F i l i BELETRISTICA Ese de dóua-ori la luna, adeea in 1. si 15.

c. v. in fovmatu de o cóla si jumetate.

Manuscriptele si banii de prenumeratiune sunt a se îndrepta la Redactiunea jurna­

lului : Strad'a poştei vechie Nr. 1.

Nr. 8.

PEST'A 15 27. APR1L1D. Amilii III. 1865.

Pretiulu de Prenumeratiune : pentru Mo-nnrehi'a Austriaca la unu anu intregu 5 f. la jumetate de anu 2 f. 50 xr. pentru fioma-

: ni'a si Strainetate la unu anu intregu 7 f. la •! jumetate de anu 3 f. 50 xr. Prenumera­

tiune la trei lune nu se primesee.

C Ă U T A R E A M I R E L U I .

9 <5

andu a vieţii dulce flore Infloresce mai pomposu,

Candu prin j une inimiore Ca o radia, ardietore

Curge semtiulu amorosu ;

Candu o voce tăinuita Astu-felu linu sioptesce 'n s î n u !

„Du-te vi rgina 'nflorita Colo'n valea 'rabalsamita

Si-ti alege-unu candîdu c r inu ;

Pr inde 'n sboru a ta dorire, Alu teu visu in t raur i tu ,

Si cu magica 'mplet îre D'in a roseloru iubire

Curma sborulu seu r a p i t u —

O virgina suava, blânda Pes te mana se 'nclinâ

Si d'in inim'a-i p lăpânda Cinsa 'n flama consumanda

Astu-felu tainicu ea ofta :

„Cin' va fi acea fiintia, Alu meu mire dest inata

Cui se juru e te rnu credîntia, Cui se 'nclinu a mea dorintia

L a altariulu profumatu ?

Ah ! si cine-mi spune, cine, Cine-mi pote a ra ta ,

A Iui chipu, a lui lumine ? . . . O ! dar ' vanu e pent ru mine . . .

Indesier tu dorinti 'a m e a !

Dar ' nu, totu-si este-o cale, U n d e chipulu seu doritu,

Unde umbr 'a formei sale Pare 'n radie m a t î n a l e . . .

Potu se" vedu alu meu ursî tu.

O ! voi visuri auri te , Fiii blândei Aurori ,

Ce d'in aripi balsamite Scuturaţ i plăceri iubite

Pes te triştii mori tor i !

Voi ca inimi abătute , Suflete ce-amaru se str ingu,

P e carâr i necunoscute D ' amaran tu , de flori tiesute,

Le rapit i in magicu cr ingu, —

L e 'mbetat i de fericire, De totu farmeculu dîvinu ;

Le-a ra ta t i in s t rălucire To tu ce nasee-a lor dorire,

To tu ce-aprinde a lor s î nu !

A h ! descindeti si la mine D e pe plaiulu infloritu,

Si in tainice lumine Aratat i-mi, visuri, cine

Cine este-alu meu urs î tu !"

Astu-felu dice roga tóre , Doru lu arde 'n alu seu s î n u ;

E r o baba vrajitóre Ce s ta tus ' ascultatóre

Astu-felu dice ca te l inu :

„O ! copila multu nebuna, Credi tu 'n visulu mincinosu?

Credi câ vine elu sè-ti spună, Sè-ti presente, sè-ti espuna

P e urs î tu lu teu doiosu?

Nu-i decâtu o nălucire De profumu, eteru si ventu,

Or i -ce 'v isu de fericire, De piaceri séu de măr i re

Séu de doru p 'acestu pamentu .

Vin' la min' copila blanda, Vin' si-asculta suatulu meu,

Caci elu dorulu o sè-ti prindă, Si-o sé vedi ca 'ntr 'o oglinda

Splendida urs î tulu teu.

Nóptea candu prin c e n u r i sbóra P r in seninu si pintre nuori

L u n ' a pal ida usióra, Si 'mpregiuru-i se 'nfasióra

Vercolacii piscatori ; —

Candu tăcerea d'in mormentur i Se revérsa pe campii,

Candu dormu duse ori-ce ventur i , Chiaru a grierului cantur i ,

Candu pă ru morti cu toti cei vii

Du- te colo'n acea vale U n d e t rei cài se crucescu,

Unde 'n drumurile sale Abătu ţ i de lunga cale

Caletorii se 'ntelnescu, —

Sifdescultia, desplet i ta , Si descinsa, fluturanda,

Ca o sfarla resucita D e trei ori in g iuru te-agita

Aste vorbe m u r m u r a n d u :

T u ce scoli de prin mormentur i P e cei carii nu mai s u n t u ;

T u ce-aduci pe negre ventur i , D'in straine lungi pamentur i

P e cin' vrei prin unu cuventu ;

T u ce 'mbraci sórele 'n sânge Si cobori lun 'a d'in c e r u ;

T u ce faci petri le-a plânge, Nuorii 'n ceruri a se s t r inge,

Stelele-a pali 'n e t e r u ;

Ada-mi ah ! acea fiintia Si-mi a ra t ' alu meu urs î tu ,

Cui am eu sé j u r u credînt ia , Sè-i inclinu a mea dorint ia

I n a l tarulu infloritu."

Astu-felu bab 'a vraj i tóre

Dice virginei ridiendu,

Si se duce t è r a t ó r e ;

E r ' virgin 'a doritóre

E a r emane medî tandu .

A. Densusianu.

(Va wmà).

A N I T I ' A. — Novela originala. •

Badea Mitru, unu omu avutu si prin urmare cu v^dia d'in satulu B a l a u r u , avea — p e l a n g a alte bunetâti pamentesci, — o f^ta frumosa, carea nu avea pareche nici in siepte sate. Si fiindu den-sulu avutu, £ra f^ta sa frumosa, urma si elu mul­tora altor'a in planulu de a se mari cu ori-ce pretiu. Densulu nu voia adecă nici mai multu nici mai putinu decâtu se faca d6mna d'in copil'a sa ; câci acum mai alesu domni'a e in moda si dupa acest'a stare se batu cei mai mulţi membrii d'in societatea romana. Altu-cum caută se marturisîmu, cumca planulu acest'a a lui badea Mitru nu era reu, nici demnu de condemnatu, numai daca i-ar fiplesnitu mai nainte prin capu, ca asia se fi potutu îndrepta tota crescerea copilei sale conformu cerintieloru stârii, pentru carea o dest ina; — dar' dauna, pe badea Mitru numai atunci veni m a n i ' a innaltiarei, candu Aniti'a — acest'a era numele copilei, — vediuse deja a siese spre diecea ora natur'a reintenerindu; si scăderea acest'a a planu­lui seu o recunoscu si densulu, insa se mangaiâ cu zestrele însemnate a copilei sale, cari joca pre totu-undene rolulu celu mai insemnatu.

Badea Mitru afiâ cu cale a nu impartasi nimenui planulu acest'a; pentru aceea nu e lucru de mirare, daca frumos'a Anitia nesciindu nimicu despre calcululu sboratoriu in ceriu a tatălui seu, afiâ a fi forte naturalu, cumca daca vine unu june placutu si 'si spune amorea câtra o copila, acest'a inca i spune, câ i place de e lu; asia dara si dens'a i spuse lui Ilie, feciorului unui juratu totu d'in satulu numitu, cumca cu densulu i place mai bine a jocâ la j o c u ; eVa Ilie inca avu cu multu mai agera minte, decâtu se nu pricepa intielesulu ade-veratu a vorbeloru Anitiei.

Se scie de comunii, cumca nu este pe pamentu mai mare fericire, decâtu iubirea curata si înfo­cata a duoru inime create un'a pentru alt'a; pentru aceea Aniti'a inca erâ fericita si îndestulata cu sortea sa.

Candu conveniâ dens'a cu Ilie, totu deun'a i ardeau fetiele, si fiindu câ pe sate tocmai asia se intereseza omenii unulu de altulu casi pelaorasie , — nu trecură multe Dominece, pana ce se si lati faim'a prin satu, cumca Aniti'a iubesce pre I l i e ; — apoi ce se latiesce prin satu, o aude totu omulu

c) care numai locuesce in acelu satu, si de 6rece

§2v£Vd .

badea Mitru inca locuia in B a l a u r u , potemu gaci fâra multa truda, cumca vestea acăst'a si densulu o audi.

Ni potemu intîpui, câtu de binevenita fu faim'a acest'a pentru badea Mitru cu planurile sale, care acuma numai sosirea cutarui candîdatu la domnia mai asceptâ, ca se si-le realiseze.

Pentru aceea nici nu intardiâ a luâ la între­bare pre Aniti'a pentru decisiunea conceputa senguru in inim'a densei, fâra a chiarnâ la consul- \ tare pre părintele seu, care — dupa cum cugeta ! badea Mitru — are dreptulu eschisivu de a dîs-pune cu man'a copilei sale, in favorea mirelui alesu de densulu.

Superarea, de carea avu badea Mitru parte in urm'a nerespectârii formalitatei prescrise de lege, 'lu facil maniosu pana la furia, s ichiamandu fet'a innainte, astu-feliu striga pe ea :

— Dar' tu făta netrebnica, cum cutediasi a-ti alege de dragutiu pre Ilie, fâra a cere invoirea m e a ? Apoi esci nebuna d6ra, de cugeti cumca tu, f^t'a omului celui mai avutu d'in Balauru, vei fi orecandu soţia unui netrebnicu, cum e prunculu lui Tomescu?

— Nu-e densulu netrebnicu; — suspina serman'a Anitia plangandu.

— Ba, e netrebnicu pentru tîne, pentruca tu esci feta avuta, era elu e unu sarantocu, si eu nu voiescu se dau avuti'a mea la unu n imene! — grai badea Mitru amblandu ici colo prin chilia.

— Se scii Anitia, cumca eu voiescu se facu d'in t îne domna; pentru aceea dara se nu cutezi a mai amblâ Dominec'a la jocu, nici se mai stai in vorba cu strengariulu acel'a de I l i e ! — Er' tu muiere, se grigesci de dens'a, se nu merga nicairi de acasă fâra de scirea mea si fâra de a o petrece tu ! — disa badea Mitru cil o v6ce dîctatorica câtra muierea sa, apoi se duse se vdda de lucrulu seu.

^- Mancâ-te-ar foculu domnia, câ mie nu-mi aduci nici o bucuria! — suspina Aniti'a totu intr' un'a lacrimandu.

Insa inzadaru lacrima; câci nimene nu o man­gaiâ d'intre ai sei, fiindu câ to t i voiau se fie d6mna, era nu muiere unui tieranu si mai fâra vedia.

* * L a câte-va dile dupa scen'a familiara amin­

tita mai susu, sosî acasă domnisiorulu Petru, fiulup

9

notariului comunalu. Irnpregiurarea acést'a, luan-du-o sub privintia senguràteca, nimene nu o ar af làaf i in vr'o legatura càtu de mica cu persemele despre cari tratâmu ; insa indata ce vom revoca planurile de mărire a lui badea Mitru, vom fi sìliti se ne interesâmu de sosirea domnisiorului Petru, cu atâtu mai vertosu ; «aci sènguru elu ni se presenta de unu candîdatu la domnia.

E fòrte naturalii, câ omulu dedatu a locui in orasiu nu se potè familiarisà in graba cu viéti'a monotona de prin sate ; pentruca unu satu e patri'a liniscei, unde sgomotulu lumei numai asià pe de afurisiu intra ca èra se dispară instrainatu. Satele sunt tăcute si ver'a si iérn'a, — unu feliu

; de sgomotu numai candu vinu turmele de vite se mai arata si pe acolo in dilele de comunu d'in septemana, si sgomotulu acest'a, in a carui urdire vitieii sbieratori au celu mai mare meritu, — de abuna sém'a nu e in stare, se petréca pre unu omu orasianu, cum era si domnisiorulu Petru.

Si de minune ! domnisiorulu Petru totu-deun'a era afara la strada, de câte ori treceau vitieii sér'a pe langa cas'a loru. O pasiune ciudata ! vor eschiamà unii d'in stimaţii cetitori. — U n u iubitoriu alu zoologiei! vor striga profesorii. — U n u economu de mari sperantie ! vor dice in fine cei'a-l-alti.

Ca sè satîsfâcemu curiosetatea sternita prin contemplatiunile turmei de vitiei d'in partea domni­siorului Petru, sè ne apropiâmu nitielu de densulu si sè fimu cu atenţiune la monologulu, ce ' lut ieneà domni'a sa de câte ori iesiâ la strada cu ocasiunea venirei vietieiloru, si care era a-di dîctatu de unu sentiu de piacere, mane potè dîctatu de unu sentiu de dispiacere.

Si ca sè nu ne ostenimu prea tare, sS ocupâmu locu pe lâviti'a dela strada, pe carea siede si domnisiorulu Petru, aruncandu nouri de fumu d'in pip'a-i turcésca. Dupa aceste sè privimu intr'acolo, in catran privesce dsiorulu Petru, — insa numai asià nevediuti, farà a fi óre cum observa ţ i . . .

— E lucru constatatu, cumca româncele nòstre suntu fòrte frumóse ; si intru adeveru si vediui pana acuma destule fete frumóse d'in satulu nostru ; insa totu-si nici un'a, carea m'ar fi scosu d'in linisce bàremu pe unu m o m e n t u . . . Ei, en cauta numai câtu-su de curatu imbracate! Si câtu de frumóse suntu mâneeele dela cămeşile loru, — cum le sciu impestritià de proportiunatu cufiru venetu, gàlbenu si rosiu ! ? Apoi, câtu suntu de cochete ? . . .

Asia se îmbărbăta domnisiorulu Petru pre s îne

SfrS^ :

ensu-si ,s î l indu-se intre aceste a arunca nescefumuri grase, ce păreau câ voiescu a rivalisâ in mărime cu pulverea scormonită de vitieii, ce se apropiau. —

— No, se vedemu ave-vom asta-di parte de ce-va surprindere neasceptata ? . . . Ei, ce dracu, — eschiamâ densulu atintîndu-si ochii spre unu puntu, — sum desceptu, au numai v isezu? Ba, e"ca pip'a-mi arde, trebue se fiu d e s c e p t u . . . si totu-si trebue se v i sezu!

— N u e cu potîntia, ea se fie o tieranca simpla ? unu angeru, ce te nebunesce cu frumseti'a s a ! — eschiamâ domnisiorulu Petru scapandu-si pip'a d'in gura.

Pana ce domnisiorulu Petru 'si redîcâ pip'a dela pamentu, Aniti'a sosî langa densulu si 'lu saluta trecandu pe d'innaintea lui.

— Vai, ce v6ce angerdsea, ce lumina curata in ochii ei, ce surisu dulce pe busele ei, si in fine ce fatia rapit6re ! ? Ah, vai de mine si de l iniscea m e a ! — — — Eca-me, par' câ orbiiu, par' câ asurdiiu, nu vedu nici n'audu n imicu; tote mi se păru intunecate, numai ea apare si mai chiara si si mai rapi tore . . . pace buna de mine! ?

Atât'a grai domnisiorulu Petru, apoi se lasâ ostenitu pe lâvitia, 'si puse capulu in mana s i . . . si incepu a suspină.

— Mai bine se nu o fi vediutu; ah, ce neno­rocire, ce nenoricire ; sângele 'mi ferbe clocotîndu, in preptu-mi arde unu vulcanu, ce me ras îpesce! — — — Se mergu, câ-mi perdu m i n t e a . . . si totu-si mane trebue se o r e v e d u ! . . .

Insa Aniti'a in diu'a urmatore nu ven i ; zadâr-nicu aştepta domnisiorulu Petru pana in nopte, candu nu mai era nici unu vit ielu ratacitu; câci dens'a nu veni.

— E a e cu buna sem'a fdt'a cutarui omu avutu d'in satu, si părinţii densei o cru t ia . . . ieri numai d'in intemplare veni pe a ic i !? Dar' ast'a nu-mi este mie destulu, voiu întreba se sciu, cine si a cui e dens'a; câci eu moru, daca nu o mai vedu. . . Ah, ah, o ora numai in bratiele ei si apoi . . . apoi se moru! ? . . .

Graindu aceste intra in casa, mahnitu si superatu.

Insa pentru aceea nu trecea nici o sera, carea se nu o petr^ca afara l a strada, cu ochii purure intr'acolo atintîti de unde vediîi atunci pre Aniti'a venindu, — pip'a densului inca pareâ câ sentiesce dorerea si superarea domnului seu, fiindu câ numai a rare ori lasâ câta unu fumu d'in sînulu negritu alu seu. Si Aniti'a, pe langa t6te stramutârile casiunate in domnisioru si in pipa, nu mai \en\.^

: « r ^ g g

— 89

— Acuma nu-mi remane al fa , decâtu se sciricescu, cine e dens 'a . . . si apoi se mergu se o eercetezu

Si intru adeveru, in diu'a urmatore intrebâ pre plaiasiulu comunei, se-i spună, care e f4t'a cea mai £rum6sa d'in satu?

„Ei, domnisiorule/ ' respunse- plaiasiulu, — „daca n'asi sci, câ de siepte ani nu mai venisi pe la noi, asi ride de DTa, pentruca nu sci despre Aniti'a lui badea Mitru nimicu!"

Domnisiorului Petru n u - i trebui alta, acum sciă cine si a cui e dens'a, nu mai remane alta decâtu a cerceta pre badea Mitru seu dicandu mai bine pre Aniti'a.

Astu- fe l iu p6te pati unu june de 17. ani, daca stâ in calea vit iei loru! N u numai câ 'si perde liniscea, ci inca si voi'a de a pipa!

Badea Mitru siedeâ pe lâviti'a dinnaintea casei sale.

Ca se ni fâcemu idea despre bunăstarea lui atâtu corporala, câtu si suflet^sca, afludestulu a amintî, cumca densulu erâ pe atunci unu omit bine nutritu, ce se vedea mai alesu d'in rotundimea acelei parti a trupului, unde organele mistuirei 'si implinescu funcţiunile sale .

D'in fatia lui poteâ se cit^sca ori-cine o îndes­tulare completa cu curgerea lucruriloru lumesci ; eră altu-cum omu bunu, cum numai p6te se fie unu omu, care p6te face reu si fâra voi'a sa.

Caracterisandu-lu si d'in privintie politîce, potemu dice fâra frica, cumca densulu se tienea de partîd'a c o n s e r v a t î v i l o r u , incâtu priviă adecă avuti'a si starea corporala a sa; incâtu insa ca părinte, densulu eră p r o g r e s î s t u ; câci dupa cum vediuramu densulu voia- se innaltie pre copil'a sa la starea domnesca.

Ecuil ibriulu intre aceste d6ua colori politîce, eră cliiamata a-lu mantiene pip'a, in carea nu ardea nici candu tabacu nefertu, ci trafica de cea ordinara.

Badea Mitru tocmai eră se-si umpla de a d6ua 6r'a pip'a sa, candu spre mirarea si măgul i ­rea sa cea mai mare, vediii pre unu teneru imbra-catu domnesce tienendu calea dreptu spre elu.

— Dumnedieu te-aduse, domnisiorule Petre, — dise badea Mitru intîndiendu man'a tenerului.

— Deie Dumnedieu bine, bade Mitre, — respunsa aeest'a stringandu man'a tieranului.

— Dar' cum de mai venisi pela noi ? Dar' cum crescusi de siepte ani incoee; esci mai omu depî inu; — a c u m a credu eâ vei remane multu tempu la noi ?

—- Ba-e pace bade Mitre, mai multu o luna si jumetate, apoi me ducu intr' altu orasiu la scola, şi nu mai vinu pana peste patru ani dupa ce voiu fi g a f a cu tote.

— Ei, dar' placa in casa se mai vorbimu aco lo ! — disa badea Mitru calculandu innainte la surprinderea, ce Aniti'a o va casiună domni­siorului Petru cu frumseti'a sa.

Intre aceste Aniti'a siedeâ la fere"sta si cosea ; dar' candu vediu dens'a pre tatalu seu venindu in societatea unui domnisiorn sdravanasiu — sari iute depe scaunu si eră se i£sa d'in casa, decum-va nu intră tatalu seu cu 6spe cu totu.

Aniti'a respunse cu sfiel'a indatenata salutarii junelui domnisioru, care a l tu-cum inca o saluta destulu de confusu. Numai pe de afurisiulu căutau unulu câtra altulu, rosindu amendoi de câte ori conveniau privirile loru.

In fine badea Mitru curma tăcerea si cu o fatia voiosa grai câtra copil'a s a :

— N o Aniti'a mea, cunosci tu pre domnisio-rulu aeest'a ? Este câ nu 'lu cunosci!

— L'am vediutu odată, mai a-l-alta ieri! — respunse Aniti'a rosindu; insa de cunoscutu nu-lu cunoscu.

— Apoi vedi, densulu e feciorulu notariului nostu. Altu-cum nici o mirare, câ nu-lu cunosci; pentruca acuma 'su siepte ani si tu^erai mica si omulu se strămuta intr' unu tempu asia de lungu.

— Zeu, omulu se strămuta, — luâ vorb'a dsiorulu Petru, — vedi bade Mitre, eu inca n'am sciutu a cui e fet'a acea frumosa, pre carea o vediui mai a-l-alta ieri si carea nu eră a l f a decâtu Aniti'a. 'Ti spunu pe omenia bade Mitre — urma densulu mai departe, — câ feta mai frumosa nu mai vediui in vi^ti'a m e a !

— Dara nu, dara nu domnisiorule, — res­punse badea Mitru, — cum se nu fi vediutu D T a p'acolo pela orasiele acele. Voiesci numai se o laudi, s£u nu vorbesci d'in inima.

— Acuma bade, ori credi ori nu credi, dar' eu 'ti spunu, câ feHa frumosa casi Aniti'a n'am mai ved iutu!

(Va urină).

. 1

A d m i r a l u l u L e v a c h e r . — Novela.

(Incheiare).

un'a d'intre nâi , pe carea se aflà Sîmonu, pat îmi naufragiu in urmarea ventului potèrnicu de nordvestu ?"

„Multiamita Domnului , ecuipagiulu in t regu afara de unu omu se potù t iene de ta lp 'a naiei, si o corabióra (cuteru) de padi 'a maluri loru aduse in asecurant ia p re cei ce pa t îmi ra naufragiu ."

„Insa aceea totu-si nu se potù impedecà, ca in decursu de dóua dieci si pa t ru de óre sé nu mérga vestea, câ nai'a perì cu totu ce fu pe ea. Muierea lui Sîmonu, dupa care dens'a se mari ta d'in amóre, ' lu crediù p r e densulu innecatu E a era grea. In templa rea as t 'a o lovi cu o g reu ta te a tâ tu de infricosiata, in câtu in decursu de trei óre morì. Candu rentornâ Sîmonu, conveni cu con-dusulu funebralu a muierii sale. D'in diu'a aceea densulu nu mai potè aflà gustu de a mai t ra i ; nu e asià Simone ?"

Matrozulu clătina melancolicii d'in capu „Si candu eu cu putinu mai nainte de as t ' a , " u rma

Antoine mai depar te , „propusei sermanului Sîmonu pa r t î ' a acést 'a pe viétia pe mor te , a tunci rise pen t ru intei 'a data de siese lune incóce, sermanulu copilu ! — Ce se a t înge de mine, die Levacher , — decandu se innecara ambii mei copii in sierbitiulu DTale , — eu dicu tocmai casi Sîmonu : Nu e nici o frumsétia in viétia."

„Copiii sei," eschiamâ admiralulu pat runsu indata de o radia de lumina, sent indu câ spaim'a i se duplica. „Isuse, Ddieulu meu, suin perdutu ! densulu voiesce se-si resbune pent ru copii sei !"

„ In diu'a, in carea densii perirà, aşişderea ti-am disu, die Levache r : „Sorele nu apune spre b ine ; pana la resa-rirea lunei vom ave tempu reu, si draculu scie, ce va se dica tempulu celu reu in ecuinoctiu ! Ascul ta de mine die Levacher . si nu lasà nâile se purcéda . " L a ast 'a 'mi res-punsesi, câ sum o vita be t rana , unu fricosu be t r anu ; la demandarea DTale noi in t înseramu ventrelele si D T a scii,

„ In sa daca dens'a se va frange, nebunule nenoroci tu ," ice resul ta d'in ea ." str iga admiralulu ingrozindu-se, „atunci tu si S îmonuj „Antoine, eu 'ti voiu escrie o pensiune de 100. de tocmai asià ve veti innecà casi mine ." jtàleri, ca se te desdaunezu pentru pè rderea copiiloru tei,

„E i , si mai d e p a r t e ? " icari te-ar fi spriginitu in betranetiele ta le . "

„Amice, tempulu e in t ru adeveru prea reu pen t ru de a porni pe mare, — eu o recunoscu, da, o spunu cu tonu innaltu. Sê rentornâmu, — o, câtu de iute sê rentor-nâmu, te j u r u pentru ast 'a , iubite amice Antoine !"

„Acum dicî cât ra mine, jocandu rol 'a omului bunu : „Sê ren to rnâmu iubite pr ietene Antoine !" — pent ruca e vorb 'a , sê-ti rischezi pelea cu noi lao-l-al ta , — insa numai cu unu pa t ra r iu de óra mai nainte disesi câ t ra mine in tonulu celu mai duru : „Blastematule de Antoine, pentru ce n u - s u nâile pe afara ?" — Asia e, die Levacher ?"

„ N u avui dreptu, iubite Antoine, făcui mare nedrep­ta te ; — o recunoscu cu umilintia."

„ E prea t a rd iu . " — „Antoine, — dora totu-si nu voiesci se r iosuca sê-mi

dau viéti 'a ?" „Nu voiai D T a sê ne sîlesci a ni pa ras i a nost ra ,

pen t ruca D T a tieni in mana panea nòs t ra si cea a fami-lieloru nòstre ?"

„Dar ' câ eu ti-o repetiescu, bunule, iubite, b r ave Antoine, — am fostu nedreptu , de o mie de ori nedrep tu ; nici candu, o nici candu nu-ti voiu mai demanda, sê faci sê purcéda nâile, numai dupa ce-mi vei dice tu : „Ele potu purcede fâra periclu pent ru matroz i , " — 'ti dau parol 'a pe ast 'a, parol 'a cea mai santa , bunule Antoine, betranulu meu lupu marinu, — ast 'a va fi o lectiune buna pent ru mine, — no du-te, — 'ti j u r u pe ast 'a, — si in fine aceste tòte sunt numai nebunia, — cum vei fi tu si Sîmonu in s ta re a guverna nai 'a acést 'a, carea de comunu are unu ecuipamentu de pa t ru barba t i si de unu j u n e . "

„ D T a esci p rea bunu, de te temi de ostenéla pentru noi, die Levacher ; insa liniscesce-te ; manier 'a nòs t ra nu va fi nici lunga nici ingreunatóre ; candu vom fi afara d'in scutél'a iezaturei , vom pune ventrelele „la ven tu" si apoi in numele Domnului, fie d'in naia, ceea ce pote sê fia."

,Insa, daca tu esci destulu de nebunu se voiesci a mori, eu me tienu cu a tâ tu mai multu de vie'tia; Sîmonu aşişderea. Nu e asia, bravulu meu Sîmonu, tu ensu-ti voiesci se traiesci si inca lungu t e m p u ? In aceea ai totu d r e p t u l u i

Tèneru lu matrozu facù cu capulu unu semnu 1 sermani nega t ivu . '

Pa t ronulu Antoine gra i câ t ra densulu : „Susu, tènerule, — enaréza dlui Levacher isto­

ria t a . " „Nu meri ta ostenél 'a," respunse ba rba tu lu tèneru ;

„mie-mi vine tocmai bine se moru, si ast 'a e to tulu ." „Atâ t ' a e totu ?" str iga admiralulu batendu-si dîntii

de spaima. „Atâ t ' a e totu ? Ei , ast'a-e de buna sém'a totu ce numa i " —

„Dle Levache r , " luâ Antoine cuventulu d'in n o u . . . „eu 'ti voiu enarà <m câ te-va cuvinte istori'a lui Sîmonu . . .

•4) D T a scii bine, câ in lun'a lui Aprile d'in anulu curinte

ns>-*

„ E u nu negutiatorescu cu mortea copiiloru m e i ; eu voiescu se te convingu prin propri 'a-ti esperiintia, câ ai fostu nedreptu , candu poftîsi, ca nâile D T a l e sâ purceda pe mare in noptea acest 'a, si cumca acest 'a fu unu jocu, pent ru a lasâ se se innece ca la vr 'o treidieci de matroz i

' „Antoine, dora tu me tieni pre mine de unu t î g ru ? Isuse, Ddieulu meu ! eu, unu t îg ru !"

„ A h ! ce-ti plesnesce prin capu dle Levacher , eu n'am asia idea rea despre D T a ; D T a iubesci soti'a si copiii DTa le , si decum-va 'ti e râ destinaţii, se capeţi unu monumentu, scrieau pe densulu :

U n u b a r b a t u b u i t a t a b u n ii, 1

nu

„ v ^ ^ ^ „ X N - ^ U ^ „ ^ n u , u n u

„ D T a n a i suci nici unei gaine g r u m a d i u l u ; D T a esci unu omu reu, nu, — insa D T a vorbesci pu ru re

numai in favórea DTa le , fâra a cugeta ce-va reu in aceea : „ E u am nâi, sê-mi si câştige ce-va."

„Tu inca recunosci, bunulu meu Antoine, câ n 'am

— 91

cugeta tu nici unu reu, candu dedui demandat iune pen t ru purcederea nâiloru ?"

„Nu, int ru adeveru nu, die Levacher ; si totu-si D T a fusesi caus'a, farà a cugeta ce-va reu, câ per i rà la vr 'o treidieci de matrozi bravi , sprigiónele familieloru sale. Si vedi D T a , die Levacher , esemplulu D T a l e dora va potè face pre cei'a, cari ar potè face reu fâra vin'a loru, ca se cugete odată si la ceva bunu, pentruca omulu nu potè cugetà sènguru la tòte. Si pentru ast 'a te ducu eu cu noi. Si mane asià vor vorbi omenii d'in Paimboeuf unulu cu altulu :

„Nu scii, ce se intemplâ cu dlu Levacher , cu pro-pr ie tar iu lu nâiloru de pescari tu ?"

„Nu ; ce da ra ?" „Intipuesce-ti , câ densulu voii se şîlesca pre matrozii

sei a purcede pe mare fâra voi'a loru, in t r 'unu tempu, candu totu t rebuia se pe'ra. Apoi se afla unu s t rengar iu be t ranu , care cuge ta : de mine eu mergu pe mare , — insa dlu Levacher se vina cu mine . "

„P recum dise, asià facù." „Dlu Levacher fu imbarcatu , nai 'a purcede, se

frange si — pace buna de toti la o-l-alta !" „Antoine, asculta-me, te j u r u ! " s t r iga domnulu

Levacher . „Apoi vor povesti mai d e p a r t e : I n t r u adeveru e

lucru de risu, candu órecine voiesce a sîli pre omenii ser-mani sè-si venda pelea, pana ce pre a sa nu cutéza. Ei ce corbi ! luandu strictu lucrulu, dlu Levacher numai pen t ru aceea fu pedepsîtu, in ce pecatui , pentruca nici candu nu t rèbue se espuna omulu pent ru folosulu propriu p r e altii pericleloru, de cari elu ensu-si ar fugi t r emurandu . — Si acest 'a e moralulu d'in istori'a intréga, die L e v a c h e r . "

,,Si acum Simone !" adaugâ patronulu Antoine cu vóce innal t iata , „deslega si impinge nai 'a !"

Sîmonu asculta in contra gemetului amaru , in contra rogâr i loru , blastemuriloru, s t r igatului de spaima si des-perâri i admiralului.

„Aceste-su nesce ventur i chiaru casi descarca tur 'a carabineloru !" diceà Antoine d'in ce „Cerbici 'a d racu lu i" se apropia mai tare de càpetulu iezaturei portului . „Ne potemu lauda, câ intru adeveru pent ru ùl t ìm'a óra pùse-ramu peciorulu pe grindele de peste unde si câ vom be o înghiţ i tura potèrnica d'in căldarea cea mare . "

In momentulu, candu densii t rebuira se incungiure pe langa coltiulu iezaturei, intìnse Sîmonu si Antoine ventrél 'a incordata câ t ra ventu, pa t ronulu prinse de tór t 'a gubernacolului si „Cerbici 'a dracului - ' ' sborâ pe largulu mar ei.

Poterea furtunei se duplica ; valuri innalte casi unu munte pă reau câ t rèbue se inghitia nai 'a in to tu momen­tulu ; lumin'a lunei adese acoperite de nourii roşii, goniţi de orcanu cu o iutieia necredibila, 'si faceà cale a une ori p r in t re densii ; si in momentele aceste 'si a runca lucirea fulva pe undele g igant ice de o negrét ia verdìa , a câroru verfuri portau o crésta d'in spuma alba.

Densele se innaltiau, se loviau la o-l-alta un ' a dupa a l f a cu unu mùgetu infioratoriu, si lăsau in t re sine vài de apa de cinci u r m e de adence.

„Cerbici 'a dracului ," ce aci era a runca ta pe culmea munti loru astoru de apa, aci se cufunda in vâile formate in t re densii, d ispărea cu o par te a sa a une ori cu totulu sub apa, cu asià furia se infundà furtun'a in ventré l 'a cea

^ l a t a a luntrisiórei de pescar i tu .

g^v^Vt

„Isuse, Ddîeulu meu ! indura- te spre mine I" mur­mura cu înfiorare admiralulu, p re carele patronulu An­toine i u elibera d'in catusie, — „ne vom innecă cu toţii ca vai de noi. Ult îm'a-mi 6ra bă tu !"

,E posîbilu, dle L e v a c h e r " respunse pa t ronulu Antoine cu o amaret iune neindat înata , „marea n 'a mai fostu inca asia rea, ca in momentulu aces t ' a ; in n6ptea in carea se innecara ambii mei copii, in noptea aceea inca disesi D T a câtra mine, casi cum disesi tocmai a-di: Vo-iescu ca nâile mele se purceda pe mare !"

U n u valu, care se dede d'a rot 'a casi o lavina de apa pe de asupra pârt i i d'in naiute a na ie i ; se repedi cu a ta t ' a potere asupra podului naiei, incâtu Sîmonu, care steteâ nainte, era rapitu de densulu, decum-va acest 'a nu se acatiâ. casi o maşina de apara tulu funariu a ca ta rgu lu i ; admiralulu si patronulu Antoine, cari se aflau d ' indereptu desparura su valu pe unu momentu si dlu Levacher s t r iga gemendu :

„Ne cufundâmu ; suntemu p e r d u t i ! " „Inca n u , dle Levacher , " respunse pat ronulu

Antoine, „vom merge asia de departe, — câtu numai ni este cu potîntia. — Acest 'a 'ti va face unu picu de idea despre suavitatea meseriei nostre , pent ruca in casulu, candu ventulu se renoiesce numai incatu-va mai ta re , nu trece nici unu pescaritu, fâra de a suferi asemene suflâri de ventu , pana ce noi pr lndemu lini si bărbi pent ru D T a . "

Diu Levacher n u respunse nimîcu, densulu se asie-diâ nebunitu de s p a i m a , la peciorele patronului si se intiepeni de funea ce se afla su manele lui.

Sîmonu priviâ furtun'a liniscitu si in tunecatu , cu ochi constanţi .

„Numai dupa ce vom trece de locurile red îca te de Lorsaint , vom senti suflările cele tari depe mare , " luâ cuventulu patronulu Antoine de nou ; „o astu-felu de impin-setura de mare 'mi rap i ambii mei copii. Vedi dle Leva­cher, — e dorerosu, candu omulu 'si vede ambii sei copii innecaridu-se. In noptea acea era luna plina casi a - d i ; poteai se vedi asia de chiaru, ca diu 'a la amedia-di. Ambii mei copii erau pe par tea d ' inna in te ; celu mai teneru, Marce lu , ingenunchiâ pe babordu (s tang 'a naiei) si incordâ o fune de inco rda tu ; Jean-Pie r re , cel 'a-l-altu copilu alu meu desfacii o sfora încâlcita. Valulu se apropia ca unu munte . E u voiescu se-i ferescu d'in ca le ; guber-nacolulu nu me asculta, valulu se repediesce peste naia, rapesce totu cu sine si ruineza incatargementulu n o s t r u ; intr 'o secunda i u redîca in susu, si candu sum in stare se-mi deschidu ochii plini cu apa de mare, ce vedu la doua dieci de pasi indereptulu naiei, in valea unei unde ? — Ambii-mi copii, ce cerca anotandu a se tiene pe de asupra a p e i , incontra greumentului manecareloru sale picuratore. Densii me vediura si 'mi s t r i g a r ă :

„ T a t a ! T a t a ! " „ V a i ! s t r igatur 'a acest 'a — dle Levacher , — striga-

tu r ' a acest 'a nici candu nu o voiu u i t a ; totu de un 'a 'mi pare câ o audu, de câte ori marea m u g e si ventulu siuera, — precum cugetamu a totu vede pre Marcelu si J e a n -Pie r re , candu alta unda i dusa d'in alvi'a undei, pe spina­rea- sa. — Apoi — numai pe unu momentu — la lumin'a lunei mai vediui prin spuma iubitele fetie a sermaniloru de ei — si atunci fu p a c e ! — Nimicu mai mul tu — nimîcu

Abia g ra i patronulu Antoine cuvintele aceste, candu dupa o impinsetura furiosa de ventu suna o p o c n i t u r a ^

, _ . y - ( iM*

92 —

asemene unei descarca ture de tunu ; aceea fu a ventrelei „Cerbiciei dracului ," — carea fu spintecata de v e n t u ; abià p lu t î ventrél 'a pe unu momentu de asupra naiei, si disparu in âeru.

„Dle Levacher , " dise pat ronulu Antoine cu tonu apesatu, „daca ai de a te rogâ, grabesce-te, — câci vom u rmà copiiloru mei !"

Admiralulu nu avu tempu sê-i respunda, unu valu gigàntecu apuca „Cerbici 'a dracului ," ce nu mai e r à t ienuta de ventrelele sale, si o restornâ.

Pa t ronu lu Antoine, Sîmonu si dlu Levacher dîspa ru r a in adencime.

I V .

I n diu'a dupa noptea, in carea se intemplara eveni-mintele' susamintîte, siedeâ domn'a Levacher cu ambii sei copii in salonulu casei sale.

Mai multu de jume ta t e d'in diua t recuse dejâ. Famil i 'a admiralului nu se mai indoiâ de mortea

l u i ; toti trei plângeau, schimbandu r a ru nesce cuvinte. Jaquel in 'a , servitorea, p lângea in cotu d'in inst inctulu seu de imitatiune, tienendu-si catr int i 'a innaintea fetiei.

„Bet ranulu blastematu de Antoine," dise Victoru, „elu e de vina pent ru innecarea tatutiei, fâra se socotîmu câ era peri o naia de a nos t ra ."

„Ddieulu m e u ! Ddieulu m e u ! ce nenorocire infiora-t o r e ! " cont inua domn'a Levacher stergandu-si lâcrimele, „Antoine era nebunu, — perderea copiiloru sei 'lu despoiâ de min te . "

„ F â r a de acest'a, scumpa m a m a , " dise Laur ' a , „ a r fi po r t a r ea acestui nenorocitu neesplicabila. Cu ce intentiune silî elu p re sermanu-mi ta ta a se imbarcâ pe nai 'a lui ? "

„Mama," urma Victoru mai departe , „tu-mi vei da mie chili'a cea frumosa a tatălui meu, nu e asia ? "

„ F e t u l u meu,"respunse domn'a Levache r p langandu, „acum nu e ier ta tu a cugeta la astu-felu de lucruri ."

„Domna , " incepu servitdrea suspinandu, „domna, h i ! — h i ! — h i ! "

„F i i liniscita, Jaquel ina . A h tu inca p lângi cu noi pen t ru acel'a, p re care 'lu pe rduramu."

„Da , madama — h i ! h i ! h i ! — si inca — h i ! h i ! h i ! " „Dens 'a 'mi rumpe in im'a ," dise domn'a Levacher

câ t ra copiii sei. „Ce alipire insufla nefericitulu vostu t a ta in acei'a, ce fura in giurulu lui ."

„Si apoi domna — h i ! h i ! h i ! — ieri se'ra, candu voii domnulu se me'rga de acasă — h i ! h i ! h i ! "

Suveni rea acest 'a crudela duplica suspinele ambiloru copii a admiralului si a mamei loru si acest 'a d'in u r m a grai cât ra se rv i to re :

„Destulu — des tu lu! — nu mai vorbi despre s e r a acea infioratore!"

„ H i ! h i ! domna, — as t ' a e numai pent ruca ieri se'ra, candu domnulu me tramise asia grâbnicu dupa supra-

caltiuni, — asia me grăbii , incâtu i dedui supracalt iunii mei in locu de ai sei — h i ! h i ! — a mei fura noi noiti, — si a densului nu ajungu nici doua grositie, h i ! h i ! "

I n momantulu candu d6mn'a Levache r erâ se1 ieie a În t rebare pre Jaque l in ' a p langanda pen t ru necuveninti 'a

ja lbei sale in t r 'unu momentu ca acest 'a, se audi d'in afara svonindu forte.

„ E n caută se vedi, ce e ? " dise domn'a Levache r câ t ra servi torea sa. „Du- te si deschide usi 'a."

„Ba eu, ba d o m n a ! h i ! h i ! Mie 'mi este frica, — si apoi sufletele innecatiloru retacescu."

D6mn'a Levacher dede d'in ungeri si dise câ t r a feciorulu seu, mergandu spre u s i a :

„Vina, fetulu meu!" „O eu, — eu nu me temu de str igoi ," r e spunse

Victoru curagiosu. „De a buna se'm'a judecator iulu este, care vine sg faca inventariulu avuţiei ta tă lui meu, câci densulu 'mi spuse, cumca dupa procedur 'a legiloru la unu casu de morte , totu de un 'a se face inventariulu mai inteiu."

Domn'a Levacher nu audi observat iunea as t 'a fina a junelui versatu in procedura .

E a 'si g răb i paş i i ; pent ruca de cîopotielu t r ăgeau totu mai t a r e ; abia deschisese usi'a, si pasi doi pasi încre­menită indere t ru si apoi scose unu t ipetu s t rabata tor iu , dens'a vediii innaintea sa pre admiralulu pâlidu casi unu strigoiu si abia in s tare se se t iena dreptu, lui i u r m a patronulu Antoine, nu mai putinu pâlidu si tu rbura tu .

„Sermane t a tu t i a ! " s t r iga Victoru cadiendu in gru-madi la admiralulu. „Si noi cugetamu, câ vinu, ca sâ-ti faca inventar iu ."

„Asia i u t e ! " dise admiralulu peste voia, r en to rcandu totu-si desmerdaturele copilului seu, pana ce soti'a sa redobendîndu-si sentirile, chiamâ pre fiic'a sa cu o striga-tura , si intr 'aceste imbratisiâ pre dlu Levacher .

Laur ' a inca sborâ aci si fu par tas ia bucuriei mamei sale.

Dupa ce mişcarea pr ima se molcomi, pasira in sa lonu; admiralulu se arunca pe unu divanu si dise câ t ra Antoine, carele s te teâ in us ia :

„Vina numai mai aprope, be t ranu lu meu lupu de mare , — fâra de t ine nu mi-asi revede copiii mei ."

Si de orece d6mn'a Levacher priviâ cu admirare spre sotiulu seu, a d a u g ă :

, ,Bravulu meu Antoine, enareza tu in templarea , — pentruca eu nu-mi aducu aminte de nimicu."

Si pana ce admiralulu 'si sarutâ d'in nou ambii sei copii, patronulu Antoine cuventâ cât ra domn'a Levacher :

„ O turbina ni rapi ventrelele. U n u valu restornâ nai 'a, eu si dlu Levacher furamu aruncaţ i in adencime. E u cugetamu, câ e pace de no i ; insa de orece totu omulu, care se cufunda, celu putinu odată mai vine pe surfati 'a apei, venii si eu si vediui nai 'a, ca rea jocâ ici colo cu copert 'a res tornata si cu talp 'a in âeru.

„Totu in momentulu acel 'a apăru si dlu Levacher , — fati'a lui tocmai asia prospiciâ casi a sermaniloru mei copii, candu se innecara, acest 'a 'mi insufla compă t imi re ! P e n t r u mine nu cercamu nici unu mediu-locu de scăpare , — eu faceamu casi Sîmonu, care inca nu mai a p ă r u ; dar ' cugetai in m i n e : Str ictu luandu, dlu Levacher 'si iubesce copiii sei, cum iubiamu si eu p re a mei. Sâ fâcemu o proba de m â n t u i r e ; si atunci me intiepenii cu o mana de talp 'a naiei, cu cel'a-1-altu p u m n u prinseiu pre dlu Levacher de gulerulu rocului seu si 'lu t raseiu langa mine.

„ U n u omu, care se inne"ca, nu cunosce al ta dorintia, decâtu a se acat iâ de ce-va.

„Deci da ra candu dlu Levache r se senti pe talp 'a naiei culcatu pe f61e, se intiepeni cu t6te poterile de ta lp 'a , ce se afla su manele sale, si remase lipitu de dens'a casi ostric'a de s tanc 'a sa.

„Eu me t ieneamu cum numai me poteamu de a lă turea lu i ; „Cerbici 'a dracului" sborâ ici colo, casi o

o plu ta de anchira, valurile t receau peste capulu nostu, — noi ne t ieneamu bine."

„Spre norocire ventulu de nordu-vestu ne mana spre malu, de care nu e ramu depar te , pen t ruca „Cerbicl 'a draculu i" fu res tornata intr 'o î ndepă r t a r e de o descarca-t u r a de tunu dela iezatur 'a l imanului."

„ E u , care am urechi bune, audiiu indata ba te rea ma lu r i lo ru , candu unu valu mare inver t î „Cerbicl 'a dracului" giuru impregiuru ca pre unu t î t i rezu, — pote-rea me lasâ ; me lasu de ta lpa cu cugetulu, cumca acum de oda tă e pace de mine si de dlu L e v a c h e r ; me sentiescu intorsu pr in a p a ; urechile 'mi t iuescu ; ochii mi se închi­seră, nu mai vedu nimicu."

„D'in momentulu acel 'a nu-mi mai aducu aminte de nimicu."

„Candu reveniiu in ori, zaceamu pe malu, unde me a r u n c a r ă va lur i le . "

„ E r a diua luminosa." „ E r a m u de to tu sdrobitu.

„Apoi cautai intr 'o pa r t e si intr ' alt 'a, ca sé vedu pre dlu Levacher ; n u 'lu vediui ."

„ E u me aflai langa téscurile lui Moret, ca la yr 'o mie de pasi in susulu colibeloru nòstre pescaresci ; 'mi pusei tòte poterile, ca se mergu pana acolo ; ajunsei cu t ruda mare si spusei pescariloru, sè cerce pre dlu L e v a ­cher pe malu ; ei mérsera , p a n a ce eu me sventamu."

„Densii 'lu aflara la dóua sute de pasi dela téscurile lui Moret , densulu era inca lesinatu ; densii 'lu duseră apoi in coliba ; elu 'si veni in ori, se incaldì si se sventa ."

„Si acum in fine éta-lu aci !" „Si pent ru venitoriu acest 'a e admiralulu flotei mele ,"

eschiamâ dlu Levacher , a ra tandu spre matrozulu be t ranu . „Senguru elu va ave dreptulu a demanda nâiloru mele : P u r c è d e t i , — séu : n u p u r c è d e t i . "

D'in Eughne Sue

t rad . de J . P o p o v i c i u .

•o-oooggooo-*-

Câte-va observan la „Respunsulu"

Am cetî tu cu a tenţ iune „Respunsu lu" Dlui Marie-nescu, ce l'a comunicatu in Auro ra asupra observărilor mele despre „Mus'a Romana ," si martur isescu câ pre Dsa l'am admiratu pana acuma ca pre poetu, er' as tadi ca pre crit îcu istetiu. D'in respunsulu acel'a inse vediui si aceea, câ Dsa se sentiesce in câtu-va vatematu in auto­r i ta tea sa poetica, ce doresce a o sustiene cu ori-ce pretiu, si câ voesce a me convinge nu numai pre mine ci si p re publiculu cet î tor iu alu Aurorei , câ poesî 'a Dsa le d'in Mus'a Romana e unu ce perfectu, unu capu de opera.

Nu voescu a intreba ce va se însemne aceea, candu unu poetu versîficatoriu iese la publicitate ca se dovedesca perfecţiunea, sublimitatea, solemnitatea, maestosi 'a si intr insecitatea poesîelor sale, câci on, publicu o scie si asia, insemnu numai câ nisce pledâri ca si alui Cicero pro domo sua arunca totuddun 'a oresi-care umbra asupra poetului cr i t îcatoriu.

Cumca Dsa se sentiesce at însu in câtu-va in nimbulu seu literariu, areta destulu de chiaru ins'a-si espresiunea respunsului d icandu: câ o b s e r v ă r i l e m e l e (Nrulu 3. alu Aurorei) l'a u a t î n s u s i p r e d e n s u l u c â t u d e d e a p r d p e (pag. 69.) si câ d e n ' a s i f i v r u t u a l a u d a v e r s u l u D s a l e , a s i fi p o t u t u a v e i

B - ^ •

i n t i e l e p t i u n e a c a s é - l u t r e c u c u v e d e r e a , (p . 82 . ) .

Hinc illae lacr imae! Mi pare reu, câ nu potu vorbi, nici scrie iu cont ra

convingerei mele, deci n u potu lauda unu operatu, ce dupa păre rea mea nu e bunu , nu e perfectu. Mie nu-mi place linguşirea.

Da r ' t rebue sé admiru logic'a Dlui M. Dsa insu-si recunósce, câ in t re crit ica si observare e o deosebire mare , si câ eu n 'am scrisu critica, ci observări fugitive, pă re r i individuale asupra Musei, — totu-si a lérga la Goethe pentru regúlele criticei (docendo discimus!) si observări le mele individuale le combate dupa regúlele lui Grothe ! —

I n adeveru, daca voiamu sé scriu o cri t ica deta-iata d u p a regúlele estrase d'in Gothe, — trebuia sé scriu o car te precum e Mus'a, si a tuncea abia credu câ ar fi potutu r emane ce-va in ciurulu criticei d'in poesî'a; Dsa l e ; eu insa am facutu numai amesura tu spaţiului Aurore i o p r i v i r e f u g i t i v a , o b s e r v ă r i i n d i ­v i d u a l e asupra Musei, pr in urmare n 'am fostu sîlitu a me lega de paragrafii criticei, ci numai de ceea ce mi-a dîc ta tu convingerea.

D<& aceea nici n 'ar t rebu i sé mai vorbescu cu D . M. 8*

: <rOJV%

— 94

despre caus'a ace'st'a, câci a face observări individuale asupra cutârui objeptu, e lucrulu gus tu lu i ; dar ' in intere-sulu adeverului t rebue se combătu unele observări false d'in respunsulu Dsale.

D s a peste totu poftesce cr i t ica perfecta (inca si la noi!) dar ' totu-deodata recunosce, câ „cu propăşirea sciintielor s'a desvelitu si crit îc 'a, si critîc'a e u rmarea unei perfect iunâri ." Dsa adecă ce dice in generalu, voesce a o aplică si la specialitate, si pret inde, ca crit îc 'a si la noi romanii se fie perfecta ca tocmai la poporele cele mai culte. O ră tăc i re m a r e ! Sciintiele si artile potu fi desvol-tate la alte naţiuni in gradulu celu mai mare , pe candu la noi acele zacu inca in leganu. Vedemu la alte naţiuni astronomi, botanici, geologi, matemat ic i , pictori, poeţi, teatralisti etc. renumiţi, — pe candu la noi t rebue se-i cauţi cu lamp'a lui Dîogene. Tocmai asia crit îc 'a. Alte naţiuni sunt desvoltate, innainta te si pe terenulu criticei, dar ' ore suntem si noi'? Ast'a e o cariera speciala, si grea, pe carea — cu scirea mea — i n c a n ' au pasitu nimenea. P recum nu se pote pre t inde dela noi se avemu poeţi, novelisti, dramatist i , artişti etc. renumiţi ca alte naţiuni innaintate, — asia nu se pote pret inde se avemu si critici perfecţi.

Dsa insu-si, voindu a crit izâ poesîele Dlui Boiu, a studiaţii — precum dice — multu , si a aflatu, câ critîc 'a e o ar te , ce se 'naltia si peste a r tea poesîei si a esteticei, si s'a terautu a paşi la publicitate ca crit îcu. Daca Dsa dupa unu s tudiu de vr'o 12. ani n'a potu tu fi p o e t u p e r f e p t u , câtu t rebuia se studieze o ar te , ce se 'naltia si peste ar tea poesîei! ? Si totu-si Dsa pre t inde dela unu dî le tantu care s i -a spusu numai păreri le sale individuale, cri t ica perfecta.

N e g u , câ „cri t îculu t rebue se scie mai multu de câtu autoriulu," si dicu, câ crit îculu t rebue se scie mai bine numai t e o r i ' a insa nu si p r a c s ' a. Unu critîcu cu sciintie teoretice pote face observări fondate asupra unei picture, fâra ca insu-si se fie pictoru ; pote a re tâ scă­derile unui teatral istu, fâra ca se fie jocatu candu-va a tare rolu pe bin'a tea t ra la , prin u rmare pote critizâ ori­ce operatu literariu, fâra ca elu insu-si se fie poetu, novelistu, dramat îs tu etc. renumitu. Poetuîu posiede si teori 'a si pracs'a, pecandu crit îculu numai teori'a, va se dica: mai putienu decâtu autoriulu. —• E u n'am scrisu c r i t i c a in Aurora, si D . M. totu-si ar p re t inde se scriu poesîi mai bune decâtu poeţii Muse i ; seu nu a tâ t 'a inseinna espresiunea de mai susu a Dsale, ce e îndrepta ta nemediu-locitu si câ t ra mine '?

în semnarea mea, câ „Dlu M. e l i teratu meritatu, insa nu pent ru poesîele sale o r i g i n a l e , ce se ocupa cu poesî 'a mai s u b l i m a , ci pen t ru cele p o p o r a l e , " nu e împărţ i re a poesîelor, ci insemna numai s t i 1 u 1 u , in care sunt scrise poesîele Dsale, a d e c ă : stilulu mai innaltu (seu daca voesce: l i t e r a t u ) si stilulu poporalu. N 'am disu eu nici cu unu cuventu, câ poesîele poporale nu se ocupa cu ide'a sublimului, seu câ acele nu potu fi origi­nale ; precum deduce D . M. ; c i : câ sfer'a Dsale e poesî 'a poporala, carea precum se vede o-a s tudîatu . Acuma daca eu prin espresiunea mea de mai susu voiamu a insemna ceea ce o dice D . M., -— o spuneamu de a d r e p t u l u : câ d' intre poesîele Dlui M. 'mi plăcu d. e. cele imitate seu compuse dupa si d'in poesîe poporale. D a r ' Dsa ale'rga la o apucă tu ra advocatiala, ca se pota reesi invingatoriu cu sofismele sa l e ; pent ru ast 'a apoi s e u p e n t r u c a D s a a a v u t u

j) lipsa de ea, face o împărţ ire adevera ta a poesîelor.

D . M. pune premiu de 3. galbeni , ca se a m i n d e m n u de a adeveri, câ ide'a fundamentula in „Poetu lu si Mus'a R . " n u e n o u a c i i m i t a t a , si câ la alte na ţ iuni acest 'a idea se afla pre lucra ta mai precisu si maiper fec tu . — Dsa ra tacesce daca cugeta, câ la i d e'a acelei poesîe n 'a devenitu inca nici unu poetu a lumii. Ide 'a acelei poesîe, ca tocmai eroitatea, amorulu, l ibertatea se afla la poeţii tu toru naţiunilor, insa pre lucra ta mai bine seu mai reu, mai lungu seu mai scurtu, si in mai multe forme cu deosebite espresiuni; insa eu n'am disu nici cu unu cuventu, câ Dlu M. a i m i t a t u seu câ a p l a g i a t u , — ci numai a tâ t 'a : câ ide'a poesîei Dsale nu m 'a surprinsu, cetîndu-o aceea cu multu mai perfectu la alti poeţi. In adeveru daca Dsa cugeta, câ pote t rece de unu poetu a tâ tu de originalu, faceâ cu multu mai bine, daca punea premiu pent ru celu-ce va fi in stare a descoperi in t re poesîele Dsale o i d e a originala, ce n'a fostu pre lucra ta inca nici candu de altu poeţi. Dsa insa pent ru aceea nu e nici plagiatoriu, nici imitatoriu, ci originalu. M a g n a i n g e n i a saepe conveniunt.

Mai la vale insa Dsa me face se presupunu, câ nu ide'a, ci espresiuni in t rege sunt imitate, ba si împrumu­ta te dela alti poeţi, deorece d'in cuventu in cuventu 'si citeza espresiunile d'in lucrări le al toru poeţi, voindu a documentă pr in acest 'a, câ espresiunile, la cari mi-am facutu eu observările, sunt bune. Dar ' inca câte vor fi imitate si imprumuta te , d'intre acele, la car i eu n 'am facutu nici o insemnare !

Scur tarea t î n ' , p a n ' in locu de t i n e , p a n a innaintea consunantelor iudesiertu se incerca Dsa a o justeficâ cu Alesandri , unde acest 'a se afla de 11-ori, câci zeu aceea nu suna bine la ureche. Asemene scăderi abia se potu lua in considerare la Alesandr i , câci acele le uitâmu pe lenga fromseti'a poesîelor sale.

P r e scrietorii „Musei" nu i-am clasîficatu, dupa cum dice D . M. Am luatu numai de a rendulu pre fiecare, p r e c u m u r m e z a i n M u s a , si adecă : mai nainte am privitu lucrările poetîee, apoi cele prosaice, insa asia, câ daca a tare scrietoriu a avutu mai multe lucrări, acele le-am insiratu un'a dupa alt 'a lenga elaboratulu p r imu a respectivului , fâra ca se-mi plesne'sca pr in capu a face o clasîficatiune; câci a tuncea dupa convingerea mea pre Dlu Marienescu nu-lu poteamu pune la loculu p r i m u ; Dsa ocupa loculu pr imu numai pent ru câ a lmanaculu se incepe cu „Poetulu si Mus 'a R . " — P r e D . Boiu, cunoscutu vechiu la publiculu A u r o r e i , numai in t ru a tâ t 'a Fam amin t î t u , incâtu pre D . Grozescu l 'am pusu innaintea acelui'a si in a Dlui Marienescu. Se pote câ observarea mea se pa re cum indresnetia innain­tea Dlui M. care se afla „at însu câtu de deaprope ," — insa n 'am ce-i face, câci e lucrulu gustului a preferi poesîele unui 'a seu altui 'a d ' intre aceşti domni. ' L u incredînt iezu pre Dlu M. câ daca va scrie poesîe mai bune decâtu D. Grrozescu, voiu fi „ indresne t iu" a-lu lauda cu alta ocasiue mai t a re , insa si a tuncea numai dupa convingerea adeverata .

Se fiu scurtu, mai observu inca, câ eu in p r i v i ­r i l e f u g i t i v e ale mele nu mi-am luatu „asia nimbu innaltu l i terar iu ," pre cum dice D . M, Vani ta tea acest 'a o lasu altor 'a , eu celu put ienu m'am feritu de ea totu-d e W a . D a c a cineva in tempulu seu liberu se ocupa câta odată cu lucruri de acele, ce ne a t îngu pre toti asemenea, — ast 'a inca nu inse'mna a-si luâ ceva nimbu innaltu <

S 8 ^

— 95

l i terariu. E u pret iuescu nesuintiele literaţilor noştri, si cu mine d ' inpreuna publiculu cetîtoriu judeca asupra lor dupa cum merita, dar ' n'o aflu cu cale, ca unulu séu altulu sé se sue pe catedr 'a profesorala, si sé tiena pre­legeri despre perfecţiunea lucrărilor sale proprie . Li te­raţi i noştri nu cu vocea innalta, nici cu popular i ta tea

maestr i ta , ci numai si numai cu fapt'a t rebue se dovedesca, câ sunt demni de numele li teratu, ce si-lu pre t îndu si de nimbulu l i terariu ce si-lu insusiescu. Sic i tur ad a s t r a !

M. Besanu.

Cununa de varietâti. 0 O c a n t a r é t i a r o m a n a face furóre mare

fin Pest 'a . Dómn'a E u f r o s î n ' a D a d â n y i n a s c . j j o a n n o v i c s (sor'a dlui Georgiu Joannovics dela "Duleu in Bana tu) cu tonulu ei sonoru, curatu si desvoltatu incanta pre publiculu iubitoriu de canturi . A dóu'a di de Pasci dede Reuniunea filantropica a femeilor d'in Pes t ' a unu concertu in sal 'a redutei , la ca re luâ pa r t e si dómn'a Joannovics, si cântă o dueta cu D . Souper „La Malin­conia" italienesce, si al t 'a dueta magiaresce ; er ' dupa pausa o aria minunata d'in oper 'a „Orfeu." Po te rea tonului , scól'a fundamentala, si usioretatea in esecutare s terni o admirare es t raordenara la toti ascultătorii , î ndemna ta de aplausele viforóse ale publicului canta mai multe arii, ce nu erau anunt ia te in programa. Canturi le ei formară culmea cea mai strălucita a concertului . Cu câta plăcere ascul ta vr 'o aria romana n u numai scrieto-riulu acestor ordine, ci si publiculu intregu, care numai d'in veste scie câ canturi le nòstre nat iunale sunt fru-móse ! Da r 1 indesiertu, càci Dn 'a Joannovics , precum scimu, putienu pret iuesce horele nòstre , cu tòte câ adi mane — precum se aude — va figura ca Comitésa Su­p rema in — Carasiu ! — Jurna le le magiare , tacandu tăcerea pescelui despre nat iunal i ta tea ei, o inunda cu laude d'in tòte part i le nu numai pent ru câ a canta tu minunatu, ci si pent ru câ e o fromsetie r a r a cu tòte câ e fericita de a potè imbratisià nepoţi !

0 P r o p ă ş i r e a s e c o l u l u i p r e s î n t e . Pe-candu in Europ 'a numai cei ce nu sunt provediuti dela n a t u r a cu ochi sanetosi, por ta ochelari, — in Americ 'a va veni in moda si la animale, celu put ienu la cai s'a si inceputu. Unu anglesu adecă, observandu, câ unu calu frumosu.alu seu e scurtu la vedere, i-a pusu ochelari, si se dice, câ calulu de candu por ta ochelari, vede fòrte bine.

0 M o d a n ó u a i n P a r i s , de care nu se vor imbucurà bărbaţi i , daca aceea va pr inde radecine si la femeile nòstre. In Par is se porta crinoline de argintu ! F i resce numai cercurile sunt de argintu, ce insa coste'za mai multe mii de fiorini. Inca o vom ajunge candu va t rebui sé dicemu, câ „crinolinele au adusu seraci 'a 'n tie'ra."

0 S o c i e t a t e a l i t e r a r a d'in Bucovin 'a 'si cont ìnua cu b ravura carier 'a inceputa. P r imi ramu si numerulu 4. d'in „Foi 'a Societăţii ," care cuprinde in sîne materii forte in teresante , incâtu nu o potemu recomendà d'in destulu on. publicu cetî toriu. Numai or tograf ia ei de n 'ar fi asià ciudata !

0 C u l t u r ' a n e m t i e s c a innainte'za precum se vede si d'in casulu urmatoriu. I n Pest 'a cunóscemu o familia onorabila romana, carea avendu lipsa de o servi­tóre, facù in t rebare pe la locurile compet înte dupa o a ta re

) féta onesta. S'a si aflatu apoi un 'a carea insa nu s'a a re ta tu

iSn

in pers6na, ci pe lenga o epistola frumosica 'si t ramisa — portretulu fotografatu! — Nici nu mai lipsiâ alt 'a, decâtu voindu a cerceta in persona pre domn'a casei, si d'in intemplare ne aflandu-o acasă, se-si lase acolo bilet 'a de visî te .

0 L a s â n t e l e s e r b a t o r i a Pasciloru avii-ramu tempu forte frumosu si pe aicea. Poporulu capitalei nostre la ocasiuni ca aceste nu remane acasă in cerculu familiei, ci micu cu mare se grabescu afara la âeru cura tu , si caută cu de adînsulu verdeti 'a. Padur i t i ' a orasiului, g rad în ' a lui Orczy in Pest 'a , muntele Gera rdu (Blocks-berg) ce se 'naltia l anga tiermurii Dunărei in Bud'a , p re ­cum si scaldile imperatesci sunt locurile cele mai alese pen t ru convenirea orasieniior in diua de serbatore ca acest 'a. Da r ' mai alesu a dou'a di de Pasci locuitorii au da t îna a merge dupa me'dia-di pe Blocksberg, ca se serbeze aci numele lui Gerardu , care de pe verfulu acestui munte fu a runcatu in D u n ă r e . Asta data numerulu popo­rului a t recutu peste diece mii, cari d'in Pest 'a se vedeau totu ca nisce furnice negre. Aci apoi poteai vede tipulu originalii a patreceri loru nemtiesci. Bere, carnaţiei , galopu lenga unu feliu de musîca asurditore numi ta : W e r k e l , si apoi cântece si chiote va tematore de urechi, si semtiu nobilu. Ser 'a, candu se inveli diu'a cu noptea, incepu a se imprasciâ mulţimea grandîosa .

0 O i n t r e b a r e c u r e s p u n s u . Care e ocu-paciunea cea mai usiora, si totu de odată cea mai grea ? — Eca si r e spunsu lu : Ocupaciunea mus îcan tu lu i ; câci musîcantulu joca candu lucra, si lucra candu joca !

0 U n u c r i t î c u curtenitoriu. Ludovicu alu XlV-ea regele Franc ie i predede oda tă câte-va versuri , compuse de densulu, unui critîcu, lui Boileau, si-lu rogâ se-si dee părerea despre acele. „ S i r e " i respunse critîculu dupa ce a cet î tu versurile, „Maestatea T a esci favoritulu ceriului, câci tote ti se implinescu câte numai le voesci; asta-data ai voitu a scrie versuri rele, si eca ! ti-a si suce-su!" — Ce ar mai fi d'in lume daca criticii a r incepe a curteni nu numai ddmnelor si domnisiorelor, ci si poeţilor celor rei ?!

0 U n u c o r e s p u n d î n t e stimabilu a „Concor­d ie i" se plânge d'in Marmati 'a , câ in cuibulu Dragosi- lor nu par t înescu l i teratur 'a romana. Tristu lucru ! câci pr in nepăsare publiculu perde multu, dar ' in fapta — precum sescie de comunu — mai multu perdu redactiunile j u rna ­lelor. Intieliginti 'a romana de acolo — eu put iena escep-t iune — dorme, si numai candu vine postariulu cu gazete magiare , se scola, le cetesce, si apoi pen t ru căuşele nat iunale ale nost re era-si dormu somnulu celu dulce d'in diori de diua. D a r ' romanulu totu-si nu va peri pana candu se vor por ta in tie'ra opinci si op rege !

96 -

(*) I n o f i c i u l u f i n a n t i a l u d e W a s c h i n g -t o n (Americ 'a) sunt vr 'o 700 de femei aplicate ca dîre-gator i . Ocupaciunea denseloru, carea dure'za 6. ore la di, este numera rea si retediarea bancnoteloru, precum si a rde rea celoru vechi. — Femeile aceste sunt par te fete nemari tate , pa r t e v e d u v e ; muieri cu ba rba tu sunt forte puţine, — salariulu loru se urca la 700 d o 11 a r i pe anu (Unu d o 11 a r u face in bani de ai noştri 2 fl.) — Tot i sunt indestulati cu dîregatori i acesti 'a de genu femeescu, numai aceea e cam neplăcuta insusire in densii, câ — ca femei — vorbescu prea multu.

(*) O r o 1 6 g e v i u e. In Chin'a 'ti scie spune ori­care copilu, câte 6re sunt. Nesce calatori in t rebara p r e unu copilu, ce padiâ turm'a la campu, câ t recutu-a deja de a media-di ? — Acest 'a cautâ spre sore, insa fiindu ceriulu nourosu, nu potii se spună precisu orele, Rogâ deci pre calatori se ascepte putintelu, câ indata li va s p u n e ; apoi densulu se îndepăr ta de acolo si in t ra intr 'o coliba, de unde iesi cu o p i s i c a in mana. D u p a ce ajunse cu pisîc'a la domnii calatori, 'i deschise ochii si pr ivi in ei, apoi se intorse si dise ca la tor i loru: „ Inca nu sunt doua spre diece ore " ~ " Ajungandu acest 'a catoru-va omeni mai invetiati de acolo; — acesti 'a se mira ră multu de nesciinti 'a calatoriloru, si afirmară, câ d'in ochii pisîcei poti spune orele cu prec is iune ; pentruca pupil 'a ochiului pisîcei pana la ame"dia-di devine d'in ce in ce mai mica, incâtu la amedia-di e numai casi o linia de lata, — dela amedia-di incolo se to tu mai maresce, pana ce la 12 ore noptea are form'a unui globu perfectu. — D a c a ne-amu folosi si noi de asemene orologie, nu sciu ce ar dice orologiarii! S'ar scarpenâ uri tu in c a p u !

(*) L i t e r a r i u. In loculu „Convent iunei" supri­mate va apare „Santînel 'a na t iune i " j u rna lu politicu, totu su red îgerea dlui Grigoriu Heliadu. Acestu ju rna lu va iesi de d6ua ori la septemana, pretiulu 2-gâlbeni pe anu — „Curieriulu de ambe sese" era a r e inv ia tu ; redactorulu acestui j u rna lu l i terariu si beletristicu este Dlu Heliade Radulesculu, păr intele l i teraturei romane, — dupa cum 'lu numesce unu ju rna lu de peste Carpat i , care recomenda forte acesta foie de mare folosu.

' Calatorii firesce, r isera si nu voira se créda, apoi in orasiu, deusii spuseră intemplarea

N u m e l e stim. D . D . contribuinti la spesele si scopulu concer­tului si balului tenerimei rom. d ' inPes t ' a , d a t u i n 2 3 / u

F a u r u 1865. (dupa ordinea contribuirei).

1. D' in Bud'a-Pest 'a . Emanui le Grozsdu 20 fi. Simione Popoviciu 20 fl.

Mihaiu de Mocioni 10 fl. Nicolau Joanoviciu 15 fl. Teodoru Serbu 10 fl. Joanichiu Miculescu 5 fl. Dr . Demetr iu Nedelcu 10 fl. Giorgiu S tupă 15 fl. Anas tas îu L ika 5 fl. Maria Dumtsa 5 fl. Joane Bumbacila 2 fl. Demetr iu Merce 1 fl. Gavri le Mihâlyi 5 fl. Constant inu Joanoviciu 5 fl. D r . J o a n e P a p 2 fi. Lasa ru Baldi 5 fl. Giorgiu Joanoviciu de Duleu 15 fl Eca thar ina Malagheciu 5 fl. Giorgiu de Mocioni 10 fl. Sigismundu P a p 5 fl. N. Margari tovics 5 fl.

N . N a g y 5 fl. Demetr iu Guda 3 fl. Stefanu Maros de Konyha 1 fl. Ştefan Borgovanu 5 fl. 50 x r . Pau lu Todo-rescu 5 fl. E rnes tu Sàndor 10 fl. N. Rajkovics 5fl. Nicolau Babou 5 fl. Joane Vomica 5 fl. Alesandru Nedelcu 10 fl. Antoniu de Mocioni 10 fl. Alesandru Romanu 5 fl. P a u l a Joanovics 5 fl. Leopoldu Fi lepp 5 fl. L a s a r u Mustetiu 10 fl. Sum'a 264 fl. 50 xr .

2. D'in Blasiu. (Prin D. Ales. Neagoe) . Metropolitulu Alex. St. Sulucz 20 fl. Prepos î tu lu

Basiliu Rá tz 1 fl. Constant inu Alutanu Canonicu 2 fl. T. Cipariu 2 fl. Constantinu Papfalvi 2 fl. Joane Chirilla 2 fl. Antoniu Vestimianu 2. fl. E. Vlassa 2 fl. Joane Negru-tiu Canonicu 3 fl. Gregoriu Mihali 2 fl. Ladis lau P a p p 2 fl. Beniamin Fü lep negutietoriu 2 fl. Georgiu Popa Econom 2 fl. Absolon Sarlea Paroch 1 fl. Nicolae Rasamu 2 fl. Nicolae Barbu 2 fl. Alesandru Neagoe 3 fl. Basiliu Bianu 2 fl. Sum'a 54 fl.

3. D'in Vien 'a (prin D . Mihaiu de Mocioni). Eca thar ina de Mocioni 10 fl. Alesandru de Mocioni

10 fl. Eugen iu de Mocioni 10 fl. Victor de Mocioni 10 fl. Zeno de Mocioni 10 fl. Sum'a 50 fl.

4. D'in Oradea Mare (prin D . Jus t inu Papi i ) . Jesifu P a p p Szilágyi Episcopu 30 fl. Nicolau Borbola

prepositu 2 fl. Gregoriu Ková ry Canonicu 1 fl. J o a n e Vancia Canonicu 2 fl. Joane Papu Canonicu 2 fl. Vasiliu Nyisztor Canonicu 1 fl. Joane Bica preside cons. gr . or. 2 fl. P e t r u Pal 2 fl. Joane Gozmanu advocatu 1 fl. Joane Cristianu V. A. Diaconu 2 fl. P o y n a r 1 fl. J o a n e Szabó vicerectoru 2 fl. Joane Fas ia advocatu 3 fl. Josifu Popu vicenotariu 2 fl. Suciu notar iu cons. gr . or. 1 fl. 50 xr . Horva t Dîaconu 1 fl. Jus t inu Papfi 2 fl. 50 xr . Sum'a 58 fl.

5. D'in Vien'a (prin D . A. Trombitiasiu). Numele contribuintiloru nu ni s'au t ramisu. Sum'a

37 fl

(va urmà)

Posta Redactiunii. D s i 6 r e i E . S. in B. Am vediutu d'in recepisa , ce ai

binevoiţii a ni-o tramite, câ inca in 7. febr. a. c. ai pusu pe posta 2 fl. 50 xr. ca bani de prenumeratiune pentru Aur. insa numai dupa espedarea numerului 6. in 30 martisioru i-am primitu dela posta, — vin'a dara e a poştei. Acuma tote sunt in ofdene buna.

D l u i P. i n O. M. „Dorulu soldatului" e prea tempuriu. Studiu seriosu in nainte de t6te ; si atuncia te vedemu bucurosu.

Prin acést'a avemu onore a anuntiâ pentru acei dni, cari ar dori sé se prenùmere la jurnalulu nostru pe semestrulu I. si d' ac! innainte, cumca d'in lips'a numeriloru 3. 4. a. c. nu li potemu servi cu esemplare complete ; ci prenumeratiunea H se va socoti de a Nrulu 5. d'in a. c. si voru capetà 4. numeri si d'in semestrulu alu II . — Totu-deodata rogâmn pre acei stimati prenumeranti, cari au capetatu óre-cum 2. esemplare d'in Nrulu 3. 4. a. c, sé binevoiésca a ni retramite esemplarulu superfluu.

Domnii, cari sunt in restantia eu pretiulu prenumeraciu-nei de anu, sunt rogati a-lu respunde câtu mai de curandu.

Redactinnea.

Propr ie tar iu , redaptoru respundietoriu si eda to r iu : I O A N I C H I U M I C U L E S C U .

Ir