POEZIA

O poezie nu se na te din seninș

Ea izvoră te dintr-un suflet care doareș

Care-i trecut prin dragoste i chin – ș

O soartă grea, răscolitoare.

O poezie nu se scrie din nimic

Cuvintele se cer scrise pe hîrtie

i nicidecum nu po i sta lini titȘ ț ș

Pînă n-ai scris ce sufletul tău tie.ș

Am devenit i eu fără să vreauș

Un mic poet sau poetesă

i-mi vărs durerea, suferin a care-o amȘ ț

În vers de poezie sau în proză.

Cînd sufletul mi-e întristat de tot

Găsesc refugiu iar la poezie

Iar versurile mă tot rog i rogș

Să le a tern cu grijă pe hîrtie.ș

Despre destinul meu durut

O poezie fără capăt eu a scrieș

i orice om ce-n via ă a fost rănitȘ ț

Va deveni-ntr-o zi poet fără să tie.ș

Valeria Gîrbu, clasa a VI-a „B”Gimnaziul Iezărenii Vechi,

raionul Sîngerei

Mama

Mama este un lucru minunat,

Ce Dumnezeu i l-a datț

i trebuie s-o cinste ti,Ș ș

Cît pe lume mai trăie tiș

Mama-i floare parfumată

Din grădina aleasă luată

i mă rog la DumnezeuȘ

Ca s-o apere de rău.

Mama-i zîmbet i lumină,ș

E ca ziua cea senină,

Este un diamant curat

Cu nimeni nu poate fi comparat.

Mama mi-i alinare la greu

i mă apără de orice rău,Ș

Este cu fa a mereu zîmbitoareț

i are mereu o privire fermecătoare.Ș

Eu voi fi alături de ea,

Alături de mămica mea

i o voi iubi mereuȘ

i la bine, i la greu.Ș ș

i daca timpul ne va despartiȘ

Eu mereu te voi iubi

Mă-nchin pînă la pămînt

i te port mereu în gînd.Ș

Daria Gabor, clasa a VI-a A ,Gimnaziul Iezărenii Vechi,

raionul Sîngerei

Unde ai plecat poeteUnde ai plecat poete?

Geniu simplu i divin,ș

Ai lăsat aicea neamul

În durere i suspin.ș

Sufletele noastre-aleargă

Să te afle unde e ti,ș

Pretutindeni vede iarbă

Poate-n iarbă te zide ti?ș

Ai plecat în ve nicieș

În al limbii noastre zeu,

A ta soră poezie

Va vibra în noi mereu.

Iarna

A sosit iarna acum

Se a terne nea pe drum, ș

Pe cîmpii i pe ogoareș

Suflă vîntul rece tare.

Admir cum zboară fulgu oriiș

În aer cum plutesc u ori,ș

Un covor frumos se-a terneș

E-un peisaj încîntător!

Ah! ce-i minunată iarna,

Cînd e totul alb i-a vrea,ș ș

Să mă dau cu săniu aț

Pe un cîmp cu multă nea.

Nicolae Albu, clasa a VI-a B, Gimnaziul Iezărenii Vechi,

raionul Sîngerei

Anotimpurile anuluiDupă cîte ştim anul are patru anotimpuri formidabile, fiecare îşi are farmecul

său. Ele sînt ca nişte surori, care vin una după alta să înfrumuseţeze natura cît mai frumos. Primul anotimp care deschide uşile aurii a unui an nou este iarna. Ea mereu ne vizitează aducîndu-şi ajutorii săi. Zăpada este foarte strălucitoare, rece şi albă, acoperind tot satul cu un cojoc alb şi gros. Totul în jur este misterios. Afară ninge ca-n poveşti. Fulgii plutesc ca un roi de albine. Norii întunecoşi au pus stăpînire pe bolta cerească. Pomii sunt împodobiţi cu flori albe şi mici pe fieacare dintre ramuri. Totul pare încremenit.

Copiii se bucură de acest anotimp, căci în sfîrşit se pot duce la săniuş, să facă oameni din zăpadă. Crăiasa iarnă are o rochie ţesută din fire de gheaţă, înfrumuseţată cu fulgii sclipitori şi albi.

Moş Crivăţ îngheţă tot ce vede. Pe ferestrele caselor pictează nişte uzoare nemaipomenit de frumoase. Iarna mai are şi multe sărbători. De exemplu: Na tereaș Domnului, Moş Nicolae, Anul Nou.

De Naşterea Domnului toţi împodobim bradul cu diverse jucării, bomboane şi clemantine. Pe ferestre punem fructul meu iubit – gutuiul. În ajunul sărbătorii Moş Nicolae, toţi copiii aşteaptă ca moşul să lase cîte ceva în ciorapul, ciubotele puse de cu seară lîngă uşă.

Deasemenea iarna are luni, una mai frumoasă decît cealălaltă. Cea mai mare dintre luni este decembrie, şi are mai multe denumiri precum: Ningau, Andrea, este una din cele ma bogate luni ale anului în sărbători religioase. Ea este o lună destul de geroasă, şi după cum se arată luna decembrie putem afla cîteva înformaţii despre cum va fi anul următor: dacă este geroasă, se consideră că anul va fi roditor.

Ianuarie este considerat cel mai mare fiu al anului, în popor i se mai spune Gerar. Este luna în care se apreciază evoluţia vremii în prima jumătate a anului. Iar februarie mai este numit şi Făurar, sau luna lupilor. Era considerată a fi o lună cu geruri şi viscole. Făurar indică începutul pregătirilor pentru muncile agricole. După un aşa minunat anotimp vine şi primăvara. În acest anotimp natura se trezeşte voioasă, ca dintr-un somn adînc. Deacum zăpada se topeşte , şi iese încetişor prima floare-ghiocelul, care vesteşte venirea în curînd a primăverii. Cuşmele albe ale caselor s-au topit de la razele calde şi strălucitoare ale soarelui blînd.

Animalele ies din hibernare. Cocostîrcul este un simbol al primăvareii, căci el este prima pasăre care vine din ţările calde în ţara noastră. Poienile, dealurile, cîmpiile au înverzit, florile răspîndesc un miros ameţitor. Norii negri sau împrăştiat şi iarăşi e cerul senin şi luminos. Furnicile, albinele au început munca zi de zi ce au avut-o în acest anotimp. De sub streşinile caselor sau topit ţurţurii. Copacii au înmugurit, vezi doar din ram în ram cîte o floricică albă sau rozovie. Pe drumurile de la ţară au apărat bălţi mari cu apă.

Una din primele luni ale primăverii este martie sau Mărţişor, în acestă perioadă a anotimpului vremea se încălzeşte treptat. Din popor luna martie mai este numită şi Germănar. Natura începe să-şi contureze culorile aprinse, ceea ce înseamnă că începe un nou an plin de mistere şi succese. A doua lună este aprilie sau Prier, deoarece se consideră că această perioadă a anului era foarte prielnică. Tot în această lună mai este o sărbătoare foarte mare şi iubită de toţi credincioşii: Paştele. La această sărbătoare toţi creştinii vopsesc ouăle roşii, coc păscuţe, apoi merg la biserică ca să le sfinţească. Preotul dăruie fiecărui om aflat în biserică „Focul Haric” adus de la Ierusalim. Lumînările alea parcă îţi aprind şi-ţi luminează sufletul.

Luna mai, se mai numeşte Florar sau Frunzar, este considerată luna a florilor, a plantelor. Florile ce înfrumuseţează acest anotimp sînt: narcisul, liliacul, macii, bujorii, toporaşii.

După primăvară soseşte sora ei, vara. Ea este cea mai călduroasă perioadă a anului, zilele sînt lungi, nopţile scurte. Pima zi de vara este numită „Ziua copiilor”. Vacanţa este timpul cel mai iubit al lor. Vara poţi gusta din fructele, legumele cultivate în grădinile părinţilor. Luna iunie este considerată luna cireşelor, motiv pentru care în popor a primit numele de Cireşar. Iulie, este luna lui Cuptor, în tradiţia populară perechea lui Faur. Aşa se considera, deoarece cît de frig era în Făurar, cu atît mai cald va fi în luna lui Cuptor. August, cunoscută şi sub numele de Gustar. Este una din lunile care are cele mai bogate roade. Nu trece mult şi iată că şi toamna e în prag. Ea este anotimpul melancoliei, plin de farmece. Toamna mai aduce un an nou şcolar pentru elevi sau pentru cei începători.

Razele soarelui încălzesc din ce în ce tot mai slab, vîntul tomnatic adie uşor. Păsările se rotesc în bolta cerească, făcînd diferite figuri. Copacii sînt şi mai frumoşi, iar frunzele multicolore se leagănă lin în adierea vîntului de toamnă şoptind, că degrabă va sosi timpul rece. În grădinile oamenilor stau mîndre şi tandre crizantemele frumoase.

Gospodarii îşi strîng roadele bogate de pe cîmpuri, grădini. De cu zori ei pleacă ca să strîngă strugurii, merele, gutuii, nucile, perile. Gutuiul este numit simbolul toamnei. Setembrie sau Rapciune, este prima din lunile toamnei, aceasta mai este cunoscută ca luna vinului. În popor se spune că dacă în septembrie este cald, atunci în octombrie va fi rece şi umed. Lunile octombrie(Brumărel) şi noiembrie(Brumar), nu aduc evenimente deosebite, ele fiind considerate mai mult prevestitoarele iernii. În aceste luni se formează bruma şi chiciura cea rece. Dacă în aceste luni va ploua mărunt, atunci iarna va fi grea.

În aşa fel v-am descris toate patru anotimpuri extraordinare ale anului. Daria Gabor, clasa a VI-a A,

Gimnaziul Iezărenii Vechi, raionul Sîngerei

ToamnaDupă minunata vară plină de aventuri frumoase i de zîmbetul cald al soarelui, aș

venit i surioara ei toamna. ș Ea nu a venit cu mîinile goale, ci a adus i cadouri. Luîndu-ș

i rămas bun una de la alta, vara a plecat, iar toamna s-a pus pe treabă. Copacii de prinș

păduri i-au schimbat haina i arătau nemaipomenit de elegant. Toamna cu pensula saș ș

magică a colorat fiecare frunzuli ă în nuan ele sale preferate precum galben, auriu,ț ț

ro u. Ei străluceau ca ni te diamante, asemeni unor stîlpi de ghea ă ornamenta i cuș ș ț ț

multă sîrguin ă. Iar frunzele erau ca ni te balerine dansînd lin pînă la pămînt înț ș

adierea u oară a vîntului, esînd jos un covor multicolor de o frumuse e rară.ș ț ț

Dealurile, livezile, cîmpurile i viile la fel i-au schimbat culoarea. Crizantemeleș ș

sînt ultimile care ne bucură privirile înainte de a veni iarna cea geroasă cu cojocul său

alb i rece. Florile lor sînt colorate în alb, portocaliu, ro u, violet sau galben. Vîntulș ș

răspînde te miresmele de crizanteme în aerul curat i rece. Păsările călătoare pleacăș ș

oftînd, luîndu- i rămas bun de la cuiburile lor, sperînd că la anul se vor întoarce.ș

Toamna nimeni nu este sărac. Oamenii harnici muncesc mult pe ogoare, vii strîngînd

roadele bogate i mustoase ale acestui anotimp. Deci i soarele nu încălze te bine, înș ș ș

popor se mai spune soare cu din i, căci î i înghea ă obrăjorii i nasul făcîndu-i ro ii. ț ț ț ș ș

Toamna deasemenea are lunele ei, prietene devotate. Prima se nume teș

septembrie, a doua octombrie, iar a treia este noiembrie. Le ador atît de mult pentru

faptul că sînt atît de extraordinare, deoarece în septembrie se începe anul colar, înș

octombrie este ziua mea de na tere, iar lui noiembrie i se mai spune i Brumar.ș ș

În anotimpul toamna se întîlnesc foarte multe fructe i legume. Dintre legume seș

cunosc: ardeiul, cartoful, dovleacul, morcovul, sfecla, varza, iar din fructe: strugurii,

merele, perele, gutuii, nucile. Din toate aceste comori îmi place doar un singur fruct,

care este nimeni altul decît gutuiul. Îl putem numi fructul cel mai tîrziu al toamnei. Nu

este rotund, dar nici oval, deci nu are o formă anume. Din el po i prepara compotul sauț

dulcea ă. Are un gust ciudat. Culoarea îi este galbenă asemeni soarelui tomnatic.ț

Despre el sînt alcătuite multe poezii, colinde, care îmi plac. În ziua de Crăciun numai

unde nu plec văd doar gutui. Este ca un symbol al luminii i al purită ii. Gutuiul este unș ț

fruct care iube te căldura i se coace destul de greu. Chiar i acum bunicile adunăș ș ș

toamna gutuile i le a ează pe dulapuri sau pe mesele din toate camerele, ca săș ș

miroase frumos a sărbătoare i a voie bună. Ador mult acest fruct superb. Sînt deș

părerea că trebuie să consumăm cît mai multe fructe i legume, deoarece e folositorș

pentru a duce un mod de via ă sănătos. Bineîn eles că doctorul toamnei este gutuiul,ț ț

pentru că î i asigură cea mai mare cantitate de pectine dintre toate fructele care se cocț

toamna. Dar cum crede i ce înseamnă pectina? Ea te fere te de răceală i de infec ii.ț ș ș ț

Deci ca să nu răce ti trebuie să consumi o gutuie pe zi timp de cîteva săptămîni. Se maiș

spune că galbena gutuie a fost cultivată înaintea mărului. Iată în a a mod v-am cusutș

într-un covor toate bogă iile toamnei, un anotimp al aducerilor aminte.ț

Daria Gabor, clasa a VI-a A,Gimnaziul Iezărenii Vechi,

raionul Sîngerei

Îmi este dor...

Mie dor de tine mamă

Mie dor de-a ta privire.

Mie dor de-al tău zîmbet,

Mie dor de-a ta iubire.

Te-a tept pe tine mamăș

Te-a tept să vii acasăș

Să fii mereu cu mine

Să stai cu noi la masă.

tiu că-i greu acolo, mamăȘ

E greu printre străini,

Dar mai greu e fără tine

Cînd sufletul nu mi-l alini.

Dar atunci cînd e ti acasă,ș

Atunci cînd stai cu noi la masă

E mult, mult mai bine, mamă

i inima mea e mai frumoasă.Ș

Cătălina Ghini oi, clasa a VI-a A, țGimnaziul Iezărenii Vechi,

raionul Sîngerei

PrimăvaraUn curcubeu de raze colorateCoboară cu blînde e peste văi,țÎn suflet este iară i bunătateș

i Dumnezeu e iară i printre noi.Ș ș Măria- Sa, natura, reînvie Un abur fin, fluid plute te caldș i izul dulce-al florii de cîmpieȘ Îmbină aerul înmiresmat.

Primăvara în sufletPîlc de flori în primăvarăDulci de flori-nbietoareRăsărit-au în cîmpii

i în suflet de copii.Ș Ochii-plini de bucurie i în suflet-mîngîiere,Ș În jur – numai veselie Via a doar iubire cere.țDoar iubire, bunătatePentru tot ce ne-nconjoarăPentru mamă, pentru tatăPentru scumpa noastră ară.ț

PăstorulFiind un pici doar de-o chioapă,șMergeam la ară la bunicițSim eam atîta bunătateț

i-am auzit de El aici.Ș Îmi povesteau bunii în seară Legenda despre mielul blînd Iar mai apoi, vară de vară, Eu reveneam cu El în gînd.Atunci mi s-a născut un gînd:aici e gura cea de rai.Aud Păstorul coborînd

i cîntă dragostea la nai. Ș Băl ătescu Maria,clasa a VIII-a țB Gimnaziul Iezărenii Vechi, raionul Sîngerei

Buburuza- Ruză Cînd merse seara la culcare Nelu inea pumni orul strîns.ț șNu a observat nimeni, iar el a luat de la bucătărie o cutie de chibrite. A aruncat con inutul, iar țîn cutiu ă a pus o buburuză-prietenul lui nou, cu cine se jucase toată ziua. Nu era o buburuză țobi nuită, era una magică. I-a spus că o cheamă Buburuza- Ruză i că este fiica împăratului ș șbuburuzelor. Nelu i-a promis că a doua zi vor merge în căutarea împără iei buburuzelor. A a ț șa i adormit, sub melodia tristă a Ruzei.ș Noaptea a avut un vis straniu. Se făcea că Buburuza-Ruza se juca cu un flutura –Aura ș șa a se numea. S-au jucat mult i au obosit. S-au a ezat pe o floare să se odihnească. Fiind ș ș șprea grei i din neaten ie, ei au frînt o petală a Stînjenelului. Aceasta a început a plînge de ș țdurere. Buburuza-Ruza i flutura ul-Aura s-au sim it vinova i de ce-au făcut i stau tri ti. O ș ș ș ț ț ș șrază de soare i-a văzut i i-a întrebat ce s-a întîmplat, de nu mai vin la joacă. Ei le-au povestit șcele întîmplate. Atunci micul Soricel le-a propus să meargă la Izvorul cu Apă Vie, despre care a auzit de la tatăl său.- Numai că e cale lungă. Trebuie să trecem printr-o pădure întunecoasă, apoi o să ajungem în valea celor Trei Mun i. Sub unul din ei curge acest izvor minunat.ț- Să nu mai stăm pe gînduri, sări buburuza, să mergem imediat. i cei trei prieteni au pornit în căutarea izvorului.ȘAu ajuns ei la poalele codrului întunecat. i Ruza i Aura ul se temeau să intre în pădure. Ș ș șNumai raza nu s-a speriat i i-a îndemnat:ș- Nu vă teme i de întuneric,eu o să vă luminez i vom trece repede prin codrul acesta negru.ț ș Într-adevăr, lumina Soricelului i-a ajutat să iasă repede din hă i urile întunecoase. În ț șfa a lor se întindea un tablou măre : trei mun i se întreceau în înăl ime, fiecare dorind ca ț ț ț țSoarele să-i mîngîie anume fiecăruia cre tetul.ș- Oare unde-i izvorul, rosti Buburuza-Ruza oarecum derutată.- O să-l rog pe tata să ne ajute, pentru că el este sus i le vede pe toate, i-a încurajat Soricel.ș Totul s-a petrecut atît de repede, încît cei doi nici n-au reu it să clipească din ochi, că șprietenul lor a reu it să ajungă la Soare, să-l iscodească i să vină cu răspunsul dorit.ș ș S-au apropiat cu încredere de muntele din mijloc, rugîndu-l să le permită să ia pu ină țapă pentru Stînjenel.Muntele le-a permis, pentru că i Soarele l-a îndemnat să-i ajute pe cei trei călători.ș Drumul înapoi le păru mai scurt pentru că erau mîna i de dorin ă de a- i ajuta ț ț șprietenul. Apa vie l-a tămăduit repede pe Stînjenel i... Nelu se trezi, clipocind i neîn elegînd ș ș țunde se află. Se repezi spre cutiu a dar, ... ea dispăruse.ț,,Înseamnă că-i adevărat i ea a fost i i-a ajutat pritetenul”.ș ș ș Mo neagu Constantin, clasa a V-aș Gimnaziul Iezărenii Vechi, raionul Sîngerei