Formele de Control Ale Activităţii Administraţiei

6
Ţinându-se seama de importanţa funcţiei executive a statului, prin activitatea de control se urmăreşte modul de îndeplinire cantitativă şi calitativă a atribuţiilor lor, conferite de lege autorităţilor administraţiei publice şi mijloacele folosite, în întreaga activitate administrativă de aplicare întocmai a legilor şi a actelor emise de organele administrative. Complexitatea şi diversitatea activităţii administrative duce la realizarea controlului, printr-o multitudine de forme, care vizează fie legalitatea şi oportunitatea actelor şi faptelor administrative, fie numai legalitatea lor. În primul rând asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice se exercită un control parlamentar prin mijloace şi metode specifice. Acest control are prin excelenţă un caracter politic(7) care se manifestă prin verificarea activităţii executive, nu numai pe baza unor considerente juridice, ci şi pe motivaţii politice. Ca urmare, controlul parlamentar vizează atât legalitatea, cât şi oportunitatea actelor administrative, dar prin această formă de control nu se poate sancţiona ilegalitatea actelor administrative, decât tot prin mijloace politice. Controlul parlamentar asupra activităţii executive îşi are legitimitatea în rolul parlamentului de a fi organul reprezentativ suprem al poporului, care exercită atribuţiile suveranităţii naţionale. Instituţia controlului parlamentar este consacrată în articolul 111 din Constituţia României, din noiembrie 1991. În acest articol se prevede că Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. Regulamentele celor două camere detaliază modalităţile specifice de control al Parlamentului, asupra autorităţilor administraţiei publice, dintre care amintim: informarea deputaţilor şi senatorilor, întrebările şi interpelările, anchetele parlamentare, moţiunile de cenzură, etc. În al doilea rând administraţia publică exercită un control asupra propriei sale activităţi, care cuprinde atât activitatea desfăşurată în formă juridică, cât şi cea realizată prin operaţiuni materiale şi tehnice, de prestări de servicii şi chiar productive. Sfera largă a acestui control se manifestă şi prin aceea că el nu se reduce numai la confruntarea actelor sau operaţiunilor materiale tehnice cu dispoziţiile legale în vigoare, ci vizează activitatea organelor controlate sub multiple aspecte, în care rolul esenţial îl ocupă aprecierea oportunităţii acestora, în scopul obţinerii celor mai eficiente rezultate. În administraţia publică, legalitatea şi oportunitatea sunt noţiuni inseparabile, având în vedere că dreptul de apreciere a celor mai

description

formele de control

Transcript of Formele de Control Ale Activităţii Administraţiei

inndu-se seama de importana funciei executive a statului, prin activitatea de control se urmrete modul de ndeplinire cantitativ i calitativ a atribuiilor lor, conferite de lege autoritilor administraiei publice i mijloacele folosite, n ntreaga activitate administrativ de aplicare ntocmai a legilor i a actelor emise de organele administrative. Complexitatea i diversitatea activitii administrative duce la realizarea controlului, printr-o multitudine de forme, care vizeaz fie legalitatea i oportunitatea actelor i faptelor administrative, fie numai legalitatea lor. n primul rnd asupra activitii autoritilor administraiei publice se exercit un control parlamentar prin mijloace i metode specifice. Acest control are prin excelen un caracter politic(7) care se manifest prin verificarea activitii executive, nu numai pe baza unor considerente juridice, ci i pe motivaii politice. Ca urmare, controlul parlamentar vizeaz att legalitatea, ct i oportunitatea actelor administrative, dar prin aceast form de control nu se poate sanciona ilegalitatea actelor administrative, dect tot prin mijloace politice. Controlul parlamentar asupra activitii executive i are legitimitatea n rolul parlamentului de a fi organul reprezentativ suprem al poporului, care exercit atribuiile suveranitii naionale. Instituia controlului parlamentar este consacrat n articolul 111 din Constituia Romniei, din noiembrie 1991. n acest articol se prevede c Guvernul i celelalte organe ale administraiei publice, n cadrul controlului parlamentar al activitii lor, sunt obligate s prezinte informaiile i documentele cerute de Camera Deputailor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preedinilor acestora. Regulamentele celor dou camere detaliaz modalitile specifice de control al Parlamentului, asupra autoritilor administraiei publice, dintre care amintim: informarea deputailor i senatorilor, ntrebrile i interpelrile, anchetele parlamentare, moiunile de cenzur, etc.n al doilea rnd administraia public exercit un control asupra propriei sale activiti, care cuprinde att activitatea desfurat n form juridic, ct i cea realizat prin operaiuni materiale i tehnice, de prestri de servicii i chiar productive. Sfera larg a acestui control se manifest i prin aceea c el nu se reduce numai la confruntarea actelor sau operaiunilor materiale tehnice cu dispoziiile legale n vigoare, ci vizeaz activitatea organelor controlate sub multiple aspecte, n care rolul esenial l ocup aprecierea oportunitii acestora, n scopul obinerii celor mai eficiente rezultate. n administraia public, legalitatea i oportunitatea sunt noiuni inseparabile, avnd n vedere c dreptul de apreciere a celor mai oportune msuri se exercit numai n cadrul legalitii. Controlul exercitat de autoritile administraiei publice poate s fie un control intern sau extern, n funcie de poziia pe care o are organul controlat, fa de cel care controleaz.Controlul intern are o pondere mai mare dect cel extern, deoarece rspunderea pentru bunul mers al activitii autoritilor administrative revine n primul rnd conducerii unitii care trebuie s previn i s sesizeze operativ neajunsurile. Din acest punct de vedere, controlul intern este un instrument indispensabil procesului decizional al conducerii autoritii administrative.Aceast form de control administrativ este consecina subordonrii ierarhice a compartimentelor autoritilor administrative i a funcionarilor ce le alctuiesc. El are un caracter general i permanent, privind deopotriv att legalitatea, ct i oportunitatea actelor i faptelor celor controlai. Acest control se realizeaz din oficiu sau la cererea i sesizarea altor persoane, din interiorul organului administrativ ori din afara acestuia. Cnd controlul a fost declanat printr-o reclamaie sau o sesizare, poart denumirea de recurs graios (reclamaie administrativ). Aceast reclamaie administrativ constituie, n caz de litigiu, o condiie prealabil a exercitrii aciunii de contencios administrativ. Pentru asigurarea administrrii patrimoniului public i utilizarea fondurilor publice n mod economic, eficient i eficace s-a reglementat controlul intern i controlul financiar preventiv (8). De asemenea s-a reglementat auditul public intern la entitile publice, cu privire la formarea i utilizarea fondurilor publice i administrarea patrimoniului public.Potrivit legii controlul intern reprezint ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere n concordan cu obiectivele acesteia i cu reglementrile legale, n vederea asigurrii administrrii fondurilor n mod economic, eficient i eficace. Totodat controlul intern include structurile organizatorice, metodele i procedurile de control.Auditul public intern este o activitate funcional independent i obiectiv, prin care se d asigurri i consiliere conducerii entitii publice, pentru buna administrare a veniturilor i cheltuielilor publice i care contribuie la ndeplinirea obiectivelor stabilite, printr-o abordare sistematic i metodic, mbuntind eficiena i eficacitatea sistemului de conducere, bazat pe gestiunea riscului, a controlului i a proceselor de administrare (9).Entitile publice sunt n concepia legiitoate autoritile publice, instituiile publice, companiile sau societile naionale, regiile autonome, societile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorial este acionar majoritar, cu personalitate juridic, care utilizeaz sau administreaz fonduri publice ori patrimonial public.Sfera auditului public intern cuprinde: a) activiti financiare sau cu implicaii financiare, desfurate de entitatea public din momentul constituirii angajamentului pn la utilizarea fondurilor de ctre beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistena extern; b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea i stabilirea titlurilor de crean, precum i a facilitilor acordate la ncasarea acestora; c) administrarea patrimoniului public, precum i vnzarea, gajarea concesionarea sau nchirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitilor administrativ-teritoriale;d) sistemele de management financiar i control, inclusiv contabilitatea i sistemele informatice aferente.Tipurile de audit sunt urmtoarele: a) auditul de sistem care reprezint o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere i control intern, cu scopul de a stabili dac acestea funcioneaz economic, eficace i eficient, pentru identificarea deficienelor i formularea de recomandri pentru corectarea acestora; b)auditul performanei care examineaz dac criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor i sarcinilor entitii publice sunt corecte, pentru evaluarea rezultatelor i apreciaz dac rezultatele sunt conforme cu obiectivele; c) auditul de regularitate care reprezint examinarea aciunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a ptrimoniului public, sub aspectul respectrii ansamblului principiilor, regulilor procedurale i metodologice care le sunt aplicabile.Activitatea de audit public intern se realizeaz n cadrul compartimentului de specialitate de ctre auditori interni care au calitatea de funcionari publici, numii n funcie de conductorul entitii publice, cu avizul conductorului compartimentului de audit public intern. Prin urmare auditul implic o munc de analiz i diagnosticare i poate fi general sau limitat, la o anumit component a activitii entitii publice.Controlul financiar-preventiv este activitatea prin care se verific legalitatea i regularitatea operaiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, nainte de aprobarea acestora. Acest control se organizeaz i se exercit sub forma controlului propriu, la toate entitile publice i asupra tuturor operaiunilor cu impact financiar precum i asupra fondurilor publice i a ptrimoniului public, i sub forma controlului delegat, realizat de ctre controlori delegai ai Ministerului Finanelor publice, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurrilor sociale de stat, precum i ai bugetului oricrui fond special, la Fondul naional i la ageniile de implementare a fondurilor comunitare, precum i la alte entiti publice cu risc ridicat.Controlul financiar preventiv propriu se exercit prin vizi, de ctre persoane din cadrul compartimentelor de specialitate, desemnate n acest scop de ctre conductorul entitii publice, altele dect cele care iniiaz operaiunea supus vizei.Persoanele n drept s exercite controlul financiar preventiv delegat acord sau refuz acordarea vizei de legalitate numai n scris, pe formular tipizat care poart semntura i sigiliul personal al controlorului delegat competent.nainte de a emite un refuz de viz, controlorul delegat are obligaia s informeze, n scris, n legtur cu intenia sa pe ordonatorul de credite, preciznd motivele refuzului. Controlorii delegai fac parte din Corpul controlorilor delegai care reprezint un compartiment distinct n structura Ministerului Finanelor Publice, att la nivel central, ct i teritorial.Pe lng noiunile control intern, control financiar preventiv i audit public intern, n realizarea aciunii administrative se ntrebuineaz expresiile control financiar public intern i audit financiar.Controlul financiar public intern cuprinde ntregul sistem de control intern din sectorul public, format din sistemele de control ale entitilor publice, ale altor structuri abilitate de Guvern i dintr-o unitate central care este responsabil de armonizarea i implementarea principiilor i standardelor de control i audit.Auditul financiar reprezint activitatea de examinare, n vederea exprimrii de ctre auditorii financiari, a unei opinii asupra situaiilor financiare, n conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaionale de audit i adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romnia(10).Auditul public intern se deosebete de auditul financiar att n ce privete obiectul activitii i entitii auditate, ct i n privina formei de exercitare a auditului i dobndirea calitii de auditor. Auditul financiar are ca obiect principal verificarea situaiilor financiare anuale ale agenilor economici iar auditul intem privete cu precdere utilizarea fondurilor publice de ctre autoritile sau instituiile publice. Ca form de exercitare, auditul financiar se desfoar n mod independent de ctre personae care au dobndit calitatea de auditor financiar, n timp ce auditul public intern se realizeaz n cadrul structurii interne a entitilor publice de ctre personae care au independen funcional i care raporteaz conducerii toate constatrile fcute i msurile propuse pentru eliminarea deficienelor exitente.Controlul extern este efectuat de organisme specializate i exercit o deosebit influen asupra controlului intern, contribuind la perfecionarea acestuia i la eficientizarea actului decizional. El poate mbrca forma controlului ierarhic, a controlului specializat i a controlului de tutel administrativ, fiind exercitat de ctre funcionari sau organe din afara celor controlate.Controlul ierarhic nu este prevzut expres de lege i nici nu este legat de vreun termen de efectuare. El este o consecin a principiului subordonrii ierarhice a organelor administraiei de stat i are un caracter general, viznd ntreaga activitate desfurat de ctre autoritatea controlat att sub aspectul legalitii, ct i a oportunitii. Controlul ierarhic se declaneaz din oficiu sau la cererea oricrei persoane fizice sau juridice interesate, n aprarea intereselor lor legitime. Cnd controlul este efectuat ca urmare a unei sesizri sau reclamaii, el poart denumirea de recurs ierarhic, fiind o important cale oferit de lege celor vtmai n drepturile lor, de a-i valorifica aceste drepturi, nainte de a se adresa instanei de judecat. Controlul extern specializat difer de controlul ierarhic, deoarece este nfptuit de organe ce nu se afl ntr-o anumit ierarhie, iar activitatea lor privete numai acele activiti ce sunt prevzute de lege i se ncadreaz n sfera competenei lor materiale. n realizarea controlului extern, un rol nsemnat revine inspeciilor i inspectoratelor de stat care verific att legalitatea, ct i oportunitatea actelor i msurilor unitilor controlate. El se exercit din oficiu sau la sesizarea unor organe de stat ori a cetenilor.Controlul de tutel administrativ se exercit de ctre prefect, asupra actelor administrative ale autoritilor publice locale, constituite pe baza principiului autonomiei locale(11). Acest control privete doar legalitatea actelor administrative i se nfptuiete prin atacarea actului ilegal, la instana de contencios administrativ, actul fiind suspendat de drept (12) Asupra activitii administraiei publice se exercit i un control administrativ jurisdicional, de ctre organele prevzute de lege cu astfel de atribuii. Controlul administrativ jurisdicional intervine pentru soluionarea unor litigii din sfera administraiei publice i se realizeaz dup o procedur bazat pe principiul independenei i al contradictorialitii. Acest control privete doar legalitatea actelor administrative, iar actul de control poart denumirea de act administrativ-jurisdicional, fiind irevocabil i cu autoritate de lucru judecat. De subliniat c potrivit Legii contenciosului administrativ, actele administrative jurisdicionale pot fi atacate cu recurs, dup epuizarea cilor administrativ jurisdicionale, n termen de 15 zile de la comunicare, la secia de contencios administrativ a Curii Supreme de Justiie(13)n al treilea rnd, asupra activitii administraiei publice se exercit un control judectoresc care privete aprarea drepturilor i a intereselor legitime ale cetenilor, mpotriva abuzurilor administraiei. Acest control se nfptuiete de ctre instanele de drept comun, ca un control special i de instanele de contencios administrativ, ca un control general, de plin jurisdicie. El privete numai legalitatea actelor administrative, nu i oportunitatea lor. Alturi de controlul instanelor judectoreti, asupra autoritilor administraiei publice se exercit un control i din partea Ministerului Public, care face parte din structura autoritilor judectoreti. Acest control are un caracter nejurisdicional i privete verificarea actelor organelor administrative de cercetare i urmrire penal, precum i a organelor de administrare a locurilor de deinere i executare a pedepselor.