FOLOSIREA METODELOR ACTIVE ÎN CREŞTEREA

RANDAMENTULUI ŞCOLAR

EDUC. ION-LEPĂDATU NICOLETA G.P.N. NR. 1 BRADU, JUD. ARGEŞ

PROF. ANGHEL IULIANA G.P.N. NR. 1 BRADU, JUD. ARGEŞ

Activizarea elevilor în lecţiile de matematică este o acţiune de instruire/autoinstruire,

de dezvoltare a personalităţii prin stimularea şi dirijarea metodică a activităţii lor. Activizarea

înseamnă a angaja intens toate forţele psihice de cunoaştere şi creaţie a elevilor în vederea

obţinerii de performanţe maxime în procesul didactic şi de efecte instructiv-educative,

optimale în toate componentele personalităţii. Activizarea presupune antrenarea elevilor în

toate formele de activitate şcolară, indepedente sau neindepedente.

Întrucât modalităţile de antrenare a elevilor în procesul didactic sunt neuniform

distribuite pe parcursul treptelor de şcolarizare, se impune respectarea unor cerinţe ale

activizării elevilor :

a) Pregătirea psihologică pentru învăţare.

Motivaţia este o tensiune interioară direcţionată spre realizarea unui scop acceptat

subiectiv ; ea are o funcţie de activizare, orientare, dirijare şi conducere a conduitei elevului.

Sensibilizarea este o altă condiţie a învăţării, care asigură orientarea atenţiei şi

interesului prin crearea surprizei, a momentelor de disjuncţie între ineditul situaţiei prezentate

şi aşteptările elevilor. Urmează etapa familiarizării elevilor cu sarcina de învăţare, prin

efectuarea de activităţi practice cu materialul faptic prezentat sau prin utilizarea unor tehnici

mentale de lucru.

Importanţă deosebită prezintă crearea şi menţinerea unei atmosfere de lucru

stimulatoare, ca unui climat de încredere pe parcursul întregii activităţi didactice.

b) Organizarea şi desfăşurarea raţională a învăţării prin :

- crearea unor focare de excitabilitate optimă la nivelul scoarţei cerebrale ;

- elaborare şi exersare inhibiţiei de diferenţiere ;

- includerea elementelor componente ale stimulilor complecşi în sisteme

integratoare ;

- îmbinarea permanentă a limbajului cu suporturile intuitive.

c) Prevenirea surselor de distorsiune care pot apărea în procesul

didactic; perturbaţii generate de organizarea defectuoasă a predării şi învăţării, sau de mediul

ambiental ; distorsiuni cauzate de starea de oboseală sau neatenţie a elevilor sau a profesorului

; perturbaţii provenite prin incongruenţa psihologică ş.a.

d) Utilizarea unor modalităţi eficiente de activizare, exigenţă care

impune utilizare unui sistem de metode de instruire şi autoinstruire, îmbinarea acestora cu

diversele mijloace de învăţământ pe care practica didactică şi cercetarea

pedagogică le-au dat.

Prin metode activ-participative înţelegem toate situaţiile, şi nu numai metodele activ

propriu-zise în care elevii sunt puşi, şi care-i scot pe aceştia din ipostaza de obiect al formării

şi-i transformă în subiecţi activi, coparticipanţi la propria formare.

A activiza înseamnă a angaja intens toate forţele psihice de cunoaştere ale elevului,

pentru a obţine în procesul didactic performanţe maxime, însoţite de efecte instructiv-

educative, optimale în toate componentele personalităţii. Metodele constituie elementul

esenţial al strategiei didactice, ele reprezentând latura executorie, de punere în acţiune a

întregului ansamblu ce caracterizează un curriculum dat. Metoda poate fi considerată

instrumentul de realizare cât mai deplină a obiectivelor prestabile ale activităţii instructive. De

aici, şi o mare grijă pentru adoptarea unor metode variate, eficiente şi adecvate nu numai

specificului, disciplinelor, profilului şcolii, ci şi scopului general al învăţământului şi

cerinţelor de educaţie ale societăţii contemporane.

Metodele pentru o învăţare activă se pot clasifica în :

A. Metode care favorizează înţelegerea conceptelor şi ideilor, valorifică

experienţa proprie a elevilor, dezvoltă competenţe de comunicare şi relaţionare, de deliberare

pe plan mintal care vizează formarea unei atitudini active : discuţia, dezbaterea, jocul de rol

etc.

B. Metode care stimulează gândirea şi creativitatea, îi determină pe

elevi să caute şi să dezvolte soluţii pentru diferite probleme, să facă reflecţii critice şi judecăţi

de valoare, să compare şi să analizeze situaţiile date : studiul de caz, rezolvarea de probleme,

jocul didactic, exerciţiul etc.

C. Metode prin care elevii sunt învăţaţi să lucreze productiv cu alţii şi

să-i dezvolte abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc : mozaicul, turul galeriei,

brainstormingul, proiectul în grupuri mici etc.

Caracterul creator al activităţii în orice domeniu, nevoia omului de a se adapta

continuu la situaţii, la procese şi probleme de muncă mereu noi, impun ca şcoala, odată cu

funcţia ei informativă să dezvolte şi aptitudinile intelectuale ale elevilor, şi indepedenţa şi

creativitatea gândirii.

O contribuţie esenţială la realizarea acestei sarcini, dă învăţământului modern prin

studiul matematicii.

Metodele active de produse ale matematicii : problematizarea, învăţarea prin

descoperire, modelarea obiectuală, demonstraţia, exerciţiul, dialogul – obligă elevul să

gândească, să întreprindă acţiuni mintale de căutare, de cercetare şi redescoperire a

adevăririlor, de elaborare a noilor cunoştinţe şi de aplicare a lor în situaţii noi.

METODA CUBULUI

Materiale necesare :

Se realizează un cub din carton. Feţele cubului sunt colorate diferit. Fiecărei feţe îi

corespunde un verb.

Faţa 1: Albastru - verbul descrie

Faţa 2: Roşu - verbul compară

Faţa 3: Verde - verbul asociază

Faţa 4: Galben - verbul analizează

Faţa 5: Portocaliu - verbul argumentează

Elevii sunt împărţiţi în 6 grupe eterogene, nu neapărat egale numeric. Fiecare grupă

primeşte o coală colorată în nuanţele precizate mai sus.

Echipele aleg un lider de grup care va extrage un bilet pe care este scris verbul

definitoriu pentru acea grupă (descrie, compară, asociază, analizează,aplică,argumentează).

Se anunţă tema de discutat şi timpul de lucru alocat fiecărei grupe. Se împart fişele cu

sarcinile de lucru în grup ca şi grila de autoevaluare.

4.Metoda „Turul galeriei” este o metodă activă, ce permite manifestarea creativităţii

elevilor prin generarea unor idei noi, în raport cu ceea ce este deja cunoscut. Clasa sa se

împarte în grupuri eterogene, care urmează să discute pe această temă dată, având sarcini

comune de lucru. Învăţătorul expune subiectul fiecărei grupe de lucru, explică în mod concis

scopul şi modul de desfăşurare a activităţii, precizând şi durata acesteia. Fiecare grup

EXEMPLU

desemnează un coordonator şi un purtător de cuvânt. Între membrii grupului au loc discuţii,

schimbându-se idei cu privire la tema propusă. Pe baza acestora, se întocmeşte un raport, pe

care purtătorul de cuvânt, îl prezintă în faţa clasei. Prin practicarea acestei metode, se va

urmări creativitatea de grup, valorificându-se experienţe şi puncte de vedere diferite în

finisarea şi perfectarea unui număr finit de idei. Se vor utiliza coli albe mari, de tip planşă,

markere şi bandă adezivă (scotch.). Rapoartele finale, prezentate în scris pe aceste coli, vor fi

afişate în sala de clasă,urmând ca celelalte grupe să-şi prezinte observaţiile critic constructive,

cu privire la rapoartele grupelor adverse. Se expun afişele. Pe rând, fiecare grupă se va

deplasa din bănci, spre locul de expunere, urmând să adauge eventualele observaţii şi sugestii

pe afişele grupelor adverse.

La sfârşit învăţătorul realizează o sinteză a celor prezentate.

Avantaje :

- permite manifestarea creativităţii elevilor prin generarea unor idei noi,

prin recombinarea, transformarea, prelucrarea datelor de care dispun elevul.

- utilizarea acestei metode dezvoltă elevilor disponibilităţile de

iniţiativă, capacităţile de exprimare a părerilor şi convingerilor proprii.

- pregăteşte elevii să gândească liber, să susţină comunicarea

interumană prin dialog şi acţiune responsabilă.