Fractura la copil

Studiile arata ca riscul fracturilor la copii creste pana la varsta de 11-12 ani indiferent de sex, avand

o directie in continuare ascendenta la baieti peste 12 ani, si o directie descendenta la fete peste 12

ani. Fracturile diafizei radiale se claseaza pe locul 3 cele mai frecvente fracturi la copii, dupa

fracturile epifizei distale de radius si fracturile supracondiliene de humerus. Deasemeni diafiza

radiala este locul cel mai predispus la refracturare la copii.

Clasificarea fracturilor diafizare ale antebratului trebuie sa ofere informatii despre localizare (radius,

ulna, ambele), nivel (distal, medie, proximal) si tipul fracturii (deformare plastica, in lemn verde,

completa, cominutiva). Tipul fracturii este foarte important deoarece poate schimba metoda de

tratament: fracturile incomplete (in lemn verde) se reduc prin rotatie, pe cand fracturile complete se

reduc prin tractiune.

Deformarea plastica este o leziune ce apare exclusiv la copii si consta in arcuirea oaselor

antebratului, fara linii de fractura macroscopice, dar cu posibilitatea evidentierii unor fracturi

microscopice de-a lungul arcului.

Fracturile “in lemn verde” sunt fracturi incomplete care apar in special la copii pana la varsta de 8-10

ani. Oasele copiilor sunt mai moi si mai flexibile decat oasele adultilor, asa ca sunt mai predispuse la

indoire decat la rupere, ca si in cazul ramurilor verzi ale copacilor (de unde si numele). Astfel, in

cazul oaselor lungi, corticala cedeaza unde tensiunea este mai mare (partea convexa) si sustine o

deformare plastica in partea concava.

Mecanismul de producere este de obicei o cadere cu antebratul in extensie si in pronatie sau

supinatie. Astfel, in cazul antebratului in pronatie, fractura prezinta o angulatie dorsala, iar in cazul

antebratului in supinatie, angulatia este volara, primul caz fiind si cel mai frecvent. In afara de

componenta angulara, acest tip de fractura prezinta si o deformare prin rotatie. Din punct de vedere

anatomic, majoritatea acestor fracturi survin distal fata de insertia muschiului pronator teres, astfel

fragmentul distal este rotat in supin fata de fragmentul proximal.

Clinic pacientul se poate prezenta fara simtomele clasice ale unei fracturi, ci poate acuza o durere

locala usoara, sau edem local – simptome usor de confundat cu o entorsa sau o contuzie mai

severa. Diagnosticul pozitiv se pune dupa investigatiile radiologice care evidentiaza diferente intre

cele 2 corticale ale oaselor lungi (fractura incompleta). In cazul in care doar unul din oasele

antebratului este fracturat, integritatea articulatiilor radioulnare distala si proximala trebuie evaluata.

In cazul fracturilor incomplete, izolate, ale ulnei, un examen clinic al cotului poate evidentia durere la

nivelul capului radial, ce poate indica o echivalenta a fracturii Monteggia in care luxatia capului radial

s-a redus spontan.

Tratamentul depinde de tipul fracturii. In cazul deformarii plastice potentialul de remodelare naturala

joaca un rol foarte important. In cazurile cu angulare mai mare de 10o, sau la copii mai mari de 6 ani

indreptarea se face ortopedic. In cazul leziunilor ce prezinta o deformare inacceptabila din punct de

vedere estetic sau functional reducerea se face sub anestezie deoarece o forta destul de mare

(20kg-30kg) trebuie aplicata pe o perioada de 2-3 minute, pentru a obtine alinierea oaselor.

In cazul fracturilor incomplete, daca acestea sunt fara deplasare sau cu deplasare minima, se pot

trata prin imobilizare in aparat gipsat brahiopalmar. Fracturile ce prezinta angulare trebuiesc reduse.

Reducerea se face prin manevre in sens invers fata de directia de producere. Astfel, fracturile cu

angulare dorsala, ce au ca mecanism de producere caderea in pozitie de pronatie, se reduc prin

rotatie de supinatie. Fracturile cu angulare volara, cu producere prin cadere pe antebratul supinat,

se reduc prin rotatie de pronatie. Imobilizarea se face in aparat gipsat cu sprijin in 3 puncte (aparat

gipsat Charnley).

Studiile clinice arata ca majoritatea fracturilor “in lemn verde” se pot trata cu succes prin metode

non-chirurgicale.