formula-as.ro http://www.formula-as.ro/2005/659/mica-enciclopedie-as-27/misterele-de-pe-lacul-catalui-5857

"Misterele" de pe lacul CataluiMica enciclopedieAS

Domnita a existat!.Urmare din pag."Societate". Adevarata poveste, relatata de arheologul Done Serbanescu,custodele Muzeului din OltenitaMaria din neamul CorbenilorMuzeul de Istorie si Arheologie din Oltenita se afla pe o straduta dincentru, ignorat, uitat, sters. Am mai fost aici si stiu ca dincolo de zidurilesale fara culoare se afla bogatii fabuloase, obiecte ale unor lumidisparute acum mii si mii de ani, care ar face gloria oricarui muzeueuropean. Inauntru e frig. In vitrine ard rosiatic vase ale culturii Gumelnitasi Boian, vechi de sase mii de ani, pe care le recunosc, caci am scriscandva despre ele.Done Serbanescu este

arheolog, custode al muzeului, doctor in arheologie si unul dintre cei maipasionati, cei mai modesti, cei mai extraordinari oameni pe care i-amcunoscut. Vazandu-l pe strada, n-o sa banuiti niciodata adevarata lui fatasi adevarata lui statura, caci atunci cand se afla aici, printre "cioburile"lui milenare, el este altcineva. Miile de ani se condenseaza miraculos inprezenta lui, caci are darul de a povesti despre aceste lucruri trecute, ca si cum ele s-ar petreceacum, in clipa de fata.Oltenita se afla la cativa kilometri de satul Cascioarele, si daca este cineva care ar putea salamureasca misterul Domnitei invesmantate in aur, atunci acela este Done Serbanescu, arheologul,omul care-si petrece viata, mai curand "atunci" decat "acum". Il gasesc in camera din spate,curatand un sirag de margele din melci si din marmura, apartinand unei femei din neolitic. Iipovestesc repede de unde vin si ceea ce am auzit. Zambeste. "Ce este adevarat", intreb, "dinistoria uimitoare a Domnitei invesmantate in aur de la Cascioarele? A existat in realitate sau enumai unul dintre visele colective, dintre fantasmele care-i bantuie pe oamenii campiei in lungile zileale iernii?""Domnita e existat", zice el, "si era cu adevarat invesmantata in aur! Avea cu adevarat un inel deaur cu semne, cu adevarat avea 17 ace de aur infipte in par si fiecare ac avea in capat o stea deturcoaz." "Cum asa? Cine era femeia aceasta inmormantata in interiorul bisericii si care a lasatasemenea povesti in urma?" Arheologul nu stie nimic despre basmele care ii bantuie pe oameniilocului, dar scormoneste pe undeva si scoate hartii, desene, rapoarte ale unor cercetariarheologice. "Da, uitati-va, acesta este inelul sigilar pe care Domnita, caci se pare ca era cuadevarat vorba despre o Domnita, il purta in deget. Era o femeie tanara, si atunci cand cavoul ei afost deschis, avea capul sprijinit pe o pernita si infasurat intr-o marama cusuta cu fir de aur. Acelede par erau din argint aurit, lucrate cu maiestrie, in stilul mesterilor transilvani, cu pietresemipretioase batute, iar in urechi avea cu adevarat - asa cum povestesc oamenii, cercei superbi,din aur cu pandantive. Inelul era batut cu safire, avea pe el semnul crucii si insemnele familiei dincare facea parte." Si hainele ei? Ce fel de haine avea? Era cu adevarat imbracata in mireasa?"Era imbracata in rochie de matase stransa pe talie, cu decolteu patrat, de culoare deschisa, iarpeste rochie avea un contes, un fel de hainuta scurta, tesuta cu fir de aur, impodobita cu galoanebogate si cu bumbi, un vesmant care indica faptul ca ea apartinea celei mai inalte boierimi, poatechiar familiei domnitorului. Un vesmant demn de o printesa! Bijuteriile ei sunt identice cu acelea aleDoamnei Elina, sotia lui Matei Basarab, inmormantata la Curtea de Arges. De aceea noi credem

ca femeia inmormantata la Cascioarele ar putea fi Maria Corbeanu, din marele neam al boierilorCorbeni, cumnata doamnei Elina si nevasta lui Udriste Nasturel din Heresti, carturarul. A murit in1635, la doua saptamani dupa ce a dat nastere unui copil."Fantastic! Va sa zica Domnita misterioasa are o identitate si cel putin o parte din poveste esteadevarata. "Dar manastirea de pe lacul Catalui, cum a fost ea distrusa, ce s-a intamplat?""Cataluiul ascunde multe mistere, noi putem numai sa banuim ceea ce s-a petrecut acolo, pentru capovestea locului se pierde in negurile istoriei. Mosia Cataluiului apartinea in 1392 Manastirii Cozia,in timpul lui Mircea cel Batran, iar in 1577 manastirea era mentionata cu hramul Sfantului Nicolae,construita de marele spatar Stan din Corbii de Arges si de sotia lui Caplea. Boierii Corbeni aveaumosii si puteri uriase, ei puteau uneori schimba domnii tarii, erau inruditi cu neamul Corvinestilor.Stan Corbeanul si Caplea au fost inmormantati in biserica manastirii de la Catalui, unde ei aveau sio curte, o resedinta, pe care au mostenit-o urmasii lor. Dar curand dupa moartea Domnitei MariaCorbeanu, manastirea si resedinta Corbenilor au intrat in declin, jafurile turcilor si ale tatarilor n-aucontenit pana in 1690, cand ea era deja distrusa, ca si cum ar fi fost urmarita de un blestem. In1742, era o ruina, atunci cand boierul Constantin Corbeanul, ultimul din neam, o inchina manastiriiCotrocenilor. Mai era aici doar un schit. Expeditiile de jaf venite din sudul Dunarii sunt din ce in cemai dese, schitul si satul sunt parasite de locuitori, iar dupa cutremurele catastrofale din 1802 si1838, manastirea pur si simplu a disparut, rasa de pe fata pamantului. Locuitorii au plecat pepartea cealalta a lacului Catalui, si a mai ramas doar ruina, piciorul turnului-clopotnita, intre padureaTufele Grecului si Ostrovel. Din marea curte boiereasca nu mai ramasese nimic. Doar povestile."Egiptul antic de pe OstrovelVasazica, curtile boieresti ale unei familii vechi de sute de ani se spulbera in vant dupa moarteatinerei femei inmormantate in biserica manastirii. Toate mormintele sunt jefuite, numai al ei nu. Esteacesta un mister? Poate fi lipita povestea reala a Mariei Corbeanu si a copilului sau nascut mort,cu istoriile halucinante ale batranilor satului? Daca povestea grecului ratacitor intre cer si pamanteste adevarata, atunci cum a ajuns tanara Domnita, nevasta lui Udriste Nasturel? El sa fi fost acel"boier mare", despre care povestea Baba Tinca, ca ar fi umblat dupa nefericita printesa?Arheologul ma priveste intr-un fel anume, ca si cum s-ar minuna de chestiunile minore care mapreocupa. "Domnul meu", zice, "la Cascioarele, povestea pe care dvs. ati auzit-o nu este decatfinalul, varful recent al unei istorii care coboara cu sase mii de ani inainte de Hristos, este sfarsitulunor epoci atat de vechi, incat apartin, de fapt, preistoriei. Intelegeti? Pe malurile lacului Cataluitraiesc oameni de la facerea lumii, ca sa zic asa. Pe Ostrovelul despre care dvs. vorbiti au existatcivilizatii stralucitoare, cum nici nu va imaginati, cu trei mii de ani inainte de a exista Egiptul antic. Inasemenea locuri, in care oamenii locuiesc dintotdeauna, veti gasi mereu povesti halucinante,eresuri care apartin memoriei colective. Acolo, imprejurul lacului, sunt straturi dupa straturisuccesive, un fel de radiografie extraordinara pentru aceia care stiu s-o citeasca. Cele mai vechiurme de locuire pe care le-am gasit acolo dateaza din mileniile 6-5 inainte de Hristos, si pe-atuncioamenii aveau deja case in jurul lacului, uimitor de bune, puse pe stalpi. A urmat apoi extraordinaracultura Boian, care se termina pe la 4650 i. Hr., pentru a face loc culturii Gumelnita, in vremuri incare in Europa nu exista nimic. Imaginati-va case sofisticat construite pe platforme din lemn, cupereti facuti din structuri complicate de nuiele si lut, in interiorul carora sunt sanctuare si altarecolorate in culori vii! Imaginati-va in aceste case, vasele pictate din muzeu, statuetele, unelteleimpodobite din os! Aveau paturi, scaune si mobile in casa, iar femeile lor purtau margele caacestea pe care le vedeti aici, din marmura, pe care habar n-am cum reuseau s-o gaureasca,pentru ca eu nu reusesc cu freza! Pana in epoca medievala, ale careipovesti mi le spuneti dvs., autrecut perioade de timp pe care nici nu vi le puteti imagina, se stinsesera lumi atat de avansateartistic si spiritual, ca nu aveau sa mai fie egalate decit in evul mediu! Acestea sunt adevaratelemiracole. Noi credem ca lumea incepe si se sfarseste cu noi, si de fapt marele mister este acelaca acum 6 mii de ani, oamenii locuiau in case cu etaj, ca faceau niste vase de ceramica de ofrumusete care-ti taie rasuflarea. Era o lume in care oamenii nu aveau arme, pentru ca nu existaurazboaie, o lume in care oamenii erau preocupati de frumusetea lucrurilor, in care chiar si obiectelemarunte erau decorate cu perfectiune. Noi credem ca umblau imbracati in piei de animale, dar amgasit urme de tesatura de in pe cele mai frumoase vase pe care le avem in muzeu."Paradisul pierdutTace o clipa si eu incep sa inteleg ceea ce arheologul vrea sa spuna, incep sa vad acea genuneformidabila a epocilor istorice care sunt ingropate acolo, pe malurile lacului Catalui. Oamenii pe

care i-am cunoscut calca pe tarana impregnata cu istorie, poate ca povestile ancestrale ale acestorcivilizatii care s-au dus mai plutesc cumva pe deasupra Ostrovelului, poate ca au ramas imbibatecumva in piatra si in lut, aburind, intr-un fel nestiut, noptile si zilele acestor tarani tarzii, ce nu stiu casunt bantuiti de amintiri, care nu le-apartin.Arheologul insusi, Done Serbanescu, pare ca pluteste undeva inapoi, in timp, si pare ca areputerea de a reinvia epoci apuse. Imi arata statuete ale cuplului primordial, cu spirale cosmicedesenate pe pantece, chipuri de lut ale unor femei impodobite cu haine frumoase, cu bijuterii, trusede magie ale unor vraci din acele timpuri, bisturie si topoare cizelate cu finete uluitoare. "Stiti, credca lumea de atunci este paradisul pierdut, timpurile acelea idilice ale pacii si frumusetii. Dupa ei,timpurile au devenit framantate, prin mileniul patru au venit faimosii calareti indo-europeni, uriasii.Oamenii paradisului erau mici de statura, calaretii erau inalti, puternici, razboinici, au adus cu eiarme si ucideri si totul a inceput sa regreseze. Arta lor era primitiva si urata, timpurile paradisuluidispareau pentru totdeauna. Daca ei nu ar fi venit, aici ar fi fost, in jurul anului 3000, o civilizatie lafel de avansata cu cea egipteana."Done Serbanescu alearga prin timp ca si cum ar da paginile unei carti. Pe marginile lacului Cataluisuntem acum in epoca bronzului, timp de vreo 2000 de ani, apoi asist cu ochii mintii la aparitiapoporului trac, pe la anul o mie inainte de Hristos, apoi vad cetati dacice acolo unde astazi suntnumai casele amarate ale locuitorilor din Cascioarele, pe locul templelor ancestrale apar apoisemne crestine, biserici ciudate se ridica si se prabusesc mereu, oameni stravezii roiescimprejurul lor ca niste furnici ireale care apar si dispar, pentru ca in cele din urma sa vad Domnitaimbracata in alb, a carei amintire mai pluteste si azi pe deasupra gheturilor, ca intr-un vis.Fotografiile autorului

Horia Turcanu

Inapoi

Vizualizari (1.736)

Alte articole din acest numar

Nu exista comentarii