Schemă recapitulativă pronume

propriu-zisde politeţe

Personale reflexivde întărireposesiv

Clasificaredemonstrativrelativ

Nepersonale interogativnehotărâtnegativ

Pronumele personalepronumele personal îşi schimbă forma după persoană, număr, gen (numai la persoana a III-a) şi caz (nu are forme la genitiv, la pers. I şi a II-a sg. şi pl. şi la vocativ, la pers. I şi a III-a sg. şi pl.; la cazurile dativ şi acuzativ prezintă forme accentuate şi neaccentuate).[eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele]pronumele de politeţe nu are forme pentru persoana I (fiind expresia atitudinii deferente a locutorului faţă de interlocutor sau faţă de „obiectul” comunicării); are forme diferite de gen numai la persoana a III-a singular; prezintă forme diferite în funcţie de caz pronumele dumneata, domnia ta, domnia-voastră, domnia-sa (dumneasa), domniile lor, domniile voastre.

Categorii gramaticale

pronumele reflexiv are forme proprii numai la persoana a III-a (la celelalte persoane împrumută forme de la pronumele personal) şi nu are decât două cazuri: acuzativ şi dativ (forme accentuate şi forme neaccentuate). [Ac.: pe sine, se, s-; D.: sie, sieşi, îşi, şi-]pronumele de întărire are forme diferite de persoană, gen, număr; la feminin singular, adjectivul pronominal de întărire îşi schimbă forma şi în funcţie de caz : ea însăşi/ei înseşi.pronumele posesiv nu are forme proprii pentru toate persoanele şi se foloseşte în general la cazurile nominativ şi acuzativ; la genitiv-dativ, pronumele posesiv apare rar şi are numai forme de plural (alor mei, alor tăi etc.)

pronumele personal: aceleaşi funcţii sintactice ca substantivul căruia îi ţine locul.pronumele de politeţe are toate funcţiile substantivului.

Funcţii sintactice

pronumele reflexiv în acuzativ are următoarele funcţii sintactice: compl. direct, compl. indirect, compl. de agent, atribut pronominal prepoziţional, compl. circumstanţial; pronumele reflexiv în dativ îndeplineşte funcţia de complement indirect sau de atribut.N. B. Când este marcă a diatezei reflexive, pronumele reflexiv rămâne în afara relaţiilor sintactice (nu are funcţie sintactică).pronumele de întărire îndeplineşte funcţia de subiect; ca adjectiv, îndeplineşte funcţia de atribut adjectival.pronumele posesiv îndeplineşte toate funcţiile sintactice ale substantivului.

Pronumele nepersonalepronumele demonstrativ are forme diferite în funcţie de gen, număr şi caz.pronumele relativ şi cel interogativ: variază în funcţie de gen câţi (numai la nominativ-acuzativ plural), al câtelea (numai la nominativ-acuzativ singular), care (numai la genitiv-dativ singular); variază în funcţie de număr numai care, la genitiv-dativ (cărora); opoziţia de caz este realizată de pronumele care (la singular şi la plural), cine şi câţi.

Categorii gramaticale

pronumele nehotărât: au flexiune completă pronumele unul, altul, vreunul; oricare variază în funcţie de gen şi număr, numai la genitiv-dativ: oricăruia (masc. sg.), oricăreia (fem. sg.), oricărora (masc./fem. pl.); pronumele compuse de la pronumele relativ ce şi locuţiunea cine ştie ce sunt invariabile; compusele de la pronumele cine îşi schimbă forma în funcţie de caz. [unul, altul, oricare, oricine, vreunul, fiecare, anumiţi, cutare]pronumele negativ: nimic este invariabil în gen, număr şi caz; nimeni variază numai în funcţie de caz, iar niciunul are forme diferite de gen şi de caz.

pronumele demonstrative îndeplinesc toate funcţiile sintactice ale substantivelor înlocuite.pronumele relative îndeplinesc toate funcţiile sintactice specifice substantivelor.

Funcţii sintactice pronumele interogative îndeplinesc toate funcţiile sintactice ale substantivelor înlocuite.pronumele nehotărâte îndeplinesc toate funcţiile sintactice ale substantivelor înlocuite.pronumele negative îndeplinesc toate funcţiile sintactice ale substantivelor înlocuite.