Filigranul(marca de apa). Suporturile de scriere in spatiul Romanesc

Elaborat: Nedelcev CristinaVerificat: Cazac Viorica

Filigranul• Filigranul reprezintă o figură din sîrmă, cusută pe

sită – suport a formei de fabricare a hîrtiei.• Imaginea ei apare pe coala de hîrtie și se observă

într-un ton mai luminos, cînd este expusă la soare• De asemenea avem noțiunea de Contramarcă, ce

reprezintă un filigran complentar, fixat de regulă în colțul de jos sau în centrul uneia din cele 2 jumătăți ale sitei. Contramarca este alcătuită de regulă din inițiale unite, reprezentînd numele proprietarului morii de hîrtie, al meșterului sau a locului unde se află fabrica.

•Uneori, contramarca este redată printr-o imagine simbolică, cum este de exemplul vulpea, semnul lui Johann Fucs, coproprietarul morii de hîrtie din Brașov

Importanța Filigranului

•Filigranul constituie un element hotărîtor în datarea, localizarea și verificarea autenticității unui text. Pe baza lui se poate stabili proveniența și circulația hîrtiei.

•De asemenea este foarte util în cazul cînd lucrările reprezintă niște unicate fragmetare, ușor recunoscute cu ajutorul filigranelor

Din istorie:• Filigranul este ceea ce reprezintă marca pentru porțelanuri,

arme , orfeverărie etc. Cele mai vechi filigrane păstrate se găsesc pe o hîrtie fabricată în 1282, în Italia și constau din cruci și cercuri simple. În secolul al XIV-lea filigranul s-a răspîndit aproape în întreaga Europă, într-o mare varietate de modele și imagini. La început vechile filigrane reproduceau doar numele fabricantului de hîrtie. Mai tîrziu și-au extins sfera la numele locului de fabricare și la anul de producție. Cele mai frecvente desene înfățișau simboluri heraldiceși religioase sau motive ornamentale zoomorfe și florale.

• Inițial, filgranul era plasat la întîmplare în forma de hîrtie. Treptat însă și-a fixat un loc, de regulă în centrul uneia din cele două coli de hîrtie. Poziția filigranului putea fi astfel un indice de format pentu vechile manuscrise

Filigranologie• Studiul filigranelor a creat o nouă știință

numită filigranologie, apărută ca știință de sine stătătoare la sfîrșitul secolului al XIX-lea, antrenînd și în zilele noastre specialiști reputați pe plan mondial. Printre cei mai de seamă se enumără elvețianul Moyse Briquet.

• În spațiul românesc , un precursor al filigranologiei a fost B.P. Hașdeu, care a inclus 32 documente vechi românești, împreună cu reproducerea acetora în primul volum din Cuvinte den Bătrâni , București, 1878

Suporturile scrierii în spațiu românesc

•În atichitate s-au folosit suporturile deja cunoscute:

•Piatra •Marmura•Bronzul•Ceramica•Lemnul

Pergamentul• In Evul Mediu, alături de lemn, cel mai des folosit material a

fost pergamentul, care era folosit pentru scrierea hrisoavelor, a actelor de prioprietate si a cărților cu caracter religios.

• Atelierele din Brașov, Sibiu, Cluj sau Bistrița, produceau pergament încă prin secolul al XV-lea. Calitatea pergamentului, mai slab la început(rigit și tare), se îmbunătățește cu timpul, ajungînd la o calitate cu adevărat superioară în sec al XVI-lea.

• În Transilvania sunt consemnate două tipuri de pergament:▫ Tipul sudic, de proviență italiană, preparat din piele de capră

sau oaie, lustruit numai pe partea interioară a pielii ▫ Tipul nordic, teutonic, prelucrat pe ambele fețe

• În Țara Românească și Moldova se foloseau mai ales două feluri de pergament▫Primul, prost lucrat, adeseori cu locuri unde

cerneala nu prindea, cu găuri rotunde sau ovale, cu tăieturi și suprafață inegală, atestînd din plin neîndemînatica folosire a cuțitului răzuitor.

▫Al doilea era bine lucrat, uneori subțire, ca o foiță de hîrtie și catifelat, de tipul velin.

Un astfel de pergament velin ni-l oferă hrisovul lui Vladislav I (1367-1377) destinat Mănăstirii VodițaO altă operă este Evanghelia lui Ștefam cel Mare(1457-1504)

Hîrtia•Treptat hîrtia își face apariția în spațiul

românesc, la început achiziționată din import, apoi fabricat aici. Din documentele descoperite pînă în prezent, reiese că, pînă în anul 1458, toate actele și privilegiile de proprietate s-au scris exclusiv pe pergament. Începînd de la această dată, pergamentul alternează cu hîrtia, astfel încît, pe vremea lui Radu cel Mare (1496-1508), constatăm că hîrtia devine suportul de bază pentru scriere.

Documente pe hîtie

•Cel mai vechi document scris pe hîrtie s-a păstrat în arhiva Capitalului din Alba-Iulia și datează din anii 1328 – 1330

•Cel mai vechi document pe hîrtie, emis în districtul Brașovului datează în 1335

•Cel dintîi hrisov scris pe hîrtie, care s-a păstrat în Țara Românească a fost emis e Mircea cel Bătrîn în 1406, iar din Moldova – în vremea lui alexandru cel Bun()1427

•Prima moară de hîrtie de pe teritoriul de azi al României a fost inființată la Brașov în anul 1546, la inițiativa marelui umanist Johannes Honterus, pe cheltuiala lui Johann Fucs și Johann Benkner. Scopul înființării era – asigurarea necesarului de hîrtie pentru Transilvania, Moldova și Țara Românească