Ganglioplegice (deconectante ganglionare)

Ganglioplegicele au afinitate pentru receptorii N1 -colinergici, dar nu au activitate intrinsecă inhibă transmisia în sinapsele ganglionare fără o stimulare a acestora impiedică depolarizarea prin blocarea receptorilor N1, respectiv prin blocarea

influxului de Na acţionînd în prima fază prin inhibarea transmisiei se realizează o descentralizare a organelor efectoare, ce

afectează cel mai mult vasele. Ganglioplegicele împiedicînd inervaţia ,- produc o vasodilataţie periferică

arteriolară şi venoasă, vasele de capacitanţă dilatîndu-se scade întoarcerea venoasă la cord şi debitul cardiac, scade rezistenţa periferică;

- scăderea rezistenţei periferice duce la hipotensiune arterială care se accentuează în ortostatism datorită faptului că ganglioplegicele prin blocarea receptorilor, împiedică acele reflexe presoare care cresc tonusul în vasele respective când organismul este în mişcare;

circulaţia renală scade iniţial apoi revine la normal; produc scăderea tonusului ,secreţiei şi peristaltismului intestinal ducând la

constipaţie; relaxează vezica urinară , producînd retenţie urinară ; dilată vasele retiniene, scad tensiunea intraoculară , chiar dacă produc midriază

indirect ;Se utilizează : se utilizaeză in tratamentul formelor maligne de HTA, în HTA complicată cu

hemoragii şi exudate ale fundului de ochi, cu semne de insuficienţă ventriculară stângă sau în tulburări spastice digestive;

Compuşi utilizaţi:

Derivaţi cuaternari de amoniu :HEXAMETONIU, AZAMETONIU Amine : MECAMILAMINA Derivaţi de sulfoniu: TRIMETAFAN

Tulburările de peristaltism pot fi combătute cu NEOSTIGMINĂ

BlOCANTE NEUROMUSCULARE PERIFERICE

Sub acţiunea unui potenţial de acţiune se produce depolarizarea membranei, deschiderea canalelor de Ca++ cu influx de Ca++ în terminaţia nervoasă ce determină eliberarea acetilcolinei în cascadă prin fenomenul de exocitoză. Acetilcolina ajunsă în fanta sinaptică acţionează pe receptorii N2 la nivelul plăcii motorii ceea ce produce deschiderea canalelor de Na+ cu influx rapid de Na+ şi depolarizare. Aceasta duce la apariţia unui potenţial negativ de placă care dacă atinge un anumit prag se declansează potenţialul de acţiune care se propagă

spre interiorul fibrei prin tubulii T spre cisternele reticolului sarcoplasmic din care se eliberează Ca++.

Calciul eliberat din depozitele intracelulare(R.E) se leagă de troponina C, acest proces conduce prin modificări sterice , la ataşarea de troponinaI (inhibitoare) care eliberează actina.Aceasta se leagă de miozină, datorită deplasării complexului troponină-tropomiozină, determinînd contracţia musculară, prin glisarea filamentelor de actină-miozină cu scurtatea fibrei musculare .

Contracţia musculaturii striate , ca răspuns al creşterii concentraţiei de calciu intracelular este asigurată de două proteine reglatoare,tropomiozina şi troponina.

Troponina are trei subunităţi - Troponina C- detectează modificarea concentraţiei de calciu intracelular,

- Troponina I - se leagă de actină ,inhibă interacţiunea actinei cu miozina, inhibă hidroliza ATP

- Troponina T – care se leagă de tropomiozină, menţinînd integritatea complexului troponină-tropomiozină.

- Creşterea calciului intracelular determină şi activarea ATP-azei miofibrilare, care prin hidroliză ATP-ului , asigură energia necesară pentru contracţie.

Ach.→→ ↑N2 →→influx Na+→→depolarizare......tubuli T → Ca ++↑↑. din ..R.E...→→.. .Ca-troponina → contracţie

In acest proces pot intervenii următoarele substanţe medicamentoase:a) substanţele cu acţiune presinaptică - toxina botulinică-interferează cu biosinteza si eliberarea acetilcolinei

- anestezicele locale în doze mari- ionii de Mg care interferează cu ionii de Ca

b) substanţe cu acţiune post sinaptică-curarizantele care acționează la nivelul plăcii motorii producând inhibarea completă a transmisiei,

c) Dandrolenul care interferează cu eliberarea Ca din cisternele reticolului sarcoplasmic.Se utilizează în hipertonie musculară şi hipertermie malignă (declanşată în narcoză, datorită unor reacţii de tip idiosincrazic )

Curarizantele sau blocantele neuromusculare

- relaxează şi apoi paralizează musculatura striată interferând cu funcţia de neurotransmiţător a acetilcolinei la nivelul plăcii motorii.După mecanismul de acţiune pot fi:

1. antidepolarizante, sau pahicurare, competitive, antagoniste ale acetilcolinei. Ele produc blocarea receptorilor N2 competitiv faţă de acetoilcolină. Acetilcolina eliberată din terminaţia motorie va găsi receptorii ocupati , nu mai produce depolarizarea membranei postsinaptice deci nu se mai produce potenţial de acţiune şi excitaţie.Acţiunea lor este antagonizată de anticolinesterazice ( Neostigmina ) care blocând colinesteraza împiedică inactivarea acetilcolinei şi produce acumularea ei în fanta sinaptică în cantitaţi mari. Ionii de K pot contracta muşchiul curarizat producând depolarizarea membranelor postsinaptice independent de mecanismul colinergic.

2. depolarizante , acetilcolinomimetice sau leprocurare: se fixează pe receptorii colinergici de la nivelul plăcii motorii, îi stimulează producând depolarizare

exprimată iniţial prin fasciculaţii musculare. Prelungesc starea de depolarizare ducând la un fenomen de adaptare al membranei din jurul plăcii terminale care devine o zonă inexcitabilă prin care potenţialul de acţiune nu se mai propagă. Efectul este potenţat de Neostigmină .Aceste substanţe au o moleculă flexibilă care permite fixarea pe receptori cu consecinţe agoniste.

În afara plăcii motorii curarizantele blochează şi joncţiunea dintre fibrele nervoase motorii colinergice şi fibrele fusului muscular diminuând sau suprimând creşterea reflexă a tonusului musculaturii striate. Aceasta contribuie la efectul lor relaxant.

Relaxarea şi paralizia diferiţilor muschi striaţi se face într-o anumită cronologie: iniţial muşchii mici cu mişcări rapide muşchii oculari ,cu diplopie muşchii mimicii , muşchii mandibulei , muşchii gâtului şi membrelor, muşchii trunchiului şi intercostali ultimul fiind diafragma.

Curarizante antidepolarizante

(membran- stabilizatoare, pahicurare, competitive faţă de acetilcolina)

D-tubocurarina este un alcaloid din Chododendron tomentosum, un compus biscuaternar de

amoniu , între atomii de azot existînd o distanţă de 10-15 A ceea ce explică afinitatea pentru receptorii N2.

absorbţia din tubul digestiv este nulă, practic nu se absoarbe, fiind activă doar parenteral. Se administrează i.v. o doza de 0,15 mg /kgcorp.

efectul durează 40-50 de minute datorită procesului de distribuţie. eliminarea se face 60% sub formă netransformată pe cale renală , restul sub formă

de metaboliţi.Efecte:

Efectele se dezvoltă în faze intermediare: mai întâi -scade forţa şi tonusul muscular cu senzaţie de oboseală şi slăbiciune, - apoi urmează faza de atonie Bremer fază în care mişcările se mai execută, - faza de paralizie I tip Vulpian în care individul nu poate executa mişcări voluntare

însă stimularea electrică a nervului motor mai declanşează contracţia, - faza de paralizie II tip Claude –Bernard când nici stimularea electrică a nervului

motor nu mai produce excitaţie.Cei mai sensibili sunt muşchii globului ocular când apare diplopia, apoi muşchii

faciali , ai cefei , gâtului cu căderea capului , membrele dinspre partea distală spre cea proximală, muschii intercostali, ultimul fiind diafragma, cu oprirea respiratiei.