Aspiratorul universului – sau găurile negre

Data viitoare când părinţii tăi dau cu aspiratorul, nu-i mai bombăni, ci uite-te atent la aspirator.

Găurile negre sunt ca nişte aspiratoare flămânde. Din păcate, ele sunt invizibile pentru un observator care nu are la îndemâna tehnologia din Star Trek, aşa că ocolirea lor ar fi problematică. În special că, exact ca un apirator, o gaură neagră atrage şi “mănâncă” materia care ajunge în preajma ei: praf, asterozi, nave spaţiale, astronauţi neatenţi şi alte chestii făcute din materie. Mai mult decât atât, până şi lumina este înghiţită de gaura neagră.

Deci, ce este o gaură neagră?

Am putea spune că este mormântul unei stele. Şi ar trebui să precizăm că deşi denumirea ei conţine cuvântul “gaură”, nu trebuie să ne închipuim că nu este nimic pe acolo. Din contră, gaura neagră conţine foarte, foarte multă materie.

Dar sa incepem cu inceputul.

O stea este diferita de alte corpuri ceresti, cum ar fi planetele, prin faptul ca genereaza lumina proprie. Stelele sunt fierbinti.

Cunosti cumva o stea foarte aproape de Pamant? Daca nu ai raspuns “Soarele” atunci lasa calculatorul asta in pace si mai iesi si tu pe afara, la joaca. Mingea aia stralucitoare de pe cer in timpul zilei se numeste “Soare” si este steaua noastra, a pamantenilor.

Ca si oamenii, stelele se nasc, cresc, imbatranesc si mor. La batranete, stelele raman fara “combustibil” si nu-si pot mentine greutatea. Are loc o explozie mai stralucitoare decat lumina unei intregi galaxii, denumita “supernova”.

Straturile dense de hidrogen incep sa impinga steaua din toate partile, fortand-o sa-si piarda din volum. Intr-un final, steaua cea mare si stralucitoare va ajunge la dimensiunea unui atom. Din pacate, cu cat steaua devine mai mica ca dimensiunea, forta ei gravitationala nu se reduce. Si asta deoarece masa ei ramane aceiasi, in timp ce volumul se reduce considerabil, iar proportia dintre masa si volum se modifica foarte mult.

In concluzie, steaua cea mare este turtita pana ce devine un fel de stafida de dimensiunea unui atom, avand o forta gravitationala enorma, dand nastere la fenomenul denumit “gaura neagra”.

Daca o nava spatiala de dimensiunea unui oras ar avea proasta inspiratie de a zbura in vecinatatea gaurii negre de dimensiunea capului unui ac de gamalie, atunci ar fi atrasa in gaura neagra, fara sanse de scapare. De fapt mai are o sansa. Sa vedem care.

Gaura neagra este formata din 3 parti:

Evenimentul orizont exterior: nu lasa curatenia sa stea in calea setei tale de cunoastere. Asteapta pana ce mama da cu apiratorul, smulge peria de la furtun si priveste atent marginile exterioare ale furtunului. Aia ar fi zona de siguranta a gaurii negre: daca esti intr-o nava care s-ar afla pe acolo, atunci forta gravitationala a gaurii negre nu ar fi atat de mare incat sa nu poti scapa.

Evenimentul orizont interior: marginile interioare ale furtunului sunt evenimentul orizont interior. Daca nava ta ajuns aici, atunci felicitari: vei avea deosebita onoare de fi inghitit de gaura neagra. Din acest moment, incepi sa cazi vertiginos spre centrul gaurii negre.

Singularitate: adica centrul gaurii negre - steaua aia bine turtita. Aici forta gravitationala este cea mai mare.

Dupa toate cele zise mai sus, ar mai trebui spus ca de fapt oamenii de stinta care iti pot tine prelegeri de ore intregi asupra gaurilor negre, nu au vazut de fapt niciuna pana acum. Ei isi bazeaza toate teoriile pe observatii si deduceri matematice. Gaurile negre nu pot fi observate prin tehnologia pe care o avem acum la dispozitie.

Oamenii de stiinta pot doar sa observe modul ciudat de a se comporta a materiei care ajunge in dreptul gaurilor negre si sa faca presupuneri si deduceri.

Mergand mai departe cu analogia apiratorului, s-ar pune intrebarea fireasca: ce se afla la capatul furtunului? Odata ce ai ajuns in sigularitate, ce se intampla cu tine? Iata cateva ipoteze:

Acolo gasesti o gaura alba

Este o cale catre o alta dimensiune, adica un alt univers din multiversul nostru

Este o cale de a calatori in timp

Acum ca sti ce-i aia o gaura neagra, poate ca vrei sa afli si la ce foloseste ea. Nu vrei? Foarte bine, pentru ca pana una alta nu exista aplicatii practice pentru asa ceva. Oamenii de stiinta s-au luat dupa scriitorii de SF (sau o fi invers?) si si-au dat cu presupusul ca o gaura neagra ar putea fi o sursa inepuizabila si ieftina de energie. Dar sti cum sunt oamenii astia: tot timpul presupun chestii. Mai demult, tot ei au presupus ca Pamantul este turtit ca o farfurie si daca ajungi la margine vei cadea (te rog nu intreba unde).

Si acum o ultima intrebare pentru exploratorul din tine: daca esti pilot pe o nava spatiala, ce sanse ai sa dai nas in nas cu o gaura neagra? Foarte mare, spun oamenii de stiinta. Se pare ca multe gauri negre pandesc in univers, asteptandu-te pe tine si pe alti exploratori ca tine. Dar nu ai motive de ingrijorare: daca ai reusit sa ajungi in spatiu, precis ai ceva aparatura la bord care poate detecta asa ceva? Nu? Nu ti-au ajuns banii de buzunar deoarece a trebui sa-ti platesti minutele in plus la factura de mobil, pentru toate download-urile facute de tine? Pacat. N-o sa mai prinzi urmatorul articol.

Mai vrei o intrebare? Hai inca una la care dai tu singur(a) raspunsul: soarele nostru (care este o stea, in caz ca ai uitat) va deveni si el gaura neagra?