FILOSOFIA MENTALULUI

4
FILOSOFIA MENTALULUI Problema existenţei decorporalizate Decorporalizare înseamnă posibilitatea existenţei în afara corpului a cuiva care, anterior, a avut un corp. O modalitate de a privi existenţa decorporalizată este prin prisma vieţii după moarte. Pentru majoritatea oamenilor, teama de moarte se traduce prin 17517q1610r teama de distrugere totală. Creştinismul şi problema supravieţuirii În concepţia creştină, moartea nu anihilează. Temeiul credinţei în viaţa veşnică este faptul că persoana şi corpul său pot fi separate; o dată ce sunt separate, persoana poate supravieţui fără corp şi fără vreo întrupare materială de un fel sau altul. Moartea corpului nu înseamnă distrugerea persoanei, căci Dumnezeu face ca persoana să nu se distrugă după moartea corporală. Există două condiţii care privesc existenţa decorporalizată: 1. Condiţia identităţii: întrucît persoana supravieţuieşte, ceea ce face ca o persoană să fie ceea ce este, adică identitatea sa personală, trebuie să se regăsească după moarte. Conform acestei condiţii, supravieţuirea a ceva neidentic cu mine nu poate conta drept supravieţuirea mea. 2. Condiţia recunoaşterii: trebuie să existe recunoaşterea (conştientizarea) supravieţuirii. Această conştientizare poate fi asigurată de conştiinţa a ceea ce eşti sau ai fost şi de prezenţa amintirilor despre viaţa pre-mortem. În creştinism, condiţia identităţii şi cea a recunoaşterii sunt interconectate. Condiţia recunoaşterii constă în aceea că viaţa pre-mortem şi viaţa post-mortem sunt legate prin memoria şi conştiinţa de sine a persoanei. Aşadar, mintea persoanei trebuie să supravieţuiască. Mai rezultă că, în concepţia creştină, identitatea personală este egală cu mintea (ceea ce face ca eu să fiu eu este mintea mea), care include memoria şi conştiinţa de sine. Supravieţuirea post- mortem este esenţialmente o supravieţuire psihică.

description

pag.30

Transcript of FILOSOFIA MENTALULUI

FILOSOFIA MENTALULUI

FILOSOFIA MENTALULUIProblema existenei decorporalizateDecorporalizare nseamn posibilitatea existenei n afara corpului a cuiva care, anterior, a avut un corp. O modalitate de a privi existena decorporalizat este prin prisma vieii dup moarte. Pentru majoritatea oamenilor, teama de moarte se traduce prin 17517q1610r teama de distrugere total.Cretinismul i problema supravieuiriin concepia cretin, moartea nu anihileaz. Temeiul credinei n viaa venic este faptul c persoana i corpul su pot fi separate; o dat ce sunt separate, persoana poate supravieui fr corp i fr vreo ntrupare material de un fel sau altul. Moartea corpului nu nseamn distrugerea persoanei, cci Dumnezeu face ca persoana s nu se distrug dup moartea corporal.Exist dou condiii care privesc existena decorporalizat:1. Condiia identitii: ntruct persoana supravieuiete, ceea ce face ca o persoan s fie ceea ce este, adic identitatea sa personal, trebuie s se regseasc dup moarte.Conform acestei condiii, supravieuirea a ceva neidentic cu mine nu poate conta drept supravieuirea mea.2. Condiia recunoaterii: trebuie s existe recunoaterea (contientizarea) supravieuirii. Aceast contientizare poate fi asigurat de contiina a ceea ce eti sau ai fost i de prezena amintirilor despre viaa pre-mortem.n cretinism, condiia identitii i cea a recunoaterii sunt interconectate. Condiia recunoaterii const n aceea c viaa pre-mortem i viaa post-mortem sunt legate prin memoria i contiina de sine a persoanei.Aadar, mintea persoanei trebuie s supravieuiasc. Mai rezult c, n concepia cretin, identitatea personal este egal cu mintea (ceea ce face ca eu s fiu eu este mintea mea), care include memoria i contiina de sine. Supravieuirea post-mortem este esenialmente o supravieuire psihic.n teologie exist dou abordri principale. n una dintre ele se face distincie ntre persoana complet (minte plus corp) i persoana incomplet (minte); n existena decorporalizat nu ai mini, picioare, simuri etc. A doua abordare consider persoana n termeni exclusiv spirituali; corpul uman nu este necesar nici mcar pre-mortem.n orice abordare cretin, supravieuirea dureaz pn n ziua Judecii de Apoi.Descartes - dualismul substanial (dualismul cartezian):Esena obiectelor materiale, fizicale este ntinderea n spaiu (el le numete res extensa, adic lucruri cu ntindere). Mintea i experienele contiente sunt substane care nu sunt ntinse n spaiu n spaiu, iar esena lor este gndirea (rex cogitans).n "Discurs asupra metodei", Descartes spune: "Eul, adic mintea...". Argumentele lui sunt totui vulnerabile.Trsturi comune pentru near-death experiences (NDE)1. S-a simit prsindu-i corpul i existnd n afara lui.2. S-a simit "vzndu-i" propriul corp.3. A simit c se poate mica n mediul fizical din preajma corpului.4. S-a simit ajungnd ntr-un mediu despre care a spus c este "o alt lume" dect cea fizical i apoi s-a simit ca ntorcndu-se din acea lume n corpul su.Ipoteze sceptice cu privire la NDE1. Ipoteza proieciilor psihicen istoria psihologiei au existat numeroase interpretri "antipatice" la adresa experienelor religioase. Freud considera fenomenele religioase drept proiecii ale unor procese psihice, cu sursa n dorina imperioas de a ne menine ntr-o copilrie perpetu n care cineva s ne apere fr greeal.Ipoteza: Experienele vieii de dup moarte pot fi explicate ca proiecii de tip freudian, alimentate de sperana iluzorie n supravieuire i declanate de experiene traumatice (de exemplu interveniile chirurgicale).Aceast ipotez nu "ine"; poate explica unele cazuri, dar nu pe toate, deoarece nu toi cei care au avut NDE au manifestat sperane sau temeri fa de moarte; NDE au avut i unii agnostici.2. Ipoteza fizicalPotrivit acestei ipoteze, experiena vieii de dup moarte poate fi explicat n termenii condiiilor fizicale ale subiectului traumatizat, ca o form de delir cauzat de supra-medicaie sau de privarea de oxigen.Nici aceast ipotez nu "ine", deoarece au existat multe cazuri n care subiectului nu i s-au administrat medicamente i nici nu a fost spitalizat. Ct despre privarea de oxigen, nici aceast situaie nu este valabil pentru toate cazurile. n plus, studiile clinice au artat c aceasta l face pe subiect iritabil, amnezic, anxios, chiar poate delira, iar toate acestea sunt simptome foarte departe de euforia, de fericirea raportate n descrierile NDE.Ipoteze binevoitoareUnii subieci furnizeaz informaii despre mediul fizical din jurul lor pe care nu le-ar fi putut dobndi aflndu-se n corp. De asemenea, unii relateaz ntlniri n "cealalt lume" cu persoane despre care nu tiau c au murit, dar care muriser ntr-adevr.Ipoteza:Oamenii din diferite culturi (diferite religii) au avut realmente experiena vieii de dup moarte i a existenei decorporalizate, dar descrierile acestora sunt puternic influenate de fondul religios, de educaia, de credinele persoanei respective.Info: Bibliografie facultativSensul tragic al vieii, de Miguel de UnamunoO confesiune, de Lev TolstoiVia dup via, de Raymond MoodyRecollection of death: a clinical investigation, de Michael Sabam