Referenti qtiintiflci: Prof. Dr. Ing. Liviu Alexandrescu MARGHITAS - Universitatea de Stiinte Agricole gi Medicinjl Veterinara Cluj-Napoca

Prof. Dr. Ing. Marian B U M - Universitatea de Stiinte Agricole ~i Medicin5 Veterinaril a Banatului Tirni~oara

Editat cu sprijinul Autoritgtii Nationale pentru Cercetare Stiintificg

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomZrniei -- -

LAZAR, STEFAN Apiculturii / Stefan Lazgr. - la$ : Alfa, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-8953-37-6

638.1(075.8)

ISBN (1 0) 973-8953-37-5 ISBN (1 3) 978-973-8953-37-6

Editor: Nicolae SCHEIANU Redactor: Elena HERMEZIU

Prepress: TGnasZ1 Cristian-lonut Tehnoredactare: Andrei Prelipcean Corector: Stefan LazGr Culegere text: Andrei Prelipcean Coperta: Andrei PRELIPCEAN

Editura ALFA este acreditata de CNCSlS - Consiliul National a1 Cerceterii Stiintifice din hvdtdrn6ntul Superior.

Copyright O Toate drepturile asupra acestei editii apartin Editurii ALFA $i autorului

Apicultura s-a iinpus prin rafinamentul gi calitatea produselor sale folosite pentru hrana y i s5nitatea omului, dar mai ales ca verigii important5 a lanfului trofic sol-plant5-albin5-produs apicol-om. Albinele contribuie la m5rirea producfiilor vegetale prin actiunea de polenizare, fiind in acelayi timp un adev5rat barometru a1 echilibrului ecologic in natur5.

Prin elaborarea acestui material avem intentia de a atrage atenfia qi interesul tuturor celor care iubesc albinele sau au leggturi cu producfia agricolii, biologia gi apiterapia.

Dup5 opinia autorilor yi nu numai, cunoytinfele despre apicultur5 sunt transmise in qcoala romineascii doar in mod sporadic gi numai acolo unde exist5 oameni care iubesc aceast5 indeletnicire de creytere a albinelor.

Apicultura trebuie integrat5 ca factor de produciie y i de echilibru biologic gi apreciat5 la adev5rata ei valoare, mai ales de cei in miisur5 s5 ia decizii.

Albinele prin modul lor de organizare, ordine gi hiirnicie I-au fascinat intotdeauna pe om, indiferent de preocupgrile acesfilia. Acestea au reprezentat de-a lungul timpului obiect de cercetare pentru naturaliyti, de cugetare pentru filozofi ~i de inspirafie pentru poefi. ,,Este imposibil sii n u j i piitruns de o projidndci admiraiie cbnd examinezi un fagure de albine atst de adaptat scopului" spunea Charles Darwin in ,,Originea speciilor". Karl von Frisch descoper5 sistemul de comunicare prin descifrarea celebn~lui ,,dam a1 albinelor" pentru care a fost incununat cu premiul Nobel. Maurice Maeterlinck, autorul ciqii ,,Via{a albinelor" este laureatul pretniului Nobel pentru literaturg, iar un alt impitimit cunoscitor a1 acestei specii, C. Hristea pentru manualul ,,Stupiiritui" este r5spl5tit cu premiul Academiei RomSine qi cu Medalia de Aur qi Diploma de onoare in Franfa.. . gi exemplele ar putea continua.

La baza elaboriirii acestui manual a stat indelungata activitate a autorilor in domeniu, cit gi bogata documentare, care au perrnis

selectarea gi interpretarea corectg - spergm noi - a unui material bibliografic vast gi fascinant prin specificul s5u.

Convinqi fiind c5 materialul elaborat este susceptibil de irnbuniitiitiri vom fi anticipat recunosc5tori tuturor celor care vor g5si prilejul sc? lechlreze cartea yi s i fac5 sugestii de imbungtafire a acesteia.

De asemenea, ~nultumim tuturor colaboratorilor ~i celor care au avut disponibilitatca qi bunBvointa de a acorda sprijinul la apari!ia acestei lucriri.

Capitolul 1

IMPORTANTA ECONOMICA, ECOLOGICA $1 SOCIALA A CRESTERII ALBINELOR

Apicultura, ca ramurB a zootehniei studiaza biologia qi tehnologia creqterii qi exploatiirii albinelor in scopul optinerii produselor apicole qi polenizgrii plantelor entomofile.

in definirea rolului economic al creqterii albinelor trebuie plecat dc la faptul c i nectarul ~i polenul florilor reprezinta resurse naturale foarte importante, care fir% prezenta albinelor s-ar pierde, neexistiind nici o alt5 posibilitate de preluare a acestora. La aceasta trebuie ad5ugatB valoarea produselor apicole pentru hrana ~i sangtatea oamenilor, precum qi contributia albinelor la creqterea productiilor agricole prin polenizare.

Mierea de albine reprezintg un aliment excelent cu mare valoare nutritiv5, biologic5 qi energetic%, uqor asimilabil, cu reale proprietati biostimulatoare datoritti continutului in substante antibiotice naturale, fermenti, vitamine qi elemente minerale. Din punct de vedere caloric un kilogram de miere are 3200 kcal, reprezentind echivalentul a ciite 0,7 kg unt, 1,75 kg piiine, 1 kg orez, 2,37 kg came vita, 3,93 kg peqte, 4,73 kg lapte vac8.

Ceara de albine servegte la confectionarea fagurilor artificiali qi ca materie prim2 in industriile electrotelnic5, electronic%, optic& cosmeticg, farrnaceuticii, lacurilor ~i vopselelor etc.

Celelalte produse: polenul, propolisul, liipti~orul de matc& apilarnilul qi veninul sunt extrenl de apreciate pentru proprietatile lor terapeutice g i biostimulatoare.

Contribufia albinelor la creqterea producfiilor de fructe, seminte ~i legume este exceptional,? cli~toriCi polenizirii plantelor entomofile. Valoarea sporurilor dc rccoltg ca urrnare a polenizgrii plantelor cu ajutorul albinelor intrecc de 10-15 ori valoarca produselor apicole obtinute. Levin afirma cR polenizarea culturilor de citre albine, numai in S.U.A, d e p 8 ~ e ~ t e valoarea de 10 miliarde dolari, iar valoarea total5 a culturilor qi a miirf~~rilor la carc albinele

contribuie prin polenizare, se ridicii la impresionanta sum2 de peste 19 miliarde dolari.

Din punct de vedere ecologic albinele sunt considerate resurse biologice de importanfg vitala. Ca urrnare a poleniziirii, albinele defin un rol esenfial in perpetuarea ~i supraviepirea a numeroase specii vegetale de pe suprafata Terrei. Pimentel afirrna c5 circa 20000 de specii de plante depind de albine pentru polenizare. Pierdcrea din ecosistcm a atator specii far& polenizare cu ajutorul albinelor ar constitui o pierdere enormii pentru mediul inconjuriitor. Datoritii efech~lui in cascadii dat dc polenizarea plantelor, se apreciazii cii aproximativ 10% din productiile de lapte ~i came obfinute in lume dcpind intr-un anu~nit fel de activitatea albinelor, bovinele gi ovinele transformind materia vegetal5 obtinutii in urma polenizgrii de ciitre albine.

Din aceste motive, albina este consideratii a fi unul din cei mai importanti senzori ai poluiirii mediului, fiind situatg pe locul IV intr-o clasificare %cut5 de organismele specializate ale Organizatiei Nafiunilor Unite, prin care omul este avertizat in vederea luiirii unor misuri pentni evitarea degradiirii naturii. Albinele reprezintii, in acest fcl, un adeviirat barometru a1 gradului de stabilitate ecologicii.

Nu trebuie neglijat nici rolul social a1 albinelor reprezentat de valoarea alimentarii, energizantii qi terapeuticii a produselor apicole, precum ~i asigurarea de locuri de muncii direct sau indirect, in amonte sau in aval de apiculturg. Multe ramuri ale agriculturii nu pot exista Erg albine, motiv pentru care apicultura ca indeletnicire nu trebuie privitii numai prin avantajele materiale ale apicultorului ci ~i prin avantajele socializate pe care albinele le aduc economiei nationale.

1.1. ISTORICUL APICULTURTI

Aparifia ~i evolufia albinelor sunt strins legate de existenfa plantelor.

Dupii resturile organice pietrificate, paleontologii apreciaz5 c5 plantele producatoare de nectar ~i polen, precum ~i insectele culegiitoare au apiirut in urm5 cu 150-100 milioane de ani. Primele albine solitare au ap5rut in urma cu 50-25 milioane de ani, iar albinele sociale care string rezerve de miere au apiirut in urm5 cu

20-10 milioane de ani, in timp ce omul a apirut mult mai tiirziu, in urrnB cu unul sau ciiteva milioane de ani.

Sunt cunoscute un numir de 13 albine melifere fosile ce provin A din perioade geologice gi zone geografice diferite.

In ciutarea hranei, omul primitiv a descoperit in scorburile arborilor sau in giiuri de stiinc9 dulceata g i aroma fagurilor cu miere, pe care la inceput ii culegeau cu riscuri mari din cauza intepiturilor, folosind pentru apsrare, la inceput apa, iar mai tiirziu fumul. Aga a inceput viiniitoarea cuiburilor de albine, indeletnicire care a durat milenii gi care se mai practici gi azi in unele zone din Africa yi Asia.

Pentru a-gi apropia albinele dc casi, oamenii au tiiiat scorburile cu albine, iar mai tiirziu ~ i -au confectionat co~nite din nuiele sau alte materiale, invelite la extcrior cu argilii, creind primii stupi primitivi.

Exist9 dovezi cii omul recolta miere incB din mezolitic, cu 8000-3000 ani i.Hr. in grota din Aratla din regiunea Valencia, din Spania o picturii rupestri veche de peste 7000 de ani i.Hr. arati c5 recoltarea mierii se facea dintr-un cuib shlbatic situat Tntr-un copac. in Egipt, cel mai vechi indiciu apicol este reprezentat de o hieroglifa a unei albine gravati pe o piatri funerarii, datiind din 5500 i.Hr., iar in templul soarelui din Abusir construit cu 2600 ani i.Hr., exist9 basoreliefuri care ilustreaz9 extractia mierii prin presare.

Tablele sumeriene descoperite la Nippur, in actualul Irak, gi care dateazii din anii 2000 i.Hr., prezinti refete de medicamente gi pansamente pe bazi de miere qi cear5. fn Egiptul antic, mierea gi ceara erau folosite de preoti in cadrul unor ritualuri, mierea se folosea la conservarea fructelor, iar al5turi de alte substante, inierea gi ceara erau folosite la imb5lsimarea cadavrelor. Descoperirile arheologice au scos la iveal9 c9 albina stilizati figura in numeroase morminte qi pe statui, ea reprezentiind chiar simbolul unor faraoni ai Egiptului, in papirusurile descoperite, exista scricri despre micre 3.i ceara folositc ca medicamente, iar cremele pe baza de cearii pentru protejarea pielii impotriva razelor solare. in inscriptiile hitite datate din anul 1300 i.Hr. sunt redate inforrnatii ample despre un sistem dc apiculturii bine organizat, bazat pe legi gi amenzi mai ales pentru furturile de stirpi cu albine, aSa cum se prezentau ei atunci.

Atiit biblia, talmudul ebraic gi coranul arabilor, anlintesc de miere ~i de faguri. in India antici se menlioneazi despre un

titmi'iduitor renumit in jurul anului 1400 i.Hr. care cunoqtea opt sortimente de miere, fiecare cu anumite proprietiti terapeutice.

La unele popoare din Orient ~i din Orientul mijlociu era obiceiul sii se pun5 stupi pe mormintele unor personaje care s-au distins in timpul vietii prin hirnicie qi curaj. Pe monumentul funerar a lui Pabusa, construit in anul 600 i.Hr., la Theba in Egipt, s-au descoperit vase din lut ars care erau utilizate ca stupi.

in Grecia s-au descoperit stupi din lut ars, datiind din sec.111 i.Hr., foarte asemin5itori cu cei utilizati q i ast5zi in Orientul apropiat gi mijlociu. in timpul rizboaiclor din vechiul Orient mijlociu, stupii din lut ars cu albine erau catapultafi asupra vrajmayilor care erau coplegifi de intepgturile albinelor. Materialele utilizate pentru confectionare stupilor in diferitele zone geografice erau extrem de variate la fel ca y i forma lor constructiv2 in functie de conditiile climatice ~i gradul de civilizafie.

in Europa, apicultura era practicatg inainte de perioada cre~tini. Istoria detine o informa.fie datind din 600 i.Hr., cu referire la plata unui tribut in miere in Corsica. Herodot (485-421 i.Hr.) prezenta importanta creqterii albinelor pe valea Istrului (Dungrea de astgzi), in bazinul Austriei, unde principala sursi de nectar o constituia teiul. Tot Herodot vorbe~te cB piimiinturile de pe malul string a1 fluviului nu pot fi ciilcate cu uqurintii din cauza mulfimii albinclor, aspect ce atest3 rgspindirea apiculturii in vechea Scitie.

1.2. APICULTURA PE TERITORIUL TARII NOASTRE

Numeroase izvoare istorice aratg cii pe teritoriul vechii Dacii, cregterea albinelor cgp2tase o mare dezvoltare.

Istoricul grec Xenofon (430-355 i.Hr.) scria c5 hrana getilor consta in primul rind din miere, legume, lapte ~i foarte putin5 came deoarece credinta in Zamolxes Ti oprea. Naturalistul roman Aellianus (sec 111 i.Hr.) in lucrarea "De natura animalium" preciza cii daco-getii creqteau albine pentru miere gi cear5, iar prisosul il vindeau, fagurii cu miere reprezentiind un articol de seam2 a1 comerplui qi industriei casnice.

Polibiu din Megalopolis (208-127 i.Hr.) in vestita lucrare "Istoria pragmaticii" ar5ta c5 in regiunile pontice se exportau din teritoriile de la Dungre miere, cearg yi vinuri felurite.

Cele mai vechi date referitoare la albine sunt oferite de Aristotel in lucrarea "lstoria animalelor". Plinius cel Ba'triin (24-79 d.Hr.) in enciclopedia "Istoria naturals'" rezewii apiculturii un loc important, produsele stupului fiind recomandatc pentru tratarea contuziilor gi pliigilor qi la prepararea cremelor cosmetice. Vivgilius (70-1 9 i.Hr.) in poemele sale "Georgicele", dedic3 spatii importante albinelor.

Alexandru Xenopol in "lstoria rominilor" arat3 c5 dacii se indeletniceau cu agricultura, creyterea vitclor yi cea a albinelor.

Nicolae Iorga, Vasile Pdwan gi alte persona1ita:i ariitau cii in schimburile comerciale daco-getii ofereau grgu, miere, cearii de albine gi piei de animale.

in timpul stiipinirii romane cregterea albinelor a capatat un mare avint prin introducerea unor noi metode aduse de romani.

Despre dezvoltarea apiculturii in T3rile Romine nu se gisesc prea multe informatii decit c5tre sfirgitul evlllui mediu. Numeroasele izvoare atestii cii albiniiritul devenise o indeletnicire rentabil3 yi in consecinfa majoritatea voievozilor yi dornnitorilor din TBrile Romiine au acordat o serie de privilegii pentru negoful cu cearii, scutirea de diiri, donatii gratuite pentru "locuri de prisacii", prin emiterea de numeroase urice gi hrisoave pentru incurajarea acestei preocupiiri.

Apicultura pe domeniile miiniistirilor gi bisericilor c3p3tase o dezvoltare mai mare decit pe domeniile boieregti. Creqterea albinelor pe domeniile m3niistireyti a fost incurajati de unii domnitori prin danii ~i scutiri de diiri pe stupi, ocupafia fiind consideratii utilii cultului bisericesc prin ceara obfinutii pentru confectionarea luminiirilor ~i realizarea altor venituri.

in secolul a1 XVIII-lea, conform documentelor epocii in Moldova yi Muntenia existau peste un milion de stupi. 0 statistic3 din 1763 menfioneazil cil la acea datil in Moldova erau 670000 dc stupi. Dar incepind din acest secol, apicultura in Tarile Romine intrii in regres ca urmare a dijmuiti~lui excesiv gi cregterii obligaliilor citrc stat in miere gi cearii. incii de pe timpul lui Vasile Lupu aparusc dijma la stupi sau descatina pentru miere (1110 din produs) vi camina pentru cearii. Cronicarii mentionau c i in timpul domniei lui Constantin Duca Vod5, pc la 1700, s-au generalizat ~i inasprit pe ling5 viiciirit y i gostina pe cearii y i deseatina pe stupi. fn 1794 Alexandnl Moruzi gi apoi Nicolae Mavrogheni au introdus o politic2

fiscalii excesiv$ dublind impozitul ~i adilugand in plus ploconul sau ciuracul, care dubleazii sau chiar tripleaz5 impozitul de mai inainte, provocilnd nemulpmiri produc5torilor.

De.clinu1 apiculturii s-a accentuat gi datorit5 orientiirii oamenilor ciitre consumul de zahir qi folosirii petrolului la iluminat in detrimentul lum6niirilor de cearii.

in apiculturi, pretutindeni au inceput sii se inregistreze progrese ca urmare a unor importante descoperiri. in 1814 I.P. Prokopovici inventeazs stupul sistematic mobil cu rame. Au continuat Dzierzon (1834), Langstroth (1 85 I), Layens (1880) y i Dadant (1880) care au inventat ~i construit noi tipuri de stupi sistematici. in anul 1857 Mehring Johanes inventeazii presa de confectionat faguri artificiali, iar in 1865 Hruska Franz Eder inventeazg extractorul centrifugal pentn~ miere.

Toate aceste descoperiri au revolutionat intreaga tehnicii apicolii mondialii inliiturindu-se neajunsurile apiculturii primitive, cgnd omul nu putea interveni in viata coloniei de albine, iar recoltarea mierii qi cerii se realiza adesea prin sacrificarea celor mai valoroase familii. S-a deschis astfel o etapii nous de aplicare a unor tehnologii moderne de cre~tere qi cxploatare a familiilor de albine care stau qi azi la baza progresului in apiculturii.

Cu toate aceste descoperiri, in tara noastrii apicultura intrase intr-un profund regres datoritii d5rilor de tot felul dar ~i datoritii dezvoltarii agriculturii pe seama destelenirilor unor intinse suprafete de p5guni qi fanete ~i defri~5rilor masive de piiduri. 0 serie de documente ale vremii aritau cii in anul 1908 s-au importat 500000 kg cear5 , in afar5 de luman%ri qi alte obiecte de cearii, 40000 kg de miere in 1907 qi altc 14000 kg de miere in 1908. in 191 1 s-au importat 87000 kg de miere, in 1912 cantitatea de 70000 kg, iar cantitstile de cear5 au fost de 320000 kg ~i respectiv 250000 kg. in anul 1924 in Romania existau 61 8000 de stupi, mulfi dintre ei de tip primitiv, de la care s-au obtinut 3680 tone de miere (NicolZescu gi Stoinescu, 1948).

Trecerea de la apicultura traditional5 la cea rationalii, fundamentat5 ytiinfific, pe cunoa~terea biologiei qi vietii albinelor s-a datorat pentru inceput muncii neobosite a unor mari iubitori ai albinelor, ca apoi prin cercetarea ~tiintific5 de specialitate s5 cunoascii o dezvoltare din ce in cc mai mare.

Etapa 1930 - 1957 este caracterizatii prin infiinfarea Sectiei de Apiculturii din cadrul Institutului National Zootehnic, devenit in anul 1947 Institutul de Cerceta'ri Zootehnice. Un rol de scamii in dezvoltarea ~i modernizarea apiculturii romiinegti a avut Asociatia Cresca'torilor de Albine din Romcinia infiinfat5 in anul 1957, organizatie care in 1958 a aderat la Federatia Internafionala' u Asocia~iilor de Apicultura' - Apimondia. Etapa 1957 - 1974 o reprezintii infiintarea Statiunii Centrale de Cerceta'ri pentru Apicultura' qi Sericicultura'. in anul 197 1, ia fiintii un a1 doilea nucleu de cercetare gtinfificg prin crearea Centrului de Stzldii Proiecta'ri ~i fnva'ta'mdnt al Asocia!iei Cresca'torilor de Albine. 0 etapii superioar5 in cercetarea apicolii are loc in anul 1974, prin infiinfarea Institzitului de Cerceta'ri pentru Apicultura' a1 Asociafiei Creerca'torilor de Albine, institut dcvenit ulterior Institutul de Cercetare ~i Produelie penirzr Apicultura', iar actualmente Institutul de Cevcetare-Dezvoltare pentru Apicultura'.

Ca tirmare a prestigiului de care s-a bucurat apicultura Romiiniei pe plan internafional, in anul 1965, prof. dr. Viaceslav Harnuj a fost ales pregedintele Apimondiei, care a fost apoi rcales in aceastii functie timp de 20 de ani. in timpul mandatelor salc ca pre~edinte a Apimondiei, la Bucureqti s-a infiintat Complexul Apicol, unitate de bazii a Asocialiei Cvesccitorilor de Alhine care asigurii dotarea apicultorilor cu toatii gama de utilaje apicolc ~i asigur5 preluarea, prelucrarea ~i diversificarea produselor apicole. De asemenea, Rominia giizduiegte in acela~i complex apicol - unicat pe plan mondial - Institutul International de Tehnologie ,yi Economie Apicola' 9i tot aici functioneazii Institutul de Ccrcetare - Dezvoltare pentru Apiculturci, precum qi un liceu cu profil apicol. Rorngnia a fost g i este incii recunoscutii pe plan intet-nafional pcntru rezultatele in domeniul apiculturii, fiind o far5 cu traditie in cre~terea albinelor.

Dup5 anul 1989 s-a inregistrat o scgdcrc drastic2 a nurn2rului coloniilor de albine de la 1418 mii colonii in 1989 la doar 614 mii in anul 2000 dupB care incepe sii se resimtii un rcviniment. in ceca cc prive~te productia de miere, aceasta nu s-a rcdus in aceeaqi m5sur5, sugersnd cii apicultura a fost practicatri de profesioniqti (tab. 1).

Aceastii stare de lucruri s-a datorat mai multor cauzc printrc care:

- rfispiindirea varroozei a prins descoperiti pe mulfi apicultori amatori care pierziind coloniile au renuntat la apicultur5;

- diminuarea culturilor intensive de floarea-soarelui, plante tehnice y i furajere care asigurau importante culesuri de productie;

- cre~terea cheltuielilor de transport a stupilor in pastoral; - insuficienta educatie a consumatorilor despre proprietgiile

dietetice ~i terapeutice ale produsclor apicole, inclusiv reducerea

Fafii de situafia apiculturii in Rominia, productia mondial3 de miere, conform statisticilor FA0 a variat anual in jur de 1200000 de tone. Pe zone gcograficc, contributia a fost de 33% pentru Asia, 25% pentnl Europa, 15% pentru America Central3 qi de Nord, 15% pentru Africa, 10% pentru America de Sud yi 2,5% pentru Oceania. Aceste cantit5fi acoper; doar in proporfie de 50% necesarul de consum a1 Uniunii Europcne. Principalele f5ri exportatoare de miere c3tre U.E.

putcrii de cumpilrarc a acestora; Tabelul 1

Dinamica efectivelor de familii de albine qi a productiilor de miere din RomPnia

(dup3 anuarele statistice ale Rom3niei - 1989 - 2005) Anul

1989 1 990 199 1

Efectiv familii de albine (mi i) 1418 1201 1091

Productia de miere (tone) 12124 10579 8279

sunt Argentina, China, Mexic, Uruguai, Romiinia (circa 8000 dc tone), Ungaria, Australia, Bulgaria gi altele.

Fat5 de posibilitiitile de care dispune Rorngnia, efectivul de familii de albine gi productia apicolii ar putea cregte substantial, mai ales c5 aceastr? ramurii nu este energofag&, nu neccsitr? investitii mari, iar Legea Apiculturii creazii facilit@ insemnate apicultorilor (v. 12.8.1 .). in acelagi timp trebuie s5 creascii numiirul apicultorilor, interesul gi nivelul de calificare a1 acestora pentru aceast5 indeletnicire, care pe liingr? veniturile obfinute, ajutii la cregterea producfiilor agricole prin asigurarea poleniz5rii gi are un important rol ecologic.

BIOLOGIA ALBINEI

2.1. ~NCADRAREA SISTEMATICA A ALBINELOR Albinele fac parte din marea clasii a insectelor. Aceastii clasil

cuprinde 32 de ordine printre care ~i ordinul Hymenoptera in care albinele se incadrcazk Hyrnonopterele se caracterizeaza printr-un ciclu cornplet de rnetainorfozrl. (ou, larva, nimm qi adult), prezenta aripilor rnembranoase, ~i a aparatului bucal adaptat pentru supt sau mestecat. Dintre hymenoptere, aculeatcle se caracterizeazii prin prezenta unui ac la femele, iar in cadrul acestora se disting trei suprafamilii: Apoidea care sunt fie solitare, fie sociale qi se hrinesc cu nectar qi polen; Formicoidea (furnicile) ~i Vespoidea (viespile).

Apoidea este o suprafamilie foarte numeroasi ce cuprinde aproxirnativ 20% din familia hymonoptere ~i circa 20000 de specii. Apoidea cuprinde 6 familii, printre care familia Apidae care la riindul ei este alc5tuitii din genurile Apis, Melipona, Trigona qi Bombus.

2.1.1. Genul Apis

Genul Apis cuprinde albine sociale care triiiesc in colonii permanente ~i se rnultiplici prin roire. Acest gen cuprinde 4 specii: Apis dorsata, Apis florea, Apis cerana, riispiindite in Asia gi Apis mellzfera care este qi cea mai irnportanti.

Speciile genului Apis

2.1.1.1, Apis dorsata

Apis dorsata nurnitii ~i albina indiang uria@ are dimensiuni rnari (15-16 mrn la albinele lucrjtoare gi 36-37 rnrn la miitci), este irascibila ~i agresivi. Este raspiinditi in India, Sudul Chinei, Tndonezia, Filipine, Sri Lanka. Construie~te un singur fagure de dimensiuni uriase (1,O-1,5m) cu circa 70000 de celule, bine prins de

o stincii sau o creangii puternicii, putind sii suporte pin8 la 100 kg miere inmagazinat5. La partea inferioarg grosimea fagurelui este de circa 3 cm iar citre partea superioarii unde se inmagazineazii mierea, grosimea ajunge piing la 13 cm. Nu exist5 mari deosebiri intre celulele de albine, trfintori gi mitci. Degi aceast5 specie este o bun5 produciitoare de miere in arealul siiu natural de riispindire, ea nu prezintii importanfg economic5 intruciit nu se prctcazii la exploatare organizatii, deoarece albinele pir5sesc fagurele qi migreazg spre alte zone, cind timpul devine nefavorabil. in arealul siiu de riispindire inci se mai practic5 vfin5toarea cuiburilor cu tniere, existind unele aprecieri cii circa 80% din mierea consumat5 in India provine de la Apis dorsata (Ma'vghita?, 2002).

2.1.1.2. Apis florea Apis jlorea sau albina indian5 pitic5 este rispinditii in India,

Malaezia, Jawa, Borneo. Albinelc lucriitoare au lungimea de 5-6 mm, matca de 13 mm iar trintorii de 12 mm. Culoarea este galbenii cu un inel de culoare alb5 la nivelul abdomenului. Construiegte un singur fagure cu lungimea de 25-26 cm .yi latimea de 15-20 cm.Celulele de albine lucriitoare au diametrul de 2,7-3,l mm, iar cele de trintor de 4,8 mm. Pe fagure se giisesc mai multe botci. Celulele de la partea superioarii sunt destinate pent11 depozitarea lnerii gi sunt dc 3 ori lnai adinci decit cele pentru cregterea puietului situate la partea inferioarii. Celulele de trilntori sunt dispuse pe marginea fagurelui

Fig. 1. Schema unui fagure construit de Apisjlorea (dupSi K.von Frisch) 1 - celulele de trintor, 2 - celule de albine lucritoare, 3 - botci

De o parte ~i de alta a fagurelui, la locul de sustinere, se g5sesc doui inele cleioase care asiguri protecfia impotriva furnicilor. Apis florea nu poate fi exploatatg in mod organizat, f ind roitoare ~i cu producfie micg (piing la 500 g miere), neavind important5 economici.

2. I . 1.3. Apis cerana

Apis cerana denumitii ~i albina indianii este rispiindit5 in India, China, Japonia, Indonezia, Jawa, Borneo. Este o albin5 mai mici deciit albina melifer5 (13000 albinel kg, fa@ de 10000 albinelkg). Colonia construie~te un cuib de pin5 la 12 faguri verticali in scorburile copacilor sau in pe~teri. M5rimea celulelor qi fagurilor este in cre~tere odat5 cu altitudinea, ceea ce perrnite o bun5 capacitate de reglare a regimului de temperaturil qi gaze a1 familiei de albine. Sunt albine bliinde cu un ataqament pronuntat fat8 de cuib ~i este mai bine exprimat5 diferentierea celulelor pentru albinc lucriltoare, m5tci ~i trintori. Are o bun5 dezvoltare a instinctului de cules ~i de acumulare a rezewelor de hran5.

Aceasti specie se poate intretine ~i in stupi, o familie putiind ajunge la 1,5 kg albine ~i poate aduna intr-un sezon favorabil circa 25 kg miere. Prezintii ca inconvenient faptul c5 nu-$ apir5 cuibul impotriva diiunitorilor. Prezinti important5 economic5 doar local5, raza de zbor a acestei specii fiind relativ redusi de piing la 900 m. Este o albin5 rezistentc? la o serie de boli parazitare.

2.1.1.4. Apis rnellifera Albina melifer5 este specia care este r5spiindit5 pe toate

continentele care asiguri conditii de dezvoltare, produciind cea mai mare parte din mierea ~i ceara care se obtine in lume. Are valoarea economic5 cea mai ridicati ~i a inregistrat cel mai mare progres biologic. Datorit5 calitiitilor ei productive este intretinutg in stupi qi exploatati in mod organizat de c5tre apicultori.

y,,. 7yr.y ; Apis rnellifera

Apis dorsata a,.. ....

Fig. 2. Repartizarea geograficii a speciilor genului Apis

Apis mellifera se crevte astiizi piing in nordul indepartat a1 Canadei (Alberta). in Siberia numiirul de colonii de albine depggeqte un milion. in aceste regiuni sunt prezente plante cum ar fi piipiidia (Taraxacum officinale) care oferii culesuri variabile intre 50-100 kg miere/colonie.

Ajunse in unele regiuni din "Lumea Nou5", albinele au g5sit conditii extrem de favorabile pentru practicarea unei apiculturi performante. Astfel, Pn Australia, in special in zona Sydney, Australia de Sud (Adelaide), centni (Melbourne) gi Australia Occidental5 sunt regiuni care asigur5 conditii pentru o apiculturii dezvoltatii. Aici se giisesc in special pgduri cu specii de eucalipt, motiv pentru care frecvent sunt obtinute producfii de 80-100 kg pe stup gi an, iar Australia a devenit unul din cei mai mari exportatori de miere.

0 situatie similar5 avem in Argentina, Mexic qi Chile. in Chile unde iernile sunt bliinde, coloniile produc in medie pe sezon gi far5 pastoral 30-45 kg miere. in Mexic sunt situatii in care productia medie pe stup este de 80 kg miere. Argentina este consideratg a1 treilea mare exportator din lume. 18

2.1.1.4.2. Expansibilitatea biologici

in decursul timpului sub influen!a climei ~i a mediului inconjuriitor s-au format rase qi varietiifi cu insuqiri rnai mult sau rnai putin valoroase, succeptibile de a fi imbunititite in continuare datoriti variabilitiitii foarte mari. Astfel, in regiunile climatice din Europa, Orientul Apropiat, Caucaz gi Africa unde este riispiinditii predominant Apis mellifera, dupg aclimatizarea la conditiile arealului geografic qi dup5 numeroase generatii, de-a lungul anilor, s-au format rase naturale sau geografice care in taxomerie sunt cunoscute ~i sub denumirea de subspecii. Aceste rase naturale sunt rezultatul seleciiei naturale. 0 listi simplificatg a principalelor rase geografice este reprezentati in tabelul2.

Conform opiniilor lui Ruttner, din lista prczentati mai sus, doar cinci rase se dovedesc mai importante, toate formate in Europa: A.m. iberica, A.m. mellfeva, A.m. ligustica, A.m. cavnica, A.m. caucasica.

Principalele rase geografice ale spcciei Apis rnellifera (dupH J.M.Philippe, 1994)

A.m. sicula I Sicilian5 1 Sicilia I

' Rasa

A.m. ~llcllifera

A.m. ibcrica A.m. ligustica

Austria, Peninsula Balcnnic5

Nume cornun

Neagri

Neagrii iberic5 Italian9

I A.m.silvarum I Siberian5 1 Siberia I

DistribuGa geografic5 Europa OccidentalB: Franfa, Germania, Elvetia, Marea Britanie Pcnitisula ibcric3 Italia

A.m.lehzeni A.m.acervorum

Scandinavi Ruscasc5

A.ni.cypria A.tn.svriaca

Norvegia, Suedia Rusia Euro~ean i

A.m.intennissa A.m.larmackii A.m.sahariensis A.m.andansonii

Africa orientali la pcstc 2000 m

CipriotZi Sirian5

A.ni.litorca

Cipl-LI Siria. Liban-Israel

Tel ic3 Egiptcan2 SaharianB(dc oazi) Tropical5

1 A.rn.rernipes I Chinczi I China dc Nord I

Nordul Africii Egipt Maroc vi Algeria Africa occidental5

Tropical3

Tropicnli

A.m.capensis A.ni.unicolor 1

in cadrul raselor sat1 subspeciilor au fost posibile diferentieri ale unor ecotipuri cu caracteristici specifice, motiv pentru care, in opinia noastri, clasificarea prezentatii este discutabils ~i treze~te o serie de controvcrsc. in literatura de specialitate, apiirut5 in timp, s-a vehiculat cii A.rn.lehzeni 8i A.m.silvarz~m ar fi acelea~i cu A.m.melltferc~, Gind vorba de varietgti alc acestcia din urtnii. Alte 20

Africa oriental2 Africa oricntal2 de coastii

Mal~asrl Sudul Africii Madaeascar

opinii aratii c i A.m.mellifera este foarte apropiatii cu A.m.intermisa. Albina noastri autohtonii A.m.carpatica chiar daci nu a fost recunoscuti ca rasi, nu poate fi deciit o varietate a lui A.m .carnica. RBspiindirea raselor speciei Apis mellifera este reprezentatii in figurile 3 gi 4.

Fig. 3. Zonarea rasclor speciei Apis mellifera In Europa $i Asia de Sud Vest

Aclimatizarea albinei Apis mellifera in rcgiunile tropicale nu a reu~it datoritii slabei rezistenfe a acesteia la acarieni qi parazitii specifici albinelor asiatice.

in Africa tropicali, prin incmci~irile efectuate, s-a stabilit cii albinele curopene sunt dominante fat2 de albit~a tropical%, dar nu qi fat5 de Apis mellqera scutellata.

Albina inellifer2 europeanz s-a aclimatizat gi in America tropicali, cu excepfia zonei ccuatoriale de joasii .altitudine (Amazonia). Dup5 introducerea albinei africane, aceasta s-a riisprindit foarte rapid ~i a traversat Amazonia datoritii capacitiitii de roirc ~i posibilitiitii de a se deplasa la distante foarte mari de piinii la 500 km

2 1

pe an. Zona ecuatorialii (3 grade Sud ~i 3 grade Nord) a Amazoniei, comparativ cu aceeagi latitudine ecuatorial5 a Africii nu este favorabilii pentru instalarea ~i dezvoltarea albinei africane Apis mellijiem scutellata deoarece este foarte ploioasii.

Fig. 4. Zonarea raselor Apis mellifera in Africa

Apis mellifera scutellata este dominant5 genetic fat5 de albina european5. Masculii albinei Apis mellifera scutellata sunt recunoscuti de m5tcile europene ~i accept5 imperecherea, in schimb m5tcile de Apis mellfera scutellata nu accept5 triintori de rasa Apis mellifera ligustica sau Apis mellifera mellifera.

Studiile genetice au ar5tat cii in expansiunea sa spre nordul Americii, Apis mellifera scutellata a rimas genetic pur8, iar in momentul de fat& este cunoscut5 sub denumirea de albina africanci neotropicalci gi este caracterizat5 prin agresivitate deosebiti.

Datoritii instinctului mare de roire, albina apicanci neotropicalii s-a rkpindit in toat5 America tropical% ~i subtropical5 la joasi

altitudine, a traversat canalul Panama in jurul anului 1980, a fost identificatii in Costa Rica in 1983 qi in Mexic in 1985. fn 1990 cu toate rniisurile luate, ajunge in Texas. Teama expansiunii albinei Apis rnellifera scutellata in America datorit6 agresivitiifii sale nu a fost qi nu este pe deplin elucidat5. Deja apicultorii din America LatinB au adoptat miisuri qi metode dc manipulare a caracteristicilor acestei albine care are un bun randament in miere. Riscul extinderii albinei afncane ciitre nordul Americii este limitat deoarece nu rezistii sub temperatura medie anualii de 16" C, intruciit nu se poate adapta la ierni foarte reci.

2.1.1.4.3. fnsuSiri morfologice yi productive ale principalelor rase ale speciei Apis mellifera

Apis mellifera mellifera este riispiinditii in Europa central2 qi nordicii, fiind cunoscutii sub mai multe variet2ti qi diferite denumiri uzuale: albina neagrii, albina brunii europeanii, albina brun5 ruseasc5. Este o albinii mare, dar cu trompa scurtB, irascibilii, foarte agitatii pe fagure, cu agresivitate variabilii, relativ roitoare, productiv5i ~i rezistentii la ierni lungi. Are o dezvoltare relativ inceatii qi nu ajungc decit la o putere medie de dezvoltare a coloniei, care se piistreazg timp indelungat, motiv pentru care nu poate valorifica culesurile timpurii, dar le valorifici pe cele tardive. Albinele, d e ~ i considerate agresive, nu aderii foarte bine pe faguri retriigiindu-se intr-un colt al stupului sau zbur5nd in timpul controlului in stup. Exist5 mai multe ecotipuri qi varietiti, adaptate la conditiile de climii qi cules din arealul lor de riisp8ndire. A9a cum se facea precizarea mai inainte, A.m.lehzeni (albina scandinavii) qi A.rn.silvarum (albina siberianii) deqi considerate rase, ele nu pot fi deciit varietafi ale lui Apis me11 ifera mellifera ( Volcinschi, 1988).

Apis mellifera iberica, considerat5 a fi rasa de catre Rullner. Este cunoscut5 sub denumirea de albina neagr2 iberic5. Este o bun% produciitoare de miere, cu o slabii predispozitie spre roire, pufin orientat5 spre furtiqag, migreazii putin. Este agresivii, sensibilii la boli la fel ca ~i Apis mellfera mellifera. Prefers un climat blind gi uscat, de tip mediteranean. Dupii Volcinschi (1988), albina 'ibericii at- reprezenta o varietate a albinei telice (A.m.intermisa) din nordul Africii q i care face leg5tura cu albina europeanii (A.m. mellifera).

Apis rnellqera ligustica (albina italianii) este cunoscut5 in toate zonele cu climg caldii. Albinele sunt de culoare galbenii deschis8, .bune culegatoare de nectar gi mari produciitoare de teat-5. Este o albinii putin agresivk ader5 bine pe faguri, putin rezistentii la iernile lungi qi aspre. Lungimea aripilor este de 9,15 mm, a limbii de 6,60 mm, iar indicele cubital de 2,20 - 2,90. Miitcile sunt foarte prolifice, iar familiile au o inclinatie redusi spre roire.

Datoritii numeroaselor calitgti, albina italianii a devenit principals albina a comer!ului mondial qi a ficut pretutindeni obiectul unci intense activitiifi de selecfie gi incruci~iiri in vederea ameliorgrii unor insugiri ale unor rase ~i populajii locale, inclusiv in tara noastr5.

Apis rnellifera carnica (albina carniolii) este r5spiinditii din Alpii meridionali, in zona Duniirii piing la Marea Neagrii, intreaga peninsul; Balcanicii, sudul Ucrainei ~i chiar in America, undc a fost importat8. Culoarea albinclor gi triintorilor este inchisii, aviind inele abdomenele cu perigori argintii. Este blhdii, cu un comportament linigtit pe faguri in timpul controlului, manifestiind vitalitate gi hiirnicie. Are inclinatii spre roire, construie~te multe celule de triintori, ciipiicegte mierea uscat. Are o bun5 rezistenjii la iernare gi folosegte eficient rezervele de hrans. Manifests o prolificitate ridicat5 cu incetarea relativ timpurie a cregterii puietului. Lungimea aripilor este de 9,13 mm, iar a limbii de 6,4 mm. Dupii albina italianii, este albina cea mai utilizat5 in comerful mondial datoritii capacitgjii sale deosebite de adaptare la variatiilc climatului.

Apis rnellifcra carpatica (a1 bina carpatin%) este albina autohtonii. D e ~ i au existat preocup5ri din partea cercetiitorilor no~tri, nu a fost recunoscuti ca rasii pe plan international.

Opinia noastrg este c5 albina carpatina nu poate reprezenta, in aceste condifii, deciit o varietate a lui Apis mellifera carnica, adaptat5 la condiiiile specifice climatului continental temperat, reliefului g i florei specifice. h aceste conditii este vorba de o albin5 cu o bun: adaptare gi cu caracteristici particulare foarte apreciate de apicultori.

Albina carpatin5 are un comportament linigtit pe faguri, in timpul manipul%rii ramelor, putiindu-se lucra chiar fTar5 mas& apicol5. Are o slab5 predispozitie pentru furtigag gi roire natural%.

Este rezistent5 la condifiile de iernarc, are un consum de hrani redus, recolteaz5 hrana in intervale scurte de timp favorabil. Cgpiceqte mierea preponderent uscat, dovedindu-se o excelent5 culeggtoare.

$i la albina carpatin5 pe teritoriul Romiiniei s-au diferentiat rnai multe ecotipuri adaptate specificului de relief, climi gi cules in zonele in care s-au format: Cimpia Dun5rii gi Dobrogea, Podiqul Moldovei, Ciimpia de Vest, Podigul Transilvaniei gi zona versantilor munfilor Carpati. Principalii indici ai albinei carpatine: - lungimea trompei: 6,44 mm la albinele din Podiqul Transilvaniei;

6,35 mm la albinele din Cimpia de Vest; 6,3 1 mm la albinele din Podi~ul Moldovei; 6,29 mm la albinele din Ciimpia Dunirii;

- lungimea aripii anterioare: 9,00 - 9,22 mm - indicele cubital: in medie de 2,25 mm

Apis mellifera caucasica (albina caucaziani) este foarte productiv5, putin roitoare, bliindi, valorific5 bine culesul qi pe timp mai putin favorabil, fiind adaptatii la culesurile de lung5 duratj qi de mica intensitate. Este rezistentii la iernile lungi Si aspre, mare produciitoare de propolis. Prezinti cea mai lung% tromp% (7,2 mm), dovedindu-se cea mai bung polenizatoare a trifoiului ro9u. in afar5 de arealul s5u natural de rispiindire, este intilnit5 chiar 9i pe alte continente $i cuprinde rnai multe populafii diferite ca valoare 9i utilitate. Spre deosebire de alte rase, albina caucazian5 nu-qi impr5~tie nectarul in rnai mulfi faguri, ci il aqeaz3 in mod compact. Este sensibilg la nosemoz5, i ~ i ap5r5 cu striiqnicie cuibul, dovedind in acelagi timp o mare predispozitie la furtigag. D e ~ i albina caucazian5 prezint5 o serie de calit5fi care pot fi valorificate mai ales in u lna unor lucr5ri de hibridare, ea este mai putin riispinditii in apicultur5.

in afar5 de principalele rase prezentate antcrior qi care prezintii cea rnai mare important5 economic5, rnai existii ~i alte rase, rnai ales in Africa (vezi tahelul2).

De la albinele acestor rase, mierea se folose~te la producerea de biiuturi, in special bere, iar ceara se folosegte in comertul mondial cu acest produs.

Apis mellifra intermisa (albina telic5) se g5seste in nordul Africii gi face legitura cu albina europeana. Albinele au culoarea ncagrli, cu perozitate s5rac& Albinele sunt agresive, au tendint5 mare de roire,. propolizeazii abundent, au vitalitate gi hiirnicie mare, cipicesc mierea umed. Sunt sensibile la acariozi .yi bolile puietului. La aceasti ras5 sunt cunoscute mai multe varietati.

Apis millifera scutellata este o albing mic5, roitoare, agresivii. Importatii in Brazilia, s-a riispiindit cu rapiditate in toat5 America de Sud gi Centrals gi este considerat5 a avea o mare important5 economici.

Apis melljfera andansonii (albina galbeni african5) este o albin5 mic5 cu abdomenul de culoare galben5. Este foarte productivii, dar extrem de irascibilii qi agesivii, cu un instinct de roire ~i migratie foarte dezvoltat, insu~iri care o fac s5 aib5 doar important5 local5. Are un ciclu de dezvoltare de doar 18,5 zile, fiind considerat5 cea ~na i precocc albini. Au existat opinii cii la baza obtinerii albinei neotropicale in America de Sud ar f i stat Apis mellijiera andansonii gi nu Apis mellifera scutelatta, dar Ruttner a liimurit acest aspect.

2.1.2. Genurile Melipona $i Trigona

Aceste genuri ale familiei Apidae, sunt cunoscute sub denumirea de "albinele fir5 ac". Melipona triiegte in America latin5, iar Trigona exist5 in toate regiunile tropicale. Ele fac parte dintr-un grup de albine sociale ale ciror ace s-au atrofiat, dar care i.yi apgrg coloniile folosind alte mijloace. Degi exist5 gi specii care se manifesti timid, unele mugc5, altele giidil5 sau produc arsuri pe piele cu ajutorul unui lichid caustic sau demoralizeaz5 In general intrusul care le deranjeaz5, p5trunziindu-i in ochi, urechi, nas, p5r (Eva Crane, 1979). Aria de zbor a acestor albine este redus5 la ciiteva sute de metri de cuibul lor, iar mierea nu provine numai din nectarul florilor, ci gi din lichide neigienice ca urina sau fluidele cadavrelor de animale.

Coloniile de albine fir5 ac sunt alcituite dintr-un num5r mare de indivizi. Lucrgtoarele acestora au o longevitate dub15 fa12 de cea a albinelor melifere. in plus, lucr5toarele depun ou5 chiar qi in prezenta

miitcii. Ouiile depuse de lucriitoare joacii un dublu rol. Pe de o parte din aceste oui rezult8 trintori, iar pe de alt5 parte, ou5le sunt consumate de ciitre matcii, asiguriind hrana proteicii a acesteia, fiind intilnite chiar situatii in care ouiile sunt oferite miltcii de ciltre

fl

lucriitoarele ouiitoare. In general, o asemenea albinii solitarii introduce h celulele de puiet un amestec de polen gi miere inainte de a depune oul. Colectarea acestei hrane gi construirea celulei necesiti un timp indelungat incit albina nu va putea produce dccit citeva zeci de ouii in tot cursul vietii sale sau nurnai 1 - 2 ou8 zilnic. in evolutia spre colonii mari, matca detine rolul principal, ea depunind majoritatca ouiilor. in comparatie cu ouiile la Apis rnellifera, ouiile de Melipona sunt mai mari.

La "albinele %r% ac" exist3 un grup specializat de albine care construie~te noua celuli de puiet. Cind cclula este finalizatii, matca se apropie, stimuliind lucriitoarele sii regurgiteze continutul gugei de miere in celulii care va reprezenta hrana larvarii. La unele specii, o lucriitoare poate sii depunii un ou pe hranii, dar care este miincat de citre matcii, in locul lui matca depunind alt ou. in continuare, o lucriitoare i ~ i introduce capiitul abdomenului in celuli gi impiituregtc marginea celulei spre interior, piing ciind celula este inchisii.

La Trigona, miitcile sunt crescute in celule speciale care contin de 3 - 4 ori mai multii hranii deciit celulele obignuitc, in consecintii cantitatea de hranii este cea care determinii dacii din larva femelii va iegi lucriitoare sau matcii.

La Melipona, miitcile eclozioneazi din celulele obignuite din fagure. in acest caz se presupune cii larvele au o inclinarie genetic5 deterrninatii de a deveni lucrgtoare sau matcii. Pentru a deveni matcii, o larvii predestinatii va trebui sa fie bine aprovizionatil, in caz contrar va deveni lucriitoare. Larva predestinatii a f i lucriitoare, ea devine intotdeuna lucriitoare, indiferent dacii celula este bine aprovizionatii. Aceste mecanisme fac ca la Trigona mjltcile sil fie mai n~ari ca lucriitoarele, iar la Melipona, miitcile virgine sunt mai mici decst lucriitoarele, dar dupii imperechere yi dezvoltarea ovarelor ele devin mai mari.

Tehnicile utilizate in exploatarea "albinelor fir5 ac" sunt putin dezvoltate, iar cantitatea de miere obtinutii de la acestea este foarte limitati de pin5 la ciliva litri pc an. Apicultura practicatg cu accstc albine este una traditionalii, cmpiricii, practicatii mai ales de populatia

siracii. Mierea care se obtine este recoltat5 inci prin presarea celulelor, rezultind un amestec de miere, cearii gi polen. Mierea provenitii de la ,,albinele Erii ac" este foarte apreciat5, folosindu-se ca medicament impotriva unor boli. Ea este mai bogat5 in apii, are un confinut mai mic in zahir gi este ugor acidulati. Aciditatea scizutii compenseazfi concentratia scikuti 'in zahir, protejiind mierea impotriva ferrnentatici. ,,Albinele fir5 ac" depoziteazg mierea gi polenul in celule speciale, in afara zonei cu puiet gi nu in faguri ca la Apis mellifera.

Bgqtinagii, dup2 ce descoperii coloniile in diferite cavitiifi naturale, le transfer5 in buduroaie qi le transport5 c5tre locuinfa lor. ALI fost conceputi gi stupi simpli, de forma unor magazine joase, impiiqiti in douii, intr-o parte fiind constmiti fagurii, iar in partea cealaltii celule pentru depozitare.

in Brazilia exist5 un interes pentru protejarea acestor albine, deyi s-a diminuat tradifia cregterii acestora, pierziindu-se contactul cu vechii apicultori gi cunogtinfele lor legate de comportamentul albinelor ~i rezervele lor de hranii. Fiind familii de insecte native, in arealul lor de riispiindire, exist5 numeroase interrelatii intre "albinele firg ac" qi plantelc din acelagi areal, coloniile acestor albine fiind polenizatori pretiogi.

2.1.3. Genul Bombus

Bondarii, aliituri de genurile Apis, Trigona gi Melipona, se hriinesc cu nectar gi polen, dar ei nu fac obiect de studiu a1 apiculturii, nu fac rezerve mari de hranii care s i poatg fi valorificate de citre om. Sunt ins5 situafii in care in unele centre de cercetare se cresc bondari care sunt utilizati in ac!iunea de polenizare a unor culturi la care celelalte albine se dovedesc ineficiente.

Bondarii sunt rispindifi cu preciidere in emisfera nordicil, existiind specii care triiesc chiar dincolo de cercul polar. Exist5 ins2 gi specii care triiiesc in emisfera sudic5, la limita Americii de Sud pin5 in Tara de Foc. Bondarii au piitruns in Australia gi Noua Zeelandi mai tiirziu, odatii cu siimiinfa de trifoi, bondarii fiind principalii agenti de polenizare a acestei culturi furajere foarte importante pentru numeroasele turrne de ovine din aceste teritorii. La tropice, bondarii trliesc in colonii permanente. in regiunile

temperate, unde se intilnesc mai frecvent, spre sf5rgitul sezonului activ, colonia de bondari produce o nou5 serie de mitci care se imperecheaz5 inainte de iernare, dup5 care, datoritii frigului, colonia moare. Matca care ierneazi singuri, adipostitii sub piimiint, igi reia activitatea in primilvari, forrnind o noui colonie.

Bondarii produc dou5 feluri de miere, una groasi qi alta subtire. Mierea groas5 confine 70 - 87 O/o zahar gi este depozitati in coconi goi, citre centrul cuibului in jur de 400 ca numir, iar mierea subtire contine 42 - 52 % zah5r gi este depozitat5 in celule de cear5 situati la periferia cubului. Se presupune c5 mierea subtire este folositii pentru a dilua mierea groasi cu care sunt hrinite larvele (Knee qi Medler citafi de Eva Crane, 1979).

Rolul principal a1 bondarilor este de polinizatori a numeroase specii de plante, la care albinele se dovedesc mai putin eficiente din cauza lungimii mai mici a trompei. Bondarii sunt utilizati cu succes in polenizarea culturilor dc trifoi roSu gi lucemii qi la unele culturi din sere.

2.2. ALBINA INDIVID $1 COLONIE

Pentru cunoagtera temeinici a albinei melifere trebuie avut in vedere atst individul cit qi colonia de albine.

Individul are o anumitii morfologie, fiind inzestrat cu organe ~i functii fiziologice specifice, fiind integrat intr-un anumit mediu, in interrelatii cu ceilalti membri ai coloniei.

Modul de organizare a viefii in colonia de albine decurge din caracterul de insecte sociale a1 acestora, legat de diviziunea muncii, existenp castelor qi stabilirea unor relafii intre membrii grupului. Aceste relatii sunt mediate prin mecanisme extrem de complexe care confer5 coloniei atributele unui "supraorganism" in interiorul caruia principalele functii sunt coordonate atilt la nivel individual cat gi social. Ca ~i in primul caz, colonia este integrata in conditiile de mediu in care i ~ i desfigoarii existenfa.

2.2.1. Indivizii coloniei de alhine

Colonia sau familia de albine este un sistem supraindividual constituit din numerogi indivizi care tr5iesc in acelagi stup gi care

prezintii caractere de adaptare la viafa social5 ~i la anumite conditii cle mediu.

0 familie de albine este format5 din trei tipuri de indivizi (caste): matca, albinele lucriitoare ~i triintorii Vg. 5).

2.2.1.1. Matca

Matca estc singura femelc? cu organele genitale complet dezvoltnte care asigurii perpetuarea spcciei (lip 5 - I). fn comparatie cu albinele lucritoare, corpul acesteia este mai lung (20 - 25 mm), capul mai mic y i abdomenul mai lung gi mai subtire.

Partea ventral8 a abdomenului este mai galbuie, iar cea dorsalii mai inchis5 la culoare. Picioarclc sunt rnai lungi, iar cele posterioare nu prezint5 corbicula. Limba este mai scurtii. Aripile, deyi mai lungi ca la albinele lucr2toarc, acoperi abdomenul pin2 la jumiitate din cailza dimcnsiunilor inai mari ale segmentelor abdominale. Greutatea corporali in timpul activitcitii de ouat cste de 170 - 208 mg.

& conditii normale, imperechcrea instcii are loc in primele 5 - 10 zile de viati, iar dup5 2 - 5 zile de la impercchere incepe sc? depun8 ponta. Dac5 imperecherea nu a avut loc in 20 - 30 de zile, matca, dupii circa 40 de zile, incepe s5 depung 0115 nefecundate, din carc vor ecloziona triintori. Astfcl dc mitci se numesc nrenotocc q i trebuie suprimatc.

A

lnai nte dc impercchcrc, albinele lucriitoare nu acordi o aten tie prca mare 1n5tcii. Nulnai cind matca pleacfi pentnl impercchere, albinele devin nelini~tite, iar unele se a~eazii pe sciindura de zbor cu capul spre urditiiy ~i abdomcnul ridicat, biitiind din aripi pentru a r,?spiindi mirosul specific familiei care va ajuta matca s5 se reintoarci la cuib.

Matca p5riiseyte stupul nuiilai pentru imperechere y i in cazul in care farnilia roie~te. Ciind matca tiiniri eclozioneaz5 din botcii, matca bitrrini cste omor2tfi sau alungati. Matca i ~ i foloseyte acul numai impotriva m5tcilor rivale, de reguli, in stup existind o singurc? matc5. n

In timpul deplas5rii pc faguri, matca este insotitii de o "suiti" de 10- 12 albinc IucrZitoare, care o ap8r5 vi o hr5nesc cu l5ptiyor de matc5. in timpul sezonului activ, rnatca poate depunc 2000 de ou5 in 24 de ore ~i chiar mai multc. Deyi poate trgi ~i dcpunc ou5 piing la viirsta de 8 ani, de regulii matca se inlocuie~te la 2 ani, deoarcce dup5 aceasti 30

varstii, scade capacitatea de ouat gi se reduce numiirul dc ouii fecundate.

Triintorii se dezvoltii din ouiile nefecundate depuse de matcii in celulele special construite, de dimensiuni mai mari, dispuse pe marginea fagurilor sau pe faguri marginali. Se mai pot dezvolta gi din ouiile depuse de albinele lucriitoare ouiitoare din familiile bezmetice riimase far5 matcii.

in primele 4 zile de viatii, trlntorii sunt hriini!i cu miere de ciitre albinele lucriitoare, dupii care se hranesc singuri. Primul zbor al trsntorilor se produce la viirsta de 8 zile. Ei preferii s i zboare impreunii cu iniitcile in zilele c2lduroase y i insorite intre orele I 1 - 17, mai intens fntre orele 14 - 16. Triintorii apar in lunile mai-iunie, triiiesc 6 - 8 siiptiimini y i mor in iulie-august, ~ 2 n d sunt Iiisa!i fir5 hranii gi izgoniti din stup. Uneori ~ 2 n d matca nu este fecundat3, ei sunt liisati in stup piing primiivara urmiitoare.

1 - 7 3 Fig. 5. Indivizii coloniei de albine:

1 - mafca; 2 - albina lucrrifoare; 3 - trrinforrrl (dupn' J. Louveaux)

Triintorii au corpul masiv, cap globulos cu ochi compu~i mari. Abdomenul este mai gros y i indesat. Nu au ac y i nu prezintii

corbicula pe picioarele posterioare. Aripile lungi depigesc abdomenul. Greutatea corporal3 este de circa 240 mg vg. 5 - 3).

Existents unui numiir mare de trintori in stup aratc? o capacitate redusii a miitcii de a depune ouii fecundate, atriigiind

atentia asupra necesitiitii inlocuirii acesteia. Numiirul de trantori in stup variaza de la cgteva sute la 2000 - 3000 indivizi.

2.2.1.3. Albinele lucr5toare

Albinele lucrgtoare se dezvoltii din ouiile fecundate, fiind cele mai numeroase. Num5rul lor variazg in functie de anotimp gi intensitatea culesului: primiivara devreme numiirul lor este de 15000 - 20000, in timpul verii de 40000 - 60000 gi chiar psnii la 80000, iar toarnna, odatii cu reducerea activitiitii, numiirul lor scade la 20000 - 30000.

fn cadrul familiei, albinele lucriitoare detin rolul important, executiind o serie de activitgti, existand o adev5rat5 diviziune a muncii, care se face in hnctie de vilrsta lor, dar ~i in functie de nevoile momentului reevaluate de sistemul de comunicare intre indivizi.

Lungimea corpului albinei IucrZitoare este de 12 - 14 rnm, iar greutatea medie de 100 mg, fiind mai mare la ecloziune (120 mg) gi rnai micii la albinele b5trane (70 mg). Durata vie@ este de 27 - 30 de zile in timpul perioadei de cules, 40-60 de zile primiivara gi toarnna gi 7 - 9 luni in anotimpul rece wg. 5 - 2).

2.3. MORFOLOGIA $1 FIZIOLOGIA ALBINEI

Ca orice insectii, albina este alciituitii din trei segmente: cap, torace qi abdomen. Corpul acesteia este protejat la exterior de un tegument de naturii chitinoas5 cu rol de protectie.

2.3.1. Tegumentul

Tegumentul este alc5tuit dintr-o substant5 rezistentii numitB chitina' (un polizaharid azotat fir8 structurii celularii), lipide gi protide. in afar5 de functia de protectie a organismului, tegurnentul se comportii ca un suport scheletic pentru piirfile mai moi ale corpului.

fn alc5tuirea tegumentului intr5 trei straturi: cuticula, hipoderma gi membrana bazala' fig. 6).

Cuticula reprezintii stratul exterior a1 tegumentului gi este format5 la riindul ei din dou5 straturi: epicuticula la exterior yi procuticula la interior. 32

Fig. 6. Structura tegumentului (dupi I. Barac ~i colab.) I - epicuticula; 2 - exocuticula; 3 - endocuticula; 4 - hipoderma;

5 - membrana bazali; 6 - procuticula; 7 - cuticula

Epicuticula reprezintii o membranii de naturii proteicii care odatii cu trecerea la stadiul de adult devine impregnat5 cu lipide.

Procuticula la rtindul ei este alcgtuiti din exocuticulii qi endocuticuli.

Exocuticula este reprezentatii de un strat proteic care secrets sclerotinii, o substani5 ce produce sclerotizarea stratului, conduciind la forrnarea piiqilor tari ale corpului, numite sclerite. in afara scleritelor, de la nivelul cuticulei pornesc spre interiorul corpului albinei nigte prelungiri numite apodeme care scrvcsc la prinderea organelor interne.

Hipoderma este reprezentat5 de un strat de celule cu funcfii extrem de variate. Unele celule secret5 chitina care se transformi in cuticulii, altele formeazi glandele cerifere, salivare qi de venin, altele sunt celule senzitive, iar altele produc firele de pir.

Melnhrana bazalii acoperii fats intern5 a hipodermei g i organele rezultate din activitatea acesteia.

Pe suprafata cuticulei exist; numcroasc excrescente chitinoase sub form5 de peri care lndeplinesc roluri diferite. Cei care contin celule senzitive au rol tactil, cei de pe torace vi abdomen meniitl ciildura corpului gi au rol in prinderea gi colectarea polenului, cei din jurul ochilor - ~na i lungi qi mai duri - au rol de protectie. Firclc dc p5r sunt mai numeroase la albinele tinere gi se riiresc pe mgsurii ce virsta

33

albinei este mai inaintatg. Culoarea cuticulei gi a firelor de p5r este variabilg in fhnctie de rasa albinei.

Tegumentul albinei este format din mai multe segmente la nivelul carora, cat 9i a1 articulatiilor, cuticula se subtiazii permitand mobilitatea corpului En condifiile tegumentului sclerotizat. Segmentele corpului din partea dorsal5 se nurnesc tergite sau dorsum, iar cele din partea ventralii sternite sau ventrum.

2.3.2. Capul albinei

Privit din fat%, capul apare diferentiat in functie de cast5. La albina lucrgtoare capul are form5 triunghiulara cu virful indreptat spre partea inferioar5, la matc5 forma capului apare mai rotunjitii, iar la trintor aproape rotunjitii (fig. 7).

Fig. 7. Vedere frontal5 a capului la matc5 (I), albinti lucrtiloare (2), triintor (3) (dupti J. Louveaux)

Diametrul capului este de circa 3,5 mm la albina lucriitoare, 3 mm la matc5 gi 4 mm la trantor.

Din profil, capul apare turtit antero-posterior, cu partea anterioar5 convex5 gi cea posterioarii ugor concavii, corespunz5tor cu suprafata anterioar5 a toracelui cu care vine in contact. in partea posterioar5 se gilseqte o deschidere pentagonal5 numit5 foramen, prin care se realizeazii comunicarea organelor din cap cu cele din torace .yi abdomen. in cutia cranian5 se g5sesc creierul, mugchii motori ai aparatului bucal gi antenelor gi glandele salivare.

La partea ventral5 a capului se gisegte orificiul bucal, in partea dorsal5 se g5sesc trei ochi simp1.i numifi oceli, iar pe partile laterale doi ochi compugi. La partea posterioarg, sub foramen, se aflii o escavafie membranoasa in care se inserg trompa albinei. Frontal sunt dispuse cele dou5 antene.

2.3.2.1. Antenele

Antenele sunt doug structuri filamentoase forrnate din trei par$: scapus, pedicel (peduncul) qi flagel. Ele sunt fixate de cap printr-o mic5 excavafie in cuticul5 denumit5 soclu. Scapusul este un articol lung ce alcituieqte baza antenei qi adiiposteqte organul lui Johnston cu rol in echilibrul corpului. in continuare se afl5 pedicelul, urmat de flagel care este compus din 11 articole la matc5 $i lucratoare gi 12 articole la trilntor. Baza rotunjitg a fiec5rui articol intr5 in concavitatea distal5 a celui precedent ~i sunt unite intre ele printr-o membran5, asigurilnd miqcarea libera a antenei "i orice direcfie (fig. 8).

Fiecare poqiune a antenei are organe (plgci sau sensile), care indeplinesc funcfii variate pentru miros, gust, pipiit, perceperea vibrafiilor, a modific5rilor de temperaturg, a concentrafiei de acid carbonic etc. (fzg. 9).

Pliicile poroase sunt sensibile la mirosuri. Pe antena unei lucr5toare se ggsesc 3600 - 6000 plgci, faf5 de 3000 la matc5 gi 30000 la triintor.

Sensilele trichoide au rol tactil gi par a f i sensibile la vibrafii. 0 singurii antenii poate avea 8500 de astfel de organe care ar indeplini rolul de "urechi" ale albinelor, in sensul c5 percep foarte bine vibrafiile transmise de un corp solid.

Sensilele baziconice se gasesc pe a1 treilea yi al zecelea segment al flagelului, in num5r de cgte 150 pe fiecare anten5 ~i sc pare cii ar fi organe de miros ca vi plicile poroase. Alciituirea diferitelor tipuri de sensile qi circuitul nervos a1 acestora sunt prezentate in fig. 10.

Fig. 8. Suprafata antenei (dupii Snodgrass)

I - placa poroasci; 2 - sensilii trichoidci;

3 - sensilii baziconicri

Fig. 9. Antena albinei lucriitoare (dupci Snodgrass)

1 - scapus; 2 - pedicel; 3 - primul articol aljlagelului 4 - uliimul articol alflagelului

2

3

4

5 5

Fig. 10. Diferitele tipuri de sensile de la suprafafa antenei (dupci Snodgrass) A - placii poroasci; B - sensili trichoidci; C - sensilci haziconicci;

1 - extremitatea senzorialci; 2 - cuticula; 3 - hipoderma; 4 - celule newoase; 5 - new

2.3.2.2. Ochii simpli (ocelii)

Ochii simpli (ocelii) sunt situafi in partea superioarii a capului in virfurile unui triunghi. Ei sunt formati dintr-o lentil5 biconvex& un corp vitros $i o retin5. in timpul zbomlui, ocelii dau senzatia pozitiei verticale ~i au rolul de m5surare a intensititii luminii, permitiind semnalizarea inceputului sau sfiir~itului zilei, innourgrile ~i inseningrile.

2.3.2.3. Ochii compuyi

Ocup5 o mare parte din suprafafa capului albinei, iar ca structurii sunt alc5tuiti din nurneroase unitiiti de baz5 numite omatidii. Num5rul omatidiilor la fiecare ochi este diferit in hnctie de cast5: 3000 - 4000 la matcii, 4000 - 5000 la albina lucriitoare qi peste 7000 - 8000 la trintor.

Suprafata unui ochi compus apare ca un ansamblu de hexagoane, fiecare alc5tuind corneea unei omatidii. La locul de imbinare a omatidiilor se g5segte din loc in loc un perigor foarte lung, ceea ce confer5 ochiului un aspect p5ros.

Fiecare omatidie este un sistem optic cuprinziind o cornee transparent5 care formeaz5 lentila convergentg, un cristalin de form5 conic5 gi o retinula' compusii din 8 celule sensibile la luminii ale cBror capete dau nervii retinieni wg. 12). Partea centrals a omatidiei este rhabdomul care are rolul de a indrepta razele de lumin5 c5tre celulele senzoriale ale ochiului. Celulele pigmentare izoleaz5 omatidiile intre ele. Fiecare omatidie percepe un singur punct a1 obiectului vizat inciit imaginea apare mozaicatii. Alcstuirea unei omatidii $i ochiului compus a1 albinei sunt prezentate infigurile 11 ~i 12.

Culorile pe care le disting albinele sunt cuprinse in spectrul solar intre 310 gi 650 nanometri. Spre deosebire de om, albina nu percepe culoarea roqie, dar percepe ultravioletul care este inaccesibil omului. Albul este sesizat in functie de modul in care petalele florilor absorb sau reflect5 razele ultraviolete.

Fig. 1 1. Sectiune intr-o Fig. 12. Ochiul compus a1 albinei oma tidie (dupri Snodgrass) (dupri Snodgrass)

1 - nervul ontic: 2 - corneea: 3 - retina:

2.3.2.4. Aparatul bucal

Este alc5tuit din mai multe piese analoage tuturor insectelor, cu deosebirea cii sunt adaptate pentru supt ~i lins. Acesta este alcgtuit din: labrum (buza superioarii), doua mandibule i trompa (proboscisul).

Labrurnul este o prelungire chitinoas5 a cutiei craniene care se continua cu o poqiune membranoasg. Sub labrum se aflg situat faringele.

Mandibulele sunt piese scurte yi relativ puternice, de form3 concava, care pot s5 se indepiirteze mai mult sau mai pufin una de alta, pivotgnd in articulafie. Atunci ~ 2 n d se inchid pot permite albinei s5 apuce obiectele, servind la transportul impurit3filor din stup, descoperirea anterelor florilor pentru a putea recolta polenul, desfacerea membranei griiunciorilor de polen, la modelarea cerii in

timpul construirii fagurilor gi la formarea celulelor acestora, funcfionind ca adeviirate prese. Spre deosebire de viespi, mandibulele albinelor sunt lipsite de dinti, ceea ce face imposibilii spargerea cojii fructelor, aga cum eronat se crede uneori.

Pe suprafala mandibulelor se g5sesc peri simpli, neramificafi, mai lungi gi mai numerogi la matcii decfit la albina lucr5toare. Mandibulele trintorului sunt mai scurte, mai inguste ~i sunt acoperite cu peri ramificafi, numeroqi gi lungi.

Trompa are rolul principal pentru recoltarea nectarului gi se compune din dou5 maxile gi labium (buza inferioari) care se continua cu glosa (fig. 13).

Maxila se compune dintr-o poqiune bazal2 numit5 cardo ~i una distal2 alc5tuit5 din stipes, lacinia, galeea $i palpul maxilar - pufin dezvoltat.

Labium (buza inferioarii) estc alc5tuit5 din submenturn (postmentum) de form5 triunghiularii, un menrum alungit (prementum), doi palpi labiali dezvoltafi, doug paraglose 7i glosa (limba) care se termini cuflabelum (lingurita). Cele doua maxile ~i labium se insera in fosa trompei prin intermediul unei piese in formi de "V" numitg lorum.

Glosa este acoperit5 la exterior cu perigori ~i prezinta pe toat5 lungimea ei un canal care porneqte de la nivelul flabelumului. Dac5 nectarul din floare este in cantitate redus5, glosa joaca rolul unei pensule care colecteazii nectarul dispersat pe suprafafa glandelor nectarifere, caz in care nectarul se ridic5 prin canalul glosei, flabelumul produciind in acest caz prin mi~c8ri alternative efectul unei pompe aspiro-refulante care trimite nectarul citre cavitatea bucala qi faringe.

Fig. 13. Trompa albinei (rl4piiSnodgras.s) 1 - trraxilii; 2 - cur(1o; 3 - lorurn; 4 - postmenturn; 5 -pretnenturn; 6 - stipes;

7 - Iuciniu; 8 - guleen; 9 - paraglosa'; I0 -pulp labial; I I - glosa; 12 - flabdum.

Crir~d cantitatea de nectar este mare, se produce aliturarea galeelor maxilare cu palpii labiali, formiindu-se un tub care inconjoar5 glosa prin care se aspir5 nectan~l. C2nd albina se alimenteaza cu substante solide, ca zahirul uscat, ea incepe prin a le umccta cu saliva pentru a le dizolva gi transforma in sirop. Exist5 doui g l~~nde sc~livuve toracice care i ~ i elilninii produsele intr-un canal colcctor unic la nivelul rnenturnului. Tot la nivelul capului se mai gisesc ,ql~mdele hipofuringiene ~i munc/ibulave. Primele sunt prezcntc nurnai la lucr5toare ~i secret5 liipti~orul destinat hrinirii larvelor,

celelalte sunt prezente la matc5 gi lucrgtoare gi rudimentare la triintor. La albinele lucrgtoare, secrelia glandelor mandibulare permite inmuierea qi fr5mintarea cerii gi dizolvarea inveli~ului uleios a1 polenului, in timp ce la matc3 secrefia st8 la baza producerii unor feromoni (substanta de matcg).

Dintre insuyirile morfologice utilizate drept criterii de selectie, lungimea trompei permite aprecieri asupra capacitifii albinelor de a culege nectarul, reprezentind un indice important in caracterizarea unor rase de albine. Acest indicator se deterrnins sub microscop cu ajutorul micrometrului ocular, intre extremitatea prementumului gi extremitatea glosei, incluzind gi flabelumul.

2.3.3. Toracele albinei

Toracele albinei este format din trei segmente: protorace, mezotorace gi metatorace, la care se adaug8 un a1 patrulea segment numit propodeum, care cstc de fapt primul segment abdominal Vig. 14).

Pe torace sunt fixate trei perechi de picioare gi douii percchi de aripi. Fiecare segment este format dintr-o parte dorsal5 numitj noturn vi o parte ventral5 numiti3 sternum, iar intre acestea se ggseqte pleura. Notumul este format dintr-o regiune anterioarg - scutum gi una posterioar5 - scutelurn.

Protoracele poartg prima pereche de picioarc. Mezotoracele poart5 a doua perechc dc picioarc qi prima

pereche de aripi. Prezintg dou5 orificii mici numite stigme, care servesc la respirafie.

Metatoracele poartii a treia pereche de picioare gi a doua pereche de aripi gi prezintg de asemenea, dou5 stigme pentru respiratie.

Toracele este acoperit cu peri rnari ~i d e~ i , mai lungi la triintor decgt la lucr5toare vi m5tci. in interiorul toracelui se ggsesc organele respiratorii ~i nervii, fiind previizut cu o musculaturii foarte pnternic3 pentru aripi gi picioare.

Fig. 14. Schema alcstuirii toracelui albinei I - protorace; II - mezotorace; III - metatorace; I V - propodeum; I - notum; 2 - sternum; 3 - coxe (primul segment alpicioarelor)

2.3.3.1. Picioarele

in afar5 de functia de locomotie, picioarele sunt adaptate pentn~ rccoltarea polenului. Fiecare picior a1 albinei este alciituit din cinci segmcntc: coxa, trochanterul, femurul, tibia qi tarsul.

Coxa asigurii articulatia piciorului la torace la nivelul dintre pleuritele yi sternitele fieciirui segment ~i este dotat5 cu o musculatur5 foarte puternics.

Trochanterul se articuleazi cu coxa prin doi condili, iar cu femurul articularea se face in aqa fel incit se pot ridica sau relaxa simultan celelalte segmente ale piciorului.

Femurul este de form5 alungit5 cu doi muychi foarte puternici: un flexor ventral qi un extensor dorsal.

Tibia. La picioarele anterioare gi mediene este mai subtire yi mai scurts ca femurul, iar la picioarele posterioare tibia este rnai lungs, turtitii ~i Istits in partea distal%. Aceast5 form2 este mai evident5 la albina lucrstoare, in timp ce la matcii ~i trtintor este mai subtire. La albinele lucr5toare pe fa@ extern5 a tibiei piciorului posterior se giiseyte corhicula sau coyuleful ale cirei margini sunt garnisite cu peri lungi c~rbati yi servesc la transportul polenului vg. 15, B, 3). 42

Tarsul este acoperit cu peri degi cu care albina recolteazg polenul de pe perigorii care-i acoperg suprafala corpului. Acesta este format din cinci articole numite tursomeve, din care primul numit bazitars, se deosebegte prin dimensiuni gi form5 de celelalte. Este lung ~i cilindric la picioarele anterioare gi medii gi lgtit gi cornprimat la cele posterioare. Pe suprafafa intern5 a bazitarsului piciorului posterior se g5seqte peria bazitarsa1;i care este fortnatii din 9-10 rgnduri de peri lungi cu care albina recolteaz5 de pe corp ~i reiine polenul ('jig. 15, D, 5). Tot la piciorul posterior intre tibie gi bazitars exist5 o adincituri care formeazi presa de polen, cu ajutorul cireia albina transporti polenul de pe peria bazitarsali a unui picior pe corbicula celuilalt picior (fig. 15, D, 4).

Pe picioarele mediene, la extremitatea distal5 a tibiei, se giisegte o escresceniii chitinoasii numitii pinten, care seive~te la

extragerea glomerulului de polen din corbiculii dupii ce albina a ajuns la stup fig. I S , B, 2). La piciorul anterior, la capiitul proximal a1 bazitarsului, se gisegte o scobituri semicircular5 cgptugiti cu fire de p5r, care. este acoperitii de o pies5 mobil5, numit5$bulii, situatii la extremitatea distalii a tibiei. Prin flexarea bazitarsului spre tibie scobitura se inchide cu piesa mobil5 realiziindu-se strigilul, care servegte la curitirea antenelor ~i trompei de polen prin trecerea repetatii a acestora prin strigil fig. 15, A, I ) . Celelalte patru articole tarsale sunt articulate liber gi nu au musculaturZi proprie. Ultimul articol tarsial are dou5 cSirlige duble intre care se afl5 un fel de ventuzg - empodiul sau pulvilul. Ciirligele servesc pentru deplasarea insectei pe suprafetele rugoase, iar pulvilul pe suprafetele netede.

La lucr%rile de selectie, pentru determinarea rasei gi chiar a unei populatii de albine, se utilizeazi indicele tarsial care exprimi procentual raportul dintre lungimea gi 15timea bazitarsului piciorului posterior.

2.3.3.2. Aripile

Pe toracele albinei sunt prinse doug perechi de aripi: una anterioarii prinsii de mezotorace ~i alta posterioarii prins5 de metatorace.

1

A B Fig. 16. Aripile albinei (dupti Dade)

A: I - cuta aripei anterioare; 2 - hamuli; 3 - peri; B: I, II, III - celule cubitale.

Aripa prezint5 patru nervuri principale care pornesc de la bazii: costala ce msrginegte partea anterioar5 a aripei, subcostala imediat dedesupt ~i parale15 cu costala, mediana gi apoi anala care

miirginegte marginea posterioarii. intre acestea exist5 numeroase alte nervuri care prin unirea lor formeaz5 figuri asemiiniitoare unor celule.

Aripa anterioarii la albinele lucritoare are aproape 10 mm lungime yi 3 mm ltifime, iar cea posterioarii 7 mm lungime y i 2 mm liitime. La lucriirile de selectie se procedeazii la determinarea lungimii y i liifimii aripei anterioare, precum qi la calcularea indicelui cubital care reprezintii caracter de rasii (2,25 la albina carpatinii). Miisuriitorile pentru determinarea indicelui cubital se execut5 sub microscop, pe cele douii nervuri care formeazii un unghi optuz, la baza celei de-a treia celule cubitale (fig. 16), exprimarea ficgndu-se prin deterrninarea raportului intre A yi B.

in repaus aripile sunt a~ezate in spate, cele anterioare deasupra celor posterioare. Marginea inferioarii a aripei anterioare este uyor pliati in sus, formand o cut%. Pe marginca anterioar2 a aripei posterioare se giseyte un Sir de 16-26 ciirligc numite hamuli, care in timpul zborului se prind de cuta aripei anterioare. Aripile astfel reunite asigurii o mai bun5 stabilitate albinei. Cind albina face ventilatie in fata stupului aripile nu sunt prinse gi se agitii independent.

Migcarea aripilor se realizeazii intr-un ritm de circa 200 de biitiii pe secund5, cu ajutorul mugchilor bine dezvoltafi ai toracelui. Mecanismul ingenios care conduce zboiul pcrmitc albinei sii se ridice, sii coboare, s5 zboare lateral, stinga sau dreapta qi chiar inapoi.

2.3.4. Abdomenul albinei

Abdomenul albinei este format din 6 segmente la lucrstoare gi matcii qi 7 segmente la trintor, legate intre ele prin membrana care-i asiguri mobilitatea.

Legiitura dintre abdomen ~i torace se realizeazii prin propodeum primul segment abdominal. Al doilea segment foarte mult subfiat spre partea anterioarii la unirea cu propodeumul se numeyte petiol. Abdomenul cste inai lat spre partea anterioar5 gi mai subtire in partea posterioar5.

Fiecare segment este alc5tuit din tuvgite superior yi sternite inferior (ventral). Tcrgitclc acoperii paqial ~i inarginile laterale ale sternitelor. Pe fiecare tergit, de o parte gi de alta, se g5segte cite un

orificiu respirator (stigmti). Ultirnul tergit gi sternit formeaz5 rectul gi deschiderea acului, iar la matc5 qi triintor se deschid organele genitale wg. I T ) , Pe stemitele 3-6 se ggsesc ciite dou: suprafete cu aspectul sticlei traslucide, care sunt glandele cerifere. Aceste glande pot fi observate numai cind se intinde fortat abdomenul, deoarece sunt acoperite de sternitele precedente vg. 18).

1

9 i

3

4

5

6

Fig.17. Schema alciltuirii abdomenului tl - t6-tergite; SI - S6 - sternite;

A -anus; B - stigma' Fig.18. Partea ventraig a abdomenului

I - 6 - sternite;Oc - oglinzi cerifere

0 gland: cerifer: este alcgtuit5 din 10000 - 20000 celule palisadice care ating dezvoltarea maxim5 la virsta de 12-18 zile. Glandele cerifere prezint5 n i ~ t e pori extrem de fini prin care se scurge ceara lichid5 in buzunarele dintre inele, iar in contact cu aerul ceara se solidific5 forrnind nigte pl5cute foarte fine numite solzi.

2.3.5. Morfologia intern3 a albinei

2.3.5.1. Sistemul muscular

Musculatura este rispiinditi in tot organismul: cap, torace, abdomen, picioare, aripi gi organele interne.

Musculatura albinei este format5 din fibre striate ceea ce explici rapiditatea gi precizia contractiilor musculare.

Structura fibrei musculare striate la albini se deosebegte de cea a vertebratelor prin faptul cii nucleii sunt dispuyi central pe un singur rhd. La exterior fibra muscular5 prezintii o membran5 fin& numita sarcolema, care invelegte sarcoplasma. La sarcoplasmi se ggsesc miojbrilele dispuse periferic gi nucleii agezati central Vg. 19).

Fig. 19. Schema structurii fibrei musculare la albing 1 - sarcolema; 2 - sarcoplasma; 3 - miofibrile; 4 - nuclei

Mugchii aripei sunt lipsiti de sarcolem8, iar fibrele musculare, foarte fine, sunt grupate in fascicole mici printre care piitrund traheele respiratorii. Aceqti mugchi sunt cei mai importanti gi se disting douii categorii: mugchii direcfi ai zbonllui, foarte puternici gi voluminogi, care produc bitgile vcrticale ale aripilor qi mugchii indirecfi care printr-o acfiune transversal5 permit transformarea migcirilor verticale ale aripilor in miyciri helicoidale, ajutiind la deplasarea propiu-zisii a insectei.

Mugchii se fixeaz5 de fnveligul chitinos vi de upodeme cu ajutorul tendoanelor, dar se pot fixa qi direct prin intermediul unor fibre de origine cuticular5 numite tenojibrile.

Musculatura abdomenului este format5 din mu~chii dorsali, ventrali gi laterali, precum gi mugchii celor doui diafragme, realiziindu-se legtitura intre tergite, sternite cit gi intre tergite qi sternite. .La triintor musculatura segmentelor 3 gi 4 este mai dezvoltatg deciit la lucrgtoare gi matc5. Migcgrile abdomenului se realizeazg prin muqchii care unesc segmentele 1 gi 2 vi un mu~chi toraco-abdominal.

Musculatura albinei este foarte puternicg, putind transporta pe o suprafaF rugoasg o greutate egal5 cu de dougzeci ori greutatea corporalg. Foqa de contractie a mu~chilor albinei, raportat5 la cea a omului este de 14 ori mai mare.

2.3.5.2. Aparatul digestiv

Aparatul digestiv este alcgtuit din trei regiuni distincte: anterioari (stomodeum) care cuprinde faringele, esofagul qi guqa; mijlocic (mezenteron) reprezentatTr de proventricol gi ventricol (stomac); posterioarg (proctodeum) alcgtuitii din intestinul subfire, rectul qi orificiul anal (fig. 20).

Faringele este un tub scurt, gros cu o musculaturFi bine dezvoltati. Prin contractarea musculaturii se asigur5 trecerea nectarului in esofag.

Esofagul se prezint5 sub forma unui tub subtire care pornegte de la capitul subtiat a1 faringelui, trece prin torace in abdomen unde se dilati fomind guqa.

G u ~ a este situati in partea anterioarg a abdomenului ~i are rolul de a acumula gi de a transporta nectarul. La matci qi trintor guga este atrofiatii, cu peretii subfiri fir5 elasticitate.

La nivelul gu~e i are loc o prim5 etapg a procesului de transformare a nectarului in miere sub acfiunea enzimelor din nectar, sau secretate de glandele hipofaringienc, toracice gi postcerebrale.

Fig. 20. Aparatul digestiv a1 albinei lueriitoare (dupa' Snodgrass) I - glande hipofaringiene; 2 - glande salivare postcerebrale; 3 - glande toracice;

4 - esofag; 5 - guga'; 6 - proventricol; 7 - ventricol; 8 - tubii lui Malpighi; 9 - intestin sub fire; 10 - rect; 11 - papile rectale.

Hrana trece din g u ~ 5 in stolnac numai ~ 2 n d albina este in activitate, nu gi in stare de repaus. Prin contractarea musculaturii gu~ei ~nierea poate reveni in cavitatea bucalil, sau sil inainteze pe tractusul digestiv.

Proventricolul este invaginat in gugg gi are rolul de a regla pztrunderea hranei din gu@ in ventricol (stomac) qi de a mentine in gu@ nectarul ce urmeazi a fi dus in stup. Capiitul sZu invaginat are o deschidere in form5 de "X" care delimiteazii patru valvule triunghiulare prevgzute cu grupuri de "spini" indreptafi ciitre lumen, Aceste valvule nu actioneazii simultan ci se deschid gi se inchid

49

foarte rapid, dar independent. Prin agitarea continua a gugei se rcalizeaza o distributie uniform; a polenului in masa de nectar din interiorul s5u. Polenul este scos prin filtrare in grupuri compacte, nectarul rgmiiniind la urmi in gu@. Granulele de polen sunt comprimate ~i bolul ce se formeaz5 va trece in stomac.

Ventricolrrl (stomacul) este de form5 cilindrica indoit sub formi de "U", reprezentind cel mai intins segment a1 tractusului digestiv. Lumenul siiu este ciiptuqit cu un epiteliu cu rol secretor a1 unor enzime de naturh diastazic5, care actioneazii asupra substantelor nutritive, dar in milsurii mai mare participi la digestia glucidelor ~i lipidelor enzimele secretate de glandele toracice gi postcerebrale.

Bolul alimentar (sau resturile lui) este cuprins in ventricol in unul sau mai multe inveliguri fine, concentrice qi neregulate numite membrane peritro$ce. Aceste membrane sunt perrniabile intr-o directie pentru secretiile digestive, iar in cealaltii numai pentru hrana digeratii. Rolul acestor membrane nu este cunoscut cu precizie, dar se pare c,? prezintti rol de protectie a peretelui ventricular, de inmagazinare a unor fennenfi secretafi in functie de necesitati ~i rol de barieri antiinfectioas5 gi antimicrobiang.

Intestinul srcbfire une~te capiitul posterior a1 ventricolului cu rectul. in partea proximal5, in veciniitatea ventricolului, se giise~te o poqiune putin lirgit,? numit5 pilor, la nivelul canlia se descarcii continutul tubilor lui Malpighi. La nivelul intestinului subtire se definitiveazs absorbtia substantelor nutritive.

Rectul se prezint5 ca o punga voluminoas5 cu peretii subtiri in care se giisesc gase papile rectale care au rolul de deshidratare a materiilor fecale.

Datoritii elasticitiitii pungii rectale, cit ~i activitiitii papilelor ~i enzimei catalazii, albinele pot s5 acumuleze materiile fecale produse in decursul iernii, p2nii la efectuarea zborului de curiifire, fir5 a fi afectat3 starea de ssnitate.

2.3.5.3. Aparatul excretor

Functia de excref-ie este realizatii de tubii lui Malpighi gi de corpul adipos. Tubii lui Malpighi, in numar de 100-150, sunt independenti din punct de vedere functional @g. 20). Ei ocup2 cavitatea abdominal5, in jurul diferitelor organe gi extrag din

hemolimfj acidul uric gi diferite sgruri (oxalati, carbonati, uree) pe care le varsil apoi la nivelul pilorului. Corpul adipos reprezint5 un tesut in care se acumuleaz5 diverse s5ruri ale acidului uric, sub form5 de cristale care sunt trecute apoi in tubii lui Malpighi, precum gi substante de rezerv5 (acizi graqi, albumine, glicogen etc.) care vor fi consumate in perioada de inaniiie sau in perioada de iarnil.

2.3.5.4. Sistemul glandular

Glandele hipo faringiene Glandele hipofaringiene se g5sesc sub forma a dou5 tuburi

sinuoase de circa 2 cm fiecare, purtiind de-a lungul lor glandule. Sunt situate in cavitatea cranian5, pe piiqile laterale ale creierului albinelor lucr5toarc qi se deschid la baza faringelui. Aceste glande elaboreaz5 o secretie care intr5 in componenfa liptiqorului, hrani destinat5 larvelor, cit qi fermenfii necesari prelucrgrii nectarului gi polenului. Glandele hipofaringiene la albinele nou nilscute nu sunt dezvoltate 9i nu produc secrefie. Ele ating dezvoltarea maxim5 la 5 - 10 zile, ciind albinele devin doici ~i regreseaz5 c5tre virsta de 25 zile.

Degi dezvoltate mai slab la albinele adulte, activitatca invertazei 9i fosfatazei este ridicatil. Albina are posibilitatea ca in functie de necesit5file cuibului s5-qi reactiveze secretiile acestor glande.

Glandele mandibulare Glandele mandibulare sunt glande salivarc prezcnte la albincle

lucr5toare gi matc5 ~i rudimentare la trintor. Glanda mandibular5 secret5 o substanti acid5, folositg la colectarea $i prelucrarea polenului, la prelucrarea cerii, lustruirea perefilor celulelor, dizolvarea c5p5celelor de cearg in momentul ecloziunii, iar la albinele viirstnice secretii un feromon de incitare gi prevenire - heptanon 2. La matc,? glandele mandibulare secret5 "substun/u de matcGff, un feroinon care contribuie la inhibarca instinctului familiei de albine de a incepe clidirea botcilor qi nu numai.

Fig. 21. Schema glandei mandibulare a matcii 1) cu mandibula (2) (dupci J. Lorrveaux).

Glandele postcerebrale Glandele postcerebrale (occipitale) sunt situate in partea

posterioarii a cavititii craniene. Secretia lor se elimini in cite un canal care comunici cu canalul glandelor toracice. Secretia acestor glande are rol in prelucrarea cerii, iar enzimele produse la acest nivel au rol in digestia lipidelor gi glucidelor.

Glandele toracice Glandele toracice sunt dispuse in partea anterioari y i ventrali

a toracelui, fiind alcgtuite din celule glandulare alungite yi se deschid in rezervorul de salivii pe buza inferioarii. Pe Iingii enzimele secretate, au rol in digestia glucidelor vi lipidelor, secretia lor are rolul de a dilua mierea gi hrana larvari gi a inlesni depunerea polenului in celule.

Glanda lui Nasonov Glanda lui Nasonov, odorant&, este situat5 intre tergitele

abdominale 5 qi 6 vg. 22). Eliminii la exterior o substantii feromonalii volatilii, foarte complex& alciituitii din: geraniol 100 piiqi, acid nerolic 75 p5rfi, farnesol 50 pgrfi, acid geranic 12 pi@, citrali 2 pi& nerol 1 parte (Free, 1984 citat dc Ma'rghitaj, 2002). Aceast5 secretie este perceputii pentru albine ca pe un miros specific a1 fieciirei familii, servind la recunoaqterea indivizilor propriei familii, in orientare, adunarea in ciorchine a roiului, orientarea m5tcii la intoarcerea zborului de Pmperechere qi la insernnarea surselor de ap5 yi probabil a florilor.

Fig. 22. AlbinH lucr8toarc etaliindu-~i glanda lui Nasonov

Glandele cerifere Glandele cerifere ale albinelor lucriitoare sunt dispusc pereche

pe fata ventral5 a ultimelor 4 segtnente abdominale sub oglinzile cerifere. Secretia de ceari este rezultatul activitiitii unui complex gland~~lar alciitui din trei tipuri de celule: epiteliale, oenocite gi adipocite Vig. 23).

Fig. 23. Complexul glandular cerifer 1 . solz de cearii; 2.epicuticulii externii; 3. epicuticulii intern5;

4.5. cuticula oglinzii cerifere; 6.7. tubi ceriferi; 8. mitocondrie; 9. celulii epidermalii; 10. nuclei; 11. oenocite; 12. corpi grayi; 13. traheole;

(prelucrare dupii Hepburn, 1986)

Glanda ceriferii este alcmitii din 10000 - 20000 celule palisadice secretorii care ating dezvoltarea maxim5 la 12 - 18 zile, dupi care incepe un proces de degenerare. La fecare celul5 a glandei cerifere ajung traheele prin care celula primeqte oxigenul necesar procesului fiziologic de producere a cerii. Dupii virsta de 2 - 3 siiptiimtini, functia glandelor cerifere se diminueazii qi in final secretia cerii incetcazg.

2.3.5.5. Sistemul circulator

Sistemul circulator este alcituit din vasul dorsal (inima qi aorta), hemolimfa qi organele accesorii de pulsayie.

Vasul dorsal se intinde de la mijlocul segmentului a1 VI-lea abdominal piing in apropierea creierului. Este format dintr-o parte posterioari numita inimci gi o parte anterioara numitii aortci.

Inima este compusii din cinci compartimente despiiqite intre ele prin valvule cu deschiderea spre interior qi cu orientare postero- 54

anterioarii, ceea ce deterrninii circulatia hemolimfei intr-un singur sens. Cele cinci compartimente cuprind segmentele 111-VI, ultimele trei ciimiirute aviind diametrul mai mare, indeplinesc un rol important in aspiratia gi propulsia hemolimfei Vg. 24).

De la nivelul celui de a1 111-lea segment, vasul dorsal se subtiazii gi se transform5 in aort6. Acesta striibate petiolul, formeazii o serie de spirale, traverseazii toracele, piitrunde in cap gi se termini prin deschiderea liberii in apropierea creierului. Capiitul unde se formeazii vasul dorsal este inchis.

Peretii ciimj.rutelor inimii sunt alciituiCi dintr-o musculaturii circulari, puternicii care se reduce progresiv catre prima camerii, apoi dispare complet la nivelul aortei.

Inima este sutinuts la hipoderm de fibre conjunctive, iar la septumul pericardial prin fibre musculare.

Fig. 24. Schema circulafiei hemolimfei in corpul albinei (dupa' Dade) 1 - inima; 2 - diafragma dorsals'; 3 - aorta; 4 - creierul; 5 - vezicula' antenala';

6 - diafragma ventral&

Diafragmele, in nu1nj.r de dou5, impart cavitatea abdorninali in trei sinusuri: dorsal, central ~i ventral. Diafragmele au mi~ciiri de pulsatie independente de ale inimii.

Organele accesnrii de pulsa!ie complcteazii activi tatea inimi i gi a celor douii diafragme ~i sunt situate in cap ~i scutelum. Organul de pulsatie din cap ocupj. spatiul dintre bazcle antenelor ~i trirnit douii prelungiri in tubul fiecirei antene. Organul pulsatil din toracc sc giisegte la baza aripilor.

Circula!ia hernolirnfei se produce datoritii dilatiirilor ~i contractgrilor succesive ale ciimiirutelor inimii; hemolimfa intrii in aortZi qi se varsZi prin deschiderea liberg anterioarii in cavitatea cranianii,. scaldg creierul, iar de aici trece in cavitatea abdominalii, unde preia de la nivelul ventricolului qi intestinului subtire substantele remltate in urma digestiei, in timp ce organele de excrefie preiau din hemolimf5 produsele de excretie. Prin miycilrile ritmice ale diafragmelor, hemolimfa purificatii de catre organele de excretie gi continind substanfe nutritive, trece din cavitatea generals in sinusul dorsal, apoi prin osteole in inimii, incheindu-se astfel circuitul.

2.3.5.6. Aparatul respirator

Aparatul respirator este constituit din stigme, trahei, saci de uer ~i tuaheole.

Stigrnele sunt orificii respiratorii, in numar de 10 perechi situate pe piiflile laterale ale segmentelor toracale ~i abdominale. Ultima pereche este situatZi la nivelul aparatului vulnerant (acului), pe care-1 oxigeneazii direct. Stigmele toracice se deschid direct la exterior, iar cele abdominale se deschid intr-o camera numitii atrium (fig. 25).

Din stigme aerul piitrunde in trahei, care sunt previizute cu un sistem de inchidere numit opercul, articulat la partea exterioarii a stigmei. Traheile sunt sub forma unor tuburi care se ramificii in alte tuburi din ce in ce mai mici numite traheole, care ajung p3ng la nivelul celulelor, asiguriind oxigenarea tuturor f