I. EDITORIAL NE CUNOAŞTEM VECHEA NOASTRĂ ISTORIE?

Nr. 77 (anul IX), mai 2012DACIA

magazin

1

I. EDITORIALNE CUNOAŞTEM

VECHEA NOASTRĂ ISTORIE?

Mioara Căluşiţă-Alecu

Studiind atent plăcile de plumb cu inscripţiigetice, le simţi cum îţi strigă: Deşteaptă-te române dinsomnul cel de moarte în care te-ai adâncit şi ai re-nunţat să-ţi afli adevărata istorie!

În cartea numită Problemă [1, p. 89-93], amarătat cât de sărace sunt informaţiile despre istorianoastră de până în secolul al XV-lea.

De pildă, în secolul al XV-lea, ImperiulBizantin era ameninţat de turci. Ortodocşii erau preaslabi să -l ajute, iar occidentalii catolici, mai puternici,erau duşmani ai ortodoxiei. În această situaţie, îm-păraţii bizantini au uitat de occidentalii din cruciadaa IV- a şi au încercat tratative de împăcare între celedouă biserici creştine.

Sinodul de la Constantz (în sudul Germaniei)a fost organizat în 1414-1418, la iniţiativa lui Sigis-munt de Luxemburg, rege al Ungariei şi împărat alGermaniei, spre a rezolva trei probleme: înlăturareaschismei papale (atunci erau trei papi), condamnarealui Jan Hus şi unirea celor două biserici. În lucrărilesinodului se scrie că au participat reprezentanţi valahidin numeroase oraşe. Nominal sunt indicaţi reprezen-tanţii mitropoliilor şi ai domnilor Alexandru cel Bunşi Mircea cel Bătrân [7, p. 320-322]. Pe atunci, înMoldova existau o mitropolie ortodoxă, condusă deun moldovean şi recunoscută de Constantinopol, oepiscopie armeană şi două episcopii catolice, una laBaia şi alta la Siret. Acestea ilustrau toleranţa reli-gioasă a românilor. Condamnarea lui Jan Hus şiarderea lui pe rug în 1415 a dus la refugierea înMoldova a multor husiţi. Românii, buni şi toleranţiprin tradiţie, nu puteau adopta o organizaţie bi -sericească pe care nici unii catolici nu o mai suportau.Delegaţia răsăriteană a ajuns la sinod în februarie1418 [7, p. 319-321]. În atmosfera creată, reprezen-tanţii munteni şi moldoveni, care prima dată partici-pau la o întrunire internaţională, nu au fost de acordcu unirea [4, p. 20-21].

Sinodul de la Ferrara Florenţa din 1438-

1439 urmărea împăcarea celor două biserici. Bisericarăsăriteană era reprezentată de circa 700 de delegaţi.Au iscălit unirea 115 apuseni şi 33 de ortodocşi,printre care şi mitropolitul Moldovei Damian, care eragrec, precum şi un locţiitor al Mitropoliei din Roman.Unirea totuşi nu s -a realizat. Văzând că nu se obţineniciun sprijin contra turcilor, Împăratul bizantin Ioanal VIII- lea Paleologul nici nu a mai publicat decretulde unire. Mitropolitul Damian s- a retras [7, p. 322-329].

Iată ce scria Dimitrie Cantemir despre acesteveniment, pe care greşit îl considera în timpul luiAlexandru cel Bun, când de fapt el a avut loc sub ur-maşii acestuia [7]:

Înainte de soborul bisericesc de la Florenţa,moldovenii foloseau litere latineşti, după pilda tu-turor celorlalte neamuri al căror grai se trage dincel roman. Dar, când mitropolitul moldovean a tre-cut, la acest sinod.... de partea papistaşilor, atunciurmaşul său, cu numele Teoctist – diacon al luiMarcu din Efes, bulgar de neam, ca să stârpeascăaluatul papistaşilor din biserica moldovenească –l- a sfătuit pe Alexandru cel Bun să izgonească dinţară nu numai pe oamenii de altă lege, ci şi literelelatineşti şi să pună în locul lor pe cele slavoneşti. Cuaceastă râvnă, el a ajuns ctitorul cel dintâi al bar-bariei în care este împotmolită astăzi Moldova... Darfiindcă literele slavoneşti nu ajungeau pentruscrierea tuturor vorbelor pe care graiul moldovenescle- a luat din graiul latinesc şi parte din graiurileneamurilor învecinate, atunci au trebuit să fie năs-cocite câteva litere noi… [2, p. 208 209].

D. Cantemir arătase că limba română este maiapropiată de latină decât italiana, pe care o consideracoruptă de influenţa migratorilor, şi susţinea descen-denţa românei din latină [2].

În fapt, alfabetul chirilic pătrunsese la româniodată cu slujba în slavonă. Au existat şi scrieri înromână cu alfabet slavon. S -a crezut că prima păstrată


magazin

2

ar fi fost Scrisoarea lui Neacşu din 1521, dar zborniculgăsit la Ieud, care cuprinde cea mai veche pravilă delimbă română scrisă cu litere chirilice, este, după pa-leograful Dumitru Şerbu, de la 1391 [9, p. 117].

Dimitrie Cantenir afirma clar că în Moldovas -a scris moldoveneşte cu litere latine. De bună seamăau existat acte, tratate, dacă nu şi scrieri. Ştefan Pascucita că pe exemplarul latin al tratatului lui Ştefan celMare cu polonii, din 1485, este scris că a fost tradusdin româneşte (haec inscriptio ex valachico in latinumversa est) [8]. De ce nu s- au găsit? Scrierea latină aexis tat în ţările române, căci ea s- a păstrat până înse colul al XVII- lea pe vechile sigilii puse pe acteleunor oraşe moldoveneşti ca Neamţ, Baia, Cotnari,Roman. Unii au sugerat că latina în treburile de can-celarie ar fi fost adusă din Ardeal de voievozii Dragoşşi Bogdan, dar peceţi cu legendă latină s- au găsit şi înŢara Românească, până la mijlocul veacului al XV- lea. Unii cercetători au argumentat că însăşi cancelariaMoldovei a avut latina limbă oficială până la 1386.La aceste vremi s- au referit Miron Costin şi DimitrieCantemir [6].

Istoria ţărilor române de la Mircea cel Bătrânşi Alexandru cel Bun este cunoscută după acte, pisaniide mănăstiri şi scrieri ale istoricilor, chiar dacă unelesunt în slavă. Şi -au scris românii istoria şi la începutulmileniului al II-lea ?

În anul 2002, a apărut Rahonczi Codex des -cifrat, transliterat şi tradus de Viorica Enăchiuc, ocarte păstrată în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Un-gariei, care aduce noi raze de lumină asupra istorieinoastre de la începutul mileniului II, dar care ridică şinoi probleme. Se argumentează că această cronică avoievodului blak valah Vlad, care a domnit în a douajumătate a secolului al XI-lea, a fost alcătuită în-cepând cu a doua jumătate a secolului al XI-lea pânăla începutul secolului al XII-lea. Codexul este scris înversuri albe, într o latină medievală, poate influenţatăde limba vorbită atunci de valahi sau de limba bizan-tină. S- a stabilit că hârtia pe care a fost scrisexemplarul păstrat era din nordul Italiei din 1529 -1540, deci era o copie. În carte se foloseşte o scriereautohtonă, dacică, cu circa 150 de semne şi cu ligaturi.Aşa cum a arătat Viorica Enăchiuc, scrierea aceastaare rădăcini arhaice în semnele găsite la Gârla Mare;unele dintre acestea apăreau ca simboluri şi pe mo -nede din secolul al XIV-lea [5, p. 541- 542].Exemplarul studiat dovedeşte că în prima jumătate a

secolului al XVI-lea se mai cunoştea această scriere. Pe vremea voievodului Vlad exista alfabetul

chirilic care fusese creat pornind de la unele alfabetemai vechi care circulau (glagolitic?). Chiar şi numairelaţiile cu Bizanţul, arătate în codex, ar justificacunoaşterea, pe atunci, a alfabetelor grecesc şi latin învechea Dacie. În aceste condiţii, autorul care versificăîn latină utilizează un alfabet arhaic, complicat, cu li -gaturi, sau este o transliterare făcută de un copist?

Ne punem şi întrebarea: Oare, la acea vreme,când se scria comod de la stânga la dreapta şi de susîn jos, de ce codexul nu apare scris aşa? A fost aşascrierea dacică, sau, intenţionat, copistul a scris nor-mal şi apoi a răsturnat foile când a introdus figurile,ca scrisul să fie de la dreapta la stânga şi de jos în sus,ca să nu mai poată fi uşor descifrat? Înclin spreaceastă a doua ipoteză, mai ales că anumite litere dela Gârla Mare sau chirilice apar răsturnate în codex.

Şi acest codex ne face să ne întrebăm: Se ştieadevărata istorie veche a românilor? De ce vechiscrieri în latină de pe teritoriul nostru s -au păstratnumai în Apus? De ce nu s -au păstrat scrieri valahecu litere latine? Cunoaştem atât de puţine documentedin trecut? Răspunsuri neconvingătoare la asemeneaprobleme au făcut pe mulţi cercetători români,care iniţial aveau alt profil, să studieze cu pasiuneistoria veche a românilor, ca să- şi găseascăadevăratele rădăcini [1, p. 89-93].

Bibliografie

1. Căluşiţă - Alecu Mioara, Problemă, Ed. Orfeu 2000, Bucureşti,2006. 2. Cantemir Dimitrie, Hronicul vechimii al romano- moldo- vlahilor.În: Descrierea Moldovei. Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1978.3. Coman G. Ioan, Scriitori bisericeşti din epoca străromână. Ed.Institutului biblic de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bu-cureşti, 1979. 4. David I. Petre, Alexandru cel Bun. În: Magazin Istoric, 1982,nr. 1, p. 16 -21.5. Enăchiuc Viorica, Rahonczi Codex, Descifrare, transliterare,traducere. Ed. Alcor, Bucureşti, 2002.6. Gorovei S. Ştefan, Am pus pecetea oraşului. În: Magazin Is-toric, 1978, nr. 2, p. 35- 38. 7. Păcurariu Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I.Ed. Institutul biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti, 1980.8. Pascu Ştefan, Continuitate şi unitate românească în voievo-datul Transilvaniei. În: Magazin Istoric, 1989, nr. 10, p.12 -14, 17.9. Păun Silvia, Romania valoarea athitecturii autohtone. Ed. Proomnes artes, Bucureşti, 2003.


magazin

3

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

NOI, DACIISARMISEGETUSA

Dr. Napoleon SĂVESCU

Sanctuare dacice (I)

Cum curiozitatea ne îndeamnă, vom poposiîntâi în faţa Marelui Sanctuar de Andezit de peterasa a X-a.

Sanctuarul măsoară 37,50 x 31,50 metri, fiindorientat NE-SV, către punctul de răsărit al lui Sirius.Au fost 60 de piese, de circa 10 tone fiecare, aşezateprecum piesele de la un joc de şah, din care astăzi semai păstrează doar 33 de piese. Arheologii considerăcă Marele Sanctuar de Andezit este de dată mai re-centă - de peste 1.900 de ani -, el înlocuindu-l pe unulde calcar a cărui vechime se pierde în negura timpului.

Platforma pe care este acesta aşezat este per-fect nivelată, având şi un sistem special de drenare aapei încât, chiar dacă ploaia este puternică, nu vomgăsi nicio urmă de băltoacă pe ea. În faţă ar fi trebuitsă avem 6 şiruri de tamburi uriaşi de andezit (aproxi-mativ 10.000 de kilograme fiecare), aşezaţi pe 10 rân-

duri, din care au rămas, aproape intacte, doar treişiruri. Ciudăţenia, mirajul dar şi gigantismul acestorplinte de andezit - cu un diametru de mai mult de 2metri şi o grosime impresionantă de 0,35 metri - te facsă te întrebi, aproape ce voce tare: cine au fost giganţiicare au tăiat cu nonşalanţă aceste pietre uriaşe? Cineau fost giganţii care au transportat aceste pietre de lacarierele de la Călan şi Uroi, aici, la Sarmisegetusa?Cine a construit această platformă uimitoare şi de ce?

Fiecare tambur uriaş este aşezat pe o fundaţiede piatră şi lut, fiind aproape întotdeauna uscat, pe elnecrescând niciun muşchi ori altă plantă. Ciudat, ciu-dat, ciudat, veţi spune. Pe fiecare tambur se montabaza de coloană propriu-zisă, sculptată tot în andezit,pe care se aşeza ulterior coloana finală. Ce muncă uri-aşă şi ce giganţi trebuie să fi fost cei ce se apucaserăşi terminaseră cu succes un asemenea proiect...!

Fig. 160 Marelui Sanctuar de Andezit de pe terasa a X-a. Sanctuarul măsoară 37,50 x 31,50 metri,fiind orientat NE-SV, către punctul de răsărit al lui Sirius. Au fost 60 de piese, de circa 10 tone fiecare,aşezate precum piesele de la un joc de şah, din care astăzi se mai păstrează doar 33.


magazin

4

În mod fascinant, undeva spre stânga MareluiSanctuar de Andezit, chiar în dreptul primilor tamburi,observăm un canal săpat în blocuri de piatră, o ade-vărată operă de artă a unei geometrii perfecte, care seîntoarce brusc într-un unghi de 90 de grade spredreapta, pentru a dispărea în muntele încă neexploratde arheologi. Cine a fost genialul lui proiectant şi cine

au fost executorii lui...nimeni nu ştie azi.Terasa însă mai ascunde şi alte minuni ale

geometriei antice. Un alt tambur, ceva mai mic, zacearuncat undeva pe o laterală; tamburul prezintă pe di-agonală mici canale a căror adâncime descreşte întrepte, respectând un proiect încă necunoscut.

Din păcate, azi, tractoarele circulă haoticpeste această minune a lumii antice, zdrobindu-i isto-ria sub şenilele lor. Oare să nu îi pese nimănui de cese întâmplă aici?

Fig. 161

Fiecare tambur uriaş este aşezat pe o fundaţie

de piatră şi lut, fiind aproape

întotdeauna uscat, pe el necrescând niciunmuşchi ori altă plantă.

Fig. 162În mod fascinant, undeva spre stânga Marelui Sanctuar de Andezit, chiar în

dreptul primilor tamburi, observăm un canalsăpat în blocuri de piatră, o adevărată operă

de artă a unei geometrii perfecte, care se întoarce brusc într-un unghi de 90 de gradespre dreapta, pentru a dispărea în muntele

încă neexplorat de arheologi.

Fig. 163Tamburul prezintă pe diagonală

mici canale a căror adâncime descreşte întrepte, respectând un proiect încă

necunoscut.


magazin

5

Piese din zidurile sanctuarelor sunt dislocateşi tăvălite prin noroi de lama ascuţită şi nemiloasă atractoarelor, sunt îngropate sub pământ, dispărând

încet, dar sigur, precum se încearcă şi cu istoriadacilor. Se uită faptul că aceste sanctuare reprezintăactul de identitate al poporului nostru. Distrugându-le, distrugem o parte importantă din ce avem noi maide preţ: trecutul.

În dreapta Marelui Sanctuar de Andezit, pe oterasă mai joasă (terasa a XI-a), găsim o bogăţie deconstrucţii, care de care mai fascinante.

Marele Disc de Andezit şi calcar, cunoscutcu numele, devenit popular, Soarele de Andezit, esteun altar asemănător unui disc de dimensiuni consi -derabile, având un diametru exterior de 6,98 metri şiunul interior de 1,46 metri. Acest uriaş disc de piatră,care a fost socotit multă vreme drept „altar de sacri-ficii” şi atât, este construit din două blocuri circulare,suprapuse, din andezit cel de deasupra, cel dededesubt fiind din calcar. Are în inteior, central, unmic disc cu diametrul de 1,46 metri, de la care pornesccele 10 raze, de formă trapezoidală, având marginealor exterioară cioplită în formă de arc de cerc.

Unul din capetele lui este prelungit spre Nord,precum „o coadă de cometă” şi este alcătuit dinblocuri de calcar, cu o lungime de 9,55 metri, în timpce raza discului de andezit este de 3,49 metri iar razadiscului până la bordura interioară este de 3,04 metri.Marile civilizaţii ale antichităţii au cunoscut şi utilizatdiferite tipuri de unităţi de măsură, respectiv de „mo -dule constructive”.

Fig. 164

Marele Disc de Andezit şi calcar,

cunoscut cu numele,devenit popular,

Soarele de Andezit,este un altar

asemănător unuidisc de dimensiuni

considerabile,având un diametru

exterior de 6,98metri şi unul

interior de 1,46metri.


magazin

6

De exemplu, cotul sumero-babilonian era de0,4953 metri, în timp ce cel greco-roman era de0,4436 metri. Un astfel de modul constructiv există şila sanctuarele sacre de la Sarmisegetusa-Regia,lungimea lui fiind de 0,437 metri.

Misterul apare în momentul în care împărţimşi razele discului de andezit la acest „cot dacic” şi ob-servăm că obţinem numere întregi :

-Raza discului 3,49 : 0,437 = 8 -Raza discului interior de 3,04 : 0,437 = 7-Raza lungă exterioară de 9,55 : 0,437 = 22Modelarea precisă a formelor şi execuţia de-

osebit de îngrijită, orientarea nord-sud, importantelerapoarte matematico-astronomice conţinute în dimen-siunile cercurilor trasate pe suprafaţa lui, toate su -

gerează cu putere că „Soarele de Andezit” a fost maimult decât un altar de sacrificiu şi că, se pare, avemîn faţă un aparat astronomic de tip „discus in planitia”,menţionat de Vitruviu şi atribuit lui Aristarh.

Acest disc de Andezit conţine caracteristicileprincipale ale cadranelor solare: suprafaţa de recepţiea umbrei solare, latitudinea geografică a locului încare a fost construit, cât şi înclinaţia lui faţă de ecua-torul ceresc din epoca construcţiei lui.

Raza prelungită a acestui disc de andezit esteorientată perfect către nordul cosmic!

În nord-centrul Chinei se găseşte observatorulastronomic de la Gao Cheng, construit, însă, cu 1.300de ani mai târziu.

Fig. 165 Marele Sanctuar Circular de pe terasa a XI-aeste o construcţie ciudată, foarte asemănătoare cu Stonehengiul din Anglia,

din multe puncte de vedere, inclusiv diametreleşi unele grupuri numerice, puse în valoare de un cerc exterior ”A”.


magazin

7

O rază orizontală a discului de andezit, orien-tată în direcţia nord, permitea calcularea cu exactitatea lungimii anului.

Marele Sanctuar Circular de pe aceeaşiterasă este o construcţie ciudată, foarte asemănătoarecu Stonehengiul din Anglia, din multe puncte devedere, inclusiv diametrele şi unele grupuri numerice,puse în valoare de un cerc exterior „A”.

Marele Sanctuar Circular este format din 104blocuri de andezit aşezate circular, fiecare din blocuriavând dimensiuni de 0,89 x 0,50 x 0,45 metri. Di-ametrul cercului „A” este de aproape 30 de metri.

Ataşat de acesta, în interiorul lui, se găseşteun al doilea cerc, „B”, ce se „roteşte”, alipit de faţainterioară a cercului „A”.

El este format tot din stâlpi de andezit, dar cu10-12 centimetri mai înalţi. Stâlpii sunt aşezaţi îngrupuri de câte şase, subţiri, plus unul lat (6 + 1 = 7),care se repetă de 30 de ori: (6 + 1) x 30 = 210.

În totalitate sunt 210 stâlpi de andezit: 180subţiri şi înalţi de 1,35 metri şi 30 mai scunzi, dar mailaţi având faţa externă concavă pentru o corectă

ataşare la faţa interioară a cercului exterior de 104blocuri A.

La circa 3,65 metri de cercul interior „B”segăseşte un al treilea cerc, numit „C” şi format de dataaceasta din 84 de stâlpi de lemn. Aceştia aveau un di-ametru, la nivelul solului, de 0,40 metri; erau înfipţiîn pământ la o adâncime de 1,60 metri fiecare, avândla bază o platformă formată din blocuri de calcar careîmpiedică afundarea stâlpului. Porţiunea din stâlp carese găsea în pământ era rotundă în secţiune, în timp cepartea de deasupra solului era în patru muchii (aşacum au fost realizaţi toţi stâlpii de lemn din sanctuarulactual, care nu sunt piese originale, ci „replici con-temporane”) . În fiecare stâlp se găseau înfipte piroaneşi cuie masive, terminate cu inel sau în „L” (piese cuposibil rol cultual sau... informaţional- mnemo -tehnic!?). Aceste piroane şi cuie au fost găsite încenuşa de la baza foştilor stâlpi, ceea ce demonstreazăcă sanctuarul a fost total incendiat, fie de posibili in-vadatori, fie de înşişi sacerdoţii Incintei Sacre care, înretragere, n-ar fi voit să lase în urmă „secretele lor cul-tural-ştiinţifice”!

Fig. 166Marele Sanctuar Circular este format din 104 blocuri exterioare de andezit aşezate circular,fiecare din blocuri având dimensiuni de 0,89 x 0,50 x 0,45 metri. Ele formează cercul „A” al

cărui diametru este de aproape 30 de metri.


magazin

8

Spre deosebire de cercurile de andezit, caresunt continue, acest cerc „C” cu stâlpi de lemn esteîntrerupt de patru praguri formate simetric: două dincâte patru lespezi de calcar şi două din câte trei lespezide calcar. Pragurile aveau lăţimea de 1,30 metri, res -pectiv de 2,18 - 2,20 metri.

În mijlocul acestui sanctuar se găsea un şir de34 de stâlpi de lemn, aşezaţi în forma unei potcoave(21 + 13 = 34) având şi două „praguri” de câte 1,30metri fiecare, pe direcţia axei transversale a sanctu-arului (NE-SV). S-au făcut mai multe încercări dedes cifrare a tainei numerice pe care o sugerează gru-pele de blocuri şi stâlpi, iniţial crezându-se că estevorba de un „calendar antic” (D.M.Theodorescu,C.Daicoviciu, C. Charierre, Hadrian Daicoviciu,colectivul Bobancu etc).

Studiul lui Timotei Ursu, început în anul

1983, ajunge la concluzii pe cât de surprinzătoare, pe

atât de tulburătoare, susţinând că ne găsim - dincolo

de funcţiile calendaristice - în prezenţa unui veritabil

„calculator şi memorator antic”. Marele Sanctuar Cir-

cular nu ar fi numai un calendar formidabil de precis,

dar şi o incredibilă „riglă de calcul antic”, utilizând

un sistem în bazele numerice 17 şi 6, etalând o con-

stantă „PI” de o maximă exactitate („3,1416”), o con-

stantă „FI” cvasi-perfectă („numărul de aur”),

ajungându-se chiar la memorarea unor dimensiuni ge-

omorfice aproape incredibile, cum ar fi, de pildă,

„Raza Pământului la punctul Kogaion” şi alte calcule

astronomice surprinzătoare.

Fig. 167În interiorul cercului exterior „A”, se găseşte un al doilea cerc, „B”, ce se

„roteşte”, alipit de faţa interioară a cercului „A”. El este format tot din stâlpi de andezit, dar cu 10-12 centimetri mai înalţi. Stâlpii sunt aşezaţi în

grupuri de câte şase, subţiri, plus unul lat (6 + 1 = 7),care se repetă de 30 de ori: (6 + 1) x 30 = 210.


magazin

9

ANALOGIA TEONIM – TOPONIM ÎNSLUJBA UNITĂŢII RELIGIOASE

George Liviu Teleoacă

Actuala criză economico-financiară şigrava criză ecologică a planetei vor putea fi de-păşite, în ansamblul lor, numai dacă va fi stopatăgrava criza morală, generată, mai ales, de re-fuzul parţial sau total al Revelaţiei, ca temei alvieţii. Faţă în faţă cu procesele care agraveazăde la o zi la alta ruina materială şi morală, sun-tem obligaţi să recunoaştem falimentul trufaşuluinostru antropocentrism. De aici, şi convingereacă restaurarea omului şi a societăţii, în întregulei, constă în recuperarea ontică a sacrului, ceeace presupune, însă, depăşirea diferenţierilor re-ligioase, diferenţieri care, la rândul lor, aupotenţat prea multele stări de conflict ale lumii. Pe deplin susţinut de spiritul său enciclo-pedic, Mircea Eliade a înţeles, mai bine ca ni-meni altul, că istoria religiilor ar putea avea ocontribuţie de primă importanţă la formarea unuinou umanism la scară planetară [1]. Pentru aevita capcanele surgatelor religioase, întregulproces de restaurare morală se cere a fi înte-meiat pe istoria religiilor, care ne poate conduce,în cele din urmă, la originile marilor religii alelumii, acolo unde diferenţierile pălesc în faţa aceea ce este esenţial. Deşi cufundată în negura mileniilor şiconsiderată de nerecuperat, originea religiilor aieşit, totuşi, la lumină prin analiza comparată ateonimelor. În mod concret, ultimele cercetări aucondus la sintagma teoninică arhetipală, dar şila vatra matricială a religiilor lumii, prin a căreicinstire în comun se va înfăptui primul pas realspre unitatea religioasă, devenită marea aspi-raţie a prezentului şi, implicit, raţiunea pentrucare se dezvoltă Mişcarea Ecumenică a lumii. În drumul spre dorita unitate, tot atât deimportant este faptul că rânduiala religioasă dinvatra matricială păstrează, prin tradiţie directă,dar în forme actuale, temeiurile sacre ale religiilorlumii, dobândind astfel legitimitatea necesarăgeneralizării ei, generalizare menită a desăvârşi

unitatea ecumenică a lumii, în locul aşa-zisei to -leranţe religioase, devenită, în fapt, un fel de in-diferenţă cu iz secularizant. Deosebit de important este faptul că rân-duiala poruncită pentru unitatea religioasă, rân-duială numită a lui Melhisedec în Psalmul 109,se referă tocmai la această rânduială păstrată învatra matricială a religiilor lumii. Binecunoscuta filiaţie în succesiune tem-porală IUDAISM – CREŞTINISM – ISLAMISM,precum şi faptul că aceluiaşi Dumnezeu, al luiAvraam, I s-au închinat fraţii după tată, Ismail şiIsaac, primul născut, nu de Sara, ci de roabaAgar, au impus aflarea cu prioritate a vetreisacre, în care a apărut numele dumnezeiscIahve. Metoda pentru identificarea vetrei sacreeste clasică şi porneşte de la frecventeleasemănări dintre numele zeităţii şi toponimeleţinutului în care a fost proslăvită zeitatea. Aşadar,metoda consacrată pentru a identifica vatra, carea generat şi a dezvoltat cultul unei zeităţi,vizează ţinutul dominat de toponimele asemănă-toare cu teonimul avut în vedere [2]. Spre deosebire de cei aproape patruzecide cercetători din lumea întreagă [3], care aucăutat zadarnic analogii toponimice pentru formaîncriptată a tetragramei sacre, eu am reuşit, înprealabil, să decriptez tetragrama sacră [4].Ema nat de vatra originii sale, cu mult înainte dea fi fost tăinuit în hermetica sa tetragramă, nu-mele originar al Domnului, pe care-l des -coperisem, s-a corelat de la sine cu numeleEdenului biblic, Havilah, toponim asociat nunumai lingvistic, ci şi din punct de vedere ge-ografic cu Valahia de la Dunărea de Jos [5]. Cheia legică pentru decriptarea teribileitetragrame sacre am regăsit-o dată chiar deDumnezeu, atunci când i-a precizat lui Moiseveşnicia şi caracterul perpetuu al Numelui Său:„Acesta este Numele Meu pentru vecinicie,acesta este Numele Meu din neam în


magazin

10

neam.”(Exodul 3,15). Pornind de la străşniciaacestei porunci, peste care n-ar fi trecut nici unuldin cei care au caligrafiat volumele primelor cincicărţi ale Vechiului Testament, am intuit că îngândirea teologică a acelor timpuri forma YHWHavusese acelaşi rang cu forma ELOHIM. Dar această egalitate de rang putea fireală, dacă şi numai dacă cele două formediferite de încriptare proveneau de la unul şiacelaşi nume tainic al lui Dumnezeu. De aici arezultat şi ipoteza de lucru, conform căreia toateconsoanele, aflate în cele două forme de în-criptare, trebuie să se regăsească în numeleoriginar atribuit lui Dumnezeu. Consoana M, cadesinenţă pentru pluralul-dual ELOH-IM, nuputea face obiectul decriptării, aşa încât Numeletrebuia să conţină în mod necesar consoaneleH,L,W. Pentru aranjarea posibilă în cuvânt acelor trei consoane H-L-W, matematica indicăşase variante posibile, după regula factorial detrei (3! = 6), care se reduc la două, dacă se areîn vedere că poziţia finală este ocupată de con-soana H. Pentru a alege între cele două forme,rămase în discuţie, pe cea cu probabilitatea ma -ximă, am recurs la metoda clasică a corelăriiteonim-toponim, pentru care am ales fărăechivoc toponimul biblic Ha-Vilah. În Deuteronomul, însă, la Capitolul 32,subintitulat Cântarea lui Moise, atrag atenţia ver-setele 8-9, din care rezultă că Domnul desemnat,de neamul lui Israel, prin tetragrama YHWH,reprezenta doar una din întruchipările CeluiPreaînalt: 8. Când Cel Preaînalt a împărţitmoştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii luiAdam, atunci a statornicit hotarele neamurilordupă numărul îngerilor lui Dumnezeu; 9. Iar partea Domnului este poporul luiIacov, Israel este partea lui de moştenire.” Ca o altă dovadă că, prin intermediul în-truchipărilor individualizate cu teonime specificefiecărui neam, neamurile percepeau pe unul şiacelaşi Unic Ziditor, Avram Evreul i-a dat ze-ciuiala şi a primit binecuvântarea de la preotulne-evreu Melhisedec care a zis: „Binecuvântatsă fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Zidi-torul cerului şi al pământului.” Aşadar, Cel Preaînalt era un mod de adesemna originea ipostazelor Sale etnice şi cătrenumele Lui real ne conduc, chiar, numele acestor

ipostaze etnice adorate de neamurile pământu-lui. Printre multele teonime, care pot conduce lanumele iniţial al Celui Preaînalt, teonimeleasemănătoare cu Numele, tăinuit şi de teribilatetragramă sacră, ocupă un loc aparte prinnumărul lor mare, ca şi prin elocvenţa formelorînrudite din punct de vedere lingvistic, aşa cumse poate vedea în tabel: Dreptul de a trata unitar toate acesteteonime îl datorăm mitologiei şi mitologilor, careau stabilit că zeităţile, cu denumirile din tabel, auavut statut sacru asemănător [5]. Expresivă, pentru oricine ar fi parcurs-o,lista acestor teonime pretindea, de la sine, să fiestructurată ca în tabel, pe cele trei coloanecores punzătoare celor trei mari grupe de limbi,slavone cu adaos vedic, greco-latine şi germa -nice, coloane care fiecare în parte conduc spresintagma teonimică arhetipală Valac-Valac, alcărui loc de naştere se dovedeşte a fi Dacia in-tracarpatică, acolo unde densitatea seriilor de to-ponime care încep cu cuvântul Valac este mult

V A L A H – V A L A H


magazin

11

mai mare ca în alte teritorii. Faţă în faţă cu sumarele reguli etimolo -gice de până acum, reguli mult prea rigide încomparaţie cu flexibilitatea reală a geniului umanşi a graiului său articulat, îmi revine datoria săsubliniez că rigoarea semantică, cu care mitologiiau reunit în aceeaşi familie teonimele din tabel,girează rigoarea înrudirii lor lingvistice şi, implicit,rigoarea cu care a fost dedusă sintagma teoni -mică arhetipală, Valac-Valac. Ca nume pentru Dumnezeul acelei primereligii monoteiste, considerată Urmonotheis-mus de şcoala vieneză a lui W. Schmidt, sin-tagma teonimică arhetipală Valac-Valac, dar şimai bine Vilah-Vilah, justifică, nu doar formareanumărului mare de teonime precreştine, ci şiforma pe care o au mai multe cuvinte, din în-treaga lume, referitoare la ideea de conducătorreligios sau laic. Vasta înrudire mitică a multelorteonime precreştine poate fi urmărită şi îndicţionarul de teonime de peste 850 de pagini allui Finno Magnusen [6]. Pentru a recu noaş te, odată în plus, vali -ditatea ei, este firesc să se constate că sintagmateonimică arhetipală Valac-Valac dedusă aici dinconsiderente de ordin mitico-lingvistic, este unaşi aceeaşi cu sintagma teonimică Volco-Blac,dedusă pe baza considerentelor de ordin icono-grafic, reunite în articolul „Zeus şi Dragonul Dacicpe Columna lui Traian” [7]. Validă, aşadar, prin faptul că se află la in-tersecţia a două căi de demonstrare strict dis-tincte, sintagma teonimică arhetipală Valac -Valac, de la care porneşte şi filiaţia iudaism-creş-tinism-islamism invocată iniţial, probează căDacia intracarpatică reprezintă vatra matricială areligiilor lumii, acolo unde densitatea maximă aamprentelor sale toponimice este de netăgăduit.Apartenenţa primului mare centru religios al lumii

la ţinutul dacic nici nu poate fi pusă la îndoială,de vreme ce a fost confirmată în mod explicit deistoricii antichităţii, pentru care Dacia Hiper-boreeană reprezenta spaţiul de unde au pornit înlume zeii odată cu preoţii lor, urmaţi de sibilelepurtând tablele şi cărţile de legi. Pentru rolul săuunic, Dacia Hipeboreeană a mai fost numităpână târziu, în perioada împăratului Traian, Axisboreus, Cardines Mundi, Kion Ouránou sauPolus geticus, ca semn că marile civilzaţii ale an-tichităţii i-au recunoscut statutul de vatră primor-dială a religiilor lumii cu importanţa sa eternă deAxis Mundi. Cum centrul primordial al religiilor lumiieste un dat imuabil, el va rămâne mereu acolounde a fost dintotdeauna, fără a putea faceobiectul disputelor politice şi a modelor de totfelul. Steaua Polară mai are o mişcare de prece-sie, centrul religios al lumii, niciuna. Istoria lumiil-a încremenit în Dacia, România de astăzi.

Bibliografie

1. M. Eliade, Nostalgia originilor, Editura Humanitas, Bucu-reşti 1994, p. 16.2. Georges Dumezil, Zeii suverani ai indo-europenilor, Edi-tura Univers Enciclopedic, Bucureşti 1997, p.2003. Drd.Alex.Mihăilă, Despre numele dumnezeiesc IAHVE,revista STUDII TEOLOGICE Seria III, Anul III, Nr.1/ 2007,p.27-414. G.L.Teleoacă, Unicul Ziditor, în ziarul CURENTUL din23-24 ianuarie 1999, p.245. S. Coryll, Valahia în Cartea Genezei, Editura PromediaPlus, Cluj-Napoca, 1996 mai ales paginile 72-74.6. V. Kernbach, Dicţionar de mitologie general, Bucureşti,19897. Magnusen Finno, Priscae veterum borealium mytholo-giae lexicon, HAVNIAE-SUMTIBUS LIBRARIAE GYL-DALIANAE8. G.L.Teleoacă, Zeus şi Dragonul Dacic pe columna luiTraian, Revista Nouă, fondată B.P.Hasdeu, Seria IV, AnulV, Nr.7(40)/2008, p.17-18

ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»Începând cu data de 1.01.2012,

preţul unui abonament la revista noastrăeste:

semestrial: 31 lei şi anual: 62 lei


magazin

12

Enigma de pe TiarantosTr. G. Getianu

CONCLUZII

Geţii sunt locuitorii spaţiului european în care autrăit din vremuri imemoriale, aşa cum se atestă de cer -cetarea ştiinţifică şi care s-au numit astfel pentru că aici, înzona Dunării inferioare au avut atât pământul roditor cât şiapele care le-au asigurat existenţa şi stabilitatea perma-nentă. Aşa se explică sensul numelui lor prin sensul celordouă elemente de structură ale cuvântului – GE = pământroditor, fertil, arabil, bun pentru lucru şi TI = apă curgă-toare (râu, pârâu) ş.a.

Dacii sunt locuitorii aceluiaşi spaţiu european, darcu preponderenţă intracarpatic care au avut mai puţinecondiţii naturale pentru agricultură, dar foarte favorabilepentru obţinerea şi prelucrarea metalelor, devenindmeşteşugarii cei mai iscusiţi, care au ridicat la un nivel înaltviaţa socială a întregii populaţii geto-dace. Asemeneageţilor, a căror atestare documentară o precedă pe cea adacilor, sensul numelui lor se explică prin sensul celor douăelemente de structură ale cuvântului – DA = producătoride metale, meşteşugari, făurari, fiarari şi CI (din TI) =apă curgătoare (râu, pârâu) ş.a.

Numele atâtor ape curgătoare, râuri şi pârâuri, dinspaţiul geto-dac: Tiarantos, Tiras, Tisa, Timiş, Timoc,Tismana, Tileorman ş.a. ne pot spune altceva decât ade-vărul?

Merită să reţinem ceea ce scrie Anton Dumitriu înstudiul, pe care l-am mai amintit, „Terra mirabilis”:

„Etnograful german Leo Frobenius, după ce acercetat vreo treizeci de ani viaţa şi obiceiurile triburilor denegri, a scris o lucrare intitulată „Paideuma”, în care a expusconcluziile pe care le-a tras din numeroasele sale observaţii.Teoria lui, extinsă asupra culturilor şi cercurilor de culturăde pe glob, are în centrul ei noţiunea de „paideumă”. Ter-menul acesta este grecesc şi înseamnă, în general, „ceeace este cultivat”, „ce s-a instruit” (elev sau discipol) etc. Darmai înseamnă şi „locul unde se învaţă”, „locul unde se pro-duce ceva”.

Această noţiune devine la Frobenius „sufletullocal”, esenţa psihologică a spaţiului geografic, care, alăturide natura organică şi anorganică, formează un al treileafactor (psihologic), şi care, împreună cu celelalte, determinăun numit cerc de cultură. (...)

Observaţiile pe marginea istoriei şi geografiei nefac să reţinem faptul că populaţiile unui spaţiu bine conturat

îşi au caracteristicilelor proprii, un modspecific de a fi şi, înacest sens, „paide -uma” lor (numele lor– n.ns.T.G.)

O anumităhrană, o anumităapă încărcată cuminerale specifice,un cer senin sau uncer mai mult noros, un spaţiu muntos sau de şes, cu o anu -mită configuraţie, toate acestea contribuie la formarea unuianumit tip de om, cu o viziune specifică a lumii, omulspaţiu lui local.

Pentru Lucian Blaga, spaţiul românesc devine„spaţiul mioritic”, pentru N. Miulescu în „Da.Ksa, God’sCountry”, p. 21, acelaşi spaţiu este „fortăreaţa carpatică”,exprimând sugestiv unitatea globală a ţării noastre (locuitoriiei s-au numit geto-daci, nu separat – geţi şi daci – n.ns.T.G.)şi mai ales „rezistenţa ei” la pătrunderile străine, care, chiarcând au avut loc, au fost macerate în laboratorul uman alacestui spaţiu, sau când i-a contrariat natura, au fost ex-pulzate din lăuntrul lui. Paideuma, aşa cum înţelegem noiacest concept, nu este numai „sufletul local”, ci şi am-bianţa unde hălăduieşte acest „suflet”. Se pot întâlnişesuri pretutindeni, se pot vedea munţi pe toate meridi-anele, poţi să dai peste fluvii, râuri şi mare oriunde, dar com-binaţia, armonizarea munţilor, şesurilor şi apelor în spaţiulnostru este o particularitate care o individualizează ca pe ofiinţă, prin trăsăturile ei personale.

Aceşti factori psihico-fizici au determinat ele-mentele antropologice şi psihice ale geto-dacilor, careau fost atât de puternice, încât ele sunt prezente şiastăzi ca nişte vârfuri rămase la suprafaţă, fără ca noisă mai fim conştienţi de adâncimea originii lor. (subl.ns.)

Forţa acestor elemente (pământul, apa, munca,priceperea ş.a. – n. ns.) s-a tradus în timp prin: unitatea lim-bii pe tot teritoriul (...), fenomen care rar se întâlneşte.

Nicolae Iorga – marele istoric al neamului româ-nesc şi al lumii totodată –, referindu-se la formarea poporu-lui român, are o intuiţie genială asupra „Raiului biblic”,existent în gândirea populară, scriind:


magazin

13

„În general, poporul n-a pierdut amintirea locurilorunde au trăit strămoşii vieţii româneşti de azi. Le amintescpovestind despre urmele lăsate de uriaşi, de letinii păgâni(LE.TI.NI!! – subl.ns.) şi de jidovi, ceea ce pare să de-finească, în legătură cu tradiţiile biblice, unicitatea rasei celeimai vechi (rasei primare străvechi).”

(Hist. Des Roumains et de leur Civilisation)Toate acestea „arată un trecut al acestui pământ,

al acestor oameni, care trebuie sondat, dacă vrem săînţelegem ce s-a petrecut şi ce se poate petrece în acestţinut. Nu-i vom spune nici „spaţiul mioritic”, nici „fortăreaţacarpatică”, nici „paideuma” daco-romană, ci simplu „TerraMirabilis – Ţara Minunată”.

Şi încă ceva:„Destinul unui neam nu este decât istoria lui im-

plicită şi istoria nu este decât destinul explicit. Aparţinemacestei istorii, fiindcă istoria acestui pământ şi a acestuineam ne-a imprimat un destin, în care suntem, fiecare dinnoi, un element, anonim sau nu.

Istoria neamului românesc determină destinuloricărui român, destin care, ca şi fluviul, îl poartă ca pe unval pe drumul prescris de geografie şi de timp. Aşa a simţit,probabil, şi Eminescu în versurile:

„Căci a voastre vieţi cu toate sînt ca undele ce curg,Vecinic este numai rîul: rîul este Demiurg.”

(Scrisoarea IV)

„Din munţi bătrâni şi din păduri măreţeSe nasc izvoare, ropotind se plimbă,Deprind pe rând oceanica lor limbăŞi sunt în codri pustnici cântăreţe.

Spărgând prin stânce albia lor strâmbă,Se leagăn line şi fac valuri creţe.În drumul lor ia firea mii de feţe –Aceleaşi sunt, deşi mereu se schimbă.

Dar cu adâncul apei s-adânceşteÎn glasul lor a sunetului scară.Devine tristă – rânduri – rânduri creşte,

Pân’ ce urnindu-se în marea-amară-Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugeşte –Al tinereţei dulce glas de mult uitară.”

Eminescu – Coborârea apelor

RESTITUIRI - ORFEU/ ORPHEUS, UN GENIU ŞI UN ZEU AL DACIEI MARI

Dr. Simona CondurăţeanuII

O altă legendă posibilă legată de moartea luiOrfeu, puţin cunoscută internaţional, există în JudeţulOrhei din Republica Moldova. Rezervaţia şi sitularheologic Orheiul Vechi de pe malul drept, înalt alrâului Răut/ Reut la confluenţa cu Nistrul are vestigiiumane din Paleolitic, Neolitic - cultura Cucuteni-Tri-pole, Epoca Bronzului, ruinele unor cetăţi geto-dacedin blocuri de calcar şi pământ (sec. XII î.C.) laŢipova, Horodişte, Lalova şi Saharna, un oraş din pe-rioada Hoardei de Aur (sec. XIV), un altul medieval(sec. XIV-XVI) etc. În vecinătatea Mănăstirii Ţipova/Ţipăt (sec. VI) se află 500 de semne, desene şi in-scripţii rupestre străvechi, numeroase sanctuare, pre-cum şi nişe troglodite locuite de eremiţi până laînceputul sec. XX. Acolo, la baza stâncii unde seprăvăleşte cascada Răutului înaltă de 10-16 m, într-onişă este mormântul lui Orfeu, acoperit de o lespedede piatră cu 7 găuri. Deoarece există 7 note muzicale,iar lira lui Orfeu avea 7 coarde, cifră sacră (Lucian din


magazin

14

Samosata, sec. II î.C, I. Acsan, p. 53), presupunem cărespectivelor orificii le corespunde intenţia crerii unuiinstrument muzical hidraulic, ce folosea căderea apeipentru obţinerea unor efecte sonore, aidoma orgilorde apă antice şi medievale. Etimonul Orhei denu-meşte un deal întărit, o cetăţuie, o curte boiereascăpărăsită (Lexiconul termenilor antropici din limbaromână în Basarabia; extras din Arhivele Basarabiei,1931, nr.1-4, Chişinău). În România există acelaşioiconim Orheiul Vechi (jud. Bistriţa Năsăud) cu di-verse variante - Odorhei (jud. Harghita), Odrihei (jud.Mureş), considerate de I. Iordan (Toponimieromânească, 1963, Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, p.309), şi C. Suciu (Dicţionar istoric al localităţilor dinTransilvania, 1966, Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti, vol.II, p. 19), de origine maghiară, provenite din vár cusensul de “cetate, locul unei vechi cetăţi sau staţiunipreistorice”; dezbaterile pot continua.

Orfeu a pierit ca un martir în conflictul dintreconservatorism şi un cult inovator. Doctrina lui, per-petuată de către discipoli şi alte personaje purtând nu-mele de Orfeu, a căutat să răspundă întrebărilor legatede relaţia om-infinit, putere şi necunoscut. Catarsisul/ purificarea a devenit tendinţa religioasă a tracilordin nordul Bulgariei, Dobrogea etc. Zamolxis însuşia predicat sobrietatea la geţi (I. Todorov, p. 47). Im-nurile Orfice transmise oral, aidoma celor homericescrise ulterior, au suferit pe parcurs modificări datorităbarzilor frăţiei orfice, care le recitau ocazional. Elepot fi considerate în mare măsură opere colective,culte, anonime, pseudo-orfice. E. Schurė (p. 238)citează câteva titluri de cărţi orfice pierdute, atribuiteacestui iniţiat: Argonauticele; Demetriadele – poemasupra mamei zeilor, căreia îi corespundea o Cos-mogonie; cântecele sacre ale lui Bacchus; Vălul /Plasa sufletelor - arta misterelor şi a ritualurilor,Cartea mutaţiilor – chimie, alchimie, Coribantele –misterele terestre şi cutremurele de pământ; Anemo-scopia – ştiinţa atmosferei; o botanică naturală şi ma -gică. Postum figura, destinul şi învăţăturile orfice auimpresionat omenirea în varii domenii culturale. Eleste considerat creatorul lirei cu 7 coarde, preluate dela Apollo. Orfeu a intrat în cultura universală drept:poet recitator, cântăreţ, instrumentist prestigios, psi-hoterapeut, iniţiatorul grecilor în astrologie şi în ca -lităţile sacre ale pietrelor rare, un civilizator şi unîndrăgostit nefericit. În continuare, vom prezenta suc-cint câţiva oameni de cultură inspiraţi de viaţa şi operanemuritoare a dacului Orfeu.

LITERATURĂ, FILOZOFIE ŞI ISTORIEImperiul Roman – Publius Vergilius Maro

(sec. I î.Ch.), în poemul Georgicele (37-30, î.C.) arată

că Orfeu a incarnat religia salvării prin artă. PubliusOvidius Naso (43 î.Ch – 17/ 18 d. Ch.), în compendiulversificat de legende greco-romane Metamorfozele(cărţile X-XI) evocă călătoria lui Orfeu în lumea um-brelor şi revenirea pe pământ. Acestor autori li seadaugă operele şi meditaţiile pe această temă ale la-tinilor Seneca, Lucan, Martial, Boethius. Italia – înDivina Comedie (1307-1327) poetul Dante Aligheri,vizitând Infernul condus de Vergiliu, întâlneşte în Cer-cul I – Limbul pe Orfeu alături de Homer, Horaţiu,Ovidiu, Platon ş.a. Poetul şi umanistul AngeloPoliziano, plasând subiectul în contemporaneitate,narează mitul lui Orfeu şi Euridice în Povestea luiOrfeu (1480). În sec. XV Constantin Lascaris, au-torul poemului Prolegomenele (Introducere) despreOrfeu, tradus din greacă în latină de filozoful florentinMarsillio Ficino, se preocupa de problema destinuluiuman. Franţa – Hugo de Orleans (sec. XI) dedicăsemizeului Orfeu un poem de 53 de versuri; Pierre deRonsard (sec. XV), Orfeu în formă de elegie; Lecontede Lisle a tradus Imnurile lui Pseudo-Orfeu (1868);Pierre Emmanuel, Mormântul lui Orfeu (1941); Vic-tor Segalen, Orfeu Rege (1927); Jean Cocteau, Orfeu(1933); Paul Valery (1871-1945), sonetul Orfeu;Marcel Camus, Orfeu Negru (1959). Poetul şi criticulde artă Guillaume Apollinaire, autorul Bestiarului sauCortegiul lui Orfeu (1911), boteza cu numele de or-fism (1913) tendinţa picturală legată de armonia cu-lorii pure la Robert Delaunay; piesele suprarealiste alelui Jean Cocteau, Orfeu (1925) şi Jean Anouilh, Eu-ridice; Margueritte Yourcenar (sec. XX), Noua Eu-ridice. Germania - Austria - Rainer Maria Rilke,Sonetele lui Orfeu (1928); Gottfried Benn (1886-1956), Moartea lui Orfeu; Oskar Kokoscha, Orfeu şiEuridice (1918) Marea Britanie – balada anonimă SirOrpheo (sec. XIV); Robert Henryson (sec. XV) –Orfeu şi Eurydice; Francis Bacon (1561-1626),Orfeu sau filozofia (1610); A. D. Hope, Orfeu, poem;Percy B. Shelley (1792-1822), Orfeu; Russel Hoban,în The Medusa Frequency (1987) transpune legendalui Orfeu în lumea publicistică londoneză. Spania –Catalonia – Bernat; Metge (sec. XIV), Visul; Lope deVega, (1630), Soţul cel mai statornic; Pedro Calderonde la Barca (sec. XVII), Divinul Orfeu. România -printre poeţii şi exegeţii lui Orfeu (sec. XX) senumără: M. Eminescu, Memento mori (1872); VasileVoiculescu, sonetul Orfeu (1944), Radu Boureanu,Orfeu în Rodopi (1961); Romulus Vulpescu, Orfeu(1965); A. E. Baconsky, Înceţoşatul Orfeu din Echi-noxul nebunilor şi alte povestiri (1967); Istvan.Horváth, Euridice (1967); T. George, Orfeu (1970);Laurenţiu Fulga, Moartea lui Orfeu (1970); Şt. Aug.


magazin

15

Doinaş, Sonete către Euridice (1975); OctavianPaler, Orfeu (1975); I. Brad, Orfeu (1976); CornelCăpuşan, Orfeu: motivul permanenţei în lirica Re-naşterii (1978); L. Călin, Cu Orfeu (1979); Gr. Con-stantinescu, Cântecul lui Orfeu (1979); Ion Acsan,Imn către Orfeu (1932), Orfeu şi Euridice în liricauniversală (1981), unde prezintă o listă tematică delucrări şi traduceri proprii; George Călinescu, Doinalui Orfeu (1963); Lucian Blaga, Epitaf pentru Eu-ridike (1962); Nichita Stănescu, Euridice. (1965.Canada – Davies Robertson, Lira lui Orfeu (1988),lucrare alegorică cu teme filozofice. D. G. Jones, po-emul Fraze de la Orfeu. S.U.A. – TennesseeWilliams, Coborârea lui Orfeu în Infern, dramă legatăde violenţă şi injustiţia din comunităţile sudiste. Ho-race Gregory (1962) – poemul Orfeu, care a îmblânzitCerberul cu lira pentru a intra în Infern. Brazilia – V.Mello de Moraes, Orfeu da Conceiçao (1956) din Riode Janeiro, ecranizat ca Orfeu negru de M. Camus.Legendele orfice au fost abordate şi de literatura şti-inţifico-fantastică.

MUZICADintre cele peste 50 de lucrări cu această

temă, inspirate din vechile mituri, spicuim opere din:Italia – Ottavio Rinuccini (1562-1621), Dafne, Eu-ridice şi Ariana. Jacopo Peri şi Giulio Caccini(1601), Euridice; Claudio Monteverdi (1607), Orfeu,în care pentru prima dată în istorie exista o unitateîntre dramă şi muzică; Luigi Rossi, Orfeu (1647),prima operă italiană scrisă pentru publicul din Paris.Germania – Chr. Willibald Gluck, Orfeu şi Euridice(1762) etalează grandoare, demnitate şi calitate dra-matică. Rusia, Igor Stravinski, Orfeu (1947/ 8).Franţa – Georges Auric, Orfeu, muzică de film (1949)pe un libret de J. Cocteau. Austria – Krenek Ernst,Orfeu şi Euridice (1923) pe libretul pictorului poetOskar Kokoschka. Marea Britanie – HarrisonBirtwisle, Masca lui Orfeu (1962). România – Gh.Dumitrecu, Orfeu prinţul trac prezintă arta stimulatăde iubire, care la rândul ei se înalţă prin artă. Muzicapolifonă produsă de harfe, lire şi flaute, valorizeazăcolindele şi tragismul funerar al bocetelor (R. Vulcă-nescu, p. 627/8). George Enescu, Suita lirică arereferiri la misiunea sacră a muzicii în sensul promovatde Orfeu (M. Al. Orescu, p. 134). Spania – Barcelona,Corul Orfeo Catalana creat în 1891, pentru care afost construit Palau de la Musica Catalana de arh.Domenech I Montaner. Printre dirijorii faimoşi aicorului s-a numărat şi românul Sergiu Comisiona.S.U.A. - Clubul Orfeu înfiinţat la Philadelphia (1759)este una din primele organizaţii muzicale mondiale.

Brazilia – Jobin Antonio Carlos, Orfeu da Conceiçao(1959).

ARTE PLASTICEMozaic – Roma antică - Orfeu cu lira; Orfeu

vrăjind fiarele, Muzeul din Palermo.Sculptură – Grecia – Alcamene, Orfeu, ba-

sorelief (sec. V. î. C.). Suedia - Carl Miles, Fântânalui Orfeu (1936), Stockholm. Franţa – AugusteRodin, Orfeu (1892), Muzeul Rodin, Paris; Orfeu şiEuridice, Muzeul de Artă Metropolitan, New York,S.U.A., lucrarea face parte din panoul „Poarta Infer-nului”, o interogare asupra destinului. Spania – LluisMillet, Orfeu, basorelief la Palau de la Musica Cata-lana, Barcelona. S.U.A. - R. Lippold, Orfeu şi Apollo,New York, Filarmonica Avery Fischer Hall; JamesHunter, Orfeu, Muzeul de Artă Metropolitan, NewYork.

Pictură – Grecia - Vase antice. Franţatablourile tematice aparţin neoclasicismului - NicolasPoussin, Orfeu şi Euridice (1689), Muzeul Luvru,Paris; romantismului - Eugène Delacroix, Orfeu;simbolismului - Gustave Moreau, desene în peniţă şituş ce au precedat tabloul Orfeu (1865) în care otânără tracă poartă pe liră capul poetului, Muzeul deArtă Orsay, Paris; Orfeu la mormântul lui Euridice(1891), Muzeul G. Moreau, Paris şi Odilon Redon,Orfeu (1903), pastel, Muzeul de Artă Cleveland,S.U.A. Brazilia – Jobin Antonio Carlos, Orfeu negru(1959). România – operele sculptorului ConstantinBrâncuşi şi pictorului Sabin Bălaşa au interpretărisimboliste ale mitului Orfeu.

Legenda lui Orfeu a fost adoptată şi perpetu-ată mai curând de greci decât de geto-dacii re-cunoscuţi prin modestia lor, care de-a lungul timpuluiau considerat că un lucru evident nu trebuie repetatpână la saţietate. Mitologia elenă bogată şi nuanţată,niciodată trecând sub tăcere personajele proeminentesub aspect cultural, religios şi eroic cu care a venit încontact, şi-a însuşit multe figuri importante dinarealele ei de interferenţă. Acestea au devenit treptatprin reluarea şi colportarea povestirilor de către barziigreci, reprezentative pentru istoria proprie, înnobilatecu titlul de zei, semizei şi eroi. Permanentul contactsocio-economic dintre greci şi populaţiile unor noi te -ritorii s-a tradus prin aculturaţie, asimilare şi contopiremai ales în folosul primilor, care şi-au îmbogăţit epo-sul, motivându-şi astfel superioritatea. Această os-moză, începută în perioada expansiunii colonialecomerciale, a favorizat avântul cultural extraordinarşi experienţa poporului grec, ce a propagat şi a impuspropria limbă şi elenismul, care au dobândit titluri


magazin

16

milenare de eleganţă, pecetluite de cuceririle luiAlexandru Macedon pe trei continente. Deoarecelimba şi cultura greacă au fost cele mai răspândite înimperiul roman, origina reală a multor personaje is-torice, de cele mai multe ori eludată, a fost preluatăca atare.

O învăţătură deductibilă este că popoarelecare nu-şi promovează personalităţile marcante dinţară sau din afara hotarelor, riscă să le piardă definitiv.Totodată, multe figuri proeminente în varii domenii,originare din spaţiul traco-getic, au fost omise eronatde superficialitatea şi girul unor cercetători reputaţi,grăbiţi să-şi ofere serviciile.

BIBLIOGRAFIE* Acsan, I., 1981, Orfeu şi Euridice în literatura universală, Edit.Albatros, Bucureşti.

* Daniel, C., 2011, Misteriile lui Zamolxis, Edit. Harald, Bu-cureşti.* Densuşanu, N., 2000, Dacia preistorică, Edit. Mentor, Bu-cureşti.* Drăgan, I. C., 1976, Noi tracii, Edit. Scrisul Românesc, Craiova.* Eliade M.,1981, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Edit.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.* Iscru, G. D., 2010, Strămoşii noştri reali geţii-dacii-tracii-illirii,Edit. N. Bălcescu, Edit. Mica Valahie, Bucureşti.* Lovinescu, V,, 1994, Dacia hiperboreană, Edit. Rosmarin, Bu-cureşti.* Orescu, Al. Michaela, 2010, Soarele Carpaţilor, Edit. Amurgsentimental, Bucureşti.* Sârbu Antonina, Ladaniuc, V., 1995, Mănăstiri Basarabene,Edit. Ziarul Moldova Suverană, Chişinău.* Schurė, Eduard, 1935, Les grands initiės, Edit. Libraire Acad.Perrin, Paris.* Todorov, Y., 1987, Thracian culture, Edit. Sofia Press.* Vulcănescu, R., 1985, Mitologie românească. Edit. AcademieiR.S. România, Bucureşti.

Ancient proofs certify theThracian musicality and conse-quently of Getae and Dacian po -pulations, which sang theirrecitations, missions, laws andprayers playing at cither, pipe orsyrinx. The most important of theirsinger Orpheus was born in Thra-cian plain near Hebrus/ Maritsariver (act. Bulgaria). This son ofThracian Muse Calliope and KingOeagrus, was educated during 20years in the mystical field by thepriests of Cabiri religious cultfrom Samothrace island and laterin Memphis by Egyptian priests.After this term, he became himselfa great initiate of a new cult – Or-phism. In this tradition, he waspromoted as religious reformer,physician and psychotherapist. Hisdoctrine about spirit survival afterdeath grouped together know -ledges on religious base sustainingstrict moral conduct, austerity, pu-rity, brotherhood, empathy andlove toward people and nature,voluntary luxury abstinence.

These norms influenced the reli-gious and philosophical trendsfrom Mediterranean basin coun-tries starting with Pithagorean,Zamolxian, Platonician, Essenianand Christian ones. Orpheus triedto convert the religion of Thraciangod of vine Dionysos in a goodsense and calm down his Mae-nades/ Bacchantes, a savage groupof female devotes. Beautiful songsof Orpheus gathered around himwild animals, trees, stones, moun-tains and the rivers stopped also tohear him. His journeys includedtravels so far as on Don riverplains across Dacia, searchingGold Fleece together with Argo -naut ship’s crew or his dramaticdescent in underworld trying tobring back alive his dead belovedwife Eurydice. A fierce band ofMaenadas came upon the gentlemusician, killed him and threw hishead and lyre in Maritsa river.

His head floated on sea tothe shore of Lesbos island, where

Muses buried him. Another legendfrom Rep. Moldova (Orheicounty) told us that near Ţipova/Tsipova Monastery there is Or-pheus gravestone at the base ofRăut/ Reut waterfall. This grave-stone has 7 holes – holy number ofmusical notes and Orpheus ownlyre chords too. It could be a pri -mitive hydraulic instrument madefor a strange music similarly to “ascream/ ţipăt” (Romanian lan-guage), what means the monasteryname, where there was a perma-nent life from Paleolithic time. Or-pheus and his closed followerspseudo-Orpheus created severalpoems and books, fragmentarytransmitted to us. This Godlearned Greeks the sacred virtuesof stones and astrological zodiacalsignes. Lyre constellation is con-nected with him too. The secondpart of this paper records somecultural aspects and their authors,impressed by Orpheus life and hismoral teachings.

SUMMARYRESTITUTIONS -

ORPHEUS, A GENIUS AND A GOD OF GREAT DACIA


magazin

17

Cetatea getică SALSOVIA(Beştepe, judeţul Tulcea)

istoric Nicolae Nicolae

Situată la o distanţă de ≈ 3km nord/est de localitatea Beştepe(„Cinci munţi” în limba turcă) estenumită în antichitate, dar şi în epocamedievală, Salsovia. Acest numel-a avut atât cetatea, cât şi localitateadin imediata apropiere, până la anul1420, când turcii îi schimbă numeleîn Beştepe.

Cetatea de secol VII a.CHR: iese în evidenţă prin ingenio -zitatea soluţiilor tehnice găsite deconstructorii geţi, care au îmbinatperfect avantajele naturale cu celeartificiale create de ei.

Cele două valuri de pământ din jurul cetăţiicu o suprafaţă de 25 ha, cât şi construcţiile interioareau un aspect de metropolă, unde în sec. IV atingeapogeul unui puternic centru politic, militar, comercialal civilizaţiei getice.

Cetatea trece prin toate epocile dar rezistăpână la venirea turcilor. Un document medieval aflatla Constantinopole spune că cetatea Salsovia alimentaritmic, cu produse cerealiere, zona Galata Sarai dinTurcia. Cercetările arheologice făcute în anii 1960 –1964 de arh. Simion Gavrilă au scos la lumină foartemultă ceramică getică, foarte puţină ceramică romană

sau grecească, chiar dacă aici a staţionat Militis QuintiConstantiani. În sudul cetăţii s-a descoperit o bisericăcreştină de secol VI p.CHR., apărată la rându-i, de unalt val de pământ.

Ceramica, cărămizile, ţiglele, olanele sunt înmarea lor majoritate de sorginte getică.

În urma săpăturilor din anii 1960 – 1964 s-agăsit o diplomă militară şi o inscripţie închinată luiDeus Santacus din timpul lui Lucinius (322) p.CHR.

Tot la Salsovia a funcţionat secole de-a rândulo reşedinţă episcopală creştină începând cu anul 532p. CHR.

Cercetările arheologice nu sunt finalizate, elefiind întrerupte, din anul 1964, sau mai bine zis sunt

abandonate, cauza princi-pală fiind slaba prezentareprin artefacte a epocilormult căutate, adică romană,grecească, romano-bizan-tină şi bizantină.

Cetatea Salsovia aavut o importanţă majorăatât din punct de vedere alschimburilor comerciale pebraţul Sf. Gheorghe (Stro -ma), cât şi din punct devedere militar.

Va urma


magazin

18

III. SIMILITUDINI ŞI IDENTITĂŢI ROMÂNO - SANSCRITE

În toamna anului 2009, adunându-se maimulte comunicări de la Congresul X de Dacologie,comunicări care impuneau şi necesitatea reorientăriinoastre către spiritualutatea Indiei antice, spiritualitateclădită pe temelia VEDELOR – izvoare istorice alearienilor, poporul primordial al Europei, a cărui patrieoriginară se înscrie în Spaţiul european al Vechii Dacii–, izvoare duse până în India de „roiurile” de-mografice pornite de pe vatra „bătrânului continent”şi consemnate acolo în limba sanscrită, am gândit săpropunem revistei noastre, „Dacia Magazin”, de-schiderea unei rubrici permanente cu titlul: „Din nouspre India”. În această rubrică urma să se publice lu-

Vă propunem, prinacest titlu, o nouă rubrică.

Noi ştim că teza falsă a„romanizării Daciei” persistă în lumeaştiinţificilor cu blazon înalt; că orgoliilegenerate de persistenţa ei sunt greude depăşit; că falsificarea identităţiinoastre naţionale reale a fost recon-firmată în anul 2007 prin politica edu -caţională guvernamentală; că, dinaceastă cauză, de un secol şi jumă-tate, ne-a fost, oficial, obturat drumulspre importantele izvoare ale pri -milor noştri strămoşi, ARIENII, înain-taşii strămoşilor traco-geto-daci –VEDELE CARPATICE –, ajunse, prin„roiuri” umane până în India, unde, petemeiul lor, s-au pus bazele unei noicivilizaţii, cu similitudini şi identităţi

ce se regăsesc în înţelepciunea,

spiritualitatea şi limba arhaică a celorrămaşi acasă, în Vatra DacieiEdenice, Ţara Zeilor.

Ştim că iniţiativele particu-lare de până acum au ţinut totuşitrează ideea regăsirii acestor simili-tudini şi identităţi.

Revigorarea Mişcării noas -tre dacologice, prin aportul, în primulrând, al doctorului Napoleon Săvescuşi al Societăţilor cultural-ştiinţifice deprofil, ne-a dat speranţa reluării efor-tului de studiere a acestor izvoare, acoroborării lor cu cele din Vatra VechiiDacii, pentru mai buna cunoaştere aistoriei noastre naţionale, dar şi acelorlalte naţiuni surori, ce se reven-dică din strămoşii arieni ai bătrânuluicontinent şi nu numai.

Câteva studii au fostpu blicate şi până acum, ale unorcercetători precum Gheorghe Şeitan,Eugeniu Lăzărescu, Mioara Căluşiţă -Alecu, Simona Condurăţeanu ş.a.,dar, de aici înainte, des chidem orubrică specială. Aceasta, şi ca unomagiu pentru „sora” indiană a luiMihai Eminescu, Amita Bhose, carenu întâmplător a înţeles şi s-a apropiatatât de mult de personalitatea, sensi-bilitatea şi creaţia poe tului nostrunaţional, apărându-i memoria.

Publicăm acum, pentru în-ceput, studiul domnului profesor G.D. Iscru, text argumenativ, dar şi ilus-trativ în acelaşi timp, pentru pro -punerea avansată de Domnia Sa.

Redacţia

Motto: „Eminescu a fost un om extraordinar”(Amita Bhose)

EMINESCU,AMITA BHOSE şi

DACOLOGIA1

Conf. univ. dr. G.D.Iscru

Amita Bhose


magazin

19

crările dacologilor noştri referitoare la similitudini şiidentităţi româno-indiene. Căci arienii rămaşi „acasă”au continuat să trăiască pe aceleaşi coordonate vedice,cu aceeaşi limbă şi spiritualitate. Era firesc, deci, săapară similitudini şi identităţi în ambele spaţii atât deîndepărtate unul de altul – evident, cu modificări ul-terioare în funcţie de evoluţia specifică a fiecăruispaţiu. Şi, cum spiritualitatea indiană a conservat înscris temelia vedică, cercetări anterioare arătaseră şila noi că, studiind-o, putem avea întrânsa un sprijinsubstanţial pentru reconstituirea istoriei noastre, chiardacă un orgoliu, nefiresc în ştiinţă, a oprit istoriografiaindiană de profil să recunoască venirea arienilor dinEuropa iar spaţiul Daciei Vechi a fost mult nedreptăţitîn istoriografia europeană. Numai că, spre paguba şti-inţei noastre istorice, cu implicaţii negative în planpolitic-naţional, sub perseverentul prozelitism al Bi -sericii romano-catolice, dublat de presiunile şi inge -rinţele arogantului Occident politic şi militar, dar şidatorită unor cărturari autohtoni formaţi şi îndoctrinaţila şcoli iezuite ale Apusului – de la marii cronicari aiveacului al XVII-lea la Dimitrie Cantemir (surprinză-tor!) şi la „Şcoala Ardeleană”, continuând cu prea-credulii romantici ai secolului al XIX-lea şi cu urmaşiilor, până azi –, istoriografia noastră în domeniu intraseprea uşor sub obedienţa tezei false a „romanizării Da-ciei”, teză cu implicaţii puternice în politica edu-caţională a guvernanţilor. Ca atare, oficial, respectivaistoriografie a început să nu-i mai considere, dinizvoarele istorice, pe strămoşii reali, cărora un marepoet, prea credul şi el, Vasile Alecsandri, într-o poezie,pusă şi pe portativ, premiată de Europa, „romanizată”şi ea, a cântat „prohodul” strămoşilor, secundând pe„viteazul” ostaş roman trimis de „Roma cea bătrână”să-i nimicească pe „barbarii” carpato-dunăreni. Deasemenea, mari arheologi şi istorici ai Antichităţiinoastre s-au străduit să „înmormânteze” opere carepuseseră în evidenţă, în întinsa Vatră a Daciei, patriaoriginară a străvechilor strămoşi arieni şi însăşi carteaDacia preistorică a lui Nicolae Densuşianu, să mini-malizeze, să marginalizeze, să maculeze, atunci cândnu le ignora, iniţiative şi opinii ale unor „nespecialişti”(personalităţi din alte domenii ale ştiinţei), care „în-drăzneau” să atragă atenţia asupra erorii şi lipsei delogică prin care excela teza „romanizării”. În sfârşit,acei „mari” arheologi şi istorici lăsau „cuvânt testa-mentar” progeniturilor să persevereze în ... eroare dineroare.

Drept consecinţă, „adăpându-se” şi dineroarea istoriografiei europene care, „reperându-i” înizvoare, îi numise „indoeuropeni” pe acei arieni

(ksatryas) care, învinşi într-un război în India, relu-aseră drumul spre patria originară, unii rămânând petraseu, alţii reuşind să revină chiar în „Ţara Zeilor”,Dacia edenică, deci istoriografia noastră în domeniu„blocase” drumul către spiritualitatea indiană.

La noi, spiritualitatea vedică, ariană, şi ceaa urmaşilor, traco-geto-dacii, până nu demult, n-a fostdepistată în izvoare autohtone scrise, care lipseau, dars-a păstrat în izvoare de tradiţie, „arhiva vie a poporu-lui”, cum i-a spus Nicolae Densuşianu. Iar cândizvoarele scrise autohtone au început să apară – de-scoperirile arheologului român Sofia Turmă, mai noutulburătoarele Tăbliţe de la Tărtăria, descoperite dearheologul Nicoale Vlasa, cărora mişcarea Dacolo -gică, prin dr. Napoleon Săvescu, le-a dedicat un mo -nument, şi încă mai tulburătoarele „Tăbliţe de laSinaia”, publicate de ing. Dan Romalo, câte mairămăseseră în depozitul Muzeului de Arheologie –,asupra lor s-au repezit „ştiinţificii” şi „romanizatorii”cu acuzaţia că sunt „artefacte externe” sau „falsuri”.„Romaniştii”, de voie, de nevoie, au consemnat totuşispiritualitatea „Daciei preromane” nu şi din etapa ul-terioară (căci, după „ştiinţa” lor, romanii nu doar i-aubiruit pe daci, ci i-au şi exterminat, pur şi simplu!), auconsemnat-o din izvoare greceşti şi latineşti, ai cărorautori însă, netrăind în Spaţiul Daciei edenice, printreoamenii pământului, n-au înţeles-o şi au prezentat-osuperficial. Mai nou, un titrat universitar, de inspiraţie„exotică”, a repudiat această spiritualitate sub cuvân-tul, infamant atunci, de „barbarie”, căci civilizaţia,după ştiinţa sa, şi-ar fi avut „sălaşul” numai în lumeagrecilor2 ... Iar mişcarea dacologică a fost şi este încă„tratată” de „ştiinţificii” autohtoni cu tăcere şi ostli-tate.

Astfel, când o elită istoriografică europeană,începând din secolul al XIX-lea, îşi focaliza efortul şicătre spiritualitatea Orientului, cu deosebire cea indi-ană, pentru noi drumul către această spiritualitate cutemelie ariană/vedică rămânea închis prin „bolo-vanul” pus pe cale de către „ştiinţificii” Academiei,cu implicaţii grave şi în plan politic-naţional.

Ar mai fi rămas amintita cale a cunoaşterii eiprin izvoare de tradiţie, cum am spus, asupra căroraatrăsese atenţia Nicolae Densuşianu şi le folosise înopera sa. Dar „ştiinţificii” noştri, respingând Daciapreistorică a acestui autor, au respins şi izvoarele detradiţie, lăsându-le pe seama mitologilor, folcloriştilor,etnologilor. Aceştia, e drept, şi-au făcut onest şi com-petent datoria de a le culege, a le interpreta chiar, darcelor mai mulţi le-a lipsit suportul ştiinţei istorice. Mainou, un pretins istoric, adorat ca oracol de o anumită


magazin

20

presă, un ins care nu ştie ce este acela un mit, s-a por-nit să „demitizeze” istoria naţională, iar după „mo -delul” lui a apărut un „cârd” de „demitizatori”.

Prin urmare, revenind la cuvântul de început,am gândit că în revista „Dacia Magazin” era firesc săexiste o rubrică permanentă dedicată cercetărilorromâneşti de „Indianistică”, de fapt o cale de „recu-perare”, cât se va putea, a spiritualităţii, a înţelepciuniistrămoşilor arieni şi traco-geto-daci, dar şi a„părinţilor din părinţi”, care au cultivat-o şi au ampli-ficat-o.

Neputându-se deschide atunci aceastărubrică, reluăm acum acest demers. Căci cercetări îndomeniu au fost realizate în mişcarea noastră daco-logică, unele publicate: un „serial” al d-lui ing. Euge-niu Lăzărescu sub titlul „Similitudini şi identităţiromâno-indiene”, alte comunicări ale d-nei MioaraCăluşiţă Alecu şi ale d-lui Gheorghe Şeitan.

Un reviriment a fost – şi putea să fie şi maimult, dacă nu s-ar fi interpus „blocajul” altor „ştiinţi-fici” – venirea în România a indiencei Amita Bhose(1959, cu stabilire definitivă din 1971). După opregătire universitară în ştiinţe exacte, dar şi opregătire filologică, în patria sa, a ajuns la noi cadrudidactic la Universitatea din Bucureşti. A activat încalitate de cercetătoare, scriitoare, traducătoare, avândun loc aparte în peisajul cultural românesc – reţinemdin prezentarea cărţii sale lansată recent (Op. cit., p.2) –, cu contribuţii în presa românească şi indiană.S-a ataşat foarte mult – se va înţelege de ce – deRomânia şi de cultura noastră naţională, pe care le-apopularizat şi în ţara sa.

Dintre scriitori, s-a apropiat – am zice, închipul cel mai firesc (şi iarăşi se va înţelege de ce) –de Eminescu, în creaţia căruia a constatat „influenţeindiene” (nu întâmplător am pus expresia întreghilimele – vezi mai departe).

Stăruind cu pasiune şi erudiţie asupra creaţieilui Eminescu, i-a tradus, pentru India, un întreg volumde poezii, pentru a-l face „simţit” şi „acasă” celor pecare îi ştia cu simţire asemănătoare, imprimată de laorigini de aceeaşi temelie vedică. A stăruit asupraprozei literare a lui Eminescu şi a elaborat un studiuamplu: Proza literară a lui Eminescu şi gândirea in-diană, studiu inclus în vol. VII (1977) din ediţia aca-demică a operei eminesciene. Dar cel mai mult AmitaBhose a stăruit, ca specialist, asupra manuscrisuluitraducerii lui Eminescu după Franz Bopp: Gramaticasanscrită a acestuia (Gramatica critică abreviată a lim-bii sanscrite), din care a avut timp să traducă circadouă treimi şi Dicţionarul sanscrit-latin, din care a

avut timp să traducă doar 49 de pagini. Amita Bhoseapreciază că „Eminescu ştia aproximativ 2500 de cu-vinte sanscrite, ceea ce nu-i prea mult în raport cu vo-cabularul imens al acestei limbi, dar nici prea puţin”(op. cit., p. 24).

Prin acest fapt în sine – stăruinţa asupra tra-ducerilor –, Amita Bhose, care aprecia într-un interviucă „Eminescu a fost un om extraordinar” (s.n.), a con-solidat unul din argumentele decisive contra tezeifalse (ca să folosim un cuvânt blând, totuşi!), privi-toare la „nebunia” poetului naţional, din anii 1883-1889, teză menită să acopere, atunci şi în continuare,sadicul asasinat. „Sora” indiană a lui Eminescu a fostimpresionată „în primul rând şi cel mai important”,spune ea, „de scrierea lui perfectă” şi de „o caligrafieimpecabilă” (în alt loc, p. 17), de foarte bunacunoaştere a principiilor fonetice, „deşi se pare că nua auzit niciodată un indian vorbind” (p. 31, s.n.). Ademonstrat şi a apreciat cunoaşterea limbii sanscritede către acesta, reflectată în fidelitatea traducerii, în„perfecţiunea scrisului în devanagari, un scris extremde dificil şi complicat, mai ales pentru un străin” (op.cit., p. 45-46, s.n.), în ortografia corectă aproapepeste tot (p. 48). „Eminescu – apreciază profesionistAmita Bhose – a fost înzestrat cu exigenţă ştiinţificăşi cu sensibilitate artistică, cele două calităţi necesarepentru aprofundarea culturii indiene antice” (p. 56,s.n.), a ştiut sanscrita suficient de bine pentru aînţelege un text sanscrit (p. 55-56), căci a învăţat-obine, pentru a traduce el însuşi, nemulţumindu-l tra-ducerile altora în alte limbi. Amita Bhose subliniazăseriozitatea cu care Eminescu s-a angajat în traducereaGramaticii sanscrite a lui Fr. Bopp, precum şi „efortulpe care l-a depus în executarea ei” (p. 68). Aceasta, încondiţiile în care George Călinescu imprimase derutaprintre cărturarii români, afirmând că Eminescu ştiadoar alfabetul limbii sanscrite (p.87), iar preocupărilelui pentru sanscrită „în timpul bolii”, reprezentau „oformă maniacală de preocupări lingvistice obsedante”(A.B., op. cit., p. 69). Amita Bhose insistă: „Dacăgândirea indiană nu şi-a găsit propria expresie în lim-bile Apusului (traducerile respective îl nemulţumeaupe Eminescu, n.n.), ea ar fi putut să aibă un recipientmai adecvat în limba română (prin continuarea tra-ducerilor lui Eminescu, n.n.), fiindcă structura men-tală a poetului român nu se deosebeşte foarte mult decea a popoarelor indiene ... Cultivarea (în continuare,n.n.) limbii sanscrite de către Eminescu ar fi putut săaibă rezultate surprinzătoare” (p.66 s.n.). Este foarteinteresantă şi importantă această remarcă a AmiteiBhose. Din ea ar rezulta că limba română, în tradu -


magazin

21

cerea lui Eminescu (dacă el ar fi putut continua), ar fifost cea mai aptă pentru a se răsădi întrânsa limbasanscrită. Căci ambele limbi au, prin excelenţă,temelia ariană/vedică. (Vezi şi adăugirile noastre lafinal). Prin asasinarea lui se poate estima uriaşapierdere pentru limba şi pentru istoria noastră naţio -nală. Dar, mai ales, este de reţinut aprecierea AmiteiBhose că „forţa mentală care iradiază din traducerealui Bopp este aceea a unui om în întregime intact” (p.41, s.n. ultimele cuvinte – sublinierea autoarei) şi căaceastă traducere reprezintă „ultimul act culturalmajor” al lui Eminescu (p.82). Iar publicarea acesteitraduceri (în vol XIV din ediţia academică a operei luiEminescu, 1993), traducere pregătită de Amita Bhose,reprezintă – afirmă aceasta – „dovada cea mai grăi-toare şi mai concludentă privind cunoaşterea san-scritei, importanţa şi valoarea actului culturaleminescian în sine”. „De atunci, nu mai am nevoie săpledez pentru Eminescu” – încheie Amita Bhose (op.cit., p. 88, s.n.). Dispar, astfel, însăilările tendenţioaseşi persiflarea, aruncate asupra lui Eminescu de cătreGeorge Călinescu!

Aprecierea, desigur, îi „ardea” pe încăsusţinătorii amintitei tezei false asupra „nebuniei” po-etului în etapa respectivă (1885-1886), fapt pentrucare „sora” indiană a acestuia va fi avut „necazuri”şi se pare că a murit „de inimă rea” – cum se spune,popular, la noi – în 1992 (împlinea 59 de ani; era năs-cută în 1933). Căci aprecierile de detaliu şi concluziileAmitei Bhose reprezentau şi reprezintă o „sentinţă de-finitivă şi executorie”, fără drept de apel asupra aceleicrime sadice şi asupra tezei lansată şi consolidată cuscopul de a acoperi şi a întuneca personalitatea ge niu -lui nostru naţional. Aceasta se întâmpla într-o „lumeliterară” dominată de respectiva teză. Consecinţele,pentru Amita Bhose, erau previzibile ... Atunci, cartealui Nicolae Georgescu, A doua viaţă a lui Eminescu,încă nu apăruse (a fost publicată în 1994). Şi nicicartea medicului neurolog Ovidiu Vuia, Misterulmorţii lui Eminescu, nu apăruse (a apărut în ţară în1996 la ed. PACO) În această carte era clarificată,medical, tragedia poetului: otrăvirea prin injecţii cumercur în acel sanatoriu special de către acel medicspecial. Nici cartea lui Theodor Codreanu nu apăruse,Dubla sacrificare a lui Eminescu (a apărut în 1999la Ed. Serafimus, Braşov). Dar de notat că acesta nureţinea nimic din efortul Amitei Bhose! Apăruseră, înschimb, încrâncenările anti-Eminescu ale unor falseelite alogene, în frunte cu cele evreieşti, „specializate”în denigrarea valorilor naţionale ale „goimilor”,„elite” cărora li s-au alăturat şi câţiva foşti emines-

cologi autohtoni, racolaţi sau şantajaţi, plătindu-şi ast-fel preţul supravieţuirii. S-au găsit şi câţiva impostoride ocazie, anti-Eminescu. Pe toţi aceştia i-a „flagelat”Theodor Codreanu în cartea sa, deschis dar şi in-teligent.

La contribuţia Amitei Bhose, atât de impor-tantă pentru clarificarea tragediei lui Eminescu prinargumentul creaţiei sale, ne permitem unele com-pletări.

1.Prin aprecierile sale profesionale şi deadâncă simţire, Amita Bhose a ieşit complet de subamintita teză falsă – să-i spunem „Maiorescu-Căli-nescu”. Nu credem că ar trebui să ne întrebăm dacădânsa şi-a propus sau nu această „ieşire”, ci să-i pre-luăm ca atare concluziile, rod al unei serioasecercetări, al înţelegerii sale superioare şi al simţiriisale de „soră” indiancă a poetului.

Din când în când, Amita Bhose mai scrie:„boala” lui Eminescu. Or, Eminescu n-a avut boala cucare – deliberat şi pentru a-l lichida! – l-au etichetatcei implicaţi în sinistrul şi imprescriptibilul act cri -minal. Eminescu, cum mărturisesc unele scrisori alelui, cum au demonstrat autorii care după 1990 auabordat cu curaj tragedia sa, a fost extenuat de muncă,afectat profund de tensiunea mentală, sub care îşiducea exis tenţa salahorind la gazeta conservatorilor,afectat mai ales de polemicile angajate cu diverşi pen-tru care efectua o pregătire serioasă, în afara tensiuniigenerate de o astfel de activitate. Cine i-a studiat jur-nalistica ştie bine aceasta. Iar el, Eminescu, îşi dăduseperfect de bine seama de ostilitatea cu care era privitşi pândit de cei „flagelaţi” în gazetă. Îi scria VeronicăiMicle: Timpul acesta (ziarul la care era redactor şef,n.n.) m-a stricat în realitate cu toată lumea, sunt unom urât şi temut ..., unul din oamenii cei mai urâţi dinRomânia ... Naturi ca ale noastre sunt menite sau săînfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”3.Nu li s-a plecat iar acele „naturi” au făcut front comunpentru a-l lichida. Dar însăşi creaţia lui sub aceastătensiune – dacă vom şti să corelăm creaţia fiecăreiopere cu momentul în care a elaborat-o – îi agravastarea generală. Să nu neglijăm nici lipsa unei familii– ocrotitoare, reconfortantă, stimulatoare –, familie pecare Eminescu nu şi-a putut-o permite, conştientizândcă nu-i putea oferi acesteia cele necesare, femeii iubitepe care şi-o dorea din toată fiinţa lui într-o casă a lor– şi trimitem spre exemplificare la logică şi la scriso-rile lui către Veronica Micle, dar şi la poemele din carereiese forţa iubirii sale, „nepereche” şi aceasta. Lasuferinţele mari ale lui Eminescu – reluăm şi aici –suntem de părere că trebuie adăugată, cu toată greu-


magazin

22

tatea ei, „infamia” pricinuită prietenului de mareledramaturg I. L. Caragiale, considerat ca bun prietenal său. Vizându-l pe „bunul prieten”, Eminescu anumit-o trădare iar „infamie” a numit-o un mare poetde azi, Corneliu Vadim Tudor4. Iubirea lui Eminescupentru femeia vieţii sale, poate un unicat într-o iubiremarcată de o astfel de durere lăuntrică, a putut biruiaceastă suferinţă iar Veronica Micle a rămas ataşatăde sufletul şi de memoria lui. Retrasă la mănăstireaVăratec, s-a sinucis luând arsenic, murind la numai50 de zile de la moartea celui pe care l-a divinizat larândul ei.

În legătură cu starea sa generală, Eminescuînsuşi conştientiza că îi trebuie cel puţin câteva lunide odihnă într-un mediu reconfortant, dar grupul deasasini l-a încarcerat la sanatoriul de alienaţi al doc-torului, mason, Alexandru Suţu, principalul compliceal lui Titu Maiorescu, sub diagnostic fals şi sub celmai distructiv „tratament”, injecţii cu mercur aplicatede medicul special căruia i l-a predat (medicul evreuFr. Iszac).

Nu! Eminescu nu a fost bolnav în sensul datde Maiorescu, preluat fără rezerve de George Căli-nescu, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Ion Rotaru şi„fanii” acestora. Argumentul medical – repetăm:otrăvirea cu mercur în sanatoriul din Bucureşti, dar şila Botoşani – unde îl îngrijea sora sa Harieta, dar îl„trata” acelaşi Iszac – este primul argument decisiv înacest sens (vezi Ovidiu Vuia, cartea citată). La argu-mentul medical se adaugă propria lui creaţie din anii1883-1889: definitivarea capodoperelor Luceafărul,Doina, Pe lângă plopii fără soţ. După ieşirea din sana-toriul Suţu (15 august 1883) şi în continuare Emi-nescu a creat peste 30 de poeme pe teme diverse,demne de talentul său recunoscut. Între acestea re-memorăm capodoperele: Odă (în metru antic), Glosă,Criticilor mei, Somnoroase păsărele, Sara pe deal, Lasteaua ş.a. În anii 1887-1888 a tradus, practic a recreatîn limba română piesa Lais de Emile Augier, „o culmea perfecţiunii creaţiei artistice eminesciene”, cumapreciază Ovidiu Vuia, el însuşi poet (op. cit., p. 104)iar ultimul act cultural major al vieţii sale a fost se-rioasa lui preocupare pentru sanscrită şi traduceriledin Gramatica şi Dicţionarul lui Fr. Bopp, amintitedeja. De reţinut că toate aceste creaţii au fost elaborateîn acei ani ai „nebuniei” cu care l-au etichetat cei careatunci l-au dus la moarte şi cei care s-au străduit să-lucidă a doua oară, în posteritate!

Eminescu, cel mai mare jurnalist naţional dintoate timpurile, cel mai curajos critic al regimuluipolitic din vremea sa, al sistemului politic însuşi, al

primejdiei ce venea din excesiva imigrare a evreilorîn România, cu toate consecinţele sale negative, am-plificate de presiunile şi de solidaritatea Occidentuluipolitic cu „cauza” Alianţei Israelite Universale; Emi-nescu, deopotrivă critic perseverent al arogantei şi îm-pestriţatei „clase politice” („astă plebe – ăst gunoi” –scria el), continuu obedientă, faţă de Occidentulpolitic şi de marea finanţă evreiască, astfel încât şiunii, şi alţii îi doreau lichidarea, pândeau momentulşi pregăteau procedura, conştientizase că „toatălumea”, toţi cei „flagelaţi” de el în gazetă îi doreaumoartea. Dar el devenise şi exponentul cel maireprezenativ al ideii de reconstituire a Daciei, caobiectiv major ce trebuia asumat, dublat de criticul celmai vehement al şovinismului maghiar faţă de fraţiide peste munţi. Drept consecinţă, s-a organizat o acţi-une criminală cu scopul de a-l lichida, pur şi simplu5.„Regizorul” autohton al întregii acţiuni a fost TituMaiorescu, cel care i-a întocmit şi prima ediţie apoeziilor – o „babilonie editorială”, cum i-a spus emi -nescologul Nicolae Georgescu6, nu o ediţie după re -gulile genului, pe care Maiorescu le cunoştea, ci oediţie cu mesaj ce urma să fie transmis „fraţilor” săi,în orice lojă s-ar afla, ediţie ale cărei simboluri şi aran-jamente de pe prima copertă şi în „aranjarea” poeziilorîn volum au fost decriptate recent7, acesteaadăugându-se comunicărilor cifrice, masonice, înjurul lui Eminescu, deduse de Nicolae Georgescu.

Amita Bhose, prin concluziile sale, profesio -nale, lovise puternic în amintita teză falsă„Maiorescu-Călinescu”, fără a angaja un atac directasupra acesteia, căci era o epocă încă de dominaţie arespectivei teze. Ar fi fost o „îndrăzneală” prea maredin partea ei. Şi aşa, a început să aibă „necazuri”. Aevitat însă cuvântul „nebunie”.

Desigur, o „boală” a lui Eminescu a existat,dar a fost o boală a extenuării în condiţiile dejamenţionate. El avea însă un organism viguros şi îşirevenea după ce „scăpa” de sub „tratamentul” specialal medicului Iszac din sanatoriul Suţu şi îşi menţineasau îi revenea forţa de creaţie. Ansamblul creaţiei saledin acei ani, 1883-1889, cum am spus, stă mărturie înacest sens. Iar Amita Bhose constata, cum s-a înţeles,că în anii traducerilor din sanscrită (1885-1887), Emi -nescu era „un om în întregime intact”.

Surprinde flagrant cum aceia care au conso -lidat teza lui Maiorescu – personalităţi literare, exegeţide clasă înaltă altfel – n-au raţionat, elementar, că unnebun nu mai este „în întregime intact” şi nu mai arecapacitatea să creeze capodopere ori să înveţe una dincele mai dificile limbi ale lumii; afară, doar, dacă acei


magazin

23

denigratori n-au avut un „mandat” de a-l eticheta astfel.În ultima internare la sanatoriu Suţu, trata-

mentul special cu mercur şi-a făcut efectul: în ziua de15 iunie 1889 – nota în fişa lui medicul de salon –„Eminescu se aşază pe pat iar peste câteva minutecade într-o sincopă şi moare imediat”. Iar mediculneurolog Ovidiu Vuia concluzionează: „Am certi-tudinea că dacă Eminescu ar fi fost dat în îngrijireaunor oameni competenţi” şi într-un cadru reconfor -tant, pe care şi-l dorea, „marele nostru poet s-ar fi în-sănătoşit complet”8.

A urmat a doua sacrificare, în posteritate! Iarinvectivele unor ticăloşi, formaţi în ură şi răutate, con-tinuă şi azi.

2. Mai este o problemă asupra căreia AmitaBhose n-a mai avut timp să-şi procure informaţia pen-tru a înţelege şi a o rezolva. Formată în India ca istoricliterar, scriitor şi specialist în sanscrită; însă sub or-goliul istoriografiei din ţara natală, care nu acceptăvenirea arienilor din Europa, cu atât mai mult dinDacia, în spaţiul cărora le-a fost patria originară, iarîn România neajungând încă să cunoască unele con-tribuţii dacologice; de asemenea, trăind şi între literaţiinsuficient sau deloc cunoscători în acest domeniu şiîn ce priveşte spiritualitatea indiană, temelia ei vedicădar mai ales originea vedelor (în acest sens, un exegetca George Călinescu, a dezamăgit-o!); în ataricondiţii, Amita Bhose şi-a însuşit opinia lui TudorVianu (alt nume mare!) şi a altora, cum că Eminescus-a apropiat de originalele indiene şi de ştiinţele exac -te „din dorinţa de a pătrunde tainele creaţiei”; sau, alt -fel spus, pentru a ajunge la descifrarea începutuluilumii (op. cit., p. 8 şi 55).

Or, se ştie – prin contribuţia Mişcării daco-logice, care i-a dedicat un Congres omagial în 2009,revendicându-l ca dacolog –, dar se ştia şi din propriasa creaţie (vezi Memento mori, Rugăciunea unui dac,Odă (în metru antic) ş.a.) că poetul studiase foarteatent mitologia Antichităţii şi a Străvechimii (şi acum,oricine se minunează de unde a „cules” şi a avut timpsă „culeagă”!), că la studii, în Occident, la Viena şiBerlin, interesându-l cunoaşterea iar nu diploma uni-versitară, făcuse cunoştinţă – în stilul lui, serios – cupreocupările de orientalistică ale învăţaţilor vremii;frecventase şi cursuri universitare în domeniu (aceastao cunoştea şi Amita Bhose!); că în ţară bătuse cu pasulpământul Daciei „de la Nistru pân’ la Tisa”; căapropierea de ştiinţele exacte şi naturale, ca şi de celeumaniste (filosofia, sociologia, demografia istorică,ştiinţa raselor umane etc.); în sfârşit, că prietenia cufratele ardelean, venit „în Ţară”, Nicolae Densuşianu,

părintele Dacologiei moderne, i-a putut îmbogăţicunoştinţele şi viziunea asupra „Daciei preistorice” şii-a amplificat preţuirea izvoarelor de tradiţie (de aici,un Eminescu culegător de folclor!); ei bine, corelatetoate acestea, se putea concluziona că ele ţineau deînseşi exigenţele sale genetice, poate de dotările saleancestrale, necontrolabile şi ele i-au influenţat pozitivcăutările şi realizările.

Relevantă în acest sens este chiar mirareaAmitei Bhose – nu numai a Mitei Kremnitz, carene-a lăsat informaţia – faţă de răspunsul tulburător datde Eminescu la întrebarea cunoştinţei sale, la a căreiprietenie aspirase cândva, cum că atunci (aprilie 1889)el traducea din sanscrită (încă nu fusese reinternat însanatoriu) şi că, răspunzând la o a doua întrebare: deunde, de când ştie această limbă, i-a spus că sanscritao ştie „dintotdeauna”. Amita Bhose, cu mirare con-semnează, nu comentează acest răspuns tulburător,pentru că încă nu avea toate „datele” necesare pentrua comenta! Adaugă doar atât: „A doua zi, Eminescu afost internat (reinternat n.n.), în ospiciu” (p.43).

Cum am spus şi în alt loc, acest răspuns tul-burător al lui Eminescu ne-a dus cu gândul la infor-maţiile despre dotările, considerate ancestrale, aleunor copii minune, care dintr-o dată vorbesc o limbăstrăină fără să-i fi învăţat cineva sau fac alte „năz-drăvănii” absolut inaccesibile vârstei în mod normal.Dar gândul ne-a purtat concomitent, şi la „datul” is-toric, acela că sanscrita a fost limba arienilor dinDacia edenică, limba primordială a acestui popor pri-mordial al „bătrânului continent”. De aici, rădăcini,similitudini şi identităţi „indiene” în multe limbi şispiritualităţi europene, cele mai multe fiind însă înlimba noastră maternă şi în fiinţa şi spiritualitateanoastră naţională – tustrele, moştenitoare prin exce-lenţă ale temeliei vedice, conservată în „substrat” şiîn scris, în limba sanscrită, de spiritualitatea indiană.Neputând face asemenea corelări, Amita Bhose nuşi-a putut duce gândul mai departe după tulburătorulrăspuns al lui Eminescu, deşi, pe o „filiaţie” mai sub-tilă, necontrolabilă, poeta indiană – şi indienii au datpe cei mai lirici dintre poeţi! –, a fost atrasă şi a pututsă se apropie, firesc, de sufletul poetului nostrunaţional.

Ea a rămas convinsă că asupra lui Eminescus-au exercitat „influenţe indiene”, elemente pe care lecunoştea bine, din structura propriei fiinţe şi din cărţi,dar nu s-a putut duce cu gândul că fiinţele lor, a ei şia lui Eminescu, se clădiseră pe aceeaşi temelie. Con-stantin Brâncuşi, un dac din secolul XX, constata că„în India se simte ca la el acasă, în India găsind


magazin

24

înţelepciunea milenară românească, păstrată subploile Occidentului şi ale tuturor stupidităţilor”9. Iarun bun cunoscător al preocupărilor lui Eminescu, pri-etenul său Ion Slavici, nota în Amintirile sale că „Emi -nescu şi-a dat cea mai mare parte din viaţă şi cea maibună parte din sufletul lui ca să cunoască până în celemai mici amănunte viaţa poporului român şi rostulneamului românesc în lumea aceasta, iar silinţele luin-au rămas zadarnice”10. Dacă timpul i-ar fi permis,cercetând şi reflectând, ar fi ajuns, fără îndoială, laaceastă convingere. O strofă din poemul Pe lângăplopii fără soţ ar fi ajutat-o: „Căci te iubeam cu ochipăgâni/ Şi plini de suferinţi/ Ce mi-i lăsară din bătrâni/Părinţii din părinţi” . Aceste versuri şi altele, trebuiauînsă asociate, „coroborate” şi cu alte date şi reflecţiisugerate mai sus şi cu altele la care ar fi ajuns singură.Căci era într-o continuă căutare. Amita Bhose con-statase, de pildă, că Eminescu sesizase „secrete” încănedescifrate ale limbii sanscrite (op. cit., p. 65) şi înultimul lui cuvânt înainte de a muri, la 12 (13?) iunie1889, în discuţia cu un – dubios totuşi11 – medic legistvenit să încheie un „proces-verbal”, i-a spus „că dupăînsănătoşire vrea să înveţe diferite materii, inclusivsanscrita” (op. cit., p. 85, s.n.). Deci, îşi propunea săcontinue până la perfecţiune. „Singurul român care aadeverit visul lui Eminescu, care a pătruns tainelelumii indiene şi care s-a bucurat de înalt prestigiumondial în calitate de specialist în lingvistică sanscrităa fost Sergiu Al. George” – aprecia Amita Bhose (op.cit., p. 67).

Şi mai este ceva de adăugat. Bătând ţara cupasul, Eminescu a cunoscut, „la sursă”, limba şisimţămintele oamenilor pământului (vezi: „totromânul plânsu-mi-sa”), limbă şi simţăminte crista -lizate în matca Daciei străvechi şi antice, de unde por-niseră cândva „roiuri” de arieni spre India, dar ceirămaşi „acasă” le conservau şi le trasmiteau urmaşilor,din generaţie în generaţie. Iar Eminescu le-a moştenitel însuşi „din bătrâni” şi le-a cunoscut „la faţa locu-lui”. Din motivele arătate (vezi mai sus), aceste ele-mente urmează a fi „depistate” în culegerile de folclor,(balade bătrâneşti, basme, proverbe şi zicători,maxime tradiţionale etc).

Iarăşi, dacă ar fi avut timp, Amita Bhose ar fiajuns şi la George Coşbuc, cum se apropiase de Mi-hail Sadoveanu şi de „ţărănismele” lui Marin Sorescu,de viziunea lui Sergiu Al. George. Ar fi găsit înGeorge Coşbuc un alt român, „pui de dac”, care a în-văţat singur sanscrita, a tradus Sacuntala lui Kalidasa,a alcătuit şi a publicat o frumoasă Antologie sanscrită.L-a moştenit, în acest sens, unicul său fiu, Alexandru,

care însă a murit, atât de tânăr, într-un accident stupid,poate chiar suspect, lăsând un tată distrus sufleteşte.Iar poetul naţional George Coşbuc, cărturarul enciclo-pedist, traducătorul performant, educator al naţiuniiprin opera lui, a suportat atunci şi în posteritate, ca şiEminescu, „monitorizarea” şi macularea din parteacelor care „monitorizează” şi maculează spiritua -lităţile naţionale şi chiar naţiunile. Coşbuc şi opera luiau suportat şi suportă „efectul Dobrogeanu-Gherea”,consolidat – paradoxal! – de gestul lui Maiorescu! –în legătură cu puternica poezie Noi vrem pământ.

Iată de ce propunem şi reluăm demersul cătreconducerea societăţii internaţionale „Reînvierea Da-ciei”, personal către dr. Napoleon Săvescu, către ac-tuala redacţie a revistei „Dacia Magazin”, să sedeschidă în revistă o rubrică permanentă de studii şicomunicări de „Indianistică”, de cunoaştere a spiritu-alităţii Indiei antice, clădită pe temelia Vedelor arienecarpato-dunărene. Prin această cercetare ne vom în-tregi propria noastră istorie, naţională, vom putea aveaun sprijin în efortul nostru de eliminare a tezei false a„romanizării Daciei”, pe lângă angajarea uneiapropieri fireşti între patria noastră şi India, dar şiapropierea de alte naţiuni pentru care arienii au con-stituit, iniţial, o componentă importantă în evoluţiaetno – naţională a acestora.

____________________________________

1. Pornind de la cartea: Amita Bhose, Eminescu şi limba sanscrită,Ed. Cununi de stele, Cuvânt înainte de Carmen Muşat Coman,Bucureşti, 2010, lansată recent.2. Zoe Petre, Practica nemuririi. O lectură critică a izvoarelorgreceşti referitoare la greci. Ed. Polirom, Bucureşti, 2004.3. Cornel Dan Niculae, Războiul nevăzut al evreilor sionişti cuRomânia, ed. a IV-a, Ed. Carpathia Rex, Bucureşti, 2011, p. 29.4. Corneliu Vadim Tudor, Cele mai frumoase aforisme, Ed. Fun-daţiei „România Mare”, Bucureşti, 2011, p. 156; vezi şi OvidiuVuia, Misterul morţii lui Eminescu, Ed. PACO, 1996, p. 132-134.5. Cornel Dan Niculae, Op. cit., p. 20-49; Aurel David, Eminescu-prima jertfă politică pe altarul Daciei Mari, în „Studii şi cercetăride daco-românistică”, revistă a Academiei daco-române, nr.1/2011, Bucureşti, p. 59-74.6. Nicolae Georgescu, A doua moarte a lui Eminescu, Ed. EuropaNova, Bucureşti, 1994, p. 106, s.n. 7.Dan Toma Dulciu, Misterele gravurilor ediţiei Maiorescu. Sim-boluri criptice. Ed. Universitară, Bucureşti, 2008.8. Ovidiu Vuia, Op. cit., p. 94.9. Conform prof. Ştefan I. Stăiculescu, Constantin Brâncuşi în faţatimpului în „Dacia-magazin” s.n., nr. 74, februarie 2012, p.29, s.n.10. Gabriel Gheorghe, În legătură cu aşa-zisele influenţe indice laEminescu, în G.Gh., Studii de cultură şi civilizaţie românească,vol. II, Fundaţia Gândirea, Bucureşti, 2005, p. 46, s.n.11. V. Th. Codreanu, Op. cit., p. 162.


magazin

25

Peisajul mitic românesc este populat pe timpul veriide zânele străbune, spirite feminine, în cete de câte 9,ce poartă mesaje ale mitului cosmic universal, care ajungla noi pe căi orale, calendaristice, dar mai ales prin legende,povestiri, datini şi obiceiuri. Mitologia românească surprinde concepte de istoriece nu au ajuns încă filozofie. Datinile şi obiceiurile poartămesaje complexe ale experienţei de viaţă, din care se potreconstitui programe de iniţiere, de cunoaştere, cu trimiteridirecte la practica materială şi mentală a mediului de viaţăsocial, biologic, geografic, meteorologic etc. CeremonialulCetelor sacre feminine, care sunt cele mai vechi din istorie,îmbracă o diversitate de forme şi acţiuni şi poartă multipleinformaţii din toate domeniile existenţiale, ce nu pot fi ştersede interdicţii subiective, vremelnice. În arealul geto-dac, vestalele se numesc ZÂNE şiau în centru pe Marea Zână Mamă, temelie a matriarhatuluigeto-dac, unic în lume prin bogăţia simbolistică, obiectelede cult, arta vestimentaţiei etc. Zânele înţelepte – Babele– au mesaj sacru, benefic şi de neatins în Panteonulstrăvechi geto-dac. Istoria şi înţelepciunea străbunilor noştrigeto-daci s-au refugiat în mitologia românească complexă,structurată şi recunoscută după logica iniţiatică, un veritabilarhetip universal. Toate informaţiile cu privire la Rusalii au fost cunos-cute indirect, din ceremonialul cetelor de iniţiere, cunoscutesub multe forme în aria străveche geto-dacică: Hes-peridele, Gorgonele, Orele, Zorile, Moirele, Ursitoarele,Zamolsele, Maginikele, Drăgăicele, Crăciunikele, Rusaliile,Sânzienele, Lioarele, Paparudele, Căluienile, Alexiile, Flo-raliile, Lăzăriţele, Verişoarele, Dârdaicele, Suratele,Mătcuţele, Ovideniile, Farmacoanele, Iordanele,Mironosiţele etc. ce poartă mesajele experienţei de viaţă.Zânele sunt mesagere ale lumii vechi şi se grupează în jurulunei personalităţi ce-o reprezintă pe Zâna Mamă, axul cen-tral, fiindcă cea mai importantă fiinţă a tot ce există esteMama Născătoare şi protectoare, pretutindeni în natură. La geto-daci se păstrează cea mai veche Zânăcu numele de NIKA, dăltuită şi pe pietrele de căpătâi,stâlpii funerari, chiar şi pe crucile creştine, dar mai ales pepecetea de sacralizare a pâinii: pristolNIK. Această Zânăa Cerului şi Pământului are în subordine cele 8 magii saumegaenergii cosmice atât de prezente în datina de la 9 Mar-tie a Măcinikilor. Toate marile personalităţi feminine sub

numele de Mari Preotese au preluat mereu şi mereu sim-bolistica Marii Mame, ce concentrează toată ştiinţa vechea strămoşilor noştri. Cetele sacre feminine sunt cele maivechi şi sunt specializate. În datinile româneşti ele fac posi-bilă înţelegerea continuităţii existenţei omului în mediul cos-mic, natural, biologic, cultural, istoric. Zânele Bătrâne,începând cu Nika, Geea, Dokia etc sunt onorate şi păstratecu sfinţenie de către femei în datini şi obiceiuri, în Calen-darul Babelor (Înţeleptelor), în basmele noastre, depoziteşi refugiu al istoriei vechi. Aceste Zâne jalonează întreagaexistenţă. Regimul de viaţă - calendarul străbunilor geto-daci,este jalonat de personalităţi feminine dintre care un loc spe-cial au Rusaliile ca zâne de vară, despre care primim in-formaţii mai ales din reacţia Sânzienelor, iniţiate deDrăgaică, şi din ritualul Căluşarilor, unici în Europa şi înlume, care alungă după o perioadă de toleranţă unanim ac-ceptată, influenţele nefaste ale acestora. Datinileatenţionează oamenii asupra efectele negative specificeunor legităţi cosmice pe care omul nu le poate anula. Tărâ-mul Zânelor e o lume aparte unde totul e încremenit, iarpământenii nu le pot încălca hotarele. În mitologia europeană şi asiatică locul de origineal Zânelor este deosebit şi Palatul de cleştar, fiindcă aici eoriginea lumii, unde Ursitoarele aprind la naştere candelepentru fiecare. Când se consumă sursa energetică lumi-noasă, iar fitilul a ars până la capăt, candela fiecăruia sestinge. La geto-daci se păstrează această informaţie înturta de ceară ce se întocmeşte la decesul omului şi careare o lungime cât statura sa, de arde până la 40 de zile,aprinzându-se câte puţin pe mormânt. Rusaliile încheie sărbătorile pascale. Evenimentelelegate de Paşti debutează cu Postul Mare, care dureazăşase săptămâni – 40 de zile. Rusaliile sau Duminica Maresunt în a 8-a săptămână de după Paşti, dar nu mai puţinde 40 de zile. În popor se precizează că-i vorba de 50 dezile, durată în care Rusaliile sunt tolerate până în DuminicaMare, după care se numără apoi toate Duminicile până laLăsata Secului pentru Postul cel Mare, la Soroc, când seîmplinesc 40 de Duminici de la Duminica Rusaliilor. Rusaliile sunt o prezenţă specială şi deosebită la 50de zile după Paşti, aspect consemnat şi în Biblie (Exodul34 – 36), nefiind singular cu privire la datinile geto-dace,amintindu-se şi cele legate de seceriş, specifice lumii

IV. DATINI, TRADIŢII, OBICEIURI

RUSALIILEOlimpia Cotan-Prună

dr. Simona Grigore


magazin

26

Dunărene, cunoscute sub obiceiul Barba Grâului. Nu e unsecret că de fapt cele 50 de zile sunt asistentele zânei cos-mice, Ana, reprezentată de Nika, cu cei 50 de Anu.nachi,consemnaţi pe tăbliţele străvechi sumeriene. Ele străbatpământul găurind cu sfredelul un strat să iasă la suprafaţă. Rusaliile hălăduiesc în cete de câte 9, dar în poporse precizează că sunt în număr fără soţ şi la propriu şi lafigurat, ce semnalează o realitate desprinsă din descânteceşi blesteme, că sunt geloase pe fete si femei, care au soţ-bărbat. Sânzienele alungă Rusaliile cu: 9 stegurele, cu 9lopăţele, cu 9 măturele, toate indicând numărul Rusaliilor.Rusaliile nu sunt Zâne ale soarelui, că înaintea lumii născă-toarelor a existat lumea celor făcuţi, iar nu născuţi. Intere-sant este că Rusaliile sunt localizate între Hotară, înliteratura populară. În incantaţia culeasă din munţii Apuseni,cu numele 9 Floricele, Rusalina are surori pe Marina şiMădălina, care s-au dus la Rusale-ntre hotară, adică larăscruci, unde-s cele mai puternice vârtejuri. Căluşarii merg în vinerea Rusaliilor, în zori, laRăscruce, de leagă Ciocul Căluşului, sau Steagul, care estenumai alb. În vârf se pune busuioc, pelin, leuştean şi încăşase plante de leac. În jurul unei drob de sare căluşarii seprind în cerc şi vătaful îi stropeşte cu apă neîncepută. Îşiciocnesc ciomegele între ei, îşi bagă în nas şi urechi pelin,închid gura şi dau ocol de 9 ori în jurul Steagului. Depun ju-rământul în faţa Vătafului numai ceilalţi 8 căluşari, fără Mutu,că altfel îşi pierde puterile şi-l pocesc Rusaliile. Rusaliile au un loc central dacă li se acordă atâtaatenţie prin măsurile de întâmpinare şi de coexistenţă vigi-lentă în prezenţa lor, până sunt alungate din toateungherele: Gonim vânturile turbate,/ Să rămână vetrele cu-rate,/ Ca boabele de rouă din cer picate. Duminica Rusaliilormai este numită şi Duminica Teiului şi a frunzelor de Nucpe care se împarte şi coliva. Nucul e semănat de păsărilecerului şi înfloreşte în noaptea de Sângeorz. Lemnul de nucnu putrezeşte uşor şi din el se face jugul boilor, butucul roţiide car, chiar şi copârşeul. Lemnul de Tei e sacru, după cumarată şi numele său, fiindcă se prelucrează uşor şi te pro-tejează de duhurile rele, că nici fulgerul nu trece prin el.Ceaiul de tei e calmant, din coajă se face mămăliguţă detei ce se mănâncă cu ciorbă sau tocăniţă de dragavei (şte-vie). Tărâmul Zânelor străvechi este captivant şi cine i-atrecut pragul e uluit, e captivat, iar remediul părăsirii acestuiloc este doar îmbunarea Rusaliilor, ce au cheile de intrareşi ieşire din această capcană cosmică.

JOILE Cele mai importante zile erau în vechime Joile, iarcele din săptămânile de după Paşti, până la Rusalii sunt nu-mite de către popor Joile Nebune. În datinile străvechi eleau nume şi sunt rânduite.

Joia Mare este în Săptămâna Patimilor pentru carese aprinde Focul de Joi Mari, prin care se asigură energianecesară morţilor, care ies din morminte. În biserică se faceşi ultima colivă până la Înălţare, în a 6 a săptămână dupăPaşti, şi se oficiază Slujba celor 12 Evanghelii. Prima Joiede după Paşti este Joia Babelor, adică a înţeleptelorstrăvechi numite şi sfinte, care se păstrează în numelezilelor săptămânii. În această zi, bătrânele pun Evangheliişi fetele varsă la fântână apă pentru 9 strămoşi pe care-inumesc. Este Zorina, sau Cea de pe ape, cu sensul că evorba de o lume anterioară, ce începe cu topirea gheţii atâtde prezentă în Mitul cojoacelor Dochiei. Alte Joi importantemai sunt Sfredelul Rusaliilor, Stratul de Rusalii, PaşteleCailor – Sântoaderii, Tudorusele (în munţii Buzăului se aflăPădurea Tudoruselor sub care se află o peşteră cu multecoridoare, cu încăperi de mari dimensiuni, luminate de osursă necunoscută), Izvorul Tămăduirii, PaşteleRohmanilor, Căluiana, Ispasul, când se măsoară cu pasulrăscrucile etc. Săptămâna Rusaliilor începe Joia şi se şi se terminăMiercuri, timp în care se concentrează întreaga lor semnifi-caţie. O motivaţie majoră a determinat cultura străvechesă axeze calendarul străvechi pe Rusalii din moment cetoate Duminicile se numără în raport cu aceste zânebătrâne, ba mai mult, numai Sâmbăta se pomenesc morţii.Sărbătoarea Rusaliilor, adică Duminica Mare, este prece-dată de Moşii cei mari, din Sâmbăta Rusaliilor. În vechimesăptămânile aveau 9 zile. Alungarea Rusaliilor începea cu9 zile înainte. Un alt obicei, Paparudele, invoca Zâna Ploii Curate,în ajun de Sânziene, când Rusaliile îşi pierd forţele distructive. În Joia a 4 a este ziua Stratului de Rusalii, cândîncep să sfredelească pământul să-şi pregătească drumulde întoarcere. Este ziua în care se naşte Căluşul, zeu pro-tector al Cailor albi mânaţi de Sântoader, care poartăRusaliile timp de 9 zile, că ele nu ating pământul, ci plutescîn văzduh până la Paştele Cailor. În această Joie se leagăCiocul căluşului şi se încheagă Cetele de Căluşari caredepun jurământul de alungare a Cailor lui Sântoader, că-ivremea când fată iepele. Căluşarii bătătoresc pământul cupicioarele, cu toiegele, cum fac şi Sânzienele cu toiegelul,cu ciuboţelele, aspect ce ne indică persoane minore, carese instruiesc în aceste datini, ca să nu revină uşor Rusaliilepe pământ. Sântoader este simbolul bărbatului ce poartă ener -gii cosmice vitale, pe un Cal Alb ce mănâncă jar, cu o cos-tumaţie care se scaldă în flăcări, are un Paloş fermecat –un fulger încremenit (laser) şi un Buzdugan, adică o mingede foc pe care o struneşte şi-o foloseşte cu direcţii precise,înaintând pe poziţii avantajoase de procreere ca pretendentla mâna Cosânzenei. După 40 de zile, Rusaliile mai scapă şi se cuibărescîn diverse locuri până le alungă din toate cotloanele


magazin

27

Sânzienele şi Căluşarii. Din Duminica Mare, Rusaliile maisunt tolerate 3 zile, pe care oamenii le păzesc cu sfinţeniefiindcă, mare trebuie să fie respectul lor la adresa Zânelorvechi. Ca măsură de prevedere la plecarea Rusaliilor aces-tea sunt însoţite de Rusitori, care timp de 8 zile le es-cortează pentru ca alaiul de morţi ieşiţi din morminte să seîntoarcă în ţărână, iar energiile telurice trebuie bătătoritecu picioarele şi cu toiegelele ca să rămână în adâncuri. Rusaliile sunt energii cosmice ce indică transfor-mări din natură, care nu tolerează nici morţii care ies dinmorminte, reflectate în starea de normalitate deranjată aoamenilor, plantelor, apelor, animalelor domestice. Ele aducîn aer vijelii, grindină, iau mirosul florilor şi puterea leaculuiplantelor numai în Săptămâna Rusaliilor, de Tudorusalii şide Stratul sau Sfredelul Rusaliilor, când se fac şi găuri înurechile fetelor pentru cercei, aspecte ce rememorează oamplă transformare cosmică de echilibrare. Rusaliile ies dinPământ când pe Cer apare steaua luminoasă din conste-laţia Taurului numită Găinuşa, în a 4 a Miercuri de dupăPaşti, numită în popor Sfredelul Rusaliilor. Tudorusaliile sauStrodul de Rusalii, adică Patul de iarbă, aminteşte că e vre-mea când se primenesc saltele cu paie noi, când se naşteCăluşul. Pe unde trec Sânzienele şi Căluşarii nu mai auputere Rusaliile. Ele sunt zâne Bătrâne, mari şi străvechi.Vin să petreacă Paştele cu cei vii şi refuză să plece debunăvoie. Aceste duhuri periculoase sunt întâmpinate deoameni cu multă diplomaţie. Ele au nume ca: Rudeana,Ruja, Rusandra, Păscuţa, Joimăriţa, Trandafira, Magdalena,Tirana, Tudosia, Ana, Marghita, Erodia, Margalina,Samadiva, Santasia etc. Ca să nu le supere, oamenii lenumesc indirect, cu vorbe de alint cum ar fi: Ielele, Fru-moasele, Blândele, Vântoasele, Irodiile, Bunele, Mândrele,Luminoasele, Dânsele, Doamnele, Cele sfinte, Împărăte-sele văzduhului, Fetele câmpului, Măiastrele, Miluitele, Ur-soaile, Puternicile, Vijeliile, Fremătătoarele, Zburătoarele,Zbuciumatele, Cântătoarele, Vrăjitoarele, Fermecătoarele,Răşchiratele, Albele, Şoimanele Strălucitoarele etc.Şoimana sau Joimana e conducătoarea Joilor, iar Ro -salia, RosăNika este autoritatea absolută. Toate zânele sunt fecioare, deci fac parte din lumeaandrogină. Mutul din alaiul Căluşarilor aminteşte permanentşi roteşte un simulacru de falus ca semn că în noua lumeun rol important în procreere revine bărbatului, pe carelumea zânelor bătrâne, cum sunt Rusaliile, nu l-au cunoscutşi de aceea efectele negative din vremea lor ating cuprecădere bărbaţii, ele fiind inviduoase pe neveste acestoracă îi au. Mutul aruncă cu ouă sparte peste fete, să nu lezăpăcească Rusaliile, şi mai ales peste nevestele fără copii.Rusaliile nu pot fi mame şi nu pot atinge pământul. Dindatina Rusaliilor înţelegem că bărbatul este participant lacreaţia omului şi e un dar al Zânei Nika, el este Voi.Nik, iar

infertilitatea este cea mai grea neîmplinire umană. Rugă -ciunile mamelor pentru familie au cea mai mare importanţăpsihologică benefică. Să nu uităm că tot ce există pe lumeare O MAMĂ, adică un punct originar. Ansamblul modalităţilor de seducţie al Rusali-ilor îi găseşte nepregătiţi mai ales pe bărbaţi, care nu sepot apăra şi pot fi pociţi, ologiţi, că le ia bărbăţia şi mândriaşi le dă glas de femeie, aspect ce indică fragilitatea sexuluimasculin şi cerinţa de protecţie a întregii colectivităţi, carese pregăteşte să preîntâmpine prin datini şi obiceiuri acesteneajunsuri: Gura să ţi-o strâmbe,/ Graiu-ţi nu s-aude.Rusaliile sunt un pericol şi pentru femei, care cad într-unsomn himnotic şi întrebate dau răspunsuri pe care, în starenormală, nu le cunosc. Indică locul unde-s lucruri furate şiautorul furtului, prezic soarta şi dau sfaturi. Se spune înpopor că au căzut în Somnul Rusaliilor. Armele de seducţieale Rusaliilor se adresează organelor de simţ, dar şi raţiunii.Atracţii vizuale antrenează flori şi frunze rupte, iar crengile-sduse-n vârtejuri ca ciulinii pe creste. Apar curenţi eterici sub-tili ce pot ataca femeile ce trebuie să-şi acopere capul, chiarşi în biserică. Bărbaţii sunt atacaţi de energiile telurice dacădorm pe câmp ori sub nuci, iar în apă n-au putere să înoateşi se duc la fund. Cetele masculine de Căluşari vindecă în jocul lorsuferinzii şi alungă Rusaliile cu 9 plante de leac, cu un drobde sare, cu bâtele, cu chiote şi comenzi de alungare a aces-tora, bătătoresc pământul la răscruci, peste moviliţe. Rusaliilor li se pregătesc ofrande de Moşii cei Marisau Moşii de Vară ca să plece mulţumite. Cele mai impor-tante ofrande sunt cerealele din colivă şi pâinea sub diverseforme şi mărimi, apa şi fructele, însoţite de luminikă (luminalumânărilor). Nu întâmplător se numesc aceşti colăceisâmţi, sâmbeciori, moşiori, mărturia, joimărica, răscrucile,îngeri – toţi sunt pentru Joia Mare. Dacă au făcut şi rău,atunci Rusaliile sunt alungate cu vorbe rele, cu insulte căsunt bătrâne, gârbovite, urâte, duhuri rele, răşchirate, spur-cate, dar cele mai de temut împotriva lor sunt blestemeleînsoţite de puterea plantelor de leac dintre care cele maieficiente sunt leuşteanul şi odoleanul, cârtăneasa şiavrămeasa, usturoiul, pelinul, salvia, teiul, nucul. Omul sin-gur nu le poate distruge, că nu-i atât de puternic în raportcu forţele cosmice, dar poate preîntâmpina efectele acestormanifestări naturale ce pot fi nocive, dar şi benefice. Duratele temporale ce separau aceste evenimenteîn aşteptare erau octogonale, dar desele reaşezări ale ca -lendarului le-au desfiinţat şi putem înţelege neconcor-danţele în timp, unde sunt prezente mereu cele 8 sau 9 zile,că orice grup are un şef adică 8 plus 1 fac 9, sau multiplulacestuia. Pe baza acestor informaţii se poate reface Ca -lendarul Babelor care avea tot 8 luni, de la 21 martie la 20noiembrie, de Ovidenie, când se înnoia anul. Fiecare lunăavea 40-45 de zile a câte 5 săptămâni cu câte 8 zile fiecare.


magazin

28

Spaţiile preferate ale energiilor cosmice, numiteRusalii în popor, sunt codrii neumblaţi, văzduhul, apele mari,la fântâni, în pomi, în scorburi, la streaşina casei, în ostro-vele pustii, pe movile, dar mai ales la răscruci. Oamenii potcerceta numai urmele lăsate de trecerea lor ca locul bătă-torit, ori iarba arsă, înnegrită. Se simte în aer un zumzetneînţeles, te trec fiori reci din creştet până la călcâie. Rareorioamenii le aud, fiindcă ele se deplasează în aer pe căi oriunde neaccesibile oamenilor. Memoria colectivă reţine Rusaliile şi pe căi auditiveca având alai de lăutari, fluieraşi, cimpoieri, clopoţei, trâm-biţe, cântă în cor, chiuie, hălăduie pe vârtejuri iscate dinsenin. Sunt zâne distractive deoarece beau şi petrec. În-treaga natură e plină de miresme îmbietoare pe care le iaucu ele când pleacă alungate de Sânziene şi de cătreCăluşari, pe căi vibraţionale ce cutremură pământul, acolounde joacă Hora Rusaliile. Oamenii se adună în alaiulSânzienelor şi joacă Brâul şi Bătuta, dar mai ales Rustemul,bătând pământul ca să le alunge. Citind urmele Rusaliilor oamenii pot preîntâm -pina relele aduse de vârtejul acestora prin respectareaunor reguli: să nu iasă noaptea din casă, să nu adoarmăsub copaci, mai ales sub nuci, să nu aducă noaptea apă dela fântână, să nu facă baie în râuri, lacuri sau ape mari, sănu răspundă dacă îi cheamă voci necunoscute, să culeagăplante de leac şi să le pună în casă şi în sălaşul vitelor. Oa-menii să ţină plantele de leac lângă corp, la brâu şi în sân,dar şi sub aşternut. Rusaliile sunt foarte importante fiindcă sunt expresiaevenimentelor cosmice de vară, aspect ce justifică armatade vestale, de Căluşari, de Jieni, de Juni care se leagă prinjurământ să alunge Rusaliile. Cetele sacre de preîntâm -pinare a Rusaliilor sunt alcătuite din femei şi bărbaţi maturice iniţiază tineretul, diferenţiat pe vârste, cum să ocolească,să preîntâmpine efectele negative simbolizate de Rusalii caenergii, vortexuri ale existenţei cosmice, telurice, pulsaţiileCentrului Galactic preluate din Soare de către Pământ, darşi de fiinţa umană. Iată motivaţia străveche pentru care, din-tre cele trei zile de Rusalii, una este dedicată Sfintei Treimi. Creştinismul n-a putut alunga din calendarRusaliile, ce se ţin în Duminica Mare, şi le-a ancorat cuSfânta Treime, când se pogoară Sfântul Duh, liniştea decare are nevoie natura şi omul ca să existe. Troadele,Troiele, Troiţele, Sfânta Treime indică grupuri de Zânesacre străvechi ale geto-dacilor: Trisfetitele, Ursitoarele,Tripla Hecate etc fac parte din acelaşi areal (vezi şi topo -nimia: în zona Cruşova din Macedonia există localitateaTristi.nika, dar şi în judeţul Tulcea există localitatea Tristinic). De Rusalii au loc sărbători populare din vremuriancestrale, cunoscute sub numele de Târgul Moşilor, undese juca Hora şi Rustemul, Brâul, Voiniceasca şi de undenelipsiţi erau Căluşarii, cu care se chiuia şi se bea pânănoaptea târziu, cu tropotituri şi cu strigături. În această zi

se împarte Pârga pământului, pentru Rusalii. În toate bi -sericile ortodoxe se fac slujbele mari, se citesc frunzele denuc şi tei, în faţa altarului pe care îngenunchează preotul.Se împarte colivă, colac zânei, se dă vin în cană de lut culeuştean prins de toartă, cu lumânare şi basma, toiag delână, cu ştergar. Ofrandele se dau în locurile unde se potcuibări Rusaliile şi anume: la fântână, la cimitir, la răscruci,pe movile, acasă şi la biserică. Ofrandele de acasă trebuiesă fie aburinde, indicând şi hrana pentru duhuri: păsat culapte, colărezi, tăiţei cu lapte, bulgur etc. Cea mai importantă activitate de menţinere asănătăţii şi echilibrului alimentar era culegerea plantelorde leac care îşi pierdeau puterea după Rusalii. Această ac-tivitate este magică şi impune un anume ceremonial în careerau antrenate, ca iniţiere, tinerele-pubere: Sânzienele.Culegătoarele de plante medicinale spuneau rugăciuni spe-ciale, posteau şi trăiau în curăţenie trupească şi sufletească.Farmacoanele, femeile iniţiate în culegere plantelor deleac, colindă pădurile şi protejează plantele de leac, însem-nând locurile speciale pentru fiecare grupă de plante. În ziuasorocită, de Rusalii de regulă, se sculau de dimineaţă şiporneau ferindu-se a se întâlni cu cineva. Dacă treceacineva pe lângă ea saluta cu mâna, nu răspundea nici laBună Dimineaţa, cum procedează Mutul Căluşului. Cândajungea la vatra plantelor pe care le culegea, îngenunchea,se ruga şi lăsa în loc sare şi pâine. Plantele se uscau în aercurat mai la umbră, şi se păstrau în trăistuţe de pânză albă,iar din ele se făceau fierturi tot anul, ce se beau ca ceaiuri,dar se utilizau şi la spălatul pe faţă, pe picioare, cât şi la îm-băiatul întregii familii. Bătrânele lecuitoare ce le foloseauerau doftoroaiele satelor, farmacoanele străvechi. Rusaliile sunt mesaje de înţelepciune străveche cestimulează mentalul prin acţiunile practice, prin bogăţia sim-bolistică impusă de corpuri sacerdotale severe în datini şiobiceiuri de demult, scântei în cenuşa timpului de pe rugulexistenţei noastre. Ele nu se nasc şi nu pier, sunt veşniceca energiile cosmice. Rusaliile se adresează subconştientului şi puterealor scapă de sub controlul logicii, sensibilizând organele desimţ, iar măsurile de prevedere sunt materiale şi seadresează cu precădere simţurilor.

Bibliografie:1. XXX, Sărbători şi obiceiuri, Editura Enciclopedică Bucureşti - Acade-mia Română, seria Etnografie şi folclor; 2. A. Bucurescu, Dacia Divină, Editura Ahetip, Bucureşti, 2004; 3. V. Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Editura Albatros, Bu-cureşti, 1983;4. Ion Ghinoiu, Mică enciclopedie de tradiţii româneşti, Editura Agora,Bucureşti, 2008;5. Ion Ghinoiu, Panteonul Românesc –Dicţionar, Editura Enciclopedică,Bucureşti, 2001;6. M. Olinescu, Mitologie românească, Editura Şcoalelor, Bucureşti,1994; 7. R. Vulcănescu, Mitologia Română, Editura Academiei RSR, 1986.


magazin

29

Orice cuvânt din Eminescu merită tipărit şicitit, spunea Nicolae Iorga, şi noi putem afirma: Oricecuvânt din Iorga despre trecutul Basarabiei meritătipărit şi citit.

Istoricul Ştefan Ciobanu din Basarabia apre-ciază în cuvinte elogioase activitatea şi opera lui N.Iorga: Sufletul lui totdeauna a vibrat pentru provincianoastră, de la începutul carierei lui de publicist şi omde ştiinţă, a ţinut atenţia opiniei româneşti asupracauzei basarabene. El a înţeles zbuciumul unui neamasupra căruia plutea un blestem al Destinului Istoric.1

Ele au fost publicate în revista Arhivele Basarabiei dela Chişinău, nr. 1 – martie 1931, cu prilejul Omagiuluisavantului pentru vârsta de 60 de ani.

Studiind scrierile sale despre Basarabia con-statăm că a făcut o profundă cercetare ştiinţificăbazată pe documente cu argumente precise şi clare.

În vol. I din Memorii, N. Iorga mărturiseşte:Ideea unităţii naţionale m-a preocupat toată viaţa şiaşa a fost pentru că a înţeles zbuciumul şi năzuinţeleneamului românesc.

A scris articole şi lucrări istorice de mare im-portanţă; a ţinut conferinţe la Academie, Universitate,Şcoala Superioară de Război, în Parlament şi la Radio(Sfaturi pe întuneric), în ţară şi în străinătate; a orga-nizat expoziţii şi cursuri la Universitatea PopularăVălenii de Munte; a călătorit de multe ori în Basara-bia, a ocrotit şi sprijinit material studenţii basarabenide la Universitatea din Iaşi; a fost prieten şi a cores -pondat cu românii basarabeni... şi enumerarea poatecontinua, dar vor fi explicate pe larg în conţinutul lu-crării.

N. Iorga a crezut în Dreptate şi Libertate.Opera sa se îndreaptă, aşa cum singur ne spune: Către cei mulţi, umili şi săraci,Către învăţătorul şi preotul din sate,Către cetitorul de peste munţi, om cu inima curată,Către tinerii din şcoli înalte... şi încheieSunt încredinţat că ce spun aice e pe înţelesul şi inimalor.2

Opera lui Nicolae Iorga îţi dă senzaţia de necuprins şiaşa este.

Despre Basarabia a scris mult şi cu maredragoste, de aceea Ion Pelivan, luptător în mişcareanaţională, consideră că N. Iorga a contribuit latrezirea conştiinţei naţionale şi la luminarea sufletuluiromânesc din Basarabia încătuşată.3

Chiar savantul mărturiseşte: Prin tot ceea ceam scris, am dovedit că nu e ogor, monument,aşezământ local, neam vechi în Basarabia, care să nufie al nostru, sânge românesc, faptă românească,gând românesc.4

În opera sa istorică şi activitatea cea mai di-versă de publicist, conferenţiar, senator, ministru,călător, prezenţa Basarabiei a fost timp de mai binede patru decenii. Este deschizător de drumuri în isto-riografia basarabeană, pe care a înzestrat-o cu lucrăride referinţă, ce fac din N. Iorga cel mai important is-toric al Basarabiei. Ideea principală ce străbate tot cea scris despre Basarabia este cea a vechimii românilordintre Prut şi Nistru şi a istoriei comune cu PatriaMamă.

Veacuri de-a rândul românii s-au culcat şis-au trezit având în suflet „Icoana Unităţii Naţionale”,afirma cu adâncă credinţă şi dragoste Nicolae Iorga.5

Hotarele ţării le vedea ca nişte Altare de cred-inţă, păstrate milenii în şir. Vizionarul N. Iorga a ştiutcă Basarabia va reveni la trupul ţării şi a avut mareaîmplinire de a trăi Ceasul cel Mare al Unirii CeleiMari. Glasul lui a îmbărbătat în momentele grele şi acontribuit la solidaritate şi încredere. În ultimul săuarticol, din ziarul Neamul Românesc (25 sept. 1940)scria: Când s-a produs o înfrângere steagul nu sepredă, ci pânza lui se înfăşoară în jurul inimii. Inimaluptei noastre a fost ideea culturii naţionale.6

A consacrat Basarabiei o atenţie mai maredecât celorlalte provincii româneşti, studiindu-i tre-cutul şi destinul prin importante lucrări.

1. Studii istorice asupra Chiliei şi CetateaAlbă (1899) este prima carte de ştiinţă istorică de la

V. OPINII, DEZBATERI, POLEMICI

Nicolae Iorga şi Basarabia

Prof. Adriana Grigorescu

Motto Cuvânt cu patru A / Ca o bisericăCu patru turle albe/Pe zările istoriei...

(poetul Tudor Plop-Ulmeanu)


magazin

30

noi, care prezintă Basarabia din cele mai vechi timpurişi aduce acte şi documente începând cu 1374. Pentrudocumentare a folosit izvoare polone, maghiare, ita -liene şi româneşti.

Cartea are 400 de pagini şi a fost premiată deAcademia Română cu suma de 1000 de lei, fiind apre-ciată drept un monument de erudiţie al istoricului învârstă de 28 de ani.

În 1925 N. Iorga a reluat subiectul, aducândLucruri noi despre Chilia şi Cetatea Albă, prin careîn sec. XV Moldova a fost bogată şi puternică.

Citind în original lucrarea la Colecţiile Spe-ciale ale Bibliotecii Panait Istrati din Brăila mi-a plă-cut expresia folosită de N. Iorga: în 1403 Mircea celBătrân „băsărăbia” acest mal dunărean (al Chiliei).7

2. Neamul Românesc în Basarabia (1905)este rodul unei călătorii de cercetare istorică în primă-vara anului 1905 a lui N. Iorga, împreună cu boierulbucovinean Nicu Flondor în Basarabia. Această carteeste dedicată de autor celui dintâi român din Basara-bia, care o va lua în mâini.

Au călătorit din ţinutul Hotinului până înBugeac prin oraşe (Chişinău, Bălţi, Tighina) şi sate(Floreşti, Răduleni, Dubna, Vădeni). N. Iorga remarcăcu bucurie că satele au conservat conştiinţaromânească, graiul, portul şi obiceiurile. Prezintă celeşase ţinuturi: Hotin, Bălţi, Soroca, Chişinău, Bender(Tighina) şi Bugeac (Căuşani şi Reni).

Pe 2 iulie 1908 deschide la Vălenii de Munte,de ziua Comemorării morţii lui Ştefan cel Mare,cursurile de vară ale Universităţii Populare.

La aceste cursuri, care durau o lună, au par-ticipat învăţători, profesori, preoţi, mulţi tineri (elevidin licee şi şcoli normale, studenţi) şi români din te -ritoriile aflate sub stăpânire străină. Prelegerile erauprezentate de elita culturii româneşti şi urmate de ex-cursii la mănăstiri sau locuri istorice. Cursurile au avutloc între anii 1908-1914 şi 1921-1940. La primelecursuri din 1908 au participat din Basarabia un grupde studenţi de la Universitatea din Dorpat (Tartu – Es-tonia): Ion Pelivan, Vasile Oatu, E. Alistar, doamneleBaidan şi Elina Nistor şi institutorul Longhinescu.

3. Luarea Basarabiei şi Moruzeştii esteprezentată în 1910, când, împreună cu istoricul IonNistor, devine membru activ al Academiei Române.Pe baza unor documente inedite: rapoarte saxone,ruseşti, turceşti şi de la Consulatul francez din Bu-cureşti, memorii şi corespondenţă diplomatică, N.Iorga a subliniat în amănunt negocierile pentruîncheierea păcii din 1812. Anul 1912 este cel maibogat în viaţa şi activitatea lui N. Iorga, este anul îm-plinirii a 100 de ani de la răpirea Basarabiei de către

Rusia ţaristă.4. Lucrarea Pagini despre Basarabia de

astăzi, apărută la Vălenii de Munte, cuprinde articolescrise de N. Iorga între anii 1903-1912; în Semănă-torul: Basarabia în războiul Rusiei şi Veşti dinBasarabia şi în Neamul Românesc: Către fraţii dinBasarabia, Dureri şi speranţe din Basarabia, Ziarebasarabene, Un centenar..., Însemnătatea ţinu-turilor de peste Prut...

În conferinţa de la Academia Română din12 mai 1912, N. Iorga a prezentat Însemnătatea ţi -nuturilor de peste Prut pentru istoria Românilor şipentru folclorul românesc şi despre folclorulbasarabean spune: gând, simţire, ritm, rimă, arie aurămas în cântecul basarabean cu totul neschimbateşi absolut autentice.8

Liga Culturală pentru Unitatea Naţională aRomânilor a organizat o Expoziţie dedicată Basara-biei, la care Ion Pelivan a adus covoare, ţesături, cos-tume, manuscrise. Cu banii strânşi din subscripţii, N.Iorga a cumpărat o casă pe str. Sărăriei nr. 119 din Iaşipentru studenţii basarabeni aflaţi la studii.

La Universitatea din Iaşi erau şase tineri laDrept, patru la Ştiinţe şi cinci la Medicină. Dintre ei,cinci erau scutiţi de taxe.

5. O altă scriere apărută în acest an a fostBasarabia noastră scrisă după 100 de ani de larăpirea de către ruşi, tipărită la Vălenii de Munte şiconsiderată o adevărată Evanghelie de mângâiere şiîncurajare a românilor basarabeni (Ion Pelivan). Încele 200 de pagini, N. Iorga şi-a propus să facă is-toricul Basarabiei din cele mai vechi timpuri până latragicul eveniment petrecut în anul 1812. Este primamonografie a acestui pământ românesc, este o analizăistorică şi o prezentare a culturii şi a tradiţiei popu-lare.

Urmează anii grei ai Primului Război Mon-dial (1914-1918), anul 1917 aduce revoluţii, schim-bări te ritoriale, prăbuşirea marilor imperii şi încă unan de suferinţe şi pierderi umane pe fronturile deluptă. 1918 este anul Marii Uniri: 27 martie (Basara-bia), 15 noiembrie (Bucovina) şi 1 decembrie (Tran-silvania). Basarabia a fost prima care s-a unit cuPatria-Mamă.

La Marea Adunare de la Alba-Iulia 1 dec1918, un grup de tineri participanţi au hotărât să tri -mită prima telegramă lui N. Iorga pentru a anunţaMarea Unire, pentru că el este cel care a trezit su-fletele românilor.

Pe 2 decembrie, de la Sibiu, reprezentanţii tu-turor provinciilor unite: din Basarabia (gen. Leonte,Pan Halippa, Ion Cazacliu), din Bucovina (Alecu Pro-


magazin

31

copovici) şi din Transilvania (Andrei Bârsanu, IoanLapedatu, Pavel Roşca, Romulus Cândea) îi trimit otelegramă Apostolului cauzei Marii Uniri: Însufleţiţide adunarea de la Alba-Iulia ne gândim cu drag lapregătitorul sufletelor noastre pentru unirea tuturorromânilor.9

După realizarea Marii Uniri, acest neobosit şiveşnic apărător al neamului şi-a dedicat activitatea şiopera în direcţia consolidării ei.

Ca preşedinte al Ligii Culturale, ca istoric, caprim-ministru, ca profesor şi parlamentar, ca gazetarşi consilier regal, el a luptat pentru unitate şi indepen-denţă naţională. În perioada fericită după Unire şipână la începutul celui de-al doilea război mondial nua ezitat nici un moment să apere integritatea teritorialăa ţării şi a plătit cu viaţa pentru atitudinea sa curajoasă.

Prima lucrare, în anul 1919, s-a intitulatCălăuză în România veche pentru fraţii basarabeni,în care descrie locurile istorice ale Patriei Mamă şi îisfătuieşte să-şi dea seama că nu trec un hotar de-spărţitor de nemuri, ci se întorc în acea Moldovă în-treagă de odinioară10 şi Nu e basarabean care să nufi auzit numele lui Ştefan cel Mare şi alte nume: PetruRareş, Alexandru Lăpuşneanu (nepot de fiu al lui Şte-fan, iar mama era din Lăpuşna pe Prut), Ioan Vodăcel Cumplit, Mihai Viteazul, Vasile Lupu...11

În anul 1920, N. Iorga face mai multe călă-torii în Basarabia. Împreună cu regele Ferdinand I şiregina Maria vizitează pe 22 mai Cetatea Albă. În ziuade 14 septembrie este în Cahul iar în 15 septembrie însatele Oancea, Rogojeni, Oarba, Bujor.

O carte de mare importanţă a lui N. Iorga esteAdevărul asupra trecutului şi prezentului Basara-biei, apărută ca primă ediţie în limba franceză la Paris(1922). Următoarea a apărut în limba română în 1931,tradusă de prof. Doina Florian. La Colecţiile specialedin Brăila este a treia ediţie din 1940, tipografia ziaru-lui Universul Bucureşti şi mai recent, în 2008, scoasăde Institutul Cultural Român. Capitolele principalesunt: Basarabia înainte de Ştefan cel Mare, Basarabiasub Ştefan cel Mare şi urmaşii săi până la sfârşitulveacului XVI, Basarabia în secolele XVII-XVIII şianexarea din 1812, regimul rusesc de un secol şi eli -berarea.

În ziarul Neamul Românesc din 14 iunie 1926scrie articolul Un om din Basarabia – Donici. Călă-toreşte la Cetatea Albă pe 17 august şi viziteazăCetatea şi Liceul. În noiembrie este invitat la Chişinăude episcopul Dionisie şi ca urmare, va scrie despreaceastă vizită Trei zile în Basarabia, prilej cu carereînvie locuri şi oameni, scoţându-le din uitare şi dinneguri.

Talentul descrierii şi romantismul gândiriisale m-au impresionat şi încerc să redau câteva dinele: Valul lui Traian se iveşte prin dunga-i semănatăde nori... Catapeteasma de dealuri scade... albe răs-firări de sate dispar la înceata urcare spre nord... Selasă noaptea cu o jumătate de lună plină în cerullimpede... câmpia pare prinsă toată într-un fir debeteală nesfârşit de uşor...12

La fel Imperiul Cumanilor şi domnia luiBăsărabă, prezentat în şedinţa din 11 noiembrie 1927,în care explică termenul de Basarabia: Bessapara -satul Bessilor, trib dacic din Balcani; Bassareus -haină purtată de traci; există sate în România cu acestnume Băsărăbeasa (lângă Hălmagiu), Băsărabă (lângăZalău) şi Dealul Basarab (lângă Cotmari).

Aşa au trăit în autonomia unor „Romanii”conduse de voievozi, cu „oameni buni şi bătrâni”, cuadunarea poporului sau Soborul... cu oastea lor.13

N. Iorga devine prim-ministru pe 18 aprilie1931, prilej cu care ţine o cuvântare în care aminteşteşi despre felul în care Patria Mamă, România trebuiesă ajute Basarabia. Pe 28 mai face o vizită oficială laChişinău şi în Memoriile sale descrie călătoria cu untren special până la Tighina şi primirea deosebită. LaChişinău a ţinut conferinţa intitulată Credinţa mea:Ţara aceasta, Basarabia, este plină de oameni de is-pravă... Basarabia este pentru România mânadreaptă a trupului... Avem datoria să ridicăm Basara-bia. Cu ceasornicul oprit la 1812... şi să o aducem ladata de acum, 1931.14

În 1939 publică primul volum din Româniacum era până la 1918 şi explică: Înţeleg aceastăcarte ca o întâlnire necesară a sufletelor într-un ceasde mare primejdie, care nu se combate cu teamă şi cudescurajare.15

La Vălenii de Munte, cursurile au avut catemă Afirmarea vitalităţii româneşti şi prelegerea afost prezentată de N. Iorga: Peste Români au trecuttoate furtunile, i-au bătut toate grindinile şi i-au ful-gerat toate trăsnetele şi cu toate acestea rămân înfipţiacolo.

La 1 septembrie 1939 începe al DoileaRăzboi Mondial. Pe 27 iunie 1940 se întruneşte Con-siliul de Coroană pentru a dezbate ultimatumul sovi-etic asupra cedării Basarabiei. Din cei 26 prezenţi, 6s-au pronunţat pentru rezistenţă: N. Iorga, Victor Ia-mandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanuşi Ernest Urdăreanu, despre care regele Carol al II-leanota în Jurnalul său: Numele lor merită să fie scrisecu litere de aur în Cartea Demnităţii.16 Dar pe 28 iulie1940 Basarabia este ocupată şi începe retragerea ar-matei române.


magazin

32

În noaptea de 27-28 nov. 1940, N. Iorga acunoscut soarta marilor înaintaşi ucişi pentru idealulnaţional şi credinţa în poporul român: Mihai Viteazul,Miron Costin, Antim Ivireanul, stolnicul ConstantinCantacuzino, C. Brâncoveanu şi după el, Gheorghe I.Brătianu._________________1 Iordan Datcu, Basarabia în opera lui N. Iorga, FundaţiaCulturală Română, vol. I, Bucureşti, 1995, p. 25.2 N. Iorga, Pagini alese, vol. I, Editura pentru Literatură, Bu-cureşti, 1965. Antologie şi studiu introductiv, M. Berza, p. 59.3 Iordan Datcu, Idem, vol. II, Bucureşti, 1997, p. 24.4 Ibidem, vol. I, Bucureşti, 1995, p. 296.5 N. Iorga, Studii (1981-1940), Colecţia Opera Omnia,Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010, Coordonator C. Buşe,vol. X, p. 473.6 N. Bănescu, N. Iorga - martir al libertăţii popoarelor, în

Analele Academiei – Memoriile Secţiunii Istorice, seria III,1945, tom 27, p. 27.7 Analele Academiei, Memoriile Secţiunii Istorice, seria III,Tom 5 (1925), p. 326.8 Iordan Datcu, idem, vol. I, 1995, p. 109.9 P. Ţurlea, N. Iorga în viaţa politică a României, EdituraEnciclopedică, Bucureşti, 1991, p. 113.10 Pavel Balmuş, N. Iorga – Adevărul asupra trecutului şiprezentului Basarabiei (1914-1940), Editura InstitutuluiCultural Român, Bucureşti, 2008, p. 2211 Idem, p. 26.12 Iordan Datcu, idem, vol. II, p. 97, 98, 100.13 N. Iorga, Imperiul Cumanilor, în Analele Academiei,seria III, tom 8 (1928), p. 1-4.14 Pavel Balmuş, idem, p. 185-187.15 N. Iorga, Privelişti din ţară, (Victoria Nedel), Bucureşti,1994, p. 15.16 Iordan Datcu, idem, vol. II, Bucureşti, 1997, p. 21.

Alexandru Cel Mare a învăţatmeseria de rege de la tatăl său, Filip alII – lea al Macedoniei, iar toate cele-lalte ştiinţe de la filosoful ARISTOTEL.

Se poate ca dorinţa săcucerească lumea pornind către răsăritşi întorcându-se la Pella dinspre apus,a încolţit în mintea lui numai după ce is-a dezvăluit taina că pământul esterotund, ca toate astrele din cer, şi că înurmă cu mii de ani pe el era o singurăîmpărăţie ţinută sub sceptrul lui Saturnbazileul (BAZILEU = ziua în amiazamare, momentul de maximă strălucirea soarelui).

Până în prezent nu avem nicio dovadă că tânărul prinţ, inteligent şiambiţios, a fost iniţiat ocult, în afara nu-melui de ALEXAN-DROS, careînseamnă CEL JERTFIT PRECUMCERBUL, un ritual răspândit printregeţi şi care ni-l sugerează pe acela alMielului – Hristos vestit de Tatăl Cerescprin proorocii săi tuturor neamurilorpământului (vezi „Cei trei magi de larăsărit”).

Acest indiciu nu este însă su-ficient ca să putem afirma că Alexan-dru, după ce l-a învins pe Darius al

III-lea al perşilor, a început să creadădespre sine că el este Mesia căruiaCel de Sus urma să-i încredinţeze im-periul mondial.

Temeiul extraordinarelorfapte de arme prin care a uimit lumeamai degrabă trebuie căutat în copilăriaviitorului rege când imaginaţia lui a fostînflăcărată de poveştile spuse demama sa născută în ILIRIA (litoral,ţărm), locul în care se adunau pentruiernat turmele geţilor. Acolo, în serilelungi, lângă vetrile pline de jar, sespuneau basme ca acelea pe careromânii de astăzi le-au moştenit dinbătrâni şi în care fii de împărat colindaupământul pe cai înaripaţi, trecândpeste nouă ţări şi nouă mări vorbindpretutindeni în aceaşi limbă pro-toromâna la care mai târziu Alexandrufusese nevoit să renunţe în favoareacelei a grecilor învinşi, dar care dejafusese răspândită până departe ca en-gleza din zilele noastre.

O armată care împărtăşeştecu entuziasm voinţa conducătoruluipoate să cucerească un imperiu pecare să-l stăpânească printr-o limbă şilegi comune pe care Alexandru, în

parte, a reuşit să le impună, până cândoboseala sau înălţimea munţilor Hi-malaya l-au împiedicat ca să ajungă înChina, de unde, pe calea deschisă depăstorii peslagi, să treacă prin BosforulSiberian în America, iar peste cea dea noua mare, în Europa.

Drumul descris mai susapare ca ceva fabulos dacă îl raportămla ceea ce ştiau cei vechi despre alcă-tuirea pământului, dar, în mod cert,atunci când Napoleon a vândutLuiziana, iar după el, Ţarul ruşilorAlaska, amândoi dispuneau de hărţibine întocmite şi nu au nici o scuză căşi-au ratat şansa de a crea un imperiulmondial.

În urma lui Alexandru CelMare au rămas statele Helenistice, iarnormele de higienă a trupelor mace-donene au fost adoptate de cătremusulmani care, la rândul lor, au încer-cat să cucerească lumea ajungândpână la poalele munţilor Himalaya,spre care şi astăzi se îndreaptă nu-meroase oşti atrase de mirajul impe -riului mondial, care poate să fie unînceput mai bun sau un sfârşit apo -caliptic pentru întreaga omenire.

MIRAJUL IMPERIULUI MONDIAL

Dorel Radu


magazin

33

IV. DOCUMENTE, RECENZII, EVOCĂRI

Comunitatea românească din estul SerbieiIulia Tarcă

1. Începuturi

Comunitatea românească din estul Serbiei

ISTORICUL CERCETĂRILORObiectul lucrării îl reprezintă spaţiul geografic din

estul Serbiei, spaţiu cuprins între râurile Timoc, Morava şifluviul Dunărea, studiat sub mai multe aspecte: istoric, de-mografic, aşezări umane, etnografic, cultural.

Informaţii legate de arealul din răsăritul Serbiei,numit generic Craina Serbiei sau Valea Timocului suntsumare, regiunea fiind, de-a lungul timpului, de cele maimulte ori, consemnată doar accidental de numeroşi învăţaţişi călători.

Se remarcă totuşi, studiile ce tratează comunitatearomânească din această zonă, majoritatea lucrărilor ela -borate care privesc acest spaţiu geografic, făcând referirela românii/vlahii din regiune şi ţin mai mult de domeniul is-toriei, etnografiei, culturii populare şi geopoliticii.

Spaţiul geografic moravo-timocean nu a fost ana -lizat în detaliu din punct de vedere al geografiei umane pânăîn momentul actual, analizele realizate având un caractergeneral în cadrul lucrărilor de mare ansamblu, în care sefac referiri şi la acest areal, precum şi în lucrările caretratează doar anumite fragmente, cu accent pe comunitatearomânească de aici.

Cele mai multe materiale consultate nu oferă studiiconsistente despre acest spaţiu geografic. Informaţii refe -ritoare la acest areal, apar în studiile unor cercetători ger-mani, italieni, francezi, bulgari, ruşi şi sârbi: F. Kanitz, G.Weigand, Ioszef Szabo, G. Lejan, E. Picot, St. Romansky,T. Georgevici, B. Karic, I. Cvijici, C. Jirecek.

Prezenţa elementului etnic românesc întreDunăre, Timoc şi Morava este confirmat şi în hărţile în-tocmite de geograful A.F. Marsigli (1696), Mackenzie G.Muir şi Irby A.P. Map of the south Slavonic countries (1867),Lejean Guillaume Carte etnografique de la Turquie d’Eu-rope et des etats vassaux autonomies (1869), H. Kiepert înVolker und Sprachen Karte vorOsterreich und die unterDonaulandern (1869), Florinschy I.D. în Harta etnograficăa slavismului apusean (1911), Scarlat Demetrescu, A.D.Atanasiu, Ed. Borcea Carte etnografique des regionshabituées par les Roumains et des colonies etrangeres quis’y trouvent (1919).

Aspecte de geografie istorică, ce vizează evoluţiaarealului studiat de-a lungul istoriei, precum şi originea şipermanenţa elementului românesc din zonă pe mai multeperioadei istorice, se regăsesc în lucrări cu referiri la spaţii

geografice, de cele mai multe ori, ample, avându-i ca autoripe Karic V. Srbija (1887), Gravier Gustave Les frontiereshistoriques de la Serbie (1919), Ion di la Vidin Românii dinTribala (1990), Drăgan Iosif Constantin Istoria românilor(1994), Zbuchea Gheorghe şi Stelian Brezeanu Românii dela sud de Dunăre, documente, Arhivele Naţionale aleRomâniei (1997), Zbuchea Gh. O istorie a românilor dinPeninsula Balcanică secolul XVIII-XX (1999), Constanti-nescu N.A. Chestiunea Timoceană (2000), Zbuchea Gh şiDobre C. Românii timoceni (2005), Dobrescu I.F., DobrescuN.L. Românii din Serbia (2005), Dolha V. Totul despreromânii din Timoc (2007), Copcea Florian Istoriografia dinSerbia de sud – est (2008), Drăghişa, Konstandinovic-TraianRomânii din nord-estul Serbiei între anii 1804 – 1948 (2008).

Observaţii lingvistice şi etnografice regăsim în lu-crările lui F. Kanitz Serbien (1868), Die Rumanische Dialekteder kleinen Walachei, Serbien und Bulgariens a lui GustavWeigand (1900), în lucrarea Printre românii noştri (1905), aetnografului sârb Tihomir Georgevic, care este unul dintreprimele jurnale de teren din istoria etnografiei sârbeşti.

Şi etnograful bulgar St. Romansky vizitează înanul 1916 aproape toate satele româneşti din zonă, studi-ază etnografia acestui ţinut, adună date etnografice şiculege poezii populare şi alte texte folclorice incluse în lu-crarea Românii dintre Timoc şi Morava (1926).

Primele însemnări despre folclorul românilor dinacest areal apar încă din secolul al XIX-lea şi sunt făcutede cercetătorul sârb Vuk Karadic, de Emile Picot Chantspopulaires des Roumains de Serbie (1889), C. CosmescuPoezii populare de la românii din Serbia în „Convorbiri li -terare”, anul XXXIII, nr. 9, de geograful George Vâlsan şilingvistul George Giulea, care publică împreună o culegerede literatură populară Dela românii din Serbia (1913). OvidDensuşianu, I.A. Candrea şi Th. Sperantia, la 1908, înGraiul nostru, publică folclor din sudul Cazanelor Dunării.

După al Doilea Război Mondial, cele mai impor-tante lucrări aparţin lingviştilor de la Cluj, Emil Petrovici Notede folklor dela românii din Valea Mlavei (1942) şi Ion PătruţFolklor dela românii din Sârbia (1942).

În 1967, Cristea Sandu Timoc publică o bogatăcolecţie de peste 500 de texte în culegerea Cântecebătrâneşti şi doine.

După 1989 sunt făcute cercetări în special de cătrelingvişti. Prof. dr. Otilia Hedeşan efectuează o serie de an-chete de teren în Serbia, în urma cărora publică numeroasearticole şi studii cu privire la aspectele etnografice, folclorice,


magazin

34

dar şi identitare ale comunităţii româneşti din spaţiulmoravo-timocean.

Petru Neiescu, Eugen Beltechi şi Nicolae Mocanu,de la Cluj-Napoca întocmesc în 2006 Atlasul lingvistic alRegiunii Valea Timocului – Contribuţii la atlasul lingvistic algraiurilor româneşti dintre Morava, Dunăre şi Timoc, iarAnnemarie Sorescu-Marinković, în lucrarea de doctorat Fiinţedemonice la românii din Timoc (Serbia) - 2010, face o amplăanaliză a universului demonic al românilor din estul Serbiei,în special a fiinţelor mitologice ce populează acest spaţiu.

Studii despre cultura populară a locuitorilor dinregiune apar şi în Serbia, cu precădere după anul 1962,dată la care s-a anunţat intenţia construirii hidrocentralei dela Porţile de Fier şi, prin urmare, inundarea satelor de pemalul Dunării. Apar o serie de monografii ale localităţilor dinregiune, elaborate şi publicate de Institutul de Etnografiedin cadrul Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte din Belgrad,precum şi de Glasnik Etnografskog Muzeja *.

În ultima perioadă, datorită numeroaselor schim-bări sociale şi politice din Serbia, interesul cercetătorilorpentru comunitatea românească din răsăritul Serbiei a cres-cut, unii fiind chiar români din acest areal: etnologul PaunEs. Durlic, antropologul Dejan Dimitrijevic-Rufu, MarijanaPetrovic-Rignault, etnologul Slavoljub Gacovic etc.

Numărul lucrărilor care abordează într-o măsurămai mare sau mai mică elementele umane ale acestui te -ritoriu este însă foarte mic.

Geograful George Vâslan este cel care în anul1913 publică trei studii, intitulate Românii din Serbia,Românii din Craina Serbiei şi Românii din Bulgaria şi Serbia

– Aşezare, vechime, număr, fizionomie, stare economică şisocială. Prin aceste lucrări s-a dorit semnalarea existenţeiunor comunităţi româneşti aproape nestudiate din sudulDunării, interesul pentru comunitatea românilor din aceastăregiune fiind de natură geografică, istorică şi etnografică/fol-clorică.

Urmează lucrările Românii din Serbia (Boga L.T.,1913), La peninsule balkanique (Cvijic J., 1918), Vlahii dinSerbia în sec. XII-XV (Dragomir Silviu, 1922), Note de drumdin Serbia din punct de vedere etnografic şi geografic(Szabo Jozsef, 1923), Românii dintre Timoc şi Morava(Trâpcea Th. M., 1941) şi cele trei volume Românii dinTimoc (1942 – 1943), sub îngrijirea lui C. Constante şi AntonGolopeniţa. În 1929, C. Constante publică lucrarea intitulatăRomânii din Valea Timocului şi a Moravei, iar în anul 1943,A. Dumitrescu-Jippa şi Octavian Metea publică lucrareaTimocul.

Cel mai recent studiu asupra populaţiei aşezărilorumane din estul Serbiei a fost realizat de Dorin Lozovanu,în anul 2008, în cadrul lucrării de doctorat Populaţiaromânească din Peninsula Balcanică. Studiu uman ge-ografic, unde face o amplă analiză din punct de vedereuman-geografic a comunităţii românilor din Serbia, aducândîn discuţie originea şi evoluţia etnică a acestora, grupurileetnografice aflate în această regiune, datele etnode-mografice prezentate fiind cele mai recente şi mai completepublicate până în prezent._____________* Marinkovic Sorescu Annemarie, Cultura populară a românilor din Timoc,Institutul de Balcanologie, Serbia, p. 87.

Deşi nu de mare întindere – doar 114p., cer -cetarea Zalmoxis în cântecul bătrânesc (apărută laEdi tura S.C. Cronicarul SRL, Dharma-Geta, Tulcea,2003) este de o surprinzătoare concentrare şi com-plexitate. Multitudinea de probleme şi aspecte luateîn discuţie rezultă mai întâi din structura ei. După unsuccint „Cuvânt înainte” pentru punerea în temă a citi-torului cu obiectivele stabilite, urmează XLVIII decapitole, scurte de obicei, şi apoi fireştile „Concluzii”.Ţinuta riguros ştiinţifică este vădită în folosirea a 33de lucrări, fundamentale în domeniul cercetat, aleunor autori români şi străini, prezentaţi într-o „Bibli-ografie selectivă” în final, ca şi de cele 206 trimiteridin text.

Încă din „Cuvântul înainte”, cercetătorulGheorghe Şeitan afirmă că scopul propus esteprezentarea unei „noi teorii asupra modului de abor-dare a cântecelor bătrâneşti ale românilor”, carereprezintă „legile cântate ale geţilor, de factură mito-logico-spirituală, fără a avea un conţinut istoric.”(p.2)Marii iniţiaţi în misteriile lui Zalmoxis au folosit „ale-goria şi simbolurile pentru a se realiza ocultareatainei”.(p.2)

Autorul, referindu-se la balada „Toma Dali -moş” („Toma Alimoş”, n.n.), neagă tranşant caracterultradiţional de baladă haiducească al acesteia şi afirmăsurprinzător că aici „nu este vorba de boieri sauhaiduci din Evul Mediu, nici despre eroul care ne în-

O VIZIUNE ORIGINALĂ DE IDENTIFICARE A SUTRELORGETICE ÎN LUCRAREA ZALMOXIS ÎN CÂNTECUL

BĂTRÂNESC DE GHEORGHE ŞEITAN

- prezentare -Profesor Gheorghe Bucur


magazin

35

vaţă lupta şi cinstea luptei, nici despre un personajmalefic care înjunghie şi apoi fuge mişeleşte”(p.2), că„nu a fost un cântec de curte feudală, cum s-a maispus, ci cântec de templu antic.”(p.3) Apoi, se pre-cizează obiectivul cercetării: „El („Toma Dalimoş”)nu este un cântec religios, nici unul filozofic, ci unulal înţelepciunii, după cum geţii au fost percepuţinu ca filozofi ori teologi, ci oameni foarte înţelepţişi drepţi.” (s.n.)

Afirmaţiile făcute de autor şi scopul propustrebuie să fi şocat cititorii, cel puţin neavizaţi, acumnouă ani când apărea studiul. Cercetările dacologice,întreprinse între timp, creează, cu siguranţă, un orizontpentru o altă percepere a opiniilor şi teoriilor insoliteexpuse atunci.

Gheorghe Şeitan impresionează nu numaiprin multiplele cunoştinţe din domenii variate ca mi-tologie naţională şi universală, tantrism, taoism, zal-moxism, religie, creştinism, spiritualism, ezoterism,filosofie, istorie, folclor literar, lingvistică etc., ci, maiales, prin capacitatea de a face legături neaşteptate şisubtile între fapte, elemente, persoane şi situaţii. In-formaţiile sunt mânuite, selectate, asociate, disociate,comparate, transferate cu uşurinţa expertului, carestăpâneşte domeniul/domeniile.

Perspectiva adoptată în cercetare este unacomplexă, exhaustivă. Dovadă stau cele 48 de capi-tole, tot atâtea probleme luate în discuţie. Situaţia esteîntoarsă pe toate feţele şi analizată cu rigurozitate dindiferite puncte de vedere. Dăm ca exemplu titlurile

câtorva capitole succesive referitoare la „moşism”:„III. Moşul bătrân (vătrân) – divinitatea getică de di-naintea lui Zalmoxis”, „IV. Natura divină a lui Moşu”,„V. Ce este moşismul”, „VI. Dalu’Moşu şi calitateade Daimon” ş.a.

Precizând că moşismul aparţine civilizaţieikurganelor (p.35), autorul trage o concluzie impor-tantă: „moşismul constituie religia geţilor, bazată pecultul moşilor şi a strămoşului primordial numit Moşu,care aidoma lui Puruşa, din Upanişade, s-a autosacri-ficat creând lumile.”(p.15) Se face apoi observaţia căzalmoxismul reprezintă faza a doua a moşismului şi,folosindu-se o informaţie de la Herodot, se stabileşteo distincţie importantă între ele: zalmoxismul a fost oreligie elitistă, având un caracter secret, pe când moşis-mul a fost o religie de masă. (p.15)

Paralela cu mitologia şi civilizaţia indianăvedică şi budhismul este procedeul dominant, con-stant folosit şi cu cele mai semnificative rezultate. Iatăun prim exemplu: „Valoarea lui (cântecului bătrânesc„Toma Dalimoş”, n.n.) este comparabilă cu aceea aVedelor şi Upanişadelor hinduse, cu care se aseamănădin punct de vedere al limbajului şi al tratării unorprobleme de ordin spiritual şi filozofic.”(p. 97) Gh.Şeitan descoperă similitudini subtile şi mai mult decâtsurprinzătoare între textul baladei şi cel din Up-anişade. În capitolul XIX, de pildă, găseşte în frag-mentul: „Şade Toma tolănit / Şi cu Murgu priponit, /Cu priponu de argint, / Bătut în negru pământ.” o sutrăîn care sunt „exprimate trei concepte exoterice funda-mentale: Voinicul, Calul şi Pământul, semnificând înordine Spiritul, Sufletul şi Corpul Fizic.”(p.48)Demonstraţia ce urmează este credibilă.

Un pasaj din text îi apare ca „ O filozofie deviaţă conformă cu legea lui Manu” – Cap. XXXV,(scriere indiană din sec. VI – XIII î.e.n.), filozofie nu-mită Legea Spiritului Divin, care devine, în Geţia,Înţelepciunea Sufletului.

O altă sutră dovedeşte că „Renaşterea dupămoarte constituia o credinţă existentă la geţi şi hiduşi,cu mult înainte de Pitagora, însuşi Zalmoxis trăindînaintea acestuia, după cum se exprimă Herodot.”–Cap. XLIV (p.90)

Interesantă este şi constatarea (Cap. XXIV)uimitoarei asemănări între legenda lui Buddha şi luptadin balada românească între Alimoş (identificat cuZalmoxis) şi Manea. De aici, concluzia: „Dacă le -genda lui Buddha îşi are originea în tradiţia Vedică,trebuie să recunoaştem vechimea cântecului bătrânescToma Dalimoş ca fiind cel puţin la fel de veche ca şiVedele înseşi.”(p.57) Cercetătorul este preocupat nunumai de similitudini, ci şi de diferenţiri şi primor-dialităţi: „Zalmoxe nu poate descinde din buddhismpentru că la data când acest zeu era descris de


magazin

36

Herodot, buddhismul de-abia se înfiripa.” (p. 35) Există identităţi şi cu filozofia chineză. În

versurile „Aşterne-te drumului, / Ca şi iarba câmpului/ La suflarea vântului”, sunt prezente Legile Virtuţiidin China Antică (Cap.XXXVI), sutra dovedind„puncte comune între Lao-zi şi Confucius pe de oparte şi Zalmoxis pe de altă parte.”(p.78)

O similitudine importantă cu filozofia orien-tală o găsim formulată concentrat în capitolul „Con-cluzii”: „Textul cântecului „Toma Dalimoş” oferă maimulte exemple, cu privire la polarităţile comple-mentare de tip yin şi yang. Toma şi Manea sunt pre-cum faţa şi spatele unei singure fiinţe, binom ce seregăseşte şi la nivel macrocosmic. Se observă oanume afinitate a zalmoxismului cu daoismul chinez,dar şi cu religiile tantrice.” (p.101)

Din analiza diferitelor variante ale baladei şiluând în considerare prezenţa cuvintelor „Amin” şi„Închinare” se ajunge la concluzia că preotul oricălugărul get „cânta legile lui Zalmoxe.”(p. 94, Cap.XLVIII. Despre Amin şi rugăciunea lupilor lamocşandră) şi se lansează ipoteza, deloc de neglijat,că „în societatea getică iniţiatică era cunoscut sunetulsacru „Aum”, cu înţelesul de OM.”(p.102)

Pentru a discuta astfel de probleme, Gh. Şei-tan foloseşte deseori elemente de limbă sau din limbidiferite, în special sanscrită, implicând cu succes pro-cedee ale arheologiei lingvistice pentru a se ajungela pronunţia antică a unor cuvinte. Chiar titlul primu-lui capitol evidenţiază acest aspect: „I. Zalmoxis şiSarmisegetusa văzute prin prisma pronunţiei getice”.Respectând regula pronunţării populare a lui „d” ca„dz”, autorul crede că variantele (Toma) Dalimoş şi(Toma) Damolschi „trebuie să se fi pronunţat înlimba getică antică Dzalimoş şi Dzamolschi, de undeconcluzia că eroul baladei e aici chiar zeul, cu celedouă variante nominale: Zalmoxis şi Zamolxis, ultimaformă fiind folosită de Herodot. Acest fapt este o nou-tate: „Este de mirare, spune cu o anumită mândrie au-torul (p.98), că până în prezent nu a atras atenţianimănui această asemănare.” Consecinţa acestei iden-tităţi între zeu şi eroul baladei este esenţială însusţinerea tezei avansate de cercetător cu privire lastatutul special al acestui cântec bătrânesc drept sutrăgetică.

La fel, anlizând cuvântul sanscrit dharma,utilizat în toată mistica orientală cu sensul de „lege,ordine cosmică”, având în getică forma dharma ( pro-nunţat dzharma) a ajuns la noi sârmă = lege. (p.5)Forma diminutivată, dzharmisa/dzharmise, a fost in-trodusă în denumirea capitalei, fapt deosebit de sem-nificativ. Problema este analizată în capitolul II,intitulat „Zalmoxis legislatorul şi legea armoniei uni-versale a geţilor numită Dzharmise- Getu- Sha”, unde

se afirmă: „A numi capitala statului pornind de ladharma, aşa cum au procedat geto-dacii, presupuneridicarea legii şi ordinii pământeşti la nivelul legii şiordinii cosmice.”(p. 7)

Cercetând primul nume al eroului, Toma,care nu tebuie identificat cu cel biblic, se observă căpronunţia populară este Tuoma, apropiat de cuvântultibetan tumo, care înseamnă „căldură vitală” şi con-cordă cu conceptul Sinele din Upanişade. De aici, ob-servaţia importantă că Tumo Dzalmoks corespundecalităţii de daimon, atribuit de Herodot lui Zal-moxis.(p. 98)

De-a lungul întregului text există numeroaseobservaţii de limbă, în special cele referitoare la eti-mologia unor cuvinte, încadrate geşit din punct devedere al originii. De exemplu, cuvântul „barbar”provine de la „barbă” cu sensul de aprindere, existentşi azi în limba tibetană cu aceeaşi formă şi acelaşiînţeles. Termenul getic „vatră” se află în limba san-scrită cu aceeşi semnificaţie ca la noi. „Mocşandră”,de la „mokşa”, nu e împrumutat din germană, cums-a spus, folosindu-se azi în Banat pentru a dsemna omovilă. „Stup”, considerat de origine latină (stypus),vine din sanscritul „stupa”, ca şi „şade”ori „şir”, con-sideraţi derivate din latinescul „sedere”şi, res -pectiv,”sira” au în sanscrită forma „şad”, „şir”,vădindu-se din nou drept cuvinte getice. De aseme-nea, termenul „gârbaci” este getic şi nu bulgar sauturc, cum se arată în DEX. Asemenea precizări argu-mentate dovedesc preocuparea cercetătorului nunumai pentru probitate ştiinţifică, dar şi o atitudinepatriotică clară. În acest sens, vedem şi insistenţa cucare se notează în paranteză, cu fiecare ocazie, când evorba de poporul român – neoget, iar când se numeştelimba română se scrie neogetică, autorul propunând,în acest fel, termeni originali pentru cele două realităţinaţionale.

Având în vedere aceste multiple aspecte, deconţinut, de semnificaţie şi de limbaj, cercetătorul for-mulează clar şi simplu concluzia: „Numite şiraguri şiincantarea lor înşirare, cântecele bătrâneşti capătă ca -litatea de sutre ale înţelpciunii getice.”(p.102)

Autorul a promis atunci continuarea cer -cetării, din această perspectivă, şi altor texte „fol-clorice” pentru a reconstitui „comorile zalmoxismuluigetic”.

Dacă afirmaţiile făcute şi teoria avansatăprivind decriptarea textelor populare drept sutre geticesunt reale, atunci avem de-a face cu o descifrare ge-nială şi cu o contribuţie majoră la cunoaşterea trecu-tului nostru şi a înaltelor valori spirituale alecivilizaţiei geto-dace.


magazin

37

ION BURCINNew York

Să nu ne uităm strămoşii (5)

VII. POEŢII DACIEI

Andrada:

Zalmoxe, stăpân a toate,Dacă-n ruga mea greşesc,Ori blestem fără dreptate,Facă-se cum e firesc.

De ce-n lume nu e pace,Mulţumire şi belşug,Tu ştii bine şi poţi dregePunându-i pe răi în jug.

Frumuseţi nenumăratePresărat-ai pe pământCu deplină bunătate,Unii-ţi mulţumesc...stricând.

Cum îi rabzi, Zalmoxe-Doamne?Nu pricepem felul Tău,

Luminează-ne, alăturiNoi vrem să îţi fim mereu.

Corul:

Răii, da, la plug să fieÎnjugaţi! Un rău, un bou.Bine spune fata noastră,Os de rege şi erou.

Dacă sunt lăsaţi în pace,Ei război clocesc şi fac.Iată, de exemplu,-acestaContra noastră, popor dac.

Bristena:

O, viteazul nostru tată,Nu te grăbi să te suiLa Zalmoxe prea îndatăLăsându-ne fiecui...

Ştiu, încrederea-ţi fu mareÎn noi, fetele-băieţi.Tatăl nostru, rară floare,Dar mulţi ne privesc şireţi.

Îţi jurăm aici, în loculDrag din anii cei trecuţi,Unde te-aşteptam adeseaSă ne mângâi şi săruţi.

Vom lupta întâi cu gândulCel îndurerat profund,Că te-ai înălţat la ceruriŞi nu mai revii curând...

Nu ne vom întoarce faţaDe la chinul ţării-ntregiŞi nu vom cunoaşte tihnaCât vor fi fărădelegi.

Şi în lupta noastră dreaptăNe vei fi primul îndemn.Burebista şi TomirisLa fel, un exemplu demn.

Tată, Decebal Scorilo,Jurăm, iată-aici din nou:Moartea Daciei străbuneNu va fi-n sfârşitul tău.

Da, Bristena şi Andrada,Fiicele tale, nu vorCeea ce Traian doreşte:Să moară dacul popor.

El, Traian, e o ruşine!Când iertare va cerşiNu va căpăta şi nimeniDe infern nu-l va scuti!

Acesta e împăratulUnei crude-mpărăţii.Doamne,-ajută-mă, păcatulIartă-mi-l, de rea voi fi.

Încorda-voi bine arculDe pe cel mai înalt steiDrept spre Roma îngâmfatăŞi spre împăratul ei...


magazin

38

ANUNŢ - INVITAŢIE

WWW.DACIA .ORGAl XIII-lea Congres Internaţional de Dacologie 2012

„Dacologia la Brâncuşi”30 Iunie 2012 ——— Târgu-Jiu, România

Organizator: DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY

21-26 Broadway, New York, NY 11106, U.S.A.Phone: +1(718) 932- 1700 or 031 810 6172; FAX: +1(718) 728- 7635

E- mail: [email protected] , [email protected]

Doamnelor şi domnilor, «Dacia Revival International Society» are

deosebita onoare de a vă invita să participaţi culucrări ştiinţifice la cea de-a XIII-a ediţie a

Congresului Internaţional de Dacologie 2012,cu tema:

«DACOLOGIA LA BRÂNCUŞI»

Congresul va avea loc la Târgu-Jiu, înziua de 30 iunie 2012, la Teatrul „ElviraGodeanu” din Str. Victoriei nr. 35.

Cu aceeaşi pasiune pentru adevăr, cuaceeaşi dorinţă de a releva rolul primordial alstrămoşilor daci în făurirea istoriei poporului nos-tru, sesiunile şi programele asociate Congresuluivor acoperi multiple aspecte ale istoriei Daciei.Aceste variate oportunităţi de schimb intelectualvor marca stadiul actual al cercetărilor şi vor su-gera direcţiile lor viitoare dând, în acelaşi timp,atât cercetătorilor consacraţi, cât şi celor mai ti-neri, un forum în cadrul căruia să-şi prezinte co-municările.

Programul ştiinţific al Congresului se va des-făşura în următoarele secţiuni: Secţiunea 1 - Motive artistice traco-geto-dacice

în sculptura lui Constantin Brâncuşi;Secţiunea 2 - Dacii din curbura interioară aCarpaţilor;Secţiunea 3 - Cultura şi civilizaţia dacică, reflec-tate în mitologie, credinţe, tradiţii, folclor, me -dicină, literatură şi artă.

Vizitaţi www.dacia.org pentru noutăţi,schimbări şi adăugiri.

Cu stimă, Directorul comitetului de organizare,

Andrei Bănică

Aşteptăm confirmarea participării dum-neavoastră, precum şi un rezumat al prezentăriipe care doriţi să o susţineţi la Congres, rezumatcare să nu depăşească 2 pagini (font TIMESNEW ROMAN sau ARIAL, cu diacritice), în for-mat electronic, pe adresele:

[email protected]şi [email protected] sau,

sub formă de CD, prin poştă, pe adresa: Dacia Revival International

Str. Cerceluş nr. 71Sector 3, Bucureşti, RomâniaTelefon : +40 730 61 31 51


magazin

39

ANUNŢ EXCURSIEFiliala Geţia Minor - Tulcea organizează în data de 02.07.2012

EXCURSIE LA CETĂŢILE GETICE DIN DOBROGEA DE NORD

incluzând două zile de sejur în Delta Dunării cu hotel plutitor de 4 stele(cazare şi masă - incluse în preţ - agrement, pescuit, muzică, dans etc).

Traseul este următorul:

*ZIUA 1: 02.07 - Bucureşti (plecare de la Ateneul Român, ora 6,30) - cetatea Capidava - Tulcea (îmbarcare pe nave) - Crişan (agrement cu bărci cu motor,

urmată de seară distractivă)

* ZIUA 2: 03.07 - Mila 23 - traversarea lacurilor 3 Iezere, Bogdaproste, Canal Eracle(concurs de pescuit, recompensat cu premii, diplome din partea firmei)

* ZIUA 3: 04.07 - plecare spre Tulcea - cetatea Halmyris - cetatea Heracleea- cetatea Argamum - cetatea Ibida - Hârşova - Bucureşti

PREŢ: 200 euro / persoană

Banii se trimit prin mandat poştal pe adresa: Dl. Nicolae Nicolae, str. Florilor nr. 37, Tulcea, cod poştal 820035, jud. Tulcea.

Nu se restituie sumele în cazul neprezentării la autocar în data de 02.07.2012, la ora 6,30.

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE

l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişierword, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact;l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată canotă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;l Articolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea,cod poştal: 820035, jud. Tulcea, România.l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:[email protected]; [email protected]


magazin

40

I. EDITORIAL: Mioara Alecu-Căluşiţă: Ne cunoaştemadevărata istorie?

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE1. Dr. N. Săvescu : Noi, Dacii. 5. Sarmisegetusa.

Sanctuare dacice (1)2. Liviu George Teleoacă: Analogia teonim-toponim înslujba unităţii religioase 3. Tr. Getianu: Enigma de pe Tiarantos (concluzii)4. Simona Condurăţeanu: Restituiri – Orfeu/Orpheus, ungeniu şi un zeu al Daciei mari, II5. Nicolae Nicolae: Cetatea getică Salsovia

III. SIMILITUDINI ŞI IDENTITĂŢI ROMÂNO-SANSCRITEG. D. Iscru: Eminescu – Amita Bhose şi Dacologia

IV. DATINI, TRADIŢII, OBICEIURI Olimpia Prună-Cotan: Rusaliile

V. OPINII, DEZBATERI, POLEMICI1. Adriana Grigorescu: Nicolae Iorga şi Basarabia2. Dorel Radu: Mirajul Imperiului mondial

VI. DOCUMENTE, RECENZII, EVOCĂRI1. Iulia Tarcă: Românii din Serbia. Începuturi2. Gh.Bucur: O viziune originală de identificare a sutrelorgetice în lucrarea „Zalmoxe în cântecul bătrânesc” deGheorghe Şeitan (prezentare)

VII. POEŢII DACIEIIon Burcin: Să nu ne uităm strămoşii (5)

VIII. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A FILIALELORInvitaţie la cel de al XIII-lea Congres Internaţional dedacologieAnunţ: Excursie în Deltă şi la cetăţile din Dobrogea Cerinţe de redactare şi publicare a textelorAdresele distribuitorilor revistei, din ţară şi străinătate

S

U

M

A

R

1

3

9

1213

17

18

25

2932

3334

37

38

393940

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătateDACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETYDr. Napoleon Săvescu21-26 Broadway, New York 11106 USATel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635e-mail: [email protected]

2. Ilie Enciu, director DRISstr. Arbustului nr. 2BBucureşti, sector 2Telefon: 021 240 1218; 07450339603. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi,Prof. Aurel ManoleStr. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi , Jud. GalaţiTel. 07540226164. Clinica de Medicină Integrată, Dr. Corneliu BăbuţComuna Maşloc, Jud. Timiş5. Ing. Eugen CiobanuB-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65Buzău, cod 210246, Tel. 07601766496. Asociaţia Culturală Craidava,Prof. Dr. Danciu Elena TerezaStr. Sergent Constantin Popescu Nr.15, Bl.42A, Sc.A, Et. 3, Ap.8Craiova, Jud. DoljTel. 07652118807. Rodica Floreastr. Aleea Saturn, bl. 24, sc. 1, ap. 5Deva, jud. Hunedoara8. Gheorghe Mihăilescustr. Pescarilor nr. 26, bl. MZ 11, ap. 12,cod. 900538Constanţa, jud. Constanţa9. Domniţa Raţiustr. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5Braşov, jud. Braşov10. M. Alexandru Stan,Tel. 004021 944 93 36 ; E-mail : [email protected]

Association «Dacia-Helvetia» Case postale 78, CH-1800 Vevey 1. Compte UBS-Vevey,numéro : 0255-101181.M1D11. Eugenia Semenciuc Spania - MadridTelefon: 00346 440 65 37212. Societatea Culturală Română „Dacia”Plushckis Nicolae - preşedinteRepublica Kazahstan 100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14Telefon: 7212/42-14-85, 476848Mobil: +77012189472, +77776931280Telefon: +40743939727E-mail: [email protected]. Uniunea Scriitorilor din MoldovaMihai Cimpoi - academician, preşedinteStr. Alecu Russo, nr. 18, bl. I, ap. 13Chişinău, MD - 2004Telefon: 00373 22 333 007Mobil: 00373 69 14 78 00E-mail: [email protected]. Comunitatea Românilor din Serbia (Zajednica Rumuna U Srbiji)Ion Cizmaş - preşedintestr. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300Oraş: Vrsac, SerbiaTelefon: +381 13 837 336Mobil: +381 63 38 22 23E-mail: [email protected]. Ion Gâju - preşedinte Marisdava Str. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17Târgu Mureş, jud. MureşTel: 0721 59 48 7916. Filiala Getia Minor – Tulcea,Preşedinte Nicolae NicolaeStr. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. TulceaTel. 0729011003, 0752104184e-mail: [email protected]

I. EDITORIAL NE CUNOAŞTEM VECHEA NOASTRĂ ISTORIE?

Documents

Transcript of I. EDITORIAL NE CUNOAŞTEM VECHEA NOASTRĂ ISTORIE?