CUPRINS

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ ________________________________________________________________ 1

FIŞA NR. 1. PRINCIPII GENERALE __________________________________________________________________ 3

FIŞA NR. 2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP _______________________________________________________ 4

FIŞA NR. 3. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU _____________________________________________________ 16

FIŞA NR. 4. TRĂSĂTURILE ESENŢIALE ALE INFRACŢIUNII ______________________________________________ 20

FIŞA NR. 5. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII ___________________________________________________________ 22

FIŞA NR. 6. CAUZELE JUSTIFICATIVE ŞI DE NEIMPUTABILITATE. ASPECTE GENERALE ________________________ 33

FIŞA NR. 7. LEGITIMA APĂRARE ŞI STAREA DE NECESITATE ____________________________________________ 35

FIŞA NR. 8. EXERCITAREA UNUI DREPT SAU ÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGAŢII _______________________________ 43

FIŞA NR. 9. CONSIMŢĂMÂNTUL PERSOANEI VĂTĂMATE ______________________________________________ 46

FIŞA NR. 10. CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ŞI CONSTRÂNGEREA MORALĂ ___________________________________ 48

FIŞA NR. 11. EXCESUL NEIMPUTABIL ______________________________________________________________ 52

FIŞA NR. 12. MINORITATEA, IRESPONSABILITATEA ŞI INTOXICAŢIA _____________________________________ 55

FIŞA NR. 13. EROAREA _________________________________________________________________________ 60

FIŞA NR. 14. CAZUL FORTUIT ____________________________________________________________________ 64

FIŞA NR. 15. FAZELE ŞI FORMELE INFRACŢIUNII _____________________________________________________ 66

FIŞA NR. 16. UNITATEA DE INFRACŢIUNE __________________________________________________________ 75

FIŞA NR. 17. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI _______________________________________________________ 85

FIŞA NR. 18. PLURALITATEA DE INFRACTORI ______________________________________________________ 101

FIŞA NR. 19. PEDEPSELE PRINCIPALE, ACCESORII ŞI COMPLEMENTARE _________________________________ 112

FIŞA NR. 20. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR __________________________________________ 130

FIŞA NR. 21. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR ________________________________ 142

FIŞA NR. 22. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ __________________________________________________________ 171

FIŞA NR. 23. MINORITATEA ŞI MĂSURILE EDUCATIVE _______________________________________________ 180

FIŞA NR. 24. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE _________________________________________ 193

VI Cuprins

FIŞA NR. 25. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ _______________________________________ 199

FIŞA NR. 26. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI __________________________ 208

FIŞA NR. 27. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII _________________________________ 213

FIŞA NR. 28. ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ _______________________________ 217

DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ _______________________________________________________________ 223

FIŞA NR. 1. OMORUL _________________________________________________________________________ 225

FIŞA NR. 2. OMORUL CALIFICAT ________________________________________________________________ 227

FIŞA NR. 3. UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI ______________________________________________________ 230

FIŞA NR. 4. DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII ___________________________________________ 232

FIŞA NR. 5. UCIDEREA DIN CULPĂ _______________________________________________________________ 235

FIŞA NR. 6. LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE _________________________________________________________ 238

FIŞA NR. 7. VĂTĂMAREA CORPORALĂ ___________________________________________________________ 241

FIŞA NR. 8. LOVIRILE SAU VĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE ____________________________________ 244

FIŞA NR. 9. VĂTĂMAREA CORPORALĂ DIN CULPĂ __________________________________________________ 246

FIŞA NR. 10. RELELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI ___________________________________________ 250

FIŞA NR. 11. ÎNCĂIERAREA ____________________________________________________________________ 252

FIŞA NR. 12. VIOLENŢA ÎN FAMILIE ______________________________________________________________ 255

FIŞA NR. 13. UCIDEREA ORI VĂTĂMAREA NOU-NĂSCUTULUI SĂVÂRŞITĂ DE CĂTRE MAMĂ _________________ 258

FIŞA NR. 14. LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL ________________________________________________ 260

FIŞA NR. 15. AMENINŢAREA ___________________________________________________________________ 264

FIŞA NR. 16. ŞANTAJUL _______________________________________________________________________ 266

FIŞA NR. 17. VIOLUL _________________________________________________________________________ 269

FIŞA NR. 18. ACTUL SEXUAL CU UN MINOR _______________________________________________________ 274

FIŞA NR. 19. VIOLAREA DE DOMICILIU ___________________________________________________________ 278

FIŞA NR. 20. VIOLAREA SEDIULUI PROFESIONAL ___________________________________________________ 282

FIŞA NR. 21. FURTUL _________________________________________________________________________ 285

FIŞA NR. 22. FURTUL CALIFICAT ________________________________________________________________ 289

FIŞA NR. 23. FURTUL ÎN SCOP DE FOLOSINŢĂ ______________________________________________________ 294

Cuprins VII

FIŞA NR. 24. PLÂNGEREA PREALABILĂ ŞI ÎMPĂCAREA _______________________________________________ 297

FIŞA NR. 25. TÂLHĂRIA _______________________________________________________________________ 300

FIŞA NR. 26. TÂLHĂRIA CALIFICATĂ ______________________________________________________________ 303

FIŞA NR. 27. TÂLHĂRIA URMATĂ DE MOARTEA VICTIMEI ____________________________________________ 307

FIŞA NR. 28. ABUZUL DE ÎNCREDERE _____________________________________________________________ 309

FIŞA NR. 29. GESTIUNEA FRAUDULOASĂ _________________________________________________________ 312

FIŞA NR. 30. ÎNSUŞIREA BUNULUI GĂSIT SAU AJUNS DIN EROARE LA FĂPTUITOR _________________________ 315

FIŞA NR. 31. ÎNŞELĂCIUNEA ____________________________________________________________________ 318

FIŞA NR. 32. DISTRUGEREA ____________________________________________________________________ 321

FIŞA NR. 33. DISTRUGEREA CALIFICATĂ __________________________________________________________ 325

FIŞA NR. 34. DISTRUGEREA DIN CULPĂ ___________________________________________________________ 327

FIŞA NR. 35. TULBURAREA DE POSESIE ___________________________________________________________ 329

FIŞA NR. 36. ULTRAJUL _______________________________________________________________________ 332

FIŞA NR. 37. UZURPAREA DE CALITĂŢI OFICIALE ___________________________________________________ 336

FIŞA NR. 38. NEDENUNŢAREA __________________________________________________________________ 339

FIŞA NR. 39. OMISIUNEA SESIZĂRII ______________________________________________________________ 341

FIŞA NR. 40. INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE _______________________________________ 343

FIŞA NR. 41. FAVORIZAREA FĂPTUITORULUI ______________________________________________________ 346

FIŞA NR. 42. TĂINUIREA _______________________________________________________________________ 348

FIŞA NR. 43. MĂRTURIA MINCINOASĂ ___________________________________________________________ 351

FIŞA NR. 44. ULTRAJUL JUDICIAR _______________________________________________________________ 354

FIŞA NR. 45. CERCETAREA ABUZIVĂ _____________________________________________________________ 358

FIŞA NR. 46. SUPUNEREA LA RELE TRATAMENTE ___________________________________________________ 361

FIŞA NR. 47. TORTURA ________________________________________________________________________ 364

FIŞA NR. 48. REPRESIUNEA NEDREAPTĂ __________________________________________________________ 367

FIŞA NR. 49. ASISTENŢA ŞI REPREZENTAREA NELOIALĂ ______________________________________________ 369

FIŞA NR. 50. EVADAREA _______________________________________________________________________ 371

FIŞA NR. 51. ÎNLESNIREA EVADĂRII ______________________________________________________________ 374

FIŞA NR. 52. NERESPECTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ________________________________________ 378

VIII Cuprins

FIŞA NR. 53. LUAREA DE MITĂ _________________________________________________________________ 381

FIŞA NR. 54. DAREA DE MITĂ __________________________________________________________________ 386

FIŞA NR. 55. TRAFICUL DE INFLUENŢĂ ___________________________________________________________ 389

FIŞA NR. 56. CUMPĂRAREA DE INFLUENŢĂ _______________________________________________________ 393

FIŞA NR. 57. DELAPIDAREA ____________________________________________________________________ 396

FIŞA NR. 58. PURTAREA ABUZIVĂ _______________________________________________________________ 399

FIŞA NR. 59. ABUZUL ÎN SERVICIU _______________________________________________________________ 402

FIŞA NR. 60. NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU ___________________________________________________________ 406

FIŞA NR. 61. FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE _____________________________________________ 409

FIŞA NR. 62. FALSUL INTELECTUAL ______________________________________________________________ 412

FIŞA NR. 63. FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ _______________________________________ 415

FIŞA NR. 64. UZUL DE FALS ____________________________________________________________________ 418

FIŞA NR. 65. FALSUL ÎN DECLARAŢII _____________________________________________________________ 420

FIŞA NR. 66. FALSUL PRIVIND IDENTITATEA _______________________________________________________ 422

FIŞA NR. 67. TULBURAREA ORDINII ŞI LINIŞTII PUBLICE ______________________________________________ 425

FIŞA NR. 68. ULTRAJUL CONTRA BUNELOR MORAVURI ______________________________________________ 427

FIŞA NR. 69. INCESTUL ________________________________________________________________________ 429

FIŞA NR. 70. ABANDONUL DE FAMILIE ___________________________________________________________ 431

FIŞA NR. 71. NERESPECTAREA MĂSURILOR PRIVIND ÎNCREDINŢAREA MINORULUI ________________________ 435

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ _____________________________________________________________________ 437

FIŞA

NR. 1 PRINCIPII GENERALE

Sediul materiei: art. 1-2 C. pen.

I. PRINCIPII GENERALE

Art. 1. Legalitatea incriminării. (1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni. (2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită. Art. 2. Legalitatea sancţiunilor de drept penal. (1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. (2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevă-zută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită. (3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.

sunt principii constituţionale; stabilesc limita legii penale; stabilesc aplicarea în timp a legii penale; enunţă previzibilitatea consecinţelor săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală; făptuitorul trebuie să cunoască sancțiunea care i se poate aplica atunci când săvârşeşte infrac-

ţiuni. enunţă limitarea aplicării sancțiunilor; făptuitorului nu i se pot aplica decât pedepsele prevăzute de lege în momentul săvârşirii faptei

sau pedepsele prevăzute de legi ulterioare, cu condiția ca aceste legi să prevadă pedepse mai blânde;

deci, nu poate fi aplicată o pedeapsă mai grea sau o măsură educativă/de siguranţă neprevăzută de legea penală la momentul săvârşirii infracțiunii.

FIŞA

NR. 2 APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP

Sediul materiei: art. 3-7 C. pen.

I. ACTIVITATEA LEGII PENALE

Art. 3. Activitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.

Intrarea în vigoare a legii penale are loc: la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară prevăzută în lege (art. 78 din

Constituţie); în momentul publicării în Monitorul Oficial, în cazul ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, dacă în

textul lor nu este prevăzută o altă dată [art. 115 alin. (5) din Constituţie]. Ieşirea din vigoare a legii penale are loc: prin abrogarea legii sau a ordonanţei de urgenţă; prin modificarea legii sau a ordonanţei de urgenţă; prin ajungerea la termen sau prin încetarea stării sau circumstanţelor excepţionale, în cazul legii

temporare; prin efectul unei decizii de neconstituţionalitate admise, în anumite condiţii.

1. Abrogarea

expresă: se prevede explicit că o anumită dispoziţie/lege se abrogă. Abrogarea nu echivalează în toate

cazurile cu dezincriminarea, fapta putând fi incriminată de o altă normă penală, fie sub o altă denumire, fie ca variantă agravată/atenuată a altei infracţiuni, fie într-o lege penală generală, când se abrogă incriminări din legea specială.

Exemplu: dacă se abrogă o infracţiune complexă, nu se reţine dezincriminarea dacă faptele sunt în continuare incriminate în mod autonom.

tacită: legea nouă, reglementând aceeaşi materie, este incompatibilă cu reglementarea anterioară (de

principiu, o normă generală va putea abroga implicit doar o altă normă generală; dacă incom-patibilitatea apare între o lege nouă specială şi o reglementare veche generală, ar fi necesară menţionarea expresă a intenţiei modificatoare; în practică, acest fapt nu se întâmplă întot-deauna);

dacă o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul/mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage şi modificarea normei incomplete. Similar, dacă se abrogă norma completatoare, norma incompletă păstrează elementele preluate, în forma existentă la data abrogării, dacă legea nu dispune altfel; dacă se modifică norma completatoare, şi norma incompletă se modifică;

Aplicarea legii penale în timp 5

dacă se abrogă norma completatoare, norma incompletă rămâne în vigoare. în cazul normelor în alb (cadru), abrogarea normei completatoare nu echivalează cu abrogarea

normei în alb, dar o face inaplicabilă, pentru că fapta a fost dezincriminată; excepţional, unele dispoziţii ale legii abrogate pot subzista (dispoziţii tranzitorii).

NB

Încetarea aplicării unei dispoziţii intervine şi în 45 de zile de la declararea legii penale ca ne-constituţională de către Curtea Constituţională, dacă în acest termen Parlamentul sau Guvernul nu pun de acord norma penală declarată neconstituţională cu dispoziţiile Consti-tuţiei [art. 147 alin. (1) din Constituţie].

2. Data săvârşirii infracţiunii

pentru a stabili legea aplicabilă, este important să se cunoască data săvârşirii infracţiunii.

Data săvârşirii infracţiunii este: momentul în care autorul comite fapta, fără să conteze data când au fost efectuate actele de insti-

gare/complicitate; momentul epuizării, în cazul infracţiunilor continue/continuate/de obicei; acest moment are rele-

vanţă pentru stabilirea: legii aplicabile; momentului de începere a curgerii prescripţiei răspunderii penale; legii de amnistie sau de graţiere antecondamnatorie aplicabile; răspunderii penale a minorului.

momentul consumării (momentul în care a fost săvârșită infracţiunea), în cazul infracţiunilor pro-gresive;

momentul săvârşirii faptei, în cazul infracţiunilor comisive; momentul la care făptuitorul trebuia să acţioneze, în cazul infracţiunilor omisive.

NB

Dacă o infracţiune continuă/continuată/de obicei este incriminată pentru prima oară de legea nouă (LN), dar executarea a început sub imperiul legii vechi (LV) şi s-a epuizat sub LN, instanţa va avea în vedere numai actele săvârşite sub imperiul LN.

NB

Dacă o infracţiune continuă/continuată/de obicei este incriminată atât în LV, cât şi în LN şi executarea a început sub imperiul LV, dar s-a epuizat sub imperiul LN, instanţa se va raporta numai la LN, chiar dacă LV este mai favorabilă, deoarece data săvârşirii infracţiunii este ulte-rioară intrării în vigoare a LN (momentul epuizării).

NB

În cazul infracţiunii progresive se va lua în calcul legea în vigoare la momentul comiterii faptei (acţiune sau inacţiune), iar nu cea în vigoare la momentul producerii rezultatului mai grav (momentul epuizării).

6 Drept penal. Partea generală

II. NERETROACTIVITATEA LEGII PENALE

Noţiune – principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei: legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.

premisa este că fapta a fost săvârşită sub imperiul legii vechi, când fapta nu era incriminată. dacă fapta nu era prevăzută de lege la data când a fost săvârşită, nu se poate: aplica o pedeapsă; lua o măsură educativă; lua o măsură de siguranţă.

III. EXTRAACTIVITATEA LEGII PENALE

Noţiune – legea penală poate fi aplicată şi unor fapte săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare (retroactivitate) sau unor fapte urmărite/judecate după ieşirea ei din vigoare (ultraactivitate).

1. Ultraactivitatea

Noţiune – legea sub imperiul căreia a fost săvârşită fapta va continua să se aplice şi după ieşirea ei din vigoare.

Exemplu: LV se aplică unor fapte săvârşite sub LV, dar judecate sub LN (LV ultraactivează).

Cazuri de ultraactivitate: legea penală temporară; legea penală mai favorabilă.

1.1. Legea temporară

Art. 7. Aplicarea legii penale temporare. (1) Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp. (2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situaţiei care a impus adoptarea sa.

legea penală este temporară dacă: prevede data ieşirii din vigoare (lege temporară proprie); natura situaţiei care a impus adoptarea acesteia face ca aplicarea sa să fie limitată (lege tempo-

rară improprie). dacă nu se încadrează în aceste două categorii, legea penală nu va fi o lege temporară, chiar dacă

este în vigoare o scurtă perioadă de timp.

Aplicarea legii penale în timp 7

NB

Legea temporară ultraactivează (întotdeauna), aplicându-se faptei săvârşite cât timp era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp, fără să con-teze dacă: legea de la momentul judecării este mai favorabilă; fapta este ulterior dezincriminată.

NB

Legea temporară poate retroactiva, în cazul în care legea temporară este mai favorabilă decât legea veche sub imperiul căreia a fost săvârşită infracţiunea.

1.2. Legea penală mai favorabilă

legea penală mai favorabilă se aplică (ultraactiv) infracţiunilor săvârşite în timpul cât era în vigoare şi care nu au fost definitiv judecate până la data ieşirii din vigoare;

premisa: pentru identificarea unei legi penale mai favorabile, este necesar ca fapta să fie incriminată în cel puţin două legi succesive;

dacă o lege ulterioară legii sub imperiul căreia fapta a fost săvârşită dezincriminează fapta, suntem în ipoteza aplicării legii penale de dezincriminare, şi nu în ipoteza comparării legilor pentru iden-tificarea legii penale mai favorabile.

2. Retroactivitatea

Noţiune – legea nouă se va aplica şi faptelor săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare, dacă este mai favorabilă.

Exemplu: LN se aplică unor fapte săvârşite sub LV, dar judecate sub LN (LN retroactivează, dacă este mai favorabilă).

Cazuri de retroactivitate: legea de dezincriminare, atunci când: LN nu mai incriminează o anumită faptă, prevăzută de LV; LN modifică elementele constitutive ale unei fapte reglementate de LV, inclusiv aspectele pri-

vind vinovăţia. legea penală mai favorabilă; legea interpretativă mai favorabilă: nu se poate ajunge, prin efectul aplicării retroactive a interpretării, la o situaţie mai grea pentru

făptuitor. legea care prevede regimul de executare a pedepselor; legea de amnistie sau de graţiere: se va aplica infracţiunilor săvârşite anterior intrării ei în vigoare, fiind întotdeauna retroactivă.

8 Drept penal. Partea generală

2.1. Dezincriminarea

Art. 4. Aplicarea legii penale de dezincriminare. Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Încetează prin efectul dezincriminării: executarea pedepselor; executarea măsurilor educative; executarea măsurilor de siguranţă; consecinţele penale ale hotărârii judecătoreşti în cauză.

Excepţii: legea de dezincriminare nu are ca efect redobândirea gradului militar, pierdut ca urmare a apli-

cării pedepsei complementare a degradării militare; bunurile deja confiscate, ca urmare a executării măsurii de siguranţă, nu vor fi readuse în patri-

moniul persoanei de la care au fost confiscate; amenda deja plătită nu se restituie.

este necesară o analiză din care să rezulte că fapta nu mai este deloc incriminată de LN, deoarece abrogarea unei norme de incriminare nu înseamnă mereu dezincriminare, fapta putând fi incri-minată într-o altă normă. De exemplu, potrivit noii reglementări penale, nu mai există infracţiunea de primire de foloase necuvenite, însă elementul său material a fost preluat de infracţiunea de luare de mită.

este necesară o analiză a normelor penale în ansamblul acestora, pentru a observa dacă este sau nu vorba despre o dezincriminare parţială, prin modificarea cerinţelor de tipicitate ca trăsătură esen-ţială a infracţiunii;

NB

Dezlegarea unor chestiuni de drept: prin Decizia nr. 30/2015, I.C.C.J. a stabilit că: „în situația unei infracțiuni de înșelăciune, comise sub imperiul Codului penal din 1969 care a produs un prejudiciu sub pragul de 2.000.000 lei, modificarea noțiunii de consecințe deosebit de grave în Codul penal nu produce efectele prevăzute de art. 4 din Codul penal și nici cele prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 pri-vind Codului penal și nu conduce la dezincriminarea infracțiunii de înșelăciune”.

este necesară o analiză a succesiunii actelor normative, pentru a stabili dacă aceasta are consecinţa dezincriminării anumitor fapte;

NB

Dezlegarea unor chestiuni de drept: prin Decizia nr. 6/2015, I.C.C.J. a stabilit că: „în interpre-tarea dispoziţiilor art. 4 din Codul penal, succesiunea de acte normative cu privire la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (…) nu a avut ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preţ şi, pe cale de consecinţă, nu a condus la dezincriminarea in concreto a infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 108 din Legea nr. 46/2008, şi de furt de arbori din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 110 din Legea nr. 46/2008”.

Aplicarea legii penale în timp 9

are loc o dezincriminare şi dacă LN limitează sfera de aplicare – spre exemplu, nu se mai reţine infracţiunea de luare de mită în situaţia de nerespingere a unei promisiuni.

Aplicaţii: dacă există fapte concurente şi numai o infracţiune a fost dezincriminată, se vor descontopi

pedepsele, şi apoi: se înlătură sporul (dacă rămâne o singură faptă incriminată); se reduce sporul (dacă rămân cel puţin două fapte incriminate).

dacă pedeapsa aplicată sub LV a fost deja executată la data intrării în vigoare a LN de dezin-criminare, efectul se va produce numai cu privire la interdicţiile, incapacităţile şi decăderile ce rezultă din condamnare, dezincriminarea nefiind temei pentru restabilirea situaţiei anterioare. În această situaţie, condamnarea nu va mai fi considerată primul termen al recidivei, putându-se obţine o soluţie precum: renunţarea la aplicarea pedepsei; amânarea aplicării pedepsei; suspendarea sub supraveghere.

dacă pedeapsa nu a fost pusă în executare, nu va mai fi pusă în executare; dacă după dezincriminare intervine o nouă lege care reincriminează fapta, nu va exista tragere

la răspundere penală pentru faptele săvârşite anterior reincriminării.

3. Aplicarea legii penale mai favorabile

aplicarea extraactivă a legii mai favorabile cunoaşte două ipoteze distincte: aplicarea legii mai favorabile în cazul faptelor ce nu au fost definitiv judecate; aplicarea legii mai favorabile în cazul faptelor judecate definitiv.

3.1. Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

Art. 5. Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordo-nanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.

Premisă: fapta este incriminată în ambele legi, chiar dacă nu sub aceeaşi denumire. Dacă LN dezin-criminează fapta, nu mai vorbim despre legea mai favorabilă.

Extraactivitatea legii penale mai favorabile poate îmbrăca 2 forme: LN (sub imperiul căreia se judecă fapta) poate retroactiva, dacă este mai favorabilă decât LV

(sub imperiul căreia a fost săvârşită fapta); LV (sub imperiul căreia a fost săvârşită fapta) poate ultraactiva, dacă este mai favorabilă decât

LN (sub imperiul căreia se judecă fapta).

10 Drept penal. Partea generală

Ipoteze: dacă o infracţiune continuă/continuată/de obicei este incriminată atât în LV, cât şi în LN, legea

se stabileşte în funcţie de momentul epuizării, astfel: dacă consumarea se produce sub LV şi epuizarea se produce sub LN, se aplică LN, chiar

dacă LV este mai favorabilă, deoarece nu interesează momentul consumării faptei, ci momentul epuizării;

dacă între epuizare şi judecare intervine LN, se aplică legea mai favorabilă. Aceasta în-seamnă că atât consumarea, cât şi epuizarea s-au produs sub imperiul aceleiaşi legi. În această situaţie putem compara legile, identificând-o pe aceea care este mai favorabilă;

dacă hotărârea definitivă de condamnare este desfiinţată în căile extraordinare de atac, se aplică legea care este în vigoare la data judecării, dacă această lege este mai favorabilă decât cea în temeiul căreia persoana a fost condamnată.

dacă o infracţiune progresivă este incriminată atât în LV, cât şi în LN, putem face o analiză a legii penale mai favorabile, deoarece, spre deosebire de infracţiunea continuă/continuată/de obicei, data săvârşirii infracţiunii nu este data epuizării. Astfel: dacă între consumare şi epuizare intervine LN, se aplică legea mai favorabilă; dacă între epuizare şi judecare intervine LN, se aplică legea mai favorabilă; dacă hotărârea definitivă de condamnare este desfiinţată în căile extraordinare de atac, se

aplică legea care este în vigoare la data judecării, dacă această lege este mai favorabilă decât cea în temeiul căreia persoana a fost condamnată.

Criterii pentru identificarea legii penale mai favorabile: prevederea în lege a circumstanţelor agravante/atenuante; existenţa unor impedimente la punerea în mişcare/exercitarea acţiunii penale; existenţa unor cauze de nepedepsire; pedeapsa.

Ipoteze privind pedeapsa: dacă LV prevede pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă sau închisoarea şi LN prevede doar pedeapsa

cu închisoarea, LN este mai favorabilă, dar este necesar ca limitele pedepsei cu închisoarea pre-văzută de LN să fie mai mici decât cele prevăzute de LV, chiar alternativ cu detenţiunea pe viaţă;

dacă LV prevede pedeapsa cu închisoarea şi aplicarea obligatorie a pedepselor complementare şi LN prevede doar pedeapsa cu închisoarea, LN este mai favorabilă, fiind însă necesar ca limitele pedepsei cu închisoarea prevăzută de LN să fie mai mici decât cele prevăzute de LV;

dacă LV prevede pedeapsa cu închisoarea şi LN prevede pedeapsa cu închisoarea (în aceleaşi limite, sau cu limite mai mici) alternativ cu pedeapsa amenzii, LN este mai favorabilă;

dacă legile prevăd acelaşi minim, este mai favorabilă legea cu maximul mai mic; dacă legile prevăd acelaşi maxim, este mai favorabilă legea cu minimul mai mic; dacă pedepsele sunt asimetrice, instanţa stabileşte legea mai favorabilă, în funcţie de orientarea

acesteia către maxim sau către minim; dacă atât LV, cât şi LN prevăd aceleaşi limite de pedeapsă, va fi mai favorabilă legea care:

nu prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare;