Ontologie si metafizica la PlatonCe este omul? indirect prin dialogul Republica statul ideal in sensul de organizare ideala a unei cetati ontologie cand ziceam un mod de a vedea cu mintea a fi-ul sau fiinta metafizica relatia dintre ceea ce numim a fi sau fiinta si aceasta lume vizibila a gandi = a distinge sensibilul de inteligibil varianta rationalista si una mistica eu prefer cheia rationalista celei mistice (pe care au folosit-o neoplatonistii)In cheie rationalista, Platon incearca in ontologie o depasire a unui mod de gandire pe care il numea mitico-religios acest tip de gandire zice el ne permite accesul al o realitate, aceea ca exista psukhe care permite accesul la nevizibil memoria este temeiul cunoasterii in orice mit, orice mitologie el regandeste o poveste, pastreaza structura exista un dincolo si aici, un vizibil si invizibil, un psukhe (o realitate care ar fi dovada faptului ca exista un dincolo), trecerea de aici dincolo DAR DIFERENTA mitic prin revelatie rationalist prin gandire nu e nimic cu totul nou dar Platon regandeste folosindu-se de alte continuturi continutul este acesta, gandirea relatie foarte stransa intre tipul de gandire mitico-religios si cel rationalistA cunoaste inseamna a-ti reaminti nu obtii cunoastere prin simturi (Platon) avem oarece capacitate de a intelege aceasta lume prin ceea ce numim limbaj (numeau copie a acestei lumi limbajul si spuneau ca prin limbaj obtii cunoastere sofistii) sofistii iau lumea in care suntem ca fiind Platon zice nu-i adevarat, a fi inseamna altceva lupta pe doua fronturi: cu gandirea mitico-religioasa si cu sofismulAjungem la participare methexisCunoasterea la Platon se realizeaza in afara trupului el zice lucrul asta este pentru ca participa la (metafizica sau ontologie de ordin secund dupa Paul Ricoeur) anamnesis nu este ceva de natura psihologica sau cognitiva Platon refuza prima parte Parmenides ideile nu sunt ganduri ceea ce este-le trebuie gandit in aceasta identitate cu gandirea 2 cai la Parmenide: una inchisa alta deschisa afirmarea fiintei doar un orizont, nu inteligibilitatea ca atare Aristotel gandeste inteligibilitate refuzand distinctia ontologica in Timaios, Phaidros si Phaidon el se intoarce la mitologie pentru a exprima aceasta imposibilitate a ratiunii de a exprima fiinta participarea a fost reprezentata de Platon in fel si chip amestecul, participare la (din) imita (mimesis) socraticii a fi-ul inseamna physis (natura si devenire) presocraticii a fi-ul este ceva care devine etern nu depasesc acest a fi ca naturaTEMA: Cum Platon depaseste acest a fi fara a face apel la physis intervine orizontul mistic al intelegerii: ousia = altceva decat natura aporia ultima a primei parti a dialogului Parmenide Platon: aceasta lume sensibila este o copie a lumii inteligibile pot vorbi despre LS in raport cu LI fara sa ma contrazic dialogul Sofistul nu mai foloseste IDEA/EIDOS = refuz sa spun ca a fi este in miscare sau miscarea (ca physis) sau ca este o stare cap VI-VII din Republica nu este platonismul, este o ipoteza pe care o abandoneaza in Sofistul trece de la aceasta critica a participarii in Parmenides la propunerea ideii de gen in Sofistul dar nu in sensul de general pastreaza aceleasi calitati pe care le are IDEA ele sunt 5 el vb despre iesirea dintr-o dificultate si atat nu vreau sa identific a fi-ul nici cu miscarea nici cu repaosul miscarea este ceva, repaosul ceva, a fi-ul altceva trebuie sa admit miscarea si repaosul ca pe un a fi dar altul si atunci mai trebuie doua IDEAI: le spun tot gen identicul si diferitul miscare, repaos, identic, diferit participa la fiinta, dar mai mult, ca sa fie ceea ce sunt trebuie sa participe la ceea ce sunt adica la identitate s-a depasit limbajul ca o copie a lumii sensibile impletirea aceasta a genurilor supreme da nastere la limbajCa atare, nu mai este un filosof al naturii dar nici platonician zice ca separatia aceea nu-l ajuta sa inteleaga lumea sensibilaPlaton este identificabil doar cu dialogul Parmenides critica acesta este platonismul, de fapt un antiplatonism trecerea de la UNU la MULTIPLU ma intereseaza trecerea, dar nu pot s-o explic decat in cheie mistica de aceea si neoplatonismul a devenit o religie Proclos a si scris o teologie platoniciana depaseste unitatea ontologica dintre inteligibil si fiinta o sparge, introduce henadele nu sunt UNU, nu sunt de natura sensibila, dar fac legatura intreOmul din aceasta perspectiva: singura fiinta care se poate numi om = aceea care reflecteaza