Functia de Analiza Si Sinteza a Scoartei Cerebrale

5
Funcţia de analiză şi sinteză a scoarţei cerebrale Această funcţie constă în capacitatea scoarţei cerebrale de a foarte fine şi da a diferenţia excitanţii din aceeaşi categorie ca segmentele periferice ale analizatorilor la diferitele straturi di organelor de simţ. Aşa, de exemplu, ochiul nu recepţionează decât urechea numai pe cele sonore. Dar această analiză a excitanţilor f organelor de simţ este grosolană, primitivă, neputând deosebi decâ acelaşi fel. Spre deosebire de receptori (segmentul periferic al analizator (segmentul central al analizatorilor) realizează o discrimin excitanţilor. Celulele corticale au capacitatea să diferenţieze ex după calităţile lor speciale (caracter, intensitate, durată, succe analizeze şi diferenţieze excitanţii luminoşi care ajung deosebească unul de altul. S-a constatat că scoarţa cerebrală a câ sunetul unui metronom cu 104 bătăi pe minut de sunetul unui metron minut. Datorită funcţiei de analiză, reflexele condiţionate produse a excitanţii condiţionali faţă de care s-au format, şi nu faţă de ex aceeaşi natură. Datorită anailzei, scoarţa cerebrală este capabilă excitanţi care ajung la ea numai pe aceia care sunt importanţi şi reflexe) corespunzătoare acestora. Prin aceasta, scoarţa cerebrală o adaptare fină a organismului la acţiunea diferiţilor excitanţi, variaţiile semnificative ale mediului înconjurător. La baza funcţi cerebrale stă inhibiţia internă şi îndeosebi inhiniţia de difernţi Funcţia de sinteză constă în capacitatea scoaţei cerebrale de a grupa, excitanţii ce acţionează simultan sau succesiv asupra ei. De exemp reflex condiţionat aplicându-i unui câine un excitant electric urm şi apoi de un excitant tactil, vom constata că scoarţa cerebrală r excitanţi ca la un excitant simplu. Aceasta înseamnă că scoarţa ce excitanţi, i-a sintetizat într-un singur complex capabil să declan aplicăm numai unul dintre aceşti excitanţi, refexul condiţionat nu În funcţia de sinteză, un rol deosebit îl au zonele de asociaţ cerebrale înmănuncherea excitanţilor, gruparea şi sinteza lo Funcţiile de analiză şi sinteză nu sunt separate, izolate, ci dimp reciproc, asigurându-i scoarţei o fucţionare unitară, prin care ac organismului în mediu.

Transcript of Functia de Analiza Si Sinteza a Scoartei Cerebrale

Funcia de analiz i sintez a scoarei cerebrale

Aceast funcie const n capacitatea scoarei cerebrale de a supune unei analize foarte fine i da a diferenia excitanii din aceeai categorie care sunt condui de la segmentele periferice ale analizatorilor la diferitele straturi din scoara cerebral, asemenea organelor de sim. Aa, de exemplu, ochiul nu recepioneaz dect undele luminoase, iar urechea numai pe cele sonore. Dar aceast analiz a excitanilor fcut de receptorii organelor de sim este grosolan, primitiv, neputnd deosebi dect excitanii care sunt de acelai fel. Spre deosebire de receptori (segmentul periferic al analizatorilor), scoara cerebral (segmentul central al analizatorilor) realizeaz o discriminare mai fin a intensitilor excitanilor. Celulele corticale au capacitatea s diferenieze excitanii din aceeai categorie dup calitile lor speciale (caracter, intensitate, durat, succesiune). Ele sunt capabile s analizeze i s diferenieze excitanii luminoi care ajung n centrul auditiv i s-i deosebeasc unul de altul. S-a constatat c scoara cerebral a cinelui poate s diferenieze sunetul unui metronom cu 104 bti pe minut de sunetul unui metronom cu 100 de bti pe minut. Datorit funciei de analiz, reflexele condiionate produse apar ca rspuns numai la excitanii condiionali fa de care s-au format, i nu fa de excitanii asemntori, de aceeai natur. Datorit anailzei, scoara cerebral este capabil s separe din complexul de excitani care ajung la ea numai pe aceia care sunt importani i s provoace reacii (adic reflexe) corespunztoare acestora. Prin aceasta, scoara cerebral este capabil s realizeze o adaptare fin a organismului la aciunea diferiilor excitani, cu alte cuvinte o adaptare la variaiile semnificative ale mediului nconjurtor. La baza funciei de analiz a scoarei cerebrale st inhibiia intern i ndeosebi inhiniia de diferniere. Funcia de sintez const n capacitatea scoaei cerebrale de a grupa, de a sintetiza excitanii ce acioneaz simultan sau succesiv asupra ei. De exemplu, dac elaborm un reflex condiionat aplicndu-i unui cine un excitant electric urmat de un excitant luminos i apoi de un excitant tactil, vom constata c scoara cerebral rspunde la acest complex de excitani ca la un excitant simplu. Aceasta nseamn c scoara cerebral a grupat aceti excitani, i-a sintetizat ntr-un singur complex capabil s declaneze reflexul. Dac ns aplicm numai unul dintre aceti excitani, refexul condiionat nu se decaneaz. n funcia de sintez, un rol deosebit l au zonele de asociaie, care permit scoarei cerebrale nmnuncherea excitanilor, gruparea i sinteza lor ntr-un singur complex. Funciile de analiz i sintez nu sunt separate, izolate, ci dimpotriv ele se codiioneaz reciproc, asigurndu-i scoarei o fucionare unitar, prin care aceasta realizeaz integrarea organismului n mediu.

1) Sensibilitatea tactil Sensibilitatea tactil este determinat de un excitant mecanic care acioneaz asupra corpusculilior Meissner, Merckel, couleelor nervoase i corpusculilor Vater-Pacini. Calea sensibilitii taclite este format din: a) fibre senzitive ale nervilor spinali, care culeg excitanii tactile de la nivelul gtului, trunchilui i al membrelor; b) fibre senzitive ale nervilor cranieni: nervul tigemen(V), intermediarul Wrisberg (VII bis), glosofaringianul(IX) i vagul(X) care culeg excitaiile de la pielea capului. Excitaiile culese sunt conduse, prin fasciculul spinotalamic ventral, precum i prin fasciculele Goll i Burdach pentru discrimianrea spaial (testul compasului), la zona senzitiv din circumvoluia parietal ascendent, ariile 3,1,2,5 i 7, care reprezint segmentul central. 2) Sensibilitatea termic Prin sensibilitate termic se nelege recepionarea de ctre piele a variaiilor tempraturii. Variaiile de temperatur reprezint excitanii specifici pentru unele terminaii nervoase din piele (Krause, Ruffini). Segmentul de conducere este reprezentat prin fasciculele spinotalamice lateral i anterior. Segmentul central se afl n aceleai arii ale cirumvoluiei parietale ascendente cu acelea ale tactilului. 3) Sensibilitatea dureroas Durerea cutanat. Senzaiile de durere apar sub aciunea unor excitani vtmtori (nocivi) pentru organism. De remarcat c nu se poate vorbi despre excitani specifici pentru sensibilitatea dureroas; oricare exciant cutanat poate deveni excitant dureros, dac depete o anumit intensitate. n mod obinuit, un excitant termic sau tactil devine excitant dureros, atunci cnd provoac, ntr-un fel oarecare, lezarea esutului cutanat. Datorit acestui fapt, excitanii pentru sensibilitatea dureroas sunt foarte variai: mecanici, electrici, chimici etc. Aceti excitani se numesc excitani nociceptivi. Segmentul de conducere al sensibilitii dureroase cutanate este reprezentat prin fasciculul spinotalamic lateral, iar impresiile culese la nivelul gtului, trunchiului i membrelor, iar pentru cele de la nivelul capului, prin fasciculul spinotalamic anterior, ele fiind culese, ca i impresiile tactile, de nervii trigemen (V), intermediarul Wrisberg (VII bis), glosofaringian (IX) i vag (X). 4) Analizatorul gustativ n afar de funcia digestiv i de articularea cuvintelor, limba mai ndeplinete, prin mucoasa lingual, i funcia de organ receptor al gustului. Analizatorul gustativ este un analizator chimic de contact. Segmentul de conducere al analizatorului gustativ. Calea gustativ ncepe la nivelul mugurilor gustativi, situai n papilele calciforme, fungiforme i foliate, care reprezint segmentul periferic al analizatorului. La baza celulelor senzoriale gustative din mugurii gustativi, se termin, liber, prelungirile denditrice ale unor neuroni situai n ganglionii Ehrenritter i Andresch, pentru nervul glosofaringian, i n ganglionul geniculat, pentru nervul coarda timpanului. De la aceti ganglioni (neuronii de aici reprezentnd protoneuronii) pornesc axoni care conduc

excitaiile de gust, culese de celulele senzoriale gustative, i care ajung la nucleul fasciculului solitar din bulb, unii pe calea nervului glosofaringian i alii (coarda timpanului) pe calea nervului intermediar Wrisberg (VII bis); n nucleul fasciculului solitar se afl deuteroneuronii traiectului cii gustative. De la acest nucleu pornesc axoni, care, dup ce se ncrucieaz cu cei din partea opus, se altur panglicii Reil (leminscul medial), cu care ajung la talamus, terminndu-se n nucleul anterior (neuronii de aici reprezint al treilea neuron). Axonii neuronilor talamici reprezint ultima etap a segmentului de conducere i se termin la centrul gustativ cortical.

5) Analizatorul lofactiv Segmentul de coducere al analizatorului olfactiv are dou poriuni: una reprezentat prin axonii neuronilor olfactivi primari (neuronul olfactiv -- I) i alta la nivelul riencefalului. a) Neuronii olfactivi primari i trimit axonii (circa 20), prin lama ciuruit a osului etimod, n bulbii olfactivi, la celulele mitrale. Ei formeaz nervul olfactiv (I). b) A doua poriune a cii olfactive se afl n riencefal i este reprezentat prin axonii nervilor centrali olfactivi. Neuronii centrali olfactivi sunt celulele mitrale din lobul olfactiv care reprezint primul neuron central. Neuronii centrali primari (tractusul olfactiv, trigonul olfactiv tuberculul olfactiv--, substana perforat) reprezint al doilea neuron central.

6) Analizatorul vizual Simul vzului are, alturi de simul auditiv i cel kinestezic, rolul important de orientare contient n spaiu i n meninerea echilibrului corpului. Segmentul de conducere al anilazatorului vizual este reprezentat prin calea optic, care este alctuit, la rndul ei, din dou pri: una de la globul ocular pn la corpii geniculai externi, numit calea intrageniculat, i alta de la corpii geniculai externi pn la scoara cerebral, numit calea suprageniculat. a) Calea infrageniculat este reprezentat prin: nervul optic, chiasma optic, bandeleta optic i corpul geniculat extern ( drept sau stng) b) Calea suprageniculat este reprezentat de radiaiile optice care pornesc de la corpul geniculat extern (drept sau stng) i ajung la centrul cortical.

7) Analizatorul acusticovestibular

Pornind de la nivelul urechii interne pn la scoara cerebral, calea acustic are urmtorul traiect: Nervul cohlear, care a cules excitaiile sonore de la niveleul organului Corti, prsete urechea intern prin conductul auditiv intern i ptrunde n bulb. Aici se mparte n dou ramuri care se sfresc una n nucleul cohlear posterior i alta n nucleul cohlear anterior. Aceti nuclei se gsesc n planeul ventriculului al IV-lea. De la nucleul cohlear anterior, pornesc fibre care ptrund n calota protuberanei, trec prin oliva acesteia de pe aceeai parte, se ncrucieaz pe linia median i ajung n oliva protuberanial de partea opus, de unde iau direcie ascendent, formnd lemniscicul lateral (panglica lateral Reil). De la nucleul cohlear posterior, pornesc fibre care iau dou direcii: a) unele ptrund n calota punii, trec prin oliva acesteia de pe aceeasi parte, se ncrucieaz i apoi intr n constituia lemnisicului lateral; b) altele trec pe faa posterioar a punii, unde dau natere striilor acustice. Acestea ptrund n punte prin anul medial posterior, se ncrucieaz pe linia median i ajung la oliva protuberanial din partea opus, de unde se ataeaz lemniscului lateral. Lemniscul lateral, care se afl n partea central a pedunculului cerebral, se fixeaz pe faa lateral, de unde cea mai mare parte din fibre se termin n corpul geniculat intern (medial), iar o mic parte se opresc n tuberculul cvadrigemen inferior.

8) Aparatul vestibular Calea de conducere a aparatului vestibular ncepe la nivelul maculelor auditive i crestelor ampulare. Excitaiile primite de aceste formaiuni sunt culese de nervul vestibular, care prsete urechea intern prin canalul auditiv intern alturi de nervul acustic, i o dat cu acesta, ptrude n bulb. Aici fibrele sale se mpart n dou ramuri: a) O ramur care ia direcia ascendent ( calea aferent), ale crei fibre se termin n nucleii vestibulari pontini ( nucleul Deiters, nucleul Schwalbe, nucleul Bechterev i nucleul vestibular bulbar al rdcinii descendente). De la aceti nuclei fibrele iau patru direcii: spre cerebel, spre mduv, spre fasciculul longitudinal medial i spre scoara cerebral. b) O alt ramur ia direcia descendent ( calea eferent), intr n alctuirea fasciculului vestibulospinal i se termin n neuronii somatomotori din maduva cervical.

9) Analizatorul motor sau Kinestezic

Analizatorul motor sau kinestezic primete excitaiile n legtur cu poziia i micrile diferitelor segmente ale corpului, transmise de muchi, tendoane, ligamente i articulaii, i d reflexul miotatic, de ntindere sau osteotendinos. Segmentul de conducere este reprezentat de fibrele senzitive ale nervilor spinali. Celulele nervoase aleacestor fibre se afl n ganglonii spinali. Axonii lor ptrund n mduva spinrii prin fibrele rubrotalamo corticale, la centrul cortical.

Bibliografie: Anatomia i fizologia omului, autori: I. C. Voiculescu, I. C. Petricu, Editura Medical, Bucureti, 1964 Compendiu de anatomie i fizilologie. autori: Gh. Mogo, Alexandru Ianculescu, Editura tiinific, Bucureti, 1973