GENUL LIRIC – Fişă de lucru

1. Identifică în textele de mai jos mărcile eului liric şi precizează ipostaza acestuia. Caută mărcile lexico-gramaticale ale eului liric : verbe, pronume, adjective

pronominale si identifică persoana şi numărul acestora, precum şi modul , în cazul verbelor ;

Stabileşte, pe baza mărcilor selectate, perspectiva lirică a textului ( subiectivă – lirism subiectiv \ obiectivă – lirism obiectiv ) .

a). “ Chiar şi atunci când scriu stihuri originale nu fac decât să tălmăcesc. Aşa găsesc că e cu cale. Numai astfel stihul are un temei să se-mplinească şi să fie floare. Traduc întotdeauna . Traduc în limba românească un cântec pe care inima mea mi-l spune , îngânat suav , în limba ei. “ ( Lucian Blaga, Stihuitorul )

b). “ Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad, neputincios, stăpâne, În faţa strălucirii tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Şi-n negură se-mbracă zarea, Eu în genunchi spre tine caut : Părinte,-orânduie-mi cărarea ¡ “ ( Octavian Goga , Rugăciune )

c). “ În poalele Carpaţilor , La vechiul tău mormânt, Toţi în genunchi , o ¡ Ştefane, Depunem jurământ : <Un gând s-avem în numele Românului popor, Aprinşi de-amorul gloriei Ş-al patriei amor ¡ > “ ( Vasile Alecsandri , Imn lui Ştefan cel Mare )

d ). “ Nourii curg, raze-a lor şiruri despică , Streşine vechi casele-n lună ridică , Scârţâie –n vânt cumpăna de la fânână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână. “ ( Mihai Eminescu, Sara pe deal )

1

2. Comentează versurile , exclusiv din punctul de vedere al versificaţiei.

“ Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate ; Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate ; Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val , ca valul trece ; De te-ndeamnă , de te cheamă, Tu rămâi la toate rece . “ ( Mihai Eminescu, Glossă)

Precizează tipul rimei din versurile citate . Găseşte măsura ultimelor două versuri. Explică rolul cratimei în versul “ Tu te-ntreabă şi socoate “. Identifică ritmul primelor două versuri.

3. Citeşte cu atenţie textul următor :

“ Îngânând prin văi tăria Sună ramul, sună glia. Focuri ard, albastre ruguri, Pomii simt dureri de muguri.

Prinşi de duhul înverzirii prin grădini ne-nsufleţim, Pe măsura-naltă-a firii Gândul ni-l dezmărginim.

Ce-am uitat, aprindem iară, Sub veşminte ne ghicim. Căutăm în primăvară un tărâm ce-l bănuim .

Căutăm pământul, unde mitic să ne-alcătuim , ochi ca oameni să deschidem, dar ca pomii să-nflorim.” ( Lucian Blaga , Focuri de primăvară )

Identifică şi comentează două procedee stilistice prezente în textul citat anterior.

2

4. Argumentează, în 20-25 de rânduri, că poezia lui Nicolae Labiş aparţine genului liric.

Am iubit de când mă ştiuCerul verii, străveziu,Despletitele răchite,Curcubeiele pe stânciOri pădurile adânciSub ger alb încremenite.Mi-a fost drag pe bărăganeSă văd fetele morganeOri pe crestele din munteJoc de trăsnete rotunde,Scurgerea cocorilor,Pacea înălţimilor,Semeţia pinilorPlini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,Floare roşie pe gurăŞi în inimă arsură,În priviri zăpezi candideŞi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat adesTot ce gândurile ţes:Pe al filelor poleiDansuri repezi, legănate,De pe arcuri înstrunate,Săgetarea de idei...

Toată-această măreţieNe-a fost dată din vecie...

( Nicolae Labiş, Am iubit… )Repere :

Opera lirică-definiţie ; Genul liric-trăsături ; Modul de expunere ; Tema poeziei ; Idei poetice şi sentimente exprimate ; Forma poeziei : imagini artistice, figuri de stil ; Elemente de versificaţie.

3