13.02.2013

Viata nu e o joaca de copii. Asta am decretat-o mai demult. Orice lucru incepeintr-un punct, pentru ca asa trebuie, si acelasi lucru sfarseste. Moare. Pentru cavesnicia vietii e constituita din milioane de puncte in care lucrurile si noi insine,sfarsim. Deloc confortabil. Tragic. Aproape fara cuvinte. Zilnic facem loc pentrualtceva. Si altcuiva.

Uneori nu simtim bine, alteori simtim gresit. Dar sa fim drastici cu noi insine nune foloseste la nimic. A nu reusi sa te ierti pe tine insuti, inseamna a ramaneblocat. Blocat intre lumi. N-o s-o cunosti nici pe cea buna, nici pe cea rea. Vei uitasa zambesti, vei uita cum e sa plangi. A da vina pe ceilalti, e la fel de gresit. A-tiasuma vina si greseala, bucuria si chiar secunda de fericire- fara sa te blamezi caai parte de ea- inseamna ca macar incerci sa te cunosti. Ori a parasi acesta lumefara ca macar sa incerci....

Absolut clar ca lumea nu va mai fi la fel fara tine. Dar ciclul acesta l-am maitraversat. Intotdeauna exista cineva care lasa urme dureroase in trecerea sa.Dar, ai fost totusi in lumea mea? Nu m-ai asteptat niciodata in spatele usii. Nuerai niciodata dincolo de ea atunci cand se deschidea. N-ai alergat inintampinarea mea spunandu-mi: azi imi era dor sa imi incep ziua cu tine, saumacar in preajma ta. Tragismul, vesnicul tragism ce ne inconjura. Am uitat sazambim, sa radem.

Niciodata iubirea nu moare din cauza celorlalti. E doar o scuza prin care il sufocipe celalalt. Nu e vorba de iubire aici, ci de un confort. E confortabil ca cineva sate aprobe permanent, sa te sustina, sa isi doreasca sa fie prin preajma ta, dar nuchiar atat de aproape incat sa devina deranjant.

Imi place sa ma supun la tot felul de cazne. Sa traiesc „spartan”. Azi, faramancare. De maine voi incerca „fara iubirea de tine”.

Altele au fost personajele definitorii pentru mine.

Intr-un punct anume, suferinta devine creatoare. Si asta e tot ce mai ramane.Picuri de durere transformati in litere pe hartie. Cuvinte carora le dai drumul inlume. Sa calatoreasca fara tine.

Azi am fost respinsa. Transant, de catre tine, si fara nicio explicatie de catre ceidin Dublin. Respingerea e respingere. Dar intotdeauna scormonesti sa vezi ce acauzat-o. Nu o poti accepta ca atare. Respingerea doare. Si se transforma incuvinte. Sau in sunete. Minunate sunete. Cu cat durerea e mai mare, cu atatsunetele sau cuvintele vor fi mai extraordinare. Mai profunde, mai pline deintelesuri, mai universale. In fond suferinta e aceeasi indiferent de ce credemfiecare dintre noi. Difera doar modul in care lasa urme pe fe ele noastre.ț

E doar o zi de miercuri. Ciclul de doi ani a luat sfarsit. De maine tebuie sa avemsufletele larg deschise. Sa intre soarele. Mai am foarte putin timp in care voiputea sa experimentez viata. Foarte putin si mi-e teama ca voi ramane la stadiude incepator. Voi termina tot incepatoare.

Izolata de sunetele din jurul meu. Pregatindu-ma sa ma intorc in tumult. Privindin mine.