705

>

GAZETA HARTIBACIULUI 2013 3

La sfârşitul săptămânii trecute, Asociaţia Monumentum şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sibiu au organizat la Biblioteca Astra din Sibiu un seminar cu titlul Protejarea Patrimoniului Cultural în Documentaţiile de Urbanism. Invitaţii au fost proiectanţii şi primăriile implicate direct în procesul de elaborare al documentaţiilor de urbanism prezente sau viitoare. Aceste regulamente sunt cele pe baza cărora direcţiile de cultură şi administraţiile eliberează avize şi autorizaţii pentru intervenţiile din zonele de protecţie ale monumentelor. O parte bună a fiecărei comune este inclusă în zona de protecţie a monumentelor şi de aceea interesul participanţilor pentru această temă a fost ridicat. Din păcate, Valea Hârtibaciului a fost reprezentată doar de către comunele Roşia, Merghindeal, Nocrich şi Vurpăr, în comparaţie cu reprezentarea primăriilor din Mărginimea Sibiului şi Ţara Secaşelor care au venit în număr mare la seminar. Acest fapt indică încă o dată interesul scăzut al administraţiilor locale de pe Valea Hârtibaciului pentru protejarea patrimoniului şi neînţelegerea potenţialului pe care acesta îl reprezintă pentru dezvoltarea turistică a zonei.Prezentările s-au axat în jurul patrimoniului cultural dar şi a celui natural (peisaje agrare, peisaje montane

etc), arătând necesitatea elaborării unui studiu peisagistic atât în interiorul satelor cât şi în extravilan şi protejarea anumitor perspective şi siluete ale localităţilor şi cadrului natural. Patrimoniul etnografic, cel viticol şi cel agricol trebuiesc de asemenea luate în considerare atunci când se elaborează un regulament general de construcţie. De asemenea s-a atras atenţia proiectanţilor asupra lipsei concluziilor în majoritatea studiilor istorice din cadrul PUG-urilor care vin spre avizare la Direcţia Judeţeană pentru Cultură. În cadrul seminarului s-au atenţionat primăriile de pe Valea Hârtibaciului asupra existenţei monumentului istoric al căii ferate Sibiu – Sighişoara care impune în jurul ei o protecţie pe un diametru de 1 km în extravilan şi 400 de metri în intravilanul localităţilor, până la elaborarea unor noi documentaţii de urbanism care vor prevedea alte limite. Orice construcţie in această zonă de protecţie ca şi cea din jurul bisericilor, a siturilor şi a caselor monument istoric trebuie supusă avizării direcţiei pentru cultură, iar primăriile sunt primele care trebuie să monitorizeze şi să aplice legea în cazul intervenţiilor nelegitime în aceste zone. Seminarul a fost deschis de către directorul direcţiei pentru cultură dl. Răzvan C. Pop şi preşedintele asociaţiei Monumentum, dl. Eugen Vaida. Au vorbit despre

protecţia patrimoniului în documentaţiile de urbanism :Iustina Postăvaru şi Adriana Stroe din partea Institutului Naţional al Patrimoniului din BucureştiCerasella Crăciun, din partea Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din BucureştiAlexandru Gavozdea, arhitect, proiectant al documentaţiilor de urbanismEugen Vaida, arhitect, din partea asociaţiei MonumentumInvitat special a fost dl. Octavian Arsene din partea Autorităţii Naţionale pentru Turism.La seminar şi-a anunţat prezenţa şi d-na Anca Ginavar, director în cadrul Ministerului Administraţiei Publice şi Dezvoltării Regionale, care a anunţat în ultima clipă că nu va putea participa din motive de servici urmând să revină cu altă ocazie pentru a media un contact cu proiectanţii şi primăriile din judeţ.La finalul prezentărilor invitaţii au avut ocazia să poarte discuţii despre problemele pe care le întâmpină în protejarea patrimoniului, una dintre neajunsuri fiind legată de neîncrederea locuitorilor în avantajele pe care patrimoniul îl poate aduce pentru aceştia. În afară de faptul

că patrimoniul reprezintă un bun cultural ce trebuie păstrat conform cadrului legislativ el are şi un potenţial enorm în a genera profit financiar, dovadă fiind exemplele reuşite de la Viscri, Sibiel şi Biertan, sate care aduc anual între 12.000 şi 30.000 de turişti de pe urma cărora administraţiile locale reuşesc să scoată un profit considerabil pe care îl reinvestesc în proiecte în interesul comunităţii. Există exemple de elemente de patrimoniu care au devenit branduri locale care atrag mii şi mii de turişti, succesul acestei strategii ţinând exclusiv de abilităţile manageriale ale administraţiilor locale. Fiecare sat din judeţ are acest potenţial, trebuie doar identificat şi exploatat.Chiar dacă locuitorii nu au încă un simţ dezvoltat pentru patrimoniu, revine în atribuţia primăriilor să îi educe în acest sens. S-a constatat că intervenţiile de modernizare greşită asupra clădirilor tradiţionale se fac în general din motive estetice, care ţin de modă, şi nu din motive funcţionale sau de confort, astfel că, în final, interdicţia de a modifica o casă tradiţională, stipulată în regulamentul general de urbanism (PUG), ţine, tot de o problemă de educaţie.

A consemnat Eugen Vaida

PATRIMONIUL ÎN ATENŢIA SPECIALIŞTILOR

Tudor Răvoiu

Dacă ajungi în Marpod un sat aflat la 32 de kilometri de Sibiu, pe lângă biserica fortificată şi priveliştile greu de descris în cuvinte, să vizitezi

şi „Borcanul cu dulceaţă de poveşti”. Cu siguranţă te întrebi ce-o mai fi şi asta, ei bine, în câteva cuvinte este o altfel de bibliotecă.Borcanul cu dulceaţă de poveşti” este prima bibliotecă concept din România unde în afară de cărţi, cititorii au parte şi de degustări de dulceţuri, prăjituri de casă şi alte bunătăţuri care să le facă cititul mai apetisant. Povestea „borcanului” a început anul trecut la iniţiativa Bibliotecii Astra din Sibiu care dorea revitalizarea bibliotecilor din zonele în care acestea au devenit străine locuitorilor.Biblioteca a fost amenajată în pivniţa clădirii vechi a primăriei. Pe rafturile bibliotecii alături de romane au fost aranjate şi borcane cu dulceaţă, care mai de care mai apetisantă. Fiecare secţiune din bibliotecă are câte un borcan reprezentativ: borcanul cu dulceaţă de dragoste, borcanul cu poveşti istorice, borcanul cu lucrări practice şi aşa mai departe. Iniţiatorii proiectului spun că au ales Marpodul pentru a înfiinţa această bibliotecă concept mai ales datorită istoriei gastronomice a acestei zone, ştiindu-se că oamenii din Marpod sunt mari gurmanzi şi buni bucătari.

Desigur, biblioteca se află doar la început de drum, iniţiatorii ei având în plan ca aici să organizeze începând cu anul acesta ateliere de creaţie pentru cei mici, şezători la care să se întâlnească femeile din sat pentru a schimba reţete culinare dar şi un loc unde se pot vinde produsele tradiţionale ale ţăranilor.

Borcanul cu dulceaţă de povesti, o altfel de biblioteca din Marpod

Chiar de vrei să mergi ”La Olt”, tot ”Laprut” ajungi... să mănânci

Preluat din Turnul Sfatului

Pe ideea că undeva trebuie să aibă un loc al lor, cel puţin, şi ‘cei gurmanzi din Agnita, am amânat din trebile ce m-au scos din burgul sibian şi, săptămâna trecută, am căutat un restaurant în oraşul de pe Valea Hârtibaciului.

Ştiam zona cu aproximaţie, dar nu mai găseam drumul şi nici numele restaurantului nu mi

se contura prea clar în cap. Aşa că, bâjbâind automobilistic pe străduţele din jurul Primăriei, am oprit lângă un pieton. ”«La Olt», restaurantul «La Olt»? Cum ajung acolo, că drumul de la piaţă e închis pentru lucrări?”, am întrebat politicos. Omul n-a stat să se mire prea mult. ”Eu nu ştiu niciun restaurant cu numele ăsta, dar mergi pe aici, treci pe acolo podul şi ajungi «La prut»”. M-am luminat ca o zi de primăvară: La prut voiam să ajung.Voi, cei înfometaţi, lăsaţi pretenţiile deoparte, când vine vorba de La prut. Căci locul e un fel de Kon Tiki, în ce priveşte amenajarea. Lambriuri de lemn, calorifere butucănoase de fontă, o anticameră cu temperatura de afară şi mese cu picioare din ţeavă. În afară de sala de nunţi, botezuri şi pomeni, viaţa din La prut se gustă într-o cameră cu cinci mese. Feţele de masă sunt curate, iar fumul de ţigară nu te omoară. Detalii, până la urmă.Chelneriţa pe care o bănuiesc a fi şi proprietara locului zâmbeşte distant şi discret, dar are o ţinere de minte greu de egalat. Oricât de mulţi au stat la aceeaşi masă şi oricâte feluri de mâncare şi băuturi au cerut, n-am văzut-o să noteze. Dar nici să greşească în ceea ce aducea mai apoi la masă. Meniul nu e de citit cu DEX-ul lângă tine, dar include cam tot ce îi trebuie unui om care

vrea să îşi potolească foamea şi nu vrea să facă acest lucru ca şi când s-ar fi certat cu soţia.Eu am avut nenorocul să ajung prea devreme, iar mâncărurile gătite pentru cel de-al doilea fel să nu fie gata. Aşa că am ales o normală ciorbă de burtă, un cotlet de porc şi o salată de varză acră, astâmpărate cu o bere, că aveam şofer.Ciorba, bună. Nu ca la Kon Tiki, dar decentă, chiar dacă nu a venit însoţită de smântână (poate dacă ceream...). Ceea ce a meritat, însă, a fost cotletul de porc. Ştiţi de ce? Pentru că era normal de bun. Omeneşte făcut, din carne numai bună, de proporţii mai mult decât generoase, şi, mai ales, însoţit de cartofi adevăraţi. Au fost cei mai buni cartofi prăjiţi mâncaţi în vreun restaurant: era evident că bucătarul îi curăţase în dimineaţa acelei zile, după ce i-au fost aduşi din pivniţa vreunui ţăran din zonă, care primăvara trecută nu a pus la rădăcina lor altceva decât îngrăşământul din grajd. Iar varza murată parcă era împrumutată de la bunică-mea, care, dacă nu ştiţi, face cea mai bună varză din Ardeal.Totul a curs fără perioade de aşteptare, deşi toate mesele erau ocupate, aşa că în nici 40 de minute totul era gata. Inclusiv nota, pe care vă las să o judecaţi voi: opt lei ciorba, 80 de bani pâine, 50 de bani ardeiul, şase lei cotletul, 2,5 lei cartofii, tot atâta şi salata şi 3,5 lei berea. Adică nici 24 de lei. Bragă, ce să mai, bragă. La La

I. Bârsan În 16 martie a avut loc la sediul asociaţiei din Hosman, şedinţa Comitetului de Selecţie în care au fost analizate cele 29 de proiecte depuse în cea de-a doua sesiune.Pe măsura 141 – sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă - au fost depuse 16 proiecte, din care 11 au fost selectate şi 5 respinse.Pe măsura 112 – instalarea tinerilor fermieri- au fost depuse 6 dosare, din care au fost selectate 3, unul a fost declarat neconform, urmând să fie completat cu documentele necesare şi două au rămas în analiză până la completarea fondurilor necesare.Pe măsura 313 – încurajarea activităţilor turistice- a fost depus un proiect care a şi fost selectat.Mai sunnt în faza de evaluare câte trei proiecte pe măsura 312 – sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microintreprinderi- şi 322 – renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale.

PAGINA GAL MICROREGIUNEA HÂRTIBACIU

“Astăzi am atins un echilibru corect între securitatea alimentară şi o mai mare protecţie a mediului, astfel încât noua politică agricolă a UE va putea oferi şi mai multe bunuri publice cetăţenilor UE. Totodată, ea trebuie să fie mai puţin birocratică şi mai corectă faţă de fermieri, şi pentru a-i ajuta să facă faţă crizei. Aceasta va fi poziţia noastră când vom negocia varianta finală cu statele membre”, a spus preşedintele Comisiei de agricultură, Paolo De Castro (S&D, IT), după vot.

Finanţare mai corectă şi mai transparentă

pentru fermierii activi

Diferenţele între nivelele de finanţare UE pentru fermieri între statele

membre trebuie reduse ceva mai repede decât a prevăzut Comisia Europeană. Fermierii din niciun stat membru nu trebuie să primească mai puţin de 65% din media europeană.Parlamentul a votat şi în favoarea publicării numelor beneficiarilor finanţărilor UE pentru agricultură şi a introdus o listă de proprietari de teren care trebuie excluşi automat de la finanţarea UE dacă nu demonstrează că activităţile agricole sunt o parte

Noua politică agricolă: mai multă ecologie, corectitudine şi securitate alimentară

>

GAZETA HARTIBACIULUI 20134

ACTIVITATEA GAL MICROREGIUNEA HÂRTIBACIU

Măsurile ecologice trebuie să fie obligatorii, dar flexibile în noua politică agricolă a UE, trebuind, de asemenea, să îi ajute pe fermieri să înfrunte provocările pieţei, pentru a putea asigura un lanţ de alimente sănătoase şi a proteja mai bine mediul. Aceasta este poziţia Parlamentului votată miercuri, ce va fi susţinută în negocierea cu statele membre. Aceasta este prima reformă a politicii agricole UE la care Parlamentul contribuie deplin ca şi co-legislator împreună cu statele membre.

însemnată din venitul lor (de exemplu: aeroporturi, cluburi sportive). Statele membre pot extinde această listă.

Mai mulţi bani pentru fermierii tineri şi fermele mici...

Fermierii tineri trebuie să primească un spor de 25% pentru un maximum

de 100 ha, iar statele membre pot folosi mai mulţi bani să sprijine fermele mici. ...dar mai puţini pentru fermele mari

Parlamentul a susţinut planurile Comisiei de a limita plăţile directe

pentru o fermă la 300 000 euro şi să reducă substanţial plăţile celor care primesc mai mult de 150 000 euro. Această prevedere nu se va aplica cooperativelor care redistribuie plăţi membrilor lor.

Măsuri ecologice mai flexibile

Deputaţii sunt de acord că 30% din bugetele naţionale pentru plăţile

directe trebuie să depindă de respectarea unor măsuri ecologice obligatorii, dar subliniază faptul că aceste măsuri trebuie să fie mai flexibile şi graduale. Cele trei măsuri cheie - diversificarea culturilor, întreţinerea permanentă a păşunilor şi crearea unor “zone ecologice” - vor fi

păstrate, dar cu anumite excepţii, de exemplu pentru a reflecta dimensiunea fermei.

Susţinerea fermierilor să depăşească criza

Pentru a-i ajuta pe fermieri să facă faţă volatilităţii pieţei şi să

îşi întărească poziţia de negociere a preţurilor, organizaţiile lor trebuie să aibă la dispoziţie noi instrumente şi să poată negocia contracte, au precizat deputaţii. Aceste reguli “nu trebuie să le transforme în carteluri, ci în organizaţii mai puternice ale producătorilor care să le permită fermierilor să depăşească dependenţa economică şi să le garanteze un standard decent de viaţă”, a spus raportorul pentru Regulamentul privind organizaţiile pe piaţa comună Michel Dantin (PPE, FR).“Această decizie reprezintă vocea cetăţenilor europeni cu privire la modul în care ar trebui să arate viitoarea politică agricolă comună a UE. Trebuie să ne asigurăm că păstrăm şi promovăm economia rurală şi că protecţia mediului şi concurenţa sunt compatibile. Aceasta este cea mai bună modalitate pentru cheltuirea banilor publici pentru a oferi bunuri publice tuturor”. a declarat Luis Manuel Capoulas Santos (S&D, PT), raportor pentru directiva privind plăţile directe şi regulamentul privind dezvoltarea rurală.

Lapte, zahăr şi vin

Pentru a fi siguri că expirarea cotelor de lapte nu va duce la o criză

serioasă în domeniu, deputaţii au propus un ajutor pe o perioadă de cel puţin trei luni pentru producătorii de lapte care îşi reduc voluntar producţia cu cel puţin 5%. Amendamentele care cereau prelungirea cotelor de lapte, ce vor expira în 2015, au fost respinse de plen.Pe de altă parte, Parlamentul a respins planurile de a permite cotelor de zahăr să expire în 2015, pentru a permite producătorilor de sfeclă să se pregătească pentru liberalizarea sectorului în 2020. Drepturile de plantare a viţei de vie trebuie, de asemenea, prelungite până în 2030, cel puţin.

Mai puţină birocraţie în controlul cheltuielilor

Deputaţii subliniază nevoia de a reduce birocraţia şi de a asigura

proporţionalitatea penalizărilor pentru încălcarea regulilor. “Este nevoie să reducem timpul pe care fermierii îl petrec completând formulare. Statele membre pot crea acum o aplicaţie de sprijin care să fie valabilă mai mulţi ani, astfel încât fermierii să nu fie nevoiţi să îţi înregistreze cererile în fiecare an, ci doar atunci când sunt modificări”, a spus Giovanni La Via (PPE, IT), raportor pentru Regulamentul privind finanţarea, managementul şi monitorizarea.

Ce urmează?

Forma finală a noii politici agricole va fi decisă de Parlamentul European,

miniştrii pentru agricultură din UE şi Comisia Europeană, în trei runde de negocieri ce vor începe în martie - aprilie.

ORTODOXIA PE VALEA HARTIBACIULUI

>

FOAIE EDITATA DE PROTOPOPIATUL ORTODOX AGNITA ANUL VI, NR. 57 MARTIE 2013>

Lumina lui Hristos luminează tuturor.“ (Liturghia Darurilor) Apare cu binecuvântarea ÎPS Părinte Mitropolit dr. Laurenţiu Sreza

““

Preot Nicolae Trusca, Parohia NegoiestiIn urma cu cativa ani, lasatul secului de branza “a cazut” pe 1 Martie, in ziua de martisor. Aceasta zi este consemnata in calendarul nostru crestin ortodox ca “Duminica izgonirii lui Adam din rai” zi in care se tin o seama de obiceiuri si traditii, care ii apropie pe oameni de Dumnezeu. Este duminica “iertaciunii” pentru ca bunii crestini merg in vizita, iertandu-si neintelegerile din viata de zi cu zi. A fost o zi frumoasa, linistita, cu mult soare, in multe sate din inima Baraganului, spre seara, mai ales tinerii, aprind focuri la raspantiile drumurilor. Postul Invierii Domnului, debuteaza asadar, printr-un foc purificator care isi are inceputurile in vremea crestinismului primar si poate chiar mai inainte. Dar dis de dimineata…

- Taica parinteleee… taica parinteleee! Inca nu ma trezisem. Deschid un ochi (cu stangul vad mai bine) si fixez ceasul de pe televizor; sase si cinci minute. La poarta, cineva striga de parca incepea “Descult” de Zaharia Stancu. Latra cainele, o masina a trecut grabita pe ulita…Mai…dar ce s-o fi intamplat la ora asta?! Il vad la poarta pe Pompidu (un tigan care a mancat bataie la Paris, in urma cu cativa ani, langa muzeul Pompidou de unde i se trage si porecla) care a venit saptamana asta din Italia. Ii fac semn cu mana ca l-am vazut, ma imbrac si ies la poarta:- Ce s-a -ntamplat mai Pompidu de vii la ora asta?- Taica parintele, imi raspunde cu o voce plangareata, a nascut “mia cara” Faustina…a nascut…taica parintele, azi noapte, doi “bambini”…Cu toate ca iesisem nervos la poarta, cu gandul sa ma cert cu Pompidu, daca nu a venit cu o treaba serioasa, cuvintele lui m-au bine-dispus.- Si…eu ce trebuie sa fac? am intrebat nedumerit.- Te rog frumos, taica parinte, da-mi o sticla de vin sa fac cinste la… Il priveam sa vad daca vorbeste serios sau are chef de gluma!- Mai… Pompidu… eu am carciuma? … pentru asa ceva vii tu la mine la ora asta…? Stii cat e ceasul?- Nu stiu, taica parintele, te rog nu te supara…stiu ca ai vin de la “mosi”.- Am…i-am raspuns rastit, dar il am la biserica…la primavara cand fac curat in curtea bisericii il am pentru cine ma ajuta…- O sa va ajut si eu… pe cuvant de onoare!- Dar ce nume le-ai pus la copii? m-am pomenit ca l-am intrebat cu o curiozitate

neprefacuta.- Obama si Preambul!- Obama si Pre-am-bul!?...Obama te inteleg, cu toate ca nu sunt de acord, dar…Pre-am-bul???- Sa vezi, taica parintele, eu si Faustina n-am stiut ca avem gemeni, pentru ca nu si-a facut “geometria”. (mi-a venit sa rad pe “dinauntru” ca Pompidu era mai familiarizat cu reparatia masinii decat cu consultatia medicala).- Poate ecografie!- Asa, cum ati zis, si cand am fost la spital sa nasca…l-a nascut pe Obama…dar era cam mic, s-a mirat si doctoru, l-a dat la asistenta: sa-i faci la fisa medicala un preambul, i-a zis…si paaac…Faustina a mai nascut un bambini. Si i-am pus numele Preambul ca ne-a placut cum suna!- Si cum ai sa-l strigi cand va fi mare?- ...? Om vedea noi…- Pompidu, uite care e treaba (am devenit mai grav) nu am vin acasa, vino la pranz la biserica si-ti dau. Am intrat in casa multumit ca parohia mea s-a marit cu inca doua suflete, si unde mai pui, cu un nume atat de celebru! Am mai intarziat cateva minute si am plecat la biserica. Am intrat in curte, am mers pe alee pana la clopotnita, si in stanga, in livada de pruni, stiam un colt unde cresteau ghiocei. Nu m-am inselat. In iarba verde, langa zidul rosu de caramida, cateva smocuri de ghiocei ma priveau speriati. Am luat cativa, am intrat in biserica si i-am pus la icoana Maicii Domnului, la axionita. E 1 Martie! Dupa Sfanta Liturghie, le-am vorbit celor prezenti despre post. Insusi Iisus Hristos a postit 40 de zile si 40 de nopti si tot El ne-a invatat cum sa postim: “Iar tu cand postesti, unge parul tau si fata ta o spala, ca sa nu arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui

tau celui din ceruri care vede in ascuns si-ti va rasplati”… Postul pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului, spunea parintele Cleopa. Postul este de folos in vreme de nenorociri si necazuri, si este bun in vederea izbavirii de primejdii viitoare precum si in vreme de intristare. Postul trebuie insotit de rugaciune si marturisirea pacatelor. Sfintii parinti ai Bisericii lui Hristos lauda si recomanda postul cu multa staruinta. Auziti ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur: ”Postul potoleste zburdalnicia trupului, infraneaza poftele cele nesatioase, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta si-l usureaza. (Omilia a-X-a la Cartea Facerii,cap.I) Sfintii ucenici si apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos slujeau postind dupa cum ne scrie marele Pavel aratand ca nici in suferintele sale nu lasa postul: ”In batai, in temnite, in tulburari, in osteneli, in privegheri si posturi (II Cor. VI,5).Cand am iesit din paraclis, sa merg acasa, am privit biserica imbracata in stele - ba nu - in schele, si mi-au venit in minte versurile lui Blaga: “Cladita din nisip, din piatra de nisip/Aceasta catedrala dainuie in vant/ N-o clatina nimic, nici zbucium din pamant/ Prin veac candva s-o dezbraca de schele/ Ea n-are unde sa se prabuseasca/ Temei afland in campul dintre stele”.

Duminica lăsatului sec de brânză

Sfântul Ioan Gură de Aur Armonia dintre femeie şi bărbat păzeşte viaţa noastră a tuturor şi susţine lumea întreagă, căci, precum se prăbuşeşte întreaga clădire dacă se clatină temelia, tot astfel se dă peste cap toată viaţa noastră dacă soţii trăiesc în neînţelegere. Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilia despre deznădejde. 6 în P.G. 51,369).- „Spuneti-ne, cand este recomandat pentru soti sa se abtina de la relatiile trupesti?” (Cristina A.)- In posturi, in zilele de miercuri, vineri si duminica. Sotii ortodocsi se abtin de la relatii atunci cand copiii le sunt bolnavi sau cand intampina anumite greutati in familie. La fel, inainte de Sfanta Impartasanie. Numai ca fiecare cuplu de casatoriti trebuie sa procedeze rational, cantarind foarte bine circumstantele, fara ca cineva sa ia hotarari de unul singur.- „In Evanghelie nu se spune ca in timpul posturilor omul trebuie sa se abtina de la relatiile intime. De ce trebuie sa ne abtinem totusi?” (Irina B.)Presupun ca astfel poate fi privita si abstinenta de la relatiile conjugale. Este important sa tinem minte ca exista o masura a postului, si aceasta masura este definita de fiecare om in parte. De exemplu, omul poate hotari sa nu bea si sa nu fumeze de dragul lui Hristos si, in acelasi timp, sa nu promita ca va renunta la crenvursti cu omleta. Sigur ca Domnul va primi si un astfel de post. In cadrul postului exista si inlesniri; de exemplu, pentru cei bolnavi. Daca omul nu poate rezista fara lactate, atunci macar sa nu manance carne. Sau miercurea si vinerea, in timpul postului, sa nu manance nici chiar lactate.- „Cum se poate abtine de la relatiile intime o femeie al carei sot este necredincios?” (Aliona C.)- Aceasta situatie este, din pacate, des intalnita. In acest caz este nevoie de un compromis sanatos, dar acesta sa nu fie un compromis cu constiinta. Cel mai important, intr-o familie, este sa existe pace si intelegere. A initia relatii incordate datorita temei postului nu este spre binele nimanui. Exista posibilitatea ajungerii la o intelegere cu sotul privind abtinerea de la relatiile intime, macar in timpul pregatirii pentru Sfanta Euharistie. Daca omul iubeste, fie el si neobisnuit cu Biserica, poate face sacrificii, in acest sens, pentru sotia sa. Daca nu exista posi¬bilitatea bunei intelegeri, atunci so¬tia trebuie sa lase de la sine si sa se roage lui Dumnezeu pentru inteleptirea sotului. Un parinte le spunea fiilor sai duhovnicesti ca raul nu trebuie sa aiba punctul de pornire de la noi. Aceasta regula trebuie sa se aplice in orice situatie din viata.

„Iar Adam a cunoscut pe Eva, femeia lui. Uită-te când s-a întâmplat asta! După călcarea poruncii, după scoaterea din rai! Atunci a luat început unirea trupească dintre Adam şi Eva. Înainte de călcarea poruncii duceau viaţă îngerească şi n-a fost vorba deloc de unire trupească. Cum putea să fie vorba de aşa ceva, când nu erau supuşi nici nevoilor trupeşti?”,,Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere (1 Cor. 7, 5). Dar ce vrea să spună el aici? Să nu se înfrâneze femeia, zice, dacă bărbatul nu voieşte, şi nici bărbatul, dacă nu voieşte femeia. Şi pentru ce? Fiindcă din astfel de înfrânare se nasc mari rele, căci şi preacurviile, şi curviile, şi chiar stricarea caselor de aici se trag de multe ori. Dacă având pe femeile lor şi încă curvesc, apoi cu atât mai mult vor face aşa dacă sunt lipsiţi de această mângâiere. Şi bine a zis: Să nu opriţi datoria, adică să nu vă lipsiţi de datoria voastră conjugală.Cu alte cuvinte, el numeşte lipsă acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel să arate însemnătatea stăpânirii. A se înfrâna unul din doi fără voia celuilalt, aceasta este lipsă, aceasta înseamnă a opri datoria, pe când dacă este cu voia lui, nu se poate numi lipsă sau oprire de datorie. Deci trebuie a prefera buna-înţelegere înaintea tuturor, fiindcă este şi mai însemnată decât toate. Şi de voieşti, să cercetăm acest fapt mai de aproape. Fie, de pildă, o femeie şi un bărbat, şi înfrânându-se femeia, fără ca bărbatul să voiască. Deci pentru ce te miri dacă el din această pricină curveşte, sau dacă nu curveşte, apoi este posomorât, veşnic tulburat, veşnic în luptă şi pricinuind femeii

mii de neajunsuri? Care este folosul postului şi al înfrânării, dacă dragostea este sfâşiată? Nici unul. Câte batjocuri nu ies de aici, câte vorbe proaste şi câtă luptă nu se desfăşoară în asemenea împrejurări! Când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, apoi acea casă nu se găseşte mai bine decât corabia cea purtată de valurile mării, fiindcă şi aici căpitanul vasului se află în neînţelegere cu cârmaciul.Pentru aceea zice: Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna înţelegere până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în post şi rugăciune – vorbind aici de rugăciunea cea cu multă sârguinţă. Că dacă împiedică pe cei uniţi de a se ruga împreună pentru un timp, apoi a se ruga necontenit cum s-ar putea? Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare. Căci nu a zis simplu ca să vă rugaţi, ci să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, punând aceasta ca o ocupaţie, iar nu ca fiind vreo necurăţenie. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu ispitească pre voi Satana. Ca să nu creadă că aceasta este o legiuire din parte-i, apoi adaogă şi pricina. Şi care este acea pricină?Ca să nu ispitească pre voi Satana, zice. Şi ca să afli că cele ale curviei nu le mrejeşte diavolul singur, a adăogat: pentru neînfrânarea voastră.”„- Ce să fac, mă poate întreba cineva, dacă bărbatul meu nu-şi poate stăpâni poftele, iar eu vreau să mă înfrânez?- Trebuie să te pleci neapărat poftelor lui. Chiar dacă n-ai vrea să faci aceasta, dulcele lanţ al căsătoriei, ce te încătuşează, te târăşte după poftele soţului şi te trage către cel cu care dintru început te-ai legat. Dacă te împotriveşti şi rupi lanţul, nu numai că nu scapi de lanţuri, dar mai eşti şi deplin pedepsită.Femeia care vrea să se înfrâneze fără voia bărbatului ei, nu numai că pierde răsplata înfrânării, dar va da socoteală înainte lui Dumnezeu şi de căderea lui în adulter şi va fi mai vinovată decât bărbatul ei.- Pentru ce?- Pentru ce? Pentru că, lipsindu-l de legăturile trupeşti la care-i dă dreptul legea căsătoriei, 1-a împins spre prăpastia desfrânării. Dacă unei soţii nu-i este îngăduit să trăiască în înfrânare nici măcar scurtă vreme, fără voia bărbatului ei, poate fi, oare, iertată soţia care lipseşte necontenit pe soţul ei de uşurarea ce i-o dă căsătoria?- Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu poate fi o situaţie mai silnică şi mai împovorătoare decât aceasta!

(continuare în pag. 6)

Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere

COLEGIUL DE REDACŢIEOrtodoxia pe Valea Hârtibaciului

Str. Mihai Viteazu, nr. 20, Agnita, 555100, telefon 0269 510325Preşedinte: Pr. Protopop Ioan JurcaRedactor responsabil: Pr. Axente-Cosmin Coşorean (Coveş)Colectivul de redacţie: Pr. Marius-Ciprian Bogdan (Vecerd), Pr. Aurel Dolea (Stejerişu), Pr. Ion Popescu (Noiştat), Pr. Sebastian Toma (Movile), Pr. Ioan-Dumitru Tãtoiu (Fofeldea)Tiparul: Tipo Trib Sibiu, Editura Etape SibiuAşteptãm opiniile şi sugestiile dumneavoastrã la adresa redacţiei sau pe

email la urmãtoarele adrese: ortodoxiapevaleahartibaciului@yahoo.com şi ortodoxiapehartibaci@yahoo.com

>

ORTODOXIA PE VALEA HARTIBACIULUI 20136

Pr. Alin-Cristian PreotuCe este coruptia si cine este corupt?Intrebari grele la care ne gandim, de cele mai multe ori, aratand cu degetul spre altii! Am dobandit aproape toti reflexul sa ne excludem din acest cerc vicios si sa nu facem nimic...Se vorbeste mult despre coruptie si se face putin...Pasivitatea aceasta a noastra in fata coruptiei inseamna tot coruptie- in faza incipienta; este starea benigna a unei naturi coruptibile, care nu a ajuns inca in faza terminala - maligna, deja corupta.Bineinteles ca si cel care intretine coruptia cu pasivitate, ori cu neutralitate este aproape corupt sau coruptibil. Cel care nu intreprinde nimic pentru diminuarea ei se aseaza pe aceleasi pozitii defensive, el nu se lupta cu coruptia, ci doar o tolereaza, adica o accepta, cu alte cuvinte!Faptul ca, nu facem mai nimic in sensul acesta, iar cand trebuie sa spunem lucrurilor pe nume, adica sa o dam pe fata “pe aia dreapta”, nu mai spunem mare lucru de frica sau din alte motive: interes, lasitate, slabiciune sufleteasca, lipsa de curaj, aceasta atitudine ne adauga si pe noi in ceata celor care au, nu “vorbirea in desert, ci tacerea in desert”, caci exista si “tacere in desert” (Sf. Ambrozie), atunci cand nu dam marturia cea buna ori nu avem reactie, ci “ne facem frate cu dracu ca sa trecem puntea”...cu interes, pe semne...Aceasta atitudine este foarte des intalnita astazi. La ordinea zilei luam act de tradari, lasitati si apostazii mai mari sau mai mici de la adevar, dreptate, de la duhul Evangheliei si chiar de la Hristos.Apostat nu este doar cel care se leapada de credinta, de Biserica, deci de Hristos ca persoana, ci este si cel care se leapada si de cuvintele lui Dumnezeu, de dreptatea Lui, de adevarul Lui, de Evanghelia Lui Hristos Domnul nostru...ori de fratele...Cuvantul Scripturii este foarte clar in aceasta privinta:“Oricine faptuieste pacatul savarseste si nelegiuirea, si pacatul este nelegiuirea(coruptia).Cine savarseste pacatul este de la diavolul, pentru ca de la inceput diavolul pacatuieste(corupe). Pentru aceasta S-a aratat Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile diavolului.Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din

Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele sau.Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni...” (I Ioan cap.3,4, 8,10,15)Subiectul articolului se refera, de fapt, la ceea ce este “alterat” si despre alteritate. Alteritatea nu este proprietatea unui “produs” de a fi alterat, dupa cum stim cu totii, nu exprima o degradare fizica si morala a unui lucru, ci presupune relatia mea cu celalalt, cu ceilalti ...cu altul. De aceea, din relatiile care se stabilesc intre corupt si coruptibil, din alteritatea nefunctionala moral se naste si coruptia. Coruptibilul face jocul celui corupt. Unul nu-si mentine rectitudinea morala, iar celalalt nu o are deloc...Surpriza! Ce continuturi mai ascund cuvintele si relatiile! Impresionanta lumea aceasta a cuvintelor si a sensurilor denotative si conotative ale lor!Asadar alteritatea degradata de pacatul omenesc devine o alteritate pervertita de pacat.Coruptia nu se poate naste la entitati izolate, care nu “coopereaza”, ci apare acolo unde se stabilesc raporturi precise intre acestea; cum ar fi, de exemplu combinatiile: furi tu, furi si eu; intre acestia se pot face perechi. Intre “furi tu” si “eu nu fur” nu se pot face cupluri, nu se pot stabili prietenii. Tot asa se intampla si cu perechile constituite din elemente contrare: “virtuos-pacatos”, “adevar-minciuna”, “dreptate-nedreptate”, etc; ele nu sunt functionale defel.“Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul?Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli?(II Corinteni 6, 14,15,16).Asadar, Da si cu Nu nu pot fi impreuna! Cuplurile “ Da-Nu” sunt impotriva naturii si pervertesc esenta binelui si a adevarului.“Ce este da, da si ce este nu, nu...ce este mai mult de la diavol este.” (Matei 5,37). Acest verset nu se refera doar la putinatatea cuvintelor ce trebuiesc rostite, ci si la amestecul ilicit si coruptia care o aduce convietuirea binelui cu raul, confuzia care se naste din aceasta colaborare nefericita si din acest amestec de principii contrare.Mantuitorul indeamna clar la delimitarea “suprafetelor de contact”, spunand in alt loc:

“osebiti-va!” sau “deosebiti-va!” (II Cor. 6,14-17).Despre natura umana Teologia vorbeste ca este corupta de pacat si coruptibila. Iar, coruptibila este acea persoana predispusa oricand compromisului. Intr-o situatie viciata ea nu-si mentine verticalitatea, ci cedeaza foarte usor “insistentelor”, ispitelor si tentatiilor. Atmosfera este intretinuta de vicios cu promisiuni si tertipuri, iar cel ispitit se lasa ademenit si prins de nas. Cu cat omul este mai impatimit cu atat rezistenta lui este mai mica. Statornicie manifesta doar oamenii de caracter.Iata si o alta intrebare: Cine este “om de caracter”? Raspunsul vine imediat: Este un om de onoare, care poseda calitatile unui om moral, cu onorabilitate si cu moralitate verificate prin cuvinte si fapte si confirmate in timp.Cele mai mari ispite sunt astazi acelea prin care ni se inoculeaza idei, pareri ca, nu suntem noi atat de pacatosi, nu trebuie sa ne simtim noi vinovati pentru tot raul din jurul nostru si pentru nimic, dealtfel, pentru ca osanditi de Dumnezeu sunt doar marii corupti ai lumii, delicventii, criminalii, prostituatele, hotii si cei de teapa lor, nu noi...Noi suntem minunati, “nu dam in cap la nimeni, nu injuram, nu blestemam”, incercam sa traim asa in limita bunului simt...cum auzim adesea in scaunul de spovedanie.De aceea, legat de coruptia din jurul nostru, o voce ne sopteste adesea la ureche: tu nu esti vinovat, altii...ai de sus, nu tu!Ne place sa ne amagim, traim adesea in minciuna, facem ce facem numai sa ne adormim constiinta...Si ea ne sopteste la ureche, insa alte cuvinte decat acelea ca nu suntem vinovati. Ea ne spune clar ca: suntem si noi vinovati!Constiinta ne spune adevarul, dar adevarul intreg. Este adevar despre bine si adevar despre rau, care sunt cele doua jumatati ale adevarului. Adevarul adevarat este adevarul intreg si cel despre bine si cel despre rau la un loc.Adevarul nu se zice pe jumatate, pentru ca devine minciuna. Adevarul este deplin cand se rosteste deplin si care nu ascunde o parte a lui sau a realitatii despre care vorbeste el. El enunta clar, luminos si indubitabil ceea ce este un obiect, un lucru, o persoana, un fenomen, un eveniment. El descrie exact asa cum stau lucrurile, fara interpretari subiective, fara rastalmaciri tendentioase, fara manipulari perfide si fara insinuari fortate...el marturiseste adevarul lucrurilor sau a intamplarilor povestite, pur si simplu....fara adaugiri mincinoase si fara lipsuri!Oricine care nu respecta acest principiu in toate situatiile, oriunde si oricand, poate fi suspectat de coruptie!De ce sa ascundem adevarul? El trebuie sa “lumineze tuturor”, ca si faptele dreptatii, cele bune, care ca si lumina din sfesnic aduce si celorlati cunostinta.Iata alt principiu al Evangheliei:

dreptatea; nu a noastra, care este “ca o carpa lepadata” (Isaia 64,5), ci dreptatea lui Dumnezeu, care daca o cautam si o implinim vom gasi si Imparatia lui Dumnezeu, dupa cum Insusi spune:”Cautati Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua” (Matei 6, 33).Evanghelia mantuirii consta si in aceste cuvinte: adevar si dreptate, iubire si pace in Duhul Sfant. Daca lipseste doar unul din aceste principii nu mai seamana a Evanghelie si a Iisus viata si cuvintele noastre.Dumnezeu este adevarul, Dumnezeu este dreptatea, Dumnezeu este pace in Duhul Sfant, Dumnezeu este iubire (I Ioan 4,16); toate la un loc, nu doar fiecare!De aceea, Dumnezeu este “Cel cu multe nume si mai presus de orice nume” (Sfantul Dionisie Areopagitul).Dar ce ne facem atunci cand nu semanam deloc cu Dumnezeu, neavand asemanarea cu El si nici macar chipul virtutilor de mai sus nu-l purtam, ci dimpotriva semanam cu duhul cel rau, care ne graieste de rau pururea inaintea lui Dumnezeu.Prin urmare, numele Satan se talcuieste si cu sensul de potrivnicul, barfitorul si “tatal minciunii”. El a incercat sa-l corupa si pe Fiul lui Dumnezeu cu ispitirile din pustiul Quarantaniei, dar nu a reusit...Insa reuseste sa ne corupa pe foarte multi dintre noi, care devenim ca si el, barfitori si clevetitori! Iar acest pacat al clevetelii este o mare uraciune a acestui veac luciferic. Acest pacat a izbutit sa puna stapanire pe mii si mii de suflete spurcandu-le.Mantuitorul spune foarte limpede: “cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om. Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule” (Matei 15, 18-19).Deci, intelegem din aceste cuvinte ale Sf. Scripturi ca, nu doar cei care primesc si dau mita sunt corupti, caci stim ca “mita strica inima” (Eclesiastul 7,7), dar si cei care “primesc clevetelile lumii “ si mai ales cei care “dau din gura clevetelile” sunt corupti si foarte corupti! Aceste pacate aduc foarte multa sminteala, vrajba si dezbinare intre oameni, intre frati...Multe dintre aceste pacate si vorbele lumii au distrus prietenii, casnicii, au pierdut suflete...“Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina si vai omului acela prin care vine sminteala” (Matei 18,7), avertizeaza Mantuitorul; “Mai de folos i-ar fi daca i s-ar lega de gat o piatra de moara si ar fi aruncat in mare, decat sa sminteasca pe unul din fratii mai mici” (Luca 17,2), pentru care a murit Hristos...Asadar, exista si vorbire desarta si tacere desarta, dupa cum sunt si cuvinte ziditoare si cu folos sufletesc, dar si vorbe, vorbe si iar vorbe pentru care vom da socoteala in Ziua Judecatii ...

Daniela PÃNÃZAN LÕRINCZI

Lacrimile sunt puntea ce ne leagă de cer si pe care se coboară Dumnezeu în sufletele noastre. Ele sunt o arvună dată nouă pentru a ne răscumpăra greşelile în această viaţă, ca să ajungem în veşnicie curaţi. Sunt Crucea pe care se răstigneşte sufletul însetat de Raiul binecuvântării... Lacrimile sunt sursa făuritoare de Lumină a vieţii noastre. Ele se coboară din Ochii Senini ai lui Iisus până în abisurile cele mai îndepărtate ale conştiinţei noastre. Sunt răspunsul nostru la Chemarea lui Hristos si semnul ca El se revarsă necontenit în Blândeţea si Lumina Lumii... Lacrimile izvorăsc din durere si întuneric transformându-se în ochii

noştri prin Lumina ce o lasă să picure domol şi peste Început si peste Sfârşit... Sunt plânsul materiei care îi fericeşte pe „cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”...Dacă ar fi să adunăm toate lacrimile, ele nu ar încăpea în întreg oceanul şi lumea s-ar îneca... De aceea, nu le adunăm, ci le revărsăm înafară ca să salvăm şi Sufletul şi Viaţa şi Lumea de Potopul amar al lacrimilor sărate ale păcătoşilor...Lacrimile sunt rugăciunea şi iubirea mea..., pentru că Dumnezeu este Iubire! Sunt fericită că pot să plâng şi aş vrea să fiu o Lacrimă din Ochii Senini întru care să rămân veşnic, bucurându-mă de Lumina Luminii!

Lacrimi în Lumină

Coruptia, coruptii si coruptibilii (continuare din pag. 5)

- Da! Asta o spun şi eu. Pentru ce, deci, te supui unei silnicii? Ar trebui să judeci aşa înaite de a te căsători, nu după ce te-ai căsătorit. Din pricina aceasta şi Pavel, după ce a spus că lanţul căsătoriei nu se poate rupe, vorbeşte şi despre cazul în care acest lanţ s-a rupt. După ce a spus: Eşti legat cu femeie? Nu căuta dezlegare!, a adăugat: Eşti dezlegat de femeie? Nu căuta femeie! (I Cor., 7, 27). Pavel proceda aşa, ca să îmbrăţişeze cu mai multă uşurinţă învăţătura despre traiul în feciorie, după ce mai întâi ai meditat îndeajuns asupra greutăţilor căsătoriei şi ai aflat câtă sălnicie duce cu ea.” (Despre Feciorie, 47-48, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 86-87)Ca să nu ispitească pre voi Satana, zice. Şi ca să afli că cele ale curviei nu le mrejeşte diavolul singur, a adăogat: pentru neînfrânarea voastră.”„- Ce să fac, mă poate întreba cineva, dacă bărbatul meu nu-şi poate stăpâni poftele, iar eu vreau să mă înfrânez?- Trebuie să te pleci neapărat poftelor lui. Chiar dacă n-ai vrea să faci aceasta, dulcele lanţ al căsătoriei, ce te încătuşează, te târăşte după poftele soţului şi te trage către cel cu care dintru început te-ai legat. Dacă te împotriveşti şi rupi lanţul, nu numai că nu scapi de lanţuri, dar mai eşti şi deplin pedepsită.Femeia care vrea să se înfrâneze fără voia bărbatului ei, nu numai că pierde răsplata înfrânării, dar va da socoteală înainte lui Dumnezeu şi de căderea lui în adulter şi va fi mai vinovată decât bărbatul ei.- Pentru ce?- Pentru ce? Pentru că, lipsindu-l de legăturile trupeşti la care-i dă dreptul legea căsătoriei, 1-a împins spre prăpastia desfrânării. Dacă unei soţii nu-i este îngăduit să trăiască în înfrânare nici măcar scurtă vreme, fără voia bărbatului ei, poate fi, oare, iertată soţia care lipseşte necontenit pe soţul ei de uşurarea ce i-o dă căsătoria?- Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu poate fi o situaţie mai silnică şi mai împovorătoare decât aceasta!- Da! Asta o spun şi eu. Pentru ce, deci, te supui unei silnicii? Ar trebui să judeci aşa înaite de a te căsători, nu după ce te-ai căsătorit. Din pricina aceasta şi Pavel, după ce a spus că lanţul căsătoriei nu se poate rupe, vorbeşte şi despre cazul în care acest lanţ s-a rupt. După ce a spus: Eşti legat cu femeie? Nu căuta dezlegare!, a adăugat: Eşti dezlegat de femeie? Nu căuta femeie! (I Cor., 7, 27). Pavel proceda aşa, ca să îmbrăţişeze cu mai multă uşurinţă învăţătura despre traiul în feciorie, după ce mai întâi ai meditat îndeajuns asupra greutăţilor căsătoriei şi ai aflat câtă sălnicie duce cu ea.” (Despre Feciorie, 47-48, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 86-87)

EI S-AU NÃSCUT ÎNA P R I L I E

>

GAZETA HARTIBACIULUI 2013 7

Marinescu Victoria 01 apr 85 de ani IlimbavVlad Maria 01 apr. 84 de ani MihăileniOprean Ana 02 apr. 83 de ani Ghijasa de SusMiruţ Mihai 03 apr. 82 de ani RetişTrif Nicolae 04 apr. 83 de ani AlţînaLorincz Maria 05 apr. 100 de ani BruiuArmenciu Pavel 06 apr 88 de ani RetişBarbu Ana 08 apr 86 de ani RetişBăiaş Nicolae 09 apr. 93 de ani PelişorNicula Eronim 09 apr. 87 de ani PelişorBrezae Ioachim 09 apr. 83 de ani AlţînaIonaşcu Maria 09 apr. 82 de ani Ighişu VechiZlătar Ioan 09 apr. 81 de ani HosmanPop Ecaterina 11 apr. 85 de ani MerghindealMunteanu Gheorghe 11 apr. 82 de ani HosmanJurca Maria 12 apr. 83 de ani MihăileniHolerga Ana 13 apr. 87 de ani PelişorToda Ana 13 apr. 83 de ani AlţînaDotcoş Constantin 13 apr. 82 de ani MarpodBalaban Ionel 16 apr. 91 de ani AlţînaMorariu Ioan 16 apr 86 de ani ŞomartinVaida Victoria 18 apr. 91 de ani MarpodMihu Silvia 18 apr 86 de ani MoardăşLăcătuş Eva 20 apr. 85 de ani Dealu FrumosCernea Voichiţa 21 apr. 80 de ani AgnitaRadu Augustin 21 apr. 84 de ani VecerdArmenciu Maria 22 apr. 82 de ani AlţînaIordache Maria 22 apr 82 de ani MarpodOlariu Gheorghe 23 apr. 80 de ani Ighişu VechiCocoş Ana 25 apr. 89 de ani Dealu FrumosRoman Eugenia 25 apr. 82 de ani BîrghişNegrea Constantina 27 apr 94 de ani RăvăşelGherghel Melania 27 apr. 87 de ani BruiuComiza Aurelia 27 apr. 80 de ani NocrichBucur Lucreţia 28 apr. 82 de ani ŞalcăuOţetea Ioan 28 apr 82 de ani RetişBarbu Elena 29 apr 84 de ani RetişDamian Lucreţia 30 apr. 81 de ani Hosman

Noi le dorim sănătate, bătrâneţe liniştită şi bucurii din partea urmaşilor.Celor ce nu mai sunt le dorim odihnă veşnică de-a dreapta Tatălui.

NR: Nu avem informaţii din Chirpăr, Iacobeni şi Merghindeal. Aşteptăm.

SĂRACĂ INIMĂ BUNĂ,

Nu te-am mai avut de-o lună;Nici de-o lună, nici de-un an,

Nici acuma nu te am.Săracă inima-ntreagă,

Doru’ te-o făcut beteagă.Inimă supărăcioasă,

Ce ţi-aş da să hii voioasă?De mi-ai da bunu’lumii,

Cum ţ-am fost, nu ţ-oi mai hi.De mi-ai da bunu’din ţară ,

Cum ţ-am fost,n-oi mai hi iară. Taci, inimă-n sânu’meu,Să nu te mai ştiu făr’ eu.

Taci,inimă-n sân la mine ,Să nu te mai ştie nime’.Fii, inimă, răbdătoare,

Ca pământu’ sub picioare.Rabdă, inimă şi taci,

Ca pământu’ care-l calci.Bratu Maria, 49 de ani, Retiş, 1978

ŢO, ŢO, ŢO, MURGULE, ŢO

Ţo la deal şi ţo la vale,Ţo, ţo, ţo, din pas mai tare,

Că m-ajunge-un dor prea mare.De-o hi doru de la mumă,

Măi murgule-l fac tot spumă.De-o hi doru’ de la tată,

Măi murgule-l fac tot apă.De-o hi doru de la copii,

Apăi, hii,murgule,hii!De-o hi dor de la nevastă,Oi lasă murgu’ să pască.Şi stau şi mă hodinesc,Că neveste mai găsesc.

Grup de femei din Ighiş,10 mai 1987

FOLCLOR HÂRTIBĂCEAN

Culese de Mircea Drăgan – Noişteţeanu

Îmi plac cuvintele străine naturalizate. Mai dezmorţesc limba. În timp, unele rezistă, altele dispar. A ieşit din uz cea mai mare parte a

turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos, în Ţările Române. Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic. Rusismele din anii ‘50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale...După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin? Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, fotbalistul de 2 bani si menajera hoata care vroia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate şi reclamele (advertaizingurile) vazute în engleză.Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii. Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cismarii sunt designeri.Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie. Nici gând. S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu

vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi. Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi. Nu mai realizăm, ci implementăm. Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai consimţim, ci achiesăm. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă. Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must! Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de fashion.Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm in expectaţiunea unui feed-back pozitiv. Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior “Hai să-mi bag...” sau cu concluzia absolut academica:”Un căcat!”.

Stimate nene Iancule,Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni,tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc. Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule! Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple. Matale ştii cât ar costa acum o masă la “Iunion”? Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la “Iunion” acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal!Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la “Gambrinus” şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini. Suntem o ţară penală, meştere! De la parlament la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni.S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: “Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!”Zicea Nae Ipingescu: “Să nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioară, unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân”. Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei, aş!Unde este Rică Venturiano cu al lui “Angel radios”? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis “Titircă Inimă-rea” e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile. Se face Capitală până la matale la Ploieşti , numa’ borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat, deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu’, din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste, care va sa zică.Madalin Voicu vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un de-al lor care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă.În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş’opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?...Altminteri e “criză teribilă, monşer”. Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica “Năpasta”, promisiunilor guvernului schiţa “1 aprilie”, Justiţiei “Lanţul slăbiciunilor”, vieţii noastre politice - “D-ale carnavalului”, scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este “Scrisoarea pierdută”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu “O noapte furtunoasă”.Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care zice că suntem “Ţara lui Caragiale”. Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau parfum. Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic.În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o că o să murim în Becalia!Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!

DAN MIHAESCU, celebrul autor al schetch-urilor “periculoase” de pe vremea Teatrului Tănase, a lasat o scrisoare de adio, înainte de a pleca dintre noi, anul acesta.

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE

Andrei Pleşu

Fiecare dimineaţă îţi poate aduce ceva frumos, de aceea când seara îţi pui capul pe pernă, roagă-te pentru ca ziua următoare să te trezeşti în sănătate, bună dispoziţie şi nu te lăsa copleşit de lipsa soarelui, pentru că el va răsări pe chipul tău şi ca întotdeauna din dosul norilor va ieşi şi adevăratul

soare. Caută mereu să-ţi laşi sufletul liber, să poţi iubi tot ce-ţi doreşti, pentru că viaţa nu are nici o valoare închisă între limite. Dărâmă prin optimism orice mărginire a limitelor, pentru că numai aşa te poţi desăvârşi mereu. Implementează-ţi în minte că din fiecare răsărit de soare se naşte ceva frumos.Şi... nu uita să spui în fiecare dimineaţă: Bună dimineaţa, VIAŢĂ!

Magda Maria Ignat

GÂNDURI

Bogdan Albu

Bătrâneţe, haine grele... astăzi am uitat de ele.

Pensionarele din Agnita s-au simţit mai tinere şi au lăsat deoparte pentru o zi grijile survenite

odată cu vârsta. Asociaţia Pensionarilor Casa Seniorior din Agnita a organizat cu ocazia zilei de 8 Martie o petrecere dedicată celor 120 de femei din cadrul asociaţiei. Pe lângă masa şi florile primite, distinsele doamne s-au bucurat de un spectacol folcloric susţinut de elevii Cercului de Etnografie şi Folclor de la Clubul Elevilor din Agnita, îndrumaţi de prof. Doina Părău, elevii Cercului de Canto Popular al Şcolii Populare de Artă „Ilie Micu”, clasa externă Agnita, coordonaţi de prof. Florin Părău şi Grupul Vocal al Casei de Cultură „Ilarion Cocişiu” Agnita. „Prin acest eveniment pe care îl organizăm de 9 ani sărbătorim femeile din asociaţie şi încercăm să le aducem bucurie

pe chip. Este de asemenea şi un moment în care ne strângem laolaltă cu colaboratorii noştri, Serviciul de Voluntari Agnita, Crucea Roşie Subfiliala Agnita şi Unitatea de Asistenţă Medico-Socială din Agnita. Acest eveniment a fost posibil cu sprijinul Raiffeisen Bank Agnita, BCR Agnita şi Biroul Notarial Lenuţa Moldovan, cărora le mulţumim”, a declarat Doru Efta, preşedintele Asociaţiei Pensionarilor, pentru Gazeta Hârtibaciului.

COLEGIUL DE REDACŢIE AGNITAColectiv de redacţie: Ilarion Bârsan, Mircea Drăgan, Bogdan Albu, Marius Halmaghi, Cătălin Varga, Ioan Vulcan-Agniţeanu, Septimiu Nicolae Bălţatu

Str. P-ţa. Republicii nr. 19

>

GAZETA HARTIBACIULUI 20138

Septimiu Nicolae Bălţatu – voluntar Crucea Roşie Subfiliala Agnita

După eforturi susţinute, Crucea Roşie are o subfilială şi în Agnita. Nu mai e un secret pentru nimeni.

Numai cine nu a trecut săptămânile trecute, în preajma Mărţişorului, prin centrul oraşului nostru, nu e la cunoştinţă de acest fapt. Imediat dupa înfiinţare, membrii şi voluntarii agniţeni au început să caute soluţii pentru ajutorarea oamenilor nevoiaşi din Agnita, Ruja şi Coveş. Cum a existat o campanie naţională promovată de Crucea Roşie Română cu ocazia zilelor de 1 Martie şi 8 Martie de colectare de fonduri, şi Subfiliala din Agnita a trecut la organizarea unui bazar cu mărţişoare. Mărţişoare au fost confecţionate de către copiii de grădiniţă şi doamnele educatoare, elevii şcolii G.D. Teutsch şi bineînţeles membrii şi voluntarii CR Agnita. A fost o activitate foarte plăcută şi interesantă, mai ales că unii dintre voluntari nu mai făcuseră de mult timp un aşa lucru care necesită răbdare, imaginaţie şi talent, iar ceva trebuie menţionat: voluntarii agniţenii sunt de la elevi de liceu şi până la pensionari. Insă toţi sunt la fel de implicaţi şi de dedicaţi activităţilor prin care încearcă

să aducă un pic de bine în viaţa celor mai putin favorizaţi.Confecţionarea mărţişoarelor a facut ca voluntarii să se cunoască între ei, să înţeleagă faptul că, deşi e o muncă voluntară, a face parte din organizaţia Crucea Roşie este un lucru important şi serios, că pentru prima dată pot ajuta pe cineva într-un cadru solid şi oficial. Cu toţii am simţit că suntem mai capabili să ajutăm pe cineva cu adevărat, că dacă ne organizăm putem să schimbăm ceva, să facem ceva bun . Odată mărţişoarele obţinute, în număr de 300, voluntarii au vizitat prima dată firmele din oraş, în scopul obţinerii unor donaţii în schimbul mărţişoarelor. Am găsit înţelegere la multă lume, toţi felicitând acţiunea şi donând cu dragă inimă. În ziua următoare s-a organizat bazarul, în centrul oraşului, adică vis-a-vis de Primărie. Nu a fost un simplu bazar, voluntarii liceeni au colindat străzile oraşului cu mărţişoare şi i-au îndemnat pe trecătorii întâlniţi să facă donaţii în schimbul unuia sau a mai multor mărţişoare. Au fost foarte convingători. Nici cei care s-au ocupat de bazar nu au stat degeaba, şi ei au reuşit să convingă lumea că au de-a face cu o acţiune caritabilă şi că oricine poate beneficia de pe urma ei. Mărţişoarele s-au epuizat repede şi a fost

nevoie să se confecţioneze, în final, încă 280 de mărţişoare. O mică parte care a mai rămas a fost donată de către căminul de bătrâni. S-a strâns o sumă importantă, 2080 de lei. A fost o surpriză pentru toată lumea... plăcută. Odată strânşi aceşti bani, au fost selectate persoanele cu diferite probleme şi pentru ele au fost cumparate produse alimentare. Tot Crucea Roşie Subfiliala Agnita s-a ocupat de distribuirea lor în Agnita, Ruja şi Coveş. Vă daţi seama, stimaţi cititori ai Gazetei Hârtibaciului, ce mare a fost bucuria

oamenilor care au primit aceste ajutoare. Este bine să primeşti un ajutor atunci când ai nevoie de el. Sunt atâtea persoane care au situaţii materiale dificile şi e şi mai greu când vârsta sau boala îi face incapabili pe bieţii oameni să lucreze şi să poată schimba ceva în viaţa lor. Noi, voluntarii de la Crucea Roşie, vrem să vă mulţumim vouă, stimaţi agniţeni, pentru că ne-aţi ajutat să facem ceva pentru ei. Fără donaţiile dumneavoastră, fără înţelegerea şi bunătatea sufletească de care aţi dat dovadă, nu am fi putut să facem mare lucru. De fapt şi dumneavoastră aţi fost voluntari, măcar pentru o zi, în care v-aţi oprit, ne-aţi ascultat şi aţi dat bani din puţinul dumneavoastră. Vă suntem recunoscători că nu aţi trecut pe lângă noi cu indiferenţă. Vom mai colabora cu dumneavoastră şi în viitor. Sunt atâtea de făcut şi doar impreună putem să reuşim în ceea ce ne propunem. Dar ştim că avem în dumneavoastră parteneri de încredere. Puteţi apela oricând la noi şi vom încerca să găsim soluţii la problemele dumneavoastră. Acum, că suntem în oraş, ne vom întâlni mai des.L-am întrebat pe domnul Paul Hârtoagă, directorul Crucii Roşii Subfiliala Agnita, dacă doreşte să spună şi el câteva cuvinte la finalul acestei campanii de colectare de fonduri şi iată ce mi-a răspuns: “Aş dori să mulţumesc tuturor voluntarilor care au tratat această campanie cu multă seriozitate şi implicare. Pentru reuşita acestei campanii doresc să mulţumesc Gradiniţei cu program prelungit Agnita (doamnelor educatoare: Brumar Maria, Iorgulescu Elisabeta, Prişcă Adriana, Naicu Carmen, Ţerbea Ana, Smărăndache Ioana, Varga Dorina), Şcolii G.D. Teusch (doamnelor învăţatoare Pătru Margareta, Cernea Marinela, Ghişa Oana), Primariei Oraşului Agnita (dlui. Primar Dragoman Ioan şi dlui. Viceprimar Niculescu Dan), tuturor firmelor din oraş care ne-au sprijinit şi tuturor agniţenilor care au dat dovadă implicare şi au cumpărat mărţişoarele de la bazarul “Dăruieşte primavară”.”

Crucea Roşie Subfiliala Agnita a debutat cu succes

Mai tinere de 8 Martie