DefiniţieIntrare,

Inducţie şi socializare in organizaţie

Intrarea în organizaţie este procesul prin care o persoană străină de organizaţie se transformă într-un membru al acesteia.

Efort: procesul de selecţie /vs/ integrarea noilor veniţi.Billsberry (1996): nouă etape ale intrării în organizaţie (primele

5 acoperă recrutarea şi selecţia):

1. Abordarea: elaborarea unei strategii de recrutare care să fie conformă cu obiectivele şi planurile organizaţiei;

2. Analiza: efectuarea unor analize ale organizaţiei şi postului, pentru elaborarea criteriilor de selecţie;

3. Atragerea: asigurarea unui grup suficient de numeros de candidaţi potriviţi pentru post;

Cei nouă A ai etapelor de intrare

4. Aprecierea: alegerea candidatului considerat “cel mai bun”, ţinând cont de compatibilitatea persoană-post şi de compatibilitatea persoană-organizaţie;

5. Acordul: negocierea termenilor şi condiţiilor;6. Ajustarea: gestionarea procesului iniţial de tranziţie sau

inducţie în noua organizaţie;7. Adaptarea: ajutarea noului venit să se adapteze şi să devină

“socializat” în spaţiul culturii organizaţiei;8. Avertizarea: de către cei care părăsesc organizaţia cu privire la

posibile probleme; angajaţii nemulţumiţi pot provoca stări de conflict angaja’ii buni părăsesc organizaţia;

9. Auditul: verificarea ca fiecare etapă a acestei succesiuni să aibă eficacitate, să fie în concordanţă cu celelalte etape, şi întregul proces să funcţioneze la parametri stabiliţi;

Diferenţe între inducţie şi socializare

Inducţia: partea vizibilă a aisbergului; lucruri evidente şi practice pe care le putem face pentru a-i ajuta pe oameni să se integreze. Ex.

Inducţia = partea tangibilă; Socializarea = partea intangibilă: noul venit se familiarizează cu

modurile de lucru şi de comunicare în organizaţie, adesea nescrise şi chiar tacite;

Socializarea: Proces pe termen lung, prin care angajatul se obişnuieşte cu normele

sau exigenţele culturale specifice unui loc de muncă şi caută să se conformeze;

Are loc prin expunerea la aspectele nescrise ale culturii, sistemelor, procedurilor şi grupurilor din organizaţie;

Managerii pot influenţa acest proces dar nu au control asupra lui; Depinde de colegi, de interpretarea situaţiilor în care se trezesc noii

veniţi şi de “adaptarea” permanentă la organizaţie;

Inducţia

ExempluComentarii(o activitate în care trebuie să te descurci şi singur, la fel

pentru toată lumea, etc.)Ajustarea, orientarea sau inducţia este procesul prin care un angajat nou venit este introdus şi ajutat să se adapteze la cerinţele postului şi la mediul de muncă.

Problemele etapei de intrare, factori:- Schimbarea;- Aşteptările nerealiste;- Surprinderea;(exerciţiu individual)

Structurarea informaţiei

Nivel individual: probleme contractuale personale şi sprijin personal;

Nivelul postului/activităţii: o idee generală asupra muncii ce urmează să se depună şi a modului în care ar trebui să-şi demareze activitatea noul angajat;

Sprijin la nivel departamental: modul în care se raportează postul angajatului la celelalte posturi din departament şi la posturile celor din alte departamente;

Nivelul organizaţional: chestiuni de amploare generală, care au legătură cu structura, obiectivele şi contextul de ansamblu al organizaţiei, luată ca întreg.

Costuri ale unei inducţii ineficiente

Muncă de slabă calitate, greşeli, reclamaţii din partea clienţilor, întârzieri în finalizarea lucrărilor;

Timp consumat cu probleme disciplinare şi cu eliminarea problemelor de performanţă deficitară;

Costurile aferente angajării altcuiva, care să-l înlocuiască pe cel care pleacă din cauza inducţiei ineficace;

Prejudicii aduse imaginii organizaţiei – în multe cazuri, angajaţii le vor vorbi despre experienţele lor negative prietenilor, partenerilor şi aşa mai departe;

Un program de inducţie ar putea cuprinde:

Documentaţie despre organizaţie; Numirea unui “amic” care să se ocupe de

noul angajat; Cunoaşterea colegilor; Proiecte speciale; Sarcini imediate;