ION IONESCU-BUCOVU

F I A S C O

ROMAN

2005

1

MOTTO:

<De ce iubim ]ntotdeauna cu pasiune ?- fiindc[ aceasta ne face foarte ferici\i ; de ce trebuie s[ o m[rturisim sincer ?- fiindc[ aceasta ]l face fericit pe cel[lalt ; de ce trebuie s[ dovedim aceasta, chiar cu pre\ul sacrificiului ?- pentru a ne da puterea s[ sper[m c[ numai ]n felul acesta omenirea va izbuti ]ntr-o bun[ zi s[-=i lepede cel mai m`r=av p[cat- egoismul brutal.>

Panait Istrati

2

Via\a are ]n[l\[rile =i c[derile ei =i de cele

mai multe ori noi, oamenii, nu putem s-o influien\[m cu nimic. Dou[ for\e interioare m[re\e se lupt[ de c`nd e omul pe p[m`nt s[ conduc[ destinul lui: ra\iunea =i inima. Atunci c`nd pui judecata rece ]naintea inimii, devii meschin, c`nd inima o ia ]naintea ra\iunii, devii nebun. Sau chiar dac[ nu devii, te consider[ semenii t[i.

Meschinilor le place drumul drept, calculul rece din care pot trage foloase, se mul\umesc cu firimiturile aruncate de mai marii lor; nebunilor le plac prim[verile, visele, fo=netul frunzelor, mirosul plajelor pustii,femeile frumoase; ]ntr-un cuv`nt ascult[ chem[rile inimii, glasul ei disperat care-=i cere dreptul la via\[. E vorba de nebunii romantici =i de nebunia de a-\i tr[i via\a a=a cum \i-o cere ea, nu de nebunii clinici care-=i duc via\a prin ospicii =i nici de condamna\ii de drept comun, adic[ de ho\i, borfa=i, criminali, derbedei care, din dorin\a de a-=i <tr[i> via\a, s[v`r=esc ]n numele ei fapte odioase.

Poate =i de aceea m-am ata=at eu de domnul inginer Ionescu. +i el este tot un nebun, un nebun ]n sensul frumos al cuv`ntului care =tie s[-\i r[scoleasc[ inima. < Mihali- zice- tu e=ti plin de romantism, domnule, ce dracu vezi tu de acolo de sus, de deasupra ora=ului, din darabanaua aia, de stai acolo ore ]ntregi dup[ program?> <De acolo de sus din darabanaua mea, domnule inginer, v[d

3

acoperi=urile caselor cum lucesc ]n razele prim[verii, v[d str[zi ]ntregi pline cu lume, ni=te linii drepte ca ni=te panglici uria=e care se pierd undeva la marginea ora=ului…Se vede a=a de mic[ lumea de aici ]nc`t nu dai doi bani pe ea; mai v[d =irul blocurilor ridicate de mine perete cu perete, toat[ partea aceasta de ora= =i ]ncerc s[ str[pung zidurile cu imagina\ia mea =i s[ privesc de acolo perechile de tineri ]ndr[gosti\i cum se iubesc =i cum ]=i cresc ferici\i copiii; e poate o femeie frumoas[ care-=i a=teapt[ ]nfrigurat[ iubitul sau poate o mam[ care-=i a=teapt[ copilul de la =coal[ sau de la gr[dini\[, sau iubitul care-=i a=teapt[ so\ia cu buchetul de flori pus ]n glastr[, sau copiii singuri, a=a cum st[teau iezi=orii mei, a=tept`ndu-=i p[rin\ii…Apoi mai privesc departe dealurile ]nverzite proasp[t =i mun\ii din zare peste care mai st[ruie ]nc[ mantia iernii =i c`mpul acesta c`t v[d cu ochii…Toate acestea cad peste nefericirea mea ca un glas de clopot care se t`nguie-n pustiu…Asta fac eu acolo sus, meditez asupra vie\ii, domnule inginer…}mi v[d, domnule inginer, tot trecutul meu, ]mi aduc aminte de toate clipele fericite din via\a mea, reiau firul vie\ii mele =i-l despic ]n patru s[ v[d unde am gre=it…>

<B[, Mihali, eu i-am povestit directorului despre drama ta =i =tii ce mi-a zis? Ia mai d[-i dracului, domnule Ionescu, de pu\oi, vin cu toate dramele lor pe capul nostru s[ le rezolv[m noi! Ce suntem noi? Mam[ =i tat[? +i-apoi am t[cut =i-am plecat. {sta e un ]mpu\it de comunist care s-a ridicat prin politic[ =i-a ajuns s[ conduc[ un trust de construc\ii! Habar n-are de oameni, de psihologia lor, de tehnica construc\iilor, se \ine cu pi\ipoanca aia de secretar[ toat[ ziua =i ne d[ nou[

4

ordine!> < Domnule inginer, n-am =i eu dreptul la via\[? Zice el: <Nu cumva tu acolo sus te-oi fi uit`nd toat[ ziua la casa Marik[i =i-oi fi v[z`nd-o pe verand[ ]n costum de baie f[c`nd plaj[ sau, m[ rog, prin cas[, la lumina becului, cum se despoaie…> <De ce s[ nu m[ uit =i de ce s[ nu m[ g`ndesc la Marika. domnule inginer? Ce s[ fac acum? S[-mi prind via\a ]n pioneze? Sau s[ m[ apuc de b[utur[ ca al\ii? V[ ]ntreb =i pe dumneata, domnule inginer, =i pe to\i [=tia care a\i fost ]n =edin\[: Poate cineva s[-mi ia dreptul la via\[? +tie o lume ]ntreag[ c-o iubesc pe Marika =i am recunoscut =i eu! L`ng[ Iulia nu mai pot tr[i, nu o mai pot suporta; nu sunt fumuri de adolescent, sunt convingeri de om ]n toat[ firea! Ce dac[ am doi copii? S-au desp[r\it ei, al\ii, cu o droaie de copii, dar eu cu doi? Sclifositul [la de secretar de partid credea c[ face pe de=teptul cu mine…<Uite, tovar[=e, a venit so\ia dumitale =i s-a pl`ns c[ a=a =I pe dincolo…> < Dar despre ea n-a spus nimic, tovar[=e secretar? N-a spus cum am g[sit-o eu cu [la-n pat =i cum a fugit cu izmenele-n m`n[ =i cum a s[rit pe geam? Nuuu! P[i ce era proast[? Nu v-a spus c[ pleca dimine\a de-acas[ =i l[sa copiii ]ncuia\i ]n apartament =i se ducea la servici la el =i se suia-n Tatr[ =i se zbenguia cu el toat[ ziua? Vrea bani? Vrea pensie alimentar[? S[ se duc[, dracului la munc[, ea n-a auzit c[-n Rom`nia toat[ lumea munce=te?> < Mihaly, tu e=ti obosit =I stresat, ar trebui, dup[ ce-\i isp[=e=ti pedeapsa, s[-\i iei un concediu medical ceva…> <Domnule inginer, deocamdat[ nu-mi iau, am ]nceput rela\ia asta cu Marika, o iubesc al dracului =i mi-e fric[ s[ n-o pierd…M[ iube=te =i ea pe mine =i c`nd un b[rbat simte a=a ceva, prinde aripi =i ]ncepe s[ viseze. De mult nu m-au

5

mai ]ncercat astfel de clipe, de pe timpul c`nd o iubeam pe Piri…Atunci jurasem s[ nu m[ mai ]ndr[gostesc…Dar dragostea nu ne ]ntrteab[ dac[ suntem preg[ti\i s-o ]nt`mpin[m, ea d[ buzna peste noi =i ne tulbur[ cu puterile ei magice biata noastr[ existen\[!> <M[i, Mihaly, cu ce te-a atras femeia asta pe tine?> < Afl[, domnule inginer, c[ nu-i dau nici bani, nici cadouri; de c`te ori m[ duc la ea, m[ ]nt`mpin[ cu z`mbetul pe buze ]n prag, m[ ia de m`n[ =I m[ invit[-n cas[…Hai, Mihaly ]n cas[- zice- c[ ne v[d vecinii =iu punem la cale gurile rele! +i m[ serve=te cu o cafea =i vine l`ng[ mine cu glasul ei catifelat ca al lui Piri =i-mi zice< Mihaly>, de ce e=ti tu sup[rat? Este a=a de sincer[ =i de natural[…> <+i crezi c[ te ia ea pe tine cu doi copii?> <Eu cred, pentru c[ am ]ntrebat-o =i mi-a zis c[ dac[ asta ne va fi soarta…!<Vezi- zice- ce faci cu divor\ul [la c[ n-a= vrea s[ m[ mai ]ncaier cu fosta ta consoart[, cum mi-a f[cut-o alalt[ieri ]n Pia\[…F[-zice- =i mie mi se f[cuse o ru=ine s[ intru ]n p[m`nt, nu alta!-s[ fii tu a dracului de fuf[- auzi, domnule inginer, s-o fac[ fuf[, te jumol toat[, =i se r[\oie=te la ea, se str`nsese lumea pe ele ca la urs…}n fond =I la urma urmei, ce mai vrea, drag[ de la tine?- m[ ]ntreab[ ea, sup[rat[.> Auzi ]ntrebare, ce mai vrea ea de la mine? Acum, domnule inginer, nu mai are nici-un rost, m`ndru\ul ei a ie=it din spital ca o g[in[ capie ( doamne fere=te, c[ nu-i vreau eu r[ul) cic[ are capul ]ntr-o parte =i schioap[ta, merge-n c`rj[, [ia l-au pensionat de la =oferia lui, gradul trei, cu drept la alt servici, dar acum nici de portar nu mai e bun, am auzit c[ bate la parchet ]n urma noastr[…L-a pocit soarta, domnule inginer!…> <L-a pocit pe dracu, soarta, l-ai pocit tu, c`nd l-ai aruncat pe fereastr[!> <Ia uite, domnule, nici

6

domnul inginer nu m[ crede! A=a au zis =i [ia de la judecat[…Cum s[-l pocesc eu c`nd nici nu l-am v[zut c`nd a s[rit? Eu n-aveam inten\ia asta cu el, voiam s[-l prind viu =i nev[t[mat s[-l invit pe scaun =i s[-l ]ntreb: Bine, vere, v[d c[ v[ iubi\i, stai aici s[ chem =i eu un martor =i s[ v[ fac papucii la am`ndoi…Tu nu =tii c[ eu cu am[r`ta asta am doi copii? N-ai, m[, destule femei ]n |ara Rom`neasc[? Dar ce am avut cu cine sta de vorb[, domnule inginer?>

}n lungile mele plec[ri cu ma=ina, c[ atunci eram =ofer de curs[ lung[, sim\eam eu c[ ceva nu-i ]n regul[ =i parc[ m[ apuca un fior, un b[rbat simte imediat c[ ceva nu e la locul lui cu nevasta, m[ apuca a=a un tremurat =i nu =tiam de ce p`n[ c`nd o vecin[ de apartament m[ cheam[ ]n hol =i-mi spune: <Domnule Mihaly, te v[d om ]n toat[ firea =i nu m[ las[ con=tiin\a s[ nu-\i spun ceva! Te-i sup[ra, nu te-i sup[ra asta e treaba dumitale, dar eu nu pot s[ mai rabd!> <Da, tanti, de ce s[ m[ sup[r!> <Uite ce e, Iulia dumitale intr[ seara cu un b[rbat str[in ]n cas[, eu nu =tiu, maic[, dac[ e rud[ sau amant, dar mi-e mil[ de dumneata c[ munce=ti de diminea\a p`n[ seara =i ai =i copiii [ia buni! +i n-ai pentru cine, maic[…> Eu am t[cut =i m-a cuprins o furie de nedescris. Am plecat imediat de l`ng[ acea femeie =i-am vrut s[ m[ duc la Iulia s-o iau la b[taie…Dar n-am f[cut-o, am vrut s[ m[ conving personal, m-am suit ]n apartament, am jucat ceva teatru, cum c[ sunt obosit, =i m-am culcat devreme. I-am spus Iuliei c[ a doua zi trebie s[ plec la Roman cu ni=tr tabl[ galvanizat[ =i trebuie s[ stau acolo o s[pt[m`n[…Cred c[ ceva prinsese =i feti\a c-o vedeam trist[ =i m[ tot ruga s[ stau acas[. De ce?- am ]ntrebat-o eu. Feti\a ocolea r[spunsul =-mi

7

r[spundea gale=[:<A=a, c[ vreau eu…> Am plecat la servici =i l-am rugat pe Iordache de la garaj s[-mi bage ma=ina-n revizie c[ nu m[ mai \in fr`nele…+i pe ]nserat m-am ]ntors acas[ .Am descuiat u=a( apartamentul era ]ncuiat cu iala). +i apoi a urmat ce a urmat…Eu, dup[ ce l-a luat salvarea m-am prezentat la Mili\ie pentru declara\ii. <Martori ai?>- m-au ]ntrebat acolo. Pe cine s[ am martor la ora aia? Pe nevast[-mea? Copiii dormiau bu=tean ]n camera lor…+i apoi au urmat anchetele…judecata…mica deten\ie… Singura martor[ a fost femeia care mi-a spus =i a jurat ce-a v[zut. <Bine, tovar[=e Mihaly, -zice judec[torul- dumneta ai dreptate, dar de ce i-ai f[cut v`nt pe fereastr[?> <Eu?> <A=a a declarat nevasta dumitale!> <Ea, tovar[=e judec[tor, poate s[ declare ce vrea, dumneavoastr[ v[ ]ndoi\i de dreptatea mea, v[ jur c[ n-am nici-o vin[, el s-a aruncat pe fereastr[ la sugestia neveste-mii, fugi pe geam!-am auzit-o, eu n-am avut timp nici s[-l v[d! Am auzit o bufnitur[ ]n strad[, at`t!>

A urmat totu=I condamnarea: Un an =i jum[tate la locul de munc[…

Seara trec adesea pe la bufetul Trocadero s[ beau =i eu o \uic[- o \uic[ mare!-i-zic eu barmanului; dup[ o zi de ]nv`rtire prin slava cerului cu macaraua, am =i eu dreptul la o \uic[ mare. <Gata, domnu’ Mihaly, ]mi ]ntinde \uica gr[sanul [la =i eu o iau =i m[ retrag cu ea la cap[tu[ tejghelei =i o beau ]n lini=te, niciodat[ nu-mi place s[ m[ amestec cu cheflii; privesc lumea =i m[ deta=ez de ea acolo ]n col\ul meu =i mi se pare infect[, murdar[ =i dezagreabil[…A=a m-am obi=nuit, s[ privesc lumea de departe, s[ nu intru ]n sufletul ei. <B[, tu ce mai faci cu nevasta?> sau <Cutare, ce mai =tii de curva aia?> Mie =i

8

aici ]mi place s[ vorbesc cu mine ]nsumi…N-apuc s[ trag dou[ ]nghi\ituri c[ aud: <Servus, Mihaly!> <Servus!>- ]I r[spund eu =i ]ntorc capul s[ v[d cine este. <Aaaa, domnu’ inginer Ionescu de la Trust. Servus, domnu’ inginer!> <F[-mi =i mie un pepsi cu un coniac!>, se adreseaz[ el barmanului, =i se retrage l`ng[ mine. <M[i, Mihaly…>- se uit[ el spre mine, f[r[ s[ termine g`ndurile. <Ce e, domnu’ inginer?>- ]l ]ntreb eu, crez`nd c[ are s[-mi transmit[ ceva de la trust. <Nimic deosebit- zice el ]n zeflemea- vreau s[ beau =i eu un coniac cu tine!> <Pofti\i, domnu’ inginer, chiar ]mi face pl[cere!>- =i se d[ mai l`ng[ mine, a=ez`ndu-=i coatele pe tejghea =i oft`nd, ai fi zis, dac[ nu-l cuno=teai, c[ i s-a ]nt`mplat ceva sau are ceva pe suflet.

<De ce sunte\i sup[rat, domnule inginer?>- ]ncerc eu o ]ntrebare cu toate c[ =tiam c[ e foarte greu s[ p[trunzi ]n sufletul lui cu o astfel de insinuare. <St[m cam prost cu planul, b[, Mihaly; ]njur[ [ia de la central[, vor totul repede =I la cheie, ei nu =tiu care sunt condi\iile ]n construc\ii; ]\i pleac[ oamenii de pe =antier c`nd nu te-a=tep\i =i te las[ cu plan cu tot balt[…> +i d[ deodat[ sticla cu pepsi peste cap, ai fi zis c[ e b`ntuit de o mare sete =i se ]ntoarce iar c[tre barman, f[c`ndu-i cu ochiul: <Mai repet[ o dat[ figura, =efule!> apoi c[tre mine, sp[sit =i vinovat. <Tu mai iei o \uic[?>- m[ ]ntreb[ el. <Nu mai iau, domnu’ inginer, vreau s[ m[ duc acas[ mai devreme, m-a=teapt[ pu=tii…> <Mai las[ dracului casa- zice el- ne=tiind sau uit`nd pur =i simplu de situa\ia mea- ce,- zice el, nu =tii tu traiul de-acas[?> +i se uit[ ]n ochii mei, voia s[ m[ ]ntrebe ceva dar parc[ nu ]ndr[znea. <Auzi, tu,-zice el ]ntr-un t`rziu, dup[ c`teva clipe de

9

t[cere- am c[utat tot =antierul un macaragiu s[ te schimbe, s[-\i iei =i tu un concediu, ceva,=i de-abia am g[sit un pr[p[dit de pe la materiale…> <Adic[ cum s[ m[ schimbe, domnu’ inginer? Ce, eu nu mai sunt bun de nimic? Am devenit chiar a=a o gioars[?>- =i de necaz dau repede \uica peste cap =i pun cinzeaca goal[ pe mas[. El ]mi ia repede vasul =i-l strig[ pe barman:< Oltene, mai pune-i una mare lui Mihaly!> =i apoi se ]ntoarce c[tre mine:<D[-l ]n aia m[-si c[ e oltean de-al meu =i nu se sup[r[!> }l v[d c[-=i d[ repede buzunarele peste cap, scoate o brichet[ =i d[ s[ aprind[ o \igar[. }n ]ntind un carpa\i, o aprinde =i puf[ie cu poft[ din ea. +i tace =i tac =i eu. Frumoas[ e t[cerea-mi-am zis- noi cu vorbele noastre murd[rim =i viciem aerul mai r[u precum cu fumul de tutun… <…P[i- reia el discu\ia de unde r[m[sese- te-am v[zut eu c[ ]n ultimele zile nu mai e=ti st[p`n pe macara, m-am uitat c`nd te urcai pe sc[ri acolo sus, parc[ te ]mpleticeai, poate ai =i tu dreptate, prin c`te ai trecut cu curva aia de nevast[-ta…>- zice el =i trage puternic din \igar[, dup[ care r[stoarn[ o a doua sticl[ de pepsi peste cap, strig`nd iar, de data aceasta cam afumat:< Olteneee,mai repet[ figura!> <Gata, domnu’ inginer!>- sare barmanul spre el, lu`ndu-i sticla goal[ =i pun`ndu-i alta plin[ ]n m`n[. +i inginerul se apropie =i mai mult de mine cu o poft[ nebun[ de vorb[. }ntre timp Olteanul Zamfir, c[ci a=a ]l chema pe barman, puse muzic[, avea un difuzor sp`nzurat drept ]n capul nostru:<M[rie =I M[rioar[[[, ochii t[I m[ bag[-n boal[[[>, c`nta placa,<…spr`nceneleee m[ omoar[[[> <Olteanul tot oltean- zice domnu’ inginer- aici ]n inima Transilvaniei el a adus muzica lui olteneasc[, vou[, ungurilor v[ place alt gen de muzic[, sunte\i da\i

10

dracului c`nd ]ncepe\i voi cearda=urile alea sau cu roman\ele voastre…> <Orice muzic[ bun[ e frumoas[, domnu’ inginer, noi suntem obi=nui\i =i cu muzica olteneasc[…>-]i spun eu, z`mbind,=i b[t`nd cu degetele ]n tactul muzicii ]n tejghea. Domnu inginer a t[cut, a ciulit urechile ca un iepure =i a ]nceput =i el s[ ]ng`ne: <…spr`nceneleee m[ omoar[[[…, hai, m[i, Mihaly,mi se adreseaz[ el, c`nt[ =i tu, d[-o dracului de via\[…> Se opri muzica, iar t[ceri, doar c`\iva cheflii mai vorbeau tare cu limbile ]ncurcate. <+i de ce, domnu’ inginer m[ ]nlocui\i? V-am sup[rat cu ceva, am f[cut vreun r[u intreprinderii, eu c`t am stat acolo v-am adus numai beneficii!> <Aaaa, nu Mihaly, departe de mine g`ndul [sta!- sare el ofensat, trezindu-se parc[ din bucuria lui de-a c`nta- nu, b[, Mihaly, dar eu cred, c-am vorbit =I cu tovar[=ul Vlad de la sindicat c[ pentru tine mai nimerit ar fi un concediu de odihn[ ]ntr-o sta\iune, undeva, s[-\i vii ]n fire dup[ deten\ia ta =i dup[ divor\ul [sta nenorocit…!>

Atunci mi-am dat eu seama c[ domnul inginer Ionescu este un mare cunosc[tor de oameni, un mare psiholog. Nici g`nd s[ m[ dea afar[, el voia s[ m[ fereasc[ de ce era mai r[u…+i avea dreptate c[ci eu acolo sus, ]ntradev[r,aveam revela\ia unui sf`nt care c[l[tore=te printre a=tri =i adeseori, ]n r[ul meu de ]n[l\ime, cum nu-l avusesem p`n[ acum,puteam oric`nd s[ dau toat[ via\a mea peste cap, nemaiput`nd s[ st[p`nesc colosul [la de macara ,pr[bu=indu-m[ cu ea cu tot ]ntr-un h[u… <Ave\i dreptate, domnule inginer, ]mi trebuie odihn[, eu n-am avut concediu de c`\iva ani, am muncit ca un prost s[ iau =i eu ceva parale, dar degeaba!> Domnul inginer era ]ns[ absent, nu mai asculta la mine, b[tea cu degetele ]n tejghea ]n

11

tactul muzici cu g`ndurile aiurea…fa\a i se iritase, o inundase s`ngele =i ochii i se albiser[ ]n cap. <Tovar[=e Zamfir- ]l strig eu pe barman- mai da\i-ne c`te un r`nd!> Barmanul se uit[ la ceas, ]mi face un semn cu degetul cum c[ este t`rziu, dar aduce =i al treilea r`nd.<V[ rog s[ le servi\i mai repede c[ e ora ]nchiderii =i m[ amendeaz[ [=tia!>- zice el =i h`r=ti!, trage acul picupului =i opre=te muzica =i tocmai atunci se trezi domnul inginer Ionescu din visurile lui, s[ri deodat[ a=a ca dintr-un somn greu. <Dar pe-astea cine le-a dat, Mihaly?” –se trezi el ]ntreb`nd cu referire la cele dou[ \uici. <Eu!>- i-am r[spuns scurt. <Nu trebuia, Mihaly!> <De ce, domnu’ inginer?> <Uite-a=a, nu trebuia, c[ ne cherchelim =i r`d [=tia de noi =i m`ine nu mai suntem buni de nimic!>

+i am plecat acas[ =i eu =i domnul inginer Ionescu ]mpleticindu-ne. }mi venea s[ pl`ng, ]mi venea s[ c`nt, aveam a=a o stare ambigu[ de fericire =i de nenorocire care m[ sf`=ia. Mi-era ru=ine de lume, niciodat[ nu b[usem ]n halul [sta! Niciodat[ copiii nu m[ v[zuser[ a=a! <Tati- zice pi=to c`nd m[ vede-ce-ai, e=ti bolnav? Iuli=ca!- o strig[ el pe soru-sa- vino s[-l vezi pe tati c[ e bolnav!> <Tati- m-a certat Iuli=ca- niciodat[ nu te-am v[zut a=a ]n halul [sta! |i-ai b[ut min\ile, tati!> <Ierta\i-m[, copii,am reu=it eu s[ ]ngaim,am b[ut cu inginerul meu de la trust, preg[ti\i-v[ c[ m`ine v[ duc la \ar[, eu plec ]ntr-un concediu…V[ duc la m[tu=a voastr[ la Remetea…> <Nu-i duci la nicio \ar[!>- sare Iulia din cealalt[ camenr[, gata s[-l apuce pe pi=to de m`n[ =i s[-l trag[ ]n camera ei. <Tu s[ nu te amesteci, t`rf[ ce e=ti! -i-am tras eu o palm[ peste fese- tu s[-\i faci bagajul =i s[ pleci c`t mai repede din casa asta! Cu tine am ]ncheiat via\a, s-o =tii,

12

dup[ concediul [sta o s[ deschid divor\ul, s-o termin c`t mai repede cu tine!>

2

indicatul mi-a repartizat un bilet de odihn[ la Govora, o sta\iune mic[ de pe Valea Oltului,

pitit[ pe ni=te dealuri la marginea unei p[duri seculare. Acest concediu m-a f[cut s[-mi retr[iesc copil[ria =i adolescen\a =i s[-mi aduc aminte de cel mai frumos episod din via\a mea. De la Govora am f[cut o excursie la m`n[stirile de pe Valea Oltului =i la m[n[stirea Bistri\a am dat de cea mai drag[ fiin\[ de pe p[m`nt, Agneta. Ea mi-a deschis por\ile amintirii =i din toate nop\ile acelui concediu am f[cut un memento, retr[ind cu intensitate ni=te momente de via\[ pe care eu le crezusem uitate.

S

Mi-a venit ]n minte Peter-Bacsi care bolborosea printre balele lui sc`rboase: < Nu credin\a aproapelui trebuie s[ te preocupe, pui de c[lug[r ce e=ti, credin\a nu e ]n icoane sau ]ntre zidurile acestei m`n[stiri care aduc romatismuri, credin\a trebuie s[ fie ]n noi, ]n via\a noastr[, ]n viitorul nostru!> +i Peter-Bacsi apoi t[cea, se scula de pe scaunul lui, se de=ira ca o fantom[, lungindu-se ca la vreo doi metri =i ceva, tr[g`ndu-=i dup[ el un picior bont de lemn =i se apuca s[ sting[ lum`n[rile din biseric[ =i s[ m[ture, piciorul lui de lemn ]n acea t[cere ]nsp[im`nt[toare f[cea un zgomot asurzitor, c[z`nd ritmic peste acea lini=te =i ecourile lui m[ ]nfiorau, d`ndu-mi co=maruri la rug[ciunile de sear[; adormeam ]n fiecare noapte cu imaginea lui ]n g`nd, popul`ndu-

13

mi visele copil[riei mele =i a=a destul de zdruncinate.

+i diminea\a o lua iar de la cap, ie=ea din pronaos fonf[ind covrigi sau p`ine de cuminec[tur[: <Asta este, pui de c[lug[r ce e=ti, zicea el printre cei doi din\i negri pe care -i mai avea ]n fa\[ pe maxilarul de jos, s[ nu-\i pierzi credin\a ]n via\[, ]n via\a asta, nu ]n via\a de dup[ moarte; eu c`nd am venit de pe front cu piciorul [sta bontu al meu- =i d[dea cu laba m`inii st`ngi peste el- =i n-am mai g[sit pe nimeni acas[, mi-a venit s[ m[ duc ]n p[dure =i s[ m[ sp`nzur…Mi-a ie=it ]ns[ o lumin[ ]n cale trimis[ de Dumnezeu care mi-a zis: ce faci, omule, treze=te-te c[ vi\a e un dar al meu; eu \i-am dat-o, eu \i-o voi lua!… +i-am venit aici la sf`nta m`n[stire…>

+i-i curgeau balele =i se agita =i ]ncepea s[ tremure printre sfin\ii [ia reci de gips sau de marmor[ =i se-a=eza jos pe covor la poalele sf`ntului Anton =i ]ncepea s[ numere peng[ii sau filerii cu ochii lui de bufni\[ ]nfip\i ]n gr[mada de bani =i-apoi ]mi f[cea cu degetul un semn care voia s[ zic[ s[ m[ apropii de el s[-mi dea =i mie trei- patru peng[i s[-mi cump[r =i eu de-ale gurii…Dar crede\i c[ eu f[ceam ce-mi zicea el? A=teptam seara cu sufletul la gur[ s[ sar gardurile m`n[stirii s[ m[ duc cu Piri la film sau la restaurant…+i el, zburlit =i nepiept[nat, cu p[rul v`lvoi, se d[dea cu gura la urechea mea =i-mi =optea: <B[, pui de c[lug[r ce e=ti, banii sunt sfin\i\i =i e p[cat s[-i cheltui cu curvele, s[ =tii c[ dac[ mai aud a=a ceva, te spun lui Pater-Vardian =i [la te sp`nzur[ de limb[ ]n clopotni\[ sau ]n altar…>

Acum ]n aceste nop\i de prim[var[, c`nd brazii ]mi fo=nesc la fereastr[ =i veveri\ele se dau hu\a pe crengu\ele lor, departe de zbuciumul vie\ii

14

cotidiene, stau =i m[ g`ndesc cum a ajuns Piri aici la m`n[stire dup[ at`ta amar de timp; aceia=i ochi de aproape acum treizeci =i cinci de ani care m[ urm[reau prin toat[ m`n[stirea cum m-au urm[rit =i acum c`nd povestea istoricul m`n[stirii Polovraci; parc[ o v[d dup[ grupul de turi=ti cu ochii ]n lacrimi venind la mine =i ]ntreb`ndu-m[: <Dumneavoastr[ sunte\i c[lug[rul Mihaly?> Doamneee, uitasem trecutul meu = era gata s[-i spun c[ nu sunt eu. Sunt un cet[\ean din T`rgu-Mure= venit la odihn[ la Govora =i cu acest[ ocazie am f[cut o excursie prin m`n[stirile de pe Valea Oltului. <Ierta\i-m[- zice ea- v-am confundat cu cineva cunoscut!> <Cu cine?- am ]ntrebat-o eu, z`mbindu-i,- m[ ]ntorsesem cu fa\a spre ea =i am privit-o ]n ochi. Ea s-a repezit de g`tul meu, parc[ a uitat c[ ]mbr[ca haina monahal[ =i se uita lumea la ea. Tot frumoas[ r[m[sese, se ]ngr[=ase pu\in, se rotunjise la corp =i c[p[tase chipul Maicii Domnului. O rev[rsare haotic[ de sentimente de la regrete la remu=c[ri cuprinsese ]ntreaga ei fiin\[ =i nu pute s[ se mai ab\in[. <Nuuu!- mi-a strigat ea- tu e=ti Mihaly de la Dej!”- =i atunci mi-am dat eu seama cine era cu adev[rat =i am fugit cu c`teva decenii ]n urm[ =i ]nt`i mi-a ap[rut ]n fa\a ochilor Peter-Bacsi, apoi Piri, draga mea Piri, feti\a aceea intrat[ la treisprezece ani pe por\ile m`n[stirii, c[lug[ri\a de ast[zi care se ofilise ]n umbra zidurilor mucezite ]n aceast[ m`n[stire. Nu =tiu, parc[ cineva ]mi luase min\ile, n-am avut timp s-o ]ntreb prea multe lucruri despre ea c[ m[ a=tepta autocarul =i am l[sat-o pl`ng`nd la poarta m`n[stirii. <S[-mi scrii, Mihaly, s[-mi scrii, repeta ea cu lacrimile ]n ochi, adresa mea este maica Evghenia Vaida…Tu ai venit la mine din alte

15

lumi =i mi-ai tulburat lini=tea pe care o g[sisem ]n aceast[ m`n[stire!> Vas[zic[ ]=i =tersese =i numele din acea lume, nicicum s-o mai cheme Piri, cum o strigam eu, acum se numea Evghenia Vaida. <Te credeam mort demult, te credeam \[r`n[

b[tut[ de v`nt, te credeam dus pe lumea cealalt[; un ]ngera= te credeam…> Priveam din autocar ]n urm[ m`n[stirea, poalele muntelui, st`ncile sure din apropiere, valea r`ului Izvorul Visteriei, unde zice-se c[ era ]ngropat[ comoara lui Decebal =i-a Br`ncoveanului =i pe fondul acestor priveli=ti ]mi ap[rea feti\a aceea de care m[ ]ndr[gostisem eu prima dat[, Piri, =i dup[ numele de c[lug[rie de atunci, Agneta. Acum r[m[sese cu m`na ridicat[ la poarta m`n[stirii =i-mi flutura o batist[…

M-am g`ndit , ca prostul, c[ eu nu aflasem nimic despre ea, despre via\a ei dup[ terminarea r[zboiului; cum ajunsese ea aici, ce se ]nt`mplase cu copilul nostru dup[ trecerea ru=ilor, =i-apoi ce se petrecuse cu m`n[stirea, cu Peter-Bacsi, cu Pater-Vardian, cu Mater-Dolorosa =i cu ceilal\i, cum luase o asemenea ]ntors[tur[ via\a ei, unde fusese ea tot timpul c`nd o c[utasem eu, =i ce vorb[ era aia c[ m[ crezuse mort? Am rugat-o s[ revin s[ discut[m mai multe lucruri, s[ ne l[murim. <Nu, Mihaly, nu, credin\a =i pozi\ia mea din m`n[stire nu-mi permit asemenea lucruri! Scrie-mi, s[-mi scrii!>- repeta ea printre lacrimi.

La un moment dat am avut sentimentul euforic c[ ]nnod o via\[ rupt[ la paisprezece ani, ce-ar fi s[-i scriu eu lui Piri- m[ g`ndeam ]n autocar cu mintea r[t[cit[- s[ lepede haina monahal[ =i s[ ne c[s[torim? Am fi ferici\i, ar iubi copiii mei ca

16

pe copiii ei, a= ]ncepe o nou[ via\[ cu aceast[ femeie…

Apoi ]mi ap[rea ]n fa\a ochilor ar[tarea aia de Peter-Bacsi care ]mi ]ntindea peng[ii lui =i repeta ca un idiot: <Credin\a e-n via\[, nu ]ntre zidurile astea muceg[ite, pui de c[lug[r ce e=ti, ia =i tu doi peng[i s[-\i iei de-ale gurii c[ aici murim de foame…>

+i Piri, printre lacrimi, ]mbr[cat[ ]n negru, cu ochii cufunda\i ]n lacrimi, cu coroni\a aceea pe cap: <Via\a mea a fost un adev[rat calvar, Mihaly, nu =tiu, dar te-am a=teptat nop\i =i zile s[ vii =i tu n-ai mai venit! Am crezut c[ ai murit ]n r[zboi c[ am auzit cum te-au luat ru=ii cu c[ru\a cu caii ]n Ungaria, =tiam c[ ajunsesei p`n[ la Debre\in =i de-acolo n-am mai aflat nimic de tine! Ni=te unguri, ]n retragere aduseser[ vorba despre voi c[ v-au pus ru=ii la zid =i au tras ]n voi…Ca s[ uit aceast[ poveste, am trecut ]n Regat =i m-am ]nchinat sfintei m`n[stiri…> <Nu, Agneta, este adev[rat c[ eu ]\i promisesem c[ dup[ ce fac rost de bani, voi veni la tine s[ te ieu =i s[ fugim ]n lume: am venit, Agneta, dar am g[sit m`n[stirea ars[ =i p[r[sit[, i-am dat dou[ zile ocol pl`ng`nd, dar zadarnic, tu nu mai erai acolo =i nimeni nu mai =tia de voi nimic =i te-am mai a=teptat ]nc[ doi ani ]ncheia\i, tot vei ap[rea, te-am c[utat prin tot Dejul =i prin tot Clujul, dar degeaba…Apoi mi-am v[zut de via\[…”

Poate a fost =i tata de vin[, Dumnezeu s[-l odihneasc[, dac[ el nu m[ certa dup[ fuga de la m`n[stire, eu r[m`neam ]n sat =i poate auzeam de Agneta =i poate destinul dragostei noastre era altul…Dar la ce-l mai condamn eu acum dup[ at`ta pustiu de timp c`nd el poate-i f[cut oale =i ulcioare? Sau poate c[ avea dreptate, voia

17

s[ m[ scoat[ din s[r[cia aia ]n care ]notam toat[ familia, patru fra\i =i trei surori, to\i f[r[ niciun Dumnezeu pe acest p[m`nt. {ia mai marii plecaser[ la p[dure, se f[cuser[ \apinari, dar eu, un am[r`t de copil pipernicit, ce puteam face acolo? St[team toat[ ziulica pe l`ng[ mama, s[rmana; ea era singura care m[ mai iubea, ceilal\i erau to\i cu ochii pe mine c[ m[n`nc =i nu fac nimic. +i poate c[ aveau dreptate, le m`ncam alerg[tura lor…

Vine odat[ unchiul Bucsi pe la noi ]n sutana lui neagr[, parc[ era un greier bor\os, ro=u la fa\[, gras, cu ni=te f[lci mari =i cu ochii ca de pisic[, du=i ]n fundul capului. Era preot la Dej, plecase =i el de mic de acas[, ]=i f[cuse ucenicia tot la Dej la m`n[stire =i se ridicase ]n rang p`n[-i d[duse o parohie ]n primire. +i zicea unchiul Bucsi:< B[, Cichi,- c[ci a=a-l chema pe bietul tata- d[-mi-l mie pe Pi=to-[sta, adic[ pe mine, s[ \i-l fac cantor c[ =i a=a nu e bun de nimic pe l`mg[ casa omului…> +i tata, c`nd a auzit, a ]nnebunit de bucurie c[ plec de-acas[- a scos o sticl[ de p[linc[ =i-a b[ut-o cu unchiul Bucsi pe toat[ p`n[ s-au cherchelit. Mama s-a retras ]n camera cea bun[ =i a ]nceput s[ pl`ng[ de bucurie c[ eu, Kirali Mihaly, feciorul ei cel mai iubit, voi ajunge cantor la biserica din sat ca Verga sau ca Delici =i ea va sta l`ng[ mine =i va c`nta la cor al[turi de orgist =i de femeile avute din sat care ocupau primele locuri pe scaune.

}ntr-un fel ]mi pl[cea =i mie s[ plec de acas[, m[ s[turasem s[ fiu privit ca un paria de ceilal\i, ]mi croiam =i eu o soart[, de=i n-aveam tragere pentru c[lug[rie, dar era totu=i ceva! +i a=a ]mi pusesem ]n g`nd s[ plec slug[ prin satele vecine, acum ]mi sur`dea un viitor mai bun. Avea dreptate unchiul Bucsi< Trei- patru ani ]ndur[ =i el mizeria

18

=i apoi iese om!> +i mama, s[rmana, la plecare: <Na, maic[, m[n`nc[, maic[, s[ mai cre=ti =i tu c[ dac[ r[m`i a=a n-o s[ te bage nimeni ]n seam[! +i n-ai s[ rezi=ti printre str[ini, maic[, s[ te aib[ Domnul ]n paza lui, c[ prea mi-ai fost drag…> +i unchiu Bucsi, sever, cu glasul lui de bariton: < B[[[, Pi=to, acolo ]n sf`nta m`n[stire s[ fii cuminte, s[ ascul\i pe sfin\ii p[rin\i, s[ munce=ti ]n credin\[ =i s[ ]nve\i toate c`nt[rile…> +i tata, beat, mirosind a p[linc[ =i ]mpleticindu-se: <Dumnezeu s[ te aib[ ]n paz[, b[[[, mucosule, c-ai avut noroc cu carul, s[-i pupi t[lpile lui unchi-t[u Bucsi c[ s-a g`ndit la tine s[ te fac[ domn!>

Toate acestea i le povestisem =i domnului inginer Ionescu dar de Agneta nu-i spusesem nimic. Nu-i povestisem adic[ =i lui c[ pe l`ng[ relele peste care trecusem, venise =i o bucurie: Agneta! Nu-i spusesem din mai multe considerente: ]nt`i c[ m[ lua ]n zeflemea: <Fugi, m[ de-aci, c[ femeile sunt nix, adic[ nimic, pui la suflet toate fleacurile!> =i doi c[ m[ credea un romantic prost care pl`nge mereu dup[ trecut…

3

19

oncediul acela m[ rupsese de via\a prezent[ =i m[ f[cuse s[ tr[iesc ni=te clipe unice de

rememor[ri care-mi aduseser[ ]n fa\[ alt[ lume, apus[ demult pentru mine. Au trecut a=a de repede acele clipe ]nc`t m-am trezit dintrodat[ la sf`r=itul concediului ca dintr-un vis. Mi-am dat seama c[ trebuia s[ plec =i nu cump[rasem niciun cadou pentru cei dragi. Am plecat ]n ora= s[ cump[r juc[rii pentru Pi=to =i o rochi\[ pentru Iuli=ka =i am descoperit c[ venise prim[vara; venise ]ntradev[r o prim[var[ vesel[ =i n[valnic[ cu un soare cald =i str[lucitor, cu o natur[ fantastic[ care m[ ]nveselise. P[durea aceea ]nverzise, de la un verde ]nchis p`n[ la un verde sp[l[cit care b[tea ]n alb-pr[zuliu, p[s[relele ciripeau =i veveri\ele s[reau vioaie ]n prezen\a noastr[ de pe o crengu\[ pe alta, juc`ndu-se cu ghinda stejarilor =i conurile brazilor; fetele =i femeile ]=i lep[daser[ hainele iernii =i se ]mbr[caser[ cu ni=te fusti\e u=oare, defil`nd ca ni=te balerine pe bulevard ca pe o mare scen[. Toat[ natura parc[-mi =optea: <Tr[ie=te-\i, Mihaly, via\a!>

C

Aici avusesem timp destul s[ m[ g`ndesc =i la viitorul meu, la ce trebuia s[ fac pentru a-mi descurca via\a, pentru a-mi alunga pustiul din ea. Am luat trenul ]n b[tr`na Transilvanie, am trecut mun\ii acompaniat de culorile vii ale prim[verii =i-am ajuns la soru-mea, la Remetea, a doua zi. M-au ]nt`mpinat copiii =i mi-au s[rit ]n bra\e s[ vad[ ce le-am adus. Din toat[ s[r[cia mea, lui Pi=to ]i luasem un trenule\ =i Iuli=k[i o rochi\[ =i copiii s-au bucurat foarte mult. Sora mea m-a luat =i ea la rost: <Tu, frate, p`n[ c`nd mai stai a=a ]ncurcat, n-ar trebui s[-\i descurci via\a? Na, zice ea, bani pentru divor\ =i termin[ odat[! Ce mai a=tep\i de

20

la o femeie care te-a b[gat la pu=c[rie? Ar trebui s[ fii un prost dac[ o mai iube=ti =i acum dup[ c`te \i-a f[cut!> Eu am t[cut, poate c[ soru-mea avea dreptate dar nu i-am dat niciun r[spuns, a doua zi de diminea\[ am luat copiii =i am plecat la T`rgu-Mure=. }ntr-un fel mi se f[cuse grea\[ de acest ora=; aici o cunoscusem pe Iulia, r[t[cit suflete=te dup[ povestea cu Agneta, f[r[ experien\a vie\ii, imediat dup[ armat[. M[ s[turasem s[ mai tr[iesc singur, s[-mi fac m`ncare sau s[ umblu prin toate bodegile cu fel de fel de lichele. Pe atunci Iulia era v`nz[toare la o cofet[rie, acolo am cunoscut-o eu, am intrat cu un coleg, =i el tot =ofer ca mine, de fapt voisem s[ servim ceva la un restaurant apropiat dar n-aveam bani prea mul\i de cheltuial[ =i am intrat ]n cofet[rie. <Hai, Mihaly, s[-\i fac cinste cu o pr[jitur[!>, zice colegul meu =i p`n[ s[ ne dezmeticim noi =i intrasem aici. <Cu ce ne pute\i servi?>- o ]ntreab[ colegul meu pe una dintre v`nz[toare, c[ci erau dou[. <Cu pl[cinte cu br`nz[!>- zice Iulia =i ]ncepe s[ r`d[ la colega ei =i-mi z`mbe=te =i mie. Eu i-am cerut dou[ por\ii =i ne tragem la o mas[ s[ le servim. Prietenul meu, un pui de =mecher, ]mi =opte=te la ureche: <B[, Mihaly, mi=to gagic[, b[, are un bulan a-nt`ia!> <Las[-m[, domnule, ]n pace cu muierile tale, tu pe toate le faci gagici mi=to, mai las[-le dracului de femei c[ o s[-\i m[n`nce capul! Bruma asta de salariu pe care-am luat-o nu-\i ajunge cu ele!> Luasem =i noi prima leaf[ de =oferi din via\a noastr[ =i [la ]=i cump[rase o =apc[ de-astea care erau la mod[, ]n cinci col\uri, =i eu o jachet[, un fel de canadian[ trei sferturi =i m[ ]mr[casem cu ea. <Domni=oar[, zice [la, a=a pe nepus[ masa, c`nd ie=i\i din tur[?> Iulia se tot f`\`ia pe l`ng[ o

21

mas[ de l`ng[ noi, se f[cea c-o =terge cu o c`rp[ ]n m`n[, avea un spate lat =i o fust[ scurt[, srt`ns[ bine la mijloc ]n care se pierdeau ni=te picioare frumoase cu ni=te pulpe b[lane ca spuma laptelui. <De ce m[ ]ntreba\i?>- se ]ntoarse ea, dezvelindu-=i ni=te din\i frumo=i, albi, pun`nd ]n mi=care buzele c[rnoase de culoarea vi=inei coapte. <Uite-a=a!- ]i r[spunse prietenul meu,- poate facem o plimbare prin parc sau mergem la o chermez[ c[ e s`mb[t[ seara!> Ea ]ncepe s[ r`d[: <I-auzi, drag[, ce zic dumnealor, se adres[ ea colegei care st[tea de dup[ tejghea =i num[ra ni=te bani. <Ce?>- ]ntreb[ aia distrat[, f[c`ndu-i =mechere=te cu ochiul, crez`nd c[ noi n-o vedem. <Ne invit[ la chermez[ sau la film!> <P[i ce ruleaz[?> <Ce-o fi, parc[ era <C[derea Berlinului!> <De ce s[ nu mergem, r[spunse aia de acolo, dar eu parc[ l-am mai v[zut!>

Eu am fost la film cu Iulia =i colegul meu cu cealalt[ s-au dus pe valea Mure=ului, la marginea ora=ului < s[ admin\re natura>, ziceau ei.La film am intrat ]n discu\ii cu Iulia, era =i ea tot de la \ar[ =i asta mi-a pl[cut mult, ]mi intrase ]n cap c[ fetele de la ora= sunt mai pervertite, mai false…

Dup[ dou[ s[pt[m`ni ne-am c[s[torit =i m-am mutat la gazda ei, am stat acolo aproape doi ani p`n[ ne-am luat apartament proprietate personal[ ]n rate. A venit apoi feti\a, Iuli=ka, nevast[-mea =i-a schimbat serviciul, s-a angajat la Fabrica de confec\ii pe post de croitoreas[. Eu am luat o Tatr[ ]n primire =i circulam cu ea ]n toat[ \ara, plecam de acas[ cu s[pt[m`nile…Nici mie nu-mi pl[cea, dar ce era s[ fac? M-am ]nscris apoi la o =coal[ de macaragii de =ase luni, mergeam cu toate balt[, eram =i prin anul trei la liceu la seral.

22

Dup[ ce am terminat =coala, m-au repartizat la Trustul trei de construc\ii, mi-au dat ]n primire o macara gigant venit[ din R.F.G. pe care am lucrat p`n[ acum.

Dup[ feti\[, dup[ Iuli=ka, a venit Pi=to-[sta la care \in ca la Dumnezeu, [sta seam[n[ leit cu tata, am un b[iat, mi-am zis, are cine-mi va duce numele mai departe!

C`nd am venit acum cu copiii de la sora mea de la Remetea am descuiat u=a, ]i pusesem o ial[ nou[ =i mergea cam greu; m-am uitat la camera Iuliei =i era ]ncuiat[ cu un lac[t. <Maic[-ta nu-i acas[, ]i zic eu lui Pi=to =i poate c[ e mai bine, nu ne mai facem nervi!> }i v[d pe copii ]ns[ c[ se ]ntristeaz[, se rupea =i ]n ei ceva, mama r[m`ne mam[ ]n orice ]mprejur[ri, numai r[utatea noastr[, a oamenilor, vrea s[ despart[ copiii de mame, dar m[ ]ntrebam tot eu ca prostul: cum s[ pedepse=ti o nemernic[ de femeie mai aspru dec`t s[-i iei pruncii de la piept? Dar nici ea nu era dintre acelea care s[ se p[trund[! }n ultimul timp pleca de acas[ =i-i ]ncuia ]n apartament zile ]ntregi, \in`ndu-i nem`nca\i =i nesp[la\i.

A doua zi la serviciu to\i m-au primit cu bucurie; =eful de lot, +oni sau +andorf, cum ]i zicerau to\i, ]mi iese ]nainte =i-mi zice: <Bine-ai venit, m[i Mihaly, te a=teapt[ macaraua aia acolo-=i face un semn cu m`na prin aer ]n direc\ia macaralei-gigant- [la care te-a ]nlocuit n-a reu=it s[-i dea de cap, se b`\`ia pe ea c`te-o or[ p`n[ o pornea, n-are siguran\a ta ]n exploatare, pe tine te-ascult[ =i-o cobori acolo unde vrei…>

+i domnul inginer Ionescu cu afec\iunea lui: <Mihaly, ne ]nt`lnim disear[ la Trocadero s[-mi poveste=ti cum a fost acolo ]n concediu!> <Cum

23

s[ fie, domnu’ inginer? Ca-n concediu, de!> <P[i, bine, m[i Mihaly, nu \i-ai g[sit =i tu vreo gagic[, ceva, pe-acolo?> <Mi-am g[sit pe dracu, domnu’ inginer, acum acolo sunt numai ceapiste =i de astea nu se al[tur[ nici dracu!> <Dar ia spune-mi, se d[ el cu urechea la gura mea, pe la Marica ai fost?> <S[ n-apuc s[ m[ mi=c de-aici dac-am fost!>- i-o retezai eu.

Drept s[ spun, pe la Marica aveam de g`nd s[ m[ duc, voiam s[-i spun =i domnului inginer, dar mai t`rziu, s[-i fac o surpriz[… <Hai, las[,- mi-o retez[ el scurt- vorbim disear[ la Trocadero, acum am treab[, m[ duc s[ rece\ionez ni=te lucr[ri la lotul patru!> +i o ia ]ncet pe l`ng[ ni=te bar[ci, tr[g`nd de piciorul drept. Spunea, s[racul, c[ r[m[sese a=a din timpul bombardamentului. Dup[ ce venise din Germania, unde se instruise ca pilot de avia\ie, fusese =i el pe la taic[-s[u prin Bucure=ti s[-=i g[seasc[ vreun servici ceva, taic[-s[u era ]n poli\ie, =i tocmai atunci vin anglo-americanii cu bombele lor =i piseaz[ Bucure=tiul =i cade o bomb[ drept pe cl[direa ]n care st[teau ei, acoperindu-l cu moloz…<Unde e=ti, m[?>-, ]l ]ntreab[ taic[-s[u, dup[ ce se dezmetice=te bine, privind la peretele d[r`mat =i c[ut`ndu-l cu ]nfrigurare. <Sunt aici, tat[, strig[ el, doar capul i se mai vedea prin praf, mi-am rupt un picior, mai bine r[m`neam ]n Germania, acolo…> Vrusese s[ dea la medicin[, dar ]l respinseser[ din cauz[ c[ n-avusese origine s[n[toas[ =i se instruise ]n Germania ca pilot s[ lupte ]mpotriva Uniunii Sovietice…Apoi a divor\at maic[-sa de taic[-s[u ca s[-=i schimbe numele =i s[-i piard[ urma [ia de la securitate =i s-a ]nscris la facultatea de construc\ii de la Craiova. A=a ajunsese el inginer ]n construc\ii…C`t prive=te piciorul, r[m[sese cu el

24

=chiop[t`nd un pic. Cei de la aprovizionare ]i ziceau <+ont`c, a venit tovar[=ul +ont`c!>- glumeau ei pe seama lui. A doua lovitur[ o p[\ise cu frate-s[u, era student la Timi=oara la medicin[ =i fusese amestecat cu al\i studen\i ]n ac\iuni ostile regimului chiar ]n timpul revolu\iei din Ungaria din 1956. L-au chemat =i pe el la securitate s[ dea declara\ii dac[ =tie ceva ]n leg[tur[ cu frati-s[u, au vrut chiar s[-l dea afar[ din facultate dar a intervenit cu un unchi al lui care lucra prin ceceu =i l-au iertat.

C`t prive=te pe tovar[=ul Vlad de la sindicat, m-a amuzat vocabularul lui tehnic. Fusese mai ]nt`i mecanic de locomotiv[ =i apoi l-a luat partidul de acolo =i l-a pus la sindicat. <Hei, tovar[=e Mihaly,- m[ apas[ el cu m`na pe um[r- cum merge motorul dup[ repara\ia asta?> <Cum s[ mearg[, tovar[=e Vlad, merge bine!> <O s[ func\ioneze toate bujiile?> <Eu cred c[ da! +i dac[ a mai r[mas vreuna ancrasat[ o mai =tergem, o regl[m =i o punem la loc!> <Tu =tii, m[,- lu[ el o masc[ serioas[, preocupat de bunul mers al intreprinderii- c`t a pierdut Trustul pentru c[ \i-am dat voie s[ pleci ]n concediul [sta?- =i tot el r[spunde pe un ton t[ios, muncitore=te, a=a cum f[cea ]n =edin\ele de partid- =ase apartamente!- =i-mi ridic[ o m`n[ cu cinci degete, gata s[ mi le bage ]n ochi =i mai ridic[ un deget de la m`na cealalt[- =ase apartamente!>, mai repet[ el a doua oar[, \in`nd de data aceasta cele =ase degete ]n aer ca pe ni=te be\e de r[boj s[ le vad[ toat[ lumea.

|icneal[, ]mi ziceam eu, fiecare om are \icneala lui, dac[ n-ar exista ]n fiecare o astfel de \icneal[ nu s-ar mai face nimic pe p[m`nt! +i-am plecat de l`ng[ el, uit`nd s[-i mul\umesc pentru

25

aprobarea concediului.Cred c[ el asta ar fi dorit, s[ m[ duc la el cu <s[rut m`na> =i s[-i mul\umesc. Eu eram ]ns[ preocupat de altceva, trebuia s[ dau neap[rat =i pe la Marica, c`t fusesem ]n concediu nu-i scrisesem un r`nd, b[nuiam c-o s-o g[sesc sup[rat[, bosumflat[, dar n-am g[sit-o a=a. Mi-a ie=it ]n u=[ z`mbind, cu aceea=i lumin[ pe fa\[, lumin[ ce venea dintr-un interior calm, lini=tit, cu glasul ei dulce. <Bine-ai venit, Mihaly!> <Bine te-am g[sit, Marica!-]i zic eu, z`mbindu-i =i ]nt`nz`ndu-i un mic cadou- voiam neap[rat s[ te v[d…> Ea a desf[cut cadoul, era un banal batic, =i l-a aranjat pe cap, s-a uitat ]n oglind[, =i a venit la mine =i m-a s[rutat =i-am s[rutat-o =i eu. Nu =tiu de ce dar ]ntre mine =i ea se strecurase parc[ o r[ceal[ dup[ acest concediu. }nt`lnirea cu Agneta parc[ m[ n[ucise, fiorul acela de dragoste, primul fior care se na=te ]n noi r[m`ne =i ne obsedeaz[ toat[ viai\a. Eram con=tient c[ eu nu mai pot ]nnoda un fir rupt cu aproape treizeci de ani ]n urm[…+i totu=i…Era prima mea dragoste care ]nmugurise =i se stinsese ca o floare ]nghe\at[ de gerurile timpurii ale toamnei…

4

mediat dup[ vizita unchiului Bucsi, am plecat =i eu, ]mpreun[ cu el, era o sear[ de var[ cu

luceaf[r spre Cornul Caprei =i cu jum[tate de I

26

lun[ sp`nzurat[ ]n v`rful unor b[tr`ni goruni; am plecat cu lacrimile ]n ochi, mergeam ]n urma lui av`nd la spinare o leg[turic[ cu m`ncare dat[ de biata mam[, din toat[ s[r[cia ei ]mi t[iase doi pui, ]i fripsese =i-i perpelise prin mu=dei, ]mi copsese =i dou[ pite ardelene=ti, str`nsese de la ceilal\i fra\i ruf[rie mai bun[ =i mi-o d[duse mie. Aurul lunii c[dea peste holdele ]n p`rg[, f[c`nd din acea noapte o noapte ireal[. B[tea v`ntul pe Valea Mure=ului aduc`nd cu el miros de flori proasp[t ]nflorite =i c`ntau greierii =i brot[ceii or[c[iau ]n lunc[ =i satul ca o enorm[ fiin\[ obosit[ r[m`nea undeva ]n urma noastr[ trist, dormind somnul lui…De-abia acum mi-am dat eu seama c[ s-a terminat copil[ria mea =i ]ncep o nou[ via\[, bun[ sau rea, departe de ai t[i. Poate c[ era mai bine s[ muncesc la p[dure ca \apinar dec`t s[ m[ duc prin str[ini, oricum nu m[ desp[r\eam a=a de repede de ai mei.

Pentru prima dat[ ]n seara asta frumoas[ de var[, av`nd ]n fa\a mea sutana neagr[ a unchiului Bucsi, mi s-a f[cut fric[ de necunoscutul care mi se a=ternea ]n fa\[. De=i fusesem crescut ]n mila lui Dumnezeu, nu eram preg[tit s[ tr[iesc ]n casa lui, a=a cum ]mi spunea unchiul Bucsi. A ]nceput s[ mi se fac[ fric[ de o for\[ pe care nu puteam s-o percep cu sim\urile mele. Acolo la noi ]n sat fusesem adesea la biseric[ =i mi se p[rea c[ sfin\ii au ochi vii cu care m[ privesc =i-mi descopere toate g`ndurile mele =i cele bune =i cele rele. Auzisem de la bunici c[ popa, ]n tinere\ele lui, atunci c`nd pictase biserica, d[duse ordin zugravului s[-i picteze pe pere\i pe fosta lui iubit[, o unguroaic[ al naibi de frumoas[, =i s-o tranforme ]n sf`nt[ . Noi, copiii, auzisem povestea de la mo=ii no=tri =i priveam cu curiozitate la acea

27

sf`nt[. Acum devenise o icoan[ =tears[ de vreme ]n care se deslu=a chipul feti\ei de =aptisprezece ani, c[reia pictorul ]i pusese toate atributele dumnezeie=ti…

}n t[cerea acelei nop\i, c`nd eu m[ munceam cu astfel de g`nduri, unchiul Bucsi nu zicea nimic, t[cea =i f[cea ni=te pa=i mari =i rari de care eu abia m[ puteam \ine, rar de tot, ]i f`lf`ia sutana aia lunga cu care m[tura p[m`ntul; el se-auzea g`f`ind, cred c[ suferea de astup[tur[, rumeg`ndu-=i g`ndurile. Un v`nt ceva mai tare r[scoli holdele de gr`u care ]ncepur[ s[ sune, aduc`nd miros de aglice =i de izm[ s[lbatec[ din lunc[, amintindu-mi c[ ne apropiem de gar[. Ajun=i ]n gar[ la Gheorghieni, ne culcar[m pe ni=te b[nci de lemn ]n a=teptarea trenului. Trenul venise ]n miez de noapte =i ne furase parc[ din somnul nostru s[ ne duc[ undeva ]n necunoscut. C`ntecul ro\ilor de tren m[ leg[na =i m[ m`ng`ia ca un dulce glas de mam[ ]n acea toropeal[ care ne cuprinsese =i pe mine =i pe unchiul Bucsi. Spre diminea\[ am ajuns la Cluj, unchiul Bucsi m-a l[sat ]n gar[ =i s-a dus s[ bea =i s[ m[n`nce, mi s-a p[rut c[ se ferea s[ stea cu mine, ]i era ru=ine poate de felul cum eram ]mbr[cat; aveam ]ntradev[r ni=te haine cam mari, dar erau noi =i frumoase. Doar mama str`nsese de prin cas[ tot ce era mai frumos. <Las[, maic[, voi r[m`ne\i acas[, le spusese ea celorlal\i, [sta micu se duce prin str[ini =i trebuie s[ fie =i el mai dichisit, voi pute\i sta aici cum o da Dumnezeu, de [sta r`de lumea pe-acolo, cic[ e fecior de calic!>

}n sf`r=it, cu chiu cu vai, am ajuns la Dej. Pare-mi-se c[ atunci c`nd am intrat pe poarta m`n[stirii cu unchiul Bucsi, am v[zut-o prima

28

dat[ pe Agneta, ducea o g[leat[ de ap[ ]nso\it[ de o c[lug[ri\[ b[tr`n[, atunci s-a uitat ea la mine pentru prima dat[ cu ni=te ochi ca ni=te s[ge\i, de o rar[ s[lb[ticie, =i prin sufletul meu a trecut un fior rece…Unchiul Bucsi parc[ a sim\it ceva c[ m-a tras imediat spre el pe u=a de la chilia de la intrare. <Hai de-aici, zice el, c[ te spurc[ satana!> +i imediat am dat de Peter-Bacsi care ne-a ]nt`mpinat bucuros: <Ce e, p[rinte, zice el, ]l aduci la c[lug[rie la noi?> +i se de=ir[ p`n[ spre tavanul chiliei, gata s[ dea cu capul de el, f[c`nd cu smerenie o plec[ciune ]n fa\a unchiului Bucsi. <Da, m[i clopotare, e copil s[rman =i-a= vrea s[ vorbesc cu Pater Vardian s[-l primeasc[ aici ]n sf`nta m`n[stire…Vreau s[-l fac cantor la biserica din

sat…> Acum am v[zut eu c`t[ namila de om era Peter-Bacsi c`nd a ]nceput s[-=i trag[ piciorul [la bontu dup[ el. <Haide-\i dup[ mine, zise el, =i o luar[m pe ni=te coridoare, ave\i grij[ s[ nu v[ lovi\i c[ e cam ]ntuneric!> Ne trezir[m ]ntr-o camer[ luminat[ pu\in cu ni=te lum`n[ri aprinse ]ntr-un sfe=nic.< Pater-Vardian!-]l strig[ Peter-Bucsi- a venit sf`ntul p[rinte, =i f[cu semn spre unchiu, vrea s[ stea de vorb[ cu dumneavoastr[!> Pater-Vardian era ceva mai gras dec`t unchiu Bucsi, avea o burt[ dolofan[, o barb[ mare, rar[ =i alb[ =i un p[r siliniu ]n neor`nduial[, fa\a-i era crispat[ de o durere nem[rturisit[, parc[. St[tea \eap[n ]n jil\ul st[re\iei =i-=i m`ng`ia burta =i citea sau scria ceva, absent parc[ la lumea exterioar[ lui. T`rziu de tot, a ridicat capul =i ne-a privit pe sub ni=te lentile soiase. S-a ]mbr[\i=at cu unchiu Bucsi =i l-a rugat s[ ia loc. <{sta este, Pater-Vardian, pruncul cu

29

pricina, =i-mi face v`nt ]n fa\[, vreau s[-l fac cantor la Biserica lui Delici din Remetea!> +i Pater-Vardian deodat[ =i-a ]n=urubat ochii ]n mine, t[indu-mi r[suflarea cu r[ceala privirilor lui. <S[ te fere=ti de afurisenie, b[, Pi=to, mi-a strigat el,apuc`ndu-m[ de bra\, dezvelindu-=i ni=te din\i mari ca lope\ile =i amenin\`ndu-m[, aici dac[ nu ne ascul\i te m[n`nc[ Gheena!>

Imediat unchiul Bucsi a plecat acas[ =i de atunci nu l-am mai v[zut, am auzit t`rziu de tot c[ a fost ]mpu=cat ]n pia\a g[rii din Dej pentru ni=te fapte criminale la care luase parte cu un grup de legionari din Cluji.

Pater-Vardian m-a chemat ]ntr-o chilie, l-a adus =i pe Peter-Bacsi =i i-a poruncit s[ m[ duc[ la baie, s[ m[ sfin\easc[ =i s[ m[ ]mbrace ]n hainele domnului…<Astea sunt hainele tale!- ]mi arunc[ el ni=te anterie soioase,-]mbrac[-le, de azi e=ti ucenicul Domnului, s[ nu-i iei vorba-n de=ert niciodat[ !> +i m-a ]nchinat a=a cum a =tiut el =i m-a uns cu mir pe la subsuori =i-apoi m-a rugat s[ spun o rug[ciune. Eu nu =tiam bine nicio rug[ciune, am t[cut ]ns[, n-am vrut s[-i spun, mi-era ru=ine. <Bine, zice, stai ]n genunchi! Am s[ spun eu Tat[l Nostru! A ]ng`nat el ceva a=a ca pentru el, picotind =i a zis, <amin,>apoi s-

a dep[rtat de mine bonc[nind straniu cu piciorul lui de lemn p`n[ a disp[rut pe u=a coridorului.

Am r[mas ]n acea chilie singur =i am ]nceput s[ pl`ng. M[ cuprinsese un dor nebun de-acas[. Era prima mea desp[r\ire de familie =i venisem ]ntr-un mediu neprielnic plin de singur[tate =i de t[cere. M-a trezit din reveriile mele clopotul cel mic al m`n[stirii care anun\a masa. Am ie=it to\i la

30

rug[ciune =i aici am ]nceput s[ ne cunoa=tem, mai erau doi-trei b[ie\i de seama mea, veni\i tot decur`nd =i dou[ fete, una Tofana =i Agneta, fata de care avea s[ se lege destinul meu. Primisem primele c[r\i de rug[ciuni =i citeam fiecare ]n g`nd rug[ciunea care ni se indicase de c[tre p[rintele-pedagog. St[team to\i apleca\i pe cartea de rug[ciuni =i din c`nd ]n c`nd ridicam ochii =i priveam cu o curiozitate bolnav[ totul prin prejur. Locul acela str[in ]ncepuse s[-mi plac[, de-acolo aveam panorama ]ntregului ora=; m[n[stirea era a=ezat[ la marginea ora=ului, ]nconjurat[ de chilii =i de l[ca=ul pentru rug[ciuni, av`nd ]n fa\[ biserica…Toate erau ]nconjurate cu un zid gros de piatr[ =i cu dou[ por\i mari din lemn masiv de stejar.

Cum citeam noi a=a cu ochii pe acele c[r\i sfinte , mi s-au ]ncruci=at privirile cu ale Agnetei; ea a l[sat capul ]n jos =i s-a ro=it toat[. Eu m-am f[cut c[ citesc dar nu mai puteam, toate literele ]mi fugeau de dinaintea ochilor, m[ cuprinsese o fric[ dar =i o bucurie pe care nu mi le mai puteam st[p`ni. Credeam cu toat[ fiin\a mea c[ exist[ un spirit sf`nt ]n aceste l[ca=uri care ne urm[re=te ]n secret =i ne condamn[. +i acel spirit sf`nt se numea Dumnezeu.

Mi-au trebuit c`teva s[pt[m`ni p`n[ am aflat toate secretele vie\ii din m`n[stire, a=a ceva mi s-a mai ]nt`mplat ]n armat[, nu puteam s[ m[ obi=nuiesc cu via\a de soldat =i cu gradele militare. Ne dusese noaptea ]ntr-un ora= din Moldova =i ne cazase ]n ni=te bar[ci de la marginea ora=ului. C`nd m-am trezit diminea\a, am crezut c[ sunt ]ntr-un lag[r de exterminare, =iruri ]ntregi de bar[ci din sc`ndur[, lipite cu p[m`nt, ]nconjurate de un gard ]nalt de

31

s`rm[ ghimpat[…+i strigau grada\ii la noi ca apuca\ii… A=a =i aici, erau grade peste grade, to\i d[deau ordine, mai ales la munc[. Dar mie de munc[ nu-mi era fric[, muncisem din greu acas[ =i eram ]nv[\at. Am ]nceput s[ car ap[, s[ fac de serviciu la buc[t[ria st[re\iei, s[ servesc la mas[, s[ car hran[ la porci, s[ secer la gr`u; era munc[ mult[ ca ]ntr-o mare gospod[rie…+i toat[ munca era f[cut[ numai de noi, ]ncep[torii…Ni se l[sa timp pu\in =i numai pentru rug[ciuni =i atunci c[deam rup\i de oboseal[, aproape c[ adormiam ]n genunchi cu c[r\ile de rug[ciuni ]n m`ini. }nv[\asem =i c`teva c`nt[ri, le prindeam repede, dup[ ureche, mai ales rug[ciunile pe care eu le neglijasem ]n copil[rie. Acum a ]nceput Peter-Bacsi s[ m[ iubeasc[ c`nd a v[zut el c[ ]mi dau silin\a s[ prind totul =i a ]nceput s[ m[ ia pe l`ng[ el, fie s[-l ajut la treab[, fie s[-i fiu de ajutor cantorului. Cantorul, un vl[jgan care se de=ira aproape c`t sf`ntul Anton,m[ mustra: <S[ lunge=ti glasul, Pi=to, c[ ai o voce de aur, ai s[ faci carier[, la sf`r=it s[ urci la <ghi>=i-apoi s[ cobori la <pa> =i s[ \ii vocea lung[ cu gura bine deschis[ cu buzele \uguiate!>

Dup[ c`tva timp i-am scris =i lui tata =i mamei =i Ie-am dat ve=ti bune despre mine =i am primit r[spuns de la ei c[ mi-au citit scrisoarea cu lacrimi ]n ochi =i m-au ]ndemnat s[ fac tot ce mi se cere, s[ fiu cuminte, s[ ascult pe sfin\ii p[rin\i, s[ dau dovad[ de credin\[ apostoleasc[ c[ numai a=a voi ajunge un bun p[stor de suflete.

5

32

A doua sau a treia zi dup[ scurtul meu concediu, m-am dus pe sear[, dup[ ce venisem de la serviciu la baroul avoca\ilor =i l-am c[utat pe tovar[=ul Sp`nache. De fapt domnu’ inginer Ionescu mi-l recomandase. Cu o sear[ ]nainte b[usem am`ndoi la Trocadero =i zice: <B[, Mihaly, d[-o dracului de via\[, m[, c[ asta nu mai e via\[!> El m[ comp[timea pe mine, dar prin mine ]=i comp[timea propria soart[. Fusese =i el c[s[torit cu o inginer[ de la proiect[ri =i se desp[r\ise de ea, acum era burlac =i sta toat[ noaptea prin c`rciumi. C[utam s[-l ]n\eleg, ]l cunoscusem =i pe fratele lui care era doctor, chiar ]mi povestise via\a lui frate-s[u, trecuse =i [la prin multe, fusese cu el copil de trup[ ]n Germania la aceea=i =coal[ de avia\ie, cuno=tea limba german[ la perfec\ie =i, c`nd se pilea, lua vioara =i c`nta c`ntece nem\e=ti, mai ales mar=uri fasciste de care ]nv[\ase el acolo…C`nd venea vorba de el, domnu inginer Ionescu ofta =i zicea: <E la Gherla, b[gat de-[=tia…=i el, s[rmanul, nici nu =tia ce-s [ia fasci=ti…>

Acolo ]n lumea lui la Trocadero m[ ]ntreab[ ]ntr-o sear[:<Mihaly, =tii care e diferen\a dintre mine =i tine? Adic[ dintre via\a mea =i a ta?> <+tiu, domnu’ inginer, dac[-mi spune\i!> Se uit[ ]n ochii mei =i-mi zice ]ncet, parc[ ar fi c`ntat o balad[ :< }\i spun eu care este- =i ]ncepe s[ pl`ng[- tu ai =ansa s[ treci la o via\[ normal[ pentru c[ nu \i-ai pierdut facultatea de-a iubi o femeie! Eu nu mai am aceast[ =ans[, mi-am pierdut-o, femeile biologic pentru mine nu mai prezint[ niciun interes!…+tiu, tu o iube=ti pe Marica, de fapt ea s-a ]ndr[goetit de tine =i [sta este un lucru mare, Marica e fat[ la locul ei =i =tii ce-a zis ieri la birouri?> <Ce-a zis?>- fac eu pe

33

curiosul. <Dac[-l iubesc, ]l iau a=a cum este, cu copii cu tot!> <A zis ea asta?> <S[ n-apuc s[ plec de-aici dac[ te mint!> <Eu te-nv[\ s[ termini cu curva aia! Am un coleg avocat, ]\i dau o scrisoare c[tre el =i bag[ , dracului, divor\ul [la odat[!>

A doua zi am plecat la Tribunal hot[r`t s[ termin cu Iulia cu scrisoarea de recomandare a domnului inginer Ionescu ]n m`n[. Era o zi trist[ pentru mine. +i natura parc[ contribuia la starea mea, se ]nchisese dintrodat[, soarele se ascunsese dup[ ni=te nori =i b[tea un pic de v`nt care m[ inerva, nu-mi venea u=or s[ renun\ la mama copiilor mei, suflete=te m[ zb[team ]ntre dou[ sentimente contradictorii; pe de o parte a= fi vrut s[ m[ ]mpac cu ea numai de dragul copiilor, pe de alta o uram de moarte =i nu puteam s-o mai suf[r. <Pe cine c[uta\i dumneavoastr[?>- m[ ]ntreab[ o secretar[ care b[tea la ma=in[ ceva. Nici nu realizasem c[ deja ajunsesem =i intrasem ]ntr-un birou. <Pe tovar[=ul Sp`nache!>- ]I r[spund eu, trezindu-m[ din visele mele. <Aaaa! Pe tovar[=ul Sp`nache? Nu e, nu vede\i c[ nu e? C[uta\i-l la Judec[torie c[ azi a avut un proces…> <Bine, domni\[, mul\umesc!>

M-am uitat la ceas, era deja t`rziu, dac[ i se terminase procesul, Sp`nache al meu nu putea s[ mai fie la Judec[torie la ora asta. Dar ce-am zis: hai s[ fac o ]ncercare! Sala Judec[toriei era ]n alt[ parte a ora=ului. Trebuia s[ traversez ora=ul =i-am luat-o =i eu pe centru, pe Corso, pe jos…Mergeam agale cu g`ndurile r[t[cite… Mi se p[rea, a=a s[lb[ticit cum devenisem, c[ toat[ lumea se uit[ la mine =i m[ ]nvinuie=te de ceva. Stada se colorase straniu ]n ni=te culori vii, pe de o parte =i pe de alta r[s[riser[ ni=te lalele ro=ii, lumea, ]n special tinerii, se plimbau ]n voie ferici\i, intrau =i

34

ie=au de la cinema sau pur =i simplu omorau timpul pe marele bulevard. Ora=ul acesta pe care-l ridicasem aproape jum[tate din temelii, eu, cu m`inile mele, sp`nzurat acolo deasupra cerului cu harabanaua mea, mi se p[rea acum un ora= necunoscut, str[in de mine; de acolo de sus se vedea altfel, de aici de jos, siluietele blocurilor, t[iate parc[ din blocuri uria=e de marmor[ str[luceau fantastic ]n lumina prim[verii, zvelte =i suple ca ni=te catarge enorme pe o mare nev[zut[. R[m[sei chiar surprins de noua lui ]nf[\i=are =i chiar m[ ]ntrebai de c`nd nu mai d[dusem eu pe aici.

Cl[dirile Judec[toriei r[m[seser[ tot cele vechi, de fapt, c`nd ora=ul era cel vechi, aceste cl[diri erau cele mai ar[toase, avea dreptate toar[=ul Vlad de la sindicat: politicienii din trecut numai judec[torii construiser[ ]n ora=ele astea de provincie ca s[ stoarc[ la parale de la bie\ii oameni. Intrarea o cuno=team, ]l cuno=team =i pe portar din timpul deten\iei mele. Bag capul pe u=[ =i dau tocmai de el, juca table cu unul. <Scuza\i-m[ c[ v[ deranjez, tovar[=e portar, ]l caut pe domnul avocat Sp`nache!> Portarul, imperturbabil, t[cu, parc[ m-a= fi adresat pere\ilor, nu lui. <+ase-=ase!- sare el de pe scaun, bucur`ndu-se ca un copil- =i se repezi s[ mute pulurile. Avea ni=te degete agile cu care le palma ca prestigitatorii de la circ. <Ce vreai, domnule, dumneata la ora asta?>- mi se adres[ el ]ntr-un t`rziu =i iar arunc[ zarurile- =ase-cinci!- strig[ el cu mai pu\in entuziasm- a\i sc[pat de mar\i! -=i ]=i ]ndrept[ coloana vertebral[,

35

]ntorc`ndu-se ]nspre mine- vorbe=te, b[, odat[, tu n-auzi, ce-ai cu tovar[=u’ Sp`nache?>

De fapt simte c[ nu pot s[-l suf[r, are impresia c[ to\i care intr[ aici pe u=a tribunalului sunt infractori, ho\i, punga=i, pu=c[ria=i sau dracu mai =tie ce; el niciodat[ nu poate s[ ]n\eleage c] pe aceast[ poart[ poate s[ mai intre =i oameni cinsti\i cu care legea a f[cut o eroare. Un proces se desf[=oar[ ]ntre doi oameni, ]ntre dou[ p[r\i- cum spun ei corect ]n vocabularul lor- una dintre p[r\i are dreptate, deci r[m`ne cinstit[ , cealalt[, nu!- el m[ ia pe mine cu< ce cau\i, b[, pe-aici>, parc[ m-a= fi dus acolo s[-mi fac[ el dreptate. <Ce s[ caut, b[,-m[ inervez eu- ]l caut pe tovar[=ul Sp`nache!> Portarul se chior[=te c`teva clipe la omul cu care juca =ah. }mi ]ndrept =i eu privirea spre el, era un om sl[b[nog cu un nas coroiat, cu obrajii sup\i =i pom[da\i, br[zda\i de mari riduri ad`nci, avea un g`t sub\ire, ai fi zis c[ e un ofticos care a ie=it de c`teva zile dintr-un sanatoriu.

<D`nsul e tovar[=ul Sp`nache!-zice portarul ]ntr-un t`rziu, mut`ndu-=i privirea de pe el pe mine =i analiz`ndu-m[ ]n t[cere minute ]n =ir, c`nt[rindu-m[ din ochi s[ vad[ cu cine are de-aface: m[ luase de la pantofi =i-=i ridica privirea ]ncet peste bust =i peste fa\[- ce-ai cu el, ce dracului, n-are =i omul o clip[ de r[gaz s[ joace =i el o tabl[-n lini=te?>

Tovar[=ul Sp`nache [sta ]nchisese tablele ]n zeflemea, se sculase u=or de pe scaun plin de insolen\[, ]=i scuturase scrumul de \igar[ de pe haine =i ]naintase c`\iva pa=i spre mine. Dup[ felul cum mergea ]mi d[dui seama c[ e beat, tr[gea rar dintr-o \igar[ =i se cl[tina, degetele de la m`na dreapt[, ]n locul acela unde \inea \igara erau negre, b[teau ]n cafeniu ]nchis.

36

<Da, deschide el gura, flegmatic, tr[g`ndu-m[ mai ]ntr-un col\- eu sunt tovar[=ul Sp`nache!> <Scuza\i-m[ c[ v[ deranjez la ora asta, v-am c[utat =i la birou =i mi-a spus secretara c[ a\i avut ceva procese…> <Stai ni\el aici- sare el =i o ia repede pe coridor spre un veceu- revin imediat!>

Reveni tot ]mpleticindu-se =i se a=ez[ ]n fa\a unei ferestre: <Ei, acu ia-o de la cap[t =i spune ce te doare!> C[ut[ s[ fie ceva mai degajat, din c`nd ]n c`nd ]=i controla \inuta ca solda\ii care trec prin fa\a superiorilor, ]=i scutura haina de scrum =i cum f[cea el c[ mai r[u o murd[rea.

<M-a trimis la dumneavoastr[ domnul inginer Ionescu de la Trustul de construc\ii…> <Care inginer, olteanul [la din Gorji?> <Da!> <}n ce problem[?> <}ntr-o problem[ de divor\!> <P[I spune, m[i omule, a=a!…> Dup[ o pauz[: <N-a terminat nici acum cu divor\ul?> <L-a terminat, domnule Sp`nache, nu e vorba de el, ci de mine!> <P[i de ce mai lunge=ti, m[i omule, vorba =i nu-mi spui care e t[r[=enia!>- se sup[r[ el =i trase din \igar[ cu poft[- spine-mi s[ ]n\eleg =i eu ceva, ei, =i…? Ce zici c[ mai face ?> <Cine?> <Cum cine, inginerul [sta!> <Face bine!> <E =eful t[u?> <Da!> <Mai bea el la Trocadero?> <Bea mereu domnule Sp`nache!> <Mi-e dor de el, domnule, mi-e tare dor de el, a fost o capacitate, am fost colegi de liceu, ]n clasa a zecea l-au dat [=tia afar[ c[ n-avea origine s[n[toas[… Apoi i-am pierdut urma =i tocmai acum m-am mai ]nt`lnit cu el. Nu bea dec`t la Trocadero, de fapt el ]i pusese numele acelei c`rciumi a=a dup[ o explanad[ francez[ din Paris, de unde protestau rom`nii exila\i ]mpotriva Geniului Carpatic…> Am b[nuit eu c[ Sp`nache [sta e tot oltean, oltenii se-ajut[ al dracului ]ntre ei c`nd se ]nt`lnesc pe alte

37

meleaguri. +i ]l iau mai u=or: <P[i s[ vede\i, tovar[=e Sp`nache…> <Las[-m[, domnule, nu m[ mai tov[r[=i a=a, mai bine zi-mi pe nume…> +i-i povestesc eu cum am cunoscut-o pe Iulia, cum m-am ]nsurat cu ea, cum am f[cut copiii-[=tia, cum pleca ea de-acas[, cum am prins-o cu [la =i sunt hot[r`t s[ divor\ez…

<Domnule, cum zici c[ te cheam[?…> <Mihaly!> <E=ti cumva ungur?> <Da!> <Asta nu conteaz[! Du-te m`ine diminea\[ la birou la noi =i roag[ =i dumneata o fuf[ de-aia de secretar[ s[-\i fac[ o cerere ]n care s[ spui cu lux de am[nunte tot ce mi-ai spus mie, \i-o ticluie ea, ]i dai =i dumneata o ciocolat[-ceva =i \i-o ]ncondeie ea, apoi du-te la barou =i pl[te=te taxa =i dac[ nu te-oi sc[pa eu de ea ]n dou[ s[pt[m`ni s[ nu-mi zici mie cu\u!>- termin[ el =i iar ]=i aprinse o \igar[, ]i tremura m`na pe chibrit, probabil c[ tr[ise mica mea dram[, apoi iar a ]nceput s[-=i scuture haina, era mai mult un tic nervos dec`t o treab[ util[.

M-a condus p`n[ pe sc[ri, u=a Judec[toriei d[dea direct ]n strad[, am sim\it deodat[ cum m-a inundat aerul rece al serii, r[sp`ndind un parfum care mirosea a lavand[, tineretul se plimba pe Corso, ora=ul parc[-=i tr[ia orele lui de fericire c`nd se ]nt`lnesc oamenii dup[ o zi de munc[ =i-=i povestesc unii altora necazurile =i bucuriile de peste zi…

Eu am plecat, am ]ntins pasul spre cas[ =i niciodat[ nu m-am sim\it mai singur ca acum. Trebuia s[ dau pe la Trocadero s[ m[ r[coresc, acolo era =i domnul inginer Ionescu, avea o sticl[ cu pepsi ]n m`n[, sta singur la capul mesei =i medita cum f[cea mereu ]n astfel de situa\ii. N-am apucat s[ intru c[ cineva m[ trage de m`nec[:

38

<Tati- m-am pomenit eu strigat de Iuli=ka- hai acas[!> Era cu Pi=to de m`n[. <Hai acas[, repet[ ea, nu vrem s[ te mai vedem ca alalt[eri sear[!>

6este m`n[stire se a=ternuse toamna, a=a cum vin toamnele prin Ardeal, cu ploi lungi =i cu

frunze care hoin[resc ]nnebunite prin toate coclaurile. Nori uria=i se ridicau de la munte peste apele Mure=ului =i veneau peste noi ca ni=te balauri ]naripa\i s[ verse veninul lor peste toat[ natura. }ncepusem s[ m[ obi=nuiesc cu via\a din m`n[stire. Oricum era mai bine ca acas[, aici aveam ce m`nca =i ce ]mbr[ca =i g[seam o oaz[ de lini=te de care aveam nevoie ]n orele mele libere. F[cusem =i multe cuno=tin\e, printre al\ii =i pe P[rintele Visarion de la economat care m-a ]ndr[git =i mi-a dat c`teva sfaturi folositoare. }ntr-o astfel de zi mohor`t[ m[ trimite cu ni=te h`rdaie la reparat la un mitoc din apropiere. M-am dus la grajduri, am luat m[garii =i i-am ]nh[mat la o droag[, am pus h`rdaiele sus =i am plecat la acel mitoc. Era pentru prima dat[ c`nd ie=am din m`n[stire, respiram alt aer =i parc[ deasupra aveam alt cer, de=i era ]ntunecat =i ne amenin\a cu ploi amarnice. Pe drumul spre mitoc mi s-a ]nt`mplat ceva extraordinar, am ]nt`lnit-o pe Agneta! Era singur[, str`ngea f`n, c`nta ceva, aplecat[ cu fa\a pe furc[. }mbr[cat[ ]n negru, mi se p[rea rupt[ din p`nzele lui Rafael, avea o fa\[ de copil, b[lan[ ca spuma laptelui, cu =olduri rotunde =i s`ni cop\i =i c-o privire numai

P

39

s[ge\i…M-am dus imediat cu g`ndul la Sulamita din Biblie, p[rea c[ ea este acest[ f[ptur[ pe care-am ]nt`lnit-o eu r[t[cit[ pe-aici. Am s[rit din hardughia mea =i m-am apropiat de Agneta. Cineva parc[ din interior mi-a vorbit tare: <Piai ,Satano, c[ ispita te va duce la pieire!> +i cam ]n acela= timp Agneta mi-a strigat: <Pleac[ de-aici, Mihaly, c[ dac[ ne vede cineva, ne afurisesc [=tia, =i eu nu mai am pe nimeni pe p[m`nt!> Nu mai =tiam de mine, tremuram tot, ]mi pierdusem controlul sim\urilor, am luat-o =i-am tr`ntit-o ]n f`n, f[r[ ca ea s[ se ]mpotriveasc[; a c[zut moale ]n bra\ele mele ca o prad[ z[p[cit[ de sim\urile mele =i-am ]nceput s-o s[rut pe gur[ =i pe g`t cu o pasiune care venea de undeva din interiorul sufletului. Dup[ c`teva clipe, m-am sculat din f`n, am realizat ce mare gre=al[ f[cusem fa\[ de Dumnezeu, m-am uitat ]n dreapta =I ]n st`nga s[ v[d dac[ ne-a v[zut cineva, =i-am luat-o la fug[ c[tre =osea. Deabia acum mi-am dat seama c[ norii aceia care se vedeau la orizont se l[saser[ foarte jos =i ]ncepuse s[ plou[; b[tea un v`nt rece de toamn[ t`rzie care m-a s[getat la inim[ c[ci eram ]mbr[cat sub\ire.

Din aceast[ clip[ s-a instalat ]n mine, ]n sufletul meu crud =i nelegiuit o bucurie nemaiv[zut[, parc[ toat[ m`n[stirea era a mea =i parc[ toat[ natura =i toat[ lumea erau ale mele, numai Peter-Bacsi, imperturbabilull Peter-Bacsi cu piciorul lui bont care atunci c`nd mergea scotea ni=te sunete stranii, m[ mai ]ncurca pe lumea asta!. <Du m[garii la obor, fiule, =i treci la rug[ciune c[ se cunoa=te pe fa\a ta c-a intervenit ispita…Roag[-te mai mult ]n seara asta c-ai p[r[sit pentru prima dat[ l[ca=ul sf`nt al lui Dumnezeu… Te v[d schimbat la fa\[, s[-\i ]nchini =i hainele =i s[

40

le la=i ]n absida altarului s[ se cure\e de p[catele de peste zi cu care-ai intrat ]n sf`nta m`n[stire!>

Dup[ aceast[ scen[, mult timp am stat =i m-am ]ntrebat de unde a b[nuit Peter-Bacsi c[ eu am p[c[tuit ]n sf`nta m`n[stire. M[ g`ndeam c[ poate m-a urm[rit =i m-a v[zut ]mpreun[ cu Agneta. Dar n-avea cum s[ fie a=a c[ci el nu p[r[sea m`n[stirea niciodat[. Poate c[ citise pe fa\a mea acea bucurie pe care nu puteam s-o mai ascund prin smerenie =i rug[ciune…Sau poate c[ cineva ]i =optise despre nelegiuita noastr[ fapt[…

7

p`nache- [sta e nebun de legat, m-am ]nt`lnit alalt[eri cu el pe Corso =i m-a luat la ]ntreb[ri:

c[ unde umblu, c[ de c`nd m[ caut[ el s[-mi transmit[ marea veste. Ob\inuse acolo la Tribunal ca procesul s[ se judece a=a cum zisese el, peste dou[ s[pt[m`ni. <Dar, domnule, b[tea el cu m`na ]n cope\ile unui dosar, trebuie s[ adun aici toate probele pro =i contra =i s[ le pun ]n balan\[ s[ vedem ce =anse avem! Trebuie s[-mi spui totul, cu sinceritate c[ altfel o d[m ]n bar[…+i c`nd Sp`nache o d[ ]n bar[ s-a r[sturnat lumea!> <Cum s[ se r[stoarne, domnule Sp`nache? Hai colea ]n parc pe o banc[ s[ v[ povestesc totul cu lux de am[nunte!>

S

Domnul Sp`nache,speriat ca un iepure fugit din b[taia pu=tii, uit`ndu-se ]n dreapta =i-n st`nga (probabil urm[rind vreo dam[), zice tare: <Haide!> }=i aprinde iar[=i o \igar[ de la mucul pe care trebuia s[-l arunce, ]=i scutur[ iar haina de imaginarul scrum =i m[ invit[ s[-i dau drumul. <Ia-

41

o, domnule, de la ]nceputul ]nceputului s[-mi fac =i eu o p[rere!> Auzisem =i eu c[ un avocat bun se bag[ ]n sufletul clientului s[ afle totul pentru a pleda acolo la proces c`t mai bine. Era ]n interesul meu s[-i spun totul, cu lux de am[nunte ca el s[ caute acele probe de care avea nevoie pentru a c`=tiga procesul. <Un proces este ca o b[t[lie, domnule Mihaly, =i eu sunt generalul care conduce luptele!>

<S[ ]ncep cu mine, domnule Sp`nache, s[-mi fac adic[ autobiografia…> <Nu, domnule, nu asta ]mi trebuie mie…

autobiografia \i-o faci dumneata acolo la servici…sau la partid…, mie ]mi poveste=ti totul de c`nd te-ai certat cu nevast[-ta, restul nu m[ intereseaz[!…>

}ncercam s[-mi amintesc totul de la cap =i am ]nceput s[-i povestesc de la cofet[rie, cum ne-am cunoscut prima dat[…<Bunnn!- se str`mb[ Sp`nache la mine, dar ]nainte de ea mai avusesei pe altcineva?> <Da, mai avusesem, iubisem o femeie aproape din copil[rie la o m`n[stire la Dej =i de-atunci parc[ m[ blestemase Dumnezeu, parc[ cineva-mi sc[ldase sufletul ]n le=ie =i nu puteam s[ mai iubesc pe cineva!> <P[i… atunci de ce-ai luat-o?> <Pe cine, pe nevast[-mea?> <Da, pe nevast[-ta!> Am t[cut, nu-mi venea r[spunsul. +i eu ]mi pusesem aceast[ ]ntrebare: de ce o luasem? Iubisem eu aceast[ femeie?. <Vezi, domnule,-strig[ el ca ie=it din min\i, ghicindu-mi parc[ g`ndurile- vezi c[ n-ai dreptate, pierdem divor\ul, domnule Mihali, =i-\i iau banii degeaba! Curva dumitale sus\ine sus =i tare c[ n-ai iubit-o niciodat[ =i de-aia s-a aruncat ]n bra\ele [luia!> <Pe ce se bazeaz[?

42

>-]l ]ntreb eu. <Se bazeaz[ ea pe ceva, schimb[ el tonul, i-am cerut dosarul s[-l studiez de la domni=oara avocat Poman[ =i ea acolo sus\ine una =i bun[, c[ n-ai iubit-o niciodat[!…}ntrebi pe ce se bazeaz[? Se bazeaz[ pe plec[rile dumitale prin \ar[ cu lunile, se bazeaz[ pe faptul c[ nu ie=ai cu ea la plimbare, la film, la teatru, la dans, se bazeaz[ pe faptul c-ai scos-o de la servici… Toate astea i le-a ticluit domni=oara Poman[ acolo!> <Domnule Sp`nache, m[ ]nfurii eu, dumneata ]n loc s[ cau\i circumstan\e atenuante s[ m[ disculpi, mai r[u m[ acuzi?> <Stai, domnule, nu te sup[ra, femeile =tiu s[ se apere al dracului de sta=nic c`nd e vorba de via\a lor, =i noi, eu =i dumneata trebuie s[ g[sim ni=te argumente foarte serioase s[ le r[sturn[m lor aceast[ schel[rie nenorocit[!> <+i ce argumente dore=ti dumneata de la mine, cobor eu tonul ca nu cumva s[-l ]nfurii,s[ stau acas[ l`ng[ ea s[ ne moar[ copiii de foame? Eram =ofer, trebuia s[ plec s[-mi c`=tig p`inea! +i… de la servici n-am scos-o eu, a plecat ea, eu eram de acord s[ ducem copiii la cre=[ =i s[-=i continuie serviciul, ce ,ne strica un ban ]n plus?…> <Ai probe pentru

toate astea?> <P[i cum s[ n-am, numai s[-mi spune\i ce acte-mi trebuie…+i zice\i c[ n-am iubit-o? Atunci cum v[ explica\i c[ dup[ ce-am prins-o cu tipul, mi s-a a=ezat o cea\[ ]naintea ochilor =i-am ]nceput s[ am halucina\ii =i ame\eli…> <Din cauza orgoliilor dumitale de b[rbat r[nit! Atunci a intrat ]n func\ie instinctul, gelozia este o form[ a instinctului…>

Adic[ voia s[ spun[ c[ tot ce f[cusem eu fusese din instinct =i imediat mi-am dat seama c[ el ]=i culesese informa\iile despre mine din alte surse.

43

+tia bun[oar[ c[ ]n acea perioad[ mi se cam ]ntunecase mintea =i m-a luat mili\ia =i m-a dus la Spitalul de boli nervoase s[-mi fac[ un control,cuno=tea =i rezultatul testelor la care m[ puseser[. +i ce f[cuser[? D[duser[ chix! Toate rezultatele erau ]n limitele normalului…+i domnul mili\ian, sup[rat c[ nu i-a ie=it pasen\a, m-a luat =i m-a depus la penitenciar…Voia s[ m[ scoat[ un huligan =i chiar m-au scos la judecat[. Zice judec[torul c[ nu se poate ca un om normal s[-=i arunce un semen al lui pe fereastr[. P[i d[-l dracului de semen, dup[ ce-l prinzi cu nevasta-n cas[, el, ne=tiind pe unde s[ scoat[ c[ma=a, se arunc[ pe geam ca un prost! +i mi-au dat =ase luni la locul de munc[…<+ase luni, domnule Sp`nache, =i copiii ]mi mureau de foame acas[…> <Bine, dar n-ai executat pedeapsa..> <N-am executat-o! V[d c-o =ti\i =i pe-asta! A venit domnul inginer Ionescu la mine =i m-a ]ndemnat s[ fac recurs, a doua sau a treia zi am ie=it la raport la comandantul ]nchisorii, plecam la muncile agricole, se l[sase aurul toamnei peste c`mpie =i sufletul meu pl`ngea ca =i toamna aia nenorocit[ cu v`nturi =i cu ploi amarnice peste toat[ c`mpia Banatului, am ie=it la raport-zic- =i i-am spus ce-am pe suflet =i-atunci comandantul, un om al lui Dumnezeu, a zis: f[ =i dumneata o cerere =i depune-o la Direc\ia Penitenciarelor =i a=a am f[cut =i a doua zi de diminea\[ m[ duce ]n hainele alea ]nv[rgate ]n sala tribunalului s[ mi se judece recursul…Acolo am r[mas ]nm[rmurit, toat[ sala era plin[ cu muncitorii de la Trust, veniser[ sau ]i adusese domnul inginer Ionescu s[-mi fie martori. Judec[toarea, aceea=i care m[ condamnase, d[ citire cererii mele =i m[ ]ntreab[ dac[ am avocat, n-am, am strigat eu,

44

de unde s[ iau eu avocat ]n pu=c[rie? =i atunci sare domnul inginer Ionescu =i-i strig[ ]n batjocur[: judeca\i-l f[r[ avocat!- dar dumneata ]n ce calitate vorbe=ti?-]l ]ntreab[ ea- ]n calitate de clas[ muncitoare!- strig[ el- prive=te-n sal[ to\i muncitorii [=tia sunt avoca\ii lui! =i dintr-o dat[ s-a muiat femeia. C[zuse parc[ cerul pe ea!> <Tot al dracului a r[mas inginerul Ionescu!>-]=i d[du cu p[rerea Sp`nache. <La deliberare- reluai eu- mi-au dat un an jumate la locul de munc[. Ast[ nenorocire mi-a adus femeia mea, domnule Sp`nache!> <+tiu, zice el sup[rat, femeia n-ar trebui s[ aduc[ nenorociri b[rba\ilor, ea ar trebui s[ aduc[ fericire =i dragoste ]n casele oamenilor! Din p[cate mai sunt =i astfel de femei…! Copiii cu cine stau?> –sare el de la una la alta. <Cu mine, ei cunosc situa\ia =i s-au ata=at de mine!> <Asta nu e bine- ]ncheie el =i plec[ cu ochii pe ceas- orice s-ar ]nt`mpla, mama r[m`ne mam[ pentru copii! Mamele au rezonan\e sfinte ]n inimile copiilor…>

8

i ast[zi m[ ]ntreb cum a intuit Peter-Bacsi schimbarea mea la fa\[, cum a citit el ]n mine

starea aceea de fericire care se instalase ]n inima mea dup[ ce o ]nt`lnisem pe Agneta.

+Mai t`rziu nu mai avea s[-mi par[ r[u de ce

f[cusem, v[zusem aici lucruri pe care Boccacio le descrisese cu mult ]naintea mea. Primul lucru care m-a dezgustat =i a alungat ultimii Dumnezei din mine a fost o ]nt`mplare care m-a f[cut

45

s[ m[ hot[r[sc s[ fug cu Agneta cu tot, departe, undeva, unde s[ muncim cinstit =I s[ tr[im cinstit =i, dac[ fuga aceasta ne reu=ea, destinul meu pe p[m`nt ar fi fost altul, poate o s[rb[toare continu[, poate o via\[ mai frumoas[…

Era ]ntr-o dup[ mas[, tot ]n acea toamn[ mohor`t[, ]mi f[ceam de lucru prin curtea m`n[stirii, m[turam sau str`ngeam frunzele uscate, c[zute din castanii de pe aleile bisericii. Din

cl[direa st[re\iei apare sup[rat =i ab[tut de-abinelea Pater Vardian, se apropie de mine =i m[ ]ntreab[ dac[ ]l cunosc pe p[rintele Visarion. <Da, ]l cunosc, i-am r[spuns eu binevoitor, acum c`teva clipe ]l v[zusem la poart[, st[tea de vorb[ cu Mater-Dolorosa.> Mater-Dolorosa era =efa stare\[, o cunoscusem prin intermediul Agnetei, era o femeie frumoas[, sub treizeci de ani instruit[ la Roma, la Vatican, venise decur`nd ]n m`n[stire din Ungaria, trimis[ de Episcopia de Budapesta. Agneta mi-o descrisese aspru: <A venit asta aici cu disciplina ei sever[, ne ceart[ din orice =i ne pedepse=te, pare o zrip\uroaic[ venit[ din Infern.>

<Mergi =i adu-l la St[re\ie!>-]mi porunce=te Pater-Vardian. M-am dus s[-l caut ]n chilia lui =i nu l-am g[sit, am ]ncercat apoi ]n cancelaria +efei-stare\e, doar ]l v[zusem cu c`teva clipe cu ea la poart[. Am intrat ]n camer[ =i n-am v[zut pe nimeni, numai hainele lor st[teau at`rnate ]ntr-un cuier l`ng[ o mas[. }n timp ce m[ uitam prin camer[, aud c[z`nd ivorul de la u=a de-afar[ =i apoi, dup[ c`teva clipe de t[cere, apa clipocind ]n baie, amestecat[ cu chiot de femeie, probabil c[ apa fierbinte o f[cea s[ scoat[ acele sunete… C`teva clipe n-am =tiut ce s[ mai fac, r[m[sesem

46

stan[ de piatr[, am ]ncercat s[ sar pe fereastr[, dar fereastra avea giurgiuvele groase printre care nu puteam s[ m[ strecor; am vrut s[ m[ bag sub pat, s[ stau acolo p`n[ se vor ]mbr[ca =i vor ie=i. Nici aceast[ solu\ie nu era bun[: dac[ ei r[m`neau cu impresia c[ m-am strecurat acolo s[-i urm[resc.

Mater Dolorosa fusese trimis[ aici de m[tu=a ei, Clara Romulus Popp de Debre\in, so\ia baronului Romulus, reprezentant de frunte ]n guvernul hortist; to\i o =tiau aici de fric[, pe l`ng[ misiunea apostoleasc[, ea avea =i una politic[, era de ajuns s[ mi=te un deget =i imediat zburai din m`n[stire! Acum ]n\elegeam eu fr[m`nt[rile lui Pater Vardian, ]n jurul lui se \eseau ni=te intrigi pe care el atunci nu le b[nuia.Dincolo in baie se intalase voia bun[, se-auzeau din c`nd ]n c`nd =oapte, r`sete sparte de pere\i =i apa care clipocea; la un moment dat nu s-a mai auzit nimic, dec`t ]n ritmuri rare,

icnirile isterice ale femeii, sub presiunea grea a mu=chilor v`njo=i ai p[rintelui Visarion. Eu ]ncremenisem, ]mi venea s[ m[ fac duh nev[zut =i s[ zbor pe fereastr[, m[ vedeam afurisit, dat afar[ din m`n[stire,luat la trei p[ze=te de taic[-mi-o care m[ amenin\a cu desfierea dac[ fac ceva necurat pe-aici: <N-ai fost ]n stare s[-\i c`=tigi o p`ine singur, acum pune m`na pe \apin[ =i hai la p[dure, grijania m[-ti de copil neascult[tor!> +i asta ]n cel mai fericit caz; puteam s[ fiu aruncat din m`n[stire ]n m`na jandarmilor sub cine =tie ce motiv =i, din m`na [stura, nu mai sc[pam dec`t shilodit sau trimis ]n Germania ]n lag[r cu jidanii =i \iganii la un loc. +i g`ndindu-m[ eu a=a, am auzit dintrodat[ c[z`nd blestematul [la de ivor, a f[cut un zgomot infernal =i eu am c[zut ]n

47

genunchi ]n fa\a u=ii ]ntredeschise. A intat mai ]nt`i Mater Dolorosa, ]nf[=urat[ ]ntr-un cearceaf alb, =i s-a speriat de mine, a s[rit ]napoi sco\`nd un \ip[t de pesc[ru= =i izbucncnind ]ntr-un pl`ns din care nu se mai oprea. Dup[ ea a intrat alarmat P[rintele Visarion care a tres[rit odat[, v[z`ndu-m[ acolo, =i m-a ]ntrebat =optit, tremur`nd: <Ce-i cu tine aici?> Femeia r[m[sese ]ncremenit[ =i-=i aoperise s`nii cu cearceaful, uit`ndu-se c`nd la mine, c`nd la P[rintele Visarion. Dumnealui, cam ]ncurcat reia iar ]ntrebarea:< Ce e, Mihaly, cu tine aici? <M-a trimis Pater Vardian s[ v[ caut!> <Bine, bine,-repeta el nedumerit- dar cum ai intrat aici, c[ era ]ncuiat?> <Am intrat ]nainte de a ]ncuia…>-am ]nceput eu s[ pl`ng. Mater Dolorosa ]nc[ mai era sub imperiul fricii =i se pl`ngea P[rintelui Visarion c[ dac[ afl[ c[l[ul [la , adic[ Pater Vardian, d[ de…Am privit la ea =i mi s-a p[rut c[ v[d o pictur[ ie=it[ din m`na me=terilor italieni, un fel de Vener[, alb[, cu ofa\[ de fecioar[ =I ni=te picioare lungi albe de c[prioar[. <Bine, Mihaly,- mi se adreseaz[ el cu o bl`nde\e nespus[, taina aceasta s-o duci cu tine ]n morm`nt!> <V[ jur,P[rinte c[ a=a voi face!> <Acum du-te =i spune-i lui Pater Vardian c[ nu m-ai g[sit!> Am ie=it repede pe coridorul ]ntunecos al st[re\iei =i am fugit spre camera lui Pater Vardian. L-am g[sit ]n picioare la cap[tul coridorului, se plimba nervos de colo-colo, a=teptase cam o or[ =i-=i ie=ise din pepeni. <De ce tocmai acum, fiar[?>- sare el la mine =i-mi pune m`na ]n g`t. <L-am c[utat peste tot, pe Pater Vardian, prin toat[ m`n[stirea =i nu l-am g[sit!> <Na! na!> -]mi croie=te el dou[ palme pe obrajii mei stacojii ]nc`t c`teva clipe n-am mai v[zut nimic ]n

48

fa\a ochilor. }ntr-un t`rziu el s-a rezemat de perete =i m-a ]ntrebat, schimb`nd tonul:< Au plecat cumva ]n ora= cu tr[sura?> <Cine?>- m[ fac eu c[ nu ]n\eleg. <Cum cine? P[rintele Visarion cu Mater Dolorosa!> <Nu =tiu, Pater Vardian!>

9

tam noaptea treaz cu g`ndurile r[t[cite =i luam toat[ via\a mea de la ]nceput s[ caut eroarea,

vorba lui Sp`nache… Sau urme ale erorii… }mi ap[rea ]n fa\[ Sp`nache [sta cu figura lui de zarzavagiu cu ]ntreb[rile lui aiurite: ai iubit-o? cum dracului s[ n-o iubesc!, un b[rbat c`nd ]=i leag[ via\a de o femeie, f[r[ nici-un alt interes, e normal c-o iube=te! Tot ]mi apare ]n fa\[ cu figura lui r[v[=it[, Sp`nache , strig`nd ca un nebun la mine: < Oameni buni, aduna\i-v[ inimile voastre r[t[cite, f[ce\i-le gr[mad[ =i da\i-le foc ]n Pia\a Public[, inimile voastre cele spurcate care v[ \in pe p[m`nt a=a idio\i =i mincino=i =I rata\i, de ce min\i\i,fra\ilor, c`nd trebuie s[ spune\i adev[rul? Cine zicea c[ Dumnezeu a dat grai oamenilor ca s[-=i ascund[ adev[rul? Ce tutti-frutti face\i voi pe p[m`nt? V-a\i dep[rtat de adev[r, v-a\i r[t[cit ]n jungla minciunii, se-apropie Apocalipsa, vin cei trei ]ngeri s[ v-anun\e Finalul…Despuia\i-v[ de hainele minciunii =i ale spurcatelor de ideologii perverse…=i prezenta\i-v[ ]n fa\a lui Dumnezeu goi, ca fii ai lui, =i spune\i-i c[ nu mai pute\i tr[i a=a…> <Domnule Sp`nache, v[ asigur c[ eu sunt un cet[\ean onorabil!>- m[ trezeam eu dialog`nd cu el. <Domnule Mihaly, ai intrat ]n pielea personajelor lui Caragiale, las[ onorabilitatea la o parte =i

S

49

spune-mi ce-i ]n sufletul dumitale?> <Inima mea nu merit[ s[ ard[ ]n Pia\a Public[, eu c`nd iubesc, iubesc; c`nd ur[sc, ur[sc!> <Rahat!- sare Sp`nache ca un fachir, sigur pe =tiin\a lui,

b[g`ndu-mi aproape degetele ]n ochi =i stropindu-m[ cu firi=oarele de scuipat amestecate cu tutun- dovede=te-o!-striga el ]nfuriat la mine- urc[ crucea pe Golgota!…> Vine un timp, g`ndeam eu, c`nd fiecare urc[m crucea pe Golgota =i Sp`nache [sta are dreptate! <…crucific[-te =i apoi s[ vii la mine s[-mi spui: da, domnule, acum sunt curat, m-am sp[lat ]n Iordan…>

Sp`nache trebuie s[ fie nebun, domnul inginer Ionescu m-a trimis la el s[-=i bat[ joc de mine. Unii oameni sunt nebuni ]n limitele normalului, adic[ nu dau cu pietre, nu ucid, nu ]njur[, sunt nebuni ]n concep\ii, un fel de nebuni care-=I f[uresc religia lor =I cred ]n ea =I nu se abat de la litera ei. El vrea s[ c`=tige procesul f[c`nd cu mine lec\ii despre via\[, despre religie, despre moral[, vrea s[ m[ conving[ c[ via\a are erorile ei. Foarte bine, orice via\[ ]=I are erorile ei, dar cum trebuie, domnule Sp`nache, s-o ]ndrept[m, f[c`nd altele? Mie mi se pare c[ via\a trebuie tr[it[ a=a cum sim\im noi, nici-un tipar pe lumea asta nu se poate aplica propriei vie\i…

< Ei, acum ]mi placi!- r[spundea Sp`nache, satisf[cut de r[spunsurile mele- stai un pic c-a venit mangafaua…>- =i fugea repede la u=[ (mangafaua era o prieten[ de-a lui, tot ]n materie de divor\); schimba c`teva cuvinte cu ea =i venea la mine foarte sup[rat: <Uite-o, o vezi?, ziua vine s[ divor\eze =i noaptea se duce =i se culc[ cu el, a r[mas =i gravid[ dup[ ce au b[gat divor\ul, poftim, mai ]n\elege ceva! +tii ce i-am

50

spus de data asta? M[i, femeie, du-te acas[ =i s[ nu mai vii pe la mine dec`t dup[ ce v[ trece z[p[ceala asta! A plecat foarte sup[rat[, ce-ar fi vrut ea, nooaptea s[ se culce cu el =i ziua s[ divor\eze… Asta e, domnule Mihaly, specia uman[ s-a degradat =i continu[ s[ se degradeze ]n materie de sentimente, simte =i el, omul, ,s[racul, c[ i se preg[te=te ceva…>

}n deten\ia mea de trei zile acolo ]n penitenciar am cunoscut un b[iat de la \ar[ care sem[na leit cu Sp`nache, era tot un fel de prooroc, ideile lui se plimbau ]ntre luciditate =i nebunie, mi se p[rea c[ ]mprejur[rile care ne adunase ]n penitenciar erau comune: =i pe el ]l duseser[ mai ]nt`i la spitalul de nebuni… {sta nu e, domnule, nebun, spusese

doctorul foarte surprins de atitudinea mili\ianului care venise cu el de la \ar[ s[-l lase pe capul lor acolo. Mili\ianul, ca s[ scape de el, insista totu=i =i doctorul i-ar fi spus: atunci treci dumneata ]n locul meu =i d[-mi mie pu=ca aia s[-\i str`ng toat[ lumea de pe strad[ s[ \i-o bag la nebuni! <+i m-a adus aici, al dracului,- mi se confesa el cu lacrimile ]n ochi, s[ vede\i de ce- am tr[it cu o femeie dou[ zeci =i doi de ani…> Drept s[-\i spun nu ar[ta a=a b[tr`n, era alb ]n cap, acum avea fa\a iritat[ =i supt[ de nesomn, st[tea ca un leu ]n cu=c[, trecuse pragul spre reverie- de fapt se retr[sese ]n reverie ca singura form[ de existen\[ posibil[ ]n astfel de situa\ii. <…o suspectam de mult pe curv[- legase el discu\ia- dar n-am prins-o niciodat[, vedeam pe zi ce trece c[ via\a familiei mele se duce de r`p[, du-te dracului, i-am spus odat[, pleac[ la putoarea aia de maic[-ta =i las[-m[ ]n plata Domnului cu necazurile mele …}ntr-o

51

sear[ ]ntradev[r a plecat =i eu am r[suflat u=urat, a luat cu ea =i copiii, o fat[ =i un b[iat, cel mare este ]n armat[ pe la Suceava =i eu am r[mas singur…> <Ce s[ mai fac? >, m[ ]ntreba el pe mine ]n plimb[rile noastre prin curtea Penitenciarului sau la muncile agricole, sau c`teodat[ noaptea c`nd nu puteam dormi. <Am ]nceput s[ umblu prin sat s[-mi explic situa\ia mea, trebuia s[ conving oamenii s[ nu zic[ cumva c-am luat-o razna; unii m[ luaser[ drept nebun, de fapt de unde plecase aceast[ nebunie a mea? Sim\i nevoia c`teodat[ s[ fii liber =i eram ]ntradev[r, o libertate prost ]n\eleas[…Am auzit aici ]n Pu=c[rie de regele Lear de la [=tia politicii care au kilometri de carte la activ, cu facult[\i la Paris sau la Viena, =tii c[ m[ sim\eam =i eu tot a=a? Eram p[r[sit de toat[ lumea, m[ p[r[siser[ =i proprii mei copii, mai trebuia s[ fiu =i orb ca s[ am toate calit[\ile eroului meu… Poate c[ orbisem =i eu suflete=te…}ntr-o duminic[ m[ duc la o nunt[, chem l[utarii, ]i pl[tesc bine, v`ndusem tot de prin cas[, chem =i dizoza =i-i dau toate c[m[=ile de noapte ale neveste-mii =i trag un chef cu ei rupt din rai… C`nd m-am trezit eu din dezm[\ul [sta =i-am v[zut at`ta lume pe l`ng[ mine, mi-a venit s[-mi pl`ng de mil[. Eram a=a de singur pe p[m`nt… m-am ab\inut s[ nu urlu ca o fiar[, dac[ aveam un cu\it, cred c[-mi luam zilele… A doua zi vine curva de nevast[-mea ]ntr-o Dacie cu un mili\ian blond, [sta care m-a adus aici ]n Penitenciar, =i strig[ la poart[: b[, cutare! b[, cutare! ce e, domnule, am ie=it eu calm, am venit s[ ]mp[r\im bunurile, sare curva din ma=in[, care bunuri?,zic eu tot calm, bunurile neveste-tii, sare blondul, domnule mili\ian,i le dau ei c[ ea a muncit aici, nu dumitale, un fute-v`nt, care te \ii de fusta ei! }ntre timp

52

nevast[-mea a ]nceput s[ se jeleasc[: aoleeeooo, aoleeooo, copiii mei n-au ce m`nca =i el arunc[ sutele de lei pe la l[utari… face\i ceva, domnule mili\ian, c[ a ]nnebunit nebunul…Ai ]nnebunit tu!- am strigat eu la ea, de ce-ai plecat de-acas[ ca nebuna?…}n fine, au plecat, n-au rezolvat nimic cu mine, mili\ianul a str`ns declara\ii de pe la vecini =i m-a b[gat, nene, la zdup! Toat[ vara =i toat[ toamna stau aici =i la iarn[ c`nd ]mi vor da drumul am s[ mor de foame!> F[cuse =i recurs, dar nu =tiu cum s-a terminat povestea…{sta seam[n[ leit cu Sp`nache…+i chiar i-am povestit =i lui cazul =i =ti\i ce mi-a r[spuns?

<Ce, zicea el printre din\ii lui negri, umfl`ndu-se ]n pene ca un coco= gata de har\[,Roscolnicov nu r[m`ne cinstit =i dup[ crim[?> <Cine dracului mai e =i Roscolnicov [sta?>- l-am ]ntrebat eu. <Zici c[ e=ti citit, mi-o reteaz[ el, n-ai auzit de Dostoievski?> <Aaa, da, da, <Cruim[ =I pedeaps[>- ]i r[spund eu. <Grani\a dintre eroare =i adev[r-]=i reia el ideea- e ca un spectru de la albastru la verde, depinde prin ce zone cromatice te g[se=ti!> Adic[ cum prin ce zone?- m[ ]ntrebam eu ]n aceste lungi insomnii, ascult`nd respira\ia nevinovat[ a copiilor prin somn =i tot eu ]mi r[spundeam: prin zona ro=ie, prin zona galben[, prin zona portocalie…

<Spre exemplu, dumneata, atunci c`nd l-ai g[sit pe intrus sub p[tura nevestei, dac[-i d[deai ]n cap, te aflai undeva prin zona ro=ie, adic[ zona cea mai periculoas[!>- auzeam glasul lui Sp`nache ]n mine. +i chiar ]nchideam ochii =i ascultam o sentin\[ a unui tribunal cu o sal[ mare de tot, ca amfiteatrele romane: Dou[-zeci- de ani de munc[-silnic[! +i m[ vedeam undeva ]ntr-o ocn[ de sare etichetat criminal extrem de periculos, legat la

53

picioare, cu t`rn[copul ]n m`n[ sp[rg`nd gloduri imense de sare, cu o barb[ de patriarh, cu corpul stors de vlag[!

+i c`nd m[ g`ndesc c[ totul era posibil…

10

up[ ]nt`mplarea de peste zi cu Mater Dolorosa =i cu P[rintele Visarion m-am

retras ]n chilia mea =i am ]nceput s[ meditez mai ]ndelung asupra viitorului meu. Seara am g[sit pe mas[ o scrisoare de acas[, ]mi scria mama o scrisoare frumoas[, m[ anun\a c[ acolo la Remetea a venit toamna, o toamn[ care prevestea multe, aproape to\i b[rba\ii plecaser[ de-acas[ la r[zboi, ]i concentrase =i pe cei trei fra\i ai mei =i ]mi spunea c[ nu =tie nimic de ei de aproape dou[ luni, m[ anun\a c[ sora mea cea mare Iuli=ka, se m[ritase cu un mare domn din Cluj, ]mi d[duse =i mie adresa ei, sper`nd c[ poate ]n vacan\a Cr[ciunului o s[ dau pe la ea; o chema Zoltan Iulinka =i sta pe strada Pu\ului, num[rul cincispre zece, avea pr[v[lie =i tr[ia pe picior mare. Mama era ]ng`ndurat[ cu cele dou[ fete r[mase acas[ c[rora le cam trecuse v`rsta m[riti=ului =i nu le va mai lua nimeni, n-au nici-un fel de zestre =i pe deasupra nu sunt nici prea frumoase. Tata- zicea mama- e foarte bucuros c[ m-a primit aici =i n-are cum s[-i mul\umeasc[ unchiului Bucsi, de-abia a=teapt[ s[ vin[ s[rb[torile s[ m[ aud[ c`nt`nd cu cantorul Dele= la biseric[..

D

+i noaptea am visat-o pe soru-mea, Iulinka, era ]mbr[cat[ ]ntr-o rochie alb[ de mireas[ =i mergea printr-o p[dure descul\[, mergea ]ncet, c[lca pe v`rful picioarelor pe covorul verde de iarb[

54

=i \inea m`inile ]ntinse dup[ un v[l invizibil. Cu ea mergeam =i eu, mai eram cu doi b[ie\i din sat, un fiu de rom`n =I altul de ungur. +i zice feciorul de rom`n: <Soru-ta asta e nebun[,Mihaly!> +i eu: <Nu e nebun[, m[,ea caut[ c[r[rile cerului, vrea s[ g[seasc[ un drum sau o scar[ s[ se urce la Rai!> +i [la: <E=ti nebun =i tu, voi, ungurii, a\i ]nnebunit cu to\ii!> +i atunci feciorul de ungur, auzind toate astea, ]mi strecoar[ pe la spate o lam[ de bri=c[ =i eu i-o ]nfig [luia ]ntre coaste. Fiul de rom`n cade jos =i din spinarea lui a \`=nit un jet de s`nge =i s`ngele, cum c[dea jos, se pref[cea ]n flori…}n c`teva minute a ap[rut o poieni\[ de flori ro=ii, un fel de bujori =i garofi\e =i Iuli=ka s[ le culeag[ =i s[ le fac[ buchete =i le sufla cu fa\a ]n soare =i petalele lor zburau ca o ploaie de confeti pe deasupra noastr[…De sus dintr-un stejar strig[ deodat[ un jandarm: <Cine a dat cu cu\itul?> Avea pana aceea de coco= la c[ciul[ =i o musta\[ mare =i r[sucit[ =i feciorul de ungur a strigat: <{sta!> =i am luat-o la fug[ cu soru-mea de m`n[, ]ndemn`nd-o s[ mearg[ mai repede c[ ne omoar[. }n fa\a noastr[ s-a f[cut un pod din firicele de nori, era parc[ o scar[ din fuior alb =i Iuli=ka a ]nceput s[ urce pe acea scar[ spre por\ile cerului, urca ]ncet, parc[ plutea =i norii aceea parc[ fierbeau-fierbeau a furtun[… Dintrodat[ s-a deschis cerul, s-a luminat, era un peisaj astral minunat…Apoi a urmat o detun[tur[ de arm[, ]nfundat: poc! < Nu se poate s[ trag[ ]n noi!>-a zis Iuli=ka. Zgomotul acela a fost a=a de tare ]nc`t s-a zguduit tot p[m`ntul. A venit apoi o furtun[, ]nt`i un uria= v`rtej care a amestecat totul, apoi un ropot de ploaie cu foc =i cu piatr[, cu =erpi =i cu broa=te care c[deau ]n

55

r[stimpuri…Printre fulgere o vedeam pe Iuli=ka cum se zb[tea s[ ajung[ mai repede sus ]n Rai…

M-am trezit din acest vis sufl`nd greu, mi se f[cuse ur`t ]n chilioara mea, era un ]ntuneric dens, mi-am pip[it fa\a care-mi era tumefiat[, se umflase de palmele primite de la Pater Vardian de ciud[ c[ nu-l g[sisem pe P[rintele Visarion.

C[utam s[ r[st[lm[cesc acel vis ]n fel =i chip, m[ g`ndeam c[ poate i s-o fi ]nt`mplat ceva sor[-mi, urcarea aceea la cer era poate fericirea peste care d[duse ea acolo la Cluj, m[rit`ndu-se cu domnul Zoltan, sau bucuria ]nt`lnirii mele cu Agneta, dragostea noastr[ care ne s[lta din mocirla timpurilor c[tre un cer senin… Mai t`rziu, c`nd d[dusem pe la ea prin Cluj s[ m[ conving de traiul ei, am g[sit-o foarte nenorocit[: devenise o slug[ ]n casa unui haps`n! }mi spunea c[ ar fugi ]n lume, dar n-are unde… Tot atunci, ]n acea noapte, =i apoi mai t`rziu, c`nd d[dusem de greut[\i insurmontabile, mi-am dat seama c[ furtuna aceea era via\a ]n care fusesem arunca\i ea =i cu mine, desprin=i de familie =i de casa ]n care ne n[scusem =i

crescusem. N-am mai dormit toat[ noaptea, pl[nuiam cu ]nchipuirea mea bolnav[, s[-mi croiesc un alt viitor, voiam s[ fug cu Agneta undeva departe s[ sc[p[m de zidurile negre ale m[n[stirii. Dar deocamdat[ erau numai visuri de copil…

Diminea\a a dat de mine P[rintele Visarion =i m-a invitat s[ merg ]n ora=. Se purta cu mine frumos, aproape ca un p[rinte =i m-a rugat s[-i spun lui tot ce-am pe suflet. I-am povestit ce mi s-a ]nt`mplat =i el mi-a trecut m`na prin p[r =i m-a m`ng`iat u=or: <E=ti prea mic ca s[ ]n\elegi

56

totul…Noi acum suntem la o r[scruce de drumuri…> At`t mi-a zis =i s-a oprit din g`ndurile lui. Nu mai sunt mic, p[rinte, ]mi venea s[-i zic, t`lcuiesc via\a a=a cum o simt eu. Dar n-am mai deschis gura mult timp p`n[ am ajuns ]n ora= =i a oprit tr[sura ]n fa\a unei pr[v[lii. +i el: <S[ d[m pe la pr[v[lie s[-\i cump[r ni=te pantofi mai frumo=i, [=tia \i s-au rupt!> Pentru prima dat[ m[ sim\eam umilit, primeam poman[. Am pus capul ]n jos =i am t[cut…Mi-a cerut cei mai frumo=i pantofi =i cei mai scumpi, m-a rugat s[ m[ dau jos din tr[sur[ =i s[-i probez, m-am ]nc[l\at cu ei, pe cei vechi i-am aruncat ]n ni=te bosche\i =i mi se p[rea c[ toat[ lumea e a mea.

De la P[rintele Visarion am ]nceput ]ntradev[r s[ ]nv[\ ce e via\a, mai ]nt`i mi-a adus c[r\i laice de la Mater Dolorosa ]n ungure=te. <Cite=te-le- zicea el- via\a de aici se ]nva\[, nu din biblie!> Acum l-am citit pentru prima dat[ pe Petofi =i-am ]n\eles primii fiori ai dragostei mele fa\[ de Agneta. Am citit<Divina comedie > a lui Dante =i mi-a pl[cut zborul lui prin lumile ideale al[turi de Beatrice, apoi <Mizerabilii> Lui Victor Hugo, Thomas Hardy, surorile Bronte, etc… Mi s-a deschis deodat[ o alt[ lume ]n fa\[, o lume care venea de departe, cu preocup[rile ei, cu tr[irile ei, mai apropiate de sufletul meu. Am ]nceput s[-i ]mprumut aceste c[r\i =i Agnetei pe furi=, =i, dup[ ce le citea =i ea, aveam discu\ii interminabile despre personaje, despre moral[, despre lume…

Ea vedea lumea a=a: o libertate total[ ca-n societ[\ile primitive, s[ te mi=ti ]n voie, f[r[ prejudec[\i, f[r[ ur[, f[r[ r[zboaie… Actul moral- sus\inea ea- se ]nva\[, to\i suntem imorali =i ne na=tem din imoralitate =i to\i devenim morali la o v`rst[ oarecare…Despre reu=ita ]n via\[ ea ]nv[\

57

ase un citat, pare-se din <Ecleziast> care suna cam a=a: <+I iar[=i am v[zut sub soare c[ izb`nda ]n alerg[ri nu este a celor sprinteni =i nici izb`nda ]n lupt[ a celor viteji, =i tot a=a: p`inea nu este a celor ]n\elep\i, bog[\ia nu este a celor chibzui\i =i cinstea nu este a celor ]nv[\a\i, fiindc[ vremea =i ]nt`mplarea ]i poart[ pe to\i pe p[m`nt.>

11

u mai d[dusem de mult pe la Trocadero, de fapt \ineam mult la promisiunea f[cut[ copiilor,

voiam s[ fiu totu=i pentru ei un tat[ bun. Vedeam c[ m[ pa=te ratarea dar luptam s-o ]nl[tur, s[ nu m[ cucereasc[ ea pe mine.

N

Domnul inginer Ionescu m[ oprea adesea ]n pauzele de pr`nz =i luam masa ]mpreun[. }mi pl[cea s[ stau cu el de vorb[ pentru c[ aveam ce ]nv[\a de la el. M[ chema ]n cabina lui, o barac[ din pefeleu ]n mijlocul materialelor de tot felul, ne ]ncuiam acolo =i ]ncepea s[-mi povesteasc[ ce-=i aducea el aminte din via\a lui. <Disear[, m[ ademenea el, sper s[ te am de client la Trocadero!> <Nu mai merg acolo, domnule inginer, simt pe zi ce trece c[ m[ ratez =i am de crescut copiii-[ia!> <Fiecare om se rateaz[ odat[-=i-odat[, deschidea el vorba despre acest subiect, atunci c`nd se casc[ pr[pastia dintre inten\ii =i realiz[ri, dintre ceea ce voim s[ ajungem =i ceea ce suntem =i cu orice eforturi, nu mai reu=im s[ repar[m nimic, ]ncepe ratarea…Mie mi-a pl[cut zborul…}mi pl[cea s[ domin lumea de acolo de sus, din acel albastru siniliu al cerului, ]mi pl[cea

58

s[ respir aerul ]n[l\imilor; m[ urcam cu =tuca p`n[ dincolo de nori =i apoi c[deam ]n lupinguri ame\itoare p`n[ jos =i iar o luam ]n sus…+i azi m[ ]ntreb eu ce-am c[utat ]n Germania, copil de trup[, s[ se aga\e de via\a mea acea nenorocit[ de b[nuial[ c[ m-am dus acolo s[ ajut Reihul, eu, un

copil, care la acea dat[ nu visam dec`t zborul…+i-acum se \in raha\ii [=tia de securi=ti dup[ mine c[ sunt du=man de clas[…>

<L[sa\i, domnule inginer- ]ncercam eu s[-l consolez- c[ sunte\i un om realizat, nu trebuie s[ v[ mai preocupe acest vis, ar trebui s[ ne preocupe mai mult viitorul…> <Rahat!- excama el- ce viitor? Dar s[ l[s[m asta c[ aici =i pere\ii au urechi, mai bine vin disear[ la Trocadero s[ mai st[m la un pahar de vorb[, hai, z[u, promite-mi; a= vrea s[-mi spui =i despre situa\ia ta, cum mai stai cu divor\ul [la, dac-ai mai fost pe la Marika =i s[-mi mai poveste=ti ce mai face p`rlitul [la de Sp`nache! Acum du-te, te-a=teapt[ [ia de la zid[rie s[ le pui pere\ii ]n cap!>+i m[ lua de m`n[ =i m[ ]mpingea pe u=[ afar[, ]i era fric[ s[ nu vorbeasc[ prea mult; c`teodat[ povestea dou[-trei ore ]n =ir =i i se p[rea c-au trecut doar c`teva minute, alt[dat[ se ]nt`mpla invers, st[tea c`teva minute =i i se p[reau ore. <Hai, la munc[ cu voi, c[ ]n=ela\i statul de bani =i pe Dumnezeu de zile, suie-te acolo sus =i d[-i drumul…> +i aprindea o \igar[ =i ie=a strig`nd: <B[[[, cutare- ni=te nume aiurea de obicei luate din Biblie- b[ Iezechile, b[ Luca, b[ Matei…ai citit, b[ Mihaly,- relua el dialogul cu mine-Pildele lui Solomon?> <Le-am citit domnu’ inginer, le-am citit de mic, a\i uitat c[ eu o perioad[ din via\a mea am fost ucenicul lui

59

Dumnezeu?> <B[, neamul lui Izrael, hai la treab[, d[ drumul la dr[covenia aia c[ ne apuc[ noaptea =i ne ]nghea\[ cimentul c[ e past[ rapid[…>

}i =tiam via\a pe dinafar[ =i totu=i g[sea el c`te ceva nou s[ m[ delecteze. <Pe-asta o =tii?>- m[ ]ntreba el plin de curiozitate dac[ o =tiu sau nu. <N-o =tiu, domnu’ inginer!> <Atunci ia stai ni\el- ]mi f[cea el cu ar[t[torul spre mine- numai un pic: ne chema directoul liceului, mare pedagog, domnule,- c`nd ne prindea fum`nd prin veceuri ne scria pe cutia de chibrite =i s[ vezi chestie, ne rugam toat[ noaptea s[ termine be\ele din cutie =i s-o arunce =i el, nimic, venea diminea\a, ne aduna ]ntr-un p[trat pe to\i, scotea acea cutie, se uita pe ea =i ]ncepea s-o citeasc[, Ionescu!- eu eram capul listei- cut[rescu…la ferm[ cu voi, trei zile la ferm[ =i dac[ v[ mai prind la Sighetul –Marma\iei v[ e locul!- auzi, domnule, tocmai

la Sighetul-Marma\iei…Alt[dat[ ]i g[seam paltonul ]n cancelarie =i-i furam cutia de chibrituri, ]i puneam alta =i el s-a prins =i cum zic, c[ deviai, ne chema s[ ne ]ntrebe ce origine social[ au p[rin\ii…<Ai t[i, M[r[=escule?> <Chiaburi, domnule!>- r[spundea M[r[=escu sup[rat. <F[-\i bagajele!> <Ai t[i,Popescule?> <Tot chiaburi, tovar[=e director!> <F[-\i =i tu bagajele!> <Ai t[i, Ionescule?> <Tot, tovar[=e director!> <B[ ai dracului, da ce b[ toat[ \ara asta e plin[ numai de chiaburi?> <Eu nu plec! - zice Popescu- nu plec nici de-al dracului, stau s[-i trag clopotele lui Stalin!>- tocmai murise Stalin =I luasem to\i o vacan\[ frumu=ic[ de vreo c`teva zile, un fel de doliu na\ional, dup[ moartea marelui ]nv[\at al omenirii…Plecasem pe coast[ la marginea ora=ului, ne st`nsesem ]ntr-un cimitir =i ne

60

chioram toat[ ziulica la crucile mor\ilor, le citeam epitafurile =i ne amuzam… Popescu [sta se ]mprietenise cu paraclisierul, unul +mit, un neam\ r[mas pe acele meleaguri, care-l \inea pe m`ncare s[-i trag[ clopotele eliberatorului omenirii..Imi mai aducea =i mie ce-i r[m`nea lui =i ne suiam ]n clopotni\[ =i ne ag[\am de funiile alea lungi =i b[team cu o poft[ ]ndr[cit[ clopotele, acolo deasupra ora=ului…A=a m-a g[sit tata, acolo sus, parc[-l v[d, venind ]n i\arii aceia ai lui cu desaga la spinare, ]ntreb`ndu-m[: <Ce e m[ cu voi aici, …tu-v[ anafura m[micilor voastre, v-a\i trasformat ]n ]ngeri =i-a\i pus cartea-n cui?> <A murit Stalin, tat[!- i-am s[rit eu ]n bra\e- poate sc[p[m =i noi de chiaburie, c[ m-au dat [=tia afar[!> <Sc[p[m pe dracu, la noi colhozul e ]n toi!> <Ionescule, ]i ]ntreba colegul lui, ce-or fi v[zut [=tia la taic[-t[u de l-au f[cut chiabur, c[ s[racu doar i\arii [=tia ]i are pe el…? +i aici domnul inginer ]ncepea s[ pl`ng[, ]l cuprindea o ad`nc[ triste\e =i pl`ngea ca un copil, apoi scotea batista, ]=i =tergea lacrimile =i continua s[ povesteasc[ foarte senin, parc[ nu i se ]nt`mplase nimic deosebit: <Asta a fost ultima mea imagine despre el,hai, p[rea el s[ zic[, foarte lini=tit, dup[ ]njur[tura lui de anafur[, pun`nd desaga jos =i a=tern`ndu-ne un prosop dat de mama, hai da\i-v[ jos de-acolo =i lua\i ceva-n gur[ c[ v-o fi foame =i vou[, parc-a\i fi bolnavi de jigodie de slabi ce sunte\i, =i ce dac[ v[ d[

[=tia afar[? Din \ar[ nu v[ d[ ei afar[ =i chiar dac[ ne scoate =i din \ar[, s-o g[si el vre-un loc pe p[m`ntul [sta =i pentru noi…Noi, \[ranii, cum crede\i c[ am tr[it pe p[m`ntul-[sta? cu cartea voastr[? e-hei, am muncit cu palmele, domnule,

61

[sta e secretul vie\ii…{sta a fost ultimul cuv`nt al lui pe care l-am auzit…C`nd a ajuns acas[, ]l a=teptau unii de la securitate cu ma=ina neagr[, l-au ridicat =i aliluia, nu l-am mai v[zut nici ]n ziua de azi…A murit la Gherla. Toat[ vara aceea am secerat singur cu biata mam[ care udase tot locul cu lacrimile ei…>

Seara am plecat de la lucru ceva mai devreme cu imaginea domnului inginer Ionescu pl`ng`nd, le-am dat la copii s[ m[n`nce =i le-am spus s[ se culce c[ eu m[ voi duce la Trocadero s[ vorbesc cu acest om care m[ va ajuta cu divor\ul. }ntotdeauna seara m[ fascina ora=ul, mergeam pe jos s[-i respir aerul rece =i s[-i iau pulsul, era ora ]nt`lnirilor, fete gra\ioase r[sp`ndeau ]n jur un aer tineresc de s[rb[toare cu g`nguritul lor de porumbi\e, ]mi p[rea r[u c[ nu mai sunt la v`rsta lor s[-mi ]ncep via\a aici, f[r[ amintiri =i f[r[ remu=c[ri, s-o ]ncep cu astfel de ]nt`lnire cu una dintre aceste fete fermec[toare, ]ntr-un c[min sf`nt, a=a cum zicea tata, un c[min unde s[ po\i l[sa totul la u=[ =i s[ g[se=ti ]n cas[ doar fericirea.

}n seara aceea la Trocadero era lume mult[ de tot felul, se ]mbulzeau la o halb[ de bere =i la o gur[ de vorb[, am vrut s[ intru pe u=a din fa\[ dar n-am mai avut loc, alt[ u=[ care da ]n gr[dina de var[ era blocat[ cu l[zi ]nc[rcate cu sticle goale =i gr[dina era tixit[ p`n[ la refuz cu tot felul de cheflii. Nu-mi mai pl[cea aceast[ atmosfer[ de bomb[ cu fum de \igar[ =i mirosuri grele de aer ]nchis =i am s[rit ]n gr[dina de var[ printr-un gang care ie=a sub o bolt[ de vi\[-de-vie. L-am c[utat pe domnul inginer Ionescu cu privirea prin toate p[r\ile, m-am uitat =i prin cr[p[tura u=ii s[-l v[d unde st[tea el de obicei sorbindu-=i sticla de pepsi cu

62

coniac. Olteanul [la gras transpirase tot, era foarte aglomerat, mergea de colo-colo cu halbele ]n m`ini, f[c`ndu-=i loc printre clien\i. <N-a\i v[zut pe domnul inginer Ionescu? -]l ]ntreb eu, pu\in sup[rat de lipsa prezen\ei lui. <N-am v[zut, domnule, niciun inginer Ionescu!>- sare el pe un ton

impertinent care mi-a s[rit ]n ochi. Eu tac =i stau mai departe acolo, urm[rindu-i traseul. <Apropo, zice, d`ndu-se pe l`ng[ mine, ]n seara asta e rost de b[ut!> =i-mi face =mechere=te cu ochiul. De data aceasta l-am tratat rece =i i-am comandat o halb[ de bere. <Am auzit c[ domnul inginer Ionescu o s[ se umfle de bani!>-]mi =opte=te el la ureche c`nd ]mi aduce berea. <Cu ce ocazie?>-]l descos eu. <Ce, nu =tii nimic?>- m[ ]ntreb[ el pe un ton ceva mai politicos. <Z[u c[ nu =tiu!- i-o retez eu curios =i dac[ tot m[ mai \ii cu din\ii la gard s[ ascult balivernele tele de oltean al dracului, s-ar putea s[ nu m[ mai intereseze!> <Stai, domnule, chiar nu =tii?- se repede el sub ochii mei cu o mutr[ idioat[- l-a chemat Primul-Secretar la el cu inven\ia aia a lui, l-a suit ]n ma=in[ =I l-a dus pe Cri= s-o experimenteze, chestia aia a lui e valut[ forte! O s[ bem trei zile =i trei nop\i…>

Mi-am luat berea =i m-am retras lini=tit ]n col\ul meu sub acea vi\[-de-vie. }mi vorbise de o sut[ de ori despre aceast[ inven\ie, o desenase pe toate mesele pe unde st[tusem cu el, dar niciodat[ nu-l luasem ]n serios. Unii oameni vorbesc a=a aiurea despre ]nchipuirile lor, dar c`nd e vorba s[ treac[ la ceva concret,se ]mpotmolesc =i le las[ balt[. A=a credeam =i despre aceast[ bizarerie a lui. <Mai am de rezolvat o chestie, zicea el, captarea apei de la cupe c[reia

63

trebuie s[-i dau direc\iea pe ni=te \evi de evacuare.> Recapitulai ]nc[ odat[ datele pe care mi le furnizase el despre inven\ie: era o turbin[ rotativ[ care func\ioneaz[ pe ape curg[toare, plutind pur =i simplu. Avea dublu scop, zicea el, s[ dea =i curent =i ap[…

}n timp ce eu m[ pierdusem ]n turbina lui, venir[ ni=te \igani cu o dizoz[ frumoas[ care c`nta tangouri spaniole =i ]ncepur[ s[-i zic[ u=or <Adios Muchachos>, g`ndurile-mi fugir[ repede de la domnul inginer Ionescu la anii mei de c[lug[rie =i la Agneta. Dup[ care schimbar[ registrul =i o d[dur[-n ni=te cearda=uri ]ndr[cite. C`\iva must[cio=i se scular[ =i ]ncepur[ a-=i bate cismele cu palmele lor ]n ritmul muzicii, femeile ]ncepur[ =i ele s[ \op[ie pe l`ng[ ei =i dintrodat[ se dezl[n\ui o veselie rupt[ din rai. Ia uite, domnule, m[ g`ndii eu, ce face =i muzica din om, mai ales dup[ ce e un pic afumat! Acum s[ fie =i domnul inginer Ionescu, ce i-ar mai ]njura el c[ nu c`nt[ =i c`ntecele lui oltene=ti!

Nu trecu mult =i-l v[zui printre acei juc[tori, se ]mpleticea, era beat mort, imita =i el acel joc ca o paia\[, lumea ]l ]mbr`ncea =i r`dea de el. M-am sculat s[-l trag mai la o parte, dar m-a respins, m-a ]njurat =i mi-a f[cut v`nt ]ntr-o parte. Striga ca un nebun, Silvia, Silvia =i tr[gea de fustele femeilor s[ joace cu ele. Doi b[rba\i mai tineri puser[ m`na pe el s[-l imobilizeze =i s[-l dea afar[, dar dintr-o smucitur[, s-a scuturat de ei, a scos un cu\it din buzunarul hainei =i a ]nceput s[ strige c`t ]l \inea gura: <Dac[ are curaj vre-un bozgor s[ se bat[ cu mine, s[ vin[ ]ncoa!> +i ]nv`rtea prin aer lama cu\itului, f[c`nd ape-ape ]n lumina becului de neon. Eu am s[rit s[-l opresc, i-am pus m`na pe um[rul st`ng pe la spate =i i-am luat cu\itul. <Aaaa, sare

64

el, tu erai Mihaly? Nu =tiu ce e cu mine! Parc[ am o presim\ire…Am b[ut, Mihaly…+i de fericire =i de necaz…Tu =tii, m[, cine sunt eu?> Unul din cei doi tineri mi-a strigat ]n ungure=te< D[-i, b[, un , picior ]n fund, n-ai auzit c[ ne-a f[cut bozgori?> Le-am r[spuns c[ omul e beat, nu =tie ce vorbe=te, altfel e un om onorabil, e inginer la Trustul de construc\ii, acum a dat =i el peste o mare bucurie =i a b[ut cam mult. Barmanul venise =i el ]n ajutorul lui. <Cine a ]ndr[znit s[ se ia de olteanul meu?-]ntreba el- ]n c`rciuma mea n-are voie s[ se bat[ nimeni c[ aduc =apte mili\ieni…> L-am tras dup[ tejghea, l-am r[corit cu pu\in[ ap[ =i dup[ c`teva minute s-a trezit. <B[, Mihaly, b[[[, eu am \inut la dou[ lucruri ]n via\[, la Silvia =i la aceast[ inven\ie! Pe Silvia am pierdut-o, inven\ia ]n schimb mi-a reu=it, a \`=nit ap[ de acolo din fiarele alea =i s-a aprins becul…Am primit brevetul de la Secretarul-Prim…>

12

pre sf`r=itul toamnei, buc[tarul st[re\iei, care era angajat civil, plec[ ]n r[zboi cu ordin de

concentrare =i eu fusei chemat de P[rintele Visarion la economat s[ iau buc[t[ria ]n primire. Acest fapt m-a sup[rat foarte mult, nu-mi mai r[m`nea timp pentru citit =i nu puteam

S

65

s[ m[ mai ]nt`lnesc nici cu Agneta. Darul buc[t[riei ]l ]nv[\asem de la mama; fiind cel mai pipernicit din cas[,m[ duceam adesea pe vatr[ =i eram atent cum face mama bucatele. P[rintele Visarion auzise de acest dar al meu =i m[ ruga adesea s[-i preg[tesc m`ncarea pe l`ng[ buc[tarul st[re\iei, m`ncare care-i pl[cuse foarte mult, r]m`n`nd ]nc`ntat. }ntr-una din zile vine Pater Vardian la buc[t[rie =i-l ]ntreab[ pe P[rintele Visarion cine a f[cut m`ncarea. <{sta, Preasfin\ia ta!>-]i r[spunde P[rintele Visarion =i arat[ cu degetul spre mine. +i eu cu smerenie: <Am c[p[tat aceast[ ]nv[\[tur[ de la mama!> P[rintele Visarion: <Foarte frumos, e bine c`nd omul le =tie pe totate!> < +unc[ mai e ]n c[mar[?- m[ ]ntreab[ Pater Vardian- adu-mi =i mie o por\ie de =unc[ cu vin!> Mi-am adus aminte c[ e vineri =i-am vrut s[-i spun =i lui, dar P[rintele Visarion mi-a f[cut semn s[ tac. I-am adus =unc[ afumat[ cu mu=dei de usturoi =i o sticl[ de vin din vinul de cuminec[tur[ adus de la Debre\in. <S[ vin[ cu masa ]n scriptorum, am treab[, lucrez la o tez[ de doctorat despre doctrina Horti =i catolicism, trebuie s[ ]mbin[m religia cu politica!>- i se adreseaz[ el P[rintelui Visarion =i dispare pe u=[.

Dup[ ce pleac[ Pater Vardian, vine =i Mater Dolorosa care, de c`te ori m[ vedea, punea capul ]n jos =i m[ ]ntreba ce mai fac =i-mi ]ntindea c`te o sut[ de peng[i: <Na, Mihaly, s[-\i iai haine c[ tu e=ti ca =i copilul nostru!> <Mul\umesc, Mater Dolorosa, dar eu v-a= ruga ceva =i mai important, Agneta are rude ]n ora= =i nu ]ndr[zne=te s[ v[ cear[ voie s[ le viziteze…> <Cine e Agneta asta?>- m[ ]ntreab[ ea curioas[. <Fata care v[ serve=te masa!> <}i dau voie oric`nd dore=te c[ e o fat[ bun[!>

66

+i ]n acea s`mb[t[ Agneta a ie=it prima dat[ pe u=a St[re\iei dup[ rug[ciunea de pr`nz ,iar eu am s[rit zidurile gardului ]n urma ei =i-am apucat-o de m`n[ =i-am luat-o pe o potec[ prin spate =i-am mers cu ea a=a aiurea pe linia fierat[ p`n[ ne-am trezit ]ntr-o p[durice de stejar. Era toamn[ mohor`t[, uscat[ =i pr[fuit[, c`mpul tot parc[ se ]mbr[case ]n doliu, negru =i pustiu, pe jos covor de frunze uscate, sunau sub pa=ii no=tri ca ni=te m[t[suri b[tute de v`nt; Agneta t[cea, t[ceam =i eu,]i sim\eam r[suflarea aproape =i pulsul prin palma pe care i-o str`ngeam cu palma mea, acele firi=oare de vine cum se zb[teau sub podul palmei ca ni=te mici viermu=i. Mie a ]nceput s[ mi se fac[ fric[. Agneta a ]nceput s[ pl`ng[: <Mihaly, ce facem noi?>- m-a ]ntrebat ea printre lacrimi. <Nici eu nu =tiu, Agneta!> <Tu, ]mi =opte=te ea ]ncet, trebuie s[ =tii c[ eu n-am pe nimeni pe p[m`nt! Bunica aia care m-a crescut =i m-a adus aici a murit =i eu am r[mas singur[, dac[ ne afl[ Mater Dolorosa ne afurise=te pe am`ndoi.> <Nu trebuie s[-\i fie fric[ de Mater Dolorosa, eu am o tain[ cu ea…> <Ce tain[?>- m[ ]ntreab[ ea curioas[. +i-i povestesc ]nt`mplarea cu P[rintele Visarion dup[ care r[m`ne buimac[, nu mi-a mai replicat nimic, a ]ntors fa\a spre mine =i i-am descoperit ochii-aceia pl`n=i, tri=ti =i frumo=i ca dou[ migdale r[scoapte =i obrajii ro=ii =i fierbin\i ca pala focului =i i-am prins fa\a ]ntre palme =i-am s[rutat-o =i ea a c[zut moale cu capul pe um[rul meu, t[cut[, ]ntr-un extaz dulce…Am str`ns-o ]n bra\e cu ochii pierdu\i ]n zare p`n[ departe, la marginea p[m`ntului =i-am descoperit acolo o culoare pe care n-o mai

67

v[zusem niciodat[: un ro=u –liliachiu care se v[rsase peste tot orizontul… Nu-mi d[deam bine seama dac[ m[ aflu ]ntr-un vis sau aevea, Agneta l`ng[ mine p[rea cobor`t[ din basmele pustei, o regin[ de la curtea lui Atila care cobor`se pe p[m`nt s[ m[ z[p[ceasc[…+i ]n acele clipe mi-a ap[rut pentru prima dat[ ]n imagina\ia mea Pater Vardian cu r[utatea lui sub chip de drac…

<Hai s[ mergem!>- s-a rugat Agneta de mine, ]ntr-un t`rziu. <Unde?>- am ]ntrebat-o eu. A= fi plecat cu ea acas[, oriunde =i poate a= fi f[cut bine, nu l[sam ]nt`mpl[rile vie\ii ]n voia sor\ii s[-=i bat[ joc de noi ]n acest hal…

Adeseori, de acolo de sus c`nd m`nui macaraua aceea de-asupra ora=ului, printre furnicarul acela de lume, mi-apare c`te o fat[ de v`rsta Agnetei ]n fa\[ aduc`ndu-mi aminte scena aceasta de dragoste =i-mi vine s[ strig dup[ ea ca un prost:<Agnetaaaa!> Apoi mi se casc[ ]n fa\[ pustiul acela de timp de aproape patru decenii =i-mi str`ng m`na pe man=a macaralei, r[zbun`ndu-m[ pe fierul acela rece =i mut.

C`nd am venit ]n m`n[stire, m-a luat ]n primire Peter-Bacsi: <Unde-ai fost, pui de c[lug[r, c[ te-a c[utat Pater Vardian?> <Aici, unde s[ fiu?>-i-am r[spuns eu pref[cut. <M[[[- ]=i lunge=te el glasul amenin\[tor- ai ]nceput s[ m[ duci cu pre=ul!> Plecase ]nt`i Agneta, trecuse pe strada din fa\a bisericii s[ nu cread[ nimeni c[ ea nu vine din ora= =i apoi ]n urma ei am ap[rut =i eu, tot pe unde s[risem gardul, trec`nd tip-til ]n chilioara mea de unde aveam de g`nd s[ m[ strecor ]n buc[t[rie pentru a preg[ti m`ncarea. }n graba mea de a nu fi observat am uitat u=a de la c[mar[ deschis[ =i a intrat un c`ine, ]nf[=c`ndu-mi toat[ =unca din c[mar[. }n timp ce c`inele fugea

68

cu prada, eu, uit`nd unde m[ aflu, am slobozit o ]njur[tur[ la adresa lui Dumnezeu. Tocmai atunci apare ca din senin Pater Vardian. Deschide, Doamne, gurile Iadului, mi-am zis eu, s[ intru mai repede ]n el!…

<Cine a ]njurat aici?>- ]ntreab[ el foarte calm. <Nimeni, cine s[ ]njure?>- am r[spuns eu tot calm. <De ce min\i ,ereticule?>- m[ ]ntreab[ el cu o gura care p[rea c[ m[ ]nghite =i-mi ]nfige m`na sub barb[ =i-mi ridic[ fa\a ]n sus, trosnindu-mi c`teva palme grele peste obrajii mei ro=ii. <La patru s[ fii la mine la St[re\ie c[ te afurisesc, ereticule!>- stiga el la mine, disperat.

Am a=teptat acea or[ cu sufletul la gur[. }nc[ mai eram pl`ns, fa\a mi se ]nvine\ise =i nu-mi dip[ruser[ urmele palmelor lui. Voiam s[-i fac ]n voie =i pentru acest lucru am ]mbr[cat masca smereniei. M[ g`ndii la tata =i la mama c`t[ speran\[ ]=i puseser[ ei ]n mine =i cu ce drag m[ a=teptau ei de s[rb[torile de iarn[ s[ fac pe ministra=ul la biseric[ =i eu r[t[ceam ca Iuda tr[d[torul.

<Ai venit?>- m[ ]ntreab[ el din scaunul St[re\iei, m`ng`indu-=i cei doi ciucuri de barb[ care-i at`rnau, nepiept[na\i. <Da, Pater Vardian, am venit!>_ i-am r[spuns eu ]ngenunchind ]n fa\a lui =i s[rut`ndu-i dreapta. <Care sunt posturile de peste an?>- cobor] el glasul. Care sunt posturile de peste an? Aceste lucruri le =tiam de la mama! +i ]ncepui: miercurile =i vinerile, ajunul botezului Domnului,postul pa=telui, postul sfin\ilor Petru =i Pavel, postul Sfintei M[rii, postul t[ierii capului Sf`ntului Ioan, postul zilei crucii =i postul Cr[ciunului…

Dup[ ce m[ ascult[, z`mbi ironic =i m[ ]ntreb[: <+tii ce zice Voltaire?> Nu =tiam ce zisese

69

Voltaire…Auzisem c[ este un mare scriitor francez, un mare ra\ionalist, ]i citisem<Naivul> =i<Candid> dar nu re\inusem din ele dec`t latura anecdotic[ a lucrurilor…

<Nu, nu =tiu, Pater Vardian!>-i-am r[spuns eu f[c`ndu-m[ mic de tot. <Voltaire, relu[ el, leg`nd firul g`ndurilor, zice c[ dac[ n-ar fi Dumnezeu, ar trebui s[-l invent[m!> Voltaire [sta punea, deci, ]n joc existen\a lui Dumnezeu. +i el dup[ o pauz[: <E=ti prea mic, fiule,s[-\i dai seama de sacrilegiul pe care l-ai f[cut! De aceea Dumnezeu ne va p[r[si, peste noi va trece o pas[re de foc trimis[ de El s[ ne purifice…>

Adev[rul este c[ atunci c`nd pune st[p`nire pe noi sentimentul iubirii omene=ti dintre b[rbat =i femeie, nu al iubirii aproapelui, devenim deodat[ con=tien\i de existen\a noastr[ pe p[m`nt =i ]n numele acestei iubiri, suntem capabili a s[v`r=i mari acte de eroism, s[ ne sacrific[m =i chiar s[ murim…Pater Vardian devenise absent, eu c`=tigasem lupta! Pentru prima dat[ l-am v[zut strivit de frica evenimentelor ce aveau s[ vie; b[use, mergea ]mpleticindu-se, fa\a lui c[p[tase culoarea pielii racului. Ce Pas[re de foc- m[ ]ntrebam eu- va veni peste noi? <Cel ce va crede, m`ntui-se-va, iar cel ce nu va crede, os`ndi-se-va!>- ]ncheie el =i-mi ]ntinse Biblia s-o citesc ]n Sf`nta Biseric[.

Se l[sase seara c`nd am plecat de la Pater Vardian, ie=au c[lug[rii de la vecernie, am v[zut-o pe Agneta foarte trist[, probabil c[ auzise ce p[\isem eu, m[ privea pe sub ochii ei migdala\i, pl`n=i, =i nu =tia ce e cu mine; eram ]ntradev[r desfigurat =i-mi era ru=ine s[ umblu a=a…

N-am m`ncat nimic, m-am dus direct la Peter Bacsi s[-i cer cheie de la Biseric[, l-am g[sit

70

sting`nd lum`n[rile, boc[nea cu piciorul [la al lui de lemn prin altarul Bisericii =i sfin\ii se uitau chior`= la mine, reci =i neputincio=i, ca la un besmetic r[t[cit printre ei…

13

urat cu treburi de tot felul =i cu serviciul, ast[zi m-am g`ndit c[ n-am mai fost pe la Marika

demult, am tot sperat s[ ob\in o ]nvoire de la serviciu =i s[ m[ duc =i pe la ea, de=i m[ cam sup[rase. <Nu mai st[m de vorb[ dec`t dup[ divor\!>- ]mi spusese ea la ultima ]nt`lnire =i mie mi se p[ruse un gest nelalocul lui, adic[, stai, b[ie\ic[,acolo ]n banca ta c[ facem dragoste atunci c`nd vei termina tu cu necazurile tale. Eu aveam =i am =i acum alt[ p[rere despre dragoste, dragostea nu e ceva ce a=tep\i s[ vie, este un sentiment spontan, este ca =i foamea =i ca =i setea, n-o planifici…

F

Dup[ decep\ia ei, devenise foarte calculat[: s[ fim pondera\i c[ suntem oameni mari ]n toat[ firea… <S[ =tii Marika c[ nu-mi place felul cum pui tu problema!>-i-am spus ultima dat[ c`nd am plecat de la ea, f[c`nd un pic pe sup[ratul. +i totu=i nu =tiu de ce te sim\i mai ]n siguran\[ c`nd \i se ]ndreapt[ g`ndul spre o femeie =i c`nd, fie =i min\indu-te, ]\i creaz[ speran\a c[ cineva de pe acest p[m`nt \ine la tine. E probabil o c[utare a noastr[, a b[rba\ilor, de a ne identifica cu noi ]n=ine =i cu semenii no=tri, cu natura, de a fugi de singur[tate, de prea multele probleme

71

insolubile, poate =i un paleativ ]mpotriva mor\ii…+i mi-a venit ]n minte ziua aceea din

Mun\ii Apuseni c`nd coboram sc[rile la Pe=tera Sc[ri=oara. <Ah!- a chiuit cineva l`ng[ mine cu un glas sub\ire, m[t[sos,- mi-a sc[pat pantoful!> <Cine v[ pune, domni=oar[ s[ veni\i cu pantofi cu toc la munte?_am ironizat-o eu =i-am prins-o de m`n[ =i-am \inut-o a=a ]ntr-un picior p`n[ i-am g[sit pantoful cu c`teva sc[ri mai jos. Ia-l, Cenu=ereaso,i-am zis eu =i ea continua s[ se sprijine de mine, ]ndes`ndu-l ]n picior, p`n[ jos unde am dat de z[pad[ =i i-am strecurat un mic bulg[re ]n s`n. Ea s-a speriat =i a chiuit, vr`nd s[ fug[; eu am tras-o spre mine =i am str`ns-o la piept puternic…

S[ te ]ndr[goste=ti de o fat[ pe ]ntuneric- e o abera\ie- mi-am zis, surprinz`ndu-m[ la ie=ire l`ng[ o fat[ foarte atr[g[toare. <Aaaaa, dumneavoastr[ a\i fost salvatorul pantofului meu?>- a r[mas ea mirat[, privindu-m[ drept ]n ochi. <Da, eu, m[ cheam[ Mihali!>-]i ]ntind eu m`na. <}mi pare bine- zice ea z`mbind- pe mine m[ cheam[ Marika!> Am sim\it cum la atingerea m`inii ei s-a ]nt`mplat ceva cu mine, ceva de domeniul absurdului, nu mai puteam s[ mai deschid gura s[ mai zic ceva =i de acolo p`n[ la autocar am mers cam o or[ numai cu ea, ]i culegeam flori din f`nul proasp[t =i i le ]mpleteam =i i le puneam peste p[r; am avut senza\ia c[ m[ aflu ]n Paradis, eram parc[ de o mie de ani cu ea, numai eu cu ea peste to\i Carpa\ii Apuseni….

< +i de unde e=ti, tu, Marika?>- am ]ntrebat-o eu ]ntr-un t`rziu. <De acolo de unde e=ti =i tu!>- mi-a r[spuns ea, f[r[ s[ numeasc[ acea localitate

72

=i arunc`ndu-mi ni=te priviri dulci cu mai multe ]n\elesuri... Dar eu eram din mai multe locuri, de unde era s[ ghicesc eu acea localitate! Furat de f[ptura ei, am s[rutat-o pe buze =i-am str`ns-o ]n bra\e cu o pasiune pe care n-o mai tr[isem dec`t ]n s[rmana mea adolescen\[ cu Agneta.

Apoi ne-am urcat ]n autocar, pe locuri diferite; ea a pus capul ]n jos =i a t[cut tot timpul. C[p[tase o aur[ melancolic[, din c`nd ]n c`nd ni se ]ncruci=au privirile ca ni=te s[ge\i otr[vite de Eros, scrut`ndu-ne unul altuia taini\ele inimilor sau r[m`n`nd electriza\i ca ]ntr-un extaz hipnotic. La Alba-Iulia am cobor`t =i am plecat pe jos prin ora=. Era spre sear[, adia un

v`nt cald, semn c[ prim[vara venea =i pe meleagurile noastre. Ora=ul, acel burg medieval, ne primea cald =i ospitalier. Dulce rev[rsare de fericire ]ntr-un décor somnambulesc, eu singur cu Marika, uit`nd de tot trecutul meu =i de toate necazurile mele. <+tii, Mihaly,- mi se adreseaz[ ea dup[ o bun[ bucat[ de drum, c`t mersesem ca ni=te mu\i- eu am fost m[ritat[, n-a= dori s[ te mint, s[-\i f[ure=ti visuri, speran\e =i apoi s[ te dezam[gesc!> Accentuase acel <s[ te dezam[gesc> ]ntr-un anume fel, ]ntorsese capul c[tre mine =i f[cuse un joc al ochilor =i-al fe\ei care m-a ]nduio=at, jucase o scen[ de o sinceritate dezarmant[ care m[ impresionase. <Foarte bine! - ]I r[spund eu- ]\i admir sinceritatea =i, pentru c[ ai deschis acest subiect, =i eu am fost ]nsurat!> Ea privise la mine cu o curiozitate diabolic[, vr`nd parc[ s[ spun[: cum, chiar ai fost? <Eu am =i copii!>- am continuat eu, risc`nd ca totul s[ se termine cum ]ncepusem.

73

Apoi iar am mers o bucat[ de drum cu g`ndurile aiurea, se-auzeau doar pa=ii no=tri, rari, pe trotuar, grupul de turi=ti o luase cu mult ]naintea noastr[, l[s`ndu-ne fura\i de nebunia noastr[ ap[rut[ din senin.<+i cum a fost c[s[toria ta, Marika?>- o ]ntrebai eu, f[c`ndu-i semn s[ ne ]ntindem pe un covor de iarb[ s[ ne mai odihnim un pic. +i ea mi-a luat-o ]nainte: <+tii, Mihaly, eu sunt de la \ar[, mi-a pl[cut a=a de mult acolo, visul meu era s[ devin inginer agronom, c`nd calc pe iarb[ am ni=te senza\ii ciudate; frate-mio a fost de vin[, pe atunci era secretar de raion, tu, Marika, trebuie s[ mergi la ora=- zice el,- de ce trebuie s[ merg neap[rat la ora=?- ]l ]ntreb eu mirat[, pentru c[ viitorul e al ora=ului, zice el de acolo de sus de la ]n[l\imea func\iei sale, bine, bine, i-o ]ntorc eu, ]n Lancr[m, poetul acela pe care voi l-a\i hulit destul spunea c[ ve=nicia s-a n[scut la sat!, din antichitate =i p`n[ azi au ap[rut =i au disp[rut at`tea ora=e ]n cenu=a lor, satele ]ns[ au r[mas, lumea s-a retras ]n ele =i a continuat s[ are p[m`ntul =i s[ tr[iasc[! Nu =tiu de unde ]mi venise mie chestia asta, poate de la profesorul de limba rom`n[ care \inea mult la mine =i c[uta s[-mi strecoare ]n suflet poezia lui Blaga care pe-atunci devenise prohibit. +i frate-mio se

repede la mine: na!-zice- =i-mi arde dou[ palme, s[ termini cu Blaga =i cu Lancr[mul t[u c[-mi nenoroce=ti viitorul- =i m[ urc[ ]ntr-o Volg[ neagr[ =i m[ duce la un liceu industrial =i-am ie=it ce-am ie=it: \es[toare! +i-acum s[ viu la vorba ta: cum a fost c[s[toria mea?, o fericire =i-o nenorocire care s-au succedat cu iu\eala unui fulger =i m-au l[sat

74

goal[ pe din[untru ca o Sahar[ pustie… Asta a fost c[snicia mea!, restul o via\[ obi=nuit[ ]mp[r\it[ ]ntre serviciu =i cas[…Din c`nd ]n c`nd mai citesc c`te-o carte, ]mi place mult s[ citesc, ]n concedii merg la \ar[, m[ descul\ =i fug ca o nebun[ prin iarb[…>

Dup[ aceste dest[inuiri o ]n\eleg pe Marika de ce st[ ea retras[ ]n ea ca o scoic[ ]ntr-o cochilie, inima ei e fr`nt[ =i trebuie s[ mai treac[ mult[ ap[ pe vad p`n[ i se vor =terge r[nile. Despre fostul so\ nu mi-a spus nimic, a fost totul tabu, prefer[ s[ tac[, ]nv[luie totul ]ntr-o cea\[ pe care nici un senin sufletesc nu va fi ]n stare s-o ]mpr[=tie…Ea a ]ncuiat totul cu ni=te lac[te care cu greu mai pot fi descuiate de vre un alt b[rbat.<Copiii t[i sunt frumo=i?>- m[ ]ntreab[ ea acolo pe iarb[, s[rind de la nefericirea ei la nefericirea mea.. Eu m-am =i mirat de ce s[rise ea tocmai la copii, nu cumva era singurul lucru care o deranja ]n rela\ia noastr[? <Da, sunt frumo=i!- i-am r[spuns eu- str[duindu-m[ s[ ]mping celelalte planuri ale existen\ei mele ]n l[turi =i s[-i vorbesc mai mult despre ei- sunt frumo=i =i de=tep\i!- fata mi-a luat premiul ]nt`i =i pe deasupra e =i h[rnicu\[, ea ]mi \ine casa…> <Dar…pe ea ca mam[ n-o iubesc?> <Nu, n-o iubesc! +i asta nu \i-o spun din ur[ sau din alte feluri de sentimente tulburi, \i-o spun sincer, c[ asta este realitatea…, ei =i-au dat seama cine este vinovatul…> <+i cine este? Pardon -zice ea- altceva voiam s[ te ]ntreb…=i z`mbe=te ]n v`rful buzelor dezvelindu-=i din\ii sidefii, bine ]ngriji\i- este foarte greu s[ g[se=ti vinovatul ]n dragoste; aici fiecare are impresia c[ joac[ pe teren propriu =i cinstit =i de aceea acuza\iile cad mereu de partea

75

cealalt[!> +i iar face jocul acela de ochi, rotindu-le lumini\ele ca pe dou[ bobi\e de chihlimbar

peste f[ptura mea, ]ntinz`nd m`na prin iarb[ dup[ un fluture care se a=ezase pe o g[lbenea, d`nd s[-l prind[.

Atunci c`nd m[ ]ntreba Sp`nache dac[ am iubit-o pe nevast[-mea, mi-a fugit mintea la Marika cu jocul ei pe teren propriu: erau cam acelea=i idei, spuse altfel =i m-a f[cut s[ trag concluzia c[ oamenii au p[reri foarte diferite de ale tale =i te judec[ prin prisma privirilor lor.

<Hai s[ mergem!-zise ea- =i eu am tras-o de m`n[ =i-am luat-o spre catedrala catolic[, \in`nd-o aproape de bra\- ce curios este,- contrinu[ ea- doi str[ini sunt a=a de aproape de parc[ s-ar fi cunoscut de mii de ani!>

Am intrat ]n catedral[ singuri, grupul nostru plecase ]n alt[ parte, trebuia s[ ne ]nt`lnim ]n centru, la mas[; soarele se ridicase sus =i se l[sase c[ldura, r[coarea catedralei ne f[cea bine, Marika mergea =i se ]nchina, am f[cut =i eu semnul crucii, ]nso\ind-o ]n lini=te; era ca o \[ranc[ ]n evlavia ei cu toate c[ trecuse print-un liceu =i tr[ise o bun[ bucat[ de timp la ora= al[turi de frate-s[u, care era comunist prin voca\ie…

Mie ]mi fugise mintea aiurea, ]n copil[rie, =i nu numai acum mi se ]nt`mpla acest lucru, ci de fiecare dat[ c`nd p[=eam ]ntr-o m`n[stire; c[dea peste mine cu aripi de plumb tot trecutul meu cu via\a aceea =i cu Agneta care r[m[sese ca o n[luc[ s[ m[ urm[reasc[ toat[ via\a…

<Unde te g`nde=ti, Mihaly?>- m[ ]ntreb[ Marika dup[ ce termin[ rug[ciunile ei. Avusei un moment de ezitare, voii chiar s[-i povestesc =i ei totul, dar deodat[ m[ g`ndii

76

c[ tr[irile tale, care au o profund[ semnifica\ie pentru tine =i-\i c[l[uzesc destinul, pentru altul pot s[ fie banale, nesemnificative, mai cu seam[ ]n situa\ia de fa\[ c`nd la mijloc este o femeie… <La istorie, Marika!- reu=ii eu s[ g[sesc din noianul acela de r[spunsuri posibile pe cel mai plauzibil- a trecut at`ta istorie peste aceast[ cl[dire…> <+i chiar peste noi…>- ]mi r[spunde ea u=or melancolizat[- =i-mi ]ntinde m`na s-o ajut s[ coboare sc[rile =i s[ ie=im.

Apoi am luat-o pe sr[zi aiurea, femeia se pitulase ]n mine ca un pui de r`ndunic[ c`nd ]=i v`r[ capul ]n penajul maic[-sii…Uite, domnule, mi-am zis, oamenii se pot ]ndr[gosti la orice v`rst[ =i am b[nuit de atunci, =i a=a a fost, c[ dragostea noastr[ e ca un blestem frumos, ca o poveste, ca un Eden…

Trebuie, deci, s[ m[ duc pe la Marika…

14

eter Bacsi, sunt pedepsit de Pater Vardian s[ citesc Biblia asta aici ]n Biseric[!> <Frumosul tatei, nu \i-am

spus eu c[ aceast[ credin\[ nu st[ ]n Biblie ci ]n puterile noastre? Poftim cheia, mergi acolo ]n fa\a Sf`ntului Anton =i d[ citire pove=tilor tale, eu m[ duc s[ m[ culc, ]mi ajunge at`ta treb[luial[ de diminea\a p`n[ seara! Cred c[ Pater Vardian te-a f[cut =i eretic! {sta ar fi ]n stare s[ ne ard[ pe rug ca-n Evul Mediu…> +i a plecat, deodat[ s-a pus ]n mi=care ]n acea t[cere ma=in[ria aia complicat[ a piciorului lui f[c`nd un zgomot infernal pe mozaicul Bisericii; ecoul zgomotului se pierdea undeva ]n Altar ca ]ntr-o groap[ ]n fundul p[m`ntului p`n[ se

<P

77

stingea, r[m`n`nd ]n urma lui dec`t o vat[ neagr[ de lini=te =i ]ntuneric care ]ncepeau s[ m[ sperie…

Se-auzea v`ntul toamnei t`rzii b[t`nd prin turla Bisericii =i prin clopotni\[ =i-n Biseric[ se r[cise, r[m[sese de peste zi miros de t[m`ie =i de lum`n[ri arse =i acum m[ ]n\epa u=or =i-mi sporea mai mult frica. Mi se p[rea c[ Sfin\ii aceia au f[cut to\i un complot ]mpotriva mea =i m[ privesc du=m[ne=te ca pe un intrus. Sf`ntul Anton, care domina intrarea ]n Altar era parc[ viu, =i-n imagina\ia mea parc[ mi=c[ =i m[ amenin\[ cu m`inile lui ]ntinse spre mine. A=a ceva mai p[\isem odat[ la noi ]n sat, c`nd m[ trimisese cantorul s[ iau vasul aghiasmatarului din Biseric[. Am intrat singur cu o fric[ nemaipomenit[ s[ caut vasul =i, c`nd eram la u=a Altarului, a ie=it b[tr`nul Vida Bacsi, ministra=ul, folf[ind o coaj[ de p`ine ]ntre gingii cu un pahar de vin ]n m`n[. Se cl[tina, mort de beat! El s-a speriat de mine =i eu de el =i-am luat-o la fug[ pe u=a Bisericii…

Acum ]mi venise ]n minte aceast[ ar[tare =i ]ncepusem s[ tremur =i de frig dar =i de fric[ cu Biblia ]n m`n[. }n sf`r=it, m-am a=ezat ]n genunchi, sub statuia Sf`ntului Anton =i deodat[ m-am ]nc[lzit =i m-am potolit din tremurat… Am deschis Biblia la <Pildele lui Solomon>: <…cerboaic[ dr[g[la=[ =i gazel[ fermec[toare- zice acolo- s[-\i fie ea (aici mie ]mi venea sub pleoape figura de ]nger a Agnetei), dragostea ei s[ te ]mbete ]ntotdeauna =i iubirea ei s[ te desfete…> +i Agneta, ziua, ]n p[dure, cu fa\a ei de fecioar[ neprih]nit[ =i cu chipul ei poate de cerboaic[, poate de gazel[, cu din\ii aceia albi, ]nchi=i de buzele s`ngerii =i mari, umflate parc[ de boala dragostei, mi se t`nguia.

78

<Nu, Mihaly, nu! Era bine s[ ne iubim ca fra\ii, dragostea =i p[catul e ]nceputul mor\ii, mi-e fric[, mi-e fric[…> +i eu: <Nu, Agneta, nu, nu trebuie s[-\i fie fric[, dragostea e ceva sf`nt =i frumos, noi suntem f[cu\i unul pentru altul…> +i ]n <}n\elepciunea lui Isus Sirah>: <…de la femeie e ]nceputul p[catului =i prin ea to\i murim…> +i eu cu g`ndul r[t[ceam aiurea =i m[ g`ndeam ]ncotro s-o apuc cu planurile mele…M[ vedeam plecat din aceast[ ]nchisoare =i muncind undeva, fie =i la min[ la Gherla sau ]n alt[ parte la lemne sau slug[ la un st[p`n cumsecade =i seara c`nd m[ ]ntorc acas[ s[ m[ a=tepte ea ]n prag; ]n fond ]mi ziceam c[ asta este adev[rata fericire, mica fericire dup[ care t`njim to\i…Mi-a venit ]n minte soru-mea de la Cluj, ce-ar fi s[-i scriu ei =i s[-i spun planul meu, cum am g[sit-o pe Agneta, cum m-am ]ndr[gostit de ea =i cum am hot[r`m s[ fugim (de fapt hot[r`sem numai eu, f[r[ =tirea ei), s-o rog s[ ne g[seasc[ ea acolo la Cluj un st[p`n la care s[ muncim =i s[ tr[im =i noi pe l`ng[ casa lui…Apoi mai mi-aruncam ochii =i pe Biblie la <Istoria Suzanei>, fiica lui Hilchia =i so\ia lui Ioachim, s[rmana Suzana- m[ g`ndeam eu- tot uneltiri =i m[g[rii, tot lume ]ntoars[ pe dos… +i afar[ ]ncepuser[ s[ cad[ primii fulgi de z[pad[ =i v`ntul ]i arunca pe geam ca pe ni=te flutura=i care se jucau ]n lumina pal[ a becurilor. }nainte de a-i scrie soru-mi, ce-ar fi s[-i scriu Agnetei =i s[-i pun scrisoarea sub covor, cum o mai f[cusem, ca atunci c`nd vine la vecernie, s-o ia =i s-o citeasc[…

+i m-am apucat de scris, cred c[ se f[cuse noaptea jum[tate, v`ntul b[tea mai pu\in, cerul ]ns[ fierbea de nori =i o z[pad[ deas[ c[dea

79

din ]naltul cerului ca cernut[ de o m`n[ imens[ peste tot p[m`ntul. Nu mai re\in precis ce i-am scris Agnetei, ]mi veniser[ ]n minte fel de fel de idei, de compara\ii, de cuvinte alese, pusesem ]n joc ]n aceast[ scrisoare toat[ =tiin\a mea despre via\[ =i toate cuno=tin\ele mele despre lume, culese mai mult din c[r\i.

N-am apucat s[ a=ez bine scrisoarea sub covor c[ am auzit pa=i, pa=i mari, uria=i, =i, c`nd m-am uitat la u=[, l-am v[zut pe Pater Vardian desfigurat, cu p[rul v`lvoi, mort de beat. S-a oprit ]n mijlocul Bisericii =i a ]nceput s[ r[gneasc[ ca o fiar[: <Fiuleee, =tii care e acea pas[re de foc de care \i-am vorbit?> Eu ]ncremenisem, am crezut c[ aflase de scrisoare =i acum venise s[ mi-o ia. <Nu =tiu, Pater Vardian!>-am ]ng[imat eu, tremur`nd =i retr[g`ndu-m[ mai ]ntr-un col\ de fric[. <R[zboiulll, b[[[, urla el, ne pa=te primejdia bol=evismului, pe unde trec ace=ti s[lbatici d[r`m[ bisericile =i-i omoar[ pe credincio=i, ne bag[ la cazan, fac colhozuri =i ne d[ s[ m`nc[m cu polonicul!> Striga tare ca ie=it din min\i de r[suna toat[ Biserica ca la slujbele mari =i gesticula cu am`ndou[ m`inile prin aer: <Ne ]nghite bol=evismul! Tu ai auzit de Stalin?> N-auzisem nici de Stalin, nici de bol=evism, dar m[ bucurasem tare c[ cineva reu=ise s[-l scoat[ din min\i. Mai t`rziu, la =coal[ c`nd ne punea directorul s[ strig[m < Stalin =i poporul rus libertate ne-au adus!> mi-am dat seama ce era cu Stalin. Acum se cuno=tea c[ Pater Vardian b[use de necaz, mirosea de la distan\[ a palinc[, vini=oare mici de s`nge ]i inundaser[ fa\a lui zb`rcit[ iar pe barb[ i se prelingeau firi=oare de bale care-i curgeau pe anteriu, murd[rindu-i piep\ii. Repeta ca nebunul:

80

<Bol=evismul ne va ]nghi\i =i va ]ngenunchea fibra noastr[ hunic[ de popor lupt[tor!> +i a ie=it din Biseric[ f[r[ s[ mai ]ntrebe nimic, cred c[ uitase de ce venise, a deschi u=a furios, de fapt a tr`ntit-o la perete =i a plecat ]nghi\it de rafalele de viscol care se ]nte\iser[ =i inundaser[ pronaosul, f[c`nd ni=te zgomote infernale =i r[sp`ndind fiori de fric[ peste inima mea inocent[. M-am dus repede s[ ]nchid u=a =i am ie=it pe u=a lateral[ spre chilii, uit`ndu-m[ ]n urm[ s[ nu vin[ dup[ mine Pater Vardian.

}n chilie m-am dezbr[cat =i m-am culcat, eram tare obosit =i am adormit repede. Acum am visat un vis la care am meditat mult dup[ aceea. Era sear[, o sear[ cu lun[ =i stele, a=a cum se l[sau prim[vara serile pe la noi prin lunc[ cu miros de iarb[ =i de izm[ s[lbatic[ =i de m`\i=ori de s[lcii pletoase; eu eram tot ]n M`n[stire cu Agneta, o chem la mine, ]i fac cu m`na =i ea se uit[ peste um[rul Mater Dolorosei…Peste chilii se l[sase t[cerea =i ]ntunericul, c[lug[rii se culcaser[, se-auzea u=or c`ntecul unui greier. Eu o iau de m`n[ pe Agneta, s[rim gardul =i d[m de o ap[ mare c[reia Agneta ]i zicea Marea Moart[. <Suntem la locurile sfinte !>- ]mi =opte=te ea. Se l[sase soarele peste mare =i briza cald[ adia u=or =i se-auzeau valurile m[rii peste rev[rs[rile de violet dinspre Apus., holdele c`mpului, holde uria=e din care nu se vedeau calul =i c[l[re\ul se leg[nau ]n valuri verzi =i-n valuri negre peste c`mpia nesf`r=it[. +i Agneta, ]mbr[cat[ toat[ ]n alb, descul\[, vine c[tre mine, c[lc`nd iarba cu picioru=ele ei: <Tu, ungurule, te omoar[ iudeii dac[ te prind pe-aici!> M-am uitat bine la ea, era ]ntradev[r vocea ei, a Agnetei, ]mi t[iase pur =i simplu respira\ia pentru c[ disp[ruse de

81

l`ng[ mine =i ap[ruse c[lare pe un cal roib ar[besc =i-l legase la marginea unei p[duri de chipar[=i. A venit la mine, m-a luat de m`n[ ca pe un copil mic =i m-a condus pe o c[rare dosnic[ p`n[ l`ng[ o plaj[ pustie. <Tu =tii s[ ]no\i?>- m[ ]ntreb[ ea. <+tiu!>- i-am r[spuns eu simplu =i ea a ]nceput s[ r`d[ nebune=te, r`dea =i se dezbr[ca, l[s`nd gol minunea ei de corp care m[ ]nnebunise. <Hai , zice ea, dezbrac[-te, ce mai stai!>-=i-=i lega p[rul ]ntr-un coc ]n cre=tetul capului, leg`ndu-l cu ni=te agrafe. Avea un corp dat ]n p`rg[, ]n lumina lunii se vedea ar[miu, picioare lungi de c[prioar[, ]mplinite, talie de trestie, sub\ire =i ml[dioas[, s`ni r[scop\i, ca dou[ mere ro=ii ]nfipte ]n piep\ii ei tari…

Vine la mine, m[ ia de m`n[ =i m[ trage ]n ap[, apa era cald[, veneau peste noi valuri calde, ]nspumate, ca rev[rs[rile de marmor[ lichid[ =i Agneta ]nota ca o nebun[, i se vedea c`teodat[ c[p=orul mic cum ie=ea din spuma m[rii =i cum disp[rea ca s[ apar[ ]n alt loc, apele m[rii se f[cuser[ priveli=te f[r[ sf`r=it, luna =i stelele se leg[nau ]n valuri, marea toat[ ]mprumutase culoarea cerulului, pres[rat[ cu mii de lumini\e, valuri de aur =i valuri de argint ne purtau ca pe ni=te juc[rii pe p`nza ei nesf`r=it[. Mie mi s-a f[cut fric[ =i am luat-o c[tre mal, marea urla tare ca un lup, cu mii de guri, vuia ca o uria=[ fiin\[ preistoric[, un fel de dinozaur uria=. Peste zare s-a auzit un r`nchezat de cal. Este calul Agnetei, mi-am zis, =i am ]nceput s-o strig: <Agnetaaaa!> Ea a ap[rut ca o n[luc[ de l`ng[ mine: <Taci, tu, din gur[, c[ ne aude Pater Vardian!> +i s-a aruncat ]n bra\ele mele ca nebuna =i-am dus-o la margine p[durii de cedri pe o poieni\[, mirosea totul a sulfin[, a izm[ s[lbatic[ =i-a busuioc =i-a

82

smirn[, briza cald[ ne m`ng`ia u=or fe\ele, b[tea u=or frunzele cedrilor…A=a trebuie s[ fie ]n Rai, mi-am zis, eu cu Agneta ]n bra\e, ]mi venea s-o str`ng la piept =i s-o s[rut, chiar am vrut s[-i ]nt`nd boti=orul dup[ buzele ei… Dar Agneta, pun`ndu-mi m`na la gur[, ]mi =opte=te cu o voce languroas[: <Hai de aici c[ sunt semne de ploaie, tu nu vezi, poate g[sim vreo cherhana goal[ s[ ne ad[postim ]n ea.> S-a desprins u=or din bra\ele mele, m-a luat de m`n[ =i mi-a =optit: <Hai mai repede c[ ne prinde ploaia!> C`nd m-am uitat pe cer, ]ntradev[r cerul fierbea de nori, se agita ca =i marea, s[ge\i uria=e c[deau peste pustiul acela de ap[ =i atunci marea p[rea o mare de bucle de aur, dup[ care s[ge\ile c[deau obosite =i r[m`nea un ]ntuneric slinos, negru, de p[cur[ ars[. +i Agneta, l`ng[ mine, ]ncepe s[ pl`ng[: <Mi-e fric[, tu, c[ vine Pater Vardian =i m[ omoar[ =i te omoar[ =i pe tine!> Dup[ ce-mi spusese aceste cuvinte mi se f[cuse =i mie fric[…Fulgerele au ]nceput s[ se ]nte\easc[, urletul m[rii se unise cu urletul cerului ]ntr-o ]ncle=tare uria=[ de for\e, o sc[p[rare puternic[ a ]ntregului univers la ]nceput de lumi…Agneta se f[cuse ghemotoc la pieptul meu =i inima-i b[tea nebune=te, ]i sim\eam b[t[ile prin epiderm[ ca pe ni=te zv`cnituri de s[lb[ticiune. <+i-acum s[-\i spun secretul- zice ea- Pater Vardian are un b[iat pe care vrea s[-l ]nso\easc[ cu mine! M[ urm[re=te peste tot!…>

Privii peste ]ntinsul m[rii, fulgerele c[deau ostenite undeva la sf`r=itul p[m`ntului. A venit apoi un potop de ploaie care se dezl[n\uise parc[ peste tot p[m`ntul. Am trtas-o pe Agneta l`ng[ mine, i se f[cuse frig, tremura toat[. <Las[, Agneta, c[ n-o s[ te las eu pe m`inile lui Pater Vardian!> +i-am str`ns-o la piept =i i-am s[rutat

83

buzele cr[pate =i nu mai =tiu c`t am stat a=a c[ ne-am trezit c`nd se domolise natura, de fapt ne trezise un strig[t ascu\it de pesc[ru= care sf`=iase acea lini=te care se instalase dup[ furtun[. L`ng[ noi ne-am trezit cu Pater Vardian ]n u=[ la acea cherhana, era descul\, ]=i ridicase pantalonii sus de genunchi =i-=i pusese pe cap un sac, ]l f[cuse un fel de glug[ s[ se apere de ploaie. C`nd m-am uitat mai bine la el, i-am v[zut luciul lamei cu\itului sclipind ]n lumina lunii... Agneta a s[rit ]n fa\a cu\itului =i a strigat c`t a putut: <Nuuuu!> +i el adres`ndu-se mie: <Pui de n[p`rc[ ce e=ti!> +i-a apucat-o pe Agneta de piept =i a tr`ntit-o jos pe ni=te paie, ]n c[derea ei s-a ag[\at de sacul ud =i lui Pater Vardian i-a sc[pat cu\itul jos. Agneta a luat acel cu\it =i s-a repezit la beregata lui, strig`nd c`t o \ineau puterile: <Ajunge c`t ne-ai chinuit, deavole, ce e=ti!>

M-am trezit cu figura lui Pater Vardian ]ntr-o balt[ de s`nge, c[utam prin p[tur[ cu\itul acela care ne ]nsp[im`ntase, ceva se ]nt`mpla cu mine, visul parc[ se prelingea ]n realitate, m[ tot g`ndeam cum de se ]nfiripase ]n mintea mea un astfel de vis c`nd eu nu v[zusem ]n via\a mea marea; ]mi aminteam lecturile proaspete =i nu g[seam ]n ele nici-o urm[ a acestui vis. Este ]n creier- mi-am zis- vreun col\i=or str[in de noi =i lucreaz[ dup[ legile lui, pun`ndu-ne via\a la ]ncercare. I-am povestit =i Agnetei visul =i era =i ea de aceea=i p[rere, ]mi confirma c[ la moartea maic[-sii p[\ise =i ea acela=i lucru. Visase o logodn[, ea era mireas[ =i ginere un vecin care nu-i pl[cuse niciodat[…Logodna, nunta, zicea ea c[ ]nseamn[ moarte =i imediat i-a murit mama…< Dar logodna mea fusese =i m`n[stirea, Mihali…>

84

+i eu, mai t`rziu, dup[ ce m[ ]ntorsesem de la Debre\in =i n-am mai g[sit-o pe Agneta i-am dat visului acelea=i ]n\elesuri: marea era via\a, furtuna aceea- zbuciumul vie\ii =i Pater Vardian- acele timpuri nenorocite, destinul, fatuumul…

15

p`nache, domnul Sp`nache-[sta tot nebun a r[mas; m-am ]nt`lnit asear[ cu el pe Corso, era

cu o dam[, o femeie fermec[toare, pe care o \inea de bra\ =i-i explica ceva. <Domnule Mihaly, m[ strig[ el c`nd m[ vede, me=tere, mi se adreseaz[ el mai familiar, v[z`nd c[ eu ezit s[-l deranjez din conversa\ia lui- stai un pic, drag[, se scuz[ el fermec[toarei dame dac[ vede c[ nu-i r[spund, scuz[-m[ un pic, c[ am ceva s[-i spun dumnealui!- da’ ce-ai, domnule, se ]ntoarce el c[tre mine, nu mai auzi, nu mai vezi, ai orbul g[inilor, \i-am aranjat chestia cu divor\ul, exact peste dou[ s[pt[m`ni, a=a cum \i-am promis…s[-mi aduci formele pe cas[ ca s[ b[g[m =i departajarea odat[ cu divor\ul…> Eu r[m[sesem perplex, m[ uitam la el =i nu =tiam ce s[-i mai spun. Poate trebuia s[-i mul\umesc, poate trebuia chiar s[-i dau ceva pentru deranjul lui de-a m[ servi a=a de repede. <Ai ]n\eles?-m[ mai ]ntreb[ el cu ochii pe acea dam[ care mergea ]ncet singur[ ]n a=teptarea lui =i-=i leg[na o geant[ maro pe l`ng[ ea- r[spunde-mi, ai ]n\eles?> <Am ]n\eles, domnule Sp`nache, cum s[ nu ]n\eleg, dar …> <Nici-un dar… eu m[ gr[besc- termin[ el =i se ]ntoarse s[ plece- s[-mi aduci actele casei =i copii de pe certificatele de na=tere ale copiilor... Priveam dup[ bietul

S

85

Sp`nache… Sp`nache ]ndr[gostit…L-am urm[rit la bra\ul acelei dame o bucat[ de timp pe marele bulevard. Era de o elegan\[ irepro=abil[, ]mbr[case un costum de haine cafeniu ]nchis dintr-un camg[r englezesc =i radia tot de bucurie ]n prezen\a femeii. Dup[ ce l-am pierdut din ochi, mi-am v[zut de necazurile mele; de-abia acum mi-am dat eu seama, sau mai bine-zis m-am dezmeticit din buim[ceala mea: m[ voi desp[r\i de Iulia =i m-au n[p[dit amintirile tr[ite at`ta timp cu aceast[ femeie. Mi-am adus aminte de tot ce a fost frumos ]ntre noi, cum ne-am cunoscut, cum a n[scut copiii, bucuria cu care i-am primit eu, traiul nostru frumos…Unde nu mersese aceast[ mezalian\[? La un moment dat m[ hot[r`sem s-o iert de dragul copiilor, =i iertarea face parte din legile omene=ti, voiam doar s[-i pun o condi\ie: s[ fac[ ea primul pas spre ]mp[care, s[ m[ roage s-o iert, s-o aud a=a, iart[-m[, Mihaly, c[ am fost o r[t[cit[, regret totul, o iertam, c`te nu iart[ omul ]n via\[! Sunt convins ]ns[ c[ ea, ]nf[=urat[ ]n orgoliul ei, nu va face niciodat[ acest pas, m`ndria ei este o m`ndrie bolnav[ care ucide orice sentiment ]n ea. Apoi m-am g`ndit: asta mai mi-ar trebui, s[ m[ duc la Sp`nache =i s[-i spun: domnule Sp`nache, iart[-m[, m-am ]mp[cat sau sunt pe cale de a m[ ]mp[ca cu fosta nevast[! Parc[ l-a= auzi: a\i ]nnebunit cu to\ii, sr`ng mald[re de h`rtie s[ pot g[si vinovatul din banalele =i idioatele voastre ]nt`mpl[ri =i, c`nd l-am g[sit, v-a apucat ]mp[carea. }n lungile mele discu\ii pe care le-am avut cu el, mi-a povestit fel de fel de cazuri care, ]n majoritate, s-au terminat cu ]mp[carea; ce s[-i faci- m[ consolam- trece omul peste orice ]n via\[!

86

Apoi iar reluam via\a mea de la cap, c[utam s[ o ]nnod fir cu fir, un film idiot ]n care nici eu nu mai credeam. Fiecare om are impresia c[ tr[irile lui sunt unice, experen\a lui de via\[ este a unui guru indian care are toat[ ]n\elepciunea la degetul cel mic =i stiin\a vie\ii ]n s`nge. Aiurea- g`ndeam eu- c`\i oameni pe acest p[m`nt nu s-au n[scut s[raci ca =i mine, c`\i n-au iubit ca =i mine ( aici f[ceam apel la literatur[, c[utam un erou care s[-mi semene =i nu-l g[seam), c`\i n-au trecut printr-un r[zboi, al\ii ]n lag[rele de gazare ale nem\ilor sau ]n gulagul sovietic aveau o experien\[ mult mai bogat[ ca a mea =i c`\i nu s-au ridicat deasupra acestor vicisitudini =i-au ajuns totu=i oameni normali.

Din vechea mea ]nv[\[tur[ cre=tin[, dup[ ce noul regim ]mi sp[lase creierii cu ]nv[\[tura marxist-leninist[, ]mi r[m[sese una esen\ial[: acel pom al cunoa=terii din care se ]nfruptaser[ bietul Adam =i Eva, adic[ primii oameni pe p[m`nt, simbol al ]nfrunt[rii vie\ii pe p[m`nt cu toate primejdiile care te pasc. Cei doi oameni au fost pedepsi\i exemplar: au devenit muritori! Moartea deci, iat[ plata p[catului! Esen\ialul este s[ gu=ti din acel pom, adic[ din via\a asta nenorocit[ pe care am tr[it-o eu p`n[ acum, a=a cum a fost, bun[ sau rea.

+i totu=i mi-am zis: de ce s[ nu las via\a s[ curg[ de la sine?, nu, categoric nu m[ voi mai ]mp[ca cu Iulia! Dac[ voi face acest lucru ]mi voi repro=a toat[ via\a. Apoi venea o ]ntrebare din neant: <C`te femei nu-=i ]n=eal[ b[rba\ii, Mihaly, pe p[m`nt, ce a ta e prima?> Cel pu\in acei b[rba\i nu =tiu c[ sunt ]n=ela\i =i ei o duc ]nainte f[r[ probleme, se culc[ cu ele, fac copii, le s[rut[, le iubesc, ]ntr-un cuv`nt ]=i tr[iesc via\a! La mine

87

este altceva, eu am v[zut totul, finitta comedia! Gata, domnule Sp`nache, merg ]nainte ]n hot[r`rea mea! <Domnule Mihaly, dumneata ai ceva luciferic ]n suflet!> ]mi spune el odat[. Ce ]nseamn[ asta? Lucifer este purt[tor de lumin[, un romantic r[zvr[tit, setos de adev[r =i dreptate… }n <Noul Testament> el este Satana, simbol al ]ndoielii, al nega\iei, al revoltei… Da, m-am consolat eu, sunt un r[zvr[tit al vie\ii, dar ]n acela= timp fac mari eforturi de a m[ ]mp[ca cu ea, adic[ cu via\a!

Legat de revolta mea cu care pierd categoric ]n via\[, mi-a venit ]n minte o scen[ de la o =edin\[ de partid: to\i se ]ntrebau de ce n-ajunge cimentul =i sc`ndura pe =antier. Eu de acolo de sus, din ]naltul cerului, vedeam de ce n-ajunge. Le furau =i le vindeau! Puneau c`te un chibi\ mai t`n[r, venit proasp[t pe =antier, lua sacul de ciment =i-l vindea, la fel =i sc`ndura, =i fierul beton! +i banii ]i ]mp[r\eau to\i ]n ochii fariseului [sta de inginer de la aprovizionare…}n =edin\[, se scoal[ fariseul =i strig[: <Tovar[=i!… (domnul inginer Ionescu ]mi face cu ochiul, =tia =i el chestia c[ i-o spusesem de at`tea ori!) tovar[=i!, mai repet[ el cu scopul de a se lini=ti adunarea =i de a se face ascultat; luase o masc[ de om ]mpov[rat de parc[ toat[ construirea socialismului ap[sa pe umerii lui ]ncovoia\i =i pe cocoa=a lui care, atunci c`nd gesticula, ]i ie=ea ]n spate c`t o minge de fotbal, ]mi repro=a\i c[ nu ajung materialele…=tiu eu ce fac paznicii noaptea? Eu viu la servici diminea\a =i g[sesc materiale lips[…<Nu este adev[rat, tovar[=i, se ridic[ magazionierul cu statura lui pitic[ =i pu\in chel ]n cre=tet, st`rnind ]ntotdeauna, c`nd ]l vedeai, un r`s homeric, eu eliberez materiale

88

numai pentru o zi de lucru, materialele se evapor[ ziua =i domnul inginer de la aprovizionare nu e str[in de ele!> To\i din =edin\[ s-au pus pe r`s =i c`teva clipe nu s-a mai ]n\eles nimic. <Dumneata s[ taci, tovar[=e, ]l apostrofeaz[ secretarul de partid de la prezidiu, cu care eu avusesem de-aface atunci cu pu=c[ria, s[ vorbe=ti c`nd \i-o veni r`ndul…> Magazionerul ne spunea c[ el nu poate a=tepta niciodat[ s[ vorbeasc[ atunci c`nd ]i vine r`ndul pentru simplul motiv c[ p`n[ s[-i vin[ acel r`nd, el uit[ s[ spun[ ce-avea ]n cap, uit[ repede, asta e, =i el de aceea intervine imediat c`nd se ive=te ocazia. Dar atunci, mai de fric[, mai de ru=ine a t[cut.

<Vezi, domnule inginer Ionescu, prin asta gre=im noi, ]n socialism, c[ astup[m gura oamenilor cinsti\i =i l[s[m leprele s[ umple =edin[ele cu vorbe goale!> +i n-am mai putut s[ mai rabd, m-am sculat =i l-am ]ntrebat pe acel inginer de la aprovizionare: <Pe ce te bazezi, domnule inginer, c`nd spui aceste baliverne?> To\i oamenii =i-au ]ntors privirile spre mine, curiosi s[ vad[ cine-l ]nfrunt[ pe dioscur, domnul inginer Ionescu m-a tras de m`nic[ s[ tac: <Las[-i, m[, dracului, c[ nu sco\i tu ur`\ii din \ar[!> Secretarul acela de la raion se ]ntoarce la secretarul de partid pe trust =i cere l[muriri ]n privin\a mea, cine sunt sau ce vreau, cam a=a ceva, la care acel inginer care vorbea, r[spunde sarcastic: <Un pu=c[ria=, tovar[=e secretar, care =i-a l[sat nevasta cu doi copii, a ]nceput s[-i deraieze mintea de pe linie c`teodat[!> La care eu, nervos, ]n aprobarea muncitorilor, le-am dat replica : <Eu sunt macaragiu aici pe =antier, tovar[=e secretar, nu sunt nici pu=c[ria=, cum

89

insinueaz[ magazionierul, =i nici nu-mi deraiaz[ mintea de pe linie, eu de acolo de sus v[d ]ncotro o iau materialele de construc\ii; alalt[eri acest inginer, care se bate cu pumnii ]n piept c[ e cinstit =i nu vrea s[ mint[ partidul, a trimis un chibi\ cu doi saci de ciment =i i-a v`ndut pe nimica toat[, unuia care i-a v`r`t ]n portbagaj, da, da, nu mai da\i din cap, alt[dat[ s-a repetat figura cu sc`ndura, camioane ]ntregi au plecat de-aici cu sc`ndur[ =i cu fier beton spre =antierul personal al tovar[=ului inginer care-=i contruie=te o frumoas[ vil[ la marginea ora=ului!>

Secretarul care r[spundea de economic a ascultat ce a ascultat, apoi a zis: <Mai ai ceva de spus?> <Nu mai am nimic, dar r[m`n indignat de atitudinea dumneavoastr[ care v[d c[-i pune\i parte!> Toat[ sala a r[mas ]mpietrit[ de curajul meu. <B[, Mihaly, ]mi =opte=te domnul inginer Ionescu, trebuia s[ taci din gur[, tu =tii cine e c[catu-[sta de inginer?> <Cine?> <Este nepotul secretarului-prim, o s[ te m[ture, dracului, de pe =antier!> <S[ m[ m[ture, domnule, odat[, s[ m[ m[ture, strig eu tare, =i le trag o ]njur[tur[ pe ungure=te, asta a=tept =i eu, s[ m[ m[ture, c[ ajung cu ei p`n[ sus!> <Tovar[=e Mihaly, de ce faci afirma\ii gratuite la adresa unui cadru din =antier?>- m[ ia secretarul economic cu o voce aparent calm[ dar ]n care fierbea un cazan de draci. Nu prea am ]n\eles unde vrea s[ bat[ el cu aceast[ afirma\ie, dar a reu=it s[ m[ ]nfurie =i mai r[u =i i-am r[spuns obraznic, chiar cu impertinen\[: < Sunte\i o =leapc[ de corup\i, ce, a\i uitat c`nd a\i luat l[zile cu c[p=uni de la ceapeul din Ograda? Pentru tovar[=u’ cutare, pentru …> S-a f[cut c[ nu ]n\elege, dar am v[zut c[ s-a ro=it la fa\[ =i a luat alt[ vorb[.

90

+i acum revin la ce spuneam mai la ]nceput, nu cred c[ a fi sincer =i cinstit =i a spune lucrurilor pe nume ]nseamn[ a fi revoltat ]mpotriva vie\ii; ]mpotriva vie\ii abjecte, da! +i acest lucru este o floare rar[ ast[zi c`nd lumea este a=a de dedublat[…+i cred c[ este de vin[ societatea ]n care tr[im…Comunismul i-a ]nv[\at pe oameni a=a, s[ spun[ una =i s[ fac[ alta!…

< Domnule, te m[n`nc[ rechinii, domnule, dac[ nu te potole=ti, o \inea una =i bun[ domnul inginer Ionescu, eu sunt Stan P[\itul, ]\i spun una recent[ de acolo de la mine din Oltenia, au pus la Sfatu Popular un primar cinstit cu care nu puteau s[ se joace, c`nd au v[zut c[ nu mai pot fura, l-au lucrat, domnule, la jude\eana de partid, i-au fabricat securi=tii o declara\ie nu =tiu de la cine c[ ar fi fost legionar…+i el, s[racul, pe timpul legionarilor avea doar treisprezece ani! +i-n dou[ luni l-au dat afar[!…> <P[i, ]mi dau eu cu p[rerea, atunci c`nd ]l puseser[ nu =tiau c-a fost legionar?> <Tocmai ]n asta const[ ironia, c[ atunci nu fusese ce zic ei acu c[ este!> <Interesant, ]ncheiai eu, m`r=[via pe p[m`nt are mii de fe\e, =i dac[ eu tac, dumneavoastr[ t[ce\i, ceilal\i tac, atunci se ]ntinde ca un cancer peste toat[ \ara, ne cuprinde pe to\i!>

16

up[ acel vis nenorocit cu Agneta =i cu Pater Vardian somnul meu a devenit greu =i, nu

numai ]n acea noapte, ci ]n toate nop\ile acelei ierni. B[taia v`ntului, un v`nt care aducea toate zgomotele de pe p[m`nt cu cele mai ]nfrico=etoare interjec\ii peste mine, ]mi

D

91

spunea parc[ de aceast[ via\[ care n-ar loc ]n acest l[ca=, trebuia s[ fac ceva, dar nu =tiam ce… Eu ]mi imaginam m`n[stirea a=a cum mi-o descrisese mama, locul cel mai pur de pe p[m`nt, unde ne purific[m =i noi =i unde ne sp[l[m p[catele… }n primul r`nd c[ pe p[m`nt nu este nici-un loc pur, ci trebuie s[-l purific[m noi, oamenii, dac[ vrem s[ mai tr[im ]n viitor. Pe p[m`nt =i-au f[cut loc r[utatea, tic[lo=ia, minciuna, interesul, ho\ia, fanatismul, egoismul, du=m[nia, durerea, =i toate ap[rate =i legiferate de legi draconice sub masca unor ambi\ii de stat sau de partid, toate acestea ca semne ale dec[derii morale ]n care a c[zut omenirea, ca semne ale unei crize care anun\[ biblic c[ vine acea Apocalips[ dup[ Ioan. Trebuie, oameni buni, s[ am`n[m acest sf`r=it sadic la infinit, s[-l facem s[ dispar[ din g`ndul nostru!

Dup[ acel vis, deci, m-am sculat diminea\a de mult =i-am intrat ]n buc[t[rie s[ preg[tesc ceaiul. Pe fereastr[ l-am v[zur pe Pater Vardian ]n camera lui, bolborosea ceva sau ]=i f[cea rug[ciunea de diminea\[. I-am dus ceaiul =i l-am v[zut foarte obosit, cred c[ nu dormise toat[ noaptea, avea ochii bulbuca\i de nesomn =i fa\a buh[it[ =i supt[. <M[i, copile, m[ ]ntreb[ el, a=a din senin cu o voce trist[, tu =tii ce ]nseamn[ bol=evismul?> }n ultimul timp auzisem de acest cuv`nt, ]mi spusese =i p[rintele Visarion de la economat, [sta citise din scoar\[ ]n scoar\[ <Istoria partidului bol=evic> =i avea ample cuno=tin\e despre ]nv[\[tura lui Marx =i Engels, citise <Capitalul> =i <Manifestul partidului comunist> cu acea stafie care umbl[ prin Europa, =i cum le aplicase Lenin =i Stalin ]n Rusia. El ]mi explicase a=a: <Domnule, mai ]nt`i materia =i apoi spiritul, lumea e

92

material[, are legile ei, spiritul este determinat de materie, apoi ]i d[dea cu proprietatea socialist[ asupra mijloacelor de produc\ie, deci toate bog[\iile sunt ale tuturor, proprietatea este un furt!> De ce era proprietatea un furt, nu puteam s[ ]n\eleg, de ce trebuia s[ se ]nf[ptuiasc[ toate pe cale violent[ prin st`rpirea vechilor clase, iar nu puteam s[ ]n\eleg! Mai t`rziu, c`nd a ]nceput tragedia nem\ilor du=i prin B[r[gan sau a \iganilor, du=i la Bug, sau a chiaburilor =i a oamenilor politici \inu\i prin pu=c[rii mi-am dat seama c[ toat[ schel[ria socialismului se baza pe fraud[ =i crim[. Cum s[ iai toat[ floarea intelectualit[\ii =i s-o duci pe B[r[gan s[ le pui sapa ]n m`n[ =i s[ le spui: descurca\i-v[, f[ce\i-v[ case =i apoi s[pa\i un canal cu sapa =i lopata care s[ lege Bucure=tiul de Dun[re?

<Nu =tiu, Pater Vardian, nu =tiu ce e bol=evismul!>- i-am r[spuns eu, min\indu-l. <Bol=evism ]nseamn[ sf`r=itul lumii!>- b[tea el cu pumnul ]n mas[. <Al c[rei lumi?>- ]mi venea s[-l ]ntreb eu, lumea tr[ie=te de mii de ani pe p[m`nt =i n-o s[ se sf`r=easc[ niciodat[! <…]nseamn[ averea mea dus[ pe r`p[, ]nseamn[ r[sturn[ri de istorie, ]nseamn[ erezie, =i marele Horti a intrat ]n panic[, a ]nceput s[ se ]ndoiasc[ de reu=ita acestui r[zboi =i =i-a f[cut bagajele s[ plece cu cocoana lui ]ntr-un loc numai de el =tiut. S[ te ]nchini, copil nebun ce e=ti, c[ =i-n Biseric[ s-a aciuat erezia =i anarhia, poart[-te frumos cu bunul Dumnezeu c[ ne va pedepsi aspru, ca pe eretici… +tii de ce \i le spun \ie toate astea?- r[m`ne el cu gura c[scat[ spre mine- fiindc[ [=tia nu m[ mai ascult[ niciunul, [stura probabil c[ le place s[-i dea iar de rom`ni, \ie \i-o spun

93

pentru c[ e=ti pur s`nge unguresc =i-l cunosc pe unchiul t[u, Bucsi, tu e=ti t`n[r =i trebuie s[ ]n\elegi toate acestea, noi, ungurii, am fost o for\[ ]n istorie, ne-am b[tut cu toat[ Europa iar acum am ajuns s[ fim b[tu\i de v`nturi…>

N-am mai putut s[ mai rabd =i l-am ]ntrebat cu un curaj deavolesc: <Care noi, Pater Vardian, c[ noi, [=tia s[racii =i sub unguri =i sub rom`ni tot aceea=i soart[ am avut!> <Ptiu, ereticule, m[ scuip[ el, uite-l, Doamne, cum roade erezia ]n el…Astea sunt ideile P[rintelui Visarion, strecurate ]n m`n[stire!> +i se ]nfurie, =i bate cu pumnul ]n mas[, a=a obosit =i nedormit cum era, =i iar r[gne=te =i bolborose=te pe ungure=te =i pe latine=te, parc[ spunea un text din Biblie, un fel de rug[ciune pe care n-o mai auzisem niciodatr[; la un moment dat =i-a ]mpreunat palmele =i a ]ngenuncheat, rug`ndu-se, c[zuse ]ntr-un extaz bolnav, cuprins parc[ de paranoia, ]n tremurau m`inile =i picioarele ca unui bolnav apucat de friguri. Dup[ ce-=i revine, mi se adreseaz[ foarte trist: <Pui de n[p`rc[, am s[ chem pe unchi-to Bucsi s[ te ia de-aici c[ mi-a strecurat un eretic sub acoperi=ul sf`nt al lui Dumnezeu!>

T`rziu de tot am aflat c[ i-a f[cut scrisoare la Cluj unchiului Bucsi dar nu l-a mai g[sit acas[, fugise ]n p[dure cu tot cuibul de legionari de frica comuni=tilor care ]ncepuser[ s[ mi=une prin ora=. Iar Pater Vardian devenise foarte pasiv, nu-l mai interesa persoana mea, ]l preocupa soarta averii lui =i via\a care erau amenin\ate de r[zboiul care se ]ntorsese peste noi…

Vine nu peste mult timp la el Peter Bucsi, cu piciorul [la al lui bontu, =ont`c, =ont`c, =ont`c, =i-i aduce o veste mare: <Pater Vardian a venit doamna Clara de la Buda, m-a rugat s[ v[ anun\…

94

> L-am v[zut cum s-a luminat dintrodat[ la fa\[ =i mi-a z`mbit. <Du-te, pui de c[lug[r, =i aranjaz[-i camera de oaspe\i, s[-i a=terni covoarele luate de la Stambul =i ploc[zi noi =i s[-i faci focul ]n sob[, s[-i preg[te=ti m`ncare bun[, fripturi la jar, =i vin din beciul s[re\iei =i, pentru sfin=ia sa, doamna Clara, s[ mai faci gula= =i sarailii moldovene=ti, du-te la Mater Dolorosa =i cere-i cheia de la c[mar[!>

Pater Vardian s-a dus =i s-a schimbat, =i-a ]mbr[cat straie de s[rb[toare =i =i-a piept[nat barba lui sur[. Venirea doamnei Clara era un semn c[ Horti nu-l uitase aici pe Pater Vardian. <+tii, tu, m[, cine este doamna Clara? Dar Miclo= Horti?> De doamna Clara nu auzisem niciodat[ ]n via\a mea, pe Horti ]l cuno=team c[ era pus pe to\i pere\ii al[turi de Hitler, era un b[tr`nel marinar senil cu fa\a supt[, obosit…Dup[ r[zboi supravie\uise prin Portugalia p`na pe la ooptzeci de ani, nepedepsit… <Doamna Clara este =efa Episcopiei de Buda, fiica grofului Romulus Popp de Debre\in, m`na dreapt[ a lui Horti, acum e momentul s[ aflu care este adev[rul despre acest r[zboi care nu se mai termin[ =i ne amenin\[ permanent. Sfin\ia sa vine din inima Ungariei Mari =i-mi aduce at`tea bucurii…>- se gudura el pe l`ng[ mine =i se bucura ca un copil c[ruia ]i dai bomboane.

M-am dus ]n chilia mea s[ m[ schimb =i acolo am g[sit o scrisoare de la Cluj, ]mi scria soru-mea: <Mihali, ce mi-ai scris tu e curat[ nebunie, stai acolo =i termin[-\i ce-ai ]nceput, nu da norocului cu piciorul, la mine n-ai avea unde s[ stai =i nici n-a= putea s[-\i g[sesc un st[p`n, tu crezi c[ eu aici sunt fericit[ a=a cum ]\i scrie mama? Nu, Mihali, nu sunt, las-o pe Agneta aia c[ ai s[ g[se=ti tu alte Agnete pe p[m`nt…}mi spui c[ este =i s[rac[; uni\i

95

dou[ s[r[cii ca s[ muri\i de foame? Las[-te de ea =i ascult[ de sfin\ii p[rin\i a=a cum \i-a scris tata c[ el cu ]n\elepciunea lui =tie ce face, dac[ afl[ de a=a ceva, te omoar[, s[ nu ]ncerci s[ mai deschizi gura…Zici c[ vei da pe la mine de s[rb[tori, c`nd a auzit so\ul a str`mbat din nas; tu n-ai de unde s[ =tii, Mihaly, c`t de nefericit[ sunt =i eu aici ]ntre str[ini, b[rbatu-meu nici pe-acas[ nu m[ mai las[ s[ m[ mai duc, ]i e fric[ de faptul c[ fur ceva sau iau bani din pr[v[lie =i le dau =i lor…>

Cu acest[ scrisoare mi-a sosit prima veste din afar[, ostil[, rece, nu m[ a=teptam la soru-mea s[-mi scrie a=a ceva. Dup[ citirea scrisorii, am sim\it c[ m[ ]n[bu= =i am ie=it afar[ s[ iau un pic de aer, iarna se mai lini=tise, se l[sase un pic de ger =i c`mpul acela alb parc[ mi se destr[ma din fa\a ochilor… Am z[rit-o pe Agneta la geamul ei, voiam s[-i dau un semn s[-i spun c[ planul nostru cu soru-mea ie=uase, dar a disp[rut repede…

C`nd mi-am aruncat privirea ]n dep[rtare, am v[zut-o pe doamna Clara, cobora dintr-o sanie, era ]mbr[cat[ ]ntr-o hain[ lung[ din piele de leopard, avea fa\a acoperit[ cu un voal negru, auster[, ca o regin[, cu un corp expresiv ceva mai ]mplinit dec`t al Mater Dolorosei cu care aflasem c[ este rud[…I-a ie=it ]n ]nt`mpinare Pater Vardian =i a ]ngenunchiat ]n fa\a ei =i i-a s[rutat m`na =i a condus-o sus la st[re\ie.

Eu m-am luat cu treburile mele, am aprins focul la camera de oaspe\i, am m[turat =i-am schimbat lenjeria, am a=ternut covoare noi pe care le cump[rase m`n[stirea, am preg[tit baia =i-am preg[tit bucatele pentru masa de pr`nz, a=a cum ]mi poruncise Pater Vardian.

La rug[ciunea pentru mas[, ]n cinstea doamnei Clara, Pater Vardian a adunat tot

96

personalul =i a f[cut o mare slujb[ ]n biseric[. Pater Vardiam a deschis slujba cu o filipic[ ]mpotriva bol=evismului, au c`ntat corul =i orga cu trei prela\i invita\i special pentru acest eveniment. Acum am putut s[ iau contact cu Agneta, ne-am a=ezat am`ndoi pe aceea=i banc[. I-am ar[tat locul t[inuit sub covor unde putea g[si scrisorile mele =i i-am spus ce-mi scrisese soru-mea.

Doamna Clara st[tea ]n fa\a Sf`ntului Anton pe scaunul st[re\iei c[ptu=it cu muselin[ b[tut[ ]n fir de argint, asculta slujba cu interes =i privea din c`nd ]n c`nd la Pater Vardian sau la Mater Dolorosa…De la aceast[ scen[ mi-am ]ntip[rit-o eu ]n minte =i-am recunoscut-o mai t`rziu, ]n noaptea aceea de Iad din Debre\in c`nd alerga ca o dement[, r[t[cit[, rupt[ parc[ din tabloul <Noaptea Sf`ntului Bartolomeu>, printre schije =i printre fl[c[ri, ]n c[ma=a aceea de noapte, alb[, de m[tase chinezeasc[, dantelat[, c`nd m-am luat dup[ ea =i-o strigam, implor`nd-o s[ m[ ia =i pe mine. <Cine e=ti, tu?>- m-a ]ntrebat ea atunci, cuprins[ de spaim[, tremur`nd toat[, plin[ de s`nge…<Parc[ te-am mai v[zut undeva…>- =i-a dat ea cu p[rearea privindu-m[ mai insistent. < La Dej, la m`n[stire…>- am mai avut eu timp s[-i r[spund. +i m-a luat de m`n[ =i m-a str`ns la piept ca pe copilul ei, rug`ndu-m[ =optit: <Scap[-m[, micu\ul meu, m[ urm[resc doi ofi\eri ru=i, be\i mor\i, te rog s[ m[ scapi din ghearele lor!> De fapt deabia atunci mi-am dat eu seama c[ ne aflam la castelul grofului Romulus, unde de fapt cartiruise unitatea ruseasc[ pe care o ]nso\eam. Ajunsesem seara ]n ora=, pe ]nmurgite, ]mi amintesc a=a de bine ca ast[zi, era o sear[ lini=tit[, neagr[, f[r[ lun[ =i f[r[ stele =i pe deasupra se impusese

97

=i un embargo asupra luminii, ora=ul tot parc[ era pustiu, cufundat ]n ]ntuneric, treceau pe deasupra lui p[s[ri negre de noapte, lumea parc[ pierise ]n p[m`nt, nu se mai auzea nici \ipenie de om. Ru=ii poposiser[ la castel =i-=i instalaser[ unitatea ]n apartamentele luxoase ale grofului. Au scotocit peste tot =i-au dat de beciurile pline cu butoaie cu b[utur[, s-au ]mb[tat to\i de la osta=i =i p`n[ la ultimul ofi\er =i rup\i de oboseal[, s-au culcat pe jos sau pe unde au apucat. Mul\i dintre ei au plecat dup[ unguroaice prin ora=. <Hazaica est? hazaica est?>- ]ntrebau ei. M[ luaser[ =i pe mine s[ le traduc, =tiam limba maghiar[ =i-i descurcam mai repede. Pe la miezul nop\ii, am revenit ]n castel =i m-am culcat =i eu cu doi prieteni, lua\i tot odat[ cu mine. Unul se chema Pi\i. <B[i, Pi\i, ]l strig eu pe la unu noaptea, hai s[ fugim c[ [=tia dorm bu=tean!> <Cum?>- m-a ]ntrebat Pi\i ]n =oapt[. <Pe geam!- ]i r[spund eu- leg[m p[turile =i ne d[m drumul pe ele!> Cel b[tr`n, al treilea ungur, care era cu noi, ne spune: <M[[[, sta\i la locul vostru c[ v[ ]mpu\=c[ [=tia, treba voastr[, eu nu merg!> Noi am cobor`t ]ncet pe acele p[turi prin spatele castelului =i [la a r[mas acolo…T`rziu, c`nd am ajuns ]n sat, a venit nevast[-sa s[ se intereseze de el, pl`ngea, s[rman[, =i blestema r[zboiul =i ne blestema =i pe noi c[ n-am avut grij[ de el s[-l lu[m cu noi. Revin la s[ritura noastr[ pe geam: imediat ce am pus piciorul pe p[m`nt s-a aprins tot cerul dintrodat[, apoi tot ora=ul, parc[ ar fi luat toat[ natura foc, nu ne-am dat seama ce se ]nt`mpl[…Piti, speriat a luat-o ]ntr-o parte =i eu ]n alt[ parte =i acum prin lumina fl[c[rilor am z[rit-o eu pe doamna Clara, fugea prin ni=te gr[dini, descul\[ ]n acea c[ma=[ de noapte. Dup[ ce a auzit c[ sunt fostul c[lug[r de la Dej, m-a

98

luat de m`n[, de fapt se ]ncle=tase de mine, =i am urcat ni=te dealuri spre o lizier[ de brazi tineri =i ne-am ascuns aici, urm[rind cu sufletul la gur[ ce se petrecea cu ora=ul, cum lua foc =i cum ie=au pe ferestre fl[c[rile lacome =i cum s[reau pere\i ]ntregi din cl[diri, p`n[ dimine\a c`nd a ]ncetat totul…Se iveau zorii prin praful =i fumul ridicat ]n sl[vi, noi am ]ntins o manta =i ne-am a=ezat pe ea, i-am dat doamnei Clara o flanel[ de-a mea =i-am adormit str`n=i unul ]n altul =i de fric[ =i de oboseal[.

+i acum s[ revin la m`n[stire, dup[ slujb[ =i dup[ mas[, c`nd m-a chemat Pater Vardian s[-i preg[tesc baia, n-am putut s[ v[d din doamna Clara dec`t capul =i coapsele pierdute ]n cl[bucul alb din cad[. C`nd c[deau acele obuze =i schije =i bombe, corpul ei nu mai era acela=i corp, scrijelit =i ur`\it, acum m[ ]nc[lzea matern =i-mi trezea acea dragoste nebun[ de via\[ de care m[ ag[\asem eu de a pleca c`t mai repede din m`n[stire s-o caut pe Agneta.

<Dormeam sus ]n dormitor, ]mi povestea doamna Clara, acolo pe deal, aud la u=[ ]n miez de noapte, cioc, cioc, cioc, so\ul nu putea fi, plecase la Budapesta cu fata la =coal[, eu n-am vrut s[ deschid; auzisem c-au intrat ru=ii ]n ora=, dar nu credeam c[ vor veni a=a de repede la castel…Aud b[t[i ]n u=[, loveau puternic cu patul armei, era un ofi\er beat care striga mereu: stoit, hazaica! stoit! A spart u=a, au s[rit \[nd[ri din ea, s-a repezit la mine vr`nd s[ m[ violeze, eu am s[rit la icoan[, m[ ]nchinam =i m[ rugam lui Dumnezeu s[ m[ scap[, el se repede la icoan[ =i o tr`nte=te jos pe podea f[c`nd-o praf. Te-a p[r[sit =i Dumnezeu, i-am strigat eu, ]nfuriat[, era un Tizian veritabil cump[rat de la Paris, criminalule! Nu =tiu

99

dac[ a ]n\eles ceva, vine la mine ca un porc, pune arma jos =i ]ncearc[ s[ m[ ia ]n bra\e =i s[ m[ s[rute. Eu m-am pref[cut c[ r[spund la obr[zniciile lui, m-am aplecat peste baldachin, am luat arma =i am slobozit-o ]n el, apoi am fugit jos pe sc[ri =i-am luat-o la fug[ prin gr[din[…C`nd m-am uitat ]n urm[, doi ofi\eri fugeau dup[ mine…A=a te-am ]nt`lnit pe tine acum…Mi-e fric[, nu vreau s[ m[ mai ]ntorc ]n ora=, [=tia m[ vor ]mpu=ca!>

Mie ]ns[ nu-mi st[teau g`ndurile la pove=tile ei, ]mi f[ceam planuri peste planuri cum s[ ies din raza ora=ului s[ pot pleca la Agneta…

17

`nd am ajuns acas[ de la Trocadero o g[sesc pe nevast[-mea ]n hol, m[ a=tepta.

Se ]mbr[case simplu, ]ngrijit, a=a cum =tia ea c[-mi place mie =i mi se p[ru, de c`nd n-o mai v[zusem =i nu m[ mai interesa, c[ se f[cuse mai frumoas[, parc[ mai ]ntinerise, se sp[lase la fa\[ =i luminile ochilor deveniser[ mai umane, nu mai ar[tau a fiar[, a=a cum ]mi r[m[seser[ mie ]n suflet, c[p[taser[ alt[ culoare, un albastru bleo-ciel, ca fa\a unui lac ad`nc de munte, cu str[luciri safirii.

C

<Mihaly, ]ncepu ea ]ncet cu o voce calm[, chiar duioas[, adic[ tot se va ]nt`mpla?> Deci primise cita\ia de divor\, g`ndii eu, =i ]i r[spunsei foarte indiferent: <Bine]n\eles c[ da!>

<Atunci s[ te ia dracu, ]mi replic[ ea schimbat[ brusc, afl[ c[ am =i eu oamenii mei =i o s[ ias[ ca mine!> <Adic[ de ce s[ ias[ ca tine?>- o ]ntrebai eu, calm, ab\in`ndu-m[ de la orice

100

jignire. <Adic[ o s[ c`=tig eu copiii =i apartamentul =i tu o s[ r[m`i ca un prost pe drumuri!> <P[i tu crezi c[ nu mai sunt legi ]n \ara asta =i nu mai exist[ niciun Dumnezeu?> <O s[ vezi c[ nu mai exist[ pentru oameni ca tine!>-]mi replic[ ea, schimb`nd tonul, muindu-=i vocea =i f[c`nd pe indiferenta. <Z[uuu?- ]i replicai eu indignat de siguran\a ei- =i ce-ai vrea tu acum, s[ te bag ]n cas[ s[ ne ]mp[c[m =i s[ te =i mai iubesc?> <Nu, n-a= vrea asta, zice ea pe acela= ton calm =i un pic z`mbind, =tiu c[ tu e=ti totdeauna ironic =i niciodat[ n-ai ]ncercat s[ m[ ]n\elegi =i pe mine, recunosc, a fost o r[t[cire din partea mea, ceva care s-a continuat ca ]n vis, tu crezi c[ dac[ eram o aia, cum zici tu, m[ puteai prinde? M[ duceam, dracului, la un hotel sau ]n alt[ parte =i nu m[ mai prindeai tu nici cu dou[zeci de spioni pu=i pe urma mea, asta e!. Dar eu am fost o proast[…> <Bine c[ recuno=ti =i tu…>- ]i replicai eu =i m[ g`ndii c[ avea dreptate Agneta cu reflec\iile ei despre moralitate c`nd zicea c[ fiecare om are o v`rst[ c`nd devine moral =i nu se mai g`nde=te la abjec\ie, ]=i spal[ inima de toate impurit[\ile =i zice: gata! am trecut prin toate, am gustat de toate, acum stau ]n banca mea… <Bine c[ recuno=ti =i tu acum, ]n al noulea ceas c-ai fost o proast[, dar degeaba mai recuno=ti, fapta r[m`ne fapt[! +tii ce zicea Petrarca?- o ]ntrebai eu, dup[ o pauz[ scurt[. Bine]n\eles c[ nu =tia, n-avea de unde s[ =tie c[ nu citise o boab[ ]n via\a ei, a dat din umeri =i a t[cut. <Petrarca zice undeva c[ ]n dragoste orice pl[cere din lume e un vis scurt, visul t[u a fost =i scurt, =i fatal =i idiot; acum de ce nu-l mai accep\i pe schizofren sub p[tur[?> Ea t[cea, pusese capul ]n jos ca un =colar care n-a ]nv[\at lec\ia =i t[cea. Sim\eam c[ ]n forul

101

ei interior se petrece ceva, c[ ]ncepe s[ se pr[bu=easc[ suflete=te… Femeia e tare p`n[ la un punct, rezist[, sufer[, are ]ncredere ]n ea, dar de la acel punct ]nainte se pr[bu=e=te, cade ca o brezoaie dobor`t[ de v`nt pe un c`mp pustiu… +i un val de mil[ m[ cuprinse pentru ea, ]mi venea chiar s[-i prind m`na ]n m`na mea =i s[ i-o m`ng`i, s-o ]mbr[\i=ez, s[-i ar[t c[ via\a e totu=i frumoas[, are =i mocirl[ dar =i senin ]n ea, s-o consolez =i s[-i spun c[ timpul va rezolva totul, el e me=ter mare, lucreaz[ ]ncet =i sigur, ne astup[ r[nile (nu trecusem eu cu Agneta prin a=a ceva?), timpul ne face ferici\i =i neferici\i pe acest p[m`nt =i depinde de noi dac[ o primim a=a cum se cuvine. Cred acum c[ de asta venise ea la mine, c[uta un punct ]n Univers de care s[ se aga\e =i nu-l putea g[si dec`t la mine….

Dar nu putui s[-i spun nimic, am t[cut =i eu l`ng[ ea minute ]n =ir, chiar ]mi veni ]n minte o replic[ din <Hamlet> , cam nepotrivit[ pentru situa\ia de fa\[: c`nd eroul cade, r[nit mortal, roste=te ]nainte de moarte: <Restul e t[cere…> O t[cere de ghea\[ ]n care fiecare fugeam cu g`ndurile r[t[cite =i ne suspectam pe ascuns, din umbr[, bucuriile =i suferin\ele. Privii ]ntr-un col\ din hol la o mic[ dram[ care se desf[=ura sub ochii mei: o musc[ c[zuse ]n plasa unui p[iajen, venise apoi mastodonul, anun\at de sutele lui de fire, ]i inoculase otrava, o paralizase, =i acum o devora ]n lini=te. Musca se zb[tuse c`teva momente, b`z`ind ]nnebunit[, apoi ]=i acceptase stoic moartea, f[r[ nicio ]mpotrivire.

<Eu zic s[ mai ]ncerc[m, sparse ea t[cerea, ]n sf`r=it, avem copiii-[=tia pe care trebuie s[-i cre=tem…r[m`n pe drumuri…> <De ce atunci c`nd ai f[cut-o nu \i-ai dat seama c[ ai doi copii?>

102

<Ce =tii, tu, se repezi ea, las[-l odat[ pe <atunci> [la>, se sup[r[ ea =i t[cu. Uite-te, domnule, m[ g`ndii eu, tot eu nu =tiam nimic din ale vie\ii, ea era cea care =tie totul, voia adic[ s[-mi spun[ c[ nebunia ei nu putea s[ accepte nicio lege =i, ca orice nebunie, nu mai trebuie judecat[!

<+tii ce mi-a spus prietena ta, aia c[reia i te confesai mereu =i i te pl`ngeai? Uite ce mi-a spus: c[ tu aveai alt destin dac[ nu se ]nt`mpla ce s-a ]nt`mplat cu schizofrenul, c[ chiar voia\i s[ pleca\i ]n alt ora= pentru a v[ pierde urma =i a v[ ap[ra fericirea voastr[, c[ ]l iubeai la nebunie…Acum te ]ntreb: dac[ ]l iubeai at`t de mult, cum te-ai l[udat tu, acum, c`nd n-a mai r[mas dec`t o epav[ din el, de ce nu-l mai iube=ti? Acum ar avea el mai mult[ nevoie de tine! Te-a =i c[utat de c`teva ori =i tu ai fugit din fa\a lui, ai zis c[ nu vreai s[-l mai vezi…Aici e marea ta tragedie, aici se b[l[ce=te sufletul t[u ]n noroi, e=ti o r[t[cit[…e=ti f[cut[ din erori…

<Auzi, Mihaly, mi se adreseaz[ ea mie =i m[ prive=te drept ]n ochi, te rog eu s[ nu-mi mai aminte=ti niciodat[ ce a fost, respect[-mi aceast[ rug[minte indiferent de ce va mai fi ]ntre noi!> <Sunt lucruri peste care nu se poate trece, drag[, ]n via\[ =i [sta e unul dintre ele…> <Bine, tu faci ce vreai, dar respect[-mi aceast[ dorin\[…> <Nu fac ce vreau, fac ce-mi dicteaz[ inima!> <F[ cum ]\i dictez[ \ie inima, dar nu uita c[ a=a cum te-ai l[udat tu c[ ai oameni, am =i eu!> <+i ce-ai s[ faci cu ei? Crezi c[ ]n \ara asta mai sunt =i legi…> <S[ vedem, de !>, m[ amenin\[ ea, beh[ind acel <de> cu limba printre din\i =i pun`nd capul ]n jos…Avusei un moment de ezitare ]ntre a pleca sau a-i r[spunde violent, dar m-am ab\inut. La ]nceput ]ncol\ise ]n mine ideea de a o invita ]n

103

cas[, de a discuta civilizat cu ea =i chiar de a merge mai departe; chipul ei proasp[t ]mi r[scolise sim\urile, probabil c[ =i asta vrusese, niciodat[ n-o percepusem ca acum cu un corp fluid, vaporos =i proasp[t… Privii pe geam undeva departe, luna p[rea o juc[rie proast[ printre luminile ora=ului, stelele =i ele ca ni=te sc`ntei sc[pate parc[ dintr-un joc de artificii tremurau fragil pe imensa bolt[ albastr[; la Trocadero ]nc[ se mai auzea muzic[, ]mi amintii c[ nu mai vorbisem de mult cu domnul inginer Ionescu, auzisem prin al\ii c[ vrea s[-=i recucereasc[ so\ia, pe inginera de la proiect[ri, =i face eforturi s[ nu mai bea…Ce om ciudat…

Trecui repede la ale mele, l[s`nd la o parte poezia lunii =i cafeneaua Trocadero, ]mi r[m[sese ]n cap acel <deee> al ei, beh[it vulgar =i plin de toate idio\eniile din lume, se amplifica ]n auzul meu ca un zbieret de brontozaur =i m[ t`mpea, r[scolind ]n mine, ca ]ntr-un lac limpede, toate m`lurile de la fund.

<Eu am plecat!- ]i zisei- la revedere…> +i-i ]nchisei u=a ]n nas. S-a l[sat apoi o lini=te stranie, intrasem parc[ ]ntr-un \inut al lini=tii, c`teva clipe am avut senza\ia c[ am c[zut ]ntr-o groap[ plin[ cu vat[, apoi am auzit tocurile ei de la pantofi cobor`nd sc[rile: poc, poc, poc, ]ntr-un descrescendo care m-a ]nfiorat…

18

u venit s[rb[torile Cr[ciunului =i eu am plecat acas[, ]ntr-o scurt[ vacan\[. Agneta m-a

condus p`n[ la gar[ la tren =i s-a ]napoiat trist[ la m`n[stire; ea n-avea la cine s[ se mai duc[ ]n

A

104

vacan\[, nu mai avea pe nimeni pe p[m`nt. <S[ =tii, Mihaly, c[ am s[ m[ g`ndesc numai la tine!>- m[ prive=te ea duios =i o ia u=or pe linia fierat[, urm[rind trenul care plecase ca o vijelie de l`ng[ ea.

Am ajuns acas[ t`rziu, obosit, dup[ aproape o zi de mers, m-a ]nt`mpinat ]n poart[ mama, foarte trist[, =i c`nd a v[zut c[ eu ]i caut pe ceilal\i din priviri, a izbicnit ]ntr-un hohot de pl`ns =i atunci mi-am dat seama c[ ]n familia noastr[ se ]nt`mplase ceva foarte grav. <Nu mai sunt, maic[[[, nu mai sunt, ]ncerca ea s[-mi spun[ printre lacrimi, cel mare a murit pe front =i [llalt a disp[rut, am primit h`rtie pentru el, maic[[[!>

Mi-a ie=it doar soru-mea cea mic[ ]nainte =i m-a m`ng`iat peste obraji, s[rut`ndu-m[ =i ironiz`ndu-m[: <Mam[, Pi=to [sta tot mic a r[mas, nu mai cre=te deloc!> +i m-a luat de urechi =i m-a ridicat c`t a putut ea, cu am`ndou[ m`inile. Apoi l-am v[zut =i pe tata care ie=ise din cas[ =i r[m[sese sprijinit de un gard: <Las[-l, tu, s-a adresat el soru-mii, nu vezi c[ i-au dat lacrimile?> <+tiu tat[, l-am consolat eu, =tiu de la soru-mea de la Cluj, dar poate c[ va veni cel disp[rut… Pater Vardian mi-a vorbit mult despre r[zboi, pas[rea de foc, ]i zicea el , care a venit pe capul nostru.> <Am visat eu, maic[, intervine mama, ieri noapte c[ sufletele lor vor veni ]n fiecare sear[ aici pe sal[ s[ bea ap[ =i s[ miroase a busuioc!> <Maic[-ta s-a cam prostit de c`nd cu moartea lor, a ]nceput s[ vorbeasc[ aiurea, n-o mai asculta c[ mi-a ]mpuiat capul cu chestia asta! Se scoal[ ]n fiecare diminea\[ =i le schimb[ apa din cana de sus de la grind[…N-o mai asculta c[ vorbe=te numai prostii!> - o ironizeaz[ tata. <+tiu eu ce

105

spun, sare ea, ]nainte de a veni h`rtia aia, eu, cu ochii mei, am v[zut o stelu\[ cum s-a ridicat prin cas[, a zburat p`n[ la fereastr[ =i apoi a disp[rut…>

Prin sat se ]nt`mplaser[ lucruri incredibile, vecina noastr[, Iulia Thot, se m[ritase cu un rom`n =i fugise cu el…L-a g[sit satul legat de un gorun pe bietul rom`n, avea limba scoas[ =i organele procreative t[iate, lumea vorbea c[ ni=te fl[c[i unguri, be\i, f[cuser[ acest fapt. Pe Iulia au g[sit-o la dou[ s[pt[m`ni prin p[dure nebun[, se instalase ]ntr-un canton p[r[sit =i dormea ]n paie. Tot acolo ]n p[dure, ceva mai la vale, au g[sit un ungur tinerel sp`nzurat =i cu ochii sco=i. +i au fost aduna\i to\i rom`nii care mai r[m[seser[ ]n sat la jandarmerie =i-au fost b[tu\i =i schingiui\i s[ spun[ cine a f[cut aceast[ fapt[ =i ei n-au recunoscut =i i-au scos la marginea satului =i jandarmii au ]mpu=cat la ]nt`mplare trei din ei =i pe ceilal\i i-au pus s[ sape tran=ee… Rom`nii, apoi, ]ntr-o noapte, au m`njit cu motorin[ postul de poli\ie =i i-au dat foc, arz`nd to\i jandarmii.

Biata mam[, cu fr`iele min\ii sc[pate, repeta mereu: <E sf`r=itul lumii, Mihaly, se m[n`nc[ om cu om ca c`inii p`n[ va r[m`ne satul pustiu…> +i Iulia Thot ap[rea prin sat ]n mijlocul acelei ierni descul\[, cu picioarele carne vie =i, ]mbr[cat[ ]n rochia ei de mireas[, despletit[, cu p[rul at`rn`ndu-i p`n[ peste =olduri, intra ]n c`rcium[ la F[g[d[u =i cerea de b[ut =i lumea-i da =i-o punea s[ joce cearda=ul…Dac[ se ]mb[ta mai r[u, ]ncepea s[ zbiere sau s[ sparg[ geamurile pe la casele oamenilor.

Adesea mergeam la biseric[ =i c`ntam cu cantorul Delici, biserica era plin[, lumea toat[ sta zile ]ntregi acolo =i se ruga…M[ g`ndeam

106

c[ numai Agneta-mi lipsea, ea era undeva , departe, singur[…

B[rba\ii care mai r[m[seser[ ]n sat se str`ngeau la cele patru c`rciumi, aduc`ndu-=i aici bruma de peng[i =i fileri pe care munciser[ ziua; st[teau aici zile =i nop\i ]ntregi, beau =i discutau politic[, cei mai mul\i rom`ni trecuser[ ]n Regat sau plecaser[ ]n satele rom`ne=ti, le r[m[seser[ casele =i cur\ile pustii, c`inii l[trau p`n[ mureau sp`nzura\i ]n lan\uri =i pisicile miorl[iau pe l`n[ cas[ p`n[-=i d[deau duhul =i ele.

}n casa noastr[ necazurile se \ineau lan\, dup[ moartea celor doi fra\i, s-a ]mboln[vit =i mama care blestema ]ntruna timpurile, apoi soru-mea a c[zut la pat, r[pus[ de friguri, tata ]mb[tr`nise =i el =i nu putea s[ mai munceasc[, de Iulia de la Cluj nu mai =tiam nimic, singura m`ng`iere =i speran\[ le mai r[m[sesem doar eu. A=a zicea tata, f[r[ s[ =tie c[ eu ]mi pusesem ]n g`nd s[-mi iau lumea ]n cap cu Agneta.

Cam a=a au trecut s[rb[torile Cr[ciunului, cu necazuri =i cu ]nt`mpl[ri care m[ ]ntristaser[ =i m[ uimiser[. De=i nu-mi pl[cea s[ m[ ]ntorc la m`n[stire, doream s[ plec c`t mai repede din mijlocul acestor necazuri =i s[ m[ ]nt`lnesc cu Agneta. Acolo m-a luat iar ]n primire Peter Bucsi: <Bine-ai venit ,pui de c[lug[r ce e=ti, credin\a, adev[rata credin\[ e-n noi, ]n puterile noastre…> Poate are dreptate Peter Bucsi cu credin\a lui; noi, oamenii, trebuie s[ credem ]n noi, ]n for\ele binelui- zicea el ca un Toma Necredinciosul, nu ]n icoane sau ]n biserici ]n care a intrat erezia sau ]ntr-un Dumnezeu pe care nu l-a v[zut nimeni =i ]n numele c[ruia se omoar[ om cu om, cum zicea mama, =i se fac at`tea r[ut[\i pe p[m`nt, sau

107

]n Biblia lui Pater Vardian care propov[duia credin\a ]n via\a de dincolo pe care n-o v[zuse nimeni…

19

eri de diminea\[, tocmai c`nd semnam condica, m[ cheam[ maistru: <Me=tere, Mihaly, a=a ]mi

zicea el mie, te caut[ cineva la poart[!> <Cine?- ]l ]ntreb eu curios, tocmai voiam s[ m[ urc pe macara s[-i dau drumul =i acum, auzi, m[ caut[ cineva la poart[, cine e [la, maistre?> <Un aiurit, ]mi r[spunde el ]n zeflemea, parc[ ar fi filozoful Socrate!> }n sf`r=it, plec spre poart[, c`nd v[d eu cine e, m-a apucat un r`s a=a de unul singur, nu puteam s[ m[ mai opresc, auzi chestie, <parc[ e filozoful Socrate>, =i cine crede\i c[ era? Era Sp`nache al meu! De-atunci a=a i-am zis: filozoful Socrate!

I

<Domnule Mihaly, te caut de trei zile =i nu te g[sesc, pe unde umbli, domnule,- sare el spre mine, sc[rpin`ndu-se ]n cap =i tr[g`nd dintr-un muc de \igar[; avea p[rul v`lvoi, ai fi zis, dac[ nu-l cuno=teai, c[ sc[pase dintr-o ]nc[ierare, fa\a ]i era iritat[, br[zdat[ de lungi =i ad`nci riduri, cravata ]i st[tea ]n neor`nduial[- ce se ]nt`mpl[, domnule, cu dumneata, ce ghinion te pa=te, ai o soart[ foarte potrivnic[, ce zeu din Olimp ai deranjat, c[ tot procesul [sta a luat o ]ntors[tur[ idioat[, s-au luat declara\ii de aici =i e=ti f[cut cu ou =i cu o\et, tovar[=a Poman[-aia, =i cum dracu o mai cheam[, a luat referin\e de la trust ]mpotriva dumitale, centrala url[ c[, ce, alt macaragiu mai breaz ca dumneata nu mai g[sesc ei acolo, ce \in ]n func\ie un bolnav mintal? ]n fond cine e=ti dumneata,

108

domnule Mihaly? Care este realitatea despre dumneata, e=ti un om cinstit =i sincer, ce dracu , vor s[-\i bage curva asta pe g`t cu sila sau fufa asta a dumitale are pe cineva pe undeva pe sus care are at`ta influien\[?, ]mi scap[ procesul din m`n[, domnule, nu pot s[-l mai st[p`nesc, Poman[ asta se laud[ pe la to\i c[ m[ are la m`n[, n-a vrut s[-mi dea nici dosarul s[-l v[d =i eu!>

Apoi deodat[ a t[cut, a scos o batist[ din buzunarul hainei =i =i-a =ters sudoarea de pe fa\[ =i de la ceaf[ =i =i-a aprins acela=i muc de \igar[ care ]ntre timp se stinsese, scutur`ndu-=i mereu, a=a cum ]ni era obiceiul, haina de scrum de \igar[.

Eu am r[mas perplex, practic nu mai =tiam ce s[-i mai r[spund =i ce s[ mai fac.

<Trebuie s[ ob\inem aprobare pentru am`narea procesului, sare tot el, dar vezi dumneata, m[ duc la ei =i m[ rog ]n genunchi s[-l pun[ peste dou[ s[pt[m`ni =i acum s[-l dau tot eu peste cap; am vorbit =i cu inginerul Ionescu despre dumneata =i el are o impresie frumoas[, zice: cel mai bun muncitor din trust! Dar…=tii ce zicea? C[…i-ai r[scolit dumneta ]ntr-o =edin\[ de partid, te-ai ridicat ]mpotriva unui inginer care are rude la Ierusalim…apropo, ce-ai fost dumneata ]nainte de a fi membru pecere?> <Ce s[ fiu? Muncitor!> ]i r[spund eu. <Dar ]nainte de a fi muncitor?> <Elev!> <}nainte de elev?> <Ce dracu am fost?> <P[i dumneata pe mine m[ ]ntrebi? ]nger sau cantor sau pop[ sau papistra= sau dracu mai =tie ce; ]mi spunea Poman[ [sta c[ ]\i este amenin\at[ =i pozi\ia politic[, cum zicea ea, cic[ ai devenit tocmai dumneata membru pecere care e=ti ]mbibat de religie p`n[-n g`t…> <Acum ]mi dau seama unde

109

bate ea, dar nu =tiu ce leg[tur[ are sula cu prefectura! C`nd eram mic, tata m-a dus prin intermediul unui unchi la m`n[stire s[ m[ fac[ cantor, acolo m-a prins r[zboiul…> <Da, zicea fufa aia, ]n biografia dumitale n-ai amintit niciodat[ acest episod, cic[ de ce l-ai ocolit?> <L-am considerat nesemnificativ, eram un copil, c`nd unii plecau la =coli sau la meserii, eu m[ ]nchideam ]ntre zidurile unei m`n[stiri c[ n-aveam alt[ posibilitate, dac[ v-a= spune ce-am p[\it eu acolo ar fi un roman!> <Vezi, domnule Mihaly, acum \i-au g[sit nodul ]n papur[, ce mai tura-vura, e=ti de acord s[ am`n[m procesul?> <Nici eu nu =tiu ce s[ v[ mai spun, am ]nceput s[ m[ lupt cu morile de v`nt, fac cum crede\i dumneavoastr[ c[ e bine!> <Eu a=a cred c[ e bine, ]ncheie Sp`nache, z`mbindu-mi amical, pentru a m[ asigura c[ m[ sus\ine p`n[ ]n p`nzele albe, la revedere!> <La revedere, domnule Sp`nache!>

Prima mea reac\ie a fost s[ nu mai intru pe poarta acelei ]ntreprinderi, s[ p[r[sesc imediat serviciul, s[-i las dracului cu macaraua lor cu tot =i s[ m[ mut ]n alt[ parte! Dar mi-am dat seama c[ pierd ni=te drepturi, era vorba de vechime, de aloca\ia copiilor, de preavizul [la de cinspre zece zile… M-am dus la macaraua mea, care m[ a=tepta ca o giraf[ cu g`tul ]n slava cerului, m[ apropiai de ea, pusesem m`na pe sc[ri s[ m[ sui, dar deodat[ fierul acela rece trecu prin mine ca o s[geat[ veninoas[ =i m[ retr[sei imediat, scuip`nd-o; atunci c`nd ur`m oamenii, ur`m =i obiectele cu aceea=i violen\[ =i locurile =i pomii =i aerul, totul viciat din cauza lor…

Deci vreun =ef de aici, =i eu ]l b[nui chiar pe secretarul de partid, c[ruia nu i-am fost

110

niciodat[ ]n gra\ie, a zis acolo ]n referat c[ eu, Mihaly, sunt bolnav mintal? +i chiar dac[ eram bolnav mintal, trebuia s[ r`d[ de mine? M[ duceam la Spitalul nou[ =i m[ f[ceam bine. +i o luai ]ncet, foarte dezam[git, spre sediul pecere, aveam o poft[ nebun[ de ceart[, ]mi treceau prin cap fel de fel de ]ntreb[ri cu care s[-l ]ncui pe acel secretar care e pus acolo s[ fac[ ordine =i dreptate =i el ]=i face interesele lui meschine; ]mi pusei ]n g`nd chiar s[-i v`r vreo c`\iva pumni sub coaste dac[ altfel nu se mai pot rezolva lucrurile, s[-i ar[t ]ntradev[r c[ sunt bolnav mintal =i s[-l ]ntreb: b[[[, tu =tii,b[[[, ce e socialismul? Socialismul nu este,b[, o adun[tur[ de nebuni uni\i s[ distrug[ oamenii, soarta lor, idealurile lor! Noi am ]nv[\at acolo la lec\iile politice c[ socialismul este o societate mai dreapt[, pus[ ]n slujba omului, s[-l ]nal\e =i s[-i ]mplineasc[ idealurile pe p[m`nt! <Aiurea, ar fi r[spuns inginerul Ionescu la aceste abera\ii ale mele, te f[cu=i ideologul socialismului! Socialismul este groparul omenirii, domnule!>

La col\ul cl[dirii m[ ]nt`lnii cu directorul trustului, ie=ea din birou =i probabil pleca pe =antier. <Ce e, Mihaly, cu tine, te duci s[ pl[te=ti cotiza\ia?> Se mai ]nt`lnise el odat[ cu mine =i tot la fel ]ntrebase: <Unde mergi, Mihaly?> <La sediu!> <Ai vreo problem[?> <Nu, n-am, m[ duc s[ pl[tesc cotiza\ia!> +i a plecat. Acum ]l v[zui =i pe el cu o umbr[ de ]ndoial[, probabil c[ =tia prin ce trec eu.

Acolo la sediu deschisei u=a, f[r[ s[ mai bat ]n ea, b[nuind c[ la ora aceea nu mai era nimeni. +i totu=i ]mi ap[ru ]n fa\[ secretarul de partid, rostogolit ]ntr-un fotoliu, umbl`nd cu nasul printre ni=te dosare. }mi veni s[-i zic: la munc[, b[, grasomane, ie=i ]n =antier unde pulseaz[ via\a

111

noastr[, nu sta aici cu nasul ]n h`r\oage ! }l cuno=team =i m[ cuno=tea demult, de pe timpul c`nd era secretar de raion undeva pe l`ng[ Cluj, acum ]mb[tr`nise, r[m[sese tipul vechiului activist de partid cu c`teva luni de =coal[ pe la <+tefan Gheorghiu> =i cu liceul f[cut la fefe, pe timpul c`nd le aduceau directorii de =coli diplomele acas[; cred c[ tipul nu citise o carte ]n via\a lui, de altfel mai avea c`teva luni =i ie=ea la pensie, sc[pam =i noi =i partidul de el.

M[ apropiai de mas[ =i-l ]ntrebai scurt o ]ntrebare care-mi veni pe moment, niciuna din cele pe care mi le preg[tisem eu =i cu care voisem s[-l desfiin\ez =i ca secretar =i ca om: <Tovar[=e secretar, dumneta crezi c[ ai ]n buzunar dou[ carnete de partid =i eu unul?> <De ce, m[, Mihaly?>, se str`mb[ el la mine, muindu-se ca o c`rp[ ud[, b[nuind de ce venisem. <Mai juca\i =i teatru ieftin!- i-o retezai eu- de unde =ti\i dumneavoastr[ c[ sunt bolnav mintal, de unde =ti\i dumneavoastr[ c[ citesc biblia, dac[ am fost atunci c`nd eram mic acolo la m`n[stire s[-mi c`=tig =i eu o p`ine, de unde =ti\i dumneavoastr[ despre rela\iile mele cu fosta so\ie, de ce m[ strivi\i tocmai dumneavoastr[, care ar trebui s[ m[ ap[ra\i =i s[-mi ]ntinde\i o m`n[ de ajutor acum c`nd am nevoie? Crede\i c[ dumneavoastr[ nu pute\i fi strivit?>

La un moment dat mi-a fost fric[ de nebun c[ d[ un telefon la mili\ie =i m[ aresteaz[. Am mai v[zut eu de [=tia care ]ntorc acuza\iile ]mpotriva lor ]n acuza\ii ]mpotriva partidului printr-o r[sturnare diabolic[ de cuvinte =i te bag[ imediat la zdup! Dar a t[cut, m-a ascultat calm, un fel de a spune <calm>, c[ ]n el fierbea ca o oal[ dat[ ]n clocot, se ro=ise tot =i se ab\inea, scr`=nind din

112

din\i; s-a sculat ]n picioare =i a ]nceput b`jb`it: <Eu n-am nicio vin[, tovar[=e Mihaly, au venit =i la mine al\ii mai mari =i m-au ]ntrebat: a fost la Govora?, a fost!, a fost la spitalul de boli nervoase?, a fost!, nu?- r[m`ne el cu ochii zg`i\i la mine- scrie-o =i p-asta, au zis ei, a=a dup[ cum fusesei de fapt…>

<Ac\iona\i ca ni=te ma=ini de cusut, am s[rit eu la el, trebuie s[ apese cineva pe pedal[ =i dumneavoastr[ ]ncepe\i s[ \[c[ni\i, am s[ m[ duc la cece s[ le spun =i [lora ce oameni ne-au pus aici pe cap, dac[ e cazul, voi merge p`n[ la pre=edintele \[rii ]n audien\[, am s[ desfiin\ez eu acest cuib de mafio\i!>- am terminat eu =i am ie=it furios afar[, tr[g`nd u=a puternic dup[ mine.

Aceast[ scen[ i-am povestit-o =i domnului inginer Ionescu seara la Trocadero =i el mi-a zis ]n zeflemea: < M[, Mihaly, po\i s[ te duci tu =i la Papa de la Roma, sistemul lor e f[cut de a=a natur[ c[ toate reclama\iile ]mpotriva lor, tot la ei vin s[ le rezolve! Tu crezi c[ acolo nu sunt tot analfabe\i de [=tia?>

Dup[ c`teva clipe de derut[, m-am g`ndit c[ trebuie s[ m[ duc la director s[ stau de vorb[ cu el, oricum, [sta e om cu carte =i m[ ]n\elege…Pe director ]l g[sii ]n toane foarte bune, vorbea despre fotbal cu secretara, asta cuno=tea to\i fotbali=tii din lume, le spunea pe nume, =tia c`\i ani au, dac[ sunt ]nsura\i, dac[ au copii, c`te goluri au b[gat,, un fel de mic[ enciclopedie a fotbalului, altfel era frumoas[ al dracului, s[ fi avut vreo treizeci de ani, dar nu-i d[deai, n[scuse =i un copil pe care-l \inea toat[ ziua dup[ ea, avea o stare civil[ incert[, c`nd era c[s[torit[, c`nd divor\at[, o vizita adesea un vl[jgan care ie=ea ]ntotdeauna

113

de la ea din birou cu nervii ]n grind[ =i pleca ]njur`nd =i d`nd din m`ini.

<Pe cine c[uta\i dumneavoastr[?>- m[ ]ntreb[ ea dup[ ce termin[ lunga incursiune ]n lumea fotbalului =i-=i puse o pil[ pe birou cu care-=i frecase unghiile tot timpul cu o desteritate demn[ de invidiat c`t vorbise cu =eful. <Pe tovar[=ul director!>- ]i r[spunsei eu scurt =i dau un scaun la o parte pentru a m[ apropia mai mult de el. }l cuno=team =i pe dumnealui de mult timp, venise dup[ ce f[cusem acea =coal[ de macaragii ca delegat al trustului de construc\ii pentru a ne angaja. <Pe [sta ]l iau eu, se adresase el =efului comisiei de repartiz[ri, cum te cheam[, m[i, b[iete?> +i mi-a completat repartizarea pe loc, apoi zi de zi trecea diminea\a pe la mine cu inginerul =ef =i cu domnul inginer Ionescu s[ m[ ]ntrebe cum merge treaba =i ce mai fac.

<Ce e, Mihaly, ce s-a ]nt`mplat?- m[ ]ntreb[ el, dreg`ndu-=i glasul care era cam r[gu=it =i cercet`ndu-m[ cu ochii insistent, nu ne-am ]nt`lnit noi de diminea\[?> <Nu-i nimic deosebit, tovar[=e director, deosebit[ a devenit via\a mea, am ceva confiden\ial, zic eu, =i trag cu coada ochiului spre indiscreta secretar[ care-=i ascu\ise urechile s[ asculte indiscre\iile mele, pentru a umple tot =antierul cu ele.

<Vino la mine-n birou!>- zise el, b[nuind unde bat eu cu indiscre\ia mea, =i m[ bate prietene=te pe um[r cu palma dreapt[. }mi venea s[ nu-i mai spun nimic, e penibil c`nd te dest[inui altora despre via\a ta =i ei se fac c[ te ascult[ =i cine =tie unde le e mintea plecat[ cu sorcova, nici nu-\i dai seama dac[-\i intuiesc sau nu starea ta, dac[ nu te ia drept altcineva, un om flecar care umbl[ dup[ cine-=tie -ce himere…

114

<Sunt ]ntr-o situa\ie foarte grea, tovar[=e director, =ti\i c[ eu sunt ]n divor\ cu nevast[-mea…> <Ei, =i? Dac[ e=ti, ce? E=ti primul =i ultimul b[rbat care divor\eaz[?> <…=i mai =ti\i c[ eu ]n =edin\a aia de partid am criticat pe inginerul cu furtul de materiale…> <Foarte bine c[ l-ai criticat, nu e critica arma de ]ndreptare a tuturor?> <… de aici mi se trag toate necazurile…> <Ce necazuri?>- p[rea el foarte ]ngrijorat de soarta mea. <De atunci =i p`n[ ast[zi dosarul meu s-a umplut cu acte care m[ def[imeaz[ pur =i simplu: c[ sunt bolnav mintal, c[ n-am \inut la so\ie =i la copii, c[ sunt un pu=c[ria=, c[ am orient[ri religioase, fiind =i c[lug[r…>

Directorul st[ c`tva timp ]n cump[n[, se scarpin[ ]n cap =i apoi m[ ia pe un ton sf[tos, dar rece: <Da, Mihaly, a=a este, am b[nuit =i eu ceva, dup[ cum te vorbea secretarul de partid, am vrut s[-\i pun parte dar vorba mea nu mai conteaz[ ]n acest trust, am auzit c[ mi-au dat o alt[ func\ie nu =tiu pe unde, la noi a=a este, c`nd un om este cinstit =i vrea s[ r[m`n[ cinstit p`n[ la cap[t, intr[ ]n joc mafia format[ din carieri=ti, din idio\i, din punga=i care se ap[r[ unii pe al\ii…dar… =tii ce e important? S[ r[m`i cinstit p`n[ la cap[t, oricare ar fi riscul…> <Mul\umesc de sfat, tovar[=e director, chestia asta o =tiam =i eu dar nu-mi \ine de foame, venisem la dumneavoastr[ s[ m[ ajuta\i cu ceva…> <Asta nu se poate, ]mi r[spunde directorul rece, imperturbabil, secretarului de partid ]i mai trebuie c`teva dioptrii s[ vad[ lucrurile la dimensiunea lor normal[ =i nu pot s[ i le pun eu, face =i el ce i se spune de acolo de sus…> <+i atunci ce e de f[cut?>, ]l ]ntreb eu cu toat[ revolta din lume ]n mine, sim\ind c[ =i el, directorul, este de aceea=i p[rere cu mine. <

115

S[ a=tept[m, zice el pe un ton tragic, s[ treac[ timpul…Nu =tii ce-a zis cronicarul?> <Ce-a zis?> <C[ omul este sub timpuri =i nu invers…> <Bine, bine, ]i spun eu, chestia asta a spus-o cronicarul acum c`teva secole, de atunci =i p`n[ ast[zi am traversat vreo trei or`nduiri =i am ajuns la cea mai dreapt[ dintre ele…> <Asta teoretic…> <+i practic?> <Practica o sim\im pe pielea noastr[…>- zise el d`nd ocol cu privirea prin ]ntreg biroul s[ vad[ dac[ nu l-a auzit cineva. <Poate sunt plantate microfoane =i ne trezim am`ndoi la mititica!>- i-o retezai eu, v[z`ndu-l cum ciule=te urechile ca un iepure. <Mai =tii, azi totul e posibil…> <Tovar[=e director, practic eu am =i uitat de ce am venit la dumneavoastr[…> <De ce?> <V[ rog s[-mi aproba\i o zi de concediu f[r[ plat[ s[ merg la comitetul or[=enesc de partid s[-i dau pe to\i ]n g`t…> <S[-i dai ]n g`t? Vezi s[ nu \i-l fr`ngi tu ! Eu \i-l aprob cu pl[cere, mergi la secretar[ s[-\i redacteze cererea, dar s[ vezi c[ e degeaba…> <De ce e degeaba?>- ]l ]ntreb eu din ce ]n ce mai furios. <Pentru c[ [ia de acolo ]i vor ]ntreba tot pe [=tia de aici =i tot ca ei va r[m`ne…> <Vreau s-o mai v[d =i pe asta!, ]ncheiai eu foarte sup[rat =i ]n acela=i timp hot[r`t s[ lupt p`n[ voi reu=i, ]n definitiv trecusem eu ]n via\[ peste mult mai multe necazuri =i tot eu am triumfat, acum de ce n-a= face-o?

20

rim[vara aceea a venit ca o nebunie peste mine =i peste Agneta; ]nfloriser[ cire=ii P

116

s[lbatic, un alb pur, =i r[sp`ndeau un balsam proasp[t, parc[ toate bucuriile se rev[rsaser[ asupra noastr[ =i ne ]mb[taser[ de fericire. Ie=isem de prin chilii la munca c`mpului, ]n voie, =i nu mai puteam de bucurie c`nd vedeam soarele care se v[rsa peste c`mpia proasp[t ]nverzit[ =i r[sp`ndea razele lui binef[c[toare peste ]ntreaga natur[…

<Mihaly, am s[-\i spun ceva!>, ]mi =opte=te ea mie, ]ncet s[ nu ne aud[ ceilal\i. <Ce?>- o ]ntreb eu plin de curiozitate. <Mater Dolorosa m[ trimite ]n ora= s[-i p[zesc casele bunic[-sii care a plecat ]n Ungaria.> <+i c`t stai?>, o descos eu =i bucuros, dar =i trist; bucuros c[ poate ie=eam =i eu cu ea =i ne vedeam mai des, trist, pentru c[ n-o mai vedeam prin m`n[stire. <Foarte bine! - ]i zic eu- du-te, =tie ea de ce te trimite tocmai pe tine!.> <De ce?> <I-am spus eu ce e ]ntre noi =i a zis c[ ne ajut[, o a=a dragoste, a zis c[ n-are loc ]ntre zidurile acestei m`n[stiri.> <Tu e=ti nebun! Ai f[cut tu a=a ceva?> <Da, am f[cut-o!> <Nu trebuia, Mihaly, nu trebuia, c[ ne spune lui Pater Vardian!>

+i a plecat lu`nd cu ea tot ce era mai bun ]n mine. M-am trezit cu un bilet a treia zi, acolo, ]n biseric[ sub covor, cu adresa unde st[tea. Aici am gre=it eu, acum puteam s[ pun punct dragostei noastre, puteam s[ nu m[ mai duc dup[ ea, se sup[ra, nu se sup[ra, sufeream =i eu ce sufeream =i totul s-ar fi terminat frumos. O dragoste mare ]ntotdeauna se termin[ prost =i te las[ cu o ran[ ]n suflet toat[ via\a. Dar puteam eu atunci s[ fac un asemenea lucru c`nd am a=teptat cele trei zile ca pe trei ani p`n[ c`nd am citit biletul?

Ce a fost dup[ aceea a fost o nebunie curat[ =i existen\a mea limit[ de acest moment se

117

leag[… +i ce-a= fi devenit eu dac[ n-ar fi existat Agneta? Poate ministra= acolo-n sat, sau cantor =i apoi preot =i a= fi luat fata unuia din cei patru c`rciumari, c[ to\i aveau fete, =i a= fi tr[it o via\[ lini=tit[, f[r[ griji, a=a cum m[ tot b[tea mama la cap s-o fac.

Hot[r`rea aceasta de-a o urma pe Agneta n-a fost dec`t o hot[r`re nebuneasc[, cred c[ =i de aceea am pierdut-o, prea mi-era drag[, prea se desf[=ura totul ca un vis ca s[ dureze. Mi-amintesc prima zi dup[ ce am g[sit biletul cum am s[rit zidurile f[r[ s[ mai =tiu de fric[ =i cum am luat-o ca un nebun spre ora=. Casa unde-am g[sit-o pe Agneta era un fel de castel a=ezat la marginea cealalt[ a ora=ului, ]ntr-o poian[ la poalele unei p[duri de stejari. C`nd m-am trezit eu acolo ]n raiul acela =i c`nd a ie=it Agneta la mine, am crezut c[ sunt ]ntr-un basm sau ]ntr-un vis; n-o mai cuno=team, ]=i aruncase acele haine =i-=i pusese pe ea o rochie de m[tase ]nflorat[ care-i scotea formele corpului ei firav ]n relief cu ni=te picioare b[lane =i o fa\[ alb[ cu tr[s[turi fine, nasul mic, obrasnic, =i ochii mari, arcui\i de ni=te spr`ncene lungi =i gene somnoroase…Am luat-o de m`n[ =i i-am zis: <Agneto, suntem ]ntr-un basm, tu joci pe Ileana Cos`nzeana =i eu pe F[t-Frumos din basmele rom`nilor…> Ea n-a zis nimic, a z`mbit =i a t[cut. Am luat-o de m`n[ =i am plecat cu ea pe aleea principal[ .C[ldura m`inii eu parc[ ne sudase =i am pornit a=a prin p[dure ca doi r[t[ci\i, electriza\i de puterea magic[ a dragostei. Roiau g`zele ]ntr-o nuntire cosmic[, florile ]=i deschiseser[ petalele ]n mii de culori, flori albe, flori ro=ii, albastre, galbene, un rai rupt din Raiul dumnezeesc; stejari cu figuri stranii, ]ntortocheate ]n mii de feluri, ]=i

118

deschideau gurile lor de balauri, crengi rupte, retezate ca ni=te capete de zmei ]n care mi=unau p[s[rile p[durii, mii de p[s[rele, c`ntau parc[ ]ntr-un concert unic, cu triluri de la nota cea mai joas[ la sunetul cel mai ]nalt, pitite ]ntr-un verde brotac al crengilor care parc[ sprijineau cerul.

Nu =tiu c`t am mers a=a, poate o or[, poate dou[ c[ ne-a prins seara, se l[sase r[coarea, ne cuprinsese ni=te fiori care ne scuturau =i de emo\ii dar =i de frig, se vedea dunga orizontului, undeva sub poala stejarilor, cineva parc[ ]njunghiase acolo pe un cer albastru ]nchis un taure =i ]mpro=case toat[ bolta cu s`ngele lui, ]l aruncase peste tot orizontul =i picura, se prelingea, parc[, undeva pe p[m`nt, la marginea lui, ]n alte \inuturi ]ndep[rtate, str[ine de noi =i de fericirea noastr[.

}nc[ ]mi mai suna ]n cap acel verdict al lui Peter Bucsi: <Credin\a e-n noi, pui de c[lug[r…> =I ]nc[ mai tr[iam clipele petrecute acas[ cu umbra Iuliei Thot sub pleoape, o vedeam descul\[ prin z[pad[ =i cu p[rul v`lvoi prin viscolul iernii, ]mbr[cat[ cu rochia ei alb[, care-mi amintea, a=a cum povestea lumea despre ea, c[ fusese ]n ziua nun\ii, plin[ de frumuse\e =i de o veselie stranie: ]mi st[ruia sub priviri imaginea satului-iad cu omoruri zilnice =i cu oribilii be\ivi care st[teau toat[ ziua ]n c`rciumi =i cu s[r[cia care umbla prin fiecare ungher din cas[, cu ]nmorm`nt[rile cu al[muri care se \ineau lan\ sau cu imaginea mamei, s[raca, care tot ]=i a=tepta copiii, cei doi b[ie\i, care de fapt erau mor\i, s[ vin[ dintr-un r[zboi care nu se mai termina…

Mergeam a=a ca doi r[t[ci\i peste meleaguri de basm, t[c`nd ca dou[ fiin\e c[rora le luase Dumnezeu glasurile, ca dou[ fiin\e care se

119

c[utaser[ o via\[ ]ntreag[ =i acum, reg[site, nu =tiau cum s[ se bucure mai mult; strania noastr[ t[cere era amplificat[ de lini=tea care se a=ternuse peste p[dure, mreaja de ]ntuneric a serii se l[sase pe nesim\ite, c[zuse peste p[dure ca un voal de doliu peste fa\a unei frumoase fecioare =i ne ]nv[luise =i pe noi, ne topise pur =i simplu ]n acel univers fascinant, mirific care ne trezea =i groaz[ dar =i o imens[ =i tulbure fericire. R[s[rise luna =i ploua peste tot cu stele, adia un v`nt cald, mediteraneean, care ne m`ng`ia fe\ele noastre, obosisem de-at`ta fericire =i am rugat-o pe Agnea s[ st[m jos ]ntr-o poian[ pe un covor cu iarb[ verde. M-am a=ezat ]nt`i eu, obosisem, mersesem at`ta timp pe jos =i am tras-o =i pe Agneta l`ng[ mine. De departe, un sunet a spart lini=tea p[durii =i fata s-a speriat, a tres[rit =i a zis: <Mi-e fric[ ,Mihaly!> <De ce Agneta s[-\i fie fric[?>- am ]ntrebat-o eu , trec`ndu-i m`inile prin p[rul ei m[t[sos =i m`ng`ind-o cu palmele peste obrajii ei ]nfierb`nta\i =i peste ochi =i peste gur[ =i peste g`t. <Nu =tu…>- zice ea =optit =i tace =i-=i ]ncol[ce=te bra\ele pe dup[ coapsele mele =i m[ s[rut[ lung, un s[rut care a oprit timpul ]n loc =i n-am mai =tiut de noi minute ]n =ir…< Nu =tiu, ]=i reia ea g`ndurile, ce se va ]nt`mpla cu noi…>, dup[ care ]=i las[ capul moale pe bra\ele mele =i ]nchide ochii…<Numele meu nu e Agneta, Mihaly! De azi ]ncolo nu trebuie s[ mi-l mai pronun\i c[ e numele de c[lug[rie…Tu =tii ce ]nseamn[ Agneta? E numele unui ]nger, sau poate al tuturor ]ngerilor din cer…Acest nume mi l-a dat Maica stare\[…Numele meu adev[rat e Piri…>

120

<Nu se va ]nt`mpla nimic, Piri, ai ]ncredere ]n mine…>-]i dau eu replica la temerea ei. <Nu =tiu- zice ea t`rziu, cu capul pe bra\ele mele- am fost destul de nefericit[, n-a= vrea s[ fiu nefericit[ toat[ via\a!>

<+tii ce? Trebuie s[ plec[m c`t mai repede de acolo!> <De unde?> <De acolo, din m`n[stire!> <Cum?>- m[ ]ntreb[ ea, ridic`ndu-=i gura p`n[ la buzele mele =i prinz`nd-o iar ]n ]ncle=tarea unui s[rut. <S[ fugim! Voi pleca ]nt`i eu s[-mi caut de lucru =i apoi te voi lua =i pe tine…> <Nebunule!- zice ea =i-mi d[ cu m`na peste gur[, =i iar ]mi ]ntinde gura ca un pui de r`ndunic[ ciocul =i-i s[rut buzele c[rnoase, livide, uscate. <Mihaly, se trezi ea din acea lascivitate care m[ cuprinsese =i pe mine ca o boal[, tu =tii, m[, cine sunt eu, m[ cuno=ti tu a=a de bine de te hot[r[=ti s[ fugi cu mine?> <Am avut destul timp s[ te cunosc!> <Mama, ]nainte de a muri =tii ce mi-a spus: f[, maic[, zice ea trist, ]mi pare r[u c[ mor =i te las a=a mic[ pe lume, ce =tii tu, nici un pui de m[m[lig[ nu =tii s[ faci, cine te-o mai ]nv[\a =i pe tine ce este via\a, ce e bucuria =i ce e durerea, ce e fericirea =i nefericirea, tu e=ti un copil, acum nu ]n\elegi multe, fii atent[, maic[ ]n via\[…> <Oamenii ]n\eleg =i singuri, Agnet[, toate astea!> <+tiu, ]mi z`mbe=te ea, dar mie ]mi lipse=te ]nv[\[tura p[rin\ilor…> <Noi trebuie s[ ]nv[\[m de la via\[!>

+i iar am t[cut s[ ascult[m murmurul p[durii, noaptea se l[sase deabinelea, luna, sp`nzurat[ ]n v`rful unui stejar, ne urm[rea ca o hoa\[, lun[ nou[, c`t roata carului, stelele sclipeau =i ele ca ni=te licurici, mrejele ]ntunericului puseser[ st[p`nire pe noi =i ne ]nv[luiser[ ]ntr-un lin\oliu de argint… <De-ai =ti tu c`t[ fric[ mi-a fost mie ]n cele trei

121

nop\i c`t am stat singur[ aici! Nici o or[ pe noapte n-am dormit, d[deam ocol ]n fiecare noapte camerelor s[ m[ conving dac[ e cineva sau nu…> <De data aceasta n-are s[-\i mai fie ur`t, sunt eu l`ng[ tine!> <Da, a=a este, se apropie ea cu fa\a de pieptul meu =i r[mase a=a lipit[ ca un copil mic care nu vrea s[ se dezlipeasc[ de la s`nul mamei, cu tine nu-mi e fric[ niciodat[.>

M[ rugam la Dumnezeu s[ opreasc[ clipa ]n loc, a=a de fericit eram cu ea l`ng[ sufletul meu. Dar ea m-a trezit:< Hai, zice, hai acas[!>, ca =i cum zisese, hai acas[ la noi, la casa noastr[, s[ ne continu[m aceast[ stare de fericire… Se scul[, m[ prinse de m`n[, trase c`t putu de mine =i m[ urni din loc; plecar[m spre castel de m`n[, Agnea ]ncepu s[ r`d[ < +tii c[ \i-am g[sit o pijama care \i se potrive=te \ie!> <Foarte bine, m[ bucur eu, o s[ m[ simt ]n ea minunat…> Ne continuar[m drumul ]n t[cere, ascult`nd sunetele de noapte ale p[durii, un firi=or de ap[ sclipind ]n luciul lunii clipocea u=or f[c`nd un zgomot lin: c`\iva coco=i c`ntar[ la marginea ora=ului prima lor c`ntare, pierz`ndu-li-se ecoul ]n v[ile ad`nci ale p[durii, dou[ p[s[ri de noapte zburar[ pe l`ng[ noi ca ni=te umbre ale nop\ii, f`lf`indu-=i aripile peste p[durea somnoroas[, trezind puzderia de frunze care ne ]nfiorar[… <Mihaly, tu ai v[zut ce este bog[\ia?> <N-am v[zut =i nici nu doresc s[ v[d!>

Deabia acum mi-am dat seama ce mult mersesem noi prin p[dure c`nd am v[zut ce departe suntem de castel. }n drumul nostru ]=i f[cu apari\ia =i o f`nt`n[, curgea de sub un deal =i oamenii ]i turnaser[ vizduri =i o preg[tiser[ pentru trec[tori, avea o ap[ limpede =i rece, b[u ]nt`i Agneta, apoi b[ui =i eu =i ne r[corir[m inimile =i fe\ele…

122

<+i unde vrei tu s[ fugim?>-m[ ]ntreb[ curioas[ Agneta =i t[cu, d`ndu-mi r[gaz s[ m[ mai g`ndesc. Varianta cu Clujul c[zuse ]n urma scrisorii primit[ de la soru-mea, acas[ nici at`t n-aveam ce c[uta, eram destule guri de hr[nit, mai r[m[sese varianta cu g[situl unui st[p`n. <Uite, Agneto, cum m-am g`ndit eu, vara aceasta st[m la m`n[stire =i ne agonisim bani, str`ngem ban pe ban =i-i punem bine, apoi voi pleca s[ g[sesc eu de lucru, s[ g[sim cas[ =i mas[ =i apoi vin s[ te iau =i pe tine!> <E bine =i a=a, numai s[ dea Domnul s[ ne reu=easc[.> <De ce nu ne-ar reu=i?> <Cine =tie…>, termin[ ea sceptic[, adic[ nu se =tie ce neprev[zut mai vine =i ne ]ncurc[ i\ele. +i iar m[ s[rut[ cu s[rutul ei copil[resc.

Castelul era a=ezat ]ntr-o poieni\[ la marginea acelei p[duri, era un castel vechi cu multe camere f[cut de bunicii =efei stare\e, acum ]l avea ]n st[p`nire o bunic[ a ei de peste opt zeci de ani. Dup[ r[zboi, Mater Dolorosa avea de g`nd s[ p[r[seasc[ m`n[stirea =i s[ se mute aici cu p[rintele Visarion, departe de cele sfinte, ]ntr-un univers edenic pe acest p[m`nt, =i poate c[ merita aceast[ soart[ pentru c[ erau ni=te inimi alese r[t[cite =i ele ca =i noi prin m`n[stire.

Pentru prima dat[ am avut =i eu ocazia s[ v[d ce este bog[\ia despre care Agneta ]mi spunea. M-a luat de m`n[ ca pe un copil =i m-a plimbat prin fiecare camer[, am ]nceput cu biblioteca, un hol mare ]nchis ]n vitralii cu trei pere\i masivi de c[r\i legate ]n piele, c[r\i ]n maghiar[ =i german[, ]n rom`ne=te, fran\uze=te =i italian[; apoi o camer[ de zi, cel pu\in a=a spunea Agneta c[-i zice, o imens[ camer[ plin[ cu picturi, Degas, Renoire, Dali, Henri Rousseau cu o copie de pe

123

<}mbl`nzitoarea de =erpi>, copii din Edouard Manet, un <Dejun pe iarb[> =i o <Nan[>, pictur[ despre care domnul inginer Ionescu mi-a vorbit o or[, dup[ ce vizitase Hamburgul =i o v[zuse acolo la Kunsthalle, o Nan[ cu un corp ce \ipa de s[n[tate, privindu-se ]n oglind[ sub privirile livide =i lacome ale unui must[cios, apoi o copie de pe Dosso Dossi, <Circe> =i o <Madon[> cu g`tul lung a lui Parmigianino.

De jur]mprejurul acelei s[li, fotolii uria=e ]nchideau pere\ii =i ]ntr-un col\ era a=ezat un mare pian cu reflexe ruginii, furniruit ]n nuc, de sub care pleca un covor persan ]ntins peste toat[ podeaua; sus, plafonul era tapetat cu ornamente gotice iar de o parte =i de alta a pianului str[juiau dou[ vase mari de Saxa, albe, cu motive florale, plin cu lalele =i petunii, umplea acel clar-obscur cu o lumin[ ce ]nveselea ochiul. <Mater Dolorosa \ine mult la aceast[ sal[, mi-a spus s[ =terg praful permanent =i s-o p[strez ]ntr-o perfect[ stare de cur[\enie.>- mi-a atras aten\ia Agneta. <Merit[!>- ]i r[spunsei eu Agnetei, impresionat de ce v[zusem.

Apoi am trecut ]n dormitor, o camer[ tot a=a de mare ]n mijlocul c[reia era a=ezat um baldachin, sr[juit de jur]mprejur de o masiv[ cortin[ de catifea ro=ie ce c[dea din tavan p`n[ ]n podea; pe pere\i erau fotogreafii de familie ]nr[mate cu rame masive din palisandru, ornamentate cu frunze de stejar, care nu m[ interesau, pe jos covoare persane ]n care se ]nfundau picioarele ca ]n iarb[.

Mi se p[rea c[ sunt ]ntr-o poveste atunci c`nd Agneta s-a ]ntors cu o mas[ portabil[ pe patru ro\i pe care erau a=ezate bun[t[\i de tot felul: ca=caval, =unc[ de Praga, friptur[ de

124

curcan ]n[bu=it[, salat[, gula= =i o sticl[ de coniac. <E=ti nebun[, i-am zis eu, dac[ vine Mater Dolorosa =i ne g[se=te aici la acest osp[\?> <Las[, c[ nu vine, zice ea, e prima dat[ c`nd suntem =i noi ]mpreun[, trebuie s[ s[rb[torim acest eveniment!>-=i m[ uitam la ea prin cristalurile masive care str[juiau pere\ii cum se dezbr[ca de rochie =i-=i lua pe ea un capot vaporos, care-i scotea ]n relief toate formele corpului ei. <Hai, Prin\i=orule, po\i veni la mas[, m[ invit[ ea, lu`ndu-m[ de m`n[ =i a=ez`ndu-m[ ]ntr-un fotoliu- hai s[ gust[m mai ]nt`i din acest coniac!> Dup[ primul pahar am avut impresia c[ ]ntradev[r tr[im ]ntr-un vis, niciodat[ nu m[ v[zusem cu Agneta ]n aceast[ postur[, rar de tot c`nd reu=eam s[ ne vedem c`teva clipe, eram ferici\i! Acum eram la grani\a dintre realitate =i vis. <Noroc!>- zise ea =i d[du licoarea vi=inie peste cap aproape o dat[ cu mine. <Noroc, Agneto!>, zisei eu aproape ]necat de t[ria b[uturii. <Nu \i-am spus s[ nu-mi mai zici Agneta, pe mine m[ cheam[ Piri, bag[ la cap odat[!> Doamnee, m[ g`ndii eu, ne ]mb[t[m, dac[ nu ne-am ]mb[tat deja… +i ]ncepur[m s[ ]nfulec[m pe t[cute, ne era foame ]ntadev[r, nu m`ncasem toat[ ziua…

Nu =tiu c`t a durat masa, probabil c[ am m`ncat pe s[turate c[ ne-am trezit a doua zi ]n acel baldachin ]mbr[\i=a\i am`ndoi…

A=a am petrecut toat[ vara aceea =i toamna p`n[ prin noiembrie c`nd Agneta =i-a terminat ]ndeletnicirea ei de slujnic[ =i a revenit ]n m`n[stire. Am v[zut-o foarte t[cut[, trist[ =i sl[bit[, era parc[ o epav[ din Agneta de odinioar[, preocupat[ de ceva ce o m[cina din interior p`n[ ]ntr-o zi c`nd veni pl`ng`nd la mine =i ]mi spuse: <+tii, Mihaly, ce s-a ]nt`mplat cu mine?

125

> <Ce?> -am ]ntrebat-o eu curios. <Am r[mas gravid[, asta este!>, zise ea pun`nd capul ]n jos de ru=ine.

N-am =tiut ce s[-i mai r[spund, am t[cut, am str`ns-o de m`n[ =i ]ntr-un t`rziu i-am spus, hot[r`t: <Stai pe pace, Agneto, am s[ ]ncerc s[-mi pun acel plan al meu ]n aplicare; dac[ nu m[ mai vezi prin m`n[stire, s[ =tii c-am fugit, am s[-\i las un bilet acolo la locul nostru…}mi fac un rost =i viu =i te iau =i pe tine!>

21

u domnul inginer Ionescu s-a ]nt`mplat ceva extraordinar, doream s[ vorbesc cu el,

s[ m[ sf[tuiesc cu el dar de trei s[pt[m`ni nu-l mai v[zusem prin unitate. +tiam c[ e plecat acolo s[-=i experimenteze inven\ia lui =i s[ =i-o modernizeze cu ajutorul statului, comisia de inven\ii i-o brevetase =i i-o omologase =i cei de la comisia apelor ]i propuseser[ un post de mare =ef prin minister; auzisem c[ intrase =i ]n posesia unui mare premiu; fusese v[zut pe bulevard =i cu Silvia, fosta lui nevast[, inginera de la proiect[ri, =i unul dintre colegi, cam r[ut[cios, zisese: <B[, ale dracului femei, c`t a auzit c[ e rost de bani =i de mutat ]n Bucure=ti, s-a dat iar pe l`ng[ el, p`n[ acum nici nu se uita la el, ]l trata ca pe un be\iv…>

C

Eu m[ bucuram pentru el pentru c[ merita s[ aib[ o soart[ mai bun[; avea un suflet de aur =i adesea ]mp[r\ea \igara cu mine sau ]mi d[dea bani sub form[ de ]mprumut =i apoi nu mi-i mai primea: <Las[, Mihaly, ]mi zicea, c[ tu cu deten\ia

126

ta ai parale mai pu\ine, ai =i tu copiii [ia s[-i ]mbraci =i s[-i ]ncal\i!> +i am plecat la lucru ]ntr-o diminea\[, luasem ma=ina doi barat de la sta\ia teatrului s[ ajung mai repede. Cineva ]n ma=in[, foarte afectat, povestea ceva. Pe l`ng[ el se str`nsese aproape toat[ lumea din ma=in[ =i -l asculta cu mare aten\ie: <+i nu l-a depistat nimeni?>- ]ntreb[ un pasager. <Cine s[-l depisteze, domne, c[ n-are nici-un act la el!>- r[spunse cel care povestea. <P[i…s[ vede\i, relu[ [la, mergeam de diminea\[, acum, spre sta\ia de autobuz, coboram de la autogar[ spre strada T`rgului, c`nd acolo, oameni str`n=i la un loc, priveau jos, ]n strad[, la ceva; m[ duc =i eu s[ v[d ce e =i c`nd colo, ce v[d? un om c[zut acolo ]n s`nge, se zb[tea ca un pui de g[in[ c`nd ]i iai g`tul, unii povesteau c[-l v[zuser[-n autogar[, punea m`na la piept =i repeta mereu: parc[ nu mai am aer, domnule! simt c[ m-astup, era domn bine, cu cravat[ =i costum nou pe el…> Al\ii de l`ng[ el: <Las[-l, domne-n pace c-o fi vreun be\iv de la bufetul autog[rii!> <+i st`nd noi a=a, relu[ povestitorul, a venit salvarea =i l-a luat…> <+i ce-a f[cut cu el?>- ]ntreb[ o femeie foarte afectat[ care ascultase aceast[ trist[ ]nt`mplare. <Ce s[ fac[? L-au dus la spital…>

C`nd am ajuns la lucru, am auzit vestea trist[: persoana aceea de acolo era domnul inginer Ionescu, p`n[ la spital murise! L-au dus la morg[ =i ]nt`mpl[tor a dat de el frate-s[u, doctorul, care lucreaz[ la spitalul jude\ean.

}n ziua aceea n-am mai lucrat, am colectat bani de la muncitori =i m-am dus =i i-am cump[rat o coroan[ =i-am plecat acas[ la el. Nu mai puteam s[ rezist emo\iei, nu-mi imaginam niciodat[ s[-l v[d pe acest om mort, avea

127

at`ta ]ncredere ]n via\[, ]n ac\iunile lui, ]n proiectele lui de viitor.

Acas[ am g[sit-o pe so\ia lui, Silvia, ]mbr[cat[ ]n doliu, m-a ]nt`mpinat trist[ la poart[: <Dumneta e=ti Mihaly?> <Da, doamn[, eu sunt!> <Ultimele s[pt[m`ni numai de dumneata mi-a vorbit!> <P[i v[ ]p[case\i?>- ]ndr[znesc eu s-o ]ntreb. <Bine]n\eles, ]mi r[spunde ea trist, niciodat[ ]n via\a mea n-am fost a=a de fericit[ ca ]n aceste dou[ s]pt[m`ni! Nu =tia cum s[ se mai poarte cu mine…>- ]ncheie ea, =terg`ndu-=i lacrimile. <+i cum s-a ]nt`mplat, doamn[?> <Congestie cerebral[! {sta a fost diagnosticul cu care a venit de la spital!>< Dar n-a\i observat nimic la el deosebit?> <Nimic, domnule Mihaly, era =i el a=a de fericit…At`t am observat: o bucurie =i o fericire prea exagerate!> <+i unde plecase el, doamn[?>-o mai ]ntreb eu. <Trebuia s[ mearg[ la Bucure=ti s[ ia repartizarea pentru apartament, ni-l repartizase centrala apelor =i acum trebuia s[ mearg[ s[ semneze formele.>

Priveam aceast[ femeie t`n[r[ =i frumoas[ ]mbr[cat[ ]n doliu =i m[ g`ndeam la tot ce-mi povestea domnul inginer Ionescu despre c[snicia lor. Dac[ =i ea ]l ]n\elegea un pic, cum zicea el, =i dac[ punea de la ]nceput ]n aceast[ c[snicie mai mult[ afec\iune =i mai mult[ dragoste poate c[ domnul inginer Ionescu n-ar fi murit. }mi venea s[-i zic acestei doamne: de ce nu l-a\i ]n\eles, de ce n-a\i luptat cu el, de ce nu l-a\i ajutat ca acest[ c[snicie s[ fie mereu ca aceste dou[ s[pt[m`ni? Oare s[ s[ r[zbune soarta pe ea? Adic[ s[ dispar[ el, nevinovat, ca soarta s[-i arate ei c[ nu e chiar a=a cum ]=i dore=te…Stupid[ mai este =i soarta asta!…

128

}n cas[ l-am g[sit ]ntins pe pat, parc[ dormea, un somn lin =i frumos ]ntre flori, m-am dus =i l-am s[rutat =i mi s-a p[rut deodat[ c[ s[rut o piatr[, se r[cise =i se uscase carnea pe el; fratele lui, doctorul,era la capul lui, st[tea trist =i ]i aprindea ni=te lum`n[ri ]n sfe=nic, l-am salutat, i-am f[cut o mi=care din ochi a regret =i el at`t a putut s[ zic[: <Destinul!> Al dracului de destin, ]mi venea s[-i zic, de ce nu cur[\[ tic[lo=ii, idio\ii, t`mpi\ii, r[ut[cio=ii, egoi=tii, de ce destinul se r[zbun[ pe oamenii nevinova\i, pe oamenii adev[ra\i care ar trebui s[ populeze p[m`ntul [sta?

Priveam la acest om care murise f[r[ a-=i ]ncheia socotelile cu via\a =i m[ g`ndeam la vitregia omului pe p[m`nt. Vechii greci =i-au imaginat c[ via\a omului este ]n m`na a trei zeit[\i numite Parcele, fiicele lui Acheron: una, Clotho, \ine fusul vie\ii, alta, Lakhesis, ]i deap[n[ firul, firul at`t de sub\ire al vie\ii, =i o a treia, Atropos, cu un foarfece, ]l taie c`nd ]i vine ei, a=a dintrodat[, f[r[ motiv, f[r[ logic[; aceast[ Atropos este o r[ut[cioas[, pe unii ]i uit[ pe p[m`nt, cum ar fi secretarul de partid, pe al\ii, care-=i doresc moartea, ]i las[ s[ se chinuie, iar pe cei mai mul\i, care se a=teapt[ cel mai pu\in la moarte =i care-=i croiesc planuri =i-=i f[uresc vise, le secer[ firul vie\ii, abrupt, ilogic, ca acestui om. Ce vorb[ era aia a lui atunci: acum pot s[ mor, Mihaly, mi s-a realizat visul! Dar lui nu i se realizase numai acel vis pe linie profesional[, realizarea acestui vis ]i adusese =i cel[lalt vis: Silvia. De ce s[ moar[ tocmai acum c`nd era ]n culmea fericirii? De ce s[ c`=tige aceast[ fericire cu pre\ul vie\ii? Dac[- s[ presupunem- a= prinde-o pe acest[ Atropos, indiferent de frumuse\ea ei =i de

129

feminitatea ei =i de pozi\ia ei social[ de mare zei\[, i-a= scoate ochii =i i-a= da drumul a=a prin lume!

Am plecat acas[ muncit de acest sentiment al z[d[rniciei vie\ii =i chinuit de ]ntreb[ri absurde =i n-am m`ncat =i n-am dormit dou[ nop\i la r`nd. }nmorm`ntarea a avut loc ]ntr-o vinere, de diminea\[, plouase, venise o spuz[ de nori =i muiase praful =i apoi trecuser[, l[s`nd cerul greu, ]nc[rcat de o cea\[ de culoare vine\ie, transparent[, ireal[. Pe domnul inginer Ionescu ]l scoseser[ pe o mas[ ]n fa\a casei =i pe l`ng[ el se perindau ]ntr-o t[cere solemn[, dureroas[, muncitori de la trustul de construc\ii, or[=eni cunoscu\i, prieteni, colegi de =coal[ =i de facultate, oameni de acolo din sat de la el, \[rani, \[r[nce, =efi de la comisia apelor =i de la partid, colege ale so\iei de la planificare =i de la centrul de calcul. }n fa\a acestei pierderi to\i r[m[seser[ mu\i de durere…

La orele treisprezece carul mortuar =i-a luat drumul spre cimitir, via Biserica Trei Sfin\i, ora=ul tot se mi=case; atunci c`nd unul din cei trei preo\i i-au citit panegiricul a izbucnit o explozie de pl`nsete ca ]n fa\a unei catastrofe universale. Eu am mers tot timpul l`ng[ Silvia =i l`ng[ domnul doctor Ionescu, fratele disp[rutului. Nu-mi venea s[ m[ obi=nuiesc cu ideea c[ de m`ine nu m[ voi mai ]nt`lni cu el, nu-mi mai va suna ]n cap vorba lui: <B[, Mihaly, p-asta o =tii?> N-o mai =tiu, domnule inginer, p-asta n-o mai =tiu, n-am s[ mai =tiu nimic despre dumneavoastr[. L`ng[ mine se a=ezase o b[bu\[ de acolo de la \ar[ care-l jelea \[r[ne=te ca ]n Oltenia la ei: <B[ie\elul tu=ichii, ai plecat de mic de acas[, maic[[[, parc[ te v[d cu tac-to prin gr[din[[[, maic[[[, cum ai apucat drumul g[riii, =i \i-a dat maica un pol de cheltuial[[[,

130

maic[[[, c[ n-avea\i, maic[[[…unde e maic[-ta s[ te vad[ =i unde e taic[-t[u s[ vin[ dup[ tineee, c[ ce mai venea, maic[[[, mai bine m[ lua Dumnezeu pe mine, maic[[[, c[ nu mai am pe nimeni pe p[m`nt, maic[[[[ =i nu mai am la ce mai tr[i, maic[[[…>

Silvia st[tea t[cut[, rupt[ ca o statuie din bronz, dus[ ]ntr-o lume a ei de g`nduri, ]i st[tea extraordinar de frumos ]mbr[cat[ a=a ]n doliu, negrul acela ]i retu=ea formele corpului, le arcuia, o f[cea mai supl[ =i mai aerian[, ]i deschidea fa\a =i-i umaniza privirile; obrajii , pu\in sub\i, o maturizau =i-i d[deau o aur[ de femeie cu un interior sufletesc foarte bogat…

}n biseric[ vorbi despre el =i despre familia lui ]nv[\[torul care-l ]nv[\ase carte, s[ fi avut acum optzeci de ani, era o fire robust[ fa\[ de v`rsta lui cu o voce profetic[, joas[, f[cu mai ]nt`i elogiul \[ranului rom`n care a dat acestei \[ri fii =i fiice de toat[ lauda, ]l compara pe acest \[ran cu un uria= care st[ ca o fantom[ deasupra marilor ora=e v[rsnd din c[ciula lui mi\oas[ s[m`n\a peste aceste ora=e. Un astfel de fiu fusese =i domnul inginer Ionescu! }nc[ de mic era o fire ingenioas[, g[sea solu\ii la probleme complicate, citea mult, ]i pl[cea via\a, a plecat apoi ]n Germania =i a fost victima unor nefericite timpuri, dorul de zbor =i c[derea, claustrarea lui ]n sat dup[ moartea lui taic[-s[u =i o munc[ ]ncordat[ ]n agricultur[, la secerat =i la arat, la sap[ =i la sem[nat, apoi facultatea =i realizarea lui…

A vorbit apoi Sp`nache, fostul lui coleg de liceu, era profund afectat, nu putea s[-=i g[seasc[ o stare de spirit potrivit[ ca s[ poat[ spune despre el ceva care s[ mi=te ]ndoliata adunare: <Stimabili cet[\eni- ]=i ]ncepu el alocu\iunea, tremur`ndu-i vocea-

131

sunt profund mi=cat de dispari\ia domnului inginer Ionescu, nu pot s[-mi adun g`ndurile r[v[=ite de aceast[ trist[ poveste c[ acest om a disp[rut, c[ nu va mai c[lca pe str[zile acestui ora= =i nu-l voi mai vedea pe la Trocadero…Cu el s-a dus =i o parte din noi…L-am cunoscut la v`rsta cea mai fraget[, m-am legat de el prin ceea ce se cheam[ fascina\ia tenebrosului, nu m[ refer la caracterul lui care de multe ori era ]ntunecat, obscur, sumbru, mohor`t, ]nchis chiar,c`nd vorbesc de fascina\ia tenebrosului m[ refer la clar-obscurul vie\ii lui care sem[na cu pictura italian[ a secolului al =aisprezecelea, deschiderea lui c[tre via\[ nu se f[cea dec`t la un pahar de vin…c`nd era lucid ]=i ascundea tr[irile…el persifla ]ntotdeauna via\a, o lua ]n der`dere… +tiu c[ a trecut prin multe dar a r[mas ]ntotdeauna om, ]n orice ]mprejurare. Eram dup[ prima stabilizare, n-aveam nici-un ban =i n-aveam cu ce s[ ne cump[r[m \ig[ri, tat[l lui venea cu m[lai la noi la gazd[ =i ni-l l[sa s[ facem m[m[lig[. La un moment dat m[ ]ntreab[: tu po\i s[ rabzi dou[ zile de foame? Da, pot! +i a disp[rut cu m[laiul =i l-a v`ndut unui frizer. M[laiul era stricat, ]mi spunea el, l-am dat pe \ig[ri… Ca elev era excep\ional, uimea profesorii cu r[spunsurile lui, c`nd a fost acum ]n Germania mi-a spus c[ a pl`ns o or[ la morm`ntul lui Gheothe, ]i pl[cea poezia, ]i pl[cea via\a, iubea oamenii, ]=i iubea muncitorii din subordine… Rog pe iubita lui so\ie s[-i ierte petele ]ntunecate =i s[-l iubeasc[ =i dincolo de morm`nt. Trebuie s[ =ti\i c[ el acolo a luat o parte din noi, din fericirea noastr[, din lumina zilei, din razele astrului ceresc, din frumuse\ea naturii =i a vie\ii noastre… Se cuvine s[-i purt[m o amintire frumoas[! Adio, drag[ prietene!. +i zic`nd

132

<drag[ prietene> s-a ]nclinat ]n fa\a catafalcului, s[rut`ndu-=i prietenul pe frunte. Toat[ lumea, impresionat[, a ]nceput s[ pl`ng[…

De la Biseric[ la cimitir a fost purtat pe bra\e, o bucat[ de drum l-am dus =i eu, convins fiind c[ a=a m[ voi r[spl[ti de tot ce f[cuse pentru mine.

Soarele se l[sase spre apus pu\in obosit, la acea atmosfer[ s-a ad[ugat =i atmosfera bacovian[ a mormintelor =i mirosul de cear[ =i t[m`ie, numai prim[vara aceea n[valnic[ r[zb[tea printre morminte prin iarba verde =i prin florile care r[s[riser[ cu miile cu culorile lor pestri\e peste tot p[m`ntul. Momentul cel mai dramatic a fost al desp[r\irii definitive c`nd i-a b[tut capacul pe cosciug =i c`nd Silvia, ]ngenunchiat[ la marginea gropii c[scate, a aruncat p[m`ntul umed cu m`na ei peste sc`ndura care a sunat straniu, a gol imens =i a pustiu, r[gnind ca o tigroaic[: <Unde te duci, iubitul meu?>

Dup[ aceast[ scen[, mai r[m[sesem acolo doar noi trei, eu, Silvia =i cu domnul doctor Ionescu, to\i cu t[cerile noastre, cu g`ndurile noastre; nu reu=eam s[ ne dezlipim de aceste locuri, s[ plec[m acas[ =i s[-l l[s[m acolo ]n p[m`ntul acela rece…Privii la Silvia, c[p[tase un luciu rafaelic, ]i st[tea extraordinar de frumos a=a, vrusei chiar s[-i spun, dar m-am g`ndit c[ nu era cel mai nimerit moment; ca s[-=i ]nfr`neze st[rile acelea, luase c`teva pilule de luminal care o transpuseser[ ]ntr-o alt[ lume, ]i domolise mi=c[rile =i starea ei, o f[cuse mai senin[ =i mai rece. R[m[sese ]n genunchi =i p[rea c[ vorbe=te cu cine =tie ce spirite, cu fa\a ]n jos peste p[m`ntul acela negru, proasp[t; din c`nd ]n c`nd ]=i ridica capul, ai fi zis c[ nu mai are aer =i umbl[ dup[ el cu gura =i cu

133

nasul =i iar ]l l[sa ]n jos, ]ncep`nd acel dialog tainic cu spiritele…

M-am apropiat de ea =i am luat-o de bra\: <Doamna Silvia, e zadarnic- zic eu- acum e zadarnic s[-l mai pl`ngem, =i eu ca =i dumneavoastr[ am r[mas cu o imens[ durere ]n suflete, dar ce putem face? Hai, s[ mergem acas[!> <Ce s[ mai caut acas[, domnule Mihaly, ce s[ mai caut? P`n[ acum, c`t am fost desp[r\i\i, aveam o speran\[, =tiam c[ tr[ie=te, =tiam c[ \ine la mine =i c[ trebuie s[ revin[; acum ce s[ mai caut acas[?>

Vrusei s[-i spun c[ via\a are h[\i=urile ei, ]mi veni ]n cap ideea s[-i spun c[ e o femeie frumoas[ =i oric`nd ]=i poate relua via\a de la cap[t, dar m[ g`ndii c[ nu era momentul acum, ]n aceste triste clipe…

<Eram prin anul doi de facultate- relu[ ea firul discu\iei dup[ c`teva clipe de t[cere, =terg`ndu-=i lacrimile- ]mi amintesc ca ast[zi, serviam masa la cantina facult[\ii, era o ]nghesuial[ a naibii, ie=isem de la un examen =i se ]mbulziser[ to\i acolo, el era ]n urma mea cu tava cu m`ncare ]n bra\e…Nu =tiu cum se face c[ cei din spate ]i fac v`nt =i-=i vars[ m`ncarea pe bluza mea, o bluz[ la care \ineam foarte mult, ]mi murd[rise tot spatele =i m`neca dreapt[. Eu m-am uitat odat[ la el ur`t, cu o privire t[ioas[, ]mi venea s[-i bag m`inile-n g`t de ciud[. El m[ prive=te ]n ochi, m[ ia de m`n[, m[ s[rut[ =i-mi zice: te rog frumos, iart[-m[! A=a ne-am cunoscut noi… A doua zi m-a c[utat la c[min =i mi-a adus cadou o bluzi\[ fin[, extraordinar de frumoas[…Am stat ag[\a\i a=a doi ani…El tot m[ b[tea la cap s[ ne lu[m…Eu nu prea eram de acord, mi se complica studen\ia, veneau copiii =i-apoi cu reparti\iile =tii cum era…Dup[ doi

134

ani ne-am luat…A fost ceva frumos…Logodna am f[cut-o la mine…Am`ndoi pluteam de fericire…Am tr[it ferici\i un an =i ceva =i apoi a venit tragedia, a=a din senin…Nu f[ceam copii…El m[ jigne=e…Numai curvele nu vor s[ fac[ copii, zice, =i pleac[ de acas[ =i vine beat mort…Am tr[it a=a c`\iva ani buni…Eu nu-l mai puteam suferi ]n halul [sta…Aaaa, ai pe altul, zice el, tocmai atunci la proiect[ri venise un inginer t`n[r de la Bucure=ti =i m-a c[utat de c`teva ori la telefon acas[ pentru ni=te lucr[ri…Devenise foarte gelos…M[ sufoca, pur =i simplu cu prezen\a lui…+i-am divor\at…Dar n-am putut s[ scap de el, venea zilnic acas[ cu flori, voia s[ m[ recucereasc[…Eu mi-am dat seama c[ acest om m[ iube=te mult =i ne-am ]mp[cat…>

Ie=isem pe por\ile cimitirului, domnul doctor Ionescu plecase neobservat spre sta\ia de tramvai, am v[zut c[ p[rea sup[rat pe Silvia, mai t`rziu am aflat c[ =i el credea, cum de altfel credea toat[ lumea , c[ ea fusese de vin[, un b[rbat e un r[sf[\at- zicea el- e un copil: de femeie depinde totul, ea e =i iubit[ =i mam[ =i…

Ora=ul ]n acea sear[ ]=i tr[ia plenar via\a, tramvaiele treceau ]n sus =i ]n jos, pierz`ndu-se ]n semi]ntunericul str[zii, forfota oamenilor, a tinerilor, ]n special, care ie=iser[ de la film, se amesteca cu zgomotul str[zii d`nd impresia c[ nimic deosebit nu se ]nt`mplase pe p[m`nt, doi cheflii mergeau de bra\ =i c`ntau un c`ntec obscen, ceva cu o bidinea care n-avea coad[, doi tineri, b[iat =i fat[, profit`nd de umbra unui mare castan se s[rutau =i se ]mbr[\i=au pe o banc[ de mama focului…

<Mergem pe jos, sparse Silvia t[cerea, ]mi face mai bine… +i nu =tiu de ce- continu[ ea mai

135

t`rziu, merg`nd agale- persoana dumitale ]mi inspir[ mai mult[ ]ncredere ]n via\[… Aceste dest[inuiri m[ fac s[ retr[iesc trecutul mai u=or, n-am nici eu pe nimeni cui s[ m[ dest[inuiesc, dumneata ascult`ndu-m[, ]mi dai certitudinea c[ o parte din el n-a murit, a r[mas pentru a m[ asculta; de fapt a= dori s[ repar acea gre=al[ pe care am f[cut-o cu el: niciodat[ nu i-am dest[inuit lui sincer toate g`ndurile mele =i el a crezut altceva… Eram ]ntr-o sear[ pe Corso cu el =i-mi recita o poezie de-a lui, Silvia, zice, tu nu m[ ascul\i, pentru tine am f[cut-o, era vorba acolo de o paralel[ ]ntre mare =i via\[, tocmai venisem de la Eforie Nord =i-i r[m[sese ]n cap marea, valurile ei, zbuciumul ei. Cum nu te ascult?- ]l ]ntreb eu- dac[ vreai \i-o spun pe dinafar[, =i am ]nceput s[ i-o recit, ]mi pl[cuse =i mie =i, dup[ ce am terminat-o de spus ca o =col[ri\[, s-a repezit la mine ca un nebun =i m-a s[rutat. Stai, drag[, c[ ne vede lumea, i-am zis eu, era at`ta lume!- la v`rsta noastr[ nu ne mai =ade bine s[ ne manifest[m ca ni=te adolescen\i…>

< Da, doamn[ Silvia, a=a este, ]l cunosc =i eu destul de bine, mi-a vorbit mult =i frumos de dumneavoastr[, c`teodat[ ]mi venea s[ v[ opresc =i s[ v[ rog s[-l ierta\i =i s[ v[ ]mp[ca\i!>

C`t timp am mers a=a cu Silvia, nu =tiu, s[ fi fost o or[, dou[, poate chiar trei, pentru c[ eram absen\i, Silvia cu durerea =i singur[tatea ei, eu cu singur[tatea mea (Marika niciodat[ n-a aceptat o plimbare pe Corso). Am ajuns ]ntr-un t`rziu ]n fa\a acelei case ]ndoliate, t[c`nd; pe m[sur[ ce ne apropiam, Silvia pl`ngea mai tare, suspina, =i-=i =tergea permanent ochii cu batista. La poart[ ne-a ]nt`mpinat o b[tr`nic[, c[reia ea ]i zicea <m[mico>, =tiu ]ns[ c[ ea nu mai avea nici mam[,

136

nici tat[, muriser[ ]ntr-un bombardament ]n Bucure=ti; taic[-s[u fusese mecanic de locomotiv[ =i maic[-sa casnic[. Dup[ acea ]nt`mplare ea s-a mutat la ni=te vecini care au crescut-o =i au dus-o la =coal[ =i la facultate, probabil, mi-am dat eu cu p[rerea, aceast[ vecin[ s[ fie <m[mica> care o crescuse… <Hai, zice acea b[tr`n[, c[ \i-am f[cut bagajele =i am telefonat la gar[ s[ ne trimit[ un taximetrist!>

A=adar Silvia pleac[ din acest ora= =i bine face, m[ g`ndeam eu, plec`nd din mijlocul amintirilor ]ntr-un loc nou, necunoscut, ne sim\im =i noi altfel, amintirile tac pentru moment, nu mai vorbesc, ne cre[m o alt[ ambian\[, rena=tem, ne consolid[m suflete=te…

<Domnule Mihaly, ]mi pare r[u, zice Silvia cu ochii ]n lacrimi, eu mi-am cerut transferul, plec din acest ora= unde-am gustat =i fericirea =i nefericirea, la ce-a= mai sta?…P`n[ acum st[team c[ era el, acum nu mai are nici-un rost…Te rog pe dumneata ceva, continu[ ea, ]\i las bani s[ pui pe fiecare s[pt[m`n[ c`teva flori, de preferin\[ garoafe, pe morm`ntul lui, s[ i le pui din partea mea, eu n-am s[ mai dau pe aici mult timp…>

I-am s[rutat m`na =i am plecat cu acei bani ]n m`n[ f[r[ s[ mai spun un cuv`nt…Venise deja taxiul =i-o a=tepta s[ se suie ]n el…

137

PARTEA a doua

138

Orice fenomen ]n lume, zice Goethe, e determinat de doi factori, unul absolut necesar =i invariabil, <soarta>, altul relativ =i

variabil,<]nt`mplarea>…

1

ici ast[zi, dup[ at`ta amar de timp, nu-mi pot da seama cine i-a spus lui Pater Vardian

c[ eu ]n fiecare sear[ lipseam din m`n[stire. Pentru c[ ]ntr-o duminic[ pe sear[ pe c`nd st[team ]n chilioara mea =i-mi puneam la cale planul de evadare, am avut o surpriz[ nepl[cut[. Afar[ b[tea v`ntul toamnei t`rzii, aduc`nd cu el un spic rece de ploaie. Eu priveam pe geamul aburit felia aceea de cer ]ntunecat =i m[ duceam cu

N

139

g`ndul aiurea, spre viitorul meu incert la care acum se ad[uga =i viitorul Agnetei =i-al copilului…Aveam g`ndul ca o pas[re r[t[cit[ prin pustiuri, zbur`nd spre necunoscut. La un moment dat mi s-a deschis u=a repede =i mi-a ap[rut ]n fa\[ Pater Vardian, meschin =i agresiv. < Unde umbli noaptea , satano?>- m[ ]ntreab[ el cu privirea r[t[cit[, absent parc[, cu ni=te ochi ca de broasc[, umfla\i ]n cap. Duhnea de la o po=t[ a palinc[ =i-=i freca m`inile de m`nie. <Am fost la o rud[ ]n ora=!>- l-am min\it eu. <M[[[, m[ amenin\[ el, tu =tii ce mi-a spus unchi-to Bucsi? Mi-a spus s[ te rup ]n b[taie dac[ nu te faci om!> +i se apropie de mine, strig`ndu-mi c`t ]l \inu burta: <Min\i, obr[znic[tur[, tu te-ai ]nh[itat cu punga=ii, pleci noaptea la furat…De unde ai peng[i prin toate buzunarele =i haine noi?> A=adar nu =tia de Agneta, g`ndii eu =i-mi p[ru bine c[ ]i deturnasem g`ndurile ]ntr-un h[\i= de presupuneri. <Hai, r[spunde!>- se repezi el la mine =i-mi croi dou[ perechi de palme peste fa\[ de-mi trosnir[ maxilarele =i-i v[zui chipul lungindu-se ca unui Hopa-Mitic[, cl[tin`ndu-se printre stelele verzi care ap[reau =i disp[reau din fa\a mea cu iu\eala unui fulger. <Ia Biblia, ]mi arunc[ el cartea aceea soioas[ pe pat, =i du-te ]n Sf`nta Biseric[ =i roag[-te la Dumnezeu c[ numai el poate s[ te mai scape din ghearele satanei!>

I se f[cuse probabil mil[ de mine c[ m[ apuc[ de bra\ =i m[ m`ng`ie cu palmele peste p[r. <Nu vreau s[ te v[d borfa=, Mihlaly!>- termin[ el =i ie=i f[r[ s[-mi mai spun[ un cuv`nt. Eu am p[r[sit imediat chilia =i m-am dus ]n Biseric[ cu Biblia ]n m`n[. <Iar ai sup[rat st[p`nirea =i-ai m`niat pe Dumnezeu, pui de c[lug[r ce e=ti, m[ lu[ ]n primire Peter Bacsi cu

140

mutra lui idioat[, stai aici c[ te-ncui pe dinafar[…Am s[ vin eu s[-\i dau drumul…,- continu[ el- plec s[ m[ culc c[-mi ajunge de azi de diminea\[, pe frigul [sta, s[ tot m[tur…> =i ]ncepu s[ bonc[ne cu piciorul acela pe care-l tr[gea dup[ el, disp[r`nd pe u=a din fa\[.

Am ]nceput s[ citesc Biblia, literele nu mi se mai lipeau de ochi, vedeam, printre stelele verzi care nu-mi disp[ruser[ din fa\[, r`ndurile negre, informe, iar ]n fa\a mea pe Sf`ntul Anton \in`nd ]ntr-o m`n[ pe M`ntuitorul Iisus Hristos =i ]n cealalt[, cheile Raiului; se ]n[l\a uria=, sus\in`nd parc[ pe cap masivul balcon unde c`nta corul =i unde sta sp`nzurat[ orga, ]ncadratr[ ]n p[r\i de dou[ icoane mari cu rame aurite.

}mi f[ceam fel de fel de planuri =i nu m[ hot[ram la care s[ r[m`n, m[ prinsese a=a miezul nop\ii, am ]ncercat u=ile laterale =i erau =i ele z[vor`te. La un moment dat mi s-a f[cut ur`t =i am ]nceput s[ pl`ng ca un copil mic =i s[-mi blestem via\a…De ce s[ stau eu aici?- m[ ]ntrebam eu ]n timp ce scotoceam sertarele lui Peter Bucsi- ce-am f[cut eu de-am fost blestemat s[ zac aici ]n aceast[ M`n[stire? }n sertare am g[sit p`ine de cuminec[tur[, mi se f[cuse foame =i am ]nceput s[ m[n`nc cu o poft[ nebun[, am dat =i peste o damigean[ cu vin, mirosea a t[m`ios, =i lichidul lui =i de sete, dar =i de oboseal[, m-a muiat deodat[ =i mi-a creat o stare de dulce nebunie ]n care se amesteca =i bucurie dar =i mult[ demen\[; o vedeam defil`nd prin fa\a mea pe Iulia Thot ]n rochia ei de m[tase =i pe Agneta cu burta la gur[ ]ntr-o figur[ grotesc[…Am privit sus la Sf`ntul Anton =i mi s-a p[rut c[ Hristosul pe care-l \inea ]n m`na lui m[ amenin\a din priviri cu mari blesteme…}n m`na cealalt[, parc[ Sf`ntul Anton \

141

inea pe Pater Vardian cu Biblia ]n m`n[, uit`ndu-se la mine cu ironie…

Nu mai =tiu c`t am b[ut =i c`t am m`ncat, t`rziu de tot, aproape de miezul nop\ii, am auzit ca prin vis v`ntul sufl`nd cu putere ]n acoperi= =i cineva care parc[ mi-a strigat tare: banii, ia banii, prostule, =i car[-te! Care bani?- m[ ]ntrebam eu, vorbind tare cu mine-=i atunci mi-a venit ideea cu leturghiile =i cu cutiile de mir, le-am spart pur =i simplu ca un borfa=, am luat un paraclisier =i le-am trosnit cu piciorul lui p`n[ au ]nceput s[ curg[ peng[ii =i filerii la picioarele mele. Doamne, mi-am zis, iat[ banii de drum, pot pleca! Cum s[ plec ]ns[ c`nd totul ]n jurul meu se ]nv`rtea, juca precum ]ntr-un dans macabru… +i mi-a venit o idee: s[ sar pe u=ile de la balcon! Am luat un scaun =i l-am pus l`ng[ Sf`ntul Anton, m-am suit pe el =i l-am luat pe Sf`nt ]n bra\e, m[ c[\[ram greu pe el, ]mi alunecau picioarele, bustul era gros =i nu puteam s[-l cuprind…De la acea ]n[l\ime Biserica se ]nv`rtea cu mine ca o comedie cu lan\uri…Am reu=it s[ m[ ag[\ de m`na Sf`ntului Anton, Sfinte Antoane, ziceam, d[-mi m`na ta ]n ajutor, M`ntuitorul acela se zg`ia la mine, egoist, c[ eu, Mihaly, un muritor de r`nd care a gonit pe Dumnezeu din suflet =i l-a luat pe deavol drept prieten, ]ndr[znesc s[ apelez la acea m`n[ salvatoare, care-l \inea pe el acolo sus ]n ]mp[r[\ia cerurilor; aprinsesem =i luminile, policandrele luminau orbitor Biserica ca ]n zilele de s[rb[toare…Dintr-o zv`cnitur[ am fost ]n capul Sf`ntului, cu unul din picioare m-am sprijinit de cealalt[ m`n[ a sf`ntului care \inea cheile Raiului =i cu ghearele degetelor m-am prins de balustrada balconului…Am auzit apoi un zgomot puternic =i-am sim\it cum ]mi fuge de sub

142

picioare masiva statuie, se pr[bu=ea =i ]n locul ei r[m`nea un gol imens ]n care se ridicau nori grei de praf… }n clipa aceea m-am g`ndit la Pater Vardian, la via\a mea, m[ vedeam deja ]ntr-o pu=c[rie, sp[rg[tor de biserici…

Am privit la dezastrul de jos =i am v[zut c[ din Sf`ntul Anton nu mai r[m[sese dec`t un morman de gips, ]i c[zuse ]nt`i capul, apoi masivul bust se pr[bu=ise ca un castel de nisip…Numai m`na cu M`ntuitorul c[zuse mai la o parte =i r[m[sese intact[…Din p[cate, ca s[ mai ]mi prelungesc calvarul, am g[sit =i la balcon u=ile ]ncuiate; umblam ca bezmeticul, nu =tiam ce s[ mai fac, c[utam un cu\it sau altceva cu care s[-mi iau via\a…Am dat de funia clopotului =i-am vrut s[ mi-o leg de g`t, funia ]ns[ mi-a refuzat moartea, era prea groas[ =i nodul nu aluneca s[-mi str`ng[ g`tul…

+i atunci mi-a venit ideea aceea salvatoare cu clopotni\a, mi-am pip[it s`nii unde b[gasem cele dou[ pungi cu bani =i-am luat-o repede pe sc[ri ]n sus printr-un ]ntuneric dens =i ]nec[cios( praful de jos se ridicase p`n[ aici), printre p[s[ri de noapte c[rora le vedeam sticlindu-le ochii, =i printre lilieci, ajung`nd sus de tot… M-am dezbr[cat de hain[ =i m-am =ters cu ea de sudoare, am prins batacul clopotului mare =i l-am ]nf[=urat ]n ea ca s[ nu mai sune, am tras funia sus =i am aruncat-o pe un ochi de geam ]n jos, ag[\`ndu-m[ =i eu de ea cu toat[ puterea pentru a aluneca ]n jos. M-am aruncat, desprinz`ndu-m[ de funie, ]n z[pad[, peste noapte, pe iarba uscat[, se a=ternuse un covor alb, pufos, af`nat de z[pad[…Am stat c`teva minute s[ m[ desmeticesc =i apoi am luat-o la fug[, am s[rit un gard de nuiele =i am t[iat c`mpul ]n lung, ]mi era fric[ de jandarmi

143

c[ m[ descoperiser[, fugeam =i m[ uitam ]n urm[, la ceaf[ mi se scurgea ceva cald, am pus m`na =i am v[zut c[ era s`nge, m[ zg`riasem ]n cuiele clopotni\ei,probabil c`nd cobor`sem...

Am mers a=a p`n[ am obosit, m-am lungit un pic ]n z[pad[ cu fa\a ]n sus s[ m[ odihnesc, r[s[rise luceaf[rul de ziu[ =i se l[sase gerul, deabia acum am sim\it eu c[ sunt aproape dezbr[cat, aveam pe mine doar un flanel de l`n[, pantaloni sub\iri, f[r[ c[ciul[. La ]nceput m-a apucat un tremurat u=or, apoi au venit peste mine ni=te c[lduri dulci…Mijau zorii zilei =i se auzeau undeva departe coco=ii c`nt`nd =i ni=te c`ini care l[trau. Am z[rit ca prin cea\[ doi oameni care veneau spre mine =i atunci, a=a bolnav, m-am sculat =i am luat-o la fug[ p`n[ c`nd am c[zut undeva la marginea unui sat.

De aici nu mai =tiu ce s-a ]nt`mplat cu mine, m-am trezit ]ntr-o cas[ pe pat cu doi oameni deasupra mea =i cu o femeie pe care o chema Iulceo Neni, frec`ndu-m[ cu spirt pe fa\[ =i pe m`ini. Unul din acei oameni m-a ]ntrebat: <Ce-i cu tine, Pi=to, de unde vii la ora asta?> Eu, printre lacrimi, am ]ng`nat ceva. Cel[lalt a intervenit =i a zis: <Las[-l ,m[, tu nu vezi c[ nu poate s[ mai vorbeasc[!>

<Am fost slug[…>- am ]nceput eu s[ mint. <+i ce dac[ ai fost slug[?>- m-a interogat Iulceo Neni. <Mi-am luat plata =i am plecat acas[ =i m-au urm[rit ho\ii s[-mi ia banii…> <S[rmanul b[iat, o aud pe Iulceo Neni, uimit[ de cele ]nt`mplate, prin ce nenorocire a trecut, pe-aici mi=un[ ho\ii, ar trebui s[ chem[m jandarmii s[-i prind[!> C`nd am auzit de jandarmi, am avut o senza\ie nenorocit[ de sufocare, asta mi-ar trebui, s[ fiu dat pe m`na lor, cred c[ Pater Vardian i-a =i pus pe

144

urma mea…Mi-am aruncat ochii pe fereastr[, departe ]n zare se z[rea discul de argint al soarelui, ridic`ndu-se parc[ dintr-o imens[ ap[. Casa s[r[c[cioas[ a lui Iulceo Neni, a=ezat[ la marginea satului p[rea o colib[ p[r[sit[, curtea era pustie, doar o potaie de c`ine, zgribulit, tremura l`ng[ geam, probabil ]n a=teptarea hranei. M[ g`ndeam ce s[ fac, ]ncotro s-o iau, scrut`nd cu privirile imensa c`mpie alb[.

Sunt sigur c[ acum ]n m`n[stire s-a dat alarma =i Agneta a auzit, mai ]nt`i cred c[ m-a chemat la el Pater Vardian s[-i spun ce citisem din Biblie =i c`nd a v[zut c[ nu mai sunt, a chemat pe Peter Bucsi =i l-a pus s[ m[ caute prin m`n[stire. Apoi a anun\at jandarmii de dispari\ia mea…

< Nu, Iulceo Neni, nu mai trimite\i dup[ jandarmi c[ am fugit f[r[ =tirea boierului…>- am reu=it eu s[ ]ngaim pe =optite. <{sta e vreun punga=, o fi fugit din pu=c[rie…>-zise unul dinn cei doi. <N-are mutra de ho\!- ]i d[du replica al doilea. <Hai s[ mergem c[ ]nt`rziem de la t`rg!- ]i zise primul =i plecar[…<S[ ai grij[, Iulceo Neni, de el c[ e copil s[rman…>- strig[ al doilea din u=[.

Iulceo Neni, tr[i-o-ar Dumnezeu, a f[cut c[ldur[ ]n cas[, mi-a fiert ap[ =i m-am sp[lat, apoi a venit cu ni=te haine de-ale r[posatului =i mi le-a dat de poman[. Mi-a adus apoi p`ine cu slan[ =i-am m`ncat bine, dup[ care m-am culcat. M-a luat un somn greu, ca de plumb, eram foarte obosit, extenuat chiar, =i nu =tiu c`t am dormit c[ atunci c`nd m-am trezit, n-am mai avut timp s[ m[ g`ndesc ce e cu mine.

<Tot n-am pe nimeni, maic[, n-ai vrea s[ r[m`i la mine, m-a implorat Iulceo Neni, s[ devii copilul meu c[ sunt a=a de singur[ =i p[r[sit[ de Dumnezeu…> La un moment dat m-a fulgerat

145

ideea s[-i spun lui Iulceo Neni totul =i s[ r[m`n la ea ]mpreun[ cu Agneta. Chiar m-am g`ndit s[-i scriu Agnetei, s-o trimit pe femeie cu biletul la m`n[stire s-o ia =i pe ea. Toate acestea ]mi veneau ]n g`nd printre visul proasp[t care-mi st[ruia sub pleape =i nu puteam s[ scap de el. Visul meu era foarte aproape de realitate, cu acelea=i date, eram ]n m`n[stire, noaptea, citind Biblia; la un moment dat am g[sit un cu\it =i l-am ucis cu el pe Pater Vardian. De fapt Agneta m[ rugase s[ fac acest lucru. A venit apoi Peter Bucsi cu piciorul lui bont, =ont`c, =ont`c, =i i-am ]nfipt cu\itul =i lui ]ntre coaste,. I-am luat cheile Bisericii de la br`u, am furat banii din cutia cu mir, =i am fugit cu ei…}n urma mea au ap[rut trei jandarmi, i-am v[zut cum le fluturau penele de la p[l[rii, alerg`ndu-m[…La un moment dat mi-au pierdut urma, unul dintre ei a tras cu pu=ca dup[ mine, dar nu m-a nimerit. Cam ]n acest zgomot m-am trezit eu…

Trebuie s[ plec, mi-am zis, dup[ discu\ia cu Iulceo Neni, ar fi fost o nebunie s[ r[m`n aici; ]n c`teva zile m[ depistau =i m[ b[gau la r[coare! Am scos c`\iva peng[i din s`n =i i-am spus gazdei mele: <M[tu=ico Iulceo Neni, trebuie s[ plec, ]mi pare r[u c[ te p[r[sesc, m-ai ]ngrijit ca o mam[, dar ]n\elege-m[, ia, colea c`\iva peng[i s[ ai de cheltuial[ c[ m[ gr[besc!> B[tr`nica ]ncepuse s[ pl`ng[ apoi s[-mi povesteasc[ =i via\a ei, cine a fost, ce a f[cut, cum fusese ea m[ritat[ cu un grof =i fugise de la casa lui cu un p[durar care, la r`ndul lui, fusese ]mpu=cat de grof =i ea r[m[sese v[duv[, chestii de-astea care acum m[ interesau mai pu\in, eu m[ g`ndeam ]ncotro s-o iau, nu cuno=team nici terenul =i nici nu voiam s-o ]ntreb pentru c[ a= fi dat de b[nuit.

146

+i am ie=it afar[ din cas[, am dat ocol ogr[zii =i m-am uitat peste gard pe =oseaua principal[. Acum visul acela mi se continua ]n realitate, am v[zut deasupra gardului dou[ mari pene de coco=i la p[l[rii =i \evile carabinelor ]ndreptate ]n sus cu gurile spre cer.

+i am luat-o la fug[ prin gr[dina lui Iulceo Neni, convins c[ jandarmii m[ caut[ pe mine, fugeam pe covorul acela alb de z[pad[ ca pe ni=te poduri aeriene de nori, ]ntr-un pustiu alb =i am mers a=a ]n ne=tire p`n[ am dat de o linie fierat[. Am luat-o pe acea linie, f[r[ s[ mai \in seam[ de punctele cardinale, convins fiind c[ trebuie s[ ajung ]ntr-o gar[ de unde s[ pot lua trenul…

2

m citit undeva c[ oamenii care pl`ng pentru lucruri care nu sunt de pl`ns pe lumea aceasta

adaug[ o nou[ suferin\[ peste suferin\a lor =i ]ndur[ dou[ rele. A=adar am ]ncercat s[-l uit pe domnul inginer Ionescu, s[ revin din nebuloasa ]n care intrasem, foarte departe de astrul nostru, pe p[m`nt =i s[-mi v[d de treburile mele. Tocmai c`nd nutream aceste g`nduri am primit c`teva r`nduri de la Marika care m[ aduseser[ ]ntradev[r cu picioarele pe p[m`nt. <Mihaly, ]mi scria ea, nu mi-ai mai dat niciun semn de via\[, ce e cu tine, te-ai ascuns ]n tenebrele tale =i pe mine m-ai uitat! Te a=tept pe la mine ]ntr-o sear[ din s[pt[m`na asta s[ mai punem \ara la cale, figur[ ce e=ti! Marika.> Nu putui s[-mi dau seama dac[ e o amenin\are sau voia cu adev[rat s-o v[d, niciodat[ nu po\i citi ]ntr-o scrisoare =i tonul cu

A

147

care a fost scris[…Ar trebui ca ortografia s[ noteze =i st[rile suflete=ti ale celui care scrie, g`ndurile lui exprimate printre r`nduri… Dac[ Marika m[ cheam[ s[-mi spun[: tu e=ti un om neserios, ui\i de mine cu s[pt[m`nile =i apoi ]mi spui c[ m[ iube=ti! Ei, =i ce?- m[ consolam eu- sunt femei pe acest p[m`nt c`te vreai, voi g[si eu una care s[ m[ ]n\eleag[! Trecusem prin destule experien\e amare care m[ f[cuser[ foarte circumspect, nu eram la prima dragoste s[ primesc toate s[ge\ile lui Eros ]n inim[…C[p[tasem =i un fel de misoginism care m[ dep[rtase de femei o perioad[ de timp. A=a c[…

A doua zi vin mai devreme de la servici, m[ sp[l, m[ b[rbieresc, ]mi pun cravata =i costumul preferat =i plec la Marika, era ]ntr-o vinere, o sear[ frumoas[, senin[, cerul, sidefiu, sclipea sub razele unui soare dulce care se l[sase peste castanii str[zii. Bulevardul era plin de lume, atmosfera st[zii ambiant[, pu\in r[coare, adia un zefir cald, ]n rafale, ]mprosp[t`ndu-mi fa\a b[rbierit[, ca un evantai pl[cut, adormitor.

Am ajuns la Marika pe ]nmurgite, ]ntre timp mai d[dusem prin magazine s[ fac =i cump[r[turi. Am sunat la poart[ =i nu mi-a r[spuns nimeni, dup[ c`teva minute ie=i Marika, precum o somnambul[, cu ochii aproape ]nchi=i, t[c`nd. <Ce-ai, tu, o ]ntreb eu, niciodat[ nu te-am g[sit dormind la ora asta…> <Am fost de noapte, ]mi =opte=te ea, =i de diminea\[ n-am putut s[ dorm, nu =tiu ce am, Mihaly, parc[ am tot corpul ]n alarm[, azi m-a durut =i capul ]ngrozitor…> M[ apropiai de ea, ]i s[rutai m`na =i apoi obrazul rece, ea m[ apuc[ de m`n[ =i m[ invit[ ]n cas[. <+tiu, zice, ce \i s-a ]nt`mplat, a=a c[ n-am s[-\i imput nimic c[ n-ai mai dat pe la mine!> <Da, ai dreptate!>, ]i

148

r[spunsei eu scurt, evit`nd s[ mai comentez un fapt care m[ uluise =i pe care voiam s[-l uit c`t mai repede, arunc`nd ca paleativ peste starea mea buna dispozi\ie a Marik[i. <Spune-mi cu ce s[ te servesc, martini, coniac, vin sau o \uic[ de la mine de la \ar[?> <Dac[ beai =i tu…>, o ]mb[rb[tez eu. <+i ce anume?>- insist[ ea. <O \uic[ de la \ar[…>, ]i r[spunsei eu =i privii la corpul ei, care mi se p[ru deodat[ altul, pu\in sl[bit, ca al unei adolescente dup[ o cur[ de sl[bire, c[lca u=or cu picioarele ei lungi, ca ale unui tigru bengalez care se furi=az[ asupra pr[zii. <}ncepem cu coniac!- zise ea =i r[m[sei uimit de propunere pentru c[ ea nu suferea aceast[ b[utur[- =tiu c[ o s[-mi spui c[ sunt nebun[, dar ast[sear[ vreau s[ beau cot la cot cu tine!>, =i ap[ru cu o sticl[ de coniac cinci stele cu dou[ pahare ]n m`n[ pe care le puse pe mas[, unul ]n fa\a mea, altul ]n fa\a ei. Prin cea\a b[uturii, am privit insistent la Marika =i n-am putut s[-i g[sesc corespondent ]n alt[ femeie; o gur[ mic[ cu buze c[rnoase, o barb[ pu\in ascu\it[, frunte mare, lat[, dar propor\ionat[ cu fa\a, ]ncadrat[ de un p[r negru, c`rlion\at =i bogat, cu dou[ mari onduleuri ]n fa\[, un g`t mic, fin, de culoare roz[, care se pierdea ]ntr-o \es[tur[ de in, cusut[ cu motive na\ionale…Bustul =i el str`ns ]n acea \es[tur[ avea ceva din corpul unei balerine, ]ncordat[ pentru o piruiet[; ni=te mu=chi tari, f[r[ prea mult[ carne, iar ]n fa\[ dou[ mameloane \uguiate ca de fecioar[, str`nse ]ntr-un sutien, fesierele c[deau rotunde =i atunci c`nd mergea, se leg[nau cu =oldurile lene=e, provocztoare…

<Hai noroc!- ridic[ ea paharul cu licoarea vine\ie, =i-l d[du peste cap ]ntr-o clipit[, r[m`n`nd cu g`tul ars, cu gura ]ntredeschis[, tr[g`nd aer

149

pentru a-=i potoli usturimea- ce ai, nu te sim\i bine?>, m[ ]ntreb[ tot ea, ]nghi\ind vorbele =i z`mbindu-mi ]ntr-un fel anume cu jum[tate de gur[, un z`mbet care m-a fermecat =i m-a electrizat pur =i simplu. <Noroc, Marika!>-i-am r[spuns eu, privind-o drept ]n ochi =i s[rut`nd-o ]n col\ul gurii, unde terminase ea acel z`mbet, sorbindu-i tot nectarul dulce\ii buzelor.

Sc[pat din acest s[rut, ]mi d[dui seama c[ fiecare dragoste ]=i are frumuse\ea =i misterul ei la orice v`rst[. Bun[oar[ eu r[m[sesem cu impresia c[ prima dragoste conteaz[, restul e floare la ureche, a=a ca s[ fie, n-am =tiut niciodat[ c[ noi, b[rba\ii, ne putem transforma ]n orbe\i la orice v`rst[. De atunci am prins o ur[ nebun[ pe oamenii care iubesc aiurea, ei nu simt puterea magic[ a dragostei, o privesc a=a ca pe un fapt divers; dac[ ar sim\i-o, i-ar ridica cele mai mari temple =i altare ca unui Dumnezeu =i i-ar aduce cele mai mari jertfe. <…m[ simt excelent, Marika, continuai eu dup[ acel <noroc>, ]n prezen\a ta m[ simt excelent =i , ca s[-\i dovedesc, ]\i spun ceea ce nu \i-am spus p`n[ acum: te iubesc!>

<Las[, m[, vorbele astea mari, m[ mustr[ ea ]n zeflemea, f[c`nd cu coada ochiului un semn ironic, mai bine bea-\i paharul [la c[ te faci de r`s ]n fa\a unei femei!> Adic[ ea, femeie, bea ca lumea =i eu, b[rbat ce sunt, m[ codesc! Imediat m[ dusei cu g`ndul la trucurile Evei care l-a ademenit pe b[rbat, dar ca s[-i fac pe plac, d[dui =i eu paharul peste cap. <A=a da, acum e=ti b[rbat, conchise ea, glumind, =i iar ]mi umplu paharul cu un gest gra\ios cu m`na dreapt[ ca o chelneri\[ care vrea s[ intre ]n gra\ia clien\ilor, f[c`nd o plec[ciune de =col[ri\[, ce =tii tu, Mihaly, schimb[ ea dintrodat[ tonul pe un registru serios,

150

=tii de ce te-am chemat?> <+tiu dac[-mi spui!> - o rugai eu, nedumerit de schimbarea brusc[ a ei.

<M[i, Mihali, sunt bolnav[ de singur[tate, ieri mi-am luat concediul de odihn[ =i a= dori s[ petrecem am`ndoi undeva, la fundul p[m`ntului, acest concediu…+tii ce m-am g`ndit? Ce-ar fi s[-\i iai =i tu un concediu medical =i s[ mergem la o sta\iune undeva sau ]ntr-o excursie a=a aiurea prin \ar[; am o coleg[, cic[-=i ]nchiriaz[ cu iubitul ei un cort, ]l pun la spinare =i ies la <ia-m[ nene> =i se duc dracului prin toat[ \ara a=a.!> <+tiu, Marika, ]i r[spund eu, c[ut`nd o posibilitate de-a-i ]ndeplini acest[ dorin\[, eu mi-am luat concediul, ce-ar zice [ia dac[ m-a= duce iar la ei, b[, fra\ilor, da\i-mi iar concediu; =i a=a mi-am f[cut destui du=mani acolo la trust…> <Credeam c[ po\i lua un concediu medical, doar c`teva zile…>- zice ea =i tace, sup[rat[ c[ nu e alt[ posibilitate. +i m-am g`ndit imediat la domnul doctor Ionescu, fratele inginerului decedat, numai [sta m-ar servi…De fapt la ]nmorm`ntare m[ =i rugase c[ dac[ am probleme, pot apela la el de c`te ori am nevoie…

<Da, Marika, exist[ o posibilitate, ]i spusei eu, uit`ndu-m[ ]n ochii ei ca s[-i v[d expresia fe\ei, m[ interesa dac[ ]ntradev[r este dornic[ ca ]n acest concediu s[ merg =i eu, am s[-mi iau un concediu medical pentru o s[pt[m`n[!> <Dar vezi =i tu ce faci cu copiii [ia, s[ nu-i la=i singuri acas[…> <Nu, o asigurai eu, copiii sunt la \ar[, la sora mea!. <Atunci meri\i un s[rut!>, sare ea la mine ]n bra\e, ]n[l\uindu-m[ cu bra\ele pe dup[ g`t =i ]ntinz`ndu-mi v`rful buzelor pline de un ustur[tor foc al dragostei care m-a cuprins =i pe mine cu fl[c[rile lui nev[zute. O prinsesem pe dup[ glesne cu una din m`ini, iar cu cealalt[ de

151

dup[ g`t, ]ntr-o ]ncle=tare s[lbatic[, i-am sim\it ]n palm[ pielea de catifea de la picioare, ardea ca o blan[ de s[lb[ticiune ]ncins[ la pala unui foc; ]i sim\eam vini=oarele de s`nge cum zv`cneau ca ni=te fiin\e minuscule, neputincioase ]n m`na mea, toat[ carnea pe ea se ]nfierb`ntase =i ea r[m[sese ]ncol[cit[ ca o ieder[ cu capul pe s`nul meu ca un copil care vrea s[ adoarm[ ]n bra\ele maic[-sii, a\ipind cu nasul ]n c[ldura s`nului matern.

O luai u=or =i o depusei ca pe o ofrand[ pe pat, cu fa\a ]n sus, ]nvelindu-i glesnele cu fusta care se s[ltase p`n[ sus, l[s`ndu-i picioarele dezvelite ca ]ntr-un tablou de oribil[ desfr`nare. Ea deschise ochii mari, languro=i de vit[ r[nit[, m[ privi gale= cu ni=te priviri ame\itoare, ]=i roti de c`teva ori acelea=i priviri peste tavan, peste ]ntreaga camer[ =i apoi ]mi =opti : <Mihaly, cu mine se ]nt`mpl[ ceva, nu =tiu ce, dar se ]nt`mpl[…>

Eu t[cui, nu =tiam =i nici nu b[nuiam la ce se refer[ ea, d[dui totul pe rela\iile noastre; asta credeam eu c[ e ]nt`mplarea…

<Mi-e sete, zise ea t`rziu, cu aceia=i ochi mari, ]ntor=i spre mine, adu-mi tu, te rog, un pahar cu ap[!> }i adusei ap[, b[u, se r[cori un pic pe frunte =i apoi ]mi f[cu semn c[ nu-i mai trebuie, s-o pun la loc. <Zici c[ e=ti singur acas[, continu[ ea dup[ o pauz[, dac[ e a=a, atunci r[m`i la mine peste noapte!> <Dar ziceai c[ p`n[ la divor\…> <Da, =tiu ce ziceam, dar dac[ mi-ai promis c[ mergem ]ncolo, trebuie s[ punem totul la cale am`ndoi!> <De acord, m`ine plec la serviciu de la tine!>- ]i r[spunsei eu bucuros.

Apoi s-a sculat =i a pus masa, f[cuse friptur[ de curcan la tav[ cu rasol =i mu=dei =i a

152

adus dou[ sticle cu otonel pe care le-am devorat… <De mult n-am mai m`ncat a=a, zise ea, ]nghi\ind cu poft[ un dumicat, c`nd m[n`nci ]n doi, ai mai mult[ poft[…> <Da a=a este!>- terminai eu =i turnai pe g`t ultimul pahar, dup[ care m[ cuprinse o mahmureal[, vinul m[ muiase =i m[ cuprinsese somnul. M-am ridicat de pe scaun =i m-am a=ezat pe pat, l`ng[ mine a venit =i Marika, s-a suit grece=te ca o \iganc[ care ghice=te, ]n mijlocul patului, mi-a luat capul =i mi l-a pus ]n poal[, ]ncerc`nd s[-mi scoat[ o minciunic[ din v`rful nasului. Parc[ eram de c`nd lumea cu Marika, a=a de frumos se purta cu mune.

<Marika, o rugai eu, tu nu mi-ai spus nimic despre tine, despre trecutul t[u, pentru mine e=ti totu=i o enigm[!> <Ce vreai s[-\i spun? baliverne? \i-am spus odat[ c[ la mine a fost un foc care s-a aprins rapid =i s-a stins tot a=a!> <+i a=a o s[ se sting[ =i cu mine?> <Eu =tiu, ]mi r[spunde ea blazat[, cred c[ depinde mult de tine, c`t vei reu=i tu s[-l ]ntre\ii aprins… Eu \in totu=i la dragoste, via\a f[r[ dragoste mi se pare s[rac[ =i lipsit[ de sens…> <Da, Marika a=a este! =i eu sunt de aceea=i p[rere!>-m[ apropiai eu de ea =i o str`nsei la piept =i-i s[rutai g`tul =i apoi gura care se l[sase peste a mea ca un misterios sorb.

<+tiu ce crede\i, voi, b[rba\ii despre noi, femeile; v[ urm[ri\i doar interesele- zise ea trist[- =i apoi v[ retrage\i frumu=el sau…s[ presupunem c[ ne c[s[torim, dureaz[, s[raca iubire, a=a =chioap[, o lun[ ,dou[, nou[, =i apoi devenim slugile voastre oarbe, v[ sp[l[m ciorapii, izmenele, c[m[=ile, v[ c[lc[m hainele, fugim la pia\[, v[ preg[tim m`ncarea…mie de aceste lucruri ]mi e oroare, ]n\elegi tu?> Mie, s[ fiu sincer, nu mi-a pl[cut dizerta\ia ei despre c[snicie, vede via\a prea

153

schematic, printr-o prism[ deformat[; eu cred c[ dragostea se consolodeaz[ pe m[sur[ ce trece timpul, e ca o ap[, pe m[sur[ ce st[ mai mult se limpeze=te, cap[t[ sclipiri =i str[luciri neb[nuite. Nu-i spusei ]ns[ nimic de team[ s[ n-o sup[r, o cuno=team prea pu\in =i mi-era fric[ s[ nu reac\ioneze cine =tie cum…Aceast[ concep\ie a ei m-a dezam[git, dac[ Marika era o mofturoas[ precum Iulia =i caut[ ceva ce nu poate g[si nici la mine, mai =tii dup[ ce himere umbl[ ea…>

< Atunci cu [la, continu[ ea, a fost a=a de frumos!, accentuase ultima silab[ <mos> =i o lungise pentru a-mi ar[ta mie totul la superlativ, ]nchisese =i ochii ]ntr-un fel anume pentru a se vedea mai bine acel vis prin care trecuse ea- eram la sf`r=itul anului patru, prin mai cred, =i-mi preg[team proiectul de diplom[, ]mi alesesem rezisten\a firului de melan[ =i c[utam prin bibliotec[ material bibliografic, frunz[ream ni=te fi=iere tematice, c`nd intr[ un tip =i o ]ntreab[ pe bibliotecar[: n-a\i v[zut-o pe tovar[=a Sechete Marika?- eu sunt, ]i r[spund eu surprins[ c[ nu-l cuno=team pe tip, v[ cheam[ maistrul p`n[ la fabric[, ]n leg[tur[ cu practica… Eu f[cusem practica tot la fabrica de confec\ii, unde lucrez acum, m[ d[duse diriginta unui maistru t`n[r… +i tot anul acela maistrul venea l`ng[ mine =i nu mai pleca toat[ ziua, lucra cu mine, ]mi ]nnoda firele, schimba mosoarele, oprea sau pornea r[zboaiele…}n sf`r=it, las lucrarea balt[ =i m[ duc, ]l g[sesc ]n sec\ia de \es[torie. P[i bine, m[i, Marika, m[ ia el, termini practica =i nu-\i iai la revedere de la mine, zice… M[ uitai la el, ce vrea, domnule, [sta cu mine, era un tip blond, copil[ros, cu un p[r ondulat, o fa\[ de fecioar[, f[r[ niciun pic de rid… M[ ia de

154

m`n[ =i eu, proasta, nici n-am observat c[ m[ scoate afar[ din sec\ie, Marika, Marika, zice, a=a tam-nisam, tu n-ai observat c`t te iubesc eu? Eu am r[mas tr[snit[, at`t am apucat s[ zic: =i trebuia s[ vin aici s[ mi-o spui? }n realitate f[ceam pe mofturoasa c[ =i mie ]mi pica inima dup[ el, eram ]ndr[gostit[ peste poate, vorba lui Caragiale, m[ fascinase =i m[ ame\ise cu privirile lui frumoase =i tandre, m[ hipnotizase pur =i simplu… Stai s[ \i-l ar[t!>, sare ea din pat =i se duce s[ ia dintr-un sertar fotografiile =i scoate un album cu nunta lor…M[ l[s[ s[ m[ uit singur, pe prima fil[ b[nuii c[ era el cu Marika, mirereas[, la cununie, st[teau am`ndoi pe un fotoliu iar ]n spatele lor cred c[ erau rudele =i prietenii…Restul nu m-a mai interesat. Dac[ mai m[ uitam deveneam poate gelos pe trecutul ei, ]ncepuse s[ m[ inerveze acest trecut al ei =i fericirea aia a ei de atunci =i tipul acela care o \inea ]n bra\e =i o s[ruta…Eu cred c[ ar fi mai bine ca noi, b[rba\ii, s[ nu =tim nimic despre trecutul iubitelor, e mai bine pentru fericirea noastr[ =i bine ar fi ca nici ele s[ nu spun[ nimic despre trecutul lor…O femeie c[reia nu-i =tii trecutul e un dulce mister =i-o dulce ispit[; dup[ ce ai aflat totul despre ea e ca =i cum ai c[lca printr-un pustiu pe care ai vrea s[-l ]nsufle\e=ti cu prezen\a ta.

Marika observase c[ acest trecut al ei nu-mi cade bine, ]mi trage albumul din m`n[ =i-=i continu[ povestea ei de dragoste, schimb`nd registrul amintirilor: <+i apoi, dup[ nunt[, a ]nceput calvarul…Mi-am dat seama c[ nu e bun[ niciodat[ prea mult[ fericire =i nici nu trebuie s[ ne bucur[m de ea…A ]nceput apoi s[ ]nt`rzie de acas[, azi =edin\[, m`ine =edin\[, el era =i membru de partid. }ntr-o zi vine la mine foarte

155

bucuros: =tii c[ frati-to vrea s[ m[ trimit[ la <+tefan Gheorghiu>?, m`ine plec, s[-mi faci bagajul…P[i bine, m[i, omule, pe mine cui m[ la=i, ce, <+tefan Gheorghiu> e colea?, e tocmai la Bucure=ti, se duce dracului de r`p[ c[snicia noastr[! Ce, zice el, e mai important[ c[snicia noastr[ dec`t =coala de partid? C`nd l-am auzit a=a, mi s-a ]nfipt un cu\it ]n inim[! Eu le dau dracului de bagaje, i-am zis, i-a\i boarfele =i pleac[ de la mine din cas[! Mi-a scris peste o lun[ de la Bucure=ti s[-l iert pentru tot ce mi-a f[cut c[ el nu era f[cut pentru c[s[torie, el trebuie s[ ajung[ cineva…Asta a fost frumoasa mea poveste de dragoste!>- ]ncheie Marika, oft`nd… <Probabil c[ omul aspira spre ceva mai ]nalt!> <Aspira pe dracu, l-a strivit frati-mi-o ca pe un p[duche, i-a g[sit o chichi\[ ]n biografie, i-a f[cut un referat =i acum vinde haine vechi prin talcioc!> <Las[, Marika, al\ii au p[\it-o mai r[u ca tine!- o ]ncheiai eu, f[c`nd aluzie la situa\ia mea. <Ai dreptate, zise ea, sting`nd becul =i desf[c`ndu-=i bluza =i fusta s[ se culce, ]i vedeam corpul ]n lumina geamului =i deodat[ am uitat tot trecutul ei =i m[ repezii la ea prin ]ntuneric =i o cuprinsei ]n bra\e; corpul gol al femeii m[ n[uci c`teva momente, o biruii cu o ploaie de s[ruturi pe coapse ,pe s`ni, pe gur[ =i o aruncai ]n pat ca pe o juc[rie. <Stai, m[, prostu\ule, zise ea, ce e=ti a=a de ner[bd[tor, stai s[-mi iau =i eu c[ma=a de noapte!> Se scul[, se piti dup[ u=a =ifonerului, care ]ntre timp se deschisese, =i-=i trase pe cap acea c[ma=[ de noapte, venind l`ng[ mine ca o pisicu\[. <Hai acum s[ ne culc[m, dar dezbrac[-te =i tu, nu te-i culca a=a ]mbr[cat…>

A doua zi am f[cut rost de certificatul medical, de fapt nu l-am luat atunci, domnul doctor Ionescu

156

m-a scris ]n registrul de bolnavi =i mi-a spus c[ mi-l d[ c`nd m[ ]ntorc, apoi am fost cu Marika la O.J.T. s[ vedem ce posibilit[\i avem de plecare. Peste o zi se f[cea o excursie la Lacul Ro=u =i ne-am ]nscris =i noi cu g`ndul s[ r[m`nem pe acolo o s[pt[m`n[. +i eu =i Marika am intrat deodat[ ]ntr-o zon[ fantastic[ a vie\ii, p`n[ acolo a fost o atmosfer[ debordant[, ni=te tineri studen\i cu o chitar[ c`ntar[ fel de fel de c`ntece, un pensionar umplu ma=ina cu bancuri despre olteni, de unde la scotea, nu =tiu, era o ]ntreag[ enciclopedie de bancuri ]n capul lui, aranjate tematic, despre dragoste, despre Bul[, bancuri politice cu Stalin c`nd a ajuns ]n Rai, despre =efi etc. Ar fi vrut s[ spun[ el =i despre iubitul nostru conduc[tor, dar ]i era fric[ de cei de la secu, care se infiltraser[ peste tot. Marika fusese tot timpul de o veselie exuberant[, eu eram mai re\inut, ]mi pl[cea s[ privesc pe fereastr[ dealurile molcome sau mun\ii aceia care, c`nd se ascundeau, c`nd ie=eau ca ni=te coame de fiare s[lbatice s[ ne cad[ ]n cap pe autocar, sau c`mpiile netede ca-n palm[ care ap[reau brusc ca ni=te paji=ti de verdea\[ cu flori ro=ii =i galbene =i albastre; o ]ntruchipare de basm care ne rupsese de realitatea crud[ ]n care ne zb[team =i ne aruncase ]ntr-o lume mirific[…

La Lacul Ro=u am ajuns pe la orele trei, am cobor`t din autocar =i ne-a ]nv[luit o r[coare pl[cut[, ne-am desp[r\it de grup =i am luat-o spre biroul de cazare cu scopul de a ne c[uta o camer[; Marika o luase ]nainte cu jum[tate din bagaje =i eu r[m[sesem s[ m[ ]nchei la =ireturi. <Hai, drag[ mai repede, striga ea dup[ mine, rezemat[ de parapetul unui pode\ peste care trecea un p`r`ia= care c[dea direct dintr-o deschiz[tur[ a muntelui ]ntr-o mic[ cascad[ =i apoi se aduna =i

157

aluneca precum un firicel de a\[ la vale prin ni=te ierburi mari, stufoase, tu nu vezi c[ ne apuc[ noaptea!>

}n fine, la biroul de cazare ne ]nt`mpin[ o feti=can[ care p[ru s[ fie foarte dr[gu\[ cu noi, dar atunci c`nd a fost vorba de dou[ locuri de dormit, ne-a refuzat categoric. <N-avem, domnule, nici pe crac[, veni\i mai pe sear[, poate mai pleac[ cineva…> Eram =i foarte obosi\i =i ne-am hot[r`t s[ mergem ]ntr-un ochi de p[dure, am a=ternut un pled =i ne-am ]ntins pe iarb[, adormind; s[ fi dormit vreo or[, dou[, c[ soarele nu se mai vedea, se l[sase undeva ]n partea cealalt[ a masivului muntos…De la o caban[ din apropiere venea miros de friptur[ la gr[tar =i Marika propuse s[ mergem acolo s[ m`nc[m. Aici am g[sit tot atmosfer[ tinereasc[, r`sete, c`ntece, se mai =i dansa dup[ un casetofon, un grup de str[ini cu b[rbile mari c`ntau de mama focului ]n limba german[ =i se zbenguiau ca ni=te copii sc[pa\i de tutela p[rinteasc[. Marika ]ncepu s[ r`d[: <Doamneee, cum pot s[ se mai prosteasc[ oamenii!> Dar dup[ pu\in timp exuberan\a ne cuprinse =i pe noi =i devenir[m < de-ai locului>, ]ncepur[m s[ dans[m dansurile lor de=ucheate, chiar schimbar[m partenerele de dans, jucar[m apoi ni=te jocuri pe mute=te apoi ne gr[bir[m la biroul de cazare. <Cred c[ ]n noaptea asta avem s[ dormim pe crac[!- ]=i d[du Marika cu p[rerea. <Ce-are aface!- o consolai eu, f[r[ s[ =tiu cum e c`nd dormi pe crac[ o noapte acolo ]n creierul mun\ilor- dormim =i noi o noapte ]n marea carte a naturii, a=ternem covoare de iarb[ =i ne ]nvelim cu pledul albastru al cerului…> <Hai, drag[, las[ poezia =i hai mai repede!- m[ ]ndemn[ Marika. Se f[cuse ora zece

158

noaptea =i noi bo=b`c`iam ca orbe\ii dup[ locuri de cazare. <Ha, ha, ha, r`se acea feti\[, c`nd ne v[zu, p[i acu veni\i dumneavoastr[?> <P[i dar… c`nd, duduie?- o ]ntrebai eu, nervos de r[spunsul ei. <Nu mai avem, pe cuv`nt, doamn[, nu mai avem, se uit[ ea la Marica, comp[timind-o din ochi. <+i atunci ce facem?>- o ]ntrebai eu furios. <Nu =tiu, r[spunse fata, ]nchiria\i =i dumneavoastr[ un cort =i dormi\i pe poian[!> <Da, da, bun[ idee, zise Marika bucuroas[ de solu\ie =i peste c`teva momente ne trezir[m cu cortul ]n spinare urc`nd coama unui deal ]n c[utarea unei poieni\e unde s[-l ]ntindem.

Zgomotele se potoliser[, se mai auzea doar clipocitul acelei cascade mici =i v`ntul care aducea o r[coare t[ioas[ de la nord; luna r[s[rise =i ea, ]nconjurat[ de o puzderie de stele =i se a=ezase majestoas[ la jum[tatea celor doi mun\i ]ntre care st[team noi.

<Marika, o ]ntrebai eu, tu ai mai ]ntins vreodat[ cortul?…C[ eu habar n-am…> <Nici at`t!- r[spunse ea- dar cred c[ nu e mare filozofie…>

P`n[ la urm[ scoser[m din rucsac cortul =i ]ncercar[m s[ ]nfigem be\ele ]n p[m`nt =i s[ ]ntindem p`nza cortului. C`\iva trec[tori care ne v[zuser[ ]ncepur[ s[ r`d[: <Ha,ha ,ha ia uite-te la [ia c[ pun cortul pe cer!> Adic[ noi ]l puneam cu acoperi=ul ]n jos, Marika r`se ca o nebun[, ]ntr-un timp c`nd eu m[ str[duiam s[-l ]ntind, m[ =i inerv[ r`sul ei isteric. <Pune, drag[, m`na, colea c[ ai s[ dormi tu m`ine, dac[ mai r`zi!> Am terminat de aranjat cortul pe la trei noaptea, ne mai r[m[seser[ c`teva be\e, c[rora nu le mai vedeam rostul; am a=ternut ]n cort o saltea pneumatic[ =i ne-am culcat; ne cuprinsese frigul,

159

am luat-o pe Marika ]n bra\e, am s[rutat-o, am st`ns-o puternic la piept =i am adormit cu capul pe bra\ul ei, ]mi sufla u=or un abur cald ca o dulce s[lb[ticiune peste g`t =i din c`nd ]n c`nd ]mi c[uta gura =i mi-o astupa cu gura ei…

3

m mers c`t am mers pe linia ferat[ =i am ajuns ]ntr-o gar[, nu-i mai re\in numele =i ce

importan\[ ar mai avea azi numele acelei g[ri, era o gar[ mic[ cu o sal[ de a=teptare doi pe doi, ]ntr-un godin mai p`lp`iau c`\iva c[rbuni, pe o banc[ de lemn sfor[iau ]ntin=i doi c[l[tori care probabil a=teptau =i ei un tren, o lamp[ mic[, de miner, p`lp`ia la cap[tul b[ncii. C[l[torii, oameni s[rmani, st[teau str`n=i unul ]n altul, t[cu\i =i zgribulu\i, mul\umi\i c[ au g[sit un acoperi= care-i scap[ de gerul aspru al dimine\ii. <Unde mergi, unchiule?>- ]l ]ntreb eu pe unul din c[l[tori. <Noo, b[die, zice el, noi merem la Cluj!> +i bucuria mea a fost mare c`nd am auzit c[ merge ]n aceea=i direc\ie cu mine. +i ne-am luat cu pove=ti, c[ cine sunt =i de unde vin, unde m[ duc =i la cine m[ duc; i-am r[spuns =i lui cam ce-i r[spunsesem lui Iulceo Neni, tot ni=te bazaconii…

A

< Nooo, b[die, m[ aten\ioneaz[ el, pe-aici colc[ie ho\ii, ieri la poli\ie prinseser[ doi t`lhari care omor`ser[ un grof din partea Dejului =i-i furaser[ banii!> Mi-am pip[it leg[turile cu peng[ii =i filerii =i am v[zut c[ erau tot la locul lor… <M-or luat =i pe mine ca martor =i m-ou pus de-am semnat o h`rtie…>, a terminat \[ranul. +i am adormit cu m`na pe leg[turile cu peng[i =i iar am

160

visat visul acela cu Agneta =i cu Pater Vardian. L-am v[zut pe Pater Vardian ]n cas[, venisem la Agneta =i aveam vorb[ cu ea s[ ias[ ]n gr[din[ =i eu trebuia s[ arunc ]n geam o pietricic[, care ]nsemna c[ am venit- =i c`nd am ridicat capul pe geam, l-am v[zut pe Pater Vardian la lumina unei lum`n[ri, o ciop`r\ea pe Agneta =i-i punea buc[\ic[ cu buc[\ic[ carnea ]ntr-o lad[, apoi din lada aceea s-a ]n[l\at printr-un nor de fum Agneta, mireas[, cu o diadem[ de argint, b[tut[ cu safire =i cu smaralde, cu o rochie lung[ =i alb[, =i-apoi am venit =i eu l`ng[ ea; eram ]mbr[cat cu un costum negru, c[ma=[ cu guler tare =i frac alb =i s-a ]ncins o nunt[ frumoas[ la care venise tot satul =i eu aruncam peng[ii =i filerii =i ]n st`nga =i ]n dreapta =i calicii se ]nghesuiau s[-i ia. +i prin acel vis iar mi-am adus aminte de acei bani, m-am pip[it =i erau la locul lor.

<No, b[die, ]i d[dea ]nainte \[ranul [la, s[ mai fum[m o \`gare c[ n-am mai fumat de dou[ zile…> +i se ]nv`rtea c`nd pe o parte c`nd pe alta =i se sc[rpina de p[duchi, l-am v[zut c`nd mergeam spre Cluj cum ]i umblau p[duchii pe g`t =i pe urechi =i el nu mai putea de ru=ine… +i aud un fluierat lung de locomotiv[ prin aerul acela al dimine\ii, rarefiat, un fluierat prelung, lungind pe <u> c`teva zeci de secunde =i multiplic`ndu-i ecoul =i speriindu-mi visul acela frumos…De fapt nu =tiu dac[ mai continuam s[ visez sau m[ g`ndeam la acel vis, adev[rul c[ ]mi pl[cea s[ m[ g`ndesc, ]nchideam ochii =i ]ntradev[r o vedeam pe Agneta mireas[, a=a cum doream eu =i m[ vedeam =i pe mine ginere =i un ]ntreg alai de nunt[ =i l[utarii c`nt`nd cearda=uri =i c`ntece vesele.

161

+i acel fluierat prelung de locomotiv[ m-a rupt din continuarea visului =i m-am trezit ]ntr-un vacarm de nedescris; \[ranii prin ]ntunericul acela ]=i c[utau bagajele, fugeau =i se ]nghesuiau care mai de care s[ ias[ s[ se urce ]n tren =i atunci am v[zut eu c[ ]n gara aceea nu erau numai doi, trei oameni, cum crezusem eu, ci poate zeci sau chiar sute, culca\i pe jos =i pe bagaje sau chiar printre linii, a=tept`nd trenul.

Eu cu acel \[ran, badea Maftei, cum zisese el c[-l cheam[, ne-am urcat ]ntr-un bou-vagon =i am dormit pe ni=te paie; am ajuns ]n Cluj ]n zorii zilei, toat[ gara mirosea a gogo=i proaspete. <No, b[die, zice el, c[ bune-ar-fi, b[tu-le-ar focul, cu mirosul lor…> <Nu, bade Maftei, ]l rog eu, mergem la restaurantul g[rii s[ m`nc[m ceva mai bun c[ are tetea bani!>

Peronul era plin de ofi\eri nem\i =i unguri care ie=eau din acel restaurant luxos al g[rii, vorbeau, gesticulau, coment`nd probabil mersul r[zboiului sau afaceri de-ale lor. <Ce e cu voi , m[, p[duchio=ilor, ne ia un chelner la rost, vre\i s[ v[ dau pe m`na honvezilor? A\i venit aici s[ ]mpu\i\i localul?>- ne mai ]ntreab[ el, lundu-ne de m`n[ =i d`ndu-ne ca pe ni=te obiele afar[.

Am plecat ]n ora= cu acest gust amar, pe badea Maftei l-am l[sat pe peron. Trebuia s[ m[ duc ]n ora= s[-mi cump[r haine pentru a ie=i din aceast[ mizerie material[. Un om cu haine bune pe el are trecere peste tot, cu ale mele nici la cocina porcilor nu m[ b[gau oamenii. La col\ul str[zii am v[zut un chio=c cu c`rna\i, i-am f[cut semn lui badea Maftei s[ vin[ s[-i dau s[ m[n`nce, am luat =i o franzel[ pe care am ]mp[r\it-o ]n dou[ =i ne-am retras ]n sala de a=teptare s[ m`nc[m ]n lini=te. +i poate atunci mi-a v[zut

162

t`mpitul-[la care a m`ncat ca un prost, leg[turile cu bani, poate atunci =i-a pus el ]n g`nd s[ m[ lase lefter =i poate =i-a f[cut =i planul cum s[ fac[…M[ al[turasem de el tocmai pentru faptul c[ pe \[rani ]i socoteam mai cinsti\i, de fapt au fost =i au r[mas cei mai cinsti\i, [sta era o corcitur[ ]ntre \[ran =i or[=ean care tr[ia probabil numai din ciordeal[, un fel de mahalagiu care juca perfect rolul unui \[ran naiv.

Din Cluj am plecat pe la pr`nzul cel mare tot cu un marfar care urduc[ia =i zdronc[nea ca o magazie de fiare vechi, m-a prins oboseala de-abinelea =i iar am adormit, c`t oi fi dormit, nu =tiu, c`nd m-am trezit se \eseau mrejele nop\ii ca o cea\[, acum =tiam unde sunt, ]ncepusem s[ recunosc locurile, ni=te goruni mari care p[zeau c`mpia aia alb[ =i casele din apropiere =i dealurile molcome care se ]ntrez[reau prin ]ntuneric…Numai badea Maftei nu mai era, disp[ruse ca m[garul ]n cea\[. Banii-zic- =i m[ pip[i la s`n, dar leg[turile cu bani disp[ruser[, de geaba le mai c[utam…Am ]nceput s[ pl`ng, conductorul m-a consolat =i el =i mi-a zis : <Prin aceste trenuri mi=un[ ho\ii =i borfa=ii, trebuia s[ te fere=ti =i tu!> Un timp am r[mas buimac, nu =tiam cum s[ mai ies din aceast[ stare, mi se r[sturnaser[ toate visurile, r[m[sesem doar cu hainele de pe mine pe care le luasem din Cluj, cu ce mai cump[ram eu cas[, cu ce o mai aduceam pe Agneta aici, cu ce mai tr[iam =i noi p`n[ ce ne f[ceam un rost…Acum, f[r[ bani, eram un nenorocit, ]ncepusem s[ am st[ri demen\iale ]mi venea s[ m[ arunc din tren sau s[ m[ dau cu capul de pere\ii vagonului p`n[ mi se face chis[li\[.

M[ g`ndeam c[ poate este vreun blestem, sp[rsesem doar o biseric[ =i Dumnezeu poate

163

m[ pedepsise. Am ajuns ]n Gheorghieni tot s[rac, m-am furi=at de la gar[ prin ni=te coclauri s[ nu m[ vad[ nimeni, am luat-o ]ncet =i ab[tut pe c`mp cu speran\ele spulberate, m[ hot[r`sem s[ nu m[ mai duc acas[, ce va zice tata c`nd m[ va vedea c[ am fugit din m`n[stire…Am ocolit satul =i am intrat prin gr[din[ la o m[tu=[ mai bun[ din partea mamei =i i-am povestit tot…<Las[, maic[, zice m[tu=a Cichi, s[ nu duci nici-o grij[ c[ taic[-to e plecat la p[dure, am s[ merg eu cu tine la maic[-ta s-o ]nduplec!>

Mama m-a ]nt`mpinat ]nsp[im`ntat[, dup[ ce i-am povesatit prin ce trecusem, a ]nceput s[ m[ certe: <O s[ te m[n`nce pu=c[ria, Mihaly, cu ce pl[tim noi stric[ciunile sfintei m[n[stiri? Ce-o s[ zic[ taic[-t[u?> <Las[, mam[, c[utam eu s-o lini=tesc, n-o s[ p[\i\i nimic, eu am s[ plec undeva s[ mi se piard[ urma…”

Deabia acum c`nd m-am ]nt`lnit cu c[lug[ri\a de la M`n[stire mi-am dat eu seama de ce nu mai m-au c[utat jandarmii =i de ce lucrurile s-au ]ncurcat de a=a natur[, ]nc`t ai mei n-au mai primit scrisoare de la Pater Vardian ca s[-i pun[ ]n cuno=tin\[ de cauz[.

<Bine, dar dup[ plecarea mea ce s-a ]nt`mplat acolo?>- am ]ntrbat-o eu pe Agneta acum ]n acea excursie de la Polovraci, impresionat de ]nt`lnirea nea=teptat[. <Eu =tiam c[ tu ai plecat, a=a dup[ cum ]mi scrisesei, pl`ngea =i-mi povestea printre lacrimi Agneta, nu-\i duceam nicio grij[ =i a=teptam de la tine un r[spuns; nici nu =tii, Mihaly, de c`te ori m-am uitat pe geam s[ te v[d =i de c`te ori n-am a=teptat un semn de la tine sau o depe=[, ceva, mai ales c[ timpul trecea =i eu luam propor\ii cu copilul =i-mi era fric[ de Mater Dolorosa =i de Pater Vardian care

164

m[ suspectau s[ m[ afuriseasc[, m[ aruncau pur =i simplu pe drumuri…M-ai ]ntrebat de Peter Bacsi. Pe Peter Bacsi l-au g[sit dimunea\a, dup[ ce plecasei tu, ]n u=a bisericii mort. A venit ]nt`i Pater Vardian cu p[rul ]n neor`nduial[, ]ngrozit, la ]nceput a crezut c[ e vorba de o crim[, dar doctorii la autopsie au stabilit c[ i-a stat inima. Nici nu =tii ce bine mi-a p[rut c[ n-a fost crim[. c[ altfel \i-o puneau \ie ]n c`rc[. Mi-am dat seama c[ tu nu -l puteai omor] pe bietul Peter Bacsi, un om s[rman =i neajutorat ca el. S-a f[cut o slujb[ a=a de frumoas[ la moartea lui cu corul, cu orgistul =i eu tot timpul am pl`ns =i m[ g`ndeam la tine, la fuga ta, la dezastrul pe care-l l[sasei ]n M`n[stire cu sf`ntul Anton d[r`mat =i cu geamurile clopotni\ei sparte…>

4

m stat cu Marica o s[pt[m`n[ ]ncheiat[ suspenda\i din via\a diurn[,

un fel de lun[ de miere comprimat[ ]ntr-o s[pt[m`n[, ]ntr-o natur[ s[lbatic[; niciodat[ n-am v[zut-o pe Marika at`t de vesel[, se scula diminea\a cu o poft[ nebun[ de r`s, respira aerul acela tare cu n[rile deschise frenetic =i s[rea ca o s[lb[ticiune a mun\ilor peste st`nci =i peste izvoare. }i priveam corpul plin de s[n[tate de o armonie aproape perfect[, corpul acela gra\ios at`t de supus ]n clipele intime, at`t de posedat =i de viciat ]n nelegiuirea lui, malefic, chiar, ca al contesei Veru=hka, care =i-a aruncat la gunoi rangul de mare prin\es[, poz`nd ca manechin =i apoi devenind celebra artist[ macro-p[iajen,

A

165

disputat[ de cei nu mai pu\in celebri regizori. }=i desf[cuse p[rul lung =i =i-l aruncase peste umeri ]ntr-o neor`nduial[ care-o f[cea s[ aib[ o ]nf[\i=are de femeie fatal[, fruntea lat[ c[dea brusc peste ni=te ochi mari, umezi, de culoarea migdalei coapte, ]ncadra\i de ni=te spr`ncene dese, arcuite ca ni=te ogive de biserici baroce, obrajii un pic tra=i, ro=ii ca merele de Muscel, se l[sau u=or, domol, ca dou[ dealuri pierdute sub b[rbie; buzele =i ele, mari, c[rnoase, de o culoare ro=u-vine\ie, voluptoase, tr[dau un fel de patimi =i blesteme ascunse, se ]nchideau ]n ni=te unghiuri de z`mbete fascinante. Peste corp purta o bluz[ la un nasture, d`ndu-i la iveal[ carnea tare a p`ntecului care se pierdea ]n centura ombilical[, g`tul alb ca marmora era ]ncadrat de incendiul p[rului care-i lumina fa\a =i-i sporea farmecul leonin. }n jos purta blugi st`m\i care-i scoteau ]n relief picioarele de c[prioar[ =i un fund cu fesierele propor\ionate ca al femeilor peste care trecuse misterul na=terilor.

De altfel tot timpul ]mi vorbise despre dorin\a ei ne]mplinit[ de-a ajunge artist[ de cinema; cuno=tea to\i arti=tii mari ai lumii. <Ce, zicea ea, Alain Delon n-a fost v`nz[tor de mezeluri, sau Frank Sinatra n-a fost =i el v`nz[tor de ziare, sau Barbaro Steissand, paznic[ ]n lavabourile unui hatel? +i-au ajuns celebri! Ai auzit de Rex Harrison?, n-ai auzit! [sta avea o vil[ la Portofino sp`nzurat[ pe o st`nc[, mergea acolo ]nt`i cu Rollsul, apoi lua un jeep =i la sf`r=it urca pe un m[gar… T`mpi\i, idei maniace! Tu ai v[zut <Unora le place jazzul> sau <Niagara> sau <Prin\ul =i dansatoarea> poftim?> Nu, nu le v[zusem, ]mi pl[cuser[ =i mie odat[ s[lile de cinematograf, nu plecam eu adeseori cu Agneta la film, sau

166

dup[ aceea cu Iulia, de la un timp m[ potolisem, eram mai toat[ ziua ocupat cu serviciul, c`nd s[ mai pleci, lucram toat[ ziua cu macaraua =i noaptea m[ ]ntorceam acas[ fr`nt de oboseal[. <}n filmele astea joac[ o artist[ celebr[, una Merilyn, a tr[it fericit[, admirat[ de toat[ lumea =i a murit ca o proast[ otr[vit[ cu luminal, sau alta, Theo Bara, care a fost o inven\ie a regizorului, nu mergea ceva la ea, n-avea =ic =i [sta i-a schimbat numele =i i-a falsificat biografia. A fost n[scut[ din tat[ spahi =i mam[, prin\es[ egiptean[, la umbra piramidelor, hr[nit[ cu venin de =arpe, a dezl[n\uit lupte fraticide =i…a devenit celebr[!> <Cred, Marika, c[ orice celebritate are la baz[ o munc[ enorm[!> <Aiurea! Munca enorm[ vine pe urm[; norocul! Asta este!> Era convins[ c[ ea n-a avut noroc, mersese p`n[ la u=a Institutului de teatru =i se trezise c[ n-are fotografiile gata s[ le pun[ la fi=a de ]nscriere; s-a dus cu frati-s[u ]n ora= s[ se pozeze =i, c`nd a revenit, se ]nchisese secretariatul =i se terminaser[ ]nscrierile. Apoi a ]nceput frati-s[u s[-i dea sfaturi s[ stea cu picioarele pe p[m`nt, s[ nu mai viseze cai verzi pe pere\i =i artiste, ci s[ se apuce de munc[ acolo ]n fabric[, =i a=a a ajuns ea \es[toare, rat`ndu-=i visele ei, care n-o p[r[siser[ nici acum =i, cred , dup[ cum vorbe=te, c[ n-o vor p[r[si toat[ via\a.

<+tiu, Mihaly, c[ eu am ]n mine ceva luciferic care m[ roade =i m[ macin[, poate e ceva bun, poate e ceva r[u, dar este al meu; colegele la fabric[ ]mi spun Torr Nada, uite, a venit Torr Nada, le aud =i eu le-am acceptat porecla, de fapt totul a ]nceput de la o =edin\[ de U.T.M., se str`nseser[ to\i ]n sal[ =i trebuia s[ se ]nceap[ =edin\a, secretarul de partid pe fabric[ d[ cuv`ntul unui inginer s[ prezinte

167

referatul, nu mai re\in ce aveam la ordinea de zi; mie, sincer[ s[ fiu, nu-mi pl[cuse deloc ce scrisese el acolo ]n referat, era vorba despre activitatea clubului, despre munca cultural[, to\i b[teau apa ]n piu[ c[ s-a f[cut ceva, c[ ar mai trebui s[ se mai fac[, dar nu spusese nimic concret care s[ ]nc[lzeasc[ inimile tineretului. Eu atunci iau cuv`ntul, m[ inervaser[ la culme… Tovar[=i, le zic eu, noi ne-am adunat aici a=a de florile m[rului s[ discut[m ce n-am f[cut, nu vede\i dumneavoastr[, oameni buni, cum ne m`nc[m timpul prin =edin\e, o s[ facem, o s[ dregem =i c`nd colo, nimic! Tovar[=a Marika, zice secretarul de partid, adres`ndu-se s[lii, s-a dezl[n\uit ca o tornad[, desp[r\ise cuv`ntul ]n silabe: torr-na-d[, ]l accentuase ]ntr-un fel anume ]nc`t a doua zi colegele mele m[ botezaser[, tovar[=a Nada Torr, apoi inversaser[ Torr Nada =i a=a mi-a r[mas aceast[ porecl[.> <Interesant, r[m`n eu entuziasmat, \i-am mai aflat un nume, \i-am =i v[zut numele pe afi=ul de la club: Marika Torr Nada, sun[ extraordinar de frumos!>

Dup[ acea =edin\[, pe Marika o numiser[ un fel de responsabil[ cu teatrul, ]i vedeam numele afi=at la Casa de cultur[ =i la club, a luat =i vreo dou[ concursuri jude\ene…Directorul teatrului vine la ea =i-i propune s[ intre la teatru figurant[. <Aiurea, sare ea, eu, figurant[? Trei zile n-am m`ncat de necaz, tocmai m[ desp[r\isem de el =i aveam nervii ]n grind[!>

St[tuse jos ]n fa\a cortului ]n acea \inut[, ai fi zis c[ este o hipi- de-alea care zac pe bulevardele capitalelor apusene, cro=eta sau ]=i cosea un nasture la o jachet[ =i, din c`nd ]n c`nd, printre acele amintiri pe care le dep[na, m[ strig[: <M[i, Mihaly, ie prive=te!- =i-mi arat[ o priveli=te- uite-

168

te =i tu c`t de frumoas[ este natura asta a noastr[, vezi tu muntele [la seme\ =i valea aia care cade a=a ca o gr[din[ s[lbatic[ peste albastrul de stic[ al z[rii, ei, se mai poate imita a=a ceva, spune tu, n-ar trebui creat un cult al oamenilor pentru natur[; oamenii primitivi sunt convins[ c[-l au, dar noi, care st[m trei sferturi din via\[ ]ntre patru pere\i l-am pierdut demult…>

}n via\a noastr[, a b[rba\ilor, o femeie cucerit[, iubit[, ]nseamn[ o mare s[rb[toare; a=a era acum Marika pentru mine. Eram con=tient c[ fericirea vine =i trece =i c[ nu va fi a=a mereu, dar ]n via\[ trebuie s[ ai =i asemenea clipe care, atunci c`nd vei ]nchide ochii pe veci, s[-\i r[m`n[ ]ntip[rite pe retin[, trec`nd cu ele fericit dincolo ]n lumea umbrelor .

A treia zi am trecut ]n Moldova la m`n[stiri, prima noapte am dormit pe dealurile dulci ale Brehule=tilor la o st`n[, plecasem prin sat s[ c[ut[m br`nz[ =i ne-a ]nt`mpinat un dul[u flocos cu un l[trat sinistru. Ne-a s[rit ]n ajutor o feti=can[: <Mar=i, javr[, da =e-i cu dumneavoastr[ pe-ai=i? Ta=i Ursu, tu nu vezi c[-s oameni buni?> <Vrem s[ mergem la o st`n[ s[ cump[r[m ni=te br`nz[!>- o l[murii eu. <Da, ]ncepu ea, o lua\] pi=i, =i ne ar[t[ o potecu\[ ca un fir de a\[ care ocolea dealul, d-a=ilea mere\i pi coama dealului =i cobor`\] ]ntr-o dumbr[vioar]!> <E departe?>- ]ntreb[ Marika, urm`nd cu privirea firicelul acela b[t[torit printre iarb[ care, aproape, se pierdea p`n[ ]n v`rf. <Nu-i =ine-=tie-=e!> termin[ fata vorba, privindu-ne nedumirit[. <N-ai vrea s[ ne conduci tu?>- o rugai eu. <Da, cu pl[=ere, da’ sta\’ oleac[ s[ leg ale dobitoa=e!> <Hai c[ te a=tept[m- se rug[ Marika de ea- noi nu ne descurc[m singuri!>

169

Se l[sase =i seara, a cobor`t ]nt`i o r[coare peste toat[ valea, undeva departe c`nta un corn, mija luna printre ni=te ar\ari, lu`ndu-se la tr`nt[ cu soarele care se pitise de dup[ dealuri, Marika, moart[ de oboseal[ st[tuse jos, se oblojise pe la picioare, mersese mult pe jos =i acum se ]ntinsese pe iarb[, pl`ng`ndu-se c[ nu mai poate. Seara s-a l[sat repede ca o p`nz[ u=oar[, ]nv[luind contururile obiectelor, f[c`ndu-le imperceptibile, amestec`ndu-le dup[ imagina\ia noastr[. Ne d[deam seama c[ suntem pe meleagurile poetului, Marika repeta mereu refrenul acelui corn: <Mai suna-vei, dulce corn, pentru mine vreodat[?> Luna, ca o jum[tate de secer[ de aur, se leg[na pe cer, singuratic[ =i trist[; de departe se-auzea, r[gu=it, zbieret de mioare.

<S[ ni-ierta\], boieri dumneavoastr], c]…- ap[ru prin acel semi\ntuneric amfitrioana noastr[ cu doi \`nci dup[ ea-, hai, m]]], Mitre, m]]], =i tu M[rie-h[i, c[ nu sta\] acas’, b[tu-v-ar Dumnezeu s[ v[ bat[ de bicisnici!> <Ai =i copii?>- o ]ntreb[ Marika. <P-i=tea doi =i unu la st`ni!> <Cum te cheam[ pe tine?> <Pe mini Maria-mare =i pi asta Maria mic[!> <Cum o duce\i voi pe aici, Mario?>- o descusui eu, voiam s[ stau de vorb[ mai mult cu ea s-o ]ntreb cum e traiul pe la ei, mai ales c[ pe Maria n-o atinsese noua civiliza\ie. <Cum s-o du=im, ghini, cu oilii c`=tig[m, cheli\ilii le dubim =i fa=em nego\ cu ele, ]ncolo sanatati!> <So\ul t[u unde lucreaz[?> <La paduri, unde s[ lucre, e \apinar!>- o lu[ ea pe firul potecu\ei, urc`nd ]n fa\[ prin acel ]ntuneric.

De pe deal ]mprejurimile p[reau ni=te gorganuri de ]ntuneric, la st`ni focuri uria=e ardeau ca ni=te puncte unice ]n univers. Pe

170

l`ng[ st`na cu pricina curgea un firi=or de ap[, Marika =i cu mine ne-am dezbr[cat =i ne-am dus s[ ne sp[l[m, am m`ncat pe s[turate br`nz[ cu m[m[ligu\[ =i am b[ut lapte, dup[ care ne-am culcat ]ntr-o =ur[ cu f`n proasp[t. De-acolo se vedea cerul ]n m[re\ia lui brodat cu mii de lumini\e peste care trona singuratica lun[…

Ce fericire poate s[ fie mai mare dec`t aceea de a fi cu Marika ]ntr-un astfel de univers!

Noaptea aceea nu =tim pe unde a trecut, diminea\a am plecat la tren, trecuser[ a=a de repede cele =ase zile, parc[ fuseser[ un vis; Marika se ]ntristase =i-mi tansmisese =i mie acea stare. Apropierea de acel ora= unde ne l[sasem existen\a noastr[ diurn[, ne crea o stare de nelini=te, un fel de prevestire funest[ a ceea ce avea s[ vin[…

5

-am stat acas[ dec`t o noapte, o noapte amar[, chinuitor de amar[, timp ]n care

s[rmana mea mam[ mi-a f[cut m`ncare, m-a sp[lat, m-a primenit =i am plecat. <S[ te aib[ Dumnezeu ]n grija lui cea bun[, Mihaly!>- mi-a urat mama cu lacrimi ]n ochi la poart[.

N

Tot timpul a trebuit s[ merg numai pe c`mp, s[ ocolesc oamenii, satele =i jandarmii. Zorii zilei m-au prins departe, ]ntr-un sat rom`nesc; aici crezusem eu c[ pericolul a trecut. Mergeam ]ncet, ab[tut =i preocupat de viitorul meu incert, ce-a= putea s[ fac?- m[ ]ntrebam- unde a= putea s[-mi c`=tig =i eu o p`ine =i s[-mi g[sesc un ad[post pentru a o aduce =i pe Agneta?

171

Dumnezeu are totu=i grij[ de noi, cum mergeam eu a=a, v[d un b[iat ca =i mine ie=ind de la o gospod[rie ]nt[rit[; ridicai capul spre poart[, o poart[ veche pe care scria cu litere galbene: <T`mpl[rie la Covaci> <A= vrea s[ te ]ntreb ceva, e=ti t`n[r ca =i mine =i ai putea s[-mi fii de folos.> <Ce dore=te domnul?>- m[ ]ntreab[ acel t`n[r. <Caut de lucru, nu =tii pe cineva pe aici care-ar avea nevoie de mine?> <Stai, zice el , s[ ]ntreb pe cona=u, s[ vedem dac[ mai prime=te ucenici la atelier!> }mi pl[cuse b[iatul, era a=a de cumsecade, sim\eam c[ am s[ m[ ]n\eleg foarte bine cu el. Al[turi de atelier era grajdul cailor, am r[mas c`tva timp singur. B[iatul vine cu cona=ul Covaci =i m[ recomand[: <{sta e b[iatul despre care v-am vorbit!> }n via\a mea nu mai v[zusem o matahal[ de om mai mare ca el, mai t`rziu aveam s[ aflu nici mai mult nici mai pu\in c[ at`rn[ una sut[ trei zeci de chilograme; se mi=ca ]ncet, tr[gea picioarele dup[ el ca pe ni=te butuci de lemn =i avea capul ca o cutie p[trat[ de robot , ]l v[zui c[ m[ apuc[ de barb[, m[ c`nt[ri din ochi =i m[ ]ntreb[: <Tu e=ti, m[, [la care vreai s[ intri ucenic?> Se uita la mine ca la un animal ]n t`rg pe care vreai s[-l cumperi, mi-a ]ntors capul ]ntr-o parte, m-a c[utat ]n gur[ =i a zis, printre din\i: <Cam miro=i a domni=or! Ce =tii tu s[ faci?> <De toate, domnule Covaci!> <Fie, zice el, s[ vii cu p[rin\ii s[ ne ]n\elegem.> <Dar eu n-am p[rin\i!>- min\ii eu. <Nu-i nimic, r[m`i aici, ia lopata =i f[ curat la cai!>

}n urma lui a venit coni\a, cum ]i spuneau to\i, era o femeie m[run\ic[ =i slab[, un fel de anti-cona=ul c[reia-i turuia gura =i noaptea-n somn: <C]…c]..cum te cheam[,breee, =i de ce st..ai de geaba? P]p]pune m`na colea s[ stoarcem]] ale

172

rufe =i apoi s[ tai l]lemne c[ aici la n]noi e de lucrru =i noaptea! Cine d]dracu m]-a pus s[ iau bor\osu-[sta…nu era mai b]bine s[ iau pe d]domnu Mantu s][ m[ fac][ cocoan[?>

Acum am ]nceput eu s[ regret plecarea din M`n[stire, unde, de bine, de r[u, aveam un trai decent =i o vedeam zilnic pe Agneta =i pe p[rintele Visarion care-mi umplea buzunarele cu peng[i. Aici st[p`nii uitau cu zilele s[-mi dea s[ m[n`nc, dormiam ca vitele pe jos prin atelier sau ]n grajdul cailor pe paie =i citeam romane din colec\ia celor cin=pe lei, ]mprumutate de la coni\a. Aici m-am ]nv[\at s[ fur m`ncare =i aici m-am ]nr[it ca o fiar[. Numai noaptea mai aveam un pic de r[gaz =i atunci m[ munceau ni=te g`nduri idioate ]nc`t, c`teodat[, ]mi venea s[ m[ ridic =i s[ blestem tare pe toat[ lumea, =i pe Dumnezeu, =i pe mama care m[ h[r[zise pe p[m`nt; pe Agneta nu puteam nici s-o uit, nici s-o mai v[d =i, dep[rtarea =i trecerea timpului, mi-o aduceau tot mai des ]n inima mea =i m[ chinuia amarnic.

La t`mplarul Covaci am stat ca vreo dou[ s[pt[m`ni, timp ]n care n-am intrat prin atelier dec`t s[ dorm noaptea, toat[ ziua m[ muncea ca pe ho\ii de cai, ]ncepeam ]nt`i cu grajdurile, cu m[turatul cur\ii, cu f`nul, cu aranjarea sortimentelor de sc`ndur[… <De ce stai, m[, =i te ui\i la mine?>, m[ apostrofa ur`ta aia a lui Covaci. }mi venea s[ sar la ea =i s-o ating cu furca peste \urloaiele picioarelor, dar m-am ab\inut =i i-am r[spuns amenin\[tor: <Mi-e foame, cucoan[, de dou[ s[pt[m`ni m-ai ]ntrebat ce m[n`nc?> <Ooobraznicule, o s[ te spun lui Covaci!> C`teodat[ acelea=i cuvinte le nimerea f[r[ s[ le mai s`s`ie, de cele mai multe ori ]ns[ le lungea =i le c`nta ca o g`sc[ care =i-a prins limba

173

]n propriul cioc. <Du-te =i spune-i!>- i-am r[spuns eu, hot[r`t s-o ]nfrunt, arunc`ndu-i furca ]n fa\[ =i lu]nd-o hot[r`t spre poarta de la drum. Atunci am realizat eu, privind c`mpia, c[ mirosea a prim[var[, ie=ise un soare acru pe cer, muiat parc[ ]n le=ie =i se topiser[ =i n[me\ii de z[pad[ de pe deal =i d[duse mugurul salc`mului =i-al cire=ului =i ni=te oameni, vecini de-ai lui Covaci, care auziser[ de cearta mea, ridicaser[ capetele pe dup[ garduri =i se uitau la mine curio=i cum de ]ndr[znisem eu s[-l ]nfrunt pe cona=u…

Numai un prost c[ruia tot satul ]i zicea Miclo= Mutu, de=i nu era mut, ]ng`na ]n urma mea versete din Biblie, trecute prin imagina\ia lui: <C[ zice la verset c[ Sulamita s-a sculat din gr[dina st[p`nului =i a fost necinstit[ de t`lhari> <Aiurea, Mutule, i-am r[spuns eu, habar n-ai de Biblie, eu care am citit Biblia din scoar\[-n scoar\[, =tiam c[ Sulamita nu fusese necinstit[, [sta, Mutu-[sta, o confunda cu o vecin[ a lui Covaci care f[cuse copil de fat[ mare =i-l aruncase ]n paie =i-i scosese ochii, =i-i smulsese limba s[ nu mai pl`ng[, dup[ care-l str`nsese de g`t. Acum se hlizea =i Cov[cioaica ca proasta de dup[ gard la el =i r`dea de bazaconiile pe care le spunea [la, f[c`ndu-mi mie pe necaz.

Pe drum, c[ci plecasem aiurea, m-am ]nt`lnit cu o ]nmorm`ntare, c`ntau ni=te al[muri a duc[, du-l, du-l du-l…- imita o goarn[ acel glas sinistru care-l ]nso\e=te pe mort p`n[ la groap[, ]n urma dricului veneau un ciopor de babe, ]ndoliate, ]n fruntea c[rora trona imperturbabilul preot cu glasul lui l[b[r\at: <…Doamneee miluie=te =i pomene=teeee…> Apoi ]ncepeau acele babe, fiecare ]n felul ei: <Aoleeeooo. cutare, cutare, nu-i re\ineam numele =i nici nu m[ interesa, putea s[-l

174

cheme oricum- c[ te duse=i =i tu, cutareee, pe noi de ce nu ne iai, cut[ri\[[[, de ce ne mai la=i s[ ne chinui pe p[m`nt =i nu ne iai =i pe noiii!>- b[nuii c[ este un om b[tr`n pentru c[-l pl`ngeau numai ni=te babe. +i t`mpitul [la de Mut ]ng`na mereu c[tre convoiul mortuar: <S[ nu v[ ]ntoarce\i fa\a de la Domnul, c[ Domnul are grij[ de fiecare…> Aici poate c[ avea dreptate, =i eu crezusem acela=i lucru c`nd venisem la Covaci, numai c[ acum m[ p[r[sise, poate se r[zbuna c[-i sf[r`masem idolii, nu d[r`masem eu statuia plin[ de m[re\ie a sf`ntului Anton?, nu furasem eu banii de mir?, nu c[lcasem eu canoanele Domnului, f[c`nd un copil cu Agneta acolo ]n l[ca=ul lui?

Doamne, iart[-m[!- m-am ]nchinat eu =i am luat-o pe o =osea dreapt[ =i lung[, nu voiam s[ \in nici socoteala timpului =i-a locului, doar acele ]ntreb[ri m[ chinuiau…Concluzia era c[ eu nu mai aveam niciun Dumnezeu pe p[m`ntul-[sta =i r[t[ceam ca Iuda prin de=ert.

Pe acea =osea, din partea opus[, venea o tr[sur[ cu doi cai roibi, m`nat[ de un domn; c`nd m-a v[zut, a oprit =i m-a ]ntrebat: < E=ti de prin p[r\ile locului, m[i copile?> Nu era nici ungur, nici rom`n, avea un accent stricat moldovenesc, mai t`rziu am aflat eu c[ era armean =i c[ avea cea mai mare bog[\ie de prin partea locului. <Da, domnule!>- ]i r[spunsei eu binevoitor deoarece ]n ochii lui v[zusem o sc`nteie de bun[voin\[. <Nu cuno=ti un b[iat bun s[-l fac negustor?> <Chiar eu ]n persoan[ a= putea, domnule, s[ fac a=a ceva!>- am avut eu curajul s[-i r[spund =i c`nd am zis <eu>, a scos capul prin cupeu o doamn[ elegant[ =i a pus ochii pe mine, sem[na un pic cu Mater Dolorosa, ceva mai sl[bu\[ =i mai blajin[. I-a =optit ceva b[rbatului pe alt[ limb[ =i el

175

a dat din cap =i mi-a zis: <Suie-te sus!> =i a dat bice cailor care au zburat ca ni=te ar[t[ri fantastice peste culorile mizerabile ale acelei prim[veri. }n sf`r=it, m[ g`ndii eu, nu m[ p[r[sise de tot Dumnezeu, d[duse peste mine un pui de noroc…

+i a=a a fost, domnul cu doamna din tr[sur[ erau familia Laz[r Dele=, angrosist, cam a=a am v[zut prima dat[ scris mare ro=u pe firma lui : <Angrosist> <+i unde mergeai tu acum, puiule?>- m[ ]ntreab[ doamna Dele=, descle=t`ndu-=i bra\ul din m`na b[rbatului =i apropiindu-se de mine ca s[ m[ aud[. Mirosea a parfum de trandafiri, o nuan\[ de miros pe care n-o mai ]nt`lnisem…

Primul g`nd asupra acelei ]ntreb[ri a fost s[-i mint ceva verosimil, s[-mi iventez o mic[ autobiografie care s[-l impresioneze: <Spre cas[, doamn[!> <}n ce localitate?> I-am ]ng`nat o localitate vecin[, dup[ care i-am povestit necazul meu, cum venisem s[ m[ fac t`mplar la Covaci, cum muncisem dou[ s[pt[m`ni degeaba, cum m[ zv`rlise pe poart[ afar[, f[r[ s[-mi pl[teasc[ un sfan\!…

6

up[ voiajul meu cu Marika, mi-am reluat activitatea la trust, am plecat de diminea\[ cu

autobuzul; oamenii, ora=ul, pomii, cl[dirile, toate mi se p[reau ostile; dup[ acea fericire scurt[ cu Marika ]ntre via\[ =i vis, activitatea asta zilnic[, nevoia de-a m`nca, de-a umbla s[-mi rezolv problema divor\ului =i toate problemele diurne, mi s-au p[rut lipsite de sens.

D

176

La trust macaraua mea fusese dat[ ]n primire altui muncitor =i pe mine m[ l[saser[ ajutor de macaragiu pe-o rabl[. De fapt cl[mp[nise unul pe la director c[ am plecat cu o femeie de capul meu prin \ar[ =i nici decum c[ am fost bolnav =i asta tocmai acum c`nd ardea c[ma=a pe noi cu ]ndeplinirea planului. Se zvonise c[ Pre=edintele \[rii face o vizit[ ]n acest ora= =i acest zvon scosese to\i =oarecii din g[uri =i din toate birourile =i se puseser[ pe treab[, adunaser[ toate materialele, le stivuiser[, d[r`maser[ baraca aceea ]n care st[team odat[ cu domnul inginer Ionescu =i ]n locul ei se ]ncepuser[ s[p[turi pentru o nou[ funda\ie, mu=cau ni=te buldozere din reav[nul p[m`nt cu o poft[ de fiar[, ca ni=te b[z[uni ]nt[r`ta\i pe un mu=uroi de furnici.

< Ai picat prost, me=tere, m[ ia la zor noul macaragiu, c[ruia ]mi sc[pa numele, de=i mai lucrasem ]mpreun[, pare-mi-se c[-l chema Belizarie sau Polizarie, dracu s[-l ia, aici la noi s-a f[cut ordine, a venit alt Dumnezeu =i [sta vrea s[ fac[ cur[\enie =i ]n Rai =i ]n Iad, a zis c[ ne purific[ =i sufletele noastre alea p[c[toase de rugina lenei =i-a chiulului, striga la noi ]ntr-o =edin\[ ca un buliba=[; e t`n[r, s[racu, nu =tie ce e munca de =antier, a terminat acum =coala de partid =i se crede Vod[-}mp[rat!> <+i lumina asta, =i purificarea asta vrea s-o ]nceap[ ]nt`i cu mine?- ]l ]ntrebai eu pe Belizarie [sta care se da hu\a pe scara macaralei ]ntr-o pozi\ie care m[ inerva,- de ce nu o porne=ti dac[ te lauzi c[ este at`ta ordine aici, de ce dracu stai sp`nzurat acolo ca o pup[z[ =i te ui\i la mine?>

<P[i asta e, c[ nu prea merge, a=teapt[-l =i tu pe Mihaly, mi-a zis maistrul, s[ \i-o pun[ la

177

punct!> <M[ Belizarie, sau cum dracu \i-o fi zic`nd, nu mai putui eu s[ mai rabd, presupunem c[ ]n locul macaralei [=tia era o femeie frumoas[, m[ a=teptai tot pe mine s[ \i-o pun la punct?> <Haaa, ha, ha, r`se el ca prostul, la at`ta lucru ne pricepeam =i noi!> <Atunci, dragul meu, dac[ te pricepi la femei, trebuie s[ te pricepi =i la macara! Trebuie reglat[, macaraua n-are nimic, nu sunt ei nem\ii [=tia pro=ti care au f[cut-o, d[-mi o cheie de trei=pe =i una de =ai=pe =i urc[-te sus, e o chestie simpl[ de reglare, trebuie s[-i sim\i balansul, o ]ntors[tur[ de piuli\[ ]n plus a dereglat-o =i te treze=ti cu ea anapoda, poftim, ]i str`nsei eu cele dou[ piuli\e, d[-i drumul acum!>

Belizarie sau Polizarie [sta s[ri repede treptele uria=ei sc[ri, ap[s[ o manivel[, d[du drumul motorului, care ]mpreun[ cu buldozerele f[ceau un zgomot infernal =i ridic[ g`tul uria=ei girafe care se plimba ]n voie pe deasupra blocurilor neterminate; c`\iva zidari chiulangii care st[teau jos acolo se scular[ =i d[dur[ a lehamite din m`ini: ia, uite, b[, …le muma-n…, zise unul din ei, au pornit-o, [=tia ne pun la treab[ azi…

Dup[ ce mi s-a terminat ziua de lucru, m-am dus la director s[ v[d cum e cu retrogradarea mea, [sta d[duse dracului birourile, le ]ntorsese pe dos, nu =tiu de ce to\i directorii [=tia, c`nd se schimb[, ]nt`i pe birouri c[=un[, le ia , le mut[, zidesc al\i pere\i, ]=i caut[ locul acela c[ldu\ unde scrie <director>, apoi trec la reorganiz[ri.

Intrai ]n acea camer[ unde scria proasp[t cu vopsea ro=ie <director> =i m[ ]nt`mpin[ un b[iat de vreo trei zeci =i ceva de ani, avea o fa\[ de domni=oar[, b[rbierit proasp[t, tuns ca un boxior, cu ni=te m`ini v`njoase =i ]mbr[cat elegant ca arti=tii de cinema. <Pe cine c[uta\i

178

dumneavoastr[?>- m[ ]ntreb[ el ridic`ndu-se de pe scaun =i z`mbindu-mi amical. <Pe tovar[=ul director!>- ]i r[spunsei eu scurt. <Eu sunt tovar[=ul director!- ]mi ]ntinse el m`na- Caraghiorghe m[ numesc!> <+i eu, Mihaly!> <}mi pare bine!, zise el, f[c`ndu-mi un semn cu m`na s[ iau un loc pe fotoliu- ce necazuri te-au adus la noi?> < E o treab[ simpl[, tovar[=e director, ]ncepui eu s[-i povestesc, de vreo c`tva timp am o serie de nepl[ceri ]n aceast[ intreprindere =i nu =tiu cine mi le face!> <Da, ascult[m, zise el curios, demonstr`ndu-mi c[ acolo la facultatea lor politic[ au ]nv[\at s[ pun[ mai presus de toate dragostea pentru om =i nevoile lui, mai concret, spune\i ce v[ doare?> <Am avut un concediu medical de o s[pt[m`n[- continuai eu- =i azi m-am prezentat la lucru…> <Foarte bine c[ v-a\i prezentat, zise directorul, sco\]ndu-=i batista din buzunar =i =terg`ndu-=i sudoarea de pe frunte, =i ce s-a ]nt`mplat?> <Nu e foarte bine…C[ m-am trezit retrogradat…Am g[sit pe macaraua mea pe unu Belizarie sau Polizarie…+i eu ajutorul lui…care lucrez pe ea de aproape cincispre zece ani…> <M[i, tovar[=e Mihaly, las[-m[ un pic s[ m[ dezmeticesc =i eu ]n unitatea asta c[ parc[ sunt legat la ochi, stai un pic s[ dau un telefon la sindicat s[ v[d care e chestia- =i ]l v[zui c[ puse m`na pe manivela telefonului =i o ]nv`rti de c`teva ori- alooo, centrala, cu sindicatul, tovar[=[, da, da, noul director- apoi c[tre mine- e vreunul tovar[=ul Vlad acolo la sindicat?> <Este tovar[=e director, este!>- repetai eu atent la convorbirea lor, din care nu ]n\elegeam mare lucru. <Alooo, tovar[=ul Vlad, la telefon noul director, Caraghiorghe, am un muncitor la mine ]n birou care reclam[ c[ a fost

179

retrogradat…cum te cheam[?, m[ ]ntreb[ el cu telefonul la ureche… <Kirali Mihaly!>- ]i r[spunsei eu repede pentru a nu pierde leg[tura cu tovar[=ul Vlad. <…Kirali Mihaly- relu[ el convorbirea, i-a\i aprobat certificatul medical? …]h]]..da…da…tovar[=ul secretar?…p[i pe ce temei?…bine, dar nu mai ]n\eleg nimic… a fost discutat ]n =edin\[? …s-a luat vreo hot[r`re?, cum, ]i lu[m unui om drepturile chiar a=a c[ vrem noi? Asta e culmea… V[ salut!- termin[ el furios =i tr`nti receptorul pe furc[, adres`ndu-mi-se apoi mie cu o voce calm[, aparent calm[, pentru c[ ]n el fierbeau dracii- tovar[=e Mihaly, ]mi pare r[u c[ acum nu pot face nimic, mai las[-m[ o s[pt[m`n[- dou[, s[-mi cunosc =i eu oamenii, tovar[=ul Vlad de la sindicat zice c[ a f[cut-o secretarul de partid ]n timp ce mi-a \inut locul, s[-l ]ntreb =i eu s[ v[d cum e chestia…> <+i cum r[m`ne cu mine, tovar[=e director?> <}mi notez eu =i te chem s[-\i dau r[spunsul!> Am t[cut =i am plecat, nu =tiam c[ via\a va lua o alt[ ]ntors[tur[ =i acel tovar[= Caraghiorghe, n-a avut pe cine s[ mai cheme s[-i spun[ c[ rezolvase, c[ nu mai r[spundea nimeni pe acel =antier la numele de Kirali Mihaly. M[ ]ntosei =i-i cerui s[-mi aprobe o cerere de concediu pentru o zi pe care-o l[sasem vechiului director. <V[ rog s[ c[uta\i dumneavoastr[ c[ am l[sat o cerere de concediu f[r[ plat[ pentru o zi, vreau s[ merg ]n audien\[ la comitetul or[=enesc sau la jude\eana de partid c[ am mai multe probleme…> <Da, cu pl[cere, eu am g[sit aici mai multe h`rtii nerezolvate, le-am avizat =i le-am dat secretarei, merge\i acolo!>

La secretariat m-a ]nt`mpinat pu\in sup[rat[ secretara aceea c[reia toat[ lumea ]i zicea fotbalista, acum pe semne c[ nu-i mergea ceva cu noul director, o exilase cu biroul undeva la cap[tul

180

cel[lalt al cl[dirii =i acum, bosumflat[, ]=i \inea nasul numai ]n h`rtii.

<Dumneta e=ti tovar[=ul Mihaly?- m[ ]ntreb[ ea ridic`nd ochii spre mine =i c[ut`nd prin map[ ceva, probabil cererea mea. <Da, eu sunt!> <Poftim!> -mi se adres[ ea =i-mi ]ntinse cererea, v-a aprobat concediul acela pentru miercuri c[ atunci sunt audien\e la comitetul or[=enesc!> <Mul\umesc!>- ]i r[spunsei eu =i ie=ii ]n aerul acela al ]nceputului de var[, mersei =i m[ r[corii un pic la un robinet din fa\a blocului care curgea ]ntr-un firi=or de ap[ ]n =an\ =i de acolo la canalizarea din strad[; jos un roi de fluturi albi se jucau pe p`nza curat[ a apei, unul din ei ]=i udase aripioarele =i sc[pase ]n ap[, m[ aplecai =i-l ridicai, prinz`ndu-l cu picioru=ele de tulpina unui cire=. Soarele se ridicase =i el ca de un lat de palm[ pe cer =i ]ncepuse s[ dogoare; c`\iva copii, mai ]ncolo, pe o poieni\[, jucau fotbal cu o minge ro=ie de gum[, iar dincolo, peste poieni\[, se ]ntindea larma =antierului, se-auzea un ]ntreg vacarm, buldozere, tractoare, remorci, macarale, muncitori care strigau sau sudau fierul beton, betoniere grele care treceau cu malaxoarele lor uria=e deschise ca ni=te enorme bur\i, t`mplari care ]n[l\au cofragi lungi, zidari care pasau =i ei cu m`inile lor c[r[mizile ca pe ni=te mingi de hochei sau le aruncau pe ni=te benzi rulante.

Eu mersei la Belizarie-[sta f[r[ niciun chef, ]l v[zui c[ ]ndr[gise schel[ria aceea uria=[ de fier =i ]n sinea mea ]mi p[ru bine =i nu-l mai deranjai, ]i f[cui un semn c[ eu ies prin ora=, el t[ie acolo sus cu m`na dreapt[ aerul ]n semn c[ a ]n\eles =i, sigur de data aceasta pe el, se ]nfipse ca o c[pu=[ ]n scaunul acela al

181

macaralei, satisf[cut c[, ]n sf`r=it, ]l l[sam singur cu ea, func\ion`nd perfect.

Mi se f[cuse dor de copii =i m[ g`ndii s[ m[ duc p`n[ la po=t[ s[-i dau un telefon Iuli=k[i s-o ]ntreb ce mai fac micu\ii mei. +tiam c[ soru-mea are grij[ de ei, toat[ dragostea ei matern[ se rev[rsa asupra lor, ea nu avusese copii =i pe deasupra r[m[sese =i v[duv[; singur[tatea ei era m`ng`iat[ de ace=ti doi copii care-o adoptaser[ ca pe o mam[ . +i totu=i inima mea se str`nse c`nd ]mi venir[ ]n minte clipele de desp[r\ire. Plecasem de l`ng[ ei de aproape dou[ s[pt[m`ni =i nu =tiam nimic de feti\[ care plecase la mare =i nici de Pi=to care era un n[zdr[van =i cine =tie ce dr[c[rii f[cuse el pe-acolo.

Ora=ul la acea or[ era calm, ]n afara c`torva cozi la carne, era o t[cere provincial[, strada liber[, descongestionat[ respira ]n lini=te aerul proasp[t al ]nceputului de var[, vitrinele z`mbiau =i ele calm razelor soarelui care le lumina ca un enorm reflector, la hotelul din centru c`teva grupuri de militari pompieri f[ceau o aplica\ie cu dou[ ma=ini, ]ntinseser[ ni=te lungi sc[ri p`n[ la etajul opt =i urcau greu pe ele ]n privirile admirative ale c`torva cas[-gur[ care r[m[seser[ impresiona\i de ce v[zuser[.

D[dui pe la un chio=c de tutun =i-mi schimbai bani de telefon, c[scai gura =i la c`teva afi=e cu filmele s[pt[m`nii, m[ g`ndii chiar s[ iau dou[ bilete pentru disear[ =i s[ merg cu Marika la film.

La po=t[ f[cui num[rul =i-mi r[spunse imediat Iuli=ka, sora mea, <Ce fac copiii ?>- am ]ntrebat-o eu cu o mare emo\ie. <Ce s[ fac[, bine! Fata a plecat la mare, iar Pi=to colind[ totate coclaurile pe unde umblai =i tu! E-n patria lui, n-avea nicio

182

grij[!> <S[-i dai s[ m[n`nce bine diminea\a c[ nu prea m`nca acas[…> <N-avea nicio grij[, po\i s[-l mai la=i p`n[ duminic[ c`nd vine =i fata din tab[r[! Pa, servus!>

Am plecat ]napoi fericit, o fericire mic[, cuminte, peste un fluviu de nefericiri care d[duser[ buzna peste mine…

7

u angrosistul Dele= intru iar[ ]ntr-o poveste fantastic[. Armeanul locuia ]ntr-un pitoresc

castel a=ezat pe o vale numit[ Valea Amintirilor, un fel de lunc[ peste care curgea un firav izvor; ]ntr-o parte a acestui p`r`ia= se ]ntindea o p[dure ]n sc[ri p`n[ ]n v`rful unui deal; ]n cealalt[ parte, dup[ lunc[, ]ncepea satul la marginea c[ruia Dele= avea depozitele, chiar a=a se =i numea partea aceea de sat: La depozite. Erau ni=te magazii uria=e pline cu fel de fel de m[rfuri, de la banalele cuie p`n[ la m[=ini de cusut <Singer>.

C

Ajun=i la magazii, domnul Dele= m-a instalat ]ntr-o camer[ elegant[, mi-a poruncit s[ m[ ]mb[iez, mi-a trimis lenjerie nou[ =i dou[ costume de haine noi-nou\e foarte elegante. <Te fac om, b[iatule, dac[ joci cinstit! Aici ai totul pe m`n[, am ]ncredere oarb[ ]n tine…> M-am uitat ]n oglind[ =i nu m[ mai cuno=team, ]mi st[tea a=a de bine cu unul din costume ca unui t`n[r solg[rbir[u. C`nd m-a v[zut patroana, doamna Marta, a tres[rit, m-a luat de m`n[ =i a exclamat satisf[cut[: <A=a, copile, hai acum la mas[, vei lua masa ]mpreun[ cu noi!> M-am uitat mai insistent

183

la doamna Marta =i mi-a s[rit ]n ochi piept[n[tura ei original[, avea o c[rare aleas[ pe mijloc, p[rul lins, str`ns ]ntr-o parte =i-n alta la urechi ]n bucle mari, o fa\[ de copil, blond[ cu ochii cernelii, un gen aparte de femeie c[reia cu greu ]i g[seai corespondent pe lumea asta.

<Ia spune-mi, m[ ]ntreb[ ea cu un glas sub\ire, c`te clase ai, c[ te v[d un copil instruit?> De fapt pe drum intrasem ]n vorb[ cu ea despre literatur[, vorbea de Petrarca, de versurile lui de dragoste care sunt cuprinse de o senzualitate aparte , stric`ndu-le limpezimea; dragostea senzual[ e nebunie curat[, eu le al[turam mai de grab[ unui preromantism, dac[ se poate vorbi de a=a ceva ]n Evul Mediu =i ei i-au pl[cut ideile mele. <N-am prea mult[ carte, doamn[, eu am ]nv[\at mai mult din via\[!> <Mi-a s[rit ]n ochi cultura dumitale =i am r[mas pl[cut surprins[ c`t[ carte =tii!> <Nu =tiu prea mult[ carte, n-am avut privilegiul s[ ]nv[\ ]ntr-un liceu! N-am avut condi\ii materiale…> <Nu condi\iile fac totul…-]mi r[spunde ea cu un z`mbet fermec[tor, ]nclinat[ spre dest[inuiri- mai trebuie =i altceva!> =i f[cu un semn din m`n[ cu dou[ degete, apoi oft[ =i t[cu.

Dup[ mas[ domnul Dele= a plecat la Budapesta, era cuprins de febra unor mari afaceri, neglijindu-=i so\ia, care ]ntotdeauna r[m`nea pe planul doi. De fapt ]n aceast[ familie am avut ocazia s[ v[d un lucru care infirma p[rerea lui tata despre fericire. El zicea a=a: dac[ ai m`ncare =i bani, e=ti fericit, la at`t restr`ngea el no\iunea de fericire! Pentru doamna Dele= existau =i m`ncare =i bani =i totu=i era o mare nefericit[. M-am convins de toate astea ]ntr-o sear[ c`nd duielam cu acea p[rere a lui tata; pentru mine fericirea era

184

Agneta, nu =tiam cum s[ fac s-o aduc aici. Priveam pe geam ni=te vi\[-de-vie, c`teva frunzi=oare prinse de adierea unui v`nt care jucau fantastic la fereastra mea, ca ni=te fluturi; a=a se juca =i soarta cu mine, devenisem peste noapte m`na dreapt[ a angrosistului Dele=, ]mi d[duse pe m`n[ m[rfuri de milioane de forin\i, to\i pr[v[lia=ii din jude\ care se aprovizionau din aceste depozite ]mi b[gau ghemotoace de bani ]n buzunar s[ le m[resc anumite cote de desfacere…

+i ]n aceast[ sear[, deci, tocmai c`nd m[ g`ndeam unde ajunsesem, vine doamna Dele= ]n camera mea ca o furtun[, era ]mbr[cat[ ]ntr-o c[ma=[ de noapte =i cu m`na la ochi, pl`ngea =i suspina. <Ce s-a ]nt`mplat, doamna Dele=?>- o ]ntreb eu. O prinsesem de m`n[ =i o str`ngeam tare ]n a=teptarea r[spunsului. <Of, domnule Mihaly, dumneata =tii ce e fericirea?> Domnule, m[ g`ndii eu, toat[ lumea pune aceast[ ]ntrebare =i nimeni nu-i d[ r[spunsul. <Ascult[ =i dumneata, zice ea , =i ]ncepe s[-mi citeasc[ dintr-o carte pe care o scosese de subsioar[, fericirea e o pas[re albastr[ iar l[ca=ul ei este ]n inima noastr[…> Sc[pasem de Peter Bacsi care ]mi vorbea de credin\[ c[ e tot ]n inima nostr[ =i acum venea aceast[ doamn[ s[-mi spun[ alte bazaconii. <Mai l[sa\i-o dracului de fericire c[ n-a gustat nimeni din ea, are mii de fe\e asunse =i c`nd omul crede c[ a pus m`na pe ea, fuge, se ascunde!>- ]i zic eu. <+tii c[ e=ti de=tept =i ai dreptate! Eu fug demult dup[ ea, zise ea, l[s`nd cartea jos =i ridic`nd ochii spre mine, ni=te ochi mari, speria\i, cu genele ]nrourate de lacrimi, s[-\i spun =i \ie istoria vie\ii mele, ]ncepu ea s[ mi se dest[inuie, mama mea a fost turcoaic[, da, da, turcoaic[ get-beget, poate de-aici vine nelini=tea mea at`t de

185

tulbur[toare, m-am ]nt`lnit cu Dele= la Istambul ]n bazar, venea dup[ covoare =i dup[ giuvaieruri, obi=nuiam s[ trec ]n fiecare zi pe-acolo s[ iau pulsul vie\ii…}mi pl[cea acea lume pestri\[ unde se ]nt`lnea occidentul cu orientul ]ntr-o simbioz[ curioas[, dat[ de tagma negustorilor. Pe mine m[ crescuse un bei, cu mama avea vreo patru cad`ne… m-a instruit, m-a dus la =coli ]nalte, am f[cut =i artele frumoase, pictam, scriam poezii…La un moment dat pe mama a izgonit-o din serai =i am`ndou[ am devenit muritoare de foame…Am ]nceput s[ v`nd picturi ]n bazar, picturi diferite, cu peisaje =i ceruri senine, cu vapoare leg[nate de ape, cu pesc[ru=i =i cu bazarul multicolor, cu mansarde =i bordeluri…> M[ uitai pe pere\i s[-i v[d picturile, tot castelul acela era plin cu picturi, le ]nr[mase ]n palisandru aurit =i f[cuse cu ele un fel de muzeu.

<+i, cum ]\i spuneam, relu[ ea, a venit Dele= =i m-am ]ndr[gostit nebun[ de el =i m-a luat ]n Armenia; Dele= m-a salvat din acea s[r[cie, mama ]ntre timp a ]nnebunit =i am dus-o la un azil de nebuni =i, dup[ c`\iva ani , a murit. Am venit apoi la Budapesta, ]n timpul acela mergea foarte bine comer\ul…Ideea lui Dele= a fost s[ vin[ undeva la \ar[ =i a ales aceste locuri. +i Dele= m-a claustrat aici, ]n aceast[ v[g[un[, institu\ia c[s[toriei e cea mai oribil[ intitu\ie de pe p[m`nt!> +i eu, s[racul, care ardeam de ner[bdare s-o iau pe Agneta! Ce aud din gura acestei femei? Nu se poate s[ fie a=a, dar n-am vrut s-o contrazic.

<Dup[ ce am tr[it c`tva timp cu iluzii, ocup`ndu-mi timpul cu pictura, mi-am dat seama c[ via\a mea este iremedial ratat[. Dele= m[ folose=te ca pe un obiect, apoi pleac[, r[m`n`nd ca ni=te animale singuratice,

186

m[rginindu-ne s[ bem ap[, s[ m`nc[m =i s[ dormim…>

<Nu e chiar a=a, doamn[ Dele=, am ]ncercat eu s[-i schimb p[rerile, angoasa dumneavoastr[ a luat o ]ntors[tur[ tragic[!> <N-ai dreptate, mie-mi place zborul p[s[rii, nu ]nchistarea ]ntr-o cu=c[! Dele= al meu mi-a aruncat p`n[ =i =evaletul tocmai c`nd ]i spusesem c[ doresc s[ fac Castitatea slu\it[ =i Desfr`ul frumos ca un copil, }n\elepciunea t`mpit[ =i nebun[ =i Nebunia frumoas[ ca o nimf[…E=ti nebun[, mi-a zis el, tu nu vezi c[ delirezi?>

A f[cut o pauz[, a oftat =i iar a ]nceput s[ pl`ng[, ]nfundat[ ]n perne…M-am apropiat de ea, de c[p=orul acela frumos al ei =i am ]nceput s-o m`ng`i pe frunte =i pe obraji; c`tva timp a t[cut, cuprins[ ca =i mine de o dulce ispit[. Desprinz`ndu-se din acele dulci m`ng`ieri, pu\in jenat[, mi-a repro=at: <Tu ]nc[ nu ]n\elegi toate acestea!>

Le ]n\elegeam perfect, dar eu eram mistuit de focul Agnetei. Chiar am vrut s[ m[ dest[inui =i eu =i s[-i spun suferin\a mea. Mi-a venit ideea s-o rog s[ o primeasc[ =i pe Agneta aici ca un semn de bun[voin\[. N-am avut ]ns[ curajul, eram prea nou s[-i cer acest lucru.

Au urmat a=a multe seri, la r`nd, venea la mine cu chipul ei care parc[ se ]nseninase =i-mi povestea ore ]n =ir tot trecutul ei. Dup[ plecare, peste chipul ei se suprapunea chipul Agnetei =i m[ chinuia ore ]ntregi, nu puteam s[ mai ]nchid ochii p`n[ diminea\a, ]n capul meu auzeam numai finalul din< Chorus mysticus> sau vocea b[tr`nului Goethe cu <Das Ewig-Weibliche> al lui…

187

Diminea\a o luam de la cap, intram ]ntr-o enorm[ magazie =i sortam marfa ]n rafturi, ]mi pl[cea s[ am acolo o ordine des[v`r=it[, de fapt cu ordinea ]l impresionasem pe st[p`nul meu =i-i c`=tigasem ]ncrederea.

}ntr-o s`mb[t[ de diminea\[, domni\a m[ anun\[ s[ pun caii la tr[sur[ c[ dore=te s[ se plimbe. S`mb[ta dup[ mas[ =i duminica, din proprie ini\iativ[, luam caii =i plecam cu ei pe lunc[ ca o continuare a ]ndeletnicirii mele de \[ran de odinioar[. Acum mi-a schimbat planurile =i ]mi p[rea r[u. M[ cam inervaser[ =i vizitele prea dese ale ei seara ]n camera mea, ]ncepusem s[ m[ tem de st[p`n, poate cine =tie ce credea…De data aceasta era ceva nou: o plimbare care m[ ]nc`nt[ =i pe mine…+i-am plecat imediat dup[ mas[, era c[ldur[ mare, se-apropia luna lui cuptor, gr`ul d[duse ]n p`rg[, venea postomol peste noi ]n valuri verzi-g[lbui, mirosea a lev[n\ic[ =i-a busuioc =i zefirul aducea aer r[coros ]n valuri =i doamna Dele=, ]nc`ntat[ de asemenea poezie, t[cea =i privea cu o u=oar[ melancolie c`mpul acela mare, nesf`r=it. Am luat-o pe un drum de \ar[, printre lanuri =i am cobor`t un prundi=, aici am intrat ]ntr-o v`lcea ]n care c`ntau mii de p[s[ri cu glasuri de vioar[, de oboi =i de piculin[, un ]ntreg concert…Mergeam pe sub umbra unor goruni b[tr`ni care \ineau pe v`rfuri p`nza albastr[ a cerului, sp[l[cit[ de-at`ta lumin[, printre care treceau lene=i c`\iva nori zdren\ui\i spre apus. L[sasem tr[sura cu caii s[ pasc[ =i plecasem s[ m[ t[v[lesc pe iarb[; ]n urma mea, domni\a Dele= pl`ngea, am v[zut-o cum i se scurgeau pe obraji lacrimile pe care din c`nd ]n c`nd le =tergea cu o batist[…C`\iva bivoli se b[l[ceau cu o mare lentoare ]n apa r`ului care

188

curgea pe l`ng[ noi, deasupra lor un uliu se rotea nestingherit, domin`nd ]n[l\imile. <S[ m[ duci ]n mijlocul p[durii, Mihaly-mi-a poruncit ea, =terg`ndu-=i ca un copil lacrimile- natura m[ fascineaz[!> Am t[iat p[durea ]n dou[ printr-un colnic drept =i-am ajuns ]ntr-o poieni\[ cu o iarb[ mare, doamna Dele= a cobor`t din tr[sur[ =i a luat-o prin acel f`n descul\[…

Aceast[ poieni\[ aveam s-o rev[d cu alt[ ocazie ]n destinul meu tragic =i avea s[-mi aduc[ aminte de aceste dulci =i ]n=el[toare clipe. Am oprit =i eu tr[sura =i am dat drumul la cai s[ pasc[, de-at`ta singur[tate caii nu se dep[rtau deloc de noi, p[=teau prin preajm[, adulmec`nd mirosuri de fiare s[lbatice.

< D[-mi m`na, Mihaly!>,mi-a cerut ea m`na pentru a se sprijini de mine ]n timp ce coboram o vale domoal[; femeia a alunecat =i s-a rezemat cu am`ndou[ m`inile de mine, lu]ndu-m[ aproape ]n bra\e. Nu =tiam ce s[ mai fac, eram pus ]ntr-o situa\ie umilitoare. De pl[cut ]mi pl[cea, dar avansurile ei mi se p[reau deplasate. }ntr-un moment de nebunie, neput`nd s[ mai rabd, am str`ns-o puternic ]n bra\e ca pe o povar[ ce m[ chinuia demult =i mi-am dat fr`u liber sim\urilor, i-am rupt violent bluza, am s[rutat-o s[lbatic, mi-a venit la un moment dat chiar s[-i tr`ntesc c`teva palme… Ce s-a ]nt`mplat dup[ aceea a fost o nebunie curat[; nu =tiu c`t am stat acolo pe iarb[ t[cu\i, fiecare cu g`ndurile r[t[cite aiurea. La un moment dat doamna Dele= a chiuit ]ngrozitor: <Mihaly, prive=te!> M-am uitat =i eu ]n locul cu pricina =i am v[zut, ]ncol[cit[ la capul nostru o viper[ uria=[ cu capul ]ntors spre noi =i cu limbile scoase din gur[ ]n v`nt. Ne-am sculat repede =i am fugit la tr[sur[. Doamna

189

Dele= cu degetul spre mine m-a amenin\at: <Copil s[lbatic ce e=ti =i f[r[ ru=ine! - =i m-a s[rutat pe obraz- hai s[ mergem c[ mi-e groaz[ de ce-am v[zut!> Eu am ]n\eles c[ a zis <c[ mi-e groaz[ de ce-am f[cut> =i am pus capul ]n jos. Tot drumul am mers pe t[cute. Doream s[-i spun c[ eu n-a= vrea s[ se mai repete aceast[ scen[ pentru c[ am o iubit[ de la care a=tept un copil =i nu vreau s-o tr[dez. Dar nu i-am spus de team[ c-ar putea reac\iona ]mpotriva mea. Devenisem un fel de juc[rie ]n m`na acestei femei…

Seara n-am m`ncat, m-am apucat s[-i scriu Agnetei, ]i p[strez acele scrisori =i ast[zi =i le recitesc adesea cu nostalgie: <24 iulie 1944. Draga =i dulcea mea Agneta, Ast[zi m-am ]ntrebat c`t a trecut de la desp[r\irea noastr[. M-am r[t[cit, Agnet[, =i de via\[ =i de tine, am spart m`n[stirea s[ fur bani, s[ fim ]mpreun[ =i iat[ c[ nu suntem…Am r[t[cit ]n c[utarea unui culcu= mai cald s[ ne statornicim via\a =i-am dat de r[utatea =i de zg`rcenia oamenilor; s[ =tii, drag[, c[ nu te-am uitat, numai c[ timpul a trecut a=a de repede =i de-abia acum ]\i pot da ve=ti mai ]mbucur[toare despre mine. Mi-e dor de ochii t[i [ia marii =i de ]mbr[\i=[rile tale =i de gura ta dulce. Nu =tiu de ce, cu trecerea timpului, te iubesc mai mult =i mai cu f[r[ speran\[. Nu mai =tiu absolut nimic despre tine, spune-mi ce faci, ce face copilul nostru, a mi=cat, c[ a trecut demult de patru luni…

M[ chinuie nop\ile, te visez mereu mireas[ la nunta noastr[… Pe-aici a venit vara, cred c[ =i pe acolo a ]nfrunzit p[durea noastr[…

Eu sunt bine, a dat norocul peste mine, am servici la un angrosist care \ine foarte mult la mine. Ast[zi am vrut s[-i propun so\iei lui s[ te

190

aduc =i pe tine aici, dar am am`nat pentru alte clipe mai favorabile. Sper s[ tr[im ferici\i =i s[ cre=tem copilul nostru ]n lini=te, adic[ b[iatul, visul meu, c[ruia ]i vom pune numele meu.

}\i mai aduci aminte ultima sear[ c`nd \i-am spus c[ plec =i c`nd ai ]nceput s[ pl`ngi =i eu \i-am m`ng`iat pletele? A trecut at`ta timp, drag[ Agnet[…>

Aici am ]ntrerupt-o cu g`ndul de-a o continua a doua zi, duminic[, av`nd mai mult timp liber. M-am culcat s[ dorm dar nu puteam, gestul doamnei Dele= mi-a r[scolit toat[ fiin\a…Diminea\a, trec`nd s[ dau la cai, m-a ]nt`mpinat iar =i m-a ]ntrebat, de parc[ nu s-ar fi ]nt`mplat nimic: <Ce-ai, drag[, de e=ti trist a=a? Ce-ai tu pe suflet, nu vrei s[-mi spui =i mie?> }ntr-o clip[ de sinceritate am sc[pat toat[ istoria mea cu m`n[stirea, cu Agneta, i-am spus c-o iubesc foarte mult =i-mi pare r[u pentru ce-am f[cut, i-am ar[tat =i fotografia ei. A urmat atunci o pauz[, doamna Dele= m-a privit ]n ochi =i mi-a zis: <S[-i scrii imediat s[ vin[ aici nefericita ta fiin\[ c[ v[ cunun eu cu Dele=! V[ fac o cas[ mare =i v[ consider copiii mei! E singurul lucru bun pe care-l pot face ]n via\a mea! Fiind tu fericit, voi fi =i eu fericit[!> Am plecat de la doamna Marta cu o imens[ bucurie ]n suflet, dar =i cu o ]ndoial[: de ce lega ea fericirea ei de fericirea mea? M-am dus ]n camer[ =i mi-am luat coli cu g`ndul s[-i scriu acolo, pe c`mp, cu caii. Am plecat cu o bucurie nespus[, c`nt`nd =i fluier`nd ca un fl[c[u de la \ar[ care a avut o noapte frumoas[ cu iubita lui. Fericirea vine, deci, =i din alt[ parte, nu numai din m`ncare =i bani, cum credea tata.

A doua scrisoare am scris-o la p[dure cu lacrimi ]n ochi, ]nt`i am recitit-o pe prima =i-am rupt-o. Voiam s[-i ]mp[rt[=esc marea bucurie…<

191

25 august 1944. Drag[ Agnet[, }n sf`r=it, prima scrisoare ]\i aduce =i suprema bucurie! Vom fi ]mpreun[! Mi-am g[sit ni=te st[p`ni extraordinar de buni care mi-au promis c[ ne vor face cas[ =i ne vor considera ca =i copiii lor. Doamna Dele= mi-a promis c[ ne vor =i cununa. De-abia a=tept, drag[ Agnet[, s[ ne ]nt`lnim, mi-e un dor nebun de tine, de ochii t[i [ia marii, s[ ne plimb[m ferici\i peste aceste frumoase meleaguri, departe de Pater Vardian =i de Mater Dolorosa; n-a fost zadarnic chinul meu, n-am fugit din m`n[stire degeaba, cu totate c[ banii aceia s-au dus pe apa s`mbetei. Cineva, fie El =i Dumnezeu, are grij[ de noi, prea am tr[it o via\[ am[r`t[ =i plin[ de chinuri. S[ ai grij[ de copil, ]l vom boteza aici =i-i voi pune numele meu. Dac[ va fi fat[ ]i vom pune numele t[u.

Frumoas[ e via\a =i plin[ de neprev[zut, Agnet[, acum am bani, am de toate, numai tu ]mi lipse=ti. }nchid ochii s[ te v[d, s[-\i ]ncheg chipul din goluri de ]ntuneric, m[ uit la fotografia ta =i nu =tiu dac[ mai e=ti aceea=i. Ce repede a trecut timpul =i a venit partea aceea frumoas[ a vie\ii c`nd ne putem bucura. S[rut aerul =i copacii, s[rut p[m`ntul =i zic c[ sunt obrajii t[i, ]mbr[\i=ez gr`ul care a dat ]n p`rg[ =i care seam[n[ la culoare cu coapsele tale, sar ]n sus =i zburd ca un copil =i, dac[ a= avea aripi, a= zbura la tine =i m-a= a=eza ca o pas[re pe pervazul ferestrei tale =i \i-a= spune tot ce nu pot s[-\i spun acum.

De azi diminea\[ soarele r[sare altfel peste noi, razele lui parc[ sunt z`mbetul t[u =i fa\a lui, fa\a ta cea luminoas[! Vino, Agnet[, vino mai repede ]n Paradisul nostru…> Aici am ]ntrerupt iar scrisoarea =i am plecat acas[, parc[ era un blestem s[ n-o termin. Nu mai aveam stare, voiam

192

s-o ]nchei c`t mai repede =i s-o pun la po=t[. }n poart[ m[ a=tepta doamna Dele=, schimbat[ la fa\[: < Mihali, ]\i dau o veste foarte trist[: s-a anun\at la radio c[ rom`nii s-au aliat cu ru=ii =i ]nainteaz[ mereu, tu e=ti ungur, eu sunt bogat[, r[zboiul va ]ntoarce palmele c[tre am`ndoi…> Apoi s-a dus ]n pridvor, a scos o sticl[ de coniac =i a ]nceput s[ bea ca nebuna, mi-a ]ntins-o =i mie =i am sorbit cu sete c`teva ]nghi\ituri, aveam g`ndurile tulburi, dac[ =i acum planurile noastre se vor duce de r`p[? Dac[ r[zboiul [sta…

A doua zi de diminea\[ am ]mp[r\it marf[, veniser[ negustori din aproape toate satele din ]mprejurimi =i trebuia s[ m[ gr[besc. Printre acei negustori ]l v[d =i pe tata, n-am =tiut ce mai fac de bucurie, dar =i de team[, c[ d[deam prima dat[ ochii cu el dup[ isprava mea. C`nd l-am v[zut, mi-a venit s[ pl`ng, era s[rmanul ]mbr[cat ca un cer=etor, ]mb[tr`nise =i sl[bise mult. <Mihaly, fiul meu, se repede el la mine =i m[ s[rut[, de c`nd nu te-am mai v[zut eu pe tine, m[i, b[iatule?> Nu =tiu ce se petrecuse ]n sufletul lui, probabil c[ bun[tatea p[rinteasc[ n-are margini pentru c[ nici nu mi-a amintit de fuga mea din m`n[stire, a s[rit la mine bombard`ndu-m[ cu un potop de s[rut[ri =i pl`ng`nd.

Pe la ora unsprezece a venit =i domnul Dele=, era trist =i taciturn, mi-a spus s[ nu m[ mai duc la gar[ pentru a ridica marfa de la patvagon, f[r[ a-mi motiva de ce. I-am f[cut cuno=tin\[ cu tata, au semnat contractul meu =i au stabilit =i pre\ul. I-a dat tatei =i un avans, i-am mai dat =i eu din ce str`nsesem, i-am c[utat un costum de haine pe m[sur[ =i am plecat am`ndoi ]n camera mea. <Fiule, zice tata, ]mi pare bine c[ te g[sesc

193

aranjat, altceva m-a deranjat pe mine =i anume fuga ta din m`n[stire =i stric[ciunile f[cute sf`ntului l[ca=,am primit de la m`n[stire dou[ scrisori, una de la Pater Vardian, ]n care te roag[ s[ te ]ntorci ]napoi c[ te iart[, =i alta de la o c[lug[ri\[ cu care te-ai ]ncurcat tu pe acolo =i dup[ c`te se vede i-ai promis c-o iai…Tu vezi timpurile cum sunt, mai am`n[…> <Ai scrisorile la t[lic[?> <Le am, de asta am venit, s[ \i le aduc. Mi-a spus Silaghi, vecinul nostru, unde e=ti, te-a v[zut c`nd a venit s[ ridice marfa =i a strigat la mine acas[: b[, Ciki, l-am v[zut pe fit-o, e mare bo= la Dele=, =i am venit s[ te v[d! Poftim =i scrisorile =i vezi ce faci, c[ maic[-ta e foarte ]ngrijorat[…> Am citit scrisoarea de la Agneta pe ner[suflate =i o p[strez =i ast[zi ca m[rturie c`t am iubit-o. Am purtat-o cu mine peste tot, p`n[ c`nd =i ]n scurtul meu episod cu r[zboiul =i, de c`te ori ]mi aduc aminte de ea, o recitesc: <Drag[ Mihaly, ]mi scria ea, nu m[ obi=nuiesc deloc f[r[ tine, stau zile ]ntregi la fereastr[ s[ te v[d =i nu te mai z[resc, te-a=tept s[ vii de undeva =i nu mai vii, trimite-mi vorb[ pe v`nt sau pe lun[ c[ noaptea dorm cu geamul deschis s-o pot s[ruta. De ce ]nt`rzii, au m-ai uitat, a=a ]\i \ii tu promisiunea? Stau nop\i ]ntregi =i zile ]ntregi =i pl`ng ca o proast[ =i-am sl[bit =i m-am uscat ca o frunz[ b[tut[ de v`nturile toamnei t`rzii…+i =tii de ce? Dac[ nu vii mai repede, eu voi fugi sau ]mi voi pune la\ul de g`t, nu mai pot sta aici <a=a>! (C`nd am citit <a=a> m-a m g`ndit la copilul nostru!)

Totul aici este cum =tii, umbra ta =i gestul t[u au fost iertate =i uitate de sfin\ii p[rin\i, Pater Vardian a ]nnebunit de tot, zbiar[ toat[ ziua, p[rintele Visarion =i cu Mater Dolorosa au disp[rut

194

din m`n[stire; e bine c[ a plecat Mate Dolorosa, am impresia c[ ea =tia despre dragostea noastr[, pentru c[ din c`nd ]n c`nd ]mi cerceta cu coada ochiului burta… Cic[ s-au dus ]n Ungaria =i nu =tiu ce-au mai f[cut…M`n[stirea a r[mas mai neagr[ =i mai trist[, to\i a=teapt[ ceva; pas[rea aia de o\el cu care ne speria Pater Vardian e r[zboiul, =tia el ceva, se-aude c[ rom`nii cu ru=ii au f[cut pace =i au ]ntors armele ]mpotriva nem\ilor…Nu mai =tiu ce voi face dac[ va veni r[zboiul peste noi…

S[ am o putere, Mihaly, a= zbura spre tine ca o p[s[ruic[ =i \i-a= veghea somnul =i via\a ta. Am visat azi noapte c[ eram ]mpreun[ la casa noastr[, tu st[teai pe pat =i eu pe-o lavi\[ =i deodat[ s-a auzit un zgomot puternic =i ce crezi c[ era, Mihaly, luna era, f[cuse explozie =i c[dea spre p[m`nt o ploaie de praf galben, ce frumos era, Mihaly, tu ai ]nceput s[ fugi dup[ mine prin gr[din[ s[ m[ prinzi =i eu te am[geam, era ceva fantastic, un décor de vis…Tu m-ai prins =i m-ai str`ns ]n bra\e =i m-ai tr`ntit ]n f`n, totul parc[ se desf[=ura ]n alt[ lume, ne mi=cam ]ncet, dup[ alte legi, =i-am f[cut dragoste =i-am speriat un stol de porumbei din preajma noastr[ care dormeau ]ntr-un nuc =i-au zburat pe deasupra noastr[, erau porumbei albi; dup[ ploaia aceea galben[, s-a f[cut o dung[ alb[ pe cer ca un =tergar azv`rlit peste albastrul acela, cale spre care au zburat acei porumbei =i unde s-au pierdut. Dup[ care m-am trezit cu b[t[i de inim[…Am pus ochii pe lumini\a l[mpii =i m-am ]nchinat.

Oare plecarea porumbeilor s[ fie semn r[u pentru noi? Eu =tiu c[ m[ iube=ti =i =tiu c[ te lup\i acolo unde e=ti s[ m[ iai de aici, dar te rog f[-o mai repede p`n[ nu va fi prea t`rziu. Te a=tept,

195

dragul meu, cu lacrimile ]n ochi =i cu suspinul ]n suflet, a ta nefericit[ Agneta.>

Dup[ citirea acestei scrisori mi-a r[mas ceva amar ]n gur[, m[ r[scolise =i mi-o adusese ]n fa\[ pe Agneta, cuprinz`ndu-m[ un dor nebun de ea. N-am mai m`ncat, l-am condus pe tata la gar[ =i, re]ntors, m-am apucat s[-i scriu pe adresa din ora=, care mi-o transmisese.

Scrisoarea mea nu mai are dat[, este de altfel ultima scrisoare =i m[ g`ndesc =i ast[zi, c[ dac[ ajungea ]n m`na Agnetei poate c[ via\a noastr[ s-ar fi schimbat; scrisoarea ]ns[ a r[mas ]n m`na mea ]n drum spre po=t[ =i, pe urm[, ]n graba cu care am plecat, am b[gat-o ]n buzunar.

< Drag[ Agneto, ]i r[spundeam eu, de la un timp m[ urm[resc g`nduri tulburi =i poate ai avut dreptate ]n visul t[u cu acei porumbei care au zburat =i s-au pierdut ]n infinitul cerului. Porumbeii aceia au fost pacea =i lini=tea noastr[ =i visul nostru, spulberate ]n neant…

Nu =tiu cu ce s[ ]ncep, am vrut s[-\i scriu dou[ scrisori =i nu le-am terminat, erau ]ntotdeauna dep[=ite de evenimente. }ntre timp am primit scrisoarea ta =i parc[ am stat de vorb[ cu tine, \i-am m`ng`iat p[rul =i \i-am s[rutat ochii aceia mari =i dulci; am aflat multe despre tine =i-mi pare bine c[ ]nc[ nu \i-ai pierdut ]ncrederea ]n mine. Iat[ hot[r`rea mea: ]ndat[ ce prime=ti aceast[ scrisoare, pleac[ imediat cu trenul spre mine, m[ cau\i aici la armeanul Laz[r Dele=, angrosist, pe care-l cunosc to\i. Am aranjat s[ locuim la ei, fiindu-le de ajutor ]n gospod[rie.

C`t de mult timp a trecut, drag[ Agnet[, =i c`te nu s-au mai ]nt`mplat ]n r[stimp. Timpurile sunt =i a=a tulburi, chiar dac[ va veni r[zboiul,

196

noi, ]mpreun[, vom fi totu=i ferici\i; =tiu aici o colib[ ]n p[dure =i vom tr[i ca s[lbaticii p`n[ va trece primejdia.

Aici o duc bine, drag[ Agnet[, st[p`nii mei sunt buni, m[ pl[tesc bine =i nu fac mai nimic, iau de la gar[ marf[ =i o desfac ]n tot jude\ul, citesc mult, doamna Dele= are pere\ii c[ptu=i\i cu c[r\i precum era castelul dragostei noastre. M[ g`ndesc mult la tine =i-mi pare r[u c[ n-am plecat ]mpreun[, eram mai siguri unul de altul. Pe-aici miroase a toamn[ =i este a=a de frumos, vila domnilor Dele= este a=ezat[ pe o lunc[ la marginea satului =i de acolo ]ncolo urmeaz[ un c`mp de porumb, o mare de verdea\[ dat[ ]n galben care unduie=te ]n b[taia v`ntului, dup[ care vine dealul, p[durea, o p[dure mare net[iat[ de sute de ani…

A= vrea s[ termin aceast[ scrisoare mai repede, s-o pot pune la po=t[, s[ vin[ ca v`ntul spre tine =i s[-\i anun\e marea veste.

Termin`nd scrisoarea e ca =i c`nd m-a= desp[r\i de tine de aceea nu-mi vine s[ pun punct, \i-a= scrie mult =i-a= cuprinde tot universul ]n bra\e =i \i l-a= trimite \ie povestit, \i-a= spune ce-i ]n lun[ =i-n stele =i pe fa\a cealalt[ a p[m`ntului, \i-a= spune ce-i ]n sufletul meu =i-n sufletul tuturor oamenilor, ce se petrece acolo ]n r[zboi =i ce se petrece ]n Bucure=ti, care, dup[ c`te aud, e ]ntors pe dos de c[tre anglo-americani, \i-a= spune despre st[p`na mea care e o fire zbuciumat[ =i nefericit[, despre via\a ei, despre planurile ei cum vrea s[ ne cunune, despre drumurile mele =i despre aventurile mele…

Dar m[ opresc aici, s[rut`ndu-\i ochii =i guri\a =i fug s[-\i pun scrisoarea la po=t[, mica mea n[luc[ r[t[cit[ prin m`n[stire, al t[u pe veci,Mihaly.>

197

+i am plecat s[ pun scrisoarea la po=t[, am mers c`teva sute de metri =i dintr-o dat[ acea localitate la o comand[, parc[, a fost ]nghi\it[ de fl[c[ri, au ]nceput s[ \[c[ne mitralierele =i armele automate de prin podurile caselor =i din grajduri, din ogr[zi =i din =an\uri ca ni=te fiare blestemate.

Eu am luat-o la fug[, str`ng`nd cu scrisoarea la piept pe un c`mp, f[r[ s[-mi dau seama c[ acel ]nceput era de fapt sf`r=itul fericirii mele…

8

drumul meu spre Casa alb[- cum ]i zicea tot ora=ul acelei cl[diri noi din marmor[ alb[

]n care se g[sea comitetul jude\ean de partid =i consiliul jude\ean- m-am ]nt`lnit cu Sp`nache care mi-a dat ultimele indica\ii ]naintea divor\ului. <Tot divor\ul, domnule, depinde de ce faci dumneata acolo la comitetul jude\ean de partid, cum pui problema cu acei denigratori ai dumitale, nu =tiu de ce, dar eu prev[d un e=ec, un mare e=ec, poate cel mai mare din via\a mea de avocat. Dumneata acolo la primul secretar s[ pui problema ca un comunist vechi, cine-ai fost, cum ai muncit, cum te-ai c[s[torit, cu copiii, cum ai ridicat acea problem[ ]n =edin\[ cu furtul de materiale de pe =antier, cum dup[ aceea, au ]nceput taton[rile =i denigrarea dumitale cu spitalul de nebuni, cu imaginara vin[ a destr[m[rii c[s[toriei…>

}n

<Bine, domnule Sp`nache, a=a voi face!>- i-am r[spuns eu, gr[bindu-m[ spre jude\ean[; venea

198

ora fixat[ pentru audien\e =i trebuia s[ fiu acolo, =tiam de c`nd fusesem ]n audien\[ la cece c[ trebuie s[ te prezin\i cu c`teva minute mai devreme s[-\i ia datele secretarele sau directorul de cabinet =i apoi s[ faci anticamer[ p`n[ le vine lor cheful s[ te cheme.

Diminea\a tot ora=ul pare gr[bit, oameni scula\i cu noaptea-n cap alearg[ cu somnul ]nc[ sub pleoape spre sta\iile de autobuze sau tramvaie, unii fug cu copiii ]n bra\e sau pu=i dup[ ceaf[ s[-i duc[ la cre=[, al\ii fac pia\a ]n mare grab[ =i alearg[ spre locuin\ele lor; dup[ forfota oamenilor urmeaz[ forfota ma=inilor, ambal[ri de motoare, claxoane, strig[tele =oferilor sau chiar ]njur[turi adresate pietonilor, sc`r\[it de fr`ne…un vacarm care cre=te ]n jurul orei =apte =i scade brusc cu ora opt, acum ora=ul intr[ ]n orele lui calme c`nd stada e plin[ de pensionari.

Cl[direa Comitetului jude\ean de partid era a=ezat[ ]n centrul ora=ului, are un stil aparte fa\[ de celelalte blocuri; c`nd prive=ti de afar[ ai impresia c[ este o juc[rie de gr[dini\[ f[cut[ din cuburi albe, ]n[untru, ]ns[, are coridoare imense cu intr[ri =i ie=iri pe care nu le b[nuie=ti, camere =i c[m[ru\e repartizate pe sec\ii =i sectoare, s[li de =edin\e, s[li de recep\ii, biblioteci, magazii, bufete, cantin[, libr[rie.

Pe portar ]l cuno=team demult, de pe timpul c`nd eram secretar de uteme la inteprindere, ]i ziceam nea Pandele, pe atunci nea Pandele [sta era secretar cu propaganda la raion =i ne ]nt`lneam adesea la =edin\ele de instruiri. Ne povestea el adesea cum f[cea =edin\e cu bibliotecarele din raion =i le lua de mo\ c`nd nu aveau cititori suficien\i, <s[ face\i cititori c[ de-aia sunte\i pl[tite>- le spunea el-< de ce la tovar[=a

199

este cititori mul\i…> +i una dintre ele cu umor, ]i pusese numele nenea Este, scrisese ]n caietul ei nenea Este cu E mare =i Pandele ]i ceruse caietul s[ vad[ dac[ a luat noti\e =i d[ peste porecl[, <de ce b[, b[ie\i, ]mi zicea ea mie nenea Este?>- ne ]ntreba adesea, <pentru c[ trebuia s[ zici sunt b[, prostule> ]i repro=a ]n glum[ un coleg.

Dup[ desfiin\area raioanelor, nea Pandele este dat afar[ =i trecut la munca de jos din lips[ de studii, mai ]nt`i v`nz[tor de bilete pe un autobuz, apoi portar la jude\ean[. G[sise un vechi prieten de-al lui, se ]nt`lnesc =i [la ]l ]ntreab[: <Ce mai faci, nea Pandele? Ai ]mb[tr`nit!> <Am ]mb[tr`nit, tovar[=e!> <Cu munca cum stai?> <Stau prost! Am ajuns v`nz[tor de bilete pe autobuz!> <O s[ te lu[m la noi la regiunea de partid, avem un post de portar vacant!> +i nea Pandele [sta s-a ]ncadrat portar aici. N-ai zice c[ o ducea r[u, dar ]mb[tr`nise, avea fa\a br[zdat[ de riduri; ]n costumul lui de portar parc[ era un osta= din armata catanghez[, ]=i mai l[sase =i musta\[, o musta\[ b[tr`neasc[, r[sucit[ la v`rf care d[duse ]n alb.

<{[[[, s[ tr[ie=ti, tovule Mihaly, mi se adreseaz[ el mie , nu te-am mai v[zut de-atunci de c`nd ne adunam la propagand[, ce v`nt te-aduce pe la noi?> <Un v`nt rece, nea Pandele, un v`nt rece-n plin[ var[, s[ tr[ie=ti =i la mai mare, ]i zic eu cam ironic, azi portar, m`ine ministru!> <Ehei! R`zi de mine, s-au dus timpurile alea, azi pe l`ng[ originea s[n[toas[ trebui s[ ai =i carte! S-au dus timpurile alea cu ast[zi carte nu se cere, s[ fii prost s[ ai putere!

<A=a este, ]i ]nt[resc eu convingerea, mul\i r[m[seser[ ]n func\ii nu pentru c[ aveau carte ci pentru c[ aveau rela\ii, o vedeam =i eu

200

=i ]ntreaga suflare de oameni; ceva ]ns[ se schimbase ]n bine: legalitatea, ]l m[gulesc eu, am venit pentru o audien\[ la tovar[=ul prim!> <{[[[, p[i dac[ e-a=a, mergi repede la camera dou[ zeci =i ]nscrie-te! +i cu ce problem[?> Nu i-am mai r[spuns, am urcat la camera dou[ zeci =i m-a ]nt`mpinat un tip foarte antipatic c[ruia to\i ]i ziceau tovar[=u Radu. <}n ce problem[ e=ti dumneata la noi?>- m[ ]ntreab[ el cu o mutr[ acr[, s[tul parc[ de oameni, sastisit, umflat ca o gogoa=[ colosal[; mi=ca din buze rar, din ni=te buze groase, unse parc[ cu alifie, =i clipea dintr-un ochi, p`lp`ia mereu, ai fi zis c[ i-a o intrat o musc[ ]n el =i n-o poate scoate. <}ntr-o problem[ personal[, ]i r[spund eu rece, intrigat de mutra lui resping[toare, a= dori s[ vorbesc cu tovar[=ul prim, dac[ s-ar putea!> <Cum s[ nu se poat[, dac[ ave\i audien\[…+i ]n ce problem[, c[ trebuie s[ scriem aici.>- ]=i mi=c[ el acele buze unsuroase ]ntr-o form[ ovoidal[, caraghioas[. <S-au \esut la trust, acolo unde lucrez eu ni=te intrigi ]mpotriva mea care-mi fac r[u ]n procesul cu divor\ul, toate au plecat de la o =edin\[ de partid ]n care eu am denun\at ni=te ho\i ]n persoana unui inginer care are rude la Ierusalim!> <Da, zise el, dup[ care strig[ urm[torul!- apoi adres`ndu-se mie, ia loc pe fotoliu p`n[ v[ vine r`ndul…>

Dup[ ce am stat jos =i i-am luat seama, am v[zut c[ sala aceea era imens[, o sal[ lung[ cu un covor persan mare, dintr-o bucat[, iar undeva, ]ntr-un col\, se ridicau ni=te l[m`i ]nflori\i, pu=i ]n ni=te vase mari cu ornamenta\ii populare din zona Horezului; perdelele lungi fluturau ]n adierile ]mbietoare ale unui v`nt de var[. L`ng[ mine, ceva mai la o parte mai

201

st[teau ]nc[ doi oameni =i o femeie, care a=teptau =i ei ca =i mine audien\[ la primul secretar. Mi-a venit r`ndul dup[ o or[ de a=tept[ri, timp ]n care mi-am f[cut planul discu\iilor, doream s[ fiu c`t mai concret, c`t mai conving[tor =i c`t mai scurt. Imediat ce am intrat acolo pe-o u=[ capitonat[ m-a lovit ]n ochi polite\ea exagerat[ a celui care d[dea audien\e. Secretarul prim era plecat la Bucure=ti cu probleme, acesta probabil era secretarul doi sau trei. <Lua\i loc, tovar[=e Mihaly, m[ rug[ el, f[c`ndu-mi semn cu m`na spre un elegant fotoliu de partea cealalt[ a biroului, lua\i loc =i s[-mi spune\i ce necazuri v[ aduc la noi.> B[iat bun, zisei eu, [sta m[ va ]n\elege! Era de statur[ ]nalt[, brunet, ]mbr[cat ]ntr-un costum impecabil, vorbea rar =i ap[sat, cu o anumit[ hot[r`re ]n glas, spre deosebire de directorul de cabinet, avea buze frumoase, de domni=oar[, =i o suple\e ]n mi=c[ri de cal de cavalerie.

< Lucrez la trustul de construc\ii, tovar[=e secretar, a=a-i ziseser[ to\i cei care ie=iser[ de la el, tovar[=e secretar, sunt membru de partid cu vechime, am muncit cinstit, mi-am f[cut cu prisosin\[ datoria…> }ntre timp ba mai suna cineva la telefon, ba mai intra acel buzat =i-i mai =optea ceva la ureche =i eu aveam impresia c[ nu m[ ascult[. <Da, continua\i, interveni el, v[z`nd c[ eu tac, dup[ care iar r[spundea la ni=te telefoane, d[dea altora sarcini =i-=i nota ceva ]ntr-un carne\el tip agend[. <}n =edin\a de partid de pe luna aceasta, am criticat pe un inginer care fura din ciment =i din materialele de construc\ii =i le vindea…> <Da, da!>- ]mi confirma el din c`nd ]n g`nd, demonstr`ndu-mi c[ m[ ascult[. <…dup[ aceast[ =edin\[, reluai eu,

202

am ]nceput s[ am fel de fel de piedici, mai ]nt`i cu divor\ul…sunt desp[r\it de so\ie, am prins-o cu unul =i m-am desp[r\it de ea…tot cursul judec[\ii ]nclin[ ]n favoarea ei, adic[ apartamentul, copiii, bunurile de folosin\[ ]ndelungat[…=i toate acestea datorit[ oamenilor pe care-i are peste tot c[ i-a servit din averea statului cu te miri ce…avocata Poman[ a luat referin\e de la ei =i vrea s[ m[ ]nfunde!> <Da, da…, continua secretarul cu nasul ]n h`rtii, continua\i!> De fapt eu cam terminasem ce aveam de spus, dar ]mi veni ]n minte =i faptul c[ ]n urma concediului medical , m[ retrogradaser[. <Uite, s[pt[m`na trecut[, am fost ]n concediu medical =i ei acolo, ]n lipsa mea, m-au retrogradat…>

<Ai terminat?>- m[ ]ntreb[ el, pun`nd stiloul jos =i privindu-m[ ]n ochi. <Da, am terminat!>

<M[i, tovar[=e Mihaly, m[ lu[ el, problema dumitale e de domeniul absurdului, m[ ]ntreb eu cum poate acel inginer, care zici dumneata, c[ a furat, s[ influien\eze at`ta lume, de la director =i p`n[ la secretarul de partid, po\i influien\a un om, doi, dar nu pe to\i ace=ti oameni; eu am s[ ]ncerc s[ stau de vorb[ cu ace=ti =efi ai dumitale =i am s[ v[d ce pot face…, m[ ]n\elegi, trebuie s[ m[ informez =i eu…Noi, tovar[=e Mihaly, ne confrunt[m cu o serie de probleme majore, uite, rafin[ria st[ degeaba, nu mai avem petrol, n-avem ce le mai da oamenilor de lucru, planul \es[toriei este la p[m`nt, uzina de autocamioane nu mai p[trunde pe pia\a extern[, calitatea produselor noastre e slab[, trebuie s[ facem ceva ]n aceast[ privin\[…> Adic[, voia s[-mi spun[ c[ ce vin eu cu prostiile mele, ei au sarcini mult mai grele de rezolvat…

203

Din acest discurs al secretarului de partid, ]mi d[dui seama c[ el era departe de nedrept[\ile mele =i t[cui; am r[mas convins c[ acest om nu putea s[ fac[ nimic pentru mine, problema mea, e-hei, nu era nimic pe l`ng[ marile probleme care fr[m`ntau jude\eana de partid. M[ uitai la el cum st[tea ca un =erif ]n acel fotoliu =i perora despre sarcinile lui =i-ale jude\ului =i nimeni din cei care veneau aici cu problemele lor nu pleca rezolvat =i nici nu ]ndr[znea s[-l contrazic[. Am plecat profund m`hnit de felul cum ne trateaz[ v[tafii [=tia de partid. }mi venea s[-i strig : <Tovar[=e secretar, l[sa\i lozincile la o parte, ne-a\i vorbit despre greut[\ile prin care trecem, dar toate aceste greut[\i le ]nfrunt[m cu oameni…Dac[-i trata\i a=a cum m[ trata\i pe mine, greut[\ile se vor ]nmul\i =i socialismul se va duce de r`p[!> Nu i-am zis ]ns[ nimic, ]mi d[deam seama c[ sunt o fire impulsiv[ =i probabil c[ tonul spuselor mele ]mi f[ce r[u tot mie, m[ mai trezeam pe la securitate.

+i am plecat, deci, cu un imens gol ]n inim[ pentru c[ dreptatea mea r[m[sese tot undeva la fund; ba, mai mult, dreptatea mea putea fi a tuturor acestor oameni care umbl[ dup[ adev[r =i nu-l g[sesc niciunde. +i m-am ]ntrebat cum e mai bine, comunist fiind, s[ treci pe l`ng[ nereguli =i s[ le la=i s[ curg[, s[ te faci c[ nu le vezi, s[ nu vezi furturile, s[ nu vezi aranjamentele, s[ nu vezi pilele, plocoanele…sau s[ mergi, ]n credin\a ta p`n[ la sf`r=it, lupt`ndu-te cu absurdul.

V[zusem =i asemenea oameni care se luptaser[ cu acest absurd =i ajunseser[ r[u. Ceva este putred ]n Danemarca!…

204

9

up[ fuga aceea pe c`mp, luat prin surprindere de r[zboi, m-am trezit ]n cas[ la Dele=.

<Doamn[ Dele=, i-am spus eu, ora=ul e-n fl[c[ri, se-aud ]mpu=c[turi peste tot, hai s[ fugim, s[ facem ceva!> Doamna Dele= p[rea ]ns[ absent[, o cuprinsese un fel de amnezie total[, st[tea ]n mijlocul camerei cu sticla de coniac ]n m`n[ =i bea din ea; mi -a ]ntins-o =i mie, dar mie numai de b[utur[ nu-mi ardea, ]mi era groaz[ de ce v[zusem, tremuram tot, nu puteam s[ m[ mai st[p`nesc. <Mie, Mihaly, mi-a r[spuns ea imperturbabil[, ]mi e tot una! +i a ]nceput s[ se ]mbrace ]n fa\a mea, ]mi ]ntindea s[-i \in portjartierele =i ciorapii, ni=te ciorapi sub\iri =i fini cum nu mai v[zusem p`n[ atunci; la un moment dat r[m[sese goal[ ]n fa\a mea, se uita ]n oglind[ =i-=i d[dea cu ruj pe buze.

D

Am auzit apoi la poart[ dou[ camioane, am privit pe geam =i l-am v[zut pe domnul Laz[r Dele= ]ngrozit, mi-a f[cut semn cu m`na s[ cobor repede sc[rile. <Ia oamenii [=tia, mi-a zis el, =i ]ncarc[ ce po\i de la magazii ]n cele dou[ camioane, vezi s[ iai lucrurile de valoare; acolo am urcat ce-am putut, jum[tate din marf[ r[m[sese neclintit[ ]n rafturi. Au venit apoi peste noi domnul =i doamna Dele=, s-au urcat ]n cabinele celor dou[ camioane =i au plecat. <Eu ce fac, domnule Dele=, l-am ]ntrebat eu ]ngrozit c[ m[ l[sase aici, spune\i-mi ce s[ fac?> Doamna Marta cu ochii pe mine ]ncepuse s[ pl`ng[, a scos m`na pe geam =i =i-a trecut-o prin p[rul meu. <Dragul meu, ]mi =opte=te ea, tu stai aici s[ ai grij[ de gospod[rie =i de tot ce-a mai r[mas ]n

205

depozite, toate sunt ale tale!> <E=ti nebun[, sare domnul Dele=, vreai s[-l omoare, pleac[, b[iete, unde vei vedea =i tu cu ochii c[ aici vor s[ se instaleze ru=ii cu comandamentul!>

N-am mai stat, m-am dus repede sus =i mi-am f[cut bagajul, am vrut la un moment dat s[-mi ]ncarc c[ru\a cu m[rfuri =i s[ plec, poate le vindeam pe drum sau r[m`neam eu cu ele; auzisem ]ns[ c[ furtul ]n timp de r[zboi se pedepse=te cu moartea =i m-am lipsit! Am ]ncuiat cele dou[ magazii cu g`ndul s[ revin dup[ ce trece primejdia, am legat cheile bine la cureaua de la pantaloni, am ]nh[mat caii domnului Dele= la c[ru\[ =i am plecat cu lacrimile ]n ochi, privind pentru ultima oar[ raiul acela pe care-l l[sasem ]n urm[. Am dat bice cailor =i am luat-o pe un drum l[turalnic de \ar[ c[tre Remetea, am gonit caii ca un nebun s[ nu m[ prind[ ru=ii =i-am ajuns acas[ pe sear[ cu caii ]n spume; era un amurg v`n[t ca ]n apocalips[, satul se z[p[cise, se schimbau st[p`nirile sau erau pe cale de a se ]nf[ptui acele shimb[ri, mul\i s[teni =i rom`ni =i unguri fugiser[ din calea r[ut[\ilor prin p[duri.

Lucrurile luaser[ o turnur[ nenorocit[ pentru unguri, ]nc[ din marginea satului o b[tr`nic[ c[reia i-am uitat numele, mi-a spus s[ m[ ]ntorc pentru c[ m[ omoar[ rom`nii. Eu n-am ascultat-o, doar tr[isem ]n bun[ vecin[tate cu ei, voiam s[ ajung neap[rat acas[, mi-era drag nemaipomenit de cai =i de c[ru\[, era o avere: erau ni=te cai mari =i frumo=i, roibi, pintenogi, =i o c[ru\[ boiereasc[ ferecat[ ]n bronz, nou[-nou\[…

Acas[ am g[sit-o pe mama bolnav[, ]mb[tr`nise =i aiura, spunea de pe lumea cealalt[ pove=ti cu sfin\i =i cu cei doi fra\i mor\i, ]i sl[bise =i vederea =i nu m[ mai cuno=tea bine.

206

C`nd a auzit c[ am sosit eu, a ]nceput s[ pl`ng[. <Nuuu, nu, n-am f[cut nimic, maic[,!> Parc[ ]i era fric[ de ceva, avea ]n ea o vinov[\ie ascuns[ pe care, parc[, nu voia s-o dea ]n vileag. <Mam[, am strigat-o eu, sunt eu, fiul t[u, Mihaly!> Ea a ]nceput s[ m[ s[rute =i s[ m[ str`ng[ ]n bra\e ,iar eu i-am povestit c[ am venit acas[ =i mi-a dat st[p`nul c[ru\a cu caii. <Fugi de-aici cu a=a ceva, maic[[[[, c[ te omoar[ [=tia…> Care <[=tia>, m[ ]ntrebam eu; mama nu b[nuia ce se ]nt`mpl[, ea o =tia pe-a ei, <[=tia> pentru ea era st[p`nirea, indiferent care-ar fi fost ea, fie unguri, fie rom`ni…

}n aceea= sear[ m-am ]ntors cu caii =i cu c[ru\a ]n p[dure, auzisem c[ ru=ii, ]n ]naitarea lor, fac masive rechizi\ii de cai =i de c[ru\e =i-mi p[rea r[u s[ pierd m`ndre\ea de cai =i de c[ru\[; le-am f[cut acolo ]n mijlocul p[durii un ad[post din crengi de tuf[ =i tot acolo ]mi pusesem ]n g`nd s-o aduc =i pe Agneta, s[ ne retragem aici din fa\a r[zboiului. Toat[ ziua stam cu caii =i-i p[=team prin p[dure =i seara intram ]n sat s[ aflu ve=ti =i s[ m[ aprovizionez cu hran[.

< Iulia Thot a ]nnebunit de tot, Mihaly, m[ punea mama la curent cu ce se ]nt`mpla ]n sat, vine seara din p[dure =i zbiar[ prin sat ca fiarele, a g[sit un m[gar =i vine c[lare pe el =i se duce ]n fa\a sfintei biserici =i-=i face nevoile ]n prag, p`ng[rind credin\a lui Dumnezeu; nu =tiu ce-o fi m`nc`nd femeia asta, tr[ie=ete cu fructe de p[dure =i cu ce cap[t[ de pe la oamenii cu dare de m`n[… S-a dus alalt[eri pe la soru-sa =i n-a g[sit-o acas[, ungurii stau mai mult fugi\i, =i i-a d[r`mat soba, zicea c[ ei nu-i trebuie sob[ c[ s`ngele ei e cald =i a=a, a pus apoi o c[ldare mare pe foc =i i-a adunat toate g[inile de pe b[t[tur[ =i le-a fiert cu

207

fulgi cu tot…+i c`nd a venit soru-sa, a fr`nt-o ]n b[taie, de-atunci a ]nceput s[ umble despuiat[, ]nf[=urat[ ]ntr-o p`nz[ alb[ =i spune la toat[ lumea c[ ea este Isus Hristos.

}ntr-o sear[ vin acas[ mai devreme =i mama m[ a=teapt[ la poart[: <Maic[, =tii ceva? De geaba ai pitit tu caii acolo c[ te-a p`r`t unu ru=ilor c[ i-ai ascuns. Mai bine pred[-te!> N-a apucat s[ termine mama c[ au =i sosit dou[ patrule ruse=ti =i mi-au pus ]n vedere s[ m[ prezint la ei la comandament cu caii =i cu c[ru\a c[, dac[ nu, m[ ]mpu=c[. M-am dus imediat cu o patrul[ a lor, format[ din doi ofi\eri =i i-am luat, c`nd i-au v[zut celovecii, strigau bucuro=i : <Aaaa, hara=o, hara=o!> I-am ]nh[mat =i m-au dus la com[nduirea lor care era instalat[ ]n vechea prim[rie, nici nu mai m-au l[sat pe mine s[ m`n caii, au pus ei m`na pe h[\uri =i le-au dat bice. Caii, necunosc`ndu-i, s-au opus s[ plece, s[reau ]n sus cu am`ndou[ picioarele de dinainte =i nu mai f[ceau un pas.

Era s`mb[t[ seara, tata, ]ngrijorat, ]mi ie=ise ]nainte =i m[ a=tepta cu sufletul la gur[. Cei doi ofi\eri au vorbit ceva pe ruse=te, apoi mi-au f[cut semn s[ trec eu la c`rma lor. Unul din ei s-a aplecat peste car`mbul c[ru\ei =i i-a spus lui tata c[ m[ ia cu ei mai departe, s[ n-aib[ nicio grij[ c[ m[ voi ]ntoarce. +i a=a m-am trezit pe front cu trupele sovietice =i rom`ne=ti, a=a mi-a fugit g`ndul de la Agneta, la care voiam s[ merg, s-o aduc la domnul Dele=, a=a m-am desp[r\it de mama pe care n-aveam s-o mai v[d vreodat[, de tata, =i de sat =i de meleagurile mele dragi.

Ru=ii au mai stat dou[ zile ]n sat, timp ]n care s-au preg[tit minu\ios de ]naintare. Pe noi ne-au pus sub paz[ sever[ =i ne-au ordonat s[ c[r[m

208

muni\ie noaptea. Au l[sat dou[ unit[\i ]n urm[ =i ei au ]nceput s[ sape ]nt[rituri. De acum ]ncolo ]ncepe un joc fantastic cu moartea. }n fond mi-am zis: dac[ am pierdut-o pe Agneta, via\a pentru mine nu mai are niciun sens =i m-am aruncat ca nebunul ]n fa\a gloan\elor, doar voi curma mai repede aceast[ via\[ care-mi fusese potrivnic[. Destinul ]ns[ n-a vrut s[ se ]nt`mple a=a, a dorit s[ tr[iesc ]n continuare =i s[ m[ chinui.

Unitatea ruseasc[ a plecat din sat ]ntr-o diminea\[ de mult pe o n[praznic[ cea\[ cu un convoi ]ntreg de c[ru\e, era toamn[ de-abinelea, miri=tiile r[m[seser[ negre ]n urma noastr[, porumbul d[duse =i el ]n galben, undeva pe l`ng[ noi se-auzeau ]nvolburate apele Mure=ului, =o=otul valurilor m[ \inea ]ntr-o amor\eal[ dulce. }n urma lor, nem\ii minaser[ terenul, echipe germane =i hortiste lucrau de zor la plantarea minelor, se s[pau observatoare =i convoaie de ma=ini urcau =i coborau =oseaua ca ni=te =erpi uria=i, le vedeam de departe cum ]=i plimbau farurile ca licuricii pe c`mpia pustie.

Cu mine ru=ii mai luaser[ ]nc[ doi unguri din sat, to\i trei eram cu c[ru\ele ]n =ir, pe unul din ei, b[tr`n, ]l cuno=team mai de mult, de pe timpul c`nd noi, copiii, mergeam pe lunc[ cu caii la p[scut =i el venea la noi =i ne spunea bra=oave; era un fel de v[car al satului, acum ajunsese s[rman, n-avea nici copii, tr[ia singur cu baba lui, mai mult din mila satului. Mult timp m-am ]ntrebat de ce l-au luat ru=ii tocmai pe el p`n[ c`nd ]ntr-o zi am aflat c[ el cuno=tea bine Pusta ungar[ =i-l luaser[ un fel de c[l[uz[ pe l`ng[ un pluton de cercetare.

209

< Greu, Pi=to, ]mi zicea el, greu la v`rsta mea s[ m[ mai trambalez cu m`r\oagele mele prin toat[ Ungaria…>

Zorii dimine\ii c[zuser[ peste noi ca un incendiu, ce\a disp[ruse odat[ cu ]ntunericul, undeva, departe, se-auzeau coco=ii c`nt`nd =i c`inii l[tr`nd; eram aten\i =i la glasul pi\ig[iat al ru=ilor din care nu ]n\elegeam mare lucru, rupeam c`teva cuvinte =i ]ncepusem s[ m[ obi=nuiesc cu g`ndul c[ odat[ =i odat[ voi termina =i aceast[ aventur[. Vedeam =i eu c[ ei erau s[tui de r[zboi, umblau alandala dup[ palinc[ =i femei =i-l ]njurau mereu pe Hitler: bifoimachi, neme\chi! bifoimachi Hitler!

Primul contact cu focul a fost simplu, pe la ora zece am oprit =irul de c[ru\e la marginea unui lan de porumb s[ ne mai odihnim; cobor`sem din c[ru\e =i st[team pe malul =an\ului ]n a=teptarea comenzii de plecare, unii intraser[ ]n porumb s[-=i fac[ necesit[\ile =i veneau pe r`nd cu =tule\i de porumb =i-i b[gau ]n gura gloabelor sleite de foame =i de drum.

+i dintrodat[, a=a din senin, v[zduhul a ]nceput s[ fiarb[, mai ]nt`i c`teva pu=ti mitraliere, apoi catu=ele ruse=ti care secerau totul ]n fa\a lor, m[turau lanuri ]ntregi de porumb. Proiectilele br[zdau bolta =i loveau cu nesa\ coloana german[, se-aprindeau uria=e fl[c[ri, ardeau ma=ini, cisterne cu benzin[ aruncau ]n sus jeturi de foc, se-aprindeau satele, niciodat[ ]n via\a mea nu mai v[zusem un r[zboi, am r[mas uimit ce propor\ii poate s[ ia o lupt[; caii no=tri au luat-o razna pe c`mp, eu am fugit dup[ ei, unii din ei fuseserp lovi\i =i se zb[teau ]n hamuri strop=ind totul cu s`nge. Lupta a durat cam o or[, timp destul s[ v[d un infern dantesc. }n =an\,

210

l`ng[ mine doi solda\i ru=i, unul t[iat ]n buc[\i =i altul cu fa\a mutilat[, r[m[seser[ ca ni=te st`rvuri strop=ite cu s`nge.

Trebuie s[ fug din acest infern c`t mai repede, mi-am zis, le-am ]mp[rt[=it =i celor doi cons[teni g`ndurile, dar Vida Baci, c[ci a=a-l chema pe b[tr`n, m-a sf[tuit s[ stau la locul meu, s[ ascult ordinele c[ ru=ii nu =tiu multe =i ne ]mpu=c[ dac[ simt ceva. Nu =tiu de ce oamenii c`nd ]mb[tr`nesc cap[t[ o obsesie a mor\ii, o fric[ permanent[ de moarte, a=a cum f[cea acum Vida Baci care mi-a zis: <Eu nu fac a=a ceva, m[i Pi=to, mai am c`\iva ani de tr[it =i \in la ei!> <Vida Baci, ]i spun eu, murim =i singuri dac[ mai vine un m[cel ca [sta!>

Dup[ aceast[ prim[ ]nfruntare cu moartea a urmat o acalmie, s-a ]nceput iar[ organizarea, ru=ii au instalat pe malul st`ng al Mure=ului un post de observare cu un pluton care l-a cooptat =i pe Vida Baci, ca un bun cunosc[tor al locurilor, care i-a dus prin locuri dosnice, =tiute numai de el. Plutonul a fost dus de mine cu c[ru\a, era un drum plin de h`rtoape =i ]n acela=i timp foarte periculos pentru c[ ]l aveau nem\ii sub observare =i puteam din clip[ ]n clip[ s[ fim m[tura\i de pe fa\a p[m`ntului. Vida Baci bolborosea rug[ciuni =i-=i f[cea mereu semnul crucii, ru=ii st[teau t[cu\i pe car`mbul c[ru\ei cu pu=tile mitraliere gata de tragere =i ne \ineau =i pe noi sub observare.

Soarele se ridicase sus, ]ncepuse c[ldura, t[cerea ne omora, spaima de moarte se ]nfipsese ]n inimile noastre ca o hidr[ cu mii de gheare =i nu dup[ mult timp ne-a luat ]n primire o ploaie de gloan\e, noi am s[rit din c[ru\[ =i ne-am aruncat ]n p[m`ntul jilav, am tras c[ru\a ]ntr-un lan de porumb =i am mascat-o cu frunze de stejar, iar

211

cailor le-am dat drumul s[ pasc[ prin ni=te stuf[ri= , fiind mor\i de foame; ploaia de gloan\e s-a oprit, ru=ii au plecat t`r`= spre observator chior`ndu-se prin ni=te binocluri, unul din eu a scos un aparat de transmisie =i a ]nceput s[ vorbeasc[ repede cu superiorii lui.

A=a ne-a prins noaptea, slei\i de puteri =i nem`nca\i; eu cu Vida Baci ne-am retras spre c[ru\[ =i ne-am tr`ntit s[ ne odihnim, cu o sentinel[ l`ng[ noi, format[ din doi solda\i, b[tr`nul s-a perpelit toat[ noaptea =i m[ striga mereu :< M[i, Mihaly, murim, m[!> <+i ce dac[!>- ]i r[spundeam eu. <P[i tu crezi c[ moartea e a=a o juc[rie?> <E mai ceva ca o juc[rie! Eu vreau s[ mor =i nu =tiu cum s[ fac!> <Tu glume=ti?> <Nu glumesc deloc!> +i t`rziu de tot am a\ipit cu ochii pe cer num[r`nd stelele, trebuie s[ fi dormit bine din moment ce am visat un vis foarte frumos. Era r[zboi, ca =i acum, eu st[team tot la armeanul Laz[r Dele=, odat[, ]ntr-o zi oarecare m[ pomenesc cu doamna Dele= la mine la magazii :< Mihaly, m[ strig[ ea, te a=teapt[ la poart[ o fat[ frumoas[!> <E Agneta!>- zic eu =i fug repede s-o ]nt`lnesc, dar acolo , ]n loc de Agneta, m-a ]nt`mpinat un rus cu mitraliera ]ntins[ spre mine. Doamna Dele= m[ strig[: <Mihaly, ]ntoarce-te ]napoi c[ Agneta a luat-o la fug[ spre lunc[!>. Auzind-o a=a, am luat-o =i eu dup[ Agneta. Rusul a ]nceput s[ trag[ cu mitraliera ]n mine, tr[gea =i gloan\ele rico=eau =i nu-mi f[ceau nimic. }n vale am g[sit-o pe Agneta f[c`ndu-=i baie, era despuiat[ =i se sp[la pe cap, lua ap[ cu pumnul =i =i-o punea peste p[rul despletit. Era tot var[, frunzele copacilor fo=neau, adiate de un v`nticel cald, iarb[ mare, pufoas[, plin[ de maci ro=ii s[lbatici =i de cr[i\e =i de ochiul-boului, mirosea a

212

parfum adus de v`nt =i-a porumb =i dovleac copt…Eu m-am a=ezat pe iarb[, mi-am lep[dat un flanel =i l-am a=ternut s[ vin[ =i Agneta. Doamneee =i frumoas[ mai era c`nd venea spre mine, ca o naiad[ cu corpul ei s[lbatic, se despletise =i fuiorul p[rului ]i at`rna lung p`n[ la mijloc, avea ochii umezi =i speria\i, sc[pase parc[ de la moarte, dintr-o imaginar[ ]nc[ierare =i se ag[\ase de mine, ca o ultim[ sc[pare. Eu am luat-o de m`n[ =i am fugit cu ea ]n p[dure, acolo l-am ]nt`lnit pe Vida Baci, era p[durar, avea o barb[ alb[ =i era foarte b[tr`n, sl[bise =i-=i legase cornul de v`n[toare la br`ul ro=u. <Ce e cu voi pe-aici?>- ne-a ]ntrebat el. Eu i-am r[spuns c[ fugim de r[zboi, Agneta se ru=inase de goliciunea ei =i pusese capul ]n jos ]n spatele meu. <Nu mai e nimeni ]n sat!- a zis el- e totul distrus, haide\i la coliba mea ]n p[dure!> Dup[ ce-am ajuns ne-a spus: <Sta\i aici =i iubi\i-v[ ]n lini=te, r[zboiul aici nu va veni niciodat[!> +i ne-am b[gat ]n ni=te f`n cosit proasp[t care mirosea a lunc[. <Ave\i grij[, mai coplet[ el , c[ pe aici mai vine =i Iulia Thot!> Dup[ ce a plecat p[durarul, Agneta mi-a luat m`na =i m-a rugat: <Ia pune m`na ,Mihaly, pe p`ntecele meu s[ vezi cum mi=c[!> <Da, da, e b[iatul nostru!>, ]i repetam eu =i-o m`ng`iam, p`n[ c`nd a venit o fiin\[ necunoscut[, p[rea s[ fie Iulia Thot, =i ne-a rugat s[ nu ne ]mpreun[m aici c[ci ]n acest loc a fost omor`t legionarul, adic[ unchi-to Bucsi, =i a fost aruncat ]n mocirl[ ca pe un st`rv, hr[nindu-se p[s[rile cerului din el trei zile. Apoi se f[cea c[ acea cas[ este l[ca=ul pe care ni-l promisese doamna Marta Dele=, ne instalasem ]n el =i tr[iam ferici\i. Curgeau frunzele de tei peste p[rul despletit al Agnetei =i luna se leg[na

213

romantic pe oglinda de un luciu opal al apei =i noi, singuri, ne iubeam =i ne desmierdam…

10

iua divor\ului veni foarte repede, o a=teptam =i n-o a=teptam cu at`ta ner[bdare.

Voiam ]ntr-un fel s[ intru =i eu ]n r`ndul oamenilor, adic[ s[ termin cu Iulia, fosta mea nevast[, =i s[-mi ]ncep o alt[ via\[ cu Marika. }n diminea\a aceea Pi=to m-a sup[rat grozav, am tras de el s[ se scoale s[ mergem mai repede la tribunal dar ]n zadar; n-apucam s[ fac doi pa=i p`n[ ]n buc[t[rie c[ o auzeam pe Iuli=ka strig`ndu-m[ iar: <Tati, Pi=to iar s-a culcat!> }l ridicam ]n fund, ]i puneam hainele ]n bra\e s[ se ]mbrace =i c`nd reveneam, iar ]l g[seam tr`ntit ]ntr-o parte cu ochii c`rpi\i de somn. I-am lipit dou[ palme s[-l trezesc =i, ]n loc s[ se ]mbrace, l-a apucat un pl`ns cu sughi\uri. <N-am s[ mai vorbesc cu tine, m[ amenin\a el printre lacrimi, de ce m-ai b[tut, tu ziceai c[ nu m[ ba\i niciodat[, am s[ cer s[ r[m`n la mama!> <Po\i s[ r[m`i unde vreai tu, ]i r[spund eu, dar acum , c`nd trebuie s[ fim la tribunal la ora fixat[, ]mi faci fel de fel de fi\e!> <Ce treab[ am eu cu tribunalul vostru!- ]ng`na el vorbele, =terg`ndu-=i n[sucul cu m`neca pijamalei =i frec`ndu-se la ochi, am s[ le spun acolo c[ e=ti r[u!> <Po\i s[ le spui ce vreai =i po\i s[ r[m`i unde vreai, dar s[ vedem cine-\i va mai face zmeul =i cine o s[ \i-l mai urce ]n slava cerului!>

Z

A t[cut =i a ]nceput s[ se ]mbrace…C`nd am p[=it pe u=a tribunalului, nu =tiu de

ce, parc[ m-a apucat un tremurat; intrasem ]ntr-o

214

stare nenorocit[ inexplicabil[, vecin[ cu absurdul. Tribunalul este o institu\ie care nu mai \ine seama de legile suflete=ti, el are legile lui aspre cu decrete =i cu articole scrise pe alte criterii. Era o pauz[ ]ntre procese, toat[ lumea sta \eap[n[ =i mirat[, printre ei =i mul\i gur[-casc[, avizi de subiecte senza\ionale; se judecase un proces de crim[ =i lumea r[m[sese n[uc[, v[zuse un criminal ]n carne =i oase, ]=i omor`se so\ia ]ntr-o noapte, o violase a=a moart[ =i apoi ]i t[sese unghiile de la m`ini cu cle=tele, ]i t[iase limba , dup[ care ie=ise ]n curte url`nd ca un c`ine turbat la lun[: <S[ri\i, lumeeee, c[ mi-am omor`t nevasta!> <Cine-a omor`t-o, cutare?>- ]l ]ntrebase un vecin. <Cum cine, eu!>-]i r[spunsese el foarte senin. <Ai, m[, nu fi prost =i nu mai glumi cu mine!>-]i r[spunsese vecinul, nevenindu-i s[ cread[. <S[ fie-al dracu care te minte! Ia lum`n[rile astea =i aprinde-le tu c[ eu plec la mili\ie s[ m[ predau!>

}l pedepsiser[ cu pedeapsa capital[, venise un b[iat al lui din armat[, unicul dealtfel, =i f[cuse recurs =i-i d[duser[ dou[ zeci de ani de ]nchisoare . Omul ajunsese ]ntr-o stare jalnic[ =i se luase la ceart[ cu fiul s[u acolo la tribunal c[ trebuia s[ nu intervin[, s[-l fi l[sat cu acea pedeaps[ cu moartea c[ el =i a=a n-avea de ce mai tr[i pe p[m`nt. <Kiraly Mihaly!>- auzii o voce pi\ig[iat[ de femeie, probabil grefiera. <Prezent!> -strig eu, tr[g`ndu-mi copiii de m`ini, aproape de masa judec[torilor. C`nd ]mi ridic capul ]l v[d pe Sp`nache l`ng[ mine, a=ezat pe un scaun, avea o figur[ r[v[=it[, ar[ta parc[ a jigodie t[v[lit[ prin \[r`n[.

Se d[ l`ng[ mine =i-mi =opte=te: <Am avut o noapte grea, domnule Mihaly! Am gura amar[ =i

215

plin[ de venin…> Dup[ ce pronun\[ venin, scuip[ o flegm[ ]n batist[ urm[rind cu privirile pe partenera lui de proces, avocata Poman[. <Credeam c[ nu vine fufa-asta, ad[ug[ el, ascu\indu-=i privirile =i ]ncruci=indu-le cu ale unei feti\e care st[tea l`ng[ nevast[-mea, auzisem c[ e chemat[ la Bucure=ti la Tribunalul suprem cu un recurs extraordinar. L`ng[ acea feti\[ nevast[-mea st[tea retras[, a=tept`ndu-=i parc[ r`ndul la fotograf. Era ]mbr[cat[ cu o rochie cump[rat[ de mine tocmai de pe la Suceava, i-o adusesem cadou de dou[ zeci decembrie, ziua ei de na=tere, f[cusem de a=a natur[ ca ]n ziua aceea s[ fiu acas[, am ajuns cu ma=ina pe la orele treisprezece =i am g[sit-o cu copiii la mas[. C`nd m-a v[zut cu rochia, s-a sculat de pe scaun, mi-a s[rit de g`t =i m-a s[rutat. <E=ti o bomboan[, Mihaly, ai ]nceput s[ fii =i tandru!> Auzi, domnule, =tia =i ea ce e aia tandre\e!

Realitatea era c[ ]n acea rochie ]i st[tea foarte bine, m[tasea u=oar[, colorat[ viu cu un c`mp de alb[strele, ]i sub\ia corpul, f[c`nd-o mult mai t`n[r[ =i mai frumoas[. }mi veni ]n minte acel g`nd idiot care m[ mai vizitase de c`teva ori ca s[ m[ ]mpac cu ea, s[ =terg totul cu burtele =i s-o iau de la cap, s[ uit totul =i s[ plec ]ntr-un alt ora= cu ea unde nu ne mai cunoa=te nimeni =i unde nu ne mai arat[ nimeni cu degetul.

<Tovar[=e, Kiraly Mihaly, ]\i men\ii ac\iunea de divor\?>- c[zu acela=i glas sub\ire care cu c`teva clipe ]nainte m[ strigase s[ vad[ dac[ m-am prezentat. <Da!>- am r[spuns eu categoric, dup[ c`teva clipe de ezitare ]n care ]n sufletul meu se declan=[ parc[ un uragan, un fel de ciclon devastator, care-mi r[scoli toate amintirile, oprit brusc de acest <da> c[zut ca o sentin\[ de undeva din str[fundurile con=tiin\ei mele. <Atunci veni\i

216

=i semna\i!> +i m-am dus ]ntr-o t[cere solemn[, mi se p[rea c[ toat[ acea lume ]ngrozit[ de acel criminal acum se uit[ la mine cu aceea=i ur[ cu care privea pe acel inculpat ]n acea crim[.

}ntre timp s-a format =i completul de judecat[; judec[tor era aceea=i femeie care m[ condamnase atunci, aduc`ndu-mi acea ]nvinuire absurd[ c[ l-a= fi aruncat pe fereastr[ pe iubitul neveste-mi. P[rea chiar s[ m[ cunoasc[, m[ privi de c`teva ori ]n ochi a=a cum faci cu o veche cuno=tin\[ s[ te convingi c[ este ea =i nu o alt[ persoan[ care-i seam[n[, apoi ]=i v`r] nasul ]ntr-un teanc de h`rtii pe care eu le b[nuii c[ fac parte din dosarul meu. }mbr[cat[ ]n acea \inut[ sobr[, p[rea o femeie ]mb[tr`nit[ de=i nu dep[=ise trei zeci =i cinci de ani. <Cum dracului, domnule, avuser[m noi noroc tot de femeia asta?>- se ]ntreba Sp`nache =i ]n acela=i timp m[ ]ntreba =i pe mine, nu putea s[ fie un b[rbat, [=tia sunt mai ]n\eleg[tori…Parc[ e=ti n[scut ]n zodia nenorocului, z[u-a=a!>

<Tovar[=ul Kiraly Mihaly, se scul[ ea solemn[ de pe scaun, cheam[ ]n judecat[ pe numita Iulia Kirali pe motiv de abandon de familie =i de leg[turi extraconjugale cu numitul Ilie= Bella =i cere divor\ul =i partajul… Reclamantul prezint[ ca probe declara\ia numitei Marta Terente, vecin[ de apartament, =i declara\iile lui, autentificate de mili\ie =i de notariat…> }n sal[ se f[cuse o t[cere de morm`nt, dac[ ar fi fost acolo un orb, ar fi avut impresia c[ a ajuns ]ntr-o sal[ pustie. <Are cuv`ntul ap[rarea!>- mai continu[ aceea=i judec[tori\[, d`nd impresia de acest[ dat[, dup[ mimica fe\ei, c[ este, dac[ nu de partea mea, cel pu\in neutr[. <Da, se scul[ acea fat[ de

217

l`ng[ nevast[-mea c[reia, dac[ nu o cuno=teai, nu-i d[deai nici dou[zeci de ani, d-apoi s-o mai nume=ti =i avocat[, =i cu ochii c[tre mine zise pe un glas sub\ire: deocamdat[ ]i pun reclamantului dou[ ]ntreb[ri, =i desen[ cu m`na prin aer un arc de cerc, ridic`nd dou[ degete ]n sus ]n semn c[ dou[ ]ntreb[ri sunt o nimica toat[, una, s[ ne spun[ tovar[=ul c`t timp a tr[it zi de zi ]mpreun[ cu numita Iulia Kiraly ]n timpul c`t au fost c[s[tori\i? =i a doua, dac[ reclamantul, atunci c`nd s-a c[s[torit cu ea a fost animat de sentimentul curat al dragostei sau s-au c[s[torit doar ca s[ intre ]n r`ndul lumii? Dup[ o scurt[ pauz[ ]n care ]nghi\i dou[ guri de aer, accentu[: doresc r[spunsul pe loc!> <Au fost perioade c`nd am stat =i c`te =ase luni ]mpreun[ =i apoi de la serviciul meu veneam aproape s[pt[m`nal acas[!>- am r[spuns eu scurt =i la obiect. De altfel avocatul Sp`nache m[ pusese ]n gard[ de mult cu aceste ]ntreb[ri, focul de ap[rare ]l preg[tise el, eu trebuia doar s[ r[spund concis la ]ntreb[ri. <Al doilea r[spuns: e normal c[ am fost animat de sentimentul curat al dragostei, cum ]l numi\i dumneavoastr[, atunci c`nd m-am c[s[torit…Cum altfel f[ceam cei doi copii?>

<Onorat[ instan\[!- continu[ avocata Poman[- a= ]ncepe ap[rarea numitei Iulia Kiraly printr-un citat din Victor Hugo: omul are nevoie de dragoste…via\a f[r[ duio=ie =i f[r[ iubire nu e dec`t un mecanism uscat, sc`r\`itor =i sf`=ietor… +i mai ales femeia are nevoie de dragoste, a= ad[uga eu, aceast[ fiin\[ c[reia natura i-a creat un plus de sensibilitate… Am stat zile ]ntregi cu aceast[ femeie de vorb[, ]i cunosc via\a ei pe dinafar[, nu are o biografie complicat[, e chiar linear[, dar experien\a ei de via\[ de p`n[ acum mi-

218

a ar[tat c[ toate ac\iunile de care a fost ]nvinuit[ au o explica\ie ]n fondul ei afectiv de care so\ul ei n-a vrut s[ \in[ seama. O fi iubit-o, nu =tiu eu, dar nu i-a dovedit-o niciodat[! Numai banii pe care-i aducea acas[ nu erau suficien\i, trebuia s[ mai vin[ =i cu acea c[ldur[ sufleteasc[ de care are nevoie un c[min. A luat-o la bra\ vreodat[, a plimbat-o pe marele bulevard, a dus-o la dans, la film, la teatru, la oper[? Am aici o serie ]ntreag[ de documente de la intreprinderea la care lucreaz[, pe unele din ele le-am pus la dispozi\ia judec[toriei, pe altele le pot pune acum. Tovar[=ul Kiraly Mihaly, ]n aceast[ perioad[ nu-=i mai f[cea serviciul con=tiincios, se apucase de b[utur[, venea acas[ t`rziu =i adeseori ]=i b[tea so\ia; am dou[ certificate medicale eliberate de Policlinica jude\ean[ care atest[ c[ ]n dou[ r`nduri numita Iulia Kiraly a avut urme de v[t[mare corporal[, l[sate brutal de m`inile acestui om. Desigur c[ nu mai poate fi vorba de o ]mp[care, ar fi imposibil ca ace=ti oameni s[-=i mai revin[ din r[t[cirile lor. Eu propun ]ns[, av`nd ]n vedere circumstan\ele atenuante ale petentei ca s[-i fie ]ncredin\a\i am`ndoi copiii =i locuin\a spre folosin\[. }n cazul ]n care tovar[=a Iulia Kiraly nu le va asigura copiilor o educa\ie corespunz[toare =i o bun[ cre=tere, propun tribunalului s[ ]mputerniceasc[ comisia de tutel[ s[ hot[rasc[ soarta copiilor!>

P`n[ la un puct ]mi pl[cu perora\ia avocatei Poman[, avea ]n vorbire ceva agresiv, r[scolitor, contrast`nd cu fa\a ei de copil, lini=tit[ =i dulce; nu mi-am ]nchipuit niciodat[ c[ o fat[ t`n[r[ cum e ea, ie=it[ proasp[t de pe b[ncile facult[\ii, poate s[ aduc[ argumente de peste tot, din literatur[, din medicin[, din etic[, din activitatea zilnic[, pentru a

219

sus\ine actul acela nes[buit al Iuliei… Propunerea precum copiii =i casa s[ r[m`n[ la ea m-a scandalizat enorm; a =ters de pe fa\a Iuliei tot noroiul, toat[ mocirla =i le-a aruncat pe fa\a mea. Sp`nache a observat acest lucru =i la terminarea ultimelor ei vorbe el izbucni, nest[p`nit cu o verv[ demen\ial[:

<Da, onorat[ instan\[, avocata Poman[ amestec[ literatura cu via\a, vine cu citate din Victor Hugo, care a tr[it cu un secol ]n urm[, s[ justifice imoralitatea unei femei. Mai trebuia s-o urce pe soclu ca pe Emma Bovari =i atunci, cu acest argument, numita Iulia Kiraly este achitat[, absolvit[ de vin[, o vin[ pe care o incrimineaz[ =i un orb. Avocata Poman[ a uitat c[ noi ast[zi tr[im ]n socialism =i cuvintele lui Victor Hugo nu prea se mai potrivesc calapodului nostru, numita Iulia Kiraly a uitat c[ a semnat un act de c[s[torie care o obliga s[-i fie numitului Kiraly Mihaly o so\ie cinstit[ =i devotat[ =i s[ se dedice cre=terii =i educ[rii celor doi copii. S[ m[ scuza\i, dac[ v[ ]ntreb, tovar[=a Poman[, dumneavoastr[ de ce nu v-a\i c[s[torit p`n[ acum?> <}ntrebarea de fa\[, interveni judec[toreasa , nu face obiectul procesului nostru =i se respinge!> <+tiu c[ nu e obligat[ s[ r[spund[, dar i-am pus aceast[ ]ntrebare fiindc[ are leg[tur[ cu acest caz. Tovar[=a Poman[ a iubit un b[rbat care a p[r[sit-o pentru o alt[ femeie =i din informa\iile mele a \inut foarte mult la el. Acum de fa\[ se judec[ acela=i caz, dar ceva mai grav, pentru c[ sunt doi copii la mijloc. Iulia Thot, c[ci a=a ochema ]nainte de c[s[torie, nu mai merit[ s[ poarte numele acestui b[rbat, ea =i-a p[r[sit so\ul =i copiii =i a vrut s[ se c[s[toreasc[ cu individul Ile= Bella, care dup[ accident l-a p[r[sit, nemaifiind ]n toate

220

facult[\ile fizice =i morale. Se ]ntorsese c[tre sal[ =i perora ca un conferen\iar ]n fa\a unei s[li pline, care vrea s[-=i onoreze publicul cu gesturile lui de bun[voin\[ =i de respect. Am aici,=i b[tu cu palma peste ni=te h`rtii, o declara\ie a unei prietene, nu intereseaz[ numele, c[reia i s-a pl`ns c[ dac[ nu se ]nt`mpla acel accident stupid, ]l lua pe concubin de so\ =i atunci era fericit[. O ]ntreb eu, de ce nu-l mai ia acum, ar face un act de omenie =i de mare dragoste. Dar acum, a=a slu\it, cum arat[, nu-l mai iube=te! +i v[ ]ntreb, oameni buni,=i onorat[ instan\[, a fost un act cugetat din partea ei? C`t despre acele referin\e de la serviciu, numai noi =tim cum le-a ob\inul tovar[=a Poman[, prin ce ]mprejur[ri =i cu ce rela\ii…>

T[cu deodat[, brusc, ca =i cum ]ncepuse =i se ]ntoarse spre mine, m[ privi atent ]n fa\[, m[ cercet[, apoi iar ]ncepu, mai exploziv, mai violent: <Uita\i-v[ la acest om care are pe fa\[ toat[ durerea din lume c[ i s-a destr[mat c[minul =i c[ doi copii au r[mas pe drumuri =i f[r[ mam[! Spune\i-mi ce trebuia s[ fac[ el ca s[ stea ]n prejma so\iei =i s-o m`ng`ie, =i s-o duc[ la film =i la teatru, a=a cum vrea tovar[=a Poman[? Trebuia s[ se lase de serviciu =i s[ moar[ to\i de foame! Ce-ar ]nsemna dac[ toate so\iile marinarilor care lipsesc c`te =ase luni de-acas[ ar face la fel? Acest argument nu e unul serios =i, s[ m[ ierte colega mea, aici o privi nostalgic, o m[sur[ de sus p`n[ jos, dac[-i spun c[ mai are multe de ]nv[\at ]n ale avocaturii!>

Urmar[ apoi c`teva ]ntreb[ri puse copiilor: <Kiraly Iuli=ka, tu cu cine ai vrea s[ r[m`i?> Feti\a, ]ncurcat[, m[ privi ]nt`i pe mine, apoi discret o m[sur[ =i pe maic[-sa =i r[spunse cu un glas stins:

221

<Cu am`ndoi!> <+i dac[ va fi cazul s[ se despart[ p[rin\ii t[i, tu pe cine preferi?>- urm[ judec[tori\a. Feti\a se lipi de mine =i t[cu, nu d[du niciun r[spuns, la fel f[cu =i Pi=to =i completul de judecat[, l[s`nd totul balt[, se retrase pentru deliber[ri.

Avocatul Sp`nache scoase repede o \igar[, o aprinse cu o dexteritate de prestidigitator, trase c`teva fumuri ad`nc ]n piept =i plec[ ]ncovoiat, scutur`ndu-=i reverul hainei =i ie=ind pe u=a din spate. <Aici se petrece ceva absurd…>- fuseser[ ultimele lui cuvinte, adresate aiurea, f[r[ \int[, mai mult un dialog surd cu el ]nsu=i, cu cel[lalt Sp`nache care nu mai credea ]n reu=ita acestui proces. Eu am ie=it dup[ el dezam[git, f[r[ nicio speran\[.

Pe coridor lumea se ]nmul\ise, probabil c[ ]ncepeau alte procese; era o atmosfer[ ap[s[toare, oamenii sup[ra\i t[ceau, p[rea s[ nu-i mai intereseze istoria mea cu Iulia, c`teva femei mai la o parte pl`ngeau =i-=i povesteau una alteia, printre lacrimi, motivele prezen\ei lor la tribunal. <De-acum mi-e indiferent !>- mi-am zis, ]l dau dracului =i pe Sp`nache, nu m[ mai intereseaz[ nici cum se termin[ procesul, nici cui ]i r[m`n copiii =i apartamentul, doresc s[ fiu liber, s[ ies din aceast[ atmosfer[ ap[s[toare, dezolant[, s-o iau pe Marika =i s[ plec cu ea aiurea, ]ntr-un alt ora=, s[-mi ]ncep o alt[ via\[ a=a cum mi-o doresc eu.

Hot[r`rea judec[toreasc[ fu cea a=teptat[: divor\ul se terminase, Iulia ]=i luase numele ei de fat[, ambii copii ]i r[m[seser[ ei pentru educare =i ]ngrijire (de, mama!) =i din cele trei camere ale apartamentului mie ]mi revenea una. Sp`nache turbase, ]i venea s[ urle: <Domnule, at`ta

222

nedreptate n-am mai v[zut! Trebuie s[ declar[m recurs!> <Nu mai declar[m niciun recurs!- i-am r[spuns eu- vreai s[-mi mai m[reasc[ pensia alimentar[? Nu vezi c[ [=tia \in cu ea?>

Am ie=it afar[ =i am privit strada de acolo de sus de pe sc[rile tribunalului, mi se p[rea pentru prima dat[ ]n via\a mea c[ sunt liber s[ m[ pierd prin aceast[ mul\ime anonim[. }mi st[ruia ]n minte doar scena desp[r\irii de copii, a plecat ]nt`i Pi=to, apoi Iuli=ka, tr[g`ndu-m[ de m`n[ dup[ ea. <Adio, Iuli=ca, ]mi venea s[-i spun, eu =i cu voi de azi ]ncolo vom fi ni=te str[ini, nu m[ vei mai ajuta la buc[t[rie, fata mea cea vrenicu\[, =i nu m[ vei mai ]ntreba cum a fost acolo pe front, t[ticul t[u de azi ]ncolo ]\i va fi un str[in…> Dar tot eu m[ consolam, c`\i p[rin\i nu se despart de copiii lor! Nu sunt eu nici primul ,nici ultimul…Via\a trebuie s[ mearg[ ]nainte!…

11

in acel vis m-a trezit o bubuitur[ puternic[, un fel de tr[znet infernal care a zguduit p[m`ntul

ca pe o juc[rie. }mi r[m[sese ]n g`nd acel =arpe care ]nota prin balta de s`nge =i nu =tiam ce se ]nt`mpl[ =i unde m[ aflu. S[rise cumva ]n aer acel fantastic castel d[ruit de Marta Dele=? Nu! Dup[ dezmeticirea mea mi-am dat seama c[ sunt pe front sub un tir aspru de artilerie; rom`nii =i ru=ii ]ncepuser[ for\area Mure=ului. Dealurile roase din fa\a mea ]ncepuser[ s[ se n[ruie, z[ream prin focul arunc[toarelor ]ngr[m[diri de oameni

D

223

fugind ca bezmeticii, c[tu=ele sovietice cu gurile lor numeroase de foc v[rsau fl[c[ri pe \evi. Nem\ii intraser[ ]n panic[ =i se petrecuse o ]nv[lm[=al[ de nedescris. Am s[rit ]n c[ru\[ =i am vrut s[ fug, caii , speria\i, au luat-o razna de-a latul Mure=ului, c[ru\a s-a scufundat, v[d numai capetele cailor cum ]noat[ prin valuri, zgomotul e infernal, caii fac efortul groaznice, trag, se zbat, ru=ii cu rom`nii, ]n urale se n[pustesc peste p`lcurile de nem\i ]n toiul tragerilor de artilerie, arunc[toarele ]nghit fl[c[ri, cad grenadele din toate p[r\ile, peste tot url[ moartea, focurile de arm[ =i de mitralier[ cresc ]n intensitate, nu mai =tii din ce parte s[ te fere=ti… }n sf`r=it, iat[-m[ pe mal, eu cu Vida Baci =i cu ]nc[ doiru=i; caii se speriaser[ =i fugeau aiurea. Unul din cei doi ru=i la spatele nostru cu arma ]ntins[ striga ca un nebun s[ m`n[m mai repede. }n urma noastr[ pe apele Mure=ului, capetele de oameni deasupra c[rora se ridicau armele erau parc[ ni=te delfini care ]naintau cu o vitalitate nemaiv[zut[ spre cel[lalt mal.

Aici a fost al doilea botez al focului =i aici mi-am v[zut vinov[\ia mea; nu trebuia s[ m[ las atras ]n aceast[ aventur[, aveam destule posibilit[\i s[ fug.

R[t[ci\i cum eram de unitatea nem\easc[, am tras ]ntr-un sat rom`nesc ceva mai departe de Mure=, am cobor`t, ne-am uscat, ne-am sp[lat =i gazda, o m[tu=ic[ bun[, ne-a pus ceva pe mas[ =i am m`ncat, c[ci eram slei\i de foame. M[tu=ica avea o feti=can[, s[ fi avut v`rsta Agnetei, o crescuse de mic[ ]n lipsa p[rin\ilor care se ]necaser[ ]n Mure=. Ru=ii au pus ochii pe ea =i au suit-o ]n c[ru\[ mai mult cu for\a pe motiv c[ =tie bine locurile =i trebuie s[ le arate calea cea

224

mai scurt[. Ne-au oprit cu c[ru\a la marginea satului, ei au cobor`t fata din c[ru\[ =i au tras-o ]n porumburi. <Acum e momentul s[ fugim, Vida Baci, d[m bice cailor =i gata!>- i-am =optit eu cons[teanului meu. Vida Baci a str`ns h[\urile tare. <E=ti nebun, zice, vreai s[ ne ]mpu=te ru=ii?> }n porumb am auzit glasul fetei stins =i trupul ei fraget zb[t`ndu-se, striga mereu, nu, nu, nu, p`n[ c`nd s-a a=ternut t[cerea =i a ]nceput v`ntul s[ mi=te lanurile cu porumb, fo=netul foilor de porumb acoperiser[ acel zbucium al fetei care se auzea din ce ]n ce mai ]ncet.

Dup[ o perioad[ de timp, a ie=it unul din celoveci f[cut leoarc[ de sudoare, bolborosindu-=i nemul\umirea. Fata ]n urma lui avea bluza zdren\uit[ =i fusta f[cut[ f`=ii-f`=ii, fa\a-i era plin[ de p[m`nt, blestema =i pl`ngea, nu ]n\elegeam clar ce spune c[ci ru=ii ne-au poruncit s[ plec[m repede.

Seara am poposit ]ntre dou[ dealuri, pe un c`mp pustiu =i g`ndindu-m[ la fata aceasta mi-a venit ]n minte Agneta =i apoi visul din noaptea trecut[; de-abia acum aveam timp mai mult s[ m[ g`ndesc la el =i la tulbur[torul lui ]n\eles: o vedeam pe Agneta, o sim\eam chiar l`ng[ mine, apoi ]mi ap[rea ]n fa\[ doamna Dele=, cu acea p[l[rie pe cap, ]mbr[cat[ ]n doliu, vedeam =i coliba aceea =i h`rd[ul, apoi castelul de cristal cu pere\ii plini de oglinzi de opal =i =arpele ]not`nd prin acea balt[ de s`nge… Ce sens puteam s[ dau eu acestui vis? I l-am povestit =i lui Vida Baci dar el era preocupat de moartea lui…<Mie de-aici mi se trage!- repeta el. N-avea timp s[-mi descifreze mie n[lucirile mele. <Eu tot fug, Vida Baci, te rog s[ nu m[ spui c[ m[ caut[ =i m[ ]mpu=c[!> El a r[mas cu ochii holba\i la mine. <Dac[ fugi tu,

225

m[ ]mpu=c[ pe mine, Mihaly, fii r[bd[tor c[ are el grij[ Dumnezeu de noi. Dac[ e vorba s[ m[ las doar ]n grija lui Dumnezeu sunt sigur c-o s[-mi g[sesc ]n cur`nd moartea, m[ g`ndeam eu, f[r[ s[ i-o spun =i cons[teanului.

+i totu=i, din toat[ povestea asta cu Agneta eu n-am priceput un lucru: de la cine a aflat ea c[ pe mine m-au luat ru=ii cu c[ru\a pe front =i c[ a auzit ]nt`mpl[tor ]n Cluj pe peron c[ < b[iatul [la marili al lui Cichi din Remetea a murit>.

Zice c[ atunci c`nd a auzit numele localit[\ii a apucat-o un tremur, ea =tia c[ Cichi este tat[l meu, dar <b[iatul [la marilii> a fost frati-mio, nu eu, ce-a f[cut-o pe ea s[ cread[ c[ am fost eu? Dac[ Agneta nu auzea ]nt`mpl[tor aceste vorbe poate c[ m[ mai c[uta, poate c[ m[ mai a=tepta; pentru ea, eu de atunci eram mort, am pierit din visurile ei de viitor =i, ca dovad[ c[ m-a iubit, a r[mas credincioas[ sfintei M`n[stiri.

Acum, c`nd m-am ]nt`lnit cu ea, n-am ]ntrebat nimic nici despre copil =i nici despre situa\ia ei de dup[ r[zboi, ce-au p[\it ei acolo la Dej ]n iure=ul acelor n[valnice r[sturn[ri =i multe altele au r[mas neclarificate…

Dup[ c`te ]mi amintesc nu putea fi vorba despre moartea mea, pe zece sau unspre zece septembrie ru=ii ne-au f[cut un inventar am[nun\it unde fusesem cuprins =i eu. Probabil fuga mea de la Debre\in, dezertarea mea, s[ fi ]nsemnat pentru ai mei c[ am disp[rut sau am decedat. Ru=ii trimiteau familiilor ]n=tiin\[ri despre soarta noastr[ ]n astfel de situa\ii. La Cluj se afi=eau astfel de liste, s[ se fi interesat Agneta de soarta mea acolo? Eu am ]nt`rziat foarte mult prin p[durile din ]mprejurimile Debre\inului, cam o lun[ =i ceva,

226

apoi am trecut ]n \ar[ ]n urma trupelor ruse=ti =i rom`ne=ti pe c[i dosnice, nev[zut de nimeni….

+I acum s[ reiau firul povestirii de unde l-am l[sat. Dup[ ce-am cobor`t dealurile Carpa\ilor Apuseni, am dat de un c`mp neted ca-n palm[, porumburi nesf`r=ite, aproape uscate, galbene, se ]ntindeau peste tot c`mpul. Aici ru=ii ne-au pus serios la munc[ =i pe noi =i pe localnici: s[pam zi =i noapte ]nt[rituri, la Berten era fixat[ prima f`=ie de ap[rare a nem\ilor pentru ora=ul Debre\in, a doua f`=ie era stabilit[ pe aliniamentul Hoszupaly- Hajdubagos-Sarand, un vast c`mp br[zdat de mari canale pentru iriga\ii pe faimoasele ferme tania. Timpul se schimbase brusc, se l[sase o cea\[ deas[, ]ncepuse s[ burni\eze, jos se f[cuse o m`zg[ cleioas[ care se lipia de ro\i =i se ag[\a de picioare. Nem\ii ]=i aruncaser[ ]n joc ultimele resurse, instalaser[ puncte de observare peste tot: ]n copaci, ]n case r[zle\e, ]n turnurile =i clopotni\ele bisericilor, ]n poduri =i ]n c[pi\ele de f`n. Botezul focului l-am primit ]n satul Pusta Told unde s-a ]ncins o lupt[ violent[. Ru=ii au p[truns ca din senin ]n sat =i, cu toate punctele de observare ale nem\ilor, i-au luat prin surprindere, ca din oal[. Pe noi ne-au pus s[ c[r[m muni\ii pe linia ]nt`i. C[lcam peste mor\i =i peste r[ni\i cu l[zile de muni\ii ]n bra\e; lupta devenise aprig[ =i scurt[, moartea ne p`ndea din toate p[r\ile…

Mai p[strez din acele timpuri un carnet pe care-mi f[ceam ]nsemn[ri ]n scurtele mele r[gazuri. M[ g`ndeam c[ dac[ voi muri, se va g[si cineva s[-mi ia acest carnet =i s[-l trimit[ celor dragi, chiar voiam s[ ajung[ ]n m`inile Agnetei s[ vad[ =i ea prin ce iad am trecut. }n carnet mai aveam =i trei fotografii, una ]n care eram eu cu

227

Agneta, ]n civil, fotografia\i la Dej ]n scurta noastr[ fericire, ]n a doua era Agneta, c[lug[ri\[, =i ]n ultima tot ea, se fotografiase special pentru mine, era ]mbr[cat[ ]ntr-o bluz[ alb[, cu fa\a plin[ de lumin[, z`mbind a=a cum numai ea =tia s[ z`mbeasc[, l[s`nd u=oare umbre pe obrajii ei ]n dreptul gropi\elor; prin p[r parc[ i se jucase un v`nticel =i i-l r[scolise. Aceasta ]mi era fotografia cea mai drag[ pentru c[ era cea mai apropiat[ de firea ei, ]n cea ]n care era c[lug[ri\[ p[rea ]mb[tr`nit[, probabil din cauza hainelor negre. }n fotografia ]n care era cu mine st[tea prea \eap[n[, sub emo\ia gestului de-a sta l`ng[ mine.

C`t prive=te carnetul e foarte greu s[ mai descifrez tot ce-am scris ]n el, caut zadarnic s[-mi mai reamintesc anumite scene din el =i e imposibil s[ mi le mai reamintesc; sunt ]nsemn[ri seci care nu-mi mai spun nimic. }n aceste ]nsemn[ri sentimentele mele fa\[ de Agneta mi le ascundeam, ]n afar[ celor c`torva scrisori, n-am l[sat nimic scris care s[-mi tr[deze zbuciumul meu pentru ea…}ncerc s[ reiau firul povestirii mele cu ]nsemn[ri din carnet, peste multe trec, fiind neimportante, pe cele mai multe le tr[iesc =i ast[zi =i le a=tern pe h`rtie neschimbate pentru autenticitatea lor: <18 octombrie…lupte grele… Vida Baci doarme, de fapt se odihne=te, lupte grele, deci, ]n direc\ia Kaptalan-Komoros, unul din caii mei a murit…Eram la marginea satului ]nv[lui\i ]n p`nza dens[ a unei ce\i ce se l[sase peste tot p[m`ntul, ]ntr-o diminea\[, pitisem caii =i c[ru\a ]ntr-un lan de porumb, eram foarte obosi\i, peste zi muncisem de ne spetisem c[r`nd la muni\ii. Acum ne odihneam, eu dormeam pe c`teva bra\uri de coceni l`ng[ botul cailor, focul se lini=tise

228

=i, c`nd totul p[rea c[ s-a sf`r=it, m[ treze=te un r[p[it scurt de mitralier[, venit foarte de aproape, urmat de un r`nchezat de cal…Imaginea lui o am permanent ]n minte, nu numai oamenii, dar =i animalele au un gest suprem ]n fa\a mor\ii: se ridicase ]n dou[ picioare, retezat peste g`t =i zbira ca nebun cu s`ngele t`r`=, \`=nindu-i din vinele g`tului. Eu am s[rit =i i-am ]mbr[\i=eat botul cald, pr[v[lindu-m[ peste el; r[m[sese cu ochii mari , calzi =i umezi spre mine, cer`ndu-mi parc[ ajutor…>

<…p[truns ]n Debre\in prin gara principal[, imagine fantastic[ a ora=ului: cl[diri mistuite de fl[c[ri, oamenii trezi\i ]n toiul nop\ii fugeau bezmetici, foc de arme, mor\i, r[ni\i, tunuri antitanc =i arunc[toare u=oare tr[geau aiurea, grenade, explozii seci de proiectile de artilerie care cad cu nasul pe caldar`m, l[s`nd ]n urm[ uria=e gropi…aici a fost o <noapte a sf`ntului Bartolomeu>

<…19 octombrie, tancurile sovietice =i v`n[torii de munte p[trund ]n ora=…>

Eu r[m[sesem cu un singur cal pe care mi-l luase comandantul =i umbla c[lare pe el, mi-l aducea numai seara ca s[-l hr[nesc. St[team mai mult degeaba pe l`ng[ comandament, m[ cam luaser[ la ochi c[ a= vrea s[ fug, probabil c[ le spusese vreo =op`rl[ de inten\ia mea. Cineva dintre ai no=tri ]i tr[dase totu=i pentru c[ au fost lua\i prin spate =i mul\i au fost f[cu\i prizonieri de nem\i, f[r[ s[ poat[ trage un foc de arm[.

<…m`ine ]n zori vom fi executa\i, vi\a mea p`n[ aici a fost, via\[ nenorocit[ de copil s[rman; de ce trebuie s[ ne mai na=tem dac[ trebuie s[ murim? De ce trebuie s[ mai iubim dac[ iubirile se destram[? De ce trebuie s[ mai cunoa=tem

229

fericirea dac[ pleac[ repede din via\a noastr[? De ce ai mai r[s[rit tu, Agneto, ]n fa\a mea, cine mi te-a adus =i cine mi te-a luat? M`ine, deci, ]n zori vom fi executa\i =i eu nu =tiu de ce, c`nd aveam eu timp s[ m[ duc la inamic =i s[-i furnizez date secrete?...Poate c[ trebuia s-o fac, atunci aveam pentru ce muri! Adio, mama mea, adio tat[l meu, adio fr[\iorii mei =i surioarele mele, adio Agneta mea, adio lumin[!>

Aici a fost ]ntradev[r un hotar ]ntre via\[ =i moarte. <Hei, tu, a strigat un ofi\er rus la mine, unde-ai fost dup[ mas[?> <S[ culeg stule\i de porumb pentru cal, domnule ofi\er!> <Tu tr[d[tor, tu v`ndut inamicului, ho\ule, tu ]mpu=cat!> Nu =tiu ce-a mai strigat la mine c[ m[ pierdusem =i nu mai auzeam nimic. Cu mine ru=ii mai b[nuiser[ doi localnici unguri, doi cumna\i cu gospod[riile vecine, =i pe o femeie, o \iganc[ unguroaic[, cred, g[sit[ beat[ la poalele p[durii. Nu ne-au mai ]ntrebat nimic, ne-au ]ncuiat ]ntr-o magazie =i ne-au pus sub paz[ sever[. Diminea\a ne-au scos pe un platou ]n spatele unei mori ]n ruin[, parc[ v[d =i ast[zi zidul acela ]nalt, murdar; ]mi ridicam privirile =i vedeam cordeaua albastr[ a cerului ]n zorii zilei, st[team to\i patru ]n=ira\i ]n r`nd la distan\i de c`\iva metri unul de altul, ne puseser[ cu fa\a la zid =i cu m`inile ]n sus. Un rus, c[ruia ]i auzeam doar vocea, striga tare: <Cel care ne-a tr[dat s[ spun[, sc[pa\i de moarte!> Nimeni ]ns[ n-a suflat o vorb[, probabil c[ =i ceilal\i erau nevinova\i =i nu aveau ce spune. Au adus apoi o grup[ de solda\i, cam =apte-opt, dup[ zgomotul pa=ilor, am auzit comanda foc, apoi am z[rit ca prin cea\[ pe cei doi \[rani pr[v[lindu-se, dup[ care femeia a ]nceput s[ zbiere =i s[ blesteme…}n aceea=i clip[ execu\ia

230

aceea a fost ]ntrerupt[ de o detun[tur[ puternic[, ceva infernal, care mi-a luat piuitul. M-am pr[v[lit la p[m`nt, a=tept`nd s[ mor, dar nu sim\eam nici o ran[, corpul ]mi era intact, r[m[sesem doar cu acea piuitur[ care mi se prelungea ]n creieri ca un lung fluier de locomotiv[. C`nd am deschis ochii, ]n spatele meu se deschidea o groap[, un fel de h[u, =i un pustiu peste care z[ceau buc[\i de carne de om: m`ini, picioare, trunchiuri, capete, toate ]mpro=cate cu s`nge; c[zuse probabil un obuz sau o bomb[, altfel nu-mi pot explica ce se ]nt`mplase… +i, ironie a sor\ii, peste cadavrele celor executa\i, z[ceau =i cei ce ordonaser[ acest[ crim[!

}n via\[ norocul vine ]ntr-o clip[, a=a venise =i la mine; am s[rutat p[m`ntul, m-am sculat =i am fugit ca un nebun la marginea ora=ului…Undeva la liziera unei mici p[durice l-am ]nt`lnit =i pe Vida Baci, se da de ceasul mor\ii c[ a pierdut leg[tura cu comandamentul sovietic…<Acum e momentul s[ fugim, Vida Baci!> <Eu nu fug, ui\i c[ ]n satele noastre s-a instalat st[p`nire rom`neasc[ =i [ia ]mpreun[ cu ru=ii ne ]mpu=c[ dac[ aud c[ am p[r[sit posturile!> M-am desp[r\it de el =i am hot[r`t s[ fug…

12

[=ind jos de pe sc[rile tribunalului pe caldar`mul str[zii sp[late proasp[t, am avut o

senza\ie ciudat[ ca ]n copil[rie c`nd p[=eam prim[vara prima dat[ descul\ prin iarba verde; mi-a venit s-o iau ca m`njii la fug[ pe marele bulevard

P

231

=i s[ strig ]n gura mare c[ ]n sf`r=it, sunt liber, o libertate pe care n-o mai sim\isem demult.

Soarele se ridicase sus =i se l[sase c[ldura, o c[ldur[ ]n[bu=itoare, amestecat[ cu o toropeal[ grea, ame\itoare, sufocant[. Am c[utat s[ beau un suc rece, dar n-am g[sit; m-am ab[tut prin parc crez`nd c[ fo=netul copacilor ]mi face bine, am ocupat un loc pe o banc[ cam singuratic[ pe care mai st[teau doi tineri ]ndr[gosti\i, dar m-am sculat =i am plecat d`ndu-mi seama c[ le tulbur frumoasele lor clipe de dragoste, ]i s`njeneam din povestea lor. M-am ]ntins pur =i simplu undeva pe iarb[ cu fa\a ]n sus, g`ndindu-m[ de-acum la viitorul meu. Mi-am amintit ]nt`i de Marika, va fi ea pentrtu mine o so\ie ideal[? Voi mai r[m`ne la acela=i servici s[-mi omor zilele cu Polizarie sau Belizarie [la pe macara? Mai este cazul s[ mai r[m`n eu ]n acest ora= ]n care petrecusem at`tea necazuri? De=i ]l construisem aproape din temelii, acum manifesta fa\[ de mine o indiferen\[ =i o respingere care m[ dureau. Din acest ora= disp[ruse cel mai bun prieten al meu, inginerul Ionescu, n-aveam cui s[ m[ mai dest[inui, n-aveam de la cine mai auzi o vorb[ bun[. Acum, dac[ mai exista el, ]l invitam la Trocadero =i-i ceream sfatul, oricum ]n asemenea momente a= fi \inut seama de sfatul lui.

Un lucru este cert, sunt liber, ca o pas[re care poate s[-=i ia zborul ]n orice clip[ spre alte \inuturi. Voi lua masa la Marika s[ m[ bucur ]mpreun[ cu ea de aceast[ libertate. M-am sculat =i am plecat spre casa ei, am dat pe la cofet[rie =i am luat un Cheri Brandi =i o ciocolat[, am mai ]nt`rziat un pic pe la un chio=c de ziare, apoi am mai c[scat gura pe la ni=te vitrine =i ]n jurul orei treisprezece am fost la

232

poart[ la ea. Am g[sit storurile ferestrelor trase. <E la \ar[, mi-am zis, de unde s[ =tie ea c[ vin eu ast[zi? Sau poate c[ este prin ora=…?>

Am strigat totu=i s[ v[d ce-mi spune gazda, dar nu mi-a r[spuns nimeni, probabil c[ =i gazda era plecat[ undeva.

<Pe cine c[uta\i, nene?>- m[ ]nt`mpin[ vocea cald[ a unei feti\e care iese din curtea vecin[. <Pe Marika o caut!>- ]i r[spund eu, jenat de faptul c[ trebuie s[ dau socoteal[ acestui copil de prezen\a mea aici. <P[i, cum, nu =ti\i?>- m[ ]ntreb[ fata mirat[. <Ce s[ =tiu?> <Nu =ti\i c[ pe tanti Marika a luat-o cu salvarea la spital?> Asta chiar e culmea! <De unde s[ =tiu eu acest lucru?> <Da, repet[ fata, au luat-o acum vreo trei-patru zile ]n stare grav[, nici nu mai vorbea tanti Marika!> <+i ce avea?> -]ncerc eu s[ aflu cauza bolii. <De unde s[ =tiu eu, nene?>- r[m`ne feti\a mirat[ cu un gest care mie mi-a pl[cut extraordinar, o mimic[ a feti\ei pe care citeai c[ =i ea era ]ngrijorat[ =i ]ndurerat[ de acest fapt. <}\i fac cadou \ie aceast[ ciocolat[ =i-\i mul\umesc frumos c[ mi-ai spus!> <+i eu v[ mul\umesc frumos, nene, pentru ciocolat[!>

M-am urcat ]n ma=ina patruzeci=idoi =i-am plecat spre spital. La ora aceea ma=ina era aproape goal[, =oferul plictisit ]=i vedea de traseu =i eu mi-am perforat tichetul =i m-am a=ezat pe o banc[. Ce se ]nt`mplase cu Marika, nu mai fusesem de vreo s[pt[m`n[ pe la ea, ]mi tot spunea c[ este bolnav[ de singur[tate, ]ncolo n-avea nici o boal[ fizic[, chiar m-am mirat c`t[ s[n[tate poate s[ fie ]n aceast[ femeie dac[ ea se ]ncumetase s[ mearg[ cu mine acolo la munte, ce-o apucase oare acum?

233

Drumul p`n[ la spital era lung =i obositor, trebuia s[ traversez ora=ul ]n partea nordic[, ]mi defilau prin fa\[ noile cartiere, magazinele, po=ta, casa alb[, teatrul, apoi fabricile ora=ului ]ntinse pe zeci de hectare la marginea de nord; dup[ aceste fabrici urma spitalul, o cl[dire impun[toare, a=ezat[ undeva pe platoul unei coaste ]ntre brazi, la poalele unei p[duri. Cl[direa fusese dat[ decur`nd ]n func\iune =i era o m`ndrie a ora=ului =i a noastr[, a constructorilor. Acum la aceast[ or[, cl[direa era t[cut[, c`\iva bolnavi, ]n pijamale, priveau de pe ferestre forfota ora=ului care ]n orele de v`rf lua propor\iile unei metropole.

Am cobor`t ]n sta\ia de autobuz =i am urcat pe jos aleea care ducea la u=a spitalului cu ochii pe geam s-o z[resc pe Marika, s[-i fac semn s[ coboare s[ stau de vorb[ cu ea. La poart[ nu era nimeni, portarul primea po=ta dintr-o Dacie, vizavi, num[ra ni=te bani, bolborosind ceva ]n leg[tur[ cu ei. <Ce dore=ti, dumneata, m[ ]nt`mpin[ el rece, ordon`ndu-=i plicurile ]n ni=te cutiu\e, probabil pe sec\ii. <Doresc s[ vorbesc cu Marika Partenie, tovar[=e portar!> <Bine, domnule, dar ast[zi nu e zi de vizite!>- m[ repezi el. <+tiu, reluai eu dialogul, dar tocmai ast[zi am aflat, e ceva urgent, v[ rog s-o c[uta\i!>- ]l rugai eu, strecur`ndu-i o bancnot[ de zece lei ]n buzunarul halatului. Amabilitatea lui crescu dintrodat[, l[s[ totul balt[ =i plec[ ]n cl[direa principal[ s-o caute. }nt`rziera lui ]ncepu s[ m[ ]ngrijoreze, dac[ Marika era grav bolnav[ =i nu putea s[ vin[? Dac[ ea este probabil la alt spital sau a fost externat[ =i a plecat acolo ]n satul ei ]ntr-un concediu medical?

<Mi-e imposibil s-o g[sesc, domnule, am r[scolit toate saloanele, nu exist[ nici o bolnav[ la

234

urgen\e cu acest nume! A fost una Marika ce a decedat alalt[eri, dar nu poate fi vorba despre persoana pe care o c[uta\i!> <Da\i-mi mie voie acolo ]n sec\ie!>- insistai eu cu inima ]ndoit[, a= vrea s[ vorbesc eu cu surorile, poate aflu totu=i ceva. <Pofti\i, dar ]mbr[ca\i halatul [sta s[ nu v[ prind[ doctorul de gard[ c[ m[ d[ afar[!>

Acolo la urgen\e am g[sit o sor[ care cro=eta la laset[. <Da, v[ rog, m[ ]nt`mpin[ ea indiferent[ v[z`nd c[ bag capul pe fereastr[, ce dore=ti dumneata?> <A= vrea cu Marika Partenie, a fost adus[ aici la urgen\e cu c`teva zile ]n urm[!> <O fi fost, zise ea cam sastisit[, dar, de aici, merg la celelalte sec\ii, de unde s[ =tiu eu cu ce diagnostic a plecat ca s-o pot c[uta la ce sec\ie a fost repartizat[! Nu =ti\i cu ce diagnostic a venit?.> <Nu =tiu, doamn[, de unde s[ =tiu eu?> <S[ m[ duc s[ ]ntreb pe celelalte femei din salon, poate =tiu ele ceva!> <V[ rog!>- insistai eu, atent la discu\iile lor prin deschiz[tura u=ii. <A fost, a fost- se-auzea o voce de femeie, a fost cu mine la reanimare, Doamneeee, ce s-a mai zb[tut!> <+i?>- am intrat eu ]mpins parc[ de o stranie presim\ire. <Au ridicat-o alalt[eri p[rin\ii!> <S-a zb[tut p`n[ =i-a dat sufletul!>- a zis o alt[ femeie de l`ng[ ea. <Cum, le ]ntreb eu, a murit Marika?> <Din p[cate, da, domnule!>- zice aceea=i femeie. <Doamn[, reiau eu discu\ia pe alt ton, poate n-a fost ea, era o femeie ]nalt[, robust[, plin[ de s[n[tate!> <Se poate, domnule, dar a f[cut septicemie, sau cam a=a ceva…> Am t[cut, n-am mai putut s[ mai zic nimic, ce era s[ mai comentez; am ]nchis u=or u=a =i am luat-o ]ncet spre ie=ire. Totul se ]nv`rtea cu mine, parc[-mi luase Dumnezeu min\ile =i nu mai =tiam ce fac. <}mi pare r[u, zice sora, s[ v[ dau ni=te

235

extraveral, ceva?> <Nu, nu-mi mai trebuie nimic!>- am mai avut eu puterea s[ mai zic =i simt deodat[, de la acea ]n[l\ime cum ]ntreg ora=ul o ia razna cu mine, se ]nv`rtea ca o ilustrat[ pus[ la roata norocului, cu o vitez[ ame\itoare, blocurile se amestecau cu str[zile =i cu ma=inile =i cu pietonii =i se transormau ]ntr-o roat[ ame\itoare, inform[. <Halatul, domnule!>- strig[ portarul dup[ mine. }i dau halatul f[r[ s[ pot scoate o vorb[ =i o iau u=or la vale pe aleea cu platani. Nu =tiu de ce aveam senza\ia c[ m[ aflu ]ntr-o jungl[, oamenii treceau pe l`ng[ mine ca ni=te umbre preistorice, le vedeam dec`t forma de bipede, mi se p[rea c[ au ]n m`ini pari cu care a=teapt[ s[ m[ loveasc[, s[ m[ scuipe =i s[ urle dup[ mine. La ]ntret[ierea cu bulevardul m-am rezemat de un gard, nu mai aveam direc\ie =i-am vrut s[ mai stau un pic s[-mi revin. }mi desfac haina =i mi-o ag[\ ]n v`rful unei uluci, m[ aplec sub robinetul unei pompe de ap[ s[ m[ r[coresc; apa ]mi f[cu bine, parc[ m-a trezit dintr-un vis la realitate…

Dou[ cucoane trec pe l`ng[ mine =i exclam[, sarcastic: <Ai dracului de be\ivi nenoroci\i, nu pot s[ mai rabde nici ziua!> Vas[zic[ a=a ar[tam eu, ca un be\iv nenorocit! Mi-a venit s[ le scuip, m-am ab\inut ]ns[, poate c[ a=a ar[tam eu ]n clipa aceea. Lumea poate s[ mai fie =i murdar[ =i abject[, vorba c`ntecului: <C`t este lumea de lume/ Este plin[ de minune!> M-am ]mbr[cat cu haina, de fapt mi-am pus-o pe umeri =i-am luat-o u=or pe trotuar spre marginea ora=ului; ]n calea mea am g[sit o \iganc[ cu garoafe, cu un bra\ de garoafe ro=ii =i albe, i-am ]ntins dou[ sute de lei pe ele =i i le-am luat pe toate, printre ele mi-au ap[rut umezi, ochii aceia mari =i alba=tri cu

236

ad`ncurile lor neb[nuite, ai Marik[i, =i peste obrajii mei s-au rostogolit primele lacrimi…

}mi venea s[-mi blestem soarta, soarta acesta pe care oric`t ai c[uta s-o pre]nt`mpini, r[m`ne tot soart[, hazard. Pentru ]nceput mi-a venit ideea s[ m[ duc la ]nmorm`ntarea ei. Sincer s[ fiu nu =tiam bine nici din ce localitate este =i la ce bun s[ mai merg eu acolo s[ se mai uite lumea la mine ,s[ m[ mai comp[timeasc[. C`nd am luat aceste garoafe, aceasta mi-a fost inten\ia: s[ merg acolo ]n satul ei, s[ intru ]n cas[ =i s[-i a=tern pe l`ng[ ea pe pat, garoafe albe =i ro=ii, s-o s[rut, a=a moart[ cum este =i-apoi s[ plec unde-oi vedea cu ochii… Dar nu mai are nici un rost…

}mi adusei aminte c[ ]n aceea=i situa\ie fusese c`dva, nu demult, =i Silvia, so\ia domnului inginer Ionescu, =i deodat[ hot[r`i s[ m[ abat spre cimitir, voi pres[ra aceste garoafe pe morm`ntul uitat al domnului inginer, pl[tindu-m[ astfel de datoria Silviei. Pe drum m[ ]nt`mpinar[ c`teva femei ]ndoliate, veneau spre ie=ire ]n lini=te, triste, ab[tute. O feti=can[ m[ ]ntreb[ dac[ nu cumva =tiu unde este morm`ntul profesorului Curtic[rescu; nu =tiu, i-am r[spuns eu, =i chiar nu =tiam, intram pentru a doua oar[ ]n acest cimitir.

M[ a=ezai pe o banc[ l`ng[ morm`ntul domnului inginer =i-mi veni a=a deodat[ s[-i zic: domnu inginer, una mic[! Hai c[ chiar mi-au sc[pat scripe\ii min\ii, g`ndii eu, vorbind de unul singur, =i cum m[ frecam cu acele garoafe ]n bra\e, d[dui ]n buzunarul hainei de sticla cu Chery Brandy pe care o luasem de la cofet[rie pentru mine =i pentru Marika. Aranjai florile frumos pe morm`ntul domnului inginer, o garoaf[ ro=ie, poate cea mai frumoas[ o aruncai ]n v`nt pentru Marika, m[ ]ntorsei apoi la sticla pe care-o l[sasem

237

pe banc[, o desf[cui, turnai c`teva pic[turi pe morm`ntul reav[n =i apoi ]ncepui s[ beau, licoarea vi=inie, dulce =i rece ]mi f[cu bine, m[ binedispuse, r[m[sei ]ntr-o stare de imponderabilitate sufleteasc[ cu toat[ fiin\a mea r[v[=it[…

13

rumul de la Debre\in p`n[ acas[ l-am parcurs mai mult noaptea prin pusta ungar[ =i pe

drumuri dosnice, de aici ]nainte carnetul meu de ]nsemn[ri are filele albe; doream s[ ajung c`t mai repede acas[, s-o ]nt`lnesc pe Agneta. B[nuiam c[ ea trebuia s[ fie undeva s[ m[ a=tepte. }mi socoteam zilele, s[pt[m`nile, lunile de c`nd m[ desp[r\isem de ea =i mi se p[reau o ve=nicie.

D

Undeva, ]ntr-o gar[ am g[sit un tren plin cu r[ni\i rom`ni care mergeau acas[, ]n patrie, =i m-am ag[\at =i eu de el; m-am urcat sus pe vagoane =i priveam de acolo cum, ]n urma r[zboiului, via\a se ref[cea ]ncet, \[ranii ]=i culegeau bruma de porumburi care mai r[m[seser[, prin sate =i prin ora=e se reparau cl[dirile, =oselele, str[zile, liniile ferate. La Cluj am cobor`t din tren =i n-am mai avut r[bdare, am luat-o pe jos spre cas[.

Am ajuns acas[ bolnav ]ntr-o sear[, spre asfin\it, m-a ]nt`mpinat tata pl`ng`nd =i eu mi-am dat seama c[ ]n familia noastr[ s-a ]nt`mplat iar ceva grav, c[ci tata nu pl`ngea din orice fleac. <Mama?>- ]l ]ntreb eu. Tata nu mi-a r[spuns nimic, a dat din cap c[ da, ea s-a pr[p[dit, apoi m-a luat =i m-a s[rutat ca niciodat[ ]n via\a lui. Ce trist[ =i ce pustie era curtea f[r[ mama! O a=teptam parc[ s[-

238

mi a=eze masa =i nu se ar[ta, ]mi venea s-o strig, s-o caut prin gr[din[ sau prin cas[, acolo unde se ducea ea la treburile ei, dar ]mi d[deam seama c-o caut sau o strig degeaba… Mama mea, b[tr`nica aceea dulce care m[ ]nt`mpina de fiecare dat[ cu c[ldura ei sufleteasc[, nu mai era, se dusese pentru totdeauna pentru mine. <O s[ vin[, maic[, odat[ timpul ca eu s[ nu mai fiu, ]mi spusese ea c`ndva, s[ ai grij[ de sufletul t[u, s[ te p[zeasc[ Dumnezeu de rele c[ci relele te ]mb[tr`nesc =i te c`inesc!> Venise, mam[, =i aceast[ vreme, venise prea repede, de-acum chiar c[ nu mai sunt copil, mi-au dat =i tuleele =i-am trecut =i printr-un r[zboi.

Seara, f[r[ s[-i spun lui tata, am plecat la Dej; ]l min\isem pe tata c[ trebuie s[ ne prezent[m la Cluj pentru a ne ]nregistra c[ am venit din misiunile noastre. G`ndul meu era cum s[ fac s[ ajung la Agneta mai repede. }n drum spre Gheorghieni am urcat dealul pe la cimitir =i i-am s[rutat mamei mele morm`ntul, \[r`na aceea proasp[t[ care-o acoperise; era o zi mohor`t[ cu cea\[, burni\a, era cred ]nceput de decembrie f[r[ z[pad[, un c`mp negru plin de ciori, singur pe potecu\a pe care alt[dat[ plecasem cu unchiul Bucsi; am ]nceput s[ pl`ng ca un copil, pl`ngeam =i-i s[rutam chipul Agnetei pe care-l p[stram ]ntr-o fotografie.

P`n[ la Dej am f[cut dou[ zile =i o noapte, spre sear[ intram ]n gar[ cu emo\ia revederii; am t[iat c`mpul spre m`n[stire dar, spre surprinderea mea, m`n[stirea nu mai era, ]n fa\a mea ap[ruser[ ni=te ziduri ruinate afumate…M-am apropiat de un copil care-=i p[zea ni=te capre prin b[l[rii =i l-am ]ntrebat: <M[i, b[ie\el,e=ti bun s[-mi spui =i mie ce s-a ]nt`mplat aici?> <Ru=ii, nene,

239

zice el cu o voce rece, sub\ire, pi\ig[iat[, care-mi bate =i ast[zi ]n urechi, au venit ru=ii =i -au instalat ]n clopotni\a aia o mitralier[ =i dincoace de ziduri =i-au pus tunurile =i uite, vezi, matale, pomul acela din fa\a noastr[, pe-acolo au ap[rut ru=ii =i-au ]nceput s[ se bat[ cu nem\ii…Noi am fugit ]n p[dure, auzeam de-acolo cum tr[geau cu tunurile…>

}ntre timp de el se apropie o femeie tineric[: <Hai, m[i, acas[, i se adres[ ea, ce naiba, c[ te-apuc[ noaptea cu ele pe-aici, c`nd le mai mulg eu?> Avea ]n cap o basma neagr[, pe spinare un cojocel de miel b[lan =i ]n picioare ni=te sandale cr[pate. O privii de sus p`n[ jos, f[cu =i ea la fel cu mine =i, p`n[ la urm[,, v[z`ndu-m[ str[in, intr[-n vorb[ cu mine: <Pi =ine c[ta\i domniavoastr[?> <Aveam aici la m`n[stire o fat[ pe care-o iubeam, pe nume Agneta, venisem pe la ea s[ v[d ce mai face!> <Cum ar[ta surioara?> <Era cea mai t`n[r[ fat[ din m`n[stire, era frumoas[, b[lan[, cu gropi\e-n obraz.> <Gropi\eeee…>- se g`ndi femeia c`teva clipe. <Da, =i de statur[ potrivit[!> <Bine, dar m`n[stirea o fost evacuat[, au mai r[m[seser[ c`teva m[icu\e =i vreo doi c[lug[ri b[tr`ni…Dar o venit blestemul [sta pe capul lor, pe c[lug[ri i-or dezbr[cat ru=ii =i i-or trimis pe la casele lor, iar pe cele c[lug[ri\e le-au dus ]n p[dure =i =-au b[tut joc de ele, dup[ care a plecat fiecare ]ncotro vor fi v[zut =i ele cu ochii.> <+ti\i cumva numele celor care au r[mas aici?> <De unde s[-l =tiu, c[ noi st[m tocmai ]n partea ceea…> =i ar[t[ cu degetul un s[tuc de peste deal.

Priveam acele ziduri =i c[utam s[ deslu=esc chipul Agnetei printre ele, unde s[ se fi dus, ]ncotro s[ fi luat-o, ce s[ se fi ]nt`mplat cu ea? <A fost greu, toca mereu acea femeie, v[z`ndu-m[

240

pierdut, dou[ zile s-au b[tut aici, pe una din c[lug[ri\e au g[sit-o ni=te oameni sp`nzurat[ ]n p[dure…Dar nu e cea pe care-o c[uta\i dumneavoastr[ c[ era mai b[tr`n[…>

Clopotni\a era retezat[ ]n dou[, clopotul r[m[sese sp`nzurat ]ntr-o parte =i acoperi=ul zburase pe un zid lateral, curtea m`n[stirii era plin[ de gropi care acum se umpluser[ cu ap[, zidurile c[zuser[, buc[\i ]ntregi s[riser[ departe pe o porumbi=te ca ]n urma unui mare cutremur.

M-am a=ezat jos pe o ridic[tur[ de p[m`nt =i am privit orizontul ]n spre apus, soarele se l[sase jos de tot, palid, neputincios, razele lui ro=ietice de-abia reu=eau s[ str[pung[ norii fumurii dinspre p[dure.

Femeia aceea ]i da ]nainte cu ceea ce =tia ea, povestea totul rece =i sec, parc[ n-ar fi durut-o nimic; amesteca lucruri adev[rate cu pove=ti care circulaser[ =i pe vremea c`nd st[tusem eu aici; se f[cuser[ pe seama m`n[stirii legende pe care oamenii le credeau adev[rate.

<Bine, bine, o descoseam eu, dar nu \ii minte nici un nume, cel pu\in un nume din toate pove=tile astea?> <Bine, zicea ea, dar t[lic[ nu =tii c[ bie\ii c[lug[ri =i c[lug[ri\e au numele lor de c[lug[rie?> Cu aceast[ vorb[ am r[mas eu: <C[lug[rii au numele lor de c[lug[rie…> +tiam a=a ceva, dar voiam s[ aud din gura ei cel pu\in un nume de care s[-mi leg amintirile mele. Dac[ a= fi Dumnezeu s[ tronez undeva deasupra muritorilor, s[ v[d totate ce se ]nt`mpl[ pe p[m`nt, poate c[ a= vedea-o =i pe Agneta pe undeva, dar eu sunt un biet muritor =i pe deasupra f[r[ experien\a vie\ii…

Am sim\it atunci ]n acea sear[, dup[ ce b[ie\elul acela =i cu femeia au plecat cu caprele lor

241

spre sat c[ ceva s-a rupt ]n mine, era ultimul fir, ultima speran\[ care m[ mai \inea legat de Agneta; acea ruptur[ din mine ]nsemna de fapt desp[r\irea de Agneta pentru toat[ via\a =i poate =i de adolescen\[, de tragica =i zbuciumata mea adolescen\[.

A cobor`t apoi noaptea peste acele ruine peste care ]mp[r[\eau p[s[rile de noapte ale cerului,m-am tras =i eu ]ntr-o chilie pe ni=te paie, ]ntr-un col\ =i am ]ncercat s[ m[ odihnesc, n-am dormit, ]ns[ toat[ noaptea, am pl`ns ]ntruna p`n[ diminea\a parc[ a= fi ]nmorm`ntat-o pe Agneta aici; pl`ngeam amarnic ca un copil, blestem`nd clipa c`nd m[ n[scusem… Chipul Agnetei se amesteca cu chipul mamei =i pierderea lor, al fiin\elor celor mai dragi de pe lumea asta, mi-au dat certitudinea c[ de acum voi r[m`ne singur ]n lume ca o frunz[ b[tut[ de v`nturile toamnei….

14

in cimitirul unde ]l ]ngropasem pe domnul inginer Ionescu m-am trezit seara, capul ]mi

at`rna greu dup[ ce golisem acea sticl[, m[ sculasem dintr-o grea be\ie =i c[utam s[-mi revin s[ m[ ]ntreb ce e cu mine; ]ncercam s[ fac ordine ]n evenimentele acelei zile, s[ mi le a=ez ]n cap =i ]n inim[, ]n ra\iune adic[ =i suflete=te. Iulia se dusese pentru mine pentru toat[ via\a, trecuse prin via\a mea ca o pasager[ par=iv[ =i acum r[m[sese singur[ ]n acerst ora=, pentru mine ea nu mai era dec`t mama copiilor mei. Iuli=ka =i Pi=to erau prea mici ca s[ ]n\eleag[ anumite

D

242

lucruri. Marika, cu Marika s-a ]nt`mplat ceva extraordinar, ea era pentru mine speran\a, era viitorul, era fericirea =i s-a dus =i Marika. Este exact cum ar fi c[zut o bomb[ peste mine =i m-ar fi descompus pur =i simplu, trebuie s[ fac un efort sisific, s[-mi adun ma\ele de pe jos ca eroul din poveste, s[ le scutur de noroi, s[-mi adun inima pr[fuit[ =i ciuruit[ de schije, m`inile, picioarele, s[ recap[t iar[ suflu, puterea aceea magic[ de care are nevoie orice fiin\[ ca s[ se men\in[ pe p[m`nt.

Este uimitor c`t[ vitalitate trebuie s[ aib[ omul ]n el ca s[ poat[ supravie\ui, s[ lupte cu el =i cu ceilal\i, cu lozincile despre via\[, cu minciuna, cu ho\ia =i cu toate relele de pe p[m`nt…

M[ ]ntreb dac[, dup[ toate prin cele c`te am trecut, n-ar trebui s[ devin un blazat, s[ m[ declar un ]nvins al vie\ii =i s[ tr[iesc ca un vierme, r[m`n`nd cu ochii pe cer, cer`nd mil[ =i ]ndurare de acolo de unde de fapt n-o s[ vin[ niciodat[. Nu =tiu dac[ se va ]nt`mpla acest lucru, sunt prea aproape de toate evenimentele; probabil c[ dup[ ce va trece un timp =i m[ voi deta=a de aceste tragice evenimente, ]n inima mea va r[s[ri iar[ o raz[ de speran\[…

Acum m[ aplecai =i luai de pe morm`ntul domnului inginer Ionescu o garoaf[ alb[, curat[, un alb extraordinar de culoarea z[pezilor pure, ]mi luai haina de ag[\[toare pe um[r =i plecai c[tre autostrad[; reflexele serii b[teau ]n oglinda asfaltului ca ni=te licurici pe luciul unei ape, se jucau parc[, ap[r`nd =i disp[r`nd ]n ad`ncuri. Luminile ora=ului se aprinseser[ =i ele p[r`nd de la aceast[ distan\[ ni=te m[rgele str[lucitoare ]n=irate pe o enorm[ a\[, din c`nd ]n c`nd farurile ma=inilor ap[reau =i disp[reau ]n

243

noapte ca ni=te imense farfurii zbur[toare care se joac[ pe bolta albastr[ a cerului.

Trebuie, mi-am zis, s[ plec din mijlocul acestor amintiri care m[ tortureaz[ =i m[ vor tortura mult timp dac[ voi mai r[m`ne aici. Ridicai m`na ]n fa\a a dou[ faruri, dar ma=ina trecu nep[s[toare pe l`ng[ mine, arunc`nd ]n urm[ gazele de e=apament =i ]mpro=c`ndu-m[ cu acel fum ]nec[cios de benzin[ nears[. Trecur[ =i a doua ma=in[, =i a treia =i a patra tot nep[s[toare, l[s`ndu-m[ ]n urm[ ca un semn de ]ntrebare. Nu st[team pe loc, ]mi pusesem ]n g`nd s[ merg =i eu pe jos p`n[ voi g[si un milostiv s[ m[ scoat[ din acest infern s[ m[ ia, s[ m[ duc[ dracului ]n paradis; aerul serii ]mi f[cea bine, m[ r[corea =i-mi ozona co=ul pieptului care se ]mb`csise de-at`ta fum de \igar[.

}n sf`r=it alte faruri ]mi ap[rur[ =i eu ridicai insistent m`na s[ opreasc[. Era o ma=in[ mare, probabil o Tatr[ sau un Buceag, sc`r\`ir[ fr`nele brusc =i pe geam scoase capul un \`nc. Prin acel semi]ntuneric ]i z[rii fa\a pistruiat[ =i p[rul ]n dezordine pe frunte. <Ce dori\i?>- m[ ]ntreb[ el, preocupat de urletul motorului care torcea. <S[ merg =i eu cu dumneavoastr[!- ]i r[spunsei eu, evit`nd numele ora=ului ]n care trebuia s[ sosesc pentru faptul c[ nu-l =tiam. A=tept de o jum[tate de or[ =i [=tia cu ma=inile mici nici nu se uit[ la mine, s-au boierit!> <He-he-he, beh[i el, s-au ajuns, sau dracu s[-i ia, poate le e fric[ de ho\i, hai, urca\i-v[, s[-mi spune\i unde s[ opresc c[ eu sunt ]n tranzit!> < }nainte!>-]i r[spunsei eu tot ]n zeflemea. <Tot ]nainte!- repet[ el deviza pionierului pe care o =tia probabil din copil[rie, hai, Mari\o, se adres[ el apoi ma=inii,tu e=ti rabl[, eu cioban =i nu facem nici un ban!>, apoi ap[s[ pe

244

accelera\ie =i ma=ina plec[ ca un bolid pe autostrad[.

La ]nceput nu-mi pl[cu pentru c[ era distrat, doream s[ m[ lase ]n pace s[-mi ling r[nile, s[ zac preocupat de g`ndurile mele, c[ldura din cabin[ m[ mole=ise =i m[ tr[gea la somn. Din c`nd ]n c`nd priveam prin oglinda retrovizoare cum se dep[rta acel ora= de mine pe m[sur[ ce urcam dealurile, luminile deveneau ni=te stelu\e =i blocurile ]ngr[m[diri informe de cuburi…

C`nd voi mai veni pe-aici?- m[ ]ntrebam eu cu g`ndul la Iuli=ka =i la Pi=to =i tot eu ]mi r[spundeam ]n g`nd: niciodat[!. Copiii se vor m[ri, ]=i vor da seama =i vor veni la mine, eu ]n acest ora= nu voi mai c[lca ]n via\a mea! Probabil c[ la acest[ or[ m[ caut[ directorul s[-mi fac[ dreptate sau [ia la care-am fost eu ]n audien\e s[-mi cear[ date concrete: cum a fost, cum s-a ]nt`mplat, chestii de-astea care nu m[ mai intereseaz[. <Toarce, nu alta, nene, m[! S[ moar[ Veta, ia asculta\i-o =i dumneavoastr[, m-a costat o mie jumate =i-o damigean[ cu vin toat[ afacerea, p`n[ nu dai, nu iai! Cu ailalt[ muream de foame, st[team cu ea mai mult pe la garaj, nea M[rin [sta e =ef de garaj, oameni suntem, c[ plecase unu de la Autobaz[, ]l b[gaser[ la zdup pentru furt =i-i r[m[sese Mari\a v[duv[: nea M[rine, ]i zic eu, mi=c =i eu din urechi , ca omu, o sut[, dou[, ce sut[, b[, zice, o mie nu zici tu, =i jum[tate,bine, nea M[rine, facem afacerea, m[ duc =i m[ ]mprumut =i viu cu damigeana =i cu mia jumate la garaj =i gata, pui m`na pe Mari\a! S[ moar[ Veta dac[ nu e a=a!> <Ma=in[ bun[, i-o laud eu, are motor nou!> <A=, ]mi r[spunde el, acu toarce, acu face

245

fasoane! Ca femeia v[duv[, p`n[-i afli toate melicurile!>

}ar t[cur[m, urcam ni=te serpentine abrupte =i =oferul era atent la volanul lui. Se z[reau pe fereastr[ st`nci pr[p[stioase, h[uri ad`nci =i coame de dealuri potolite cu c`te-o st`n[ sp`nzurat[ ]n v`rful lor ]n care ardea o vatr[ de foc. Pe parbriz, jos la bord, =oferul ]=i lipise o colec\ie de ilustrate japoneze cu fete care-\i fac cu ochiul pe care eu le vedeam ]n farurile ma=inilor care ne dep[=eau. }mi pusesem ]n g`nd ca de fiecare dat[ c`nd trece c`te-o ma=in[ s[ privesc o ilustrat[. }n mijloc nebunul pusese Cina cea de tain[, sfin\ii [ia care se osp[tau la mas[ st[teau l`ng[ ni=te fete goale ]n diferite pozi\ii obscene, a=ezate de o parte =i de alta; unele ]\i f[ceau cu ochiul, altele, privite din alt unghi, ]=i schimbau pozi\ia, pline de lascivitate. <Unde v[ uita\i, m[ ]ntreb[ el, la expozi\ia mea? S[ moar[ Veta, am amestecat sacrul cu profanul, pui tu sfin\ii la mas[ cu gagicilii- astea, ai c[ e=ti nebun, b[ Mireo, mi-a zis o fuf[ de la Platforma chimic[ care face naveta ]n ora= =i o mai iau =i eu din c`nd ]n c`nd la cabin[. F[, i-am zis, le vezi tu pe-astea? N-a= da nici una pe tine, astea femei, nu tu!>

Pe cer undeva deasupra noastr[ o stea f[cu un arc de cerc, sting`ndu-se-n neant. <Domnule, mi se adres[ Mirea-[sta trec`nd de la un subiect la altul, ce p[rere ave\i de farfuriile zbur[toare?> <Ce p[rere s[ am, nici o p[rere, problema r[m`ne ]n discu\ie…> <P[i, bine, m[i, nene, s[ moar[ Veta, mata ai auzit de lespedea de pe morm`ntul lui Pascal? Ce dracu, domnule, s[ moar[ Veta, e posibil ca acum nu =tiu c`te mii de ani s[ fi fost cosmonau\i =i [=tia din ziua de ast[zi de-abia se screm s-ajung[ pe lun[?> <Sunt lucruri pe care

246

nu le p[trundem cu mintea noastr[, p[m`ntul ca =i cosmosul ca de altfel =i via\a noastr[ mai au multe enigme de dezlegat, ]mi d[dui eu cu p[rerea, sunte\i ]nsurat?>, ]l ]ntrebai eu mai mult ]n glum[. <Eu?- se str`mb[ el la mine, crezi c-am b[ut gaz, nene, s[ moar[ Veta dac-oi face prostia asta vreodat[, nuuu, nene, nu! Am fost =i eu dou[ zile cu una de la Alimentara =i ce crezi c[-mi f[cea, domnule? S[ moar[ Veta dac[ nu-\i spun drept, se-apucase de furat cu =efu, azi ceva, m`ine, ceva, p`n[ m-antreneaz[ =i pe mine; m[, zice, vino cu ma=ina la depozit c[-mi d[ =efu ni=te f[in[ =i zah[r…+i ce crezi, domnule, s[ moar[ Veta dac[ nu-\i spun drept, m[ duc mai ]nainte cu o or[, atunci sc[pasem =i eu din tur[, =i o g[sesc pe tip[ cu =efu c[lare pe saci, s[ moar[ Veta dac[ nu e a=a! N-am mai stat la discu\ii, am l[sat-o =i-am plecat dracului acas[…+i ce crede\i, domnule, c[ s-a ]nt`mplat, le-a f[cut inventarul =i i-a b[gat la zdup! Ei, ce zici, dumneata, dac[ intram =i eu ]n c`rd cu ei , nu eram =i eu acu la mititica? Dumnezeu, pupa-l-a=!> <+i v-a\i desp[r\it?> <I-am tras vreo dou[-trei labe peste bucile popoului =i-am trimis-o acas[ la m[-sa! +i vine m[-sa la mine c-o falc[-n cer =i cu una ]n p[m`nt, sc[l[mb[indu-se la mine: ce-ai , m[, cu ea? =i eu =tii ce i-am r[spuns? I-a\i curva acas[, cocoan[, =i nu-\i mai zg`i fasolele la mine c[ v[ fac garaj pe-am`ndou[! +i s-au dus dracului…Peste c`teva zile a b[gat-o statul la zdup =i pe ea =i pe =efu! Asta a fost ]nsur[toarea mea! Dar ce v[d eu ]n m`n[ la dumneavoastr[? O garoaf[! O duce\i so\iei?><Da, ]l mint eu =i ]n acela=i timp m[ am[gesc =i pe mine, m`ine e ziua ei =i trebuie s[ fiu acas[!> <Sunte\i plecat de mult?> <De foarte mult…Pe so\ia mea o cheam[ Marika, mi-e a=a de dor de ea

247

de c`nd n-am mai v[zut-o, m`ine o s[ tragem un chef, mam[, mam[!> <Ai nu m[-nnebuni\i c[ trag =i eu pe dreapta =i v[ trezi\i cu mine-n cas[!> <Mi-ar face pl[cere!> <Copii ave\i?- continua el =irul ]ntreb[rilor, ]nv`rtind roata volanului =i altern`nd faza mare cu faza mic[, acolo unde sunt copii e =i fericire!> <Da, am =i copii!> <Conform decretului?>- se str`mb[ el la mine. <Nu tocmai…dar mai e timp!> <A=a e, domnu’=ef, copilu =i necazu nu =tii c`nd vine!> <Am doi, precizai eu, o fat[ =i un b[iat!> <Pereche! S[ v[ tr[iasc[…> <Mul\umesc!>

Atunci c`nd fusese vorba despre c[s[torie, Marika m[ str`nsese de m`n[: <Las[, Mihaly, c[ eu am s[ am grij[ de copiii t[i ca de copiii no=tri, am s[ le vorbesc frumos, am s[ m[ port frumos cu ei, am s[-i educ ca o adev[rat[ mam[!> Marika, Marika! }mi ap[rea dinaintea ochilor chipul palid al Marik[i a=ezat pe catafalc, apoi groapa neagr[, enorm[, c[scat[, ca o gur[ uria=[, care o ]nghi\ise, apoi gloata aceea de lume din sat care-o pl`ngea…Aici, undeva, ]ntr-o poian[ care, acum noaptea, se vedea ca un ochi negru, la marginea p[durii, venisem ]ntr-o duminic[ cu ea, un fel de pr`nz la iarb[ verde, plecasem tot la fel cu o ocazie, cu un camion-cistern[ care adusese petrol la Platforma chimic[. Era o diminea\[ ]nsorit[ de prim[var[, d[duse floarea salc`mului, mirosea toat[ natura a lavand[, ]nfrunziser[ pomii, un fel de verde pr[zuliu pusese st[p`nire pe ]ntreaga p[dure =i iarba crescuse mare, p`n[ la glezne. Marika s-a descul\at =i a luat-o la fug[ prin acea iarb[, fugea ca nebuna cu p[rul v`lvoi =i chiuia, d[duse n[val[ peste acea natur[ trezit[ proasp[t din laten\ele ei, se bucura ca un copil. Fermecat[ de prospe\imea aerului =i a ]ntregului univers.

248

La un moment dat s-a oprit din fuga ei =i s-a l[sat u=or ]n iarb[ \ip`nd: <Ah, Mihaly, m-am ]n\epat!> M-am apropiat de ea =i-am ]nceput s-o comp[timesc ironic: <Ce-ai f[cut, drag[?> <M-am ]n\epat!- se v[ic[re=te ea- vino, tu, s[ mi-l sco\i…> <+i pl`ngi numai din at`ta?> Era ]mbr[cat[ cu un balonzaid alb, c[lcat proasp[t =i cu o rochie bleo cu guler alb ca o =col[ri\[, p[rului ]i d[duse drumul de la ceaf[ peste umeri =i i-l luase v`ntul, se jucase prin el =-l ]ncurcase. M-am apropiat de piciorele ei, i-am prins piciorul r[nit ]ntre palme =i-am ]nceput s[ i-l m`ng`i. }i trag u=or un m[r[cine din c[lc`i, o iau ]n bra\e =i o duc pe iarb[ unde ne l[sasem bagajele =i o culc pe o bluz[ a mea.

Eram ]ntadev[r fericit, parc[ prim[vara aceea era numai a noastr[, toat[ lumea, tot p[m`ntul, toate g`zele =i tot albastrul acela al cerului ]nsorit erau numai ale noastre. M-am a=ezat =i eu l`ng[ ea ]n iarb[, cu fa\a ]n sus, extaziat de culorile dulci ale prim[verii =i de fiorii care \i-i d[ o femeie pe care o dore=ti =i-o iube=ti cu toat[ inima =i cu toat[ fiin\a.

< Mihaly, mi-a zis ea, dac[ voi muri ]naintea ta, aici s[ vii s[ m[ ]ngropi, aici ]n aceast[ lini=te ]n iarba asta neumblat[, ]n mirosurile astea ale prim[verii, ]mb[t[toare!> Marika! Marika!, nu =tiam c[ voi trece prin aceste locuri c[ut`nd umbra f[pturii tale, nu =tiam c[ voi trece pe-aici h[ituit de soart[, singur ca un c`ine vagabont, merg`nd neunde, aiurea!

<Alalt[eri am dat pe la mine pe la \ar[, m[ treze=te =oferul din g`ndurile mele, =i-am g[sit pe-[la b[tr`nu s[p`nd la ni=te porumb, b[, tat[, ]i zic eu, mai stai la locul t[u cu munca asta c[ te-ai spetit s[p`nd =i tot s[rac ai r[mas! Ai, m[, z[u,

249

mi-o ]ntoarce el, cine dracu s[ mai sape c[, voi, tineretul, a\i plecat to\i la ora= =i-aici la noi au r[mas trei cu mapa, doi cu sapa, s[ mor[ Veta domnu’ =ef, =tii c[ are dreptate?> +i tot el m[ ]ntreb[ a=a ca din senin: <Domnu’ =ef, ce e cu insulele Bermude?> <De unde s[ =tiu eu ce e cu insulele Bermude?> <S[ moar[ Veta, dom’ =ef, eu aveam patru la geografie! Am auzit asear[ la televizor, m[ ia el, c[ acele insule, unde-or fi ele, formeaz[ un triunghi, triunghiul Bermudelor, domnule, zice, toate vasele, toate avioanele care-au intrat ]n acel triunghi, au disp[rut f[r[ ca cineva s[ le mai dea de urm[! A=a s[ fie?- m[ ]ntreab[ =i tata. A=a o fi dac[ spun [=tia, ]i r[spund eu. Ai grij[, zice, cu ma=ina asta s[ nu intri =i tu pe-acolo c[ dracu te mai scoate! Bun[oar[ eu =i cu dumneavoastr[, undeva pe-aici prin serpentinele astea s[ disp[rem cu Mari\a cu tot, s[ ne-nghit[ p[m`ntul =i s[ nu mai dea nimeni de noi!>

<Eu am intrat de mult, tinere, ]n Triunghiul Bermudelor!>- ]i r[spund eu cu o not[ de umor absurd. <+i cum e, domnule, pe-acolo?> <Cum s[ fie? Ajungi ]ntr-o lume invizibil[, nu mai ai sim\uri =i inim[, te transformi ]n altceva, ]ntr-o nou[ stare a materiei cu alte caracteristici dec`t cele terestre!> <Au, dom’ =ef, s[ moar[ Veta, s[ ne fereasc[ {l de sus s-ajungem pe-acolo!>

Triunghiul Bermudelor!- e o chestie s[ mergi a=a p`n[ undeva =i s[ dispari ]n neant, f[r[ s[ mori; s[ se trezeasc[ to\i cu tine c-ai disp[rut de pe suprafa\a p[m`ntului, s[ intri ]ntr-un mediu acvatic…Bun[oar[ s[ ]no\i pe fundul oceanelor, s[ \i se ia toate durerile omene=ti, s[-\i f[ure=ti acolo palate de sticl[, s[ te plimbi pe puf de corali printre alge, s[ nu mai auzi de zbuciumul de dincolo de ap[…Un adev[rat Fiasco…

250

251

PARTEA

a treia

Via\a ca labirint…

Drumurile vie\ii sunt un Labirint spre moarte…

252

1

acest ora= am ajuns noaptea, cerul se ]ntunecase, nori amenin\[tori ]n partea

de r[s[rit anun\au prin fulgere largi care luminau tot orizontul c[ va veni ploaia. +oferul cu care sosisem m[ l[sase pe undeva pe centur[, cu ma=ina lui n-avea voie s-o ia prin ora=; nu-mi d[deam bine seama pe unde m[ aflu de=i venisem de at`tea ori cu marf[. Erau ni=te coclauri neumblate, pe o parte a =oselei se deschidea o perdea de l[star, pe cealalt[ ni=te p[m`nt ridicat, probabil rambliul c[ii ferate. Din fa\a mea ap[ru un be\iv c`nt`nd, venea probabil de la vreun chef, c`nta =i vorbea singur:Toat[ lumea s-a culcat/ Numai eu prin c`rciumi beat…C`nd m-a z[rit a srtigat la mine: <B[i, somnambulule, b[!> Vorba asta m-a sup[rat. Somnambulul…Adic[ un om care merge dormind, un bolnav care merge vis`nd…

}n

La ora aceea t`njam dup[ un pat, a= fi dormit =i nimic mai mult, a= fi dormit o noapte lung[[[[, lung[[[, c`t via\a mea; dac[ nu erau norii ace=tia, m-a= fi culcat sub cerul liber, pe o banc[ undeva prin gr[dina public[, mi-era ]ns[ fric[ =i de ho\i, auzisem c[ ora=ul e plin de pu=lamale care mi=un[ noaptea prin locurile dosnice, ]mi croia una =i m[ descotorosea de ultimele parale din buzunar.

La gar[!- mi-am zis- acolo se doarme bine, pe la unsprezece se stinge forfota =i po\i dormi, m[ culcasem de at`tea ori ]n fel de fel de g[ri, =i mai mici, =i mai mari, =i mai calde , =i mai reci, =i iarna, =i vara =i m[ obi=nuisem, b[gam capul ]n gulerul hainei =i adormeam.

Acum altceva m[ preocupa pe mine, m[ ]ntrebam mereu unde gre=isem, unde era

253

eroarea, dac[ era vreo eroare, de ce m[ exclusese acel ora= din via\a lui, acea lume ]n care tr[isem p`n[ la aceast[ v`rst[. Nu m[ mai g`ndeam nici la Pi=to, nici la fat[, cu at`t mai mult la nevast[-mea; m[ obseda eroarea, un fel de eroare de calcul pentru care luasem c`mpii. M[ g`ndeam c[ dac[ ar mai fi tr[it domnul inginer Ionescu, poate r[m`neam acolo, treceam peste orice =i r[m`neam ]mpreun[ cu el. A=adar eram exclus din acel ora= =i din acea lume, de fapt gre=esc c`nd zic exclus, eu m[ autoexilasem, eu singur ]mi purtam crucea; ruperea cu trecutul, m[ g`ndeam eu, nu se poate face dec`t autoexil`ndu-te undeva ]n neant, s[ nu mai vezi =i s[ nu mai auzi nimic din acea lume…

Dup[ acea noapte dormit[ pe b[ncile de lemn din gar[, biciuit de tunete =i fulgere =i de-o ploaie furtunoas[, m-am sculat diminea\a =i-am luat-o ]ncet spre For\ele de munc[. Buletin? Nix! Ce fac cu mili\ia? La For\ele de munc[ m-au l[murit repede: <Nu ]ncadr[m pe nimeni f[r[ buletin de ora= dec`t salahor ]n construc\ii, munc[ necalificat[, salahoreal[ pe =antiere…De acord! +i m[ trimite ]ntr-un cartier nou care se finisa, jos era o ]ntreag[ forfot[, viitorii locatari f[ceau munc[ voluntar[, tasau p[m`ntul, s[pau, greblau, plantau pomi, un fel de arbu=ti ornamentali, m[surau cu sforile, ]mp[r\eau terenurile din fa\a blocurilor; erau mul\i tineri =i mai mult b[rba\i, unii fumau =i glumeau, al\ii d[deau zor =i plecau la servici.

M-am prezentat la birourile +antierului trei cu o adres[ de la For\ele de munc[. <Da, zice un t`n[r care p[ruse c[ m[ ascult[, dar cred c[ nu ]n\elesese nimic din ce-i spusesem eu, da, da, lua\i loc!- =i st[tui pe ni=te canapele lipite de perete, t`n[rul era ]n conversa\ie cu o duduie, o tot peria =i-o

254

m`ng`ia cu m`na pe g`t =i pe obraji, pe am`ndoi obrajii; b[nuii c[-i era foarte drag[ dup[ felul cum o privea, ea se gudura pe l`ng[ el ca o m`\[, mai c-ar fi plecat, mai c-ar fi r[mas <Zici c[ vii dup[ mas[ Tinu\o?>-]i zisese Tinu\a sau Tincu\a, c[ nu auzisem bine. Ea t[cea, punea capul ]n jos, el la fel, r[m[sese doar cu o m`n[ pe obrazul ei =i i-l cipea, ea se ro=ise, probabil c[ eu ]i stingheream. <Da!>, zisese ea cu o jum[tate de gur[ =i disp[ruse pe o u=[ interioar[. Doamneee, ]mi ziceam eu, frumoas[ mai e dragostea asta, de-ar \ine-o Dumnezeu numai a=a, dar Eros e par=iv =i ]n=el[tor, ce-i place ast[zi, m`ine devoreaz[…

<Da, da, m[ introduse t`n[rul dup[ ce r[mase singur cu mine, v[d adresa, la noi numai de [=tia vin!> Atunci nu mi-a s[rit fisa cine sunt [=tia, numai dup[, ]n contact cu b[ie\ii, aveam s[ aflu cine sunt [=tia. +i m[ trimite s[-mi fac formele pentru c[min, undeva cam la vreo cinci-=ase sute de metri de centrul =antierului, era un c[min de nefamili=ti =i de m`ine, la lucru!

La c[min m[ luar[ doi b[ie\i ]n primire: <Nou, B[tr`ne?> <Nou, b[ie\i!> <Te lu[m cu noi la mortar!> <Merg, b[ie\i!> Veseli b[ie\ii, nici armata cred c[ n-o aveau f[cut[; erau un fel de Stan =i Bran, unul slab =i scund, altul gras, o matahal[ de om care nu f[cea nimic p`n[ nu-l ]ntreba pe cel[lalt. Umblau teleleu cam toat[ ziua, dup[ fufe, ziceau ei, =i seara ]mi ]mpuiau capul cu balivernele lor despre femei. <Salve, B[tr`ne!> <Salutus, B[tr`ne!> <M[[, ]i ironizam eu, voi s[ nu-mi spune\i c-a\i fost iar la curve c[ min\i\i, ce-i cu at`ta latin[-n voi?> <Din popor, B[tr`ne, c[ la f[r[ frecven\[, latina, nix!> <Nu=’ce dracu- zisese [la grasu-l-a g[sit pe bazbuzucu-[sta- =i ar[t[ c[tre cel slab care r[m[sese a=a, ]ntr-o pozi\ie de

255

nevinovat, sc[rpin`ndu-se-n cap, de fapt pe chelie, c[ n-avea p[r, de, t`n[r =i f[r[ p[r, nu mai v[zusem a=a ceva, nu- =’ ce dracu dracu a v[zut [sta la una de la cantin[- =i ]ncepu s[ r`d[ ca un nebun, h]-h]-h]-h], c[ merge a=a, =i-=i f[cu picioarele lui ]nalte dou[ paranteze ]n form[ de o =i ]ncepu s-o imite p-aia, uite-a=a, =i se f`\`ia =i-=i scutura fundul, imit`nd-o pe cantinier[ prin camer[, era artist, nu altceva, dat dracului, =i apoi ]ncepea: Femei, femei, e plin[ lumea de nebune/ De ce v-a\i mai n[scut pe lume…}nt`i lua poz[ ca Herlea, zicea el, apoi rar: Fe-mei, fe-meiii…, ]ntindea o m`n[ ]nainte, cu corpul drept, \eap[n, capul sus, privea undeva pe pere\i, cealalt[ m`n[ u=or ]ndoit[ la spate =i mergea a=a prin camer[: E plin[ lumeaaa de nebuneee/ De ce v-a\i mai n[scut pe lumeeee?> C`nd zicea lumeee cel[lalt ]=i schimba pozi\ia, se ]ndrepta spre el =i asculta ce asculta =i apoi se ]ntorcea spre mine: <{sta nu se mai face bine, B[tr`ne!, apoi c[tre [la: b[, Isoscel, b[- da, da, chiar a=a-i zicea cel slab celui gras, vocabular din geometria plan[, scoate sticla aia =i parizerul =i hai, s[-i tragem o mas[ colea la B[tr`nu ]n pat, s[ ne ier\i, B[tr`ne, c[ venim aici c[ e mai la centru!> <Gata, b[, Trapez!>- zisese cellalt-=i iar juc[ scena cu cantiniera, venea leg[n`ndu-se cu sticla ]ntr-o m`n[ =i cu pachetul cu parizer ]n cealalt[ m`n[, asta era m`ncarea lor: parizer cu p[ine =i, dup[ gust, mu=tar. <S-o s[rute ]nt`i Isoscel pe frumoas[, duse el sticla la gur[, auzi, B[tr`ne, acolo la noi ]n sat, =i iar g`l-g`l-g`l, acolo ]n sat la noi, relu[ el pe alt ton, c[ eu ]s =oldovean, ]ncepu el s[ vorbeasc[ ]n limba lui +tefan cel Mare, o fo unu, b[dia Mihai, care dughea chei =i se ucea cu d`nsele-n iarmaroc la Su=ava s[ le v`nd[. C`t =ei, bre, pe chele?-]ntreba

256

unul, o mie =i juma!-]i r[spundea [la, da’ ce b[-i chelea nevete-ti de-ai scumchit-o a=e? p[i, ghine, m[i, omule, de unde =tii tu c`t fa=e chelea neveste-mi? cum s[ nu =tiu, zice [la, c-am dughit-o eu! +i [la cu cheilii, nici una, nici dou[, pleac[ acas[, ia un retevei =i se pune cu el pe nevast[-sa =i jap! jap! jap! Da nevasta, dup[ =e ia b[taie-i z`ce; tu nu vezi , tontule, c[ [la-=i bate joc di voi?- acu pup-o =i tu B[tr`ne!>, ]mi ]ntinse el sticla =i mie, t[c`nd, se oprise parc[ toat[ Moldova din mers, disp[ruse undeva, =i f[lcile lui ]ncepur[ automat s[ toace parizerul, m[cina pur =i simplu, se-auzeau din\ii cum calc[ ca pitrele de moar[ unii pe al\ii…Printre dumic[\i, uit`ndu-se la tovar[=ul lui, ]ncepea: <… a g[sit-o p-aia, m`nc[ric[- m`nc[ric[, p[s[ric[-p[s[ric[, ce b[, zice, ce dac[ are picerilii a=a, ce scula =tie carte sau are sim\ estetic?…>

<B[tr`ne, ]ncepu Trapez care t[cuse p`n[ acum, descle=tindu-=i gura dup[ ce s[rut[ sticla, [sta a ]nfundat pe dracu, s[ vezi eri-sear[, ]l iau =i pe el s-o conducem pe tipes[ c[ face naveta tocmai ]n nord, ]n cartierul cel nou, are acolo o garsonier[, o camer[ cu instala\iile sanitare aferente, se str`mb[ el, cum probabil f[cea cantiniera c`nd le-aducea aminte c[ ea e cineva, are garsoniera aia, ei n-au nimic, sunt ni=te p[duchi de moldoveni prip[=i\i prin aceste locuri, doar st`lpul casei, gagiule, dac[ ai st`lpul casei bun, st[ muierea la casa ei potolit[, h]-h]-h], =i merge =i prostu cu mine, ea-l cunoscuse mai demulti=or, ]i f[cusem eu cuno=tin\[ cu ea la un bal al nostru, al constructorilor, ]i zicea, a dracului, domnu Trapez, domnu’ Tapez ]n sus, domnu’ Trapez ]n jos, eu ]i =optesc: las[-m[, m[, =i pe mine ]n seara asta cu ea…” <Cine zisese s[ te lase

257

cu ea?>- ]ntervenii eu, pierz`ndu-m[-n lungile lui paranteze. <Cum cine, B[tr`ne, Trapez-[sta!- se str`mb[ el =i f[cu o figur[ c[tre gras, el nimic, se \inea scai de noi, c[ ce lun[, c[ ce stele, c[ ce v`nticel, o luase la poezie s[ se dea cult, auzi, mata, p`n[-i zise: auzi, Tan\o, f[-mi =i mie rost de-o gagic[ pe-aici, =i Tan\a asta ne duce direct la o coleg[ a ei de la seral, strig[, f[[[, Mimi, [[[-r[spunse un glas de bab[, Mimi e-acas[? Este! Este! Da’ cine-o cheam[? Cum cine, eu Tan\a! Tu e=ti, Tan\o,fir-ai a Dumnezeului, c[ nu te mai cuno=team! +i, B[tr`ne, pac!-intr[m =i Mimi-n cas[…+i eu cu Tan\a r[m`nem ]n camer[ =i el ]mi =opte=te: =tii c[-mi place tipa! Are picior, are cur, are mijloc, are fa\[ gen Aura Urziceanu, z[p[cita aia care c`nt[ muzic[ u=oar[ =i-o apuc[ [[itul c`te-o or[, are de toate, ce mai! =i iese cu ea pe alee, avea o alee lung[ cu o bolt[ de vi\[ nobil[ =i ce dracu face el nu =tiu c[ sup[r[ fata sau pe bab[, c[ le confundase, m[-n\elegi? }n cas[ ]ntuneric =i el, ner[bd[tor, a confundat fata cu baba, h]-h]-h]! De-atunci Mimi, ag`m, domnule, nix, domnule Trapez, era fat[ cu onoare, pardon, m[-n\elegi, B[tr`ne, =i l-a dat dracului pe bazbuzucu-[sta!>

<Hai, m[, plimb[ sticla aia!>, fu r`ndul lui Trapez s[-l ia la rost pe Isoscel; nu-i pl[cu povestea, rodea ]ntruna la parizer, dintrodat[ se f[cu lini=te, afar[ se-auzea b[t`nd v`ntul, ]ncepuse un spic de ploaie, sus pe acoperi=, o tabl[ f[cea zgomot, bonc, bonc, bonc.

<Vine iarna, B[tr`ne, iarna cea m`r=av[, cea hoa\[, cea curv[, care pentru noi, constructorii, ]nseamn[ sinucidere: s[ lucrezi pe schele, s[ acoperi geamurile cu polietilen[ =i s[ tremuri prin camerele pustii, tencuindu-le, f[c`nd mortar =i c[r`ndu-l =i arunc`ndu-l la

258

dou[ zeci de grade minus, de-aia fug, domnule, to\i din construc\ii…>- zise sceptic Trapez.

<B[tr`ne, mi se adres[ =i Isoscel, trist , foarte trist, probabil c[ acele c`teva clipe de t[cere care ne-aduseser[ aminte de ce avea s[ vie, ]l melancoliz[, eu sunt pe fir s[ aflu ceva din via\a ta, mi-ai spus c[ e=ti tot de [=tia, sc[pa\i de 23 august cu amnistia, mi-ai povestit =i cum a fost acolo; eu, s[ fiu sincer, te-am crezut, te-am crezut dup[ p[r, erai tuns ca peria, =i te-am mai crezut c[ erai ]n curent cu ce era acolo, cu organizarea, adic[, =tiai precis c[ nu mai e buda a=ezat[ ]n centru ca pe vremuri, c[ acolo e boierie curat[, cearceafuri pe paturi, cur[\enie, organizare…Eu ]\i spun c[ m-ai min\it! Cine te credea cu violul, ai stof[, dumneata e=ti om de viol, apoi ai zis complice la o crim[, c[ ai stat doi ani, c[ n-ai familie, c[ n-ai copii, c[ n-ai pe nimeni pe p[m`nt…Am stat nop\i ]ntregi =i m[ g`ndeam la tine, nu puteam s[ dorm, ]mi ap[reai trist sub pleoape, domnule, omul [sta ascunde ceva, are cultur[, are maniere, are bun sim\, dar…tace, tace =i ofteaz[, te-am auzit strig`nd ]ntr-o noapte-n vis o femeie care ]ncepe cu I, Iulia sau Iu=ca, nu-mi mai aduc bine aminte…I-am zis [stuia, b[, cu B[tr`nul e un mister, un mare mister, ce dracu ascunde nu =tiu, noi de fapt nu =tim nimic despre tine, nici cum te cheam[, nici de unde e=ti, nici ce e cu tine pe acest =antier, a=a picat din lun[…Nu te cheam[, domnule, Kiraly Mihaly?-o fi ungur, zice [la de la biroul =antierului, o fi, am zis eu, dup[ accent, o fi c[ vorbe=te cam stricat…C`nd ce s[ vezi?, ieri m[ ]nt`lnesc cu un =ofer din coloana a patra care adusese ciment =i var, tu cu Trapez trecea\i la lucru, b[, zice [la, =oferul [la, =tii c[ pe [sta ]l cunosc? ei, z[u? -s[ fiu al dracu dac[ nu-l

259

cunosc- zice- [sta e macaragiul de la noi, [sta e Mihaly, e o ]ntreag[ poveste cu el, s[racul… +i-mi poveste=te, B[tr`ne, toat[ via\a ta…+i tu, B[tr`ne, t[ceai =i noi te-am crezut ca pro=tii…Tu voiai s[-\i ]ngropi trecutul =i noi, eu cu Trapez-[sta, s[ ]ngrop[m dac[ se poate zice a=a, viitorul…>

2

recuse aproape o lun[ de la venirea mea aici, se obi=nuie=te omul cu de toate, munca de

ziua m[ odihnea bine noaptea; munca fizic[ cred c[ e cea mai bun[ doctorie pentru astenici, dormi noaptea, domule, dus, f[r[ vise, ca un copil ne]ntors.

T

Dar ]ntr-o noapte visai un vis care m[ puse pe g`nduri. Eram cu constructorul =i arhitectul Dedal ]n Grecia antic[, am`ndoi trebuia s[ construim Labirintul, s[ prindem Minotaurul…

Toat[ luna aceea plouase, o ploaie de toamn[ cu noroaie =i ce\uri, cu nori care alunecau pe deasupra blocurilor spre apus. M[ indispusese grozav aceast[ atmosfer[ bacovian[, plin[ de oftic[…M[ g`ndii mult la visul meu aiurit: eram cu Dedal la b`lci la Remetea, se f[ceau b`lciuri frumoase odat[ pe-acolo de numele unui sf`nt, b`lciuri la care venea lumea din =apte sate, mersesem =i eu c`nd fusesem mic cu tata =i cu mama cu c[ru\a cu caii, tata vindea piei de c[ciul[: cump[rase un berbec merinos de peste mun\i de la ungureni, venise cu el pe jos =i ]n c`\iva ani toate oile erau schimbate. Acest b`lci din visul meu avea ceva fantastic ]n el. Se amesteca mitul Labirintului cu b`lciul =i cu simbolul oglinzii;

260

se ]nv`rtea o comedie cu lan\uri cu ni=te tineri ]n ele cu o exuberan\[ pe care n-o mai v[zusem, l`ng[ ea bazarul din Bagdad cu tarabe cu aur, inele m[rgele, bijuterii, cercei, bro=e, =i ar[boii =i turcale\ii, buni de gur[, vindeau, strigau =i-=i l[udau marfa.

Aici fac o parantez[, habar n-aveam de Bagdad, dar am avut ocazia s[ ajung =i pe aici =i probabil c[ visul meu era un fel de avantpremier[ la via\a mea viitoare.

Undeva la marginea acestui Turn-Babel era o barac[ mare f[cut[ din sc`nduri, de jur-]mprejur lipit[ cu afi=e =i reclame, dar ce reclame, cu oameni r`nji\i, lungi\i, bor\o=i, gra=i, scof`lci\i, apoi fachiri cu =erpi din ]ndep[rtata Indie, guri din ramura budist[, d`nd sfaturi cum s[-\i ]ntocme=ti via\a…

Intru =i eu, zic, la u=[ un om, managerul, cred, gros, ceva mai scund ca unchiul Bucsi, dar cu o burt[ mare, umflat[, cu ni=te perciuni care-i at`rnau peste obraji, striga ]nnebunit: veni\i, oameni buni, veni\i ]n acest Labirint, c`teva minute de vis, de fericire, de oroare, de groaz[, toate-n c`teva minute! E Dedal, zic eu ]n g`ndul meu, care m[ ]mpinge pe o u=[ peste care c[dea o perdea de catifea, dup[ care apare un perete pe care scria mare, ]n dreapta, Lumea ca Labirint, ]n st`nga ,Via\a ca Labirint, sus, deasupra, Sufletul nostru ca Labirint…Grasul acela, am zis eu cred c[ e unchiul Bucsi, =tiam c[-l condamnaser[ la moarte la Cluj, =tiam c[ fusese executat pentru crimele lui, =tiam c[ =tie =i tata treaba asta, de fapt el mi-o spusese, el adusese vestea…

Cinci lei intrareaaaaa!- striga el, pun`nd o p`lnie la gur[. Lumea se-nghesuia, intra vesel[ =i ie=ea trist[, ]ngrozit[. Cineee iese de-aici, striga

261

managerul, se face mai ]n\elept, devine mai ]n\elept]]]…

Aiurea, zic, =tiu eu poantele astea cu Labirintul, teme afumate: Lumea ca labirint, Via\a ca Labirint, gogo=i cu oglinzile concavo-convexe, cu ecrane simultane…+i totu=i intru, aici a fost gre=ala mea, c-am intrat ca-n Bolgiile din Infernul lui Dante…Cred c[ unchiul Bucsi a vrut s[ se r[zbune pe mine c[ nu-i urmasem calea sutanei lui…

C`t am intrat acolo, a ap[sat pe un buton =i s-au schimbat toate, pe un coridor de circa o jum[tate de metru se deschidea un culuar care n-avea cap[t, mergea a=a c`t orizontul =i ni=te =erpi din oglinzile din p[r\i ]ntindeau gurile spre mine =i fluierau cu limbile lor aeriene pe la urechile mele. Agresiune moral[, zic, societ[\ile trecute p[c[tuiau prin agresiunea fizic[, cunoa=tem chestia cu Galileo, cu Giordano, cu rugul, cu securea, cu Br`ncoveanu, managerul [sta procedeaz[ mai subtil, agresiune moral[, te agaseaz[ p`n[ te ]nnebune=te, p`n[ te ]ndobitoce=te, p`n[-\i desg[rdinez[ creierul…

Apare apoi Marika, era acolo culcat[ la munte pe iarb[, era var[, mirosea a f`n, a flori, a parfum de lavand[, parfumul ei preferat care te ]nnebunea cu mirosul lui…Marika era ]ntins[ pe spate ]n rochia ei de p`nz[ topit[, privea cerul, aduna din albastrul lui puf de p[p[die =i-l sufla ]n v`nt…Marika!- strig eu- ce-i cu tine aici? S[risem =i eu dincolo, ]n oglind[, =i o ]mbr[\i=asem. Ea se uit[ la mine speriat[ =i mi-o reteaz[ scurt: las[-m[, Mihaly, c[ sunt sup[rat[ pe tine, n-ai vrut s[ vii la ]nmorm`ntarea mea! Ce s[ v[d acolo?- o imploram eu. Pe mine!- striga ea. Dar eu nu voiam

262

s[ te v[d a=a, s[ te =tiu a=a! Pleac[!- zice ea sup[rat[- las[-m[ aici ]n lumea mea…+i deodat[ apare un sat, o fanfar[, c`ntec liric de al[muri, o c[ru\[, c`teva femei ]n ea, doliu, tot satul ]n doliu, ]n c[ru\[ un sicriu, flori pe l`ng[ el, printre ele se vedea fa\a Marik[i, palid[, dar frumoas[, parc[ dormea, parc[ visa, parc[ se s[ruta, a=a cu ochii ]nchi=i…

Totul curgea la vale spre cimitir, tot satul, toate lacrimile, toate durerile, to\i copiii, toate apele, toate frunzele, ]n special frunzele, se scuturau ca toamna =i, luate de v`nt, zburau la vale, zburau, zburau…Doamneee, e timp de balad[, unde-o duci, Doamnee, unde-o duci Tu, odat[ cu frunzeleeee?…

Deodat[ oglinzile alea idioate care te lungeau la infinit de nu-\i mai vedeai capul =i picioarele, te f[cea un fel de fir de om lung, apoi dac[ mi=cai o clip[, ]\i vedeai ochii ca de broasc[, cu capul turtit, oval, rotund…Sau te scuturau =i te umflau c`t un balon uria=, te l[\eau =i te deformau ca pe o fantom[ din ]nchipuirile copil[riei…

+i iar ap[rea Marika, corp de balerin[ de data acesta, u=or, lin, plutea pe muzica lui Bizet, se ondula ca o baiader[: Marika, Marika, dulci iluzii, dulci vise, dulci desf[t[ri…

+i apoi o Vr[jitoare url`nd: tu, numai tu, ai omor`t-o pe Marika! Tu, cu dragostea ta! |i-ai b[tut joc de ea acolo la munte, f[ socoteala, brut[, iunie, iulie, august, trei luni, era ]n trei luni, a=a a spus doctorul, ai s[-i por\i p[catul, septicemie, moarte rapid[, ai ]n\eles? Ce crezi tu? Femeile au sufletele ca viorile, c[nt[ =i mor, pl`ng =i mor, vibreaz[ =i mor, iubesc =i mor, se d[ruiesc =i mor…

Las[-m[, Vr[jitoare nenorocit[, ]i strig eu, las[-m[! Pl`ngeam =i-o ascultam =i-o blestemam…

263

Las[-m[ c[ m[ ]nnebune=ti, =tiu =i eu aceste lucruri, nu mi le mai aminti! |i le amintesc, zice sluta dracului, ca s[ te eliberez de acest co=mar, tu nu vezi c[ te-ai r[t[cit, r[t[citule, r[t[citule, r[t[citule!

Eu r[t[cit?Apoi iar Marika acolo la munte pe iarb[,

culegea flori pe un orizont s`ngeriu, ca preotesele lui Zamolxe; se ]nnopta, ah! obsesiile din p`nzele lui Degas- era un fel de ro=u m`zg[lit ]n cercuri, un ro=u pur de crep-saten fin b[tut de v`nturile serii prin care umblau demonii mor\ii ei, r[scoleau seara, noaptea, orizonturile spre apus. Purta pe cap o diadem[ de pietre str[lucitoare, ochii ei mari se minunau ]n fa\a oric[rei flori, fa\a ei ]n clar-obscurul serii p[rea o creol[ din Tahiti, un fel de Femei din Tahiti ale lui Gauguin, corpul c[lca lin, cu picioarele descul\e peste om[tul ierbii, venea spre mine cu am`ndou[ m`inile ]ntinse, implor`ndu-m[: ah! iubitule, dor ]mi mai era de tine-=i m[ cuprinde de dup[ g`t =i se las[ peste mine ca o dulce povar[, strivindu-m[ cu s`nii ei tari =i cu carnea ei ]ncins[, Marika, Marika,- o strigam eu, tu e=ti nebun[, stai, nebuno, stai!- =i ea se ag[\ase de mine =i eu o ]nv`rteam cum ai apuca pe cineva de ambele m`ini =i te-ai ]nv`rti cu el, ne ]nv`rteam nebune=te p`n[ o adusesem la orizontal[ =i ea: ah! Mihaly, s[ nu-mi dai drumul c[ m[ fac \[nd[ri de st`ncile astea =i deodat[ mi-a sc[pat, =i-a descle=tat m`inile de dup[ g`tul meu =i mi-a sc[pat ]n h[u, Marikaaaaa!…

+i apoi iar vr[jitoarea dracului url`nd: tu, numai tu ai omor`t-o pe Marika, trebuia s-o \ii legat[ de inima ta, de sufletul t[u! Dup[ care urmeaz[ c[deri de ecrane, suprapuneri de imagini, totul foarte rapid: o ap[, o ap[ mare, un fel de

264

Mure= de pe la noi, eu cu ru=ii ]n c[ru\a noastr[, b[team caii nebune=te, ]i biciuiam s[ mearg[ repede, cuiburile de mitraliere b[teau nebune=te peste noi de pe malul cel[lalt-stoi!- strig[ un rus, =i eu opresc, jos, sari jos! =i sar =i acel rus care strigase stoi ]ntinde pistolul spre mine, r`nje=te =i strig[: kaput! =i bu, bu ,bu, p`r, p`r p`r, trage ]n firava mea f[ptur[, trage =i nu m[ nimere=te =i ceilal\i ]ncep ca la comand[ s[ r`d[, s[ r`njeasc[, ha, ha, ha, urla valea Mure=ului, cam pe acolo pe unde f[cusem eu dragoste cu Iulia ]nainte de a ne c[s[tori =i eu o luasem la fug[- =i [ia, ha, ha ,ha, =i cuiburile de mitralier[ p`rrr, p`rrr…+i iar cad ecranele =i iar apar oglinzile… A\i v[zut cumva Marietta de Corot? Fugind eu a=a dau pe valea Mure=ului de castelul pe care-l p[zisem odat[ cu mica mea castelan[, puiul de c[lug[ri\[ de la Dej, =i o g[sesc ]ntins[ pe iarb[ ]n postura Mariettei, un nud dulce, ]ntins pe un lin\oliu, se odihnea ca o leoaic[ s[tul[ ]n lumina soarelui, femeie ]n toat[ puterea, cu fesiere ar[mii, r[scoapte, =i piept de doic[, m`inile le \inea sub cap =i m[ privea, ironic[, cu ochii semideschi=i cu ni=te lumini ce str[luceau =i sc[p[rau de ur[. La ]nceput am vrut s-o ]mbr[\i=ez, mi se f[cuse at`ta dor de ea c[-mi venea s[ sar la ea =i s[-i iau corpul centimetru cu centimetru la s[rutat: tu, aici? De c`nd te caut eu, te-am c[utat prin via\[, prin g`nd, prin amintiri, Agnet[, drag[, =i tu nu mi-ai dat nici-un semn c[ mai exi=ti pe p[m`nt! T[cere! Nu vedeam dec`t ochii aceia care sc`nteiau de ur[. Femeia ]nt[r`tat[ e tigroaic[, mai mult leoaic[, panter[, ura ei nu o poate stinge dec`t o crunt[ r[zbunare, at`ta zicea: te-am blestemat destul, ap[sa vorbele printre din\i, te-am blestemat destul, fugitule din via\[, ce mai cau\

265

i acum la mine? Tu, duca, tu signore e tu maestro! Agnetaaaa!- strig eu uimit de ura ei care m[ lovea drept ]n moalele capului, iart[-m[, iart[-m[, iart[-m[! cine ne-a r[t[cit pe noi unul de altul s[ n-aib[ parte de apa care-o bea, de s`ngele care i se scurge prin vine, de ziua de m`ine, de dragoste, de iubire, de-mpliniri, topitu-i-s-ar iubita-n bra\e!

Lasciv[, ea t[cea =i se-ntindea ca o =erpoaic[-n lin\oliu, lascivitatea ei mirosea a cuib de curv[ par=iv[…A b[nuit c[ eu ]n acele clipe o detest, o privesc cu sc`rb[. Nu te mai recunosc, drag[, i-am zis eu, unde este puritatea din tine, unde este cur[\enia sufleteasc[ c`nd ]mi jurai dragoste p`n[ la morm`nt?. Ha, ha, ha, r`de ea =i r`sul ei sem[na cu r`njetul rusului care tr[sese dup[ mine, dragoste nu exist[ dec`t ]n pove=tile proaste, nereu=ite, spuse seara pentru adormirea sufletelor nenorocite…Exist[ ur[, ur[ exist[, omul =i-a perfec\ionat specia, ura la patrupede era atacul direct, sf`=ierea, care pe care, omul a modernizat aceast[ sf`=iere, a subtilizat-o, dar ]n esen\[ a r[mas aceea=i…

Are dreptate Agneta, g`ndii eu, aplic`ndu-i teoria la menajul meu cu Iulia; nu =tiu, dar cred c[ toate femeile detest[ b[rba\ii lor, ]i ur[sc, chiar, tr[g`nd cu ochiul la ceilal\i pe care-i v[d mai onorabili, mai pedan\i, mai pe gustul lor…

<Aveam s[ v[d cu ICRALUL meu, umbl`nd din cas[-n cas[ fel de fel de familii, fel de lel de cupluri, fel de fel de femei…-reluase Isoscel discu\ia ]ntr-una din seri c`nd veneam mai de vreme la dormitor- B[tr`ne, s[ vezi disear[ o scen[ de amor la melodie, ]i fur femeia omului din cas[ =i-o iau la birt =i-apoi la pat, coard[ b[tr`n[, te-nnebune=te, trei luni nu mai duci dor de femeie dup[ ce te culci

266

cu ea, te-ndoaie, te transpir[, te d[ gata, =tie meserie gagiaoa!>

Tot el ]mi povestise o istorioar[ incredibil[: Doi pensionari, un el =i-o ea, ea pleac[ la plimbare, el, bolnav de cancer la pat…<Eu lucram la baie, puneam faian\a- se explic[ Isoscel- bolnavul ]mi zice: tinere, vino te rog p`n[ la mine! M[ duc. Stai jos. Stau. }i tremurau b[tr`nului m`inile…D[-mi albumul [la, mi-l cere el. I-l dau. Prive=te aici! Privesc. Doi tineri cam la dou[ zeci de ani, o pereche frumoas[. Suntem noi- zice el- eu =i ea…Atunci ne iubeam la nebunie! Tu=e=te, unde dracu are ascuns cancerul? ]n g`t? ]n burt[? ]n pl[m`ni? Am luat-o din dragoste, zice. Tace =i ]ncepe s[ pl`ng[, cheam[ ]n ajutor pe Isus, Isuse Cristoase, zice, =i deodat[ sare la biografia mea. E=ti ]nsurat?- m[ ]ntreab[. Nix, la mine ]nsur[toarea e alifie rar[…O fi, zice, dar tot vine ea odat[ =i-odat[ s[pt[m`na oarb[. Beai? Beau! Dac[ beai, ia din frigider c[ am p[linc[! +i iau =i palinca =i-mi toarn[ el un pahar…Un b[rbat, zice el, are o via\[ frumoas[ dac[ are o femeie ca lumea! Ce te-a nemul\umit la ea, nea cutare?-]l ]ntreb eu pe b[tr`n dup[ ce d[dusem paharul cu p[linc[ peste cap =i prinsesem un pic de chef de vorb[. Nimic, zice, adic[ tot m-a nemul\umit! Dar dumneata nu bei un p[h[rel? mai sperii boala, alcolul de multe ori scoate omul din groap[. +i-i pun =i lui, =i-l d[ peste cap, g`l,g`l, g`l- ]i v[zui m[rul lui Adam zb[t`ndu-se ]n firavul lui g`tlej ca o mic[ fiin\[ care vrea s[ scape din la\. Adic[ n-a fost bun[ la pat?-reluai eu-scuza\i, adic[ a=a ca b[rbatul cu femeia… sau, m[ rog, v[ neglija, scuza\i, cu m`ncarea, cu cur[\enia? Sau pleca de-acas[, scuza\i, =i nu mai venea? +i probabil, scuza\i, cheltuia to\i banii…I se luminar[ ochii, r`se, ]i mai

267

turnai un pahar, m[ apuc[ de g`t, m[ trase l`ng[ el =i m[ s[rut[. Unde m-a s[rutat? Pe obraz! <Pe care obraz?>-]l ]ntreb[ ironic Trapez. Nu =tiu c[ i-am frecat o noapte cu sponciul s[ nu se prind[ cancerul de mine! M-a s[rutat-zic- =i zice: ea le-a avut pe toate!, le-ai ghicit!- =i iar m[ pup[, uite acu -zice el ]ncet, uit`ndu-se-n st`nga =i-n dreapta s[ nu-l aud[ cineva- a inventat chestia asta cu cancerul s[ m[ omoare prin ]nfometare! Nu-mi d[ s[ m[n`nc, tinere, ]ncepe el s[ pl`ng[, =i mie mi se f[cu mil[ de el… Numai or[=ean s[ nu fii, B[tr`ne, acolo ]n sat la noi \[r[ncile-=i ]ngrijesc b[rba\ii ca pe copiii lor, ]i spal[, ]i primenesc, le fac m[m[liga la timp, le pune masa la timp, se culc[ cu ei la timp, nu-i ]mboln[vesc de nervi p`n[ g[sesc prezervative! +i =tii, B[tr`ne, ce-i spun cancerosului? Domnule, d[-le dracului de medicamente c[ nu-\i fac nici un bine, ]\i las p[linca asta aici sub pat, ]i tragi ]n fiecare zi c`te dou[ p[h[rele =i dup-aia bagi nasul ]n frigider =i-\i alegi ce-\i place =i trage-i p`n[ te saturi!

A f[cut a=a, m[ scuza\i, cam vreo s[pt[m`n[, p`n[ s-a pus omul pe picioare. Peste c`tva timp m[ ]nt`lnesc cu el =i-mi zice: tinere, n-ai mai venit pe la mine, am s[-\i dau un mare dar, \i-am pus ]n secret un cec de cinci mii cu c`=tiguri ]n Dacii, am fost la control =i mi-au disp[rut metastazele…S-a dus dracului cancerul meu… Acu a dracului nu vrea s[ se mai culce cu mine…Bag[, domnule, divor\, d[-o dracului, scuza\i, s-o sperii un pic…+i-a b[gat divor\…Zice: acu’sunt liber, pardon, m[ duc la orice curv[ =i m[ simt mai bine! Aut Caesar, aut nihil!- =i asta datorit[ \ie, un t`n[r pe care nu dai doi bani. +i cecul?- ]l ]ntreb eu pe Isoscel. Cecul e ]n buzunar la tetea! M[ \in de capul lui c-a zis

268

c[ m[ ]nfiaz[ =i-mi face =i buletin! +i apartamentul, scuza\i, zice, dup[ ce mor eu…>

+i acum s[ revenim la Marietta lui Corot, s[ nu uit[m c[ suntem ]n b`lci la Remetea ]n baraca labirintic[, pardon, zisese Isoscel, B[tr`ne, de unde at`ta cultur[ pe capul dumitale, pardon, scuza\i, c[-i dai c`nd cu Gauguen, c`nd cu Corot, c`nd cu Michel-Angel… Autodidact, Isoscele! Am vizitat muzee, am vizionat filme, am trecut prin toate bibliotecile ora=elor pe unde mergeam…Pictura am ]ndr[git-o c`nd am cunoscut-o pe Marika, cu ea am vizitat Brukentalul, micul nostru Luvru, cum zicea ea…

Tot ]n conversa\ie cu ea care parc[ se ]mbr[case ]n negrul acela al Agnetei, pe o zi de var[, ploioas[: =i ce s[ facem, Marika sau Agneto, ce s[ facem ca s[ nu ne mai ur`m, s[ ne anesteziem acest m`r=av sentiment? Tace, aceia=i ochi sc`nteietori de ur[, ]i v[d =i din\ii scr`=nind, v[d animalul din ea cum rupe lan\urile =i se repede la mine: s[ nu m[ mai ]ntrebi nimic, auzi? Nimic! Eu n-am ce s[ mai vorbesc cu fugi\ii din via\[…

Eu, fugit din via\[? Eu, care-am atacat-o direct, care-am luat-o de coarne de mic =i m-am luptat cu ea! Adic[ cu via\a!

+i apare Sp`nache fum`nd: eroare, domnule Mihaly, domni=oara nu v[ cunoa=te, eroare, tribunalul n-avea cum s[ v[ dea dreptate, erau copiii la mijloc, m[-n\elegi?-legea \ine cu ei, ]i las[ la mam[, m[-n\elegi?

+i iar se ridic[ ecrane =i cad ecrane ca-n filmele din Occident; [ia, zice unu care r[t[cise c[r[rile =i-o apucase vreo doi ani p-acolo, tot ]n construc\ii, au adus cinematografele ]n parc[ri =i-n chempinguri…+i iar se suprapun imagini,

269

imagini dungate ca-ntr-un televizor stricat c[ruia ]i cad =i i se fragmenteaz[ imaginile de sus ]n jos, dispare, fuge, alearg[ frumos cu picioare c[prioare, Agneta, goal[ pu=c[, ca un animal preistoric r[t[cit printre oameni. Apoi Remetea. P[durea. Iulia Thot. Pl`nge descul\[ =i dezbr[cat[ la picioarele b[rbatului care zace sp`nzurat de unguri pe-o creang[, sp`nzurat =i scopit, mai r[u ca Inchizi\ia, =i se vaiet[ nebuna aia =i tot satul e str`ns acolo; imaginile cad la relanti, u=or, =i Iulia Thot se zbate =i zbiar[ ca o fiar[; de ce mi l-a\i ucis]]]]? Uciga=ilor]]], =i femeile vorbeau ceva ]ntre ele, s[-i ascund[ locul unde fusese organul procreierii =i de unde acum pleca un =uvoi de s`nge pe picioare ]n jos- uciga=ilor]]]!, =i jandarmii lui Horty, marele, imbatabilul regent Horty: hai, lua\i nebuna asta de aici, =i Iulia Thot care zbiar[, se zbate epileptic ]n bra\ele lor, ]mbr[cat[ ]n rochie de mireas[… De ce i-o fi t[iat-o, f[?- ]ntreab[ o femeie, mai mult se ]ntreba. Auzi c[ s[ nu mai procreieze c[ stric[ rasa!- zice alta =i face semnul crucii.

Hai, plecarea!- zice =eful jandarmilor care f[cuse ancheta,- cine va mai face ca ea, ca ea va p[\i! Lumea pleca =i ]ntorcea spatele pl`ng`nd, veniser[ la spectacol, aduseser[ =i fete tinere ca s[ ]nve\e s[ nu se mai ]ncurce cu rom`ni =i acum plecau ]nsp[im`ntate, suspin`nd de mila Iuliei. Cine era Iulia! Ce fat[! Ce frumoas[, cum ]=i mai purta corpul pe deal de s[rb[tori, mureau ungurii dup[ ea, se t[iau, to\i ar fi luat-o! =i ea a ales, a preferat, un rom`n! L[sa\i-mi noraaaa, striga mama ucisului, e fata meaaaa, cu ea am mai r[mas pe p[m`nt]]]]!

Vr[jitoarea: +tii cine a\`\[ s`ngele din oameni? Tot oamenii! E n[scut pe p[m`nt s[ fie lupt[,

270

lupt[ ]ntre p[s[ri, lupt[ ]ntre g`jg[nii, lupt[ ]ntre animalele p[durii, dar dintre lupte, cea mai rea, e lupta dintre oameni! Ura =i du=m[nia macin[ p[m`ntul!

<Aici, B[tr`ne, s-a spus o vorb[ mare, pardon, scuza\i, auzi, matale, ce frumos a vorbit a dracului de Vr[jitoare: ura =i du=m[nia macin[ p[m`ntul! O fi al treilea r[zboi care vine =i nu mai vine, terminam dracului cu ICRALUL nostru, c[ s-au str`ns to\i pro=tii aici, o s[ cad[ blocurile pe ei de pro=ti ce sunt!>

Oglinzile, te-arat[ cum erai c`nd erai mic =i cum vei fi c`nd vei fi b[tr`n, striga acel Dedal, f[c`nd palma p`lnie, =i nu numai pe tine, ia-\i ]n g`nd o persoan[ =i \i-o arat[ c`nd vreai tu, la tinere\e, la b[tr`ne\e, la v`rsta mijlocie… Eu, c`nd oi fi b[tr`n, ]i zisei =i m[ uitai chior`= la el. +i apare un mo=negu\ cu un ciomag ]n m`n[, mergeam coco=at, c[ci eram eu, barb[ alb[, p[r lung pe ceaf[, un fel de plete…Po\i s[ stai =i de vorb[ cu el, adic[ cu tine, zise =mecherul de Dedal. Dialogul ]ntre mine =i eu, b[tr`n: Eu: Dincotro vii, mo=ule? El: Da’ ce te intereseaz[, coco=ule? El: Viu cu fugi\ii din lume! Erau cuvintele pe care mi le zisese =i Agneta sau Marika…}ncepuser[ s[-mi plac[ aceste cuvinte, fugi\ii din lume, r[t[ci\ii, cucuvelele, p[s[rile de noapte, adic[ nu mai \in pasul cu lumea, nu mai sunt ca lumea, nu mai vorbesc ca lumea…A fugi din lume ]nseamn[ a intra ]n tine, sau dac[ n-ai unde ]n tine, ]n pustie, sau ]n alt[ lume, alta dec`t cea tr[it[ anterior. Vae soli! +i singur[tatea este tot o form[ de fug[ din lume, singur[tatea firului de iarb[ dac[ nu e ]n iarba lui, singur[tatea firului de nisip dac[ nu e ]n Sahara lui, singur[tatea lupului

271

din codru dac[ nu e ]n haita lui, singur[tatea unei stele dac[ nu e ]n constela\ia ei…

Eu: +i unde mergi mo=negu\ simpatic? El: Spre pomul cunoa=terii =i-al ]n\elepciunii…C`nd e=ti copil iube=ti joaca, c`nd e=ti t`n[r, iube=ti via\a, c`nd e=ti b[tr`n, iube=ti ]n\elepciunea!- termin[ el. A fi ]n\elept, m[ ]ntrebai eu, ]nseamn[ a te ]mp[ca cu via\a, a=a cum e ea, bun[ sau rea, frumoas[ sau ur`t[? Eu: Aici, b[tr`ne, nu suntem de acord! A te ]mp[ca cu via\a, a=a cum e ea, ]nseamn[ de fapt a te condamna singur! Lupta! Lupta pentru ceva nobil! Doar suntem comuni=ti!

Isoscel, dup[ ce le povestisem eu visul meu: Comunist, B[tr`ne? te-am mirosit eu, scuza\i, pardon, dup[ vorbe, dup[ concep\ii c[ ai mintea altoit[ cu ceva leninism! S[ taci din gur[ c[ dac[ te aud [=tia, bapti=tii-[=tia din cartier c[ \ii cu Lenin nici nu ne mai bag[ ]n case. {=tia \in la credin\a lor =i la neveste, pardon, scuza\i, ca la ochii din cap. Nu te lipe=ti de ele nici de-al dracului. Ieri sear[ am ]ncins una, se f[cuse noapte, pardon, scuza\i, b[rbatul la servici =i ea s[-mi puie s[ m[n`nc, =i eu, s[rut m`na doamn[, da’ nu lua\i un pahar cu noi? Nu lu[m, zice, c[ nu servim masa acum! Nici dac[ v[ rog eu, ]i zic, =i-i fac un ochean, B[tr`ne, pardon, scuza\i, de-o z[p[cesc, o c[piez, ]ncepe s[ se-nv`rteasc[ prin buc[t[rie ca oaia capie =i vine la mine ro=ie toat[ s[ dea noroc, eu o prind de m`n[ =i ]ncerc s-o s[rut, nu, zice, la noi nu se admite! =i n-a admis, a fugit ]n sufragerie…Bine, doamn[, nu s-admite, nu s-admite, dar m[ l[sa\i singur aici?- vre\i s[ renun\ =i la m`ncare =i s[ plec.! Cum dori\i, zice, =i tranc cu u=a-n nas…P[i s[ fi fost vreo pi\ipoanc[ de-a noastr[…>

272

Cum e b[tr`n, mo=neagule? ]l ]ntreb eu pe acel om b[tr`n care juca rolul meu.

E greu, tinere! Omori demonii din tine =i te-mpeci cu moartea! Tr[ie=ti ]n preajma ei, o cultivi cu drag =i ]ncepi s-o iube=ti ca pe-o ibovnic[! Am urcat Golgota =i-acum privesc de sus peisajul: nenorociri =i numai nenorociri! A sosit eroicul moment al crucific[rii!

Nu vreau s[-l mai aud cu lament[rile lui! Strig la Dedal: o vreau pe Marika la optspre zece ani! +i se-nv`rt scripe\ii oglinzilor =i apare o feti=can[ ]mbobocit[ ]ntr-o rochi\[ de stamb[, slab[, cu ni=te priviri gale=e… Ce-mi trebuie mie aceast[ str[in[? Ea la aceast[ v`rst[ nu m[ cunoa=te! Cine sunte\i dumneavoastr[, zice. Mihaly, ]i r[spund. Nu =tiu, nu cunosc!-zice. Cum s[ nu m[ cuno=ti, Marika? Vorbesc foarte serios, nu te cunosc ! -=i-mi tr`nte=te poarta-n nas.

Gata!S-a terminat cu dorin\ele, url[ Dedal ]ntr-un

difuzor, pierdem prea mult timp, s[ mergem mai departe la cutia cu reptile! +i dintrodat[ apare un indian cu un fluier, el c`nta =i un =arpe dansa mai mult din cap, ]n ritmul muzicii, se repezea ritmic cu capul spre mine =i-=i ]ndoia corpul =erpesc, fr`ng`ndu-l de la mijloc c`nd ]n dreapta, c`nd ]n st`nga…

<B[tr`ne, m[ mi=c[ Isoscel cu figura lui br[neasc[, ce dracu visezi c[ mi-ai ]mpuiat capul toat[ noaptea cu r[t[cirile tele prin seraiurile bazbuzucilor de turci?> M[ uit ]n patul cel[lalt, Trapez se t[v[lea de r`s, ]i curgeau lacrimile, strig`nd: < Domnule, B[tr`nul ne termin[, dac[ ne \ine trei nop\i a=a, ha, ha ,ha, eu pun g`tul jos c[ pe mata te obsedeaz[ o crim[, dormi greu, te ba\i cu toate or[t[niile de pe p[m`nt, visezi, ce

273

dracu ai, ce mister ne ascunzi, spune, B[tr`ne, s[ =tim =i noi cu cine tr[im =i cu cine ne ]mp[r\im via\a pe p[m`nt…c[ murim pro=ti, B[tr`ne!>

}ncepuse s[ bat[ v`ntul, un pui de criv[\ sculat de prin stepele calmuce, urla, sufla, ninge, B[tr`ne, ninge, a venit iarna, cerul era negru, noapte de p[cur[, focul ]n godin stins, pe sus zburau ]ngerii, doar un col\ de lun[, r[mas de-ast[ var[, pitit dup[ gurile fl[m`nde ale unor nori, trimise c`teva semnale luminoase prin noaptea slinoas[ pe col\ul din dreapta al ferestrei.

B[, b[ie\i, le zisei eu, un vis nenorocit, b[, un vis nenorocit…

Trapez =i Isoscel, cele dou[ figuri geometrice, cum le zicea inginertul Pripescu- venir[ ]n patul meu =i fusei nevoit s[ le povestesc acel vis =i toat[ via\a mea… Le-o povestii simplu, a=a cum o tr[isem, le povestii =i visul =i deodat[ b[ie\ii se ]ntristar[, t[cur[, amu\ir[…Se vede c[ povestea mea-i sensibilizase, li se f[cuser[ mil[ de mine- auzi\i: mil[, mi-e oroare de acest cuv`nt: mi-l[…B[ie\ii: de ce, B[tr`ne, a=a =i pe dincolo, c[ f[ceam noi norma, te-ajutam, ce dracu, pardon, scuza\i, c[ doar nu eram al\ii str[ini…Te mirosisem noi c[ nu erai ]nv[\at cu munca fizic[, vedeam dup[ cum mergeai cu roaba, d[-l ]n aia m[-sii c-o fi vreun contabil scos din pu=c[rie, a p[pat banii vreunei intreprinderi, le-a luat la copii Dacie, le-a f[cut vil[ =i acum se dau la fund p`n[ la pensie, de ce, B[tr`ne, nu ne-ai spus, de ce? Tu voiai s[ ]ngropi trecutul [sta mizerabil =i noi, eu =i cu Trapez-[sta s[ ]ngrop[m, dac[ se poate zice a=a, viitorul…

3

274

u e=ti Kiraly?> <Da, domnu’ inginer, eu sunt! De ce m[ privi\i a=a?> <Mi s-a

vorbit de tine!>- zice inginerul Pripescu. <De bine?> ,Da, =i nu prea…> Privii cu aten\ie la el, era prima rela\ie pe care-o stabileam ]n noul ora=. C[utam s[ g[sesc ni=te puncte de reper ]ntre acest om =i to\i ceilal\i semeni care mi-au trecut prin via\[: avea ceva din to\i =i nimic din niciunul, o figur[ pe care-o v[zusem =i n-o v[zusem… <Ce vre\i s[ spune\i, domnu’ inginer cu da =i nu prea, adic[ cum nu prea?- ]i iscodii eu ochii mongoloizi =i inexpresivi, sp[l[ci\i =i stufo=i. <P[i da, sare el, trebuie s[ primim telex de la central[ ca s[ afl[m =i noi c`te ceva despre tine!> <+i cam ce v[ intereseaz[?> <Multe, zice el, ]nchiz`nd ochii, mim`nd un iubit ]ntr-un joc =[galnic cu iubita, p[i, bine, m[i, omule, noi avem nevoie de macaragii, de buldozeri=ti, de excavatori=ti, de draglini=ti =i dumneata te dai la fund cu figurile alea geometrice?> <Da, tovar[=e inginer, For\ele de munc[, de ce nu da\i posturile libere, de unde era s[ =tiu eu ce v[ doare pe dumneavoastr[?> <De la ]nt`i te prezin\i la mine, ai ]n\eles?> <+i cu Trapez =i Isoscel ce fac?> <Las[-i dracului pe =mecherii [ia! Tu ai calificare, calificare ]nalt[ =i nou[ ne arde c[ma=a dup[ oameni ca dumneata!>

<T

Ochii lui mongoloizi m[ luaser[ ]n primire =i m[ posedau hipnotic, era ]n ei o lumin[ care p[trundea ]n inim[; ]n acela=i timp ]n ei era =i ceva din marile dileme, o dorin\[ fantastic[ de-a afla cine sunt eu, ce e cu mine pe p[m`nt, ce fel de om sunt…C`nd m[ prezentai la el, ]mi zise: <Ia loc, te rog, ]mi f[cu el semn, ar[t`ndu-mi un fotoliu de l`ng[ biroul lui, ia loc s[ bem un coniac!> M[ a=ezai, m[ ]nfundai ]n fotoliul moale, larg, ca

275

un tron ]mp[r[tesc =i deodat[ avusei senza\ia c[ am aterizat cu un avion pe o pist[. < Lumea e rea, via\a e grea, s[ le mai ]ndulcim =i noi cu ce putem!>- f[cu inginerul Pripescu dintr-un ochi, =mechere=te, =i scoase din birou sau de sub birou o sticl[ de coniac. <E=ti =i membru pecere?> <P`r`t! F[cut pe =an\ la norm[, s[ aib[ ei activitate!> <}\i place ora=ul?> Iat[ o ]ntrebare pe care nu mai mi-o pusesem. S[-mi plac[ mie ora=ul? Ce s[-mi plac[ din acest ora=? Str[zile? Noile cartiere? Arhitectura? Muzeele? Ca s[-\i plac[ un ora=, trebuie s[ ai ceva comun cu el, s[ fi copil[rit ]n el sau s[-\i fi consumat aici o mare iubire, sau de ce nu, s[ ai pe cineva drag, p[rin\i, fra\i, familie, prieteni… Spre exemplu, de=i Dejul e un ora= mic, c`nd intru ]n el ]ncep s[ tremur, m[ cuprinde emo\ia, am o nelini=te permanent[, nu cumva se d[ ceasul timpului ]napoi =i-mi apare ]n fa\[ Agneta sau Pater Vardian, sau doamna Clara? Dar aici? Aici ce s[-mi plac[? M[sc[ricii-[ia de Trapez =i cu Isoscel? O fi frumos ora=ul, dar pe mine nu m[ ]nc[lze=te cu nimic. <Domnule inginer, eu aici m-am autoexilat, am fugit de nefericirea mea =i un om c`nd e nefericit, nu se simte bine ]n nici un loc de pe p[m`nt!> <Noroc!- ]ntinde el paharul- noroc! =i s[ fie ]ntr-un ceas bun! =i las[ chestiile aste cu fericirea =i nefericirea c[ nu e nimeni fericit, a=a cum crezi dumneata! Fericirea e pas[re rar[!> <Noroc!>- ]i r[spund eu, =i am`ndoi ca la o comand[ ne v[rs[m paharele pe g`t. C`teva clipe se l[s[ t[cerea, doar focul ]n sob[ torcea vesel. <Da’ de ce m-a\i ]ntrebat dac[-mi place ora=ul?> <Nu =tiu, zise el, s[-\i spun sau s[ nu-\i spun? Te v[d om serios =i-mi place s[ lucrez cu dumneata! Are ARCOM-ul o comand[ la noi pentru deschiderea unui

276

=antier ]n Orient =i m-a= g`ndi c[ ar fi bine s[-\i faci =i dumneata dosar. }n starea asta a dumitale nu \i-ar strica ni=te aer de Orient, ai mai cunoa=te lumea, te-ai deta=a de starea asta a dumitale!>

<Da, ave\i dreptate, m[ bucurai eu sincer, m-ar ispiti o asemenea propunere, am o sete a dracului de necunoscut…Eu la origine am fost mecanic, apoi =ofer, am colindat \ara-n lungi= =i-n curmezi= =i nu mi-ar strica s[ mai cunosc =i eu lumea!.> <Mai g`nde=te-te, domnule Mihaly! Apropo, zise=i c[ e=ti mecanic?> <Da, am fost =i mecanic!> {sta, g`ndii eu, bag m`na-n foc c[ e tot oltean ca domnul inginer Ionescu. Mai t`rziu aveam s[ aflu c[ e din Segarcea, de la mama vinului oltenesc. <Am o ma=in[ aci, f[cu el semn cu ochiul drept spre parcarea din strad[, nu vrea s[ mai porneasc[ nici de-a dracului…> <E simplu, domnu Inginer, cred c[ pe timpul [sta bubele tuturor ma=inilor sunt aprinderile! Ave\i baterie bun[?> <Acum c`teva luni am luat-o!> <Hai afar[!>-zisei eu-=i, privindu-l, observai c[ obrajii lui c[p[taser[ culoarea bujorului.

Odat[ cu acest om ]ncepusem s[ m[ ag[\ de via\[ ca de un fir de pai, o dragoste de via\[ ap[rut[ a=a din senin. Dup[ coniac devenisem ceva mai vesel, ie=ir[m afar[ =i-mi b[gai nasul sub capot[. <Aaaa, domnu inginer, a\i ]necat-o, trebuie s[ umbl[m la bujii, le scoatem, le ardem cu pu\in[ benzin[ =i gata!> Dup[ ce f[cui opera\ia aceasta, ma=ina o lu[ la centim[. <Mergi prin ora= c[ tot m[ duc eu pe la jude\ean[? Sui-te pe locul mortului, cuno=ti meserie, domnule!>

Din hol ap[ru o duduie: \opa! \opa! \opa! Avea tocuri ]nalte =I mergea ca o paia\[. <Tovar[=u’ inginer Pripescu, merge\i cumva ]n ora=?>- b[g[ ea capul pe geamul din fa\[ al ma=inii.

277

<Daaa!- ]i r[spunse el, zeflemisind-o- cu ce v[ pot servi?> <A= merge =i eu p`n[ la central[!> <Hai, frumoaso, c[ te iau!> <Sta\i un pic s[ -mi iau ni=te h`rtii!> Pripescu c[tre mine: <Azi se poart[ femeia jnur, f[r[ burt[, f[r[ cur! O vezi, e dat[ dracului!> Veni femeia =i se urc[ l`ng[ domnul inginer. Era probabil o cuno=tin\[ veche c[ se tutuiau. <Astup[-\i ciolanele-alea c[ m[ bagi dracului ]ntr-un st`lp!> <Unde-ai fost asear[, c[ te-am c[utat la telefon…> <Tu pe mine?- s[ri el- ce te-a g[sit?> <Uite-a=a, mi se f[cuse dor de tine!> <Tu =tii c[ de la un timp mi-ai devenit apetisant[? Te =i visez din c`nd ]n c`nd…> <+i cum m[ visezi?> <Cum se viseaz[ o femeie, cu fa\a-n sus!>- glumi el.

O privii din profil, era tipul secretarei, vopsit[ pe la ochi, platinat[, pudrat[, =tears[, la vreo trei zeci de ani, cu o hain[ de blan[, imita\ie de zebr[, guler bogat. Dar avea corp, inginerul nu avusese dreptate, femeia de l`ng[ el avea de toate, dar mai ales o voce pl[cut[, fo=nitoare, m[t[soas[, vorbea pu\in stricat sau se prostea =i aceast[ prosteal[ o f[cea mai naiv[, mai apetisant[, vorba domnului inginer Pripescu.

La un moment dat, ma=ina se opri =i femeia alunec[ u=or ]n strad[, pierz`ndu-se ]n mul\ime. <O vezi pe tip[?- deschise el vorba, demar`nd nervos- vrea s-o iau ]n Orient, st[ de capul meu de un an s-o iau pe orice post: dactilograf[, magazioner[, betonist[, orice, numai s[ ajung[ =i ea s[ pun[ piciorul ]n \ar[ str[in[; aici n-are pe nimeni =i cred c[ vrea s-o ]ntind[… De doi ani m[ \in de ea s[-mi cedeze =i de doi ani m[ duce cu vorba, nu aici, zice, dincolo…Eu, inginerul Pripescu, specialist ]n betoane =i ]n curve s[ fiu dus de nas de-o pi\ipoanc[ ca asta!…Nebuna mi-a

278

dat de cap! Dar ce s[ mai vorbim, domnule Mihaly, =i eu ca =i dumneata, tr[im tot cu nefericirea ]n s`n! Nu =tiu c`nd vor mai veni timpurile alea pe care le a=teapt[ toat[ lumea…> Care timpuri, m[ ]ntrebai eu, =i cu aceast[ ]ntrebare pe buze m[ l[s[ la punctul numit Farmacie, ]n centrtul ora=ului. Ce timpuri a=teapt[ toat[ lumea? Mai t`rziu aveam s[-mi dau eu seama unde b[tea…Acum, privind centrul ora=ului, ]mi veni pe buze o a doua ]ntrebare, oare m[ va asimila pe mine acest ora=? Exist[ =i fenomene de respingere ca inimile grefate care nu se integreaz[ noului organism. Tr[iam acest fenomen =i nu =tiu de ce, dup[ ce b[usem coniacul care m[ melancolizase =i m[ mole=ise, m[ sim\eam a=a de singur ]n acest univers ]nchis. Priveam strada, o strad[ str[in[, rece, cl[dirile ca ni=te cuiburi de r`ndunic[ p[r[site, un décor hibernal, f[r[ z[pad[ ]ns[, lume mult[, str[in[, femei reci, elegante =i reci, care m[ sfidau sau mi se p[rea mie c[ m[ sfideaz[, undeva doi sau trei lei enormi aruncau pe gurile lor larg c[scate stropi de ap[; pe o parte a st[zii un mic parc pustiu, c`\iva gugu=tuci c[utau hran[ pe jos, la o bodeg[ din apropiere se serviau mici =i se bea bere, bodega era vizitat[ mai mult de muncitori, beau =i vorbeau tare, fapt ce-mi aduse aminte de Trocadero…

Intrai vizavi ]ntr-o libr[rie =i cump[rai o carte ap[rut[ proasp[t, mult timp interzis[, <Aimez-vous Brahms?>, pe copert[ autoarea, t`n[r[, pozat[ ]ntr-un autoturism decapotabil, z`mbia cititorilor, parc[ era o liceean[. }i mai citisem de la domnul inginer Ionescu <Castel ]n Suedia> =i-mi pl[cuse. Francoise Sagan era ca =i personajele ei, ca =i mine, o r[t[cit[ prin lume care nu-=i g[sea locul…

279

M[ g`ndii c[ are dreptate inginerul Pripescu, nu-mi stric[ ni=te aer de Orient, trebuie s[ plec, s[ plec c`t mai departe…Plec[rile m[ adun[ ]n mine, nu m[ mai las[ risipit, m[ fac mai bun, mai proasp[t, m[ ]ntineresc pur =i simplu =i-mi d[ un sentiment de plenitudine. Doi copii se zbenguiau l`ng[ mine, plecai repede, nu vreau s[ v[d copii, mi-aduc pentru moment aminte de Pi=to =i de Iuli=ka, ]mi vine s[ pl`ng, m[ ab\in, dou[ doamne cred c[ m[ observ[, se opresc =i m[ privesc, zic ceva pe nem\e=te, cred c[ sunt beat, am b[ut la bodeg[ =i acum ]mi e r[u, dar pleac[ urm[rindu-m[ din priviri.

Nu mai stau, m-am hot[r`t, plec imediat la c[min; ]n compania lui Trapez =i Isoscel m[ simt mai bine, ei au metodele lor s[-mi alunge triste\ea. <B[tr`ne, =tii ceva? Nu =tii? P[i cum s[ =tii dumneata dac[ stai aici ca o bufni\[, ie=i, domnule,-n lume, mai m`ng`ie c`te-o curv[ c[ are =i ea nevoie…>

Am luat ma=ina paisprezece =i ]ntr-un sfert de or[ am ajuns la dormitor, dar ]n loc s[-i g[sesc pe cei doi acolo, dau de o fat[, parc[ era un copil. <Pe unde-ai intrat, domni=oar[, c[ era u=a ]ncuiat[?> <P[i s[ vede\i, zise ea ]ncurcat[, c[ am =i eu cheia de-aici! Mi-a dat-o Gicu.> <+i cine este Gicu-[sta al dumitale?> <P[i…e muncitor aici!> <Ahaa, g`ndii eu, trebuie s[ fie Trapez sau Isoscel…apoi tare: cel gras sau cel slab?> <Cel slab!>- r`se ea =i se a=ez[ pe dunga patului. T[cur[m am`ndoi c`teva clipe, apoi reluai dialogul: <+i de unde sunte\i?> <Din provincie!>, ]mi r[spunde ea =i tocmai atunci observai c[ avea =i dou[ pachete =i un geamantan puse dup[ u=[. <Sora lui?>- insistai eu. <Nu, zise ea pu\in jenat[, logodnic[…> <P[i…nu mi-a spus nimic de

280

dumneavoastr[ domnu’ Gicu, e secret =mecherul!> <O fi, zice, ]mi cunosc eu marfa!><+i unde v-a\i cunoscut?> <La Cluj la examene! Am dat am`ndoi la Agronomie =i am picat cu succes…> Fata era tare frumoas[, o blond[ scund[ cu o fa\[ ]ncadrat[ de ni=te bucle m[t[soase, c`rlion\ate, c`nd z`mbea, o f[cea ]ntr-o parte a gurii =i-i r[m`nea o gropi\[ ]n obraz care-i da tot farmecul. <Trebuia s[ vin[ =i ei la ora asta, probabil c[ mai au vreun cibuc.>- ]i scuzai eu, v[z`nd nemul\umirea fetei c[ nu-l g[sise acas[, a=a cum probabil stabiliser[. <+ti\i, relu[ guraliva, eu trebuia s[ vin m`ine a=a cum ]i scrisesem, dar am avut o ocazie cu un v[r al meu de la uzin[ care-a venit acas[ =i m-a adus =i pe mine.> Se dezbr[c[, ]=i puse haina de piele pe pat =i-=i desf[cu pantofii din picioare. <+ti\i, continu[ ea, n-am mai primit nimic de la el =i trebuia s[ punem nunta c[ m[mica mi-a zis: Meri, ori alb[, ori neagr[, termina\i, fat[, odat[, intra\i =i voi ]n r`ndul lumii c[-\i tr`nte=te fantele un copil =i r[m`i cu el pe drumuri, dar eu, las[, m[mico, c[-l cunosc eu, e sufletist, \ine la mine! |ine pe dracu, zice ea, b[ie\ii din ziua de azi e =mecheri, uite a lui Prepulgel f[cu copil de fat[ mare? F[cu! Se poate, reflect[ ea, are =i ea dreptate, ca p[rin\ii, de!> <}nseamn[ c[ juc[m la nunt[!>-]i \inui eu isonul. <De-aia am venit =i eu, ori alb[ ori neagr[!>

}ntr-o or[ tot cerul se schimbase, se ]ntunecase spre r[s[rit, nori grei se s[ltaser[ =i cucereau acum ]ntreaga bolt[ cereasc[ metru cu metru. Veneau ni=te fulgi mari ca de vat[, ]nt`i lin, u=or, apoi, dup[ c`tva timp, viscolit, cu un criv[\ violent, transform`ndu-i ]ntr-o pulbere alb[, care venea ]n cercuri ca o furtun[ de nisip, acoperind totul. Privit pe fereastr[, spectacolul

281

naturii deveni m[re\, se r[v[=ise parc[ tot cerul, se obr[znicise, nu mai ]nc[pea ]n el, c[uta forme noi de manifestare =i le c[uta stihic cobor`nd printre blocuri, pe str[zi, prin parcuri.

<Ninge frumos, zise blonda, aduc`ndu-mi aminte de anul trecut c`nd eram la preg[tire la Cluj. Ne-a prins tot la fel o furtun[, eu cu Gicu voiam s[ mergem la Gr[dina botanic[, s[ ]nv[\[m s[ cunoa=tem plantele =i, a=a din senin, dintr-un firi=or de nor, a venit o furtun[, ]nc`t ]n c`teva minute s-a amestecat cerul cu p[m`ntul, apa curgea pe str[zi, v`ntul rupsese copacii, se oprise circula\ia =i Gicu m[ ia de m`n[ =i fuge cu mine, hai undeva, zice, pe dealul Feleacului, vom g[si noi acolo un cuib unde s[ ne usc[m…>

Varianta Trapez, dup[ ce o expediaz[ pe blond[: <B[tr`ne, pardon, scuza\i, dar eu n-am avut nici-o vin[, cazul fusese c[ eu umblasem cu Isoscel ca z[p[ci\ii pe dealuri =i ochisem cuibul, m[ g`ndeam c[ aici c-o gagic[ am tr[i ca-n s`nul lui Adam. Era o st`n[ p[r[sit[ cu f`n proasp[t pe jos =i-un peisaj mortal, se vedea Clujul ca-n palm[, pardon, scuza\i, amurguri =i r[s[rituri de soare fantastice, covoare de iarb[ pe care-\i venea s[ te t[v[le=ti ca bivolii…+i c`nd am luat-o pe Meri de m`n[, acolo mi-a fost g`ndul, d[-o dracului de facultate, fata se lipise de mine, intrase ]n sufletul meu, ]mi declarase dragoste p`n[ la sf`r=itul vie\ii, pardon, scuza\i, =i fug cu ea spre deal, avea pe ea o rochie de stamb[ care, dup[ ploaie, se mulase pe corpul ei din care ie=eau aburi calzi, mirosind a carne proasp[t[ de femeie, care m[ b[gase =i pe mine-n draci, pardon, scuza\i, ajungem la st`n[, Meri m[ electrizase, am aprins un foc =i ne uitam unul la altul cu privirile r[t[cite, nu =tiu ce m-a atras, un lic[r nebun care se juca ]n ochii ei, fa\a

282

rumen[, proasp[t sp[lat[ de ploaie, p[rul ]n neor`nduial[, mirosul acela cald de femeie, c[ m-am repezit la ea =i-am s[rutat-o pe buze, pe g`t, pe obraji =i-am ]nceput s-o dezbrac de rochia ud[, avea o rochie stil capot, cu nasturii-n fa\[, am descheiat-o ]ncet, a=a cum filezi un loz c`=tig[tor, ]nt`i pielea sub\ire a g`tului, apoi pieptul roz cu cele dou[ mere ro=ii \uguiate, tari, obraznice, =i ]ncet-]ncet burta siluietic[ pe care i-am s[rutat-o =i i-am m`ng`iat-o, apoi pulpele b[lane de fecioar[…N-am mai r[bdat, B[tr`ne, c`nd am v[zut-o goal[ a=a, am tras-o l`ng[ mine, am str`ns-o ]n bra\e =i ea a c[zut ca moart[, pardon, scuza\i, a stat a=a c`teva clipe, credeam c-o p[r[sise via\a, am vrut s[-i dau dou[ palme s-o trezesc din delirul [sta, cum se spune, din isteria asta, dar deodat[, ca din senin, sare din bra\ele mele ca o v`rlug[ =i-mi arde c`teva palme: s[ nu crezi c[ sunt de-alea cu care v[ face\i voi mendrele! Ei, B[tr`ne, m-a apucat un tremurat, pardon, scuza\i, de-mi venea s[ iau c`mpii, m-am g`ndit s[-i dau un picior ]n… s[ se duc[ dracului la c[min ]ntr-o clip[, dar m-am ab\inut.

Furtuna trecuse, cerul se limpezise, devenise de un albastru sp[l[cit, privite de pe deal, str[luceau toate acoperi=urile caselor ]n soare, era ceva minunat, B[tr`ne, =i eu ca prostul r[m[sesem ca un semn de ]ntrebare ]n fa\a lui Meri; m[ uitai la ea, tr[sese peste ea rochia =i pl`ngea, ]i v[zusem lacrimile =iroindu-i peste obraji ca pe ni=te mici safire rostogolindu-se jos…<Tu pl`ngi, ]i zic, =i uite c[ s-a f[cut noapte, s[ vedem unde o s[ dormim!> }ntradev[r se l[sase soarele peste dealuri, B[tr`ne, ap[ruser[ umbrele ]nser[rii =i r[coarea pe marginea p[durii =i noi, pardon , scuza\i, t[ceam

283

ca doi pro=ti =i stelele ne c[deau ]n cap, ]ncepuser[ s[ clipeasc[, o lun[ nebun[, doar o felie din ea, se vedea dinspre Alba =i clopotele ora=ului b[teau rar a s[rb[toare, arama lor suna straniu peste toat[ natura…

Dup[ c`teva t[ceri complice o aud, B[tr`ne, pe Meri: <Dormim aici!> Eu am t[cut, nu mai puteam s[ mai zic nimic, uitasem de foame =i de sete, B[tr`ne, numai ea continua: hai, m[i, prostu\ule, s[ mai lu[m ni=te lemne, te sup[ra=i numai dintr-at`t!> Am plecat s[ culegem r[burele pentru foc, am revenit =i ne-am culcat, eu ]ntr-un col\, ea ]n cel[lalt col\ ca doi str[ini; eram obosit =i inervat de gestul ei, colc[iau dracii-n mine, pardon, scuza\i, ca-n iad =i ]ntr-un t`rziu adorm, s[ fi dormit un somn bun, c`nd m[ trezesc, m[ pomenesc ]ncol[cit de bra\ele Mariei, mi-e frig, zice, f[-mi =i mie loc l`ng[ tine- =i o adun, B[tr`ne, la pieptul meu, o str`ng tare =i ea se face mic[, mic[ =i cald[ , ce cald[!, c[ ardea ca j[r[gaiul =i ce-a urmat, B[tr`ne, ]n noaptea aia, nu-\i mai spun, o fericire, un vis, un basm, dragoste nebun[ p`n[ diminea\a, era mortal[, B[tr`ne, pardon, scuza\i…>

De fapt fata nu-=i terminase povestea spus[ de ea, fusese ]ntrerupt[ de Trapez =i de Isoscel care veniser[ cu chef, fluierau, c`ntau, bodog[neau, veniser[ cu noaptea-n cap. <Ninge, B[tr`ne, ninge =i viscole=te, s-a-nr[it natura, trosnesc b[ierele cerului, bag[-n foc c[ e frig al naibi…Hopaaaa, aici miroase-a parfum de femeie, tu, Mario, sare Isoscel la ea =i o ]mbr[\i=az[, ce-i cu tine, fato, pe timpul [sta?> Ea se aga\[ de g`tul lui =i-l s[rut[ =i-l ]ntreab[: <Pe unde-mi umbla\i, m[i, b[ie\ic[, mie p`n[ la ora asta?>

<}mbr[careaaa, zice el, hai, B[tr`ne, sper c[ nu m[ refuzi, hai la restaurant, ]n cinstea Mariei,

284

e =apte, avem timp destul, p`n[ la zece, p`n[ ]nchid [ia, avem timp destul s[ ne facem damblaua! De acord, Meri?- se adreseaz[ el fetei care nu mai zise nimic.>

+I am plecat, Meri ]nainte cu Gicu =i eu cu grasu pe urm[, grasul t[cea, era re\inut, nu era ]n toate apele lui. Pe strad[ se a=ezase =i ceva z[pad[, mai ales pe la ad[posturi, v`ntul se a=ternuse =i el ca lumea pe treab[, semn c[ va fi un viscol de cel pu\in trei zile. Grasu se melancoliz[, oft[ =i-mi zise: <B[tr`ne, e ]ncurcat[, semne rele, o s[ fie o iarn[ grea, de s[rb[tori m-a= fi repezit =i eu pe-acas[ c[ nu i-am mai v[zut de c`teva luni…> Am t[cut, mi-am amintit =i eu de-acas[, de Remetea, de copil[rie, dar n-aveam la ce m[ mai duce pe-acolo, era totul pustiu, de c`te ori m[ duceam m[ apuca dezolarea, r[m[sese totul ca un muzeu ]n paragin[, numai figurile fra\ilor =i ale surorilor =i ale p[rin\ilor st[teau ]mp[iejenite pe pere\ii scoroji\i…}mi pusesem ]n g`nd s[ merg odat[ acolo, ]ntr-un concediu =i s[ refac totul, voiam s[-mi aduc copiii vara ]n vacan\e, numai a=a puteam repara memoria lor, s[ anim acel pustiu, s[ dau via\[ unei gospod[rii care murise =i ea. Dar se dusese totul de r`p[…

Ma=inile ]nc[ mai circulau, am a=teptat ]n sta\ie vreo dou[ zeci de minute =i a venit 24, era aproape goal[, s-a urcat ]nt`i Maria, apoi Isoscel, Trapez =i eu, mai la urm[, ne hot[r`sem s[ mergem la retaurantul Boema, era un local select, cu muzic[, se putea =i dansa, avea =i ceva revist[. Isoscel propusese =i meniul: unu, pe=te pr[jit cu votc[ polonez[ sau ruseasc[, doi, o ciorb[ de peri=oare, trei, pane cu icre negre, patru, friptur[ de porc ]n s`nge la gr[tar cu segarcea, vinul casei, b[ut cu alune americane.

285

< B[tr`ne, zice Isoscel, integreaz[-te, scuza\i, pardon, =i apoi adres`ndu-se Mariei: [sta e tat[l nostru, nu facem nimic p`n[ nu-l ]ntreb[m pe el, are-n spate o via\[ de om!> +i cred c[ i-a =optit =i Mariei ceva despre via\a mea c[, dup[ acest fapt, =i-a schimbat comportamentul.

La restaurant atmosfera deveni cald[ =i pl[cut[. <B[tr`ne, m[ strig[ Trapez, ia te uit[ la balaoache=i ce s-au boierit; erau ]ntradev[r pu=i la costume negre =i la fracuri, fe\ele le plesneau de s[n[tate, leneveau acolo acord`ndu-=i instrumentele, g`dilau corzile, c`ntau un fel de uvertur[…Chelnerii ]=i a=teptau =i ei clien\ii, ne luaser[ de la u=[ cu pofti\i, ce dori\i, cu ce v[ putem servi, ne-au cerut hainele =i le-au dus la garderob[, dup[ care am ocupat o mas[ l`ng[ orchestr[ =i l`ng[ ringul de dans.

Maria ]n rochia ei bleo, de=i obosit[, era totu=i frumoas[, radia ]n lumina obscur[ a localului =i atr[gea privirile tuturor b[rba\ilor, cu vocea ei dulce =i catifelat[. Vorbea =i r`dea tare, glumind c`nd cu Trapez, c`nd cu Isoscel =i, c`nd se ]ntorcea la unul =i la altul, p[rul ei bogat c[dea ]n bucle pe spate, dar =i ]n fa\[ peste ochi, peste ochii aceia care-=i mi=cau luminile ca dou[ m[rgele sc[pate dintr-un =irag, ]ntinerind-o.

Restul lumii mi se p[ru caraghioas[, la dou[ mese trase una l`ng[ alta se a=ezase un grup de tineri, trei b[ie\i =i dou[ pu=toaice liceene care veniser[, cred ,s[ asculte muzic[ =i s[ danseze, la alt[ mas[ un domn blond cu p[rul alb, ]n v`rst[ vorbea intim cu o doamn[ tot ]n v`rst[, ]mbr[cat[ fistichiu =i arogant[…Restul, lume pestri\[ care nu se bucura de un c[min cald acas[ =i venise aici, ca noi, s[-=i mai

286

destind[ stomacul =i psihicul cu m`nc[rea =i c`ntecele balaoache=ilor.

Trapez comand[ primul, primise instruc\iuni de la Isoscel, care se dusese s[ fac[ rost de o camer[ pentru Maria, s[ cear[ ce-i zisese el, adic[ cele patru feluri de m`ncare.

}n orchestr[ ap[rur[ =i un chitarist cu barb[, f[r[ v`rst[, bor\os, care-=i \inea instrumentul pe burt[ =i apoi un havaienist cu instrumentul introdus ]n priz[ care d[dur[ semnalul ]nceperii. Sala se anim[, oamenii devenir[ ceva mai veseli dup[ c`teva pahare; ochii Mariei, c[zuser[ parc[ ]n paharul cu votc[, fa\a ei se ]ntrist[ =i deveni din roz[, aproape ro=ie, sub privirile lacome ale lui Isoscel. <Domnule Mihaly, v[ cred un om serios, zise ea, aproape =optindu-mi la ureche, ce p[rere ave\i de b[iatul [sta? S[-l iau?, nici eu nu =tiu ce s[ mai fac, sunt ]ntr-o mare dilem[!> < Domni=oar[, acolo unde e dragoste, trebuie s[ fie =i ]ncredere! Dar nu se pot da lec\ii =i nici verdicte! Ce s[-\i spun eu? Dac[-\i spun s[-l iai =i pe urm[ o dai ]n bar[? Depinde de hot[r`rea dumitale!>

Muzica ataca un tango, se scul[ domnul de la masa vecin[ =i-=i invit[ consoarta la dans, Isoscel o invit[ =i el pe Maria =i trecu pe ringul de dans cu ea. Trapez bea =i t[cea, asculta muzica =i privea la perechile care dansau. <+tii, B[tr`ne, ce mi-a spus Isoscel? C[ n-o ia…+i uite-te =i dumneta la ea, ce n-are fata asta?> <O iube=te?>- ]l ]ntreb eu. <Ha, ha, ha,ce, B[tr`ne, a iubit [sta vreodat[ la via\a lui? Habar n-are ce e iubirea! S[ tr[iasc[ =i el bine c`t o \ine! Te rog, B[tr`ne, =opte=te-i =i ei chestia asta, s[ nu se mai \in[ dup[ el…> <Eu n-o fac, de ce s[ le stric eu dragostea?> <Nu le-o strici, ]i deschizi ochii ei!>

287

Lumea acesta deveni foarte caraghioas[ pentru mine, caraghios era domnul acela foarte elegant care dansa cu femeia ]mbr[cat[ foarte fistichiu, caraghioase erau =i celelalte perechi, caraghios era =i Isoscel cu Maria, caraghiosi eram =i eu cu Trapez, =i iarna cu viscolul ei, caraghioas[ mi se p[rea =i via\a cu meandrele ei, labirintica via\[ care m[ adusese aici!

St`nd a=a singur =i privind spectacolul, ]mi adusei aminte de o ]ntrebare pus[ de avocatul Sp`nache ]nainte de divor\: dumneata ai dus-o pe Iulia vreodat[ la restaurant, la dans, la cinema? Nu, nu o dusesem niciodat[! +i eu era prima dat[ c`nd intram ]ntr-un astfel de local, m[ obi=nuisem cu bombe tip Trocadero, cu cloaca de-acolo unde beau to\i be\ivii ordinari…

Muzica m[ c[lca pe nervi, acum ]mi r[scolea inima, trecutul, via\a, ]mi picura parc[ venin amar ]n sufletul meu ciuruit; de ce oare, trecuse a=a de repede timpul? De ce m[ n[scusem eu atunci, sau de ce m[ mai n[scusem, mam[, pe p[m`nt, cu via\a mea imprevizibil[?

<B[tr`ne, m[ treze=te Trapez din vis[rile mele, dac[ \i-ar c[dea gagica cu tronc, =i ar[t[ peste cap la femeia aceea care dansa cu b[tr`nul domn, mi se pare c[ te fileaz[, se uit[ peste um[rul domnului la tine =i te rumeg[!> <De geaba m[ rumeg[ ea, domnule, dac[ eu nu pot s-o mai rumeg!>- =i o privii =i eu insistent, avea o rochie lung[, cro=etat[, din l`n[, ]nc[ mai avea ceva din frumuse\ea de odinioar[, mai ales corpul =i ochii mari =i expresivi.

Muzica se termin[, veni Isoscel cu Maria: < Aici ne facem veacu’, pardon, scuza\i, avem bani, tr[im pe picior mare, nu ca la noi ]n z[voi, lin=i de

288

vac[ =i de boi!- =i ]ntinse paharul lui Trapez s[-i mai toarne =i lui un p[h[rel, filezi gagicile, B[tr`ne, zice, =i le la=i cu ochii sp`nzura\i pe sus…>

Toat[ lumea m[n`nc[, muzica atac[ o melodie din ABBA, a ap[rut =i solista, o demoazel[ stil 1930 care se scarpin[-n fund, pardon, scuza\i, vorba lui Isoscel, pune m`na pe microfon, nici frumoas[ ,nici ur`t[, nici ]mbr[cat[, nici dezbr[cat[, lumea o aplaud[, probabil c[ o cunoa=te, ea ]=i preg[te=te microfonul la nivelul capului c[ era ]nalt[, stil sud-american, brunet[, p[r cre\, buze gre\oase =i atac[ ceva ]n limba lui Dante, mio caro, cam a=a ceva =i deodat[ toat[ orchestra crap[, url[, sparge pere\ii =i timpanele =i to\i ]ncep s[ se b`\`ie c`nd ]ntr-o parte, c`nd ]n alta…

La o or[ =i ceva de la venirea noastr[, domnul cu p[rul alb veni la masa noastr[ =i m[ ]ntreb[ dac[ sunt dr[gu\ s[ stau c`teva minute cu el =i cu doamna de vorb[. Isoscel ]ncepu ironic: <B[tr`ne, scoate spada c[ duielezi…> <Da, fusei eu de acord =i m[ mutai la masa lor. <Ce be\i, m[ lu[ repede doamna, coniac, \uic[, votc[?> F[cur[m cuno=tin\[ =i apoi urm[ interogatoriul, domnul plictisit ne l[s[ singuri =i ie=i afar[. <Votc[, doamn[!>- =i femeia b[tu chelnerul pe um[r s[ ne aduc[ comanda.

<Scuza\i-m[ c[ v-am deranjat de la mas[, ]ncepu femeia, sta picior peste picior =i fuma kent, arunca fumul ]n cercuri, cu un aer misterios, pu\in nervoas[, cu una din m`ini b[tea ]n mas[ ]n tactul muzicii, cu cealalt[ gesticula =i ]n acela=i timp \inea =i \igara aproape de buze. Eu parc[ v[ cunosc de undeva, se uit[ femeia insistent la mine, m[ uit la dumneavoastr[ =i nu =tiu de unde s[ v[ iau, sunte\i din acest ora=?> <Nu, doamn[, nu sunt!> <Atunci, renun\[ femeia,

289

v[ confund eu.> <Se poate…>, o consolai eu =i m[ uitai ]n ochii ei s[ v[d dac[-mi spun ceva. <De unde sunte\i dumneavoastr[?>- mai ]ncerc[ ea s[ se aga\e de o b[nuial[. <Din Remetea, doamn[!> <Remetea, Remetea, numele [sta parc[-mi spune ceva, oare Agneta din Remetea era?> C`nd am auzit numele Agnetei am r[mas tr[znit, ce este cu Agneta, de unde =tie aceast[ necunoscut[ de Agneta? G`ndul m[ duse la Dej, r[scolii toate amintirile, era imposibil, nu-mi amintii de nici o femeie cu chipul celei din fa\[. <Dar ce e cu Agneta?>- o descusui eu, curios s[ aflu misterul acestei femei. <Nimic, domnule…c`ndva la Dej am ]nt`lnit o…>-=i a t[cut, a tras iar din \igar[, a pus m`na pe mas[ =i a ]ncepul s[ bat[ iar tactul unui bolerou, atacat ]n surdin[ de orchestra de l`ng[ noi. Doamna a stins kentul =i s-a adresat b[rbatului care tocmai venise de afar[: <Drag[, ]mi dai voie s[ dansez cu domnul?> <Da, da, f[cu b[rbatul, foarte dr[gu\, z`mbindu-mi amabil, cum s[ nu!> <Melodia aceasta, se leg[na femeia ]n tactul muzicii, ]mi aduce aminte de o alt[ melodie, domnule, a\i auzit de Buchenwald?> Nu, nu auzisem! Dar nu m[ l[s[ s[-i r[spund =i continu[: <}n gar[ acolo ne-a primit o fanfar[, ]nceputul calvarului =i sf`r=itul l-am petrecut cu Leonov, el a primit mesajul: curaj =i r[bdare, armata a treia a SUA v[ va veni ]n ajutor! Cunoa=te\i Cartea ]nt`i a Ezderei din Vechiul Testament? Dar Cartea lui Neemia? Cel care a zidit Ierusalimul…Dar Estera? Dup[ trei zile de rug[ciune Estera =i-a dezbr[cat hainele cele de jale =i s-a ]mbr[cat ]n cele de regin[, f[c`ndu-se str[lucit[ a mers la rege… Nu-\i spune nimic numele de Estera? N-o mai re\ii pe maica Evdochia, ea mi-a pus acest nume, numele t[u de

290

c[lug[rie este Estera, maic[, mi-a zis ea, numele acesta s[ te sl[veasc[ =i s[ te ]nal\e spre m[re\iile domnului…>

<Doamn[ drag[, dumneavoastr[ sunte\i c[lug[ri\a Estera de la Dej?>- sar eu, bucuros, c[ ]n sf`r=it descoperisem misterul acestei doamne cu care dansam. <Eu sunt, domnule Mihaly!, micul =i simpaticul c[lug[r de la Dej, eu ]n carne =i oase, de=i ast[zi sunt mai pu\in c[lug[ri\[ =i mai mult femeie…Toat[ M`n[stirea cuno=tea dragostea dintre dumneata =i Agneta!>

Da, mi-am amintit-o, o clip[ chiar am v[zut-o de m`n[ cu maica Evdochia c`nd venea cu ap[ de la f`nt`n[. Agneta mi-a ar[tat-o de c`teva ori: <Uite, zicea ea, aceea e cea mai bun[ prieten[ a mea! Numai mie mi-a povestit via\a ei..> Era fat[ de jidani din Dej, p[rin\ii ei plecaser[ cu primul e=alon ]n Germania =i ea ca s[ scape, fusese ]nfiat[ de o familie de rom`ni =i dus[ la m`n[stire. Nimeni ]ns[ nu =tia acest mister dec`t Agneta.

Se termin[ dansul =i ne retr[ser[m la mas[, domnul cu p[rul alb ]mi z`mbi =i glumi pe seama noastr[: <V[d c[ ]ncepe\i s[ vorbi\i aceea=i limb[, ]nseamn[ c[ doamna mea are o memorie de milioane…> <Drag[, =tii c-am avut dreptate! Dumnealui e domnul Mihaly, puiul de c[lug[r de la Dej despre care \i-am povestit!>

La masa prietenilor meu era anima\ie mare, cred c[ r`deau de mine. <E-hei, B[tr`ne, te-ai lipit, scoate spada =i love=te tipu =i, pardon, scuza\i, ia dama =i invit-o la noi!> Maria r`dea de mine =i-i spunea ceva lui Isoscel, ]mbiat[ de aroma votcii care-o muiase, dup[ oboseala ei de peste zi.

<Doamn[, eu am dorit mereu s[ stau cu cineva de vorb[ care a fost acolo ]n ultimele

291

clipe…Dup[ r[zboi, am fost acolo ]n speran\a c[ mai g[sesc pe cineva, dar n-am mai g[sit dec`t gropi =i ruine. Vecinii mi-au spus c[ maicile au fugit ]n p[dure…> <N-am stat nici eu p`n[ la sf`r=it, dup[ ce au plecat Pater Vardian =i cu Mater Dolorosa; maicile care-au mai r[mas au ascuns zece rom`ni care erau urm[ri\i de jandarmi pentru c[ d[duser[ foc unor vagoane cu gr`u, sabotaj, chestii de-astea, =i nem\ii, care-au au aflat c[ eu sunt jidanc[, m-au ridicat- asta e fata lui I\ic, a zis un jandarm- =i m-au dus la Buchenwald, ultimul transport, de restul nu mai =tiu nici eu…Tragedia mea de aici a ]nceput…Dar =tiu c[ pe Agneta n-a mai g[sit-o acolo, ea plecase ]naintea mea s[ v[ caute…Dac[ nu mai vin, mi-a zis ea, s[ =tii c[ l-am g[sit =i ne-am c[s[torit… M-ai =tii ceva de ea?-mi se adres[ ea mie - ]n lag[r am ]nt`lnit o fat[ care-i sem[na leit, pusesem ochii pe ea ]n cele dou[ zile, c`t am mers cu trenul…C`nd am v[zut deviza lag[rului Idem das seine, adic[ fiec[ruia ce merit[, ne-a cuprins groaza, pe mine m-a repartizat la uzinele Gustloff Werke =i de ea nu mai =tiu nimic!>

<Doamna Estera, sunt cuprins de emo\ie, nici nu =ti\i ce bine mi-a p[rut c[ v-am ]nt`lnit!> <Dup[ aceea am dus-o greu, drag[, am venit ]n \ar[ bolnav[ psihic, fugeam de oameni, aveam o mare fric[ de ei, nu mai voiam nimic, ]mi doream doar moartea! M-au internat la Spitalul num[rul nou[, am stat acolo aproape un an, apoi m-au ]ntrebat ce meserie ]mi place =i mi-am ales s[ fiu stuardez[, cuno=team rusa, o ]nv[\asem c`t st[tusem ]n Basarabia =i m-au dus la aeroport =i m-au ]ncadrat pe linia Bucure=ti-Chiev-Moscova…Aceast[ meserie m-a lecuit de singur[tate…>

292

<Doamna nu mai are coeren\[ ]n vorbire, m[ l[muri domnul cu p[rul alb, sare de la o stare la alta, uit[ c[ nu pe toat[ lumea o intereseaz[ biografia ei…C`teodat[ =i pe mine m[ confund[ cu aviatorul ei, =tii ce, drag[, vine ea la mine, nu e adev[rat c[ Marius a murit, Marius e=ti tu, Marius a fost un vis, Marius s-a ]ntrupat ]n tine!>

Muzica iar c`nt[ un tango =i doamna iar m[ invit[ la dans; de data aceasta ]mi vorbe=te la pertu: <Mihaly, s[ nu-l iai ]n seam[, m-am c[s[torit cu el c[ are bani, a fost pilot pe un Tupolev =i a ie=it la pensie.>

De la masa lor, Isoscel =i cu Trapez ]mi f[ceau semne c[ se r[ce=te m`ncarea, a=teptau ca s[ m[ ]ntorc ]n timpul dansului cu fa\a spre ei =i , ca mu\ii, f[ceau figuri cu m`inile spre gur[ sau spre burt[ =i Maria r`dea ca nebuna, am =i auzit-o: <L[sa\i-l, fra\ilor, ]n pace c[ se simte prost ]n fa\a cucoanei!> <B[tr`ne, B[tr`ne, nu ne mai onorezi cu prezen\a, pardon, scuza\i, te-ai lipit ca o lipitoare de doamna!>-]l ironiza Isoscel cu ochii pe femeie. <+tii c[-s nostimi prietenii dumitale, i-o scrut[ Estera, e un fel de ga=c[ de cartier, ]mi place feti\a aia cu t`n[rul de l`ng[ ea! Am v[zut c[ s-au distat toat[ seara ]mpreun[…> <S[ v[ fac cuno=tin\[, doamn[, m[ oprii eu din dans, prietenii mei, domnul Isoscel, domnul Trapez =i domni=oara Maria…!> <Mai urma ca dumneata s[ te nume=ti Triunghi =i era\i o ]ntreag[ geometrie!- r`se cucoana, c`nd auzi aceste nume- ]mi pare bine de cuno=tin\[, eu m[ numesc Estera…>

Muzica schimb[ ritmul, un dans repede lu[ locul tangoului =i perechile electrizate se mi=cau gra\ios ]n acel ritm ]ndr[cit. <Doamn[,

293

pardon, scuza\i, ]mi oferi\i un dans?>- se repezi Isoscel la noua cuno=tin\[ =i, nemaia=tept`nd ]ncuviin\area, ]ncepu s[ se ]nv`rt[ piruietic pe l`ng[ ea…

Privii mai atent la Estera, nu ar[ta nici pe departe v`rsta pe care o avea, doar rimelul fe\ei o tr[da, corpul ]ns[, u=or, o ]ntinerea, ]i d[dea un aer de adolescent[; cu Isoscel f[cea o pereche minunat[ =i se potriveau la dans de minune. <Mario, s[ la=i gelozia la o parte, zise Trapez, c[ Isoscel al t[u se desf[=oar[ patetic, a g[sit-o pe doamna care-i \ine-n coard[, nu-l mai prinzi toat[ noaptea! Apoi c[tre mine: am dat-o pe vin, B[tr`ne, hai noroc =i la mai mare! Chelner, se adres[ el unui picolo care trecu pe l`ng[ noi, m[, voi =ti\i s[ face\i mu=dei ca-n Oltenia? Usturoi cu sare, m[, =i cu o lingur[ de sup[, c[ friptura f[r[ usturoi n-are nici-un chichirez, dar repede c[ se r[ce=te!> <Vineee!>-]i promise acel picolo =i disp[ru printre dansatori.

Afar[ viscolul se ]nte\ise, domnul cu p[rul alb adusese c`teva ve=ti c[ ma=inile circul[ greu sau sunt suspendate. Isoscel ]=i aranjase cu Maria o camer[ la hotel, eu =i cu Trapez trebuia s-o lu[m pe jos p`n[ la c[min =i ]ncepea s[ m[ ]ngrijoreze acest drum. Dansul nu se mai termina, muzica p[rea s[ ignoreze acea iarn[ care se instalase f[r[ panic[, oamenii habar n-aveau, se puseser[ pe distrac\ie, p[reau s[ zic[, am dat banii, ne distr[m…

<P[re\i totu=i trist, domnule Mihaly!>, c[ut[ Maria s[ m[ aduc[ pe p[m`nt. +i chiar eram, Estera venise din alt[ lume cu amintirile postomol peste mine; din privirile ei, din comportarea ei sim\eam c[ aceast[ femeie m[ va mai c[uta acum sau mai t`rziu…To\i oamenii care au un trecut comun se caut[ =i se g[sesc, acum eram st`njeni\i

294

de prezen\a acelui domn cu p[rul alb pe care mi-l recomandase ca so\. <A=a de mult ]mi pl[cea atunci, eram geloas[ pe Agneta c[ pusese m`na pe tine ]naintea mea…>-]i zisese doamna, ]ntr-o pauz[ a dansului.

+I apoi starea mea de apatie dup[ divor\ =i dup[ moartea Marik[i, devenisem parc[ un obiect, nu m[ mai interesa din cotro bate v`ntul soartei, eram mul\umit c[ mai tr[iesc…

<Nu par trist, Maria, chiar sunt!>- =i ]i povestii =i ei scurtul episod al vie\ii mele, apoi discu\ia cu Estera. <Dumneavoastr[ pute\i s[ scrie\i un roman despre via\a pe care a\i tr[it-o!> +i discu\ia r[mase la acest nivel pentru c[ se terminase dansul =i ap[ruser[ Isoscel cu doamna, ]ntrerup`ndu-ne.

<R[m`n =i eu la masa voastr[, du-te tu, Mihaly, =i invit[-l =i pe so\ la aceast[ mas[!>

F[cusem o mas[ comun[ to\i =i ]ncepur[m s[ ]nfulec[m la fripturi =i s[ bem la vin ]n ne=tire; s[ te fereasc[ Dumnezeu de be\ia aviatorului c[ domnul nostru, aviatorul, acum pensionar, le tr[gea bine la m[sea =i povestea frumos =i cu talent ce f[cuse el la via\a lui ]n r[zboi…Trapez o d[duse pe bancuri, ]ncepur[m ]nt`i cu prietenul nostru, Bul[…De ce are Bul[ ochii ro=ii? Pentru c[ a m`ncat ardei mult! De ce a f[cut Bul[ soba ]n mijlocul casei? Ca s[ aibe ]nc[lzire central[… Maria: De ce nu se ]nsoar[ Bul[? Isoscel: C[ e homosexual! Trapez: C[ n-are pu\[! Maria: S[-\i fie ru=ine, obraznicule, are ce zici tu, dar n-are femeie pentru pu\a lui! Trapez: Adic[ cum n-are femeie pentru…? Aviatorul: O fi av`nd vrun f[c[le\, domnule! Estera: Cine vorbe=te! Eu, ca s[ dep[=esc pornografiile: De ce nu se duce Bul[ la Biseric[? Maria: C[ nu crede-n Dumnezeu! Eu: Nu!

295

Estera: C[ n-are Biseric[! Isoscel: De ce Bul[ nu se face aviator? Aviatorul: C[ inund[ toat[ Oltenia! R`ser[ to\i: adic[ face pe el ]nc`t inund[ toat[ Oltenia. Estera-mi f[cu cu ochiul, Maria o prinse de bra\ =i-i spuse ceva la ureche, vorbeau despre mine =i nu-mi pl[cea; nu-mi pl[cea ca doamna Estera s[ =tie mai mult despre mine fa\[ de ce-i spusesem eu. Maria m[ tr[da, Estera o descosea…

Solista care c`nta, acea panoram[ de femeie, imita pe Angela Similea =i o imita bine, ceva cu iarn[, iarn[…, saxofonistul se umfla-n instrument =i f[cea ni=te f[lci de bou, violonistul ]ndulcea totul, vioara, zicea aviatorul, este filozoful orchestrei,ea melancolizeaz[ =i te incit[ la amintiri, c[lcat[ u=or pe corzi, ]\i g`dil[ inima, acordeonul \i-o calc[-n picioare =i chitara \i-o spal[ la ma=ina de sp[lat…To\i =i toate joac[ pinpong cu biata inim[! La c`te trebuie s[ mai reziste =i ea! La c`te emo\ii? La c`te bucurii, la c`te pl[ceri =i mai ales la c`te nepl[ceri?…

Isoscel cu Maria se scuzar[, c[ oboseal[, c[ una alta, =i plecar[ la camer[. Trapez: Ce mai facem, B[tr`ne, domnii sunt locatari, noi trebuie s[ facem pe Emil Racovi\[ la polul sud prin iarna asta! Estera se juca cu m`na prin aer, parc[ prindea fluturi. Aviatorul pusese capul pe mas[, ateriz`nd cu imaginarul avion cine =tie pe ce aerodrom al vie\ii. Numai singur[tatea mea era real[, a=a mi se p[rea mie, restul era vis, =i muzica, =i restaurantul, =i Maria cu Isoscel, =i Trapez, =i Estera asta cu numele ei din Biblie, =i aviatorul ei melancolic, un vis care venea dinspre real spre fantastic, dinspre iarna asta brutal[ care =i ea la r`ndul ei devenea un fel de metafor[ a vie\ii… +i aceast[ p[rere sub imperiul vinului devenea

296

certitudine! <Ce te b[l[ce=ti ]n ochii mei, Estero, ]mi venea s[-i strig femeii care prindea fluturi, care este dorin\a ta, regin[?> Regina Estera a r[spuns: <De am aflat bun[voin\[ ]n ochii t[i, ooo, rege, =i dac[ binevoie=te regele, atunci s[ ni se d[ruiasc[ via\a mie =i poporului meu, dup[ ruga mea. C[ci suntem v`ndu\i noi, eu =i poporul meu, spre ucidere, spre nimicire =i pieire…> +i s-a sculat regele de la osp[\ plin de m`nie =i s-a dus ]n gr[dina Palatului, iar Aman a r[mas s[ roage pe regina Estera pentru via\a sa, c[ci vedea bine c[ regele hot[r`se pieirea lui. C`nd s-a ]ntors regele din gr[dina Palatului, Aman tocmai se aruncase pe patul pe care se afla Estera. +i a zis regele: Vreai ]nc[ s[ siluie=ti pe regin[ aici, ]n casa mea? Eununcul Harbona a zis: Iat[ =i sp`nzur[toarea pe care a preg[tit-o Aman pentru Mardoheu, care a gr[it de bine de rege, st[ la casa lui Aman, ]nalt[ de cinci zeci de co\i. Iar regele a zis: Sp`nzura\i-l acolo!

+i au sp`nzurat pe Aman…>

4

u-mi d[dusem seama c`nd am ajuns acas[; Trapez se l[uda c[ el m-a adus pe sus, eu, din

contr[, cred, sunt convins c[ eu l-am adus pe el, am tras de el ca de o matahal[ prin n[me\ii de z[pad[… <+tii ceva ,B[tr`ne, cred c[ Isoscel n-a pl[tit consuma\ia =i a ]ntins punga aviatorul, cred c[ el a pl[tit, Isoscel mi-a f[cut cu ochiul, d`ndu-mi

N

297

de ]n\eles c[ n-are nici un ban, Dumnezeu ne-a scos ]n cale pe Estera asta cu aviatorul ei c[ altfel dormiam pe la mili\ie…>

}ncercam s[ nu-l mai v[d =i s[ nu-l mai aud pe domnul Trapez al meu, nu mai voiam s[ mai petrec astfel de scene penibile, ]mi pusesem ]n g`nd s[ tr[iesc un capitol al vie\ii noi pe care eu ]l numeam ]n forul meu interior Drumul Damascului ( aluzie poate =i la plecarea mea ]n Orient), s[ tr[iesc adic[ ]n abstinen\[, un fel de autoflagelare, de autopedepsire. +i nu mic[ mi-a fost mirarea c`nd toat[ noaptea, ]mpotriva voin\ei mele, am visat-o pe Estera: Estera c[lug[ri\[, Estera vamp[, Estera concubin[, tr[iam cu ea, dormeam cu ea, ]i fr`ngeam oasele ]n ]mpreun[ri carnale oribile, dezgust[toare, Estera spioan[, pus[ pe urmele mele de o for\[ supranatural[ s[ m[ urm[reasc[, s[ vad[ ce fac, ce g`ndesc, cum tr[iesc…

M[ culcai, Trapez deja sfor[ia, se tr`ntise ]mbr[cat ]n pat =i dormea de-abinelea, iarna se ]nte\ea, viscol ]n puterea cuv`ntului, urla natura, urla ora=ul, urlau lupii printr-o p[dure imaginar[, eu eram cu caii =i cu c[ru\a la t[iat lemne, eu cu cei trei fra\i =i cu tata, eu tr[geam de \apin[ l`ng[ el. <Hai ,m[i, taic[, trage =i tu dup[ puterile tale c[ e via\a grea, fir-ar a dracului de via\[, trage =i tu u=or s[ nu te bo=oroge=ti c[ tu nu e=ti f[cut s[ \ii \apina-n m`n[ ca b[ie\ii [=tia, =i ar[t[ spre cei trei fra\i care se omorau cu bu=teanul s[-l urce-n c[ru\[, la tine Dumnezeu a fost mai nedarnic, te-a f[cut mai pipernicit, tu e=ti bun de solg[rbir[u, am s[ vorbesc cu unchi-to Bucsi s[ te duc[ la liceu s[ nu te mai chinui pe-aici!> +i ie=ise luna care-=i v[rsa argintul ei peste argintul z[pezii, era un peisaj din Disneiland, feeric, dulce,

298

cu un r`u ce curgea la vale printre z[pad[ ]n cuiburi de ap[; stelele =i ele aprinseser[ cerul ca o catedral[ gotic[ cu Drumul robilor plin de puzderie de lumini\e, totul pe un fond muzical din Debusy…De undeva de departe venea o fat[, am recunoscut-o, era Iulia, venea cu un co= cu m`ncare ]n m`n[. <Mihaly, striga ea, vin mai repede =i m[ trece apa asta c[ am obosit, hai, c[ v-am adus m`ncare!> Eu fug ]naintea ei, sar prin ap[ printre ni=te pietre =i o cuprind ]n bra\e. <E=ti nebun[, i-am zis de ce ai plecat dezbr[cat[ pe vremea asta?>, era doar ]ntr-o bluz[ =i o fust[ de stamb[ =i descul\[. <Tu nu =tii c[ eu am pierdut sim\ul frigului?- ]mi r[spunde ea- eu nu mai simt nici frigul, nici c[ldura de c`nd ai plecat tu!> <M[[[, bezmeticule, m[ striga tata, s[ nu te apropii de ea, tu ai auzit de iele, s[ nu te apropii c[ asta nu este f[ptur[ omeneasc[, ielele te ielesc, te las[ slu\it toat[ via\a…> <Nu e t[t[ ce spui tu, este Iulia mea drag[, n-o mai cuno=ti?> }i sim\eam c[ldura gurii peste obrazul meu =i-i sim\eam c[ldura c[rnii cum zv`cnea ]n m`inile mele, corpul ei de vioar[ care c`nta din toate sim\urile ]n bra\ele mele, cu ochii ei de reptil[, cu gura mic[, ovoidal[ ca o f`nt`n[ minuscul[ din care beam ambra dragostei, b[utur[ care m[ fermeca =i-mi da puteri…<A= fugi a=a cu tine p`n[ la marginea lumii, Iulia, ca un r[t[cit a= fugi, prea-mi e=ti nu-=tiu- cum de drag[, prea te-ai lipit de sufletul meu, prea mi-ai intrat ]n inim[…> <Min\i\i, zice, to\i min\i\i, =i m[ s[rut[ pe gur[, =i tu min\i, zice, ce e cu Estera asta?- dar cu Agneta?, dar cu Marika? De ce nu \i le mai sco\i din cap?> Eu am t[cut, m-am f[cut c[ nu pricep ]ncotro bate ea.

}n timp ce eu discutam cu ea, tata =i cu cei trei fra\i disp[ruser[, plecaser[ cu c[ru\a, fugiser[,

299

puseser[ caii la ham =i o luaser[ pe drum c[tre sat. P[durea t[cea, copacii albi, ]nc[rca\i de chiciur[ , gola=i, t[ceau; un peisaj alb-albastru care b[tea spre galben se l[sase peste toat[ natura, un peisaj nordic, mort, ]nchis, f[r[ p[s[ri, f[r[ vietate, f[r[ suflet, numai eu cu Iulia…M[ dezbr[casem de cojoac[ =i o b[gasem pe ea ]n l`na moale, mi\oas[, c[lduroas[, se str`nsese ]n mine ca un copil cu genunchii la gur[ =i-i s[ruta =i-i s[rutam =i eu, ]mi lipeam fa\a de fa\a ei =i stam a=a minute-n =ir, ne uitam unul la altul ]n ochi =i apoi ne apropiam ]n explozii de s[rut[ri, o luam ca pe un copil, o desf[ceam de cojoc =i-o luam la s[rutat dinspre g`t, o s[rutam doar cu v`rful buzelor, u=or p`n[ m[ r[t[ceam pe corpul ei, apoi ne ]mbr[\i=am =i ne d[deam drumul prin z[pad[ spre r`u.

<E=ti tare neast`mp[rat, Mihaly!>, =i se repezea ca o s[lbatec[ la mine =i m[ str`ngea ]n bra\e, m[ g`dila, ]mi c[lca nervii, se b[ga ca o pisic[ ]n sufletul meu, ]i sim\eam blana t[rcat[, cald[, ]ncins[, cum m[ poseda =i m[ ]nnebunea… C`nd am vrut s-o prind bine s-o iubesc, mi-a sc[pat printre degete =i a luat-o ca nebuna la fug[ prin p[dure… <T`rf[[[[ ce e=ti!- am strigat eu dup[ ea- t`rf[[[ ordinar[, du-te =i te pisice=te cu schizofrenicul t[u, f[ dragoste cu el, nu cu mine!>

Decorul acela se ]ntuneca, era un alb ]ndoliat de hermina nop\ii, o dulce boare adia printre copacii negri, se juca printre ei ho\e=te; luna era parc[ un taler din care picura argint viu, stelele sclipeau ca ni=te ochi de strigoi, veni\i dup[ v[mi de suflete. Eu, singur acolo, singur ]n univers, eram parc[ os`ndit la frica =i la spaima de singur[tate, ]ncepusem s[ tremur, mi se f[cuse fric[, fric[ de fiare, fric[ de moarte, fric[ de iele…Cum e c`nd e=ti slu\it din dragoste? <Ielele te

300

ielesc, ]\i ia o m`n[, un picior =i r[m`i olog toat[ via\a!>-m[ avertizase tata. <Aiurea!-ar fi zis domnul inginer Ionescu- fii, domnule serios!>

+i din p[dure venea ]ns[=i regina iernii, regina Nordului, ]mbr[cat[ ]n alb, cu picioare colilie, descul\[, c[lca pe z[pad[ ca pe iarb[ =i p[=ea u=or, ridic`ndu-=i rochia cu o m`n[ din poale la fiecare pas. <Eu sunt Ondina, mi se prezent[ ea, Regina Nordului!>

<Agnetaaaa!, de ce min\i, tu e=ti Agneta, de ce \i-ai lep[dat ve=mintele negre de c[lug[rie, de ce \i-ai p[r[sit mitocul =i te-ai r[t[cit pe-aici? P`n[ c`nd m[ mai torturezi? Voiam s[ ]nchid acest capitol al vie\ii =i acum ]mi apari iar ]n fa\[…P`n[ c`nd s[ m[ obsedeze numele t[u =i umbra ta, tu nu vezi ce rece e=ti, mai rece ca iarna, mai rece ca Nordul de unde zici tu c[ vii transfigurat[-n Ondina? +tiu c[ tu tr[ie=ti printre ghe\urile ve=nice, =tiu c[-\i plac grotele glaciale, fantasmagorice, unde \i-ai f[cut cuibul, ce mai cau\i ]n calea mea?>

<M[i, Mihaly, m[, se proste=te ea ]n glas ca atunci c`nd ne jucam ca doi copii ]n curtea castelului pe care-l p[zeam, de ce te sup[r[ prezen\a mea?> Avea ]n voce o dulcea\[, un r[sf[\, o dulce lentoare care m[ ame\ea, voiam s[-i ]ntind bra\ele s-o cuprind, s-o str`ng, s-o s[rut, dar nu ]ndr[zneam, sau nu puteam, mi-era fric[ s[ nu m[ ]nghe\e =i pe mine. <Ce-ai zice, tu, de Agneta ta dac-ar veni la tine, dac[ ar p[r[si M`n[stirea =i-ar veni la tine ca so\ie, a=a cum de altfel i-ai scris?> Avea laseri ]n ochi cu care m[ s[geta, lumini misterioase care se rostogoleau =i-i jucau dr[ce=te pe pupile, ]nfior`ndu-m[… <A= r[m`ne rece, Agneto, rece de tot ca un c[lug[r benedectin, via\a are Labirintul ei prin care te r[t[ce=ti adesea

301

=i din care ie=i (dac[ se mai poate ie=i) sleit de puteri; c`te s[ mai rabde =i biata inim[ =i c`te s[ mai sufere, c`te, Agneto, c`te?> <Da, Mihaly, ai dreptate, ]mi r[spundea ea, dar eu am venit la tine s[ te scot din acest Labirint, n-a= putea spune c[ am o misiune laic[ de-a te scoate de-acolo de unde ai intrat cu Dedal, nu, misiunea mea e de ordin sentimental, s[-\i aprind flac[ra dragostei =i s[ \i-o ]ntre\in…Tu, Mihaly, e=ti orb f[r[ dragoste!>

+i frumoas[ se mai f[cuse Agneta, albul rochiei transparent l[sa s[ se ]ntrevad[ un corp de putan[ cu forme dulci, roze, ca marmora l[cuit[ de m`inile lui Fidias, cu rotunjimi neb[nuite de rotule =i =olduri =i de s`ni p`rgui\i, vesperali, a\`\[tori =i buze senzuale, moi, c[rnoase ro=ii ca cire=ile de mai, umezi, buze pe care odat[ i le ]nvine\isem s[rut`ndu-i-le, strivindu-i-le chiar, ]ntre ale mele; =i ce corp!-balerin[, descul\[ a=a p[rea c[-=i joac[ un mare rol pe scena grandioas[ a naturii, plin[ de gra\ie…

Femeia e tenta\ie, g`ndeam eu, de aceea urmeaz[ ]n lume perpetuarea, de la Eva p`n[ la Agneta femeia e tenta\ie =i b[rbatul un subtil instrument de procreere prin ]ns[m`n\are, Femeia e P[m`nt, b[rbatul e Cer, femeia e Floare, b[rbatul e Flutur, Femeia e Iluzie, b[rbatul o feti=izeaz[… E de ajuns s[ \i se-ntind[ o curs[ c[ tu, Mihaly, cedezi, o iei ]n bra\e =i o iube=ti aici pe z[pad[…

N-am mai rezistat ispitei =i am luat-o ]n bra\e, se ]nv[luise toat[ ]n lirism, pl`ngea, i-am sim\it calde, lacrimile c[z`ndu-i pe m`na mea ca un minuscul izvor de ap[ s[rat[ care i se prelingea pe obraji =i curgea, =iroia pe m`na mea, pe pieptul meu. Apoi i-am sim\it pleoapele, p`lp`irea lor ca ni=te aripi de fluturi peste fa\a mea, =i ele umezi, pline parc[ de rou[, ]mi d[deau o senza\ie stranie

302

de g`ng[nii pl[cute ce se jucau peste ochii mei =i peste toat[ fa\a; gurile lacome s-au ]nt`lnit ]ntr-o tandr[ ]ncle=tare sorbind parc[ una din alta o esen\[ de licoare care ne ame\ea =i ne ]mb[ta =i nu mai =tiam unul de altul, corpurile se ]mbr[\i=aser[ ]ntr-o ]mpreunare violent[, cald[, dur[, un fel de lupt[ de dominare p`n[ la iepuizare…

<Mi-era dor de tine, Mihali- zisese ea ]n acea ]ncle=tare, desprinz`ndu-se u=or din bra\ele mele pentru a-=i ridica c`teva =uvi\e de p[r care-i c[zuser[, rebele, pe frunte- sunt a=a de singur[ =i eu pe acest p[m`nt ]nc`t ]mi vine c`teodat[ s[-mi iau zilele, mi-era dor de tine cum numai unei femei disperate ]i poate fi, nu de geaba te-am ]ntrebat: ce-ai zice tu, de Agneta ta, dac[ ar p[r[si l[ca=ul sfintei M`n[stiri =i-ar veni la tine ca so\ie, doar tu mi-ai propus ]n acea scrisoare de dup[ vizita la M`n[stire…De atunci m-am tot r[scolit ]n Sf`ntul L[ca=, n-am mai avut nop\i =i zile albe, m[ urm[rea ceva, un demon- maic[ Agneto, ziceau novicele, de ce nu m[n`nci, de ce nu dormi, de ce veghezi mereu la Preacurata? Ce pustiu este ]n sufletul t[u?-]ntoarce fa\a la cele lume=ti c[ altfel te usuci ca o floare-n glastr[…Plec, mi-am zis, c[ci p[c[tuim =i p[catul cu g`ndul tu =tii c[ e mai r[u ca cel cu fapta, te visam , nebunule, zi =i noapte =i nu puteam s[ scap de umbra ta, mi te culcam l`ng[ mine ]n pat, te str`ngeam la piept, m[ d[ruiam \ie, nebunule, acolo unde niciodat[ n-am cutezat s-o fac…

+i-am plecat pe raze de lun[ =i pe c[i de stele s[ te caut ]n Lume =i am ]ntrebat de tine ]n cele patru col\uri ale p[m`ntului =i nu te-am g[sit. <Nu e, a venit r[spunsul din ceruri de la Domnul, r[t[ce=te prin Labirint! Ce e , Doamne, cu Labirintul [sta?- m[ ]ntrebam- =i am ]nceput

303

s[ caul legendarul fir al Ariandei p`n[ am dat de tine aici!…>

+i m-a s[rutat =i am s[rutat-o =i m-a str`ns la pieptul ei =i am str`ns-o la pieptul meu, iubit =i iubit[, ca ]n poeziile lui Eminescu, m`ng`indu-ne unul pe altul cu un dor nebun…

N-am =tiut c`t[ fericire poate fi =i ]ntr-un vis, c[ci visam ca un nebun dup[ noaptea mea petrecut[ la restaurant cu Isoscel =i Trapez. C`nd m-am trezit din aiurelile mele, o femeie pl`ngea pe patul lui Isoscel, am privit la ea =i era Maria… Afar[ se luminase, tot viscol, urla nebunul, ca un balaur sco\`nd foc pe cele =apte capete =i Trapez cu Isoscel, vorba lor, nix…Disp[ruser[ ca m[garii-n cea\[! Dac[ m-ar fi ]ntrebat ei: <Ce faci, B[tr`ne?> Le r[spundeam: <Joc tare, noaptea asta m-au vizitat trei gagici: Estera, nevast[-mea, =i c[lug[ri\a de la Dej! Dar ei, nic[ieri! Paturile erau f[cute =i pe marginea patului lui Isoscel, u=or Maria suspina, torcea parc[ un verset din Apocalips[…

5

e la ]nt`i inginerul Pripescu m-a trasferat la treaba mea. Macaraua era acum dragostea

mea, ]n sf`r=it, solitar acolo sus, puteam s[-mi ling r[nile, s[ visez, s[ privesc lumea minuscul[ care mi=una pe str[zi, puteam s[ privesc dealurile, c`mpia, blocurile, cerul, p[s[rile…Libertatea unui om de-aici vine, ]mi ziceam, de la puterea de a visa. |i se iau averile, te poate slu\i fizic cineva, te poate arde pe rug, dar nu-\i poate lua libertatea de a visa; visul!- iat[ ce m[re\ie i-a dat Dumnezeu omului, cine viseaz[ este un om bogat…

D

304

M[ desp[r\isem de Trapez =i de Isoscel =i nu mai voiam s[ mai =tiu de ei. M[ sup[rase scena aceea c`nd am g[sit-o pe Maria pl`ng`nd pe marginea patului. <Ce ai, Mario, cine te-a sup[rat?>- am apucat eu s-o ]ntreb =i ]n acea clip[ parc[ ceva s-a rupt ]n ea =i a ]nceput s[ pl`ng[ ]n hohote. <Am crezut ]n el, domnule Mihali, l-am iubit ca o proast[ =i acum m-a aruncat ca pe o c`rp[, zice c[ nu-i trebuie lui ]nsur[toare, c[ n-are dup[ ce bea apa…Ce le spun eu p[rin\ilor mei? Cum m[ justific ]n fa\a lor? C[ noi ne preg[tisem de nunt[…> <Taci, Mario!>, am c[utat eu s-o lini=tesc, mi se f[cuse mil[ de ea, era =i ea un suflet de om p[r[sit, ]n ea m[ vedeam pe mine…C`nd ]\i pierzi ]ncrederea ]n omul cel mai drag, parc[ \i se d[r`m[ cet[\i, o=ti ]ntregi \i se ]neac[, tu ]nsu\i ai senza\ia c[ \i se surp[ lumea sau c[ te n[rui ]ntr-un abis. Dar dup[ un timp, Mario, c`nd prive=ti totul cu deta=are, ai impresia c[ ai trecut printr-o boal[ =i te-ai ref[cut, r`zi =i prive=ti ironic ca la un altul, nu-\i vine a crede c[ chiar tu ai fost capabil de asemenea sl[biciuni. Nu mai pl`nge, Mario, c[ tu trebuie s[-\i reg[se=ti demnitatea pierdut[, iat[ ce-\i trebuie \ie…Tu e=ti frumoas[, e=ti t`n[r[, ai viitorul ]n fa\[…> +i am f[cut-o s[ tac[. <+tii c[ ai dreptate, domnule Mihaly!-mi-a zis ea dup[ o lung[ pauz[ de reflec\ie- oare m[ voi dezmetici eu din boala asta?> <}ncearc[, o ]ndemnam eu, ]ncearc[ =i ai s[ vezi ce bine va fi, ]ncearc[ s[ gu=ti iar[ libertatea p[s[rii singurtice de a tr[i singur[ p`n[-\i vei g[si perechea…>

<Cum va fi dup[ aceea, domnule Mihaly?>- m[ ]ntreba ea =i parc[ se ruga de mine ]n care g[sise un punct de sprijin. <Va fi frumos, va fi soare, va fi senin, inima ta va zburda =i vei fi

305

tu ]ns[\i!> <V[ mul\umesc, zice, adev[rata ]n\elepciune la dumneavoastr[ am g[sit-o!> <Isoscel e o lepr[ incorigibil[, eu l-am citit, renun\[ la el definitiv!>

Maria =i-a luat geamantanul =i cu lacrimi ]n ochi a p[r[sit c[minul de nefamili=ti. Priveam ]n urma ei cu o umbr[ de regret c[ nu-i mai l[sasem nici o speran\[. Pl`ngea, cred c[-n ea acum se d[duse lupta definitiv[, niciodat[ n-am mai v[zut o femeie mai nenorocit[ ca ea, m-am luat dup[ urma ei =i-am condus-o p`n[ la gar[. Mi-a r[mas la desp[r\ire ]n suflet z`mbetul ei de c[prioar[ r[nit[ =i suspinul ei discret pentru frumoasa dragoste l[sat[ aici, ]n acest anonim ora=.

De diminea\[ m-a chemat domnul inginer Pripescu =i mi-a dat o veste bun[. <M-am luptat pentru tine, Mihaly, =i \i-am ob\inut o garsonier[, las[-i pe derbedeii [ia =i mut[-te-n ea. |i-am f[cut rost =i de ni=te mobil[ mai veche de la [=tia care s-au mutat ]n case noi =i \i-am mobilat-o. Apropo, de unde o cuno=ti tu pe doamna Estera?> <Dar ce e cu ea?>- r[m`n eu ]nm[rmurit. <Cum ce e? Te-a c[utat, mi-a cerut adresa ta =i num[rul de telefon!> <Domnule inginer, spune-i orice, adres[ n-am, num[r de telefon nici at`t, de unde dracului a r[s[rit vampa asta de m[ urm[re=te?> <Cum de unde? Tu nu =tii c[ lucreaz[ la noi la trust la contabilitate! M-a ]nnebunit ]ntreb`nd de tine! Chiar acum te cere la telefon!>

Am oprit macaraua =i am mers la telefon, voiam s-o mint, voiam s-o ]ndep[rtez de mine, nu-mi mai trebuiau complica\ii sentimentale. <Domnule Mihaly, zice ea la telefon, sunt fericit[ c[ am dat de tine, \i s-a aprobat dosarul pentru Orient, trebuie s[ optezi ]ntre Libia =I Irak,

306

comunic[-i =i lui Pripescu! Eu te-a= sf[tui s[ alegi Libia, cu Irakul e mai complicat, =tii, chestia cu r[zboiul…> <Da, doamn[ Estera, optez pentru Libia…> <+i nu uita c[ merg =i eu…> P[i aviatorului ce-i faci, ]mi venea s[-i zic. <Ce-i, Mihaly, ni s-au aprobat dosarele?>- m[ ]ntreab[ domnul inginer Pripescu. <Da, domnule inginer! +i z[p[cita asta zice c[ merge =i ea!>

Plecai pu\in descump[nit, dar fericit, nu gre=isem eu cu Drumul Damascului, ]mi intrase ]n cap chestia asta, voiam s[ cunosc Orientul, s[-mi cl[tesc creierul cu Mahomed, s[ citesc Coranul, s[ v[d lumea aceea de basm despre care se spun at`tea pove=ti… <Domnule inginer, v[ v[d cam sup[rat, ce s-a ]nt`mplat?> <M-a sup[rat platinata, face fasoane, =i-apoi nu-mi mai v[d nasul din h`rtii, ]not ]n sarcini, unii zic da, al\ii zic ba, s[-i ia dracu’, domnule, dac[-i mai ]n\eleg; unii ]mi fixeaz[ un termen, 1 Mai, p`n[ atunci s[ dau gata aripa str[zii Ilie Pintilie, partidu’ zice, nu, te mu\i de acolo, retragi oamenii =i atac[m centrul, bine, tovar[=e secretar, [ia de la central[ zic c[ p`n[ la…; nimic!- noi zicem a=a, mai e cazul s[-\i amintim cine conduce-n \ara asta?- auzi, domnule, m[ ia pe mine cu cine conduce… de-abia a=tept adunarea de partid s[ le dau cu sac`z pe din\i! Ai o \igar[?- veni el c[tre mine- c[ mi-am uitat pachetul ]n portiera ma=inii…> <Am carpa\i cu filtru!> <Carpa\i, zice =i ]ntinde m`na spre pachetul de \ig[ri, ]i ]ntind =i bricheta =i aprinde nervos, trage din \igar[ =i zice: de-abia a=tept s[ plec[m, s[ mai fac[ =i ling[ii [=tia, inginerul Pripescu nu e dracu s[ le fac[ pe toate, fac ce depinde de betoane, restul nu m[ intereseaz[! Tu ai fost pe front?> <Am fost pu\

307

in ]n Vest! Eram crud pe-atunci…> <}naintam prin stepa ruseasc[, la o r[sp`ntie, un soldat mai al dracului, care dirija c[ru\ele, strig[ ]n zeflemea: \iganii la dreapta =i rom`nii la st`nga!- =tii chestia cu \iganii lui Antonescu c[-i dusese tocmai la Bug-unul din noi ]l ]ntreab[ ]n glum[ pe soldat: =i nem\ii? [la le r[spunde: nem\ii-n aia m[sii, ]napoi ! Sare, frate, unul de l`ng[ mine =i-l ia de piept: b[, bol=evicule, te dau pe m`na siguran\ei!- =i a=a a f[cut, dom’ne, l-au arestat imediat! Azi la trust l-am v[zut pe tip, scoate panglici acolo pe nas, cred c[ e ciripitor, l-a recreutat securitatea s[ ne spioneze pe noi. Auzi, se d[du el la urechea mea, ai grij[ ce vorbe=ti c[ noi, [=tia, care avem dosare de plecare suntem fila\i! Cred c[ ne-au b[gat microfoane =i-n c…s[ afle despre noi ce vorbim.>

Ie=ir[m afar[ din birou, iarna se mai ]mbl`nzise, un c`rd de ciori se a=ezase pe o gr[mad[ de gunoi =i g[r[iau ]nnebunite peste partea aceea a ora=ului, de la Combinat se ]n[l\au dou[ enorme fl[c[ri care aruncau pe cer mari petece de fum ce-=i luau zborul, zdren\uite, undeva spre vest; din vale venea zgomotul ora=ului, sc`r\`it de fr`ne, vorbe, glasuri de copii de la =coala din apropiere, fluiere de mili\ieni de la circula\ie, o siren[. C`\iva muncitori str`nseser[ resturi de sc`nduri =i aprinseser[ focul, se adunaser[ to\i pe l`ng[ foc, r`deau =i glumeau cu m`inile ]ntinse la pala focului care se ridicase aproape c`t ei. <Mi-e sc`rb[, Mihaly, de ora=ul [sta! Eu nu =tiu ce-ai c[utat tu aici…De-abia a=tept s[ plec[m, eu cred c[ m[ evapor, r[m`n dincolo…Tu ce p[rere ai, mai merit[ s[ ne ]ntoarcem? Asta e \ara lui Papur[-Vod[! Auzi, domnule, unde faci revelionul? Hai s[ evad[m, s[ ne ducem dracului undeva, a=a

308

burlaci, pe la vreun chemping s[ ne destr[b[l[m =i noi pu\in. Apropo, ce hram poart[ Estera asta? Tot ]ntreab[ de dumneata! Sunt ]n femeia asta at`tea contraste, am auzit c-a fost =i pe la Auschwitz…E mai tare ca platinata mea! N-o scap[ din ochi aviatorul…+i e fat[ citit[, domnule! Ce face\i, b[, voi, mi-a zis odat[, ]nchisori, astea sunt blocuri? Cutii de chibrituri ]n care b[ga\i biata clas[ muncitoare! Le-ar mai trebui =i lor ni=te Cariatide ceva ca s[ le mai ]nsufle\easc[! Mai l[sa\i-o dracului de geometrie dreapt[, mai f[ce\i =i voi c`te-o arcad[, o dantel[, un crenel, o ogiv[…P[i unde te treze=ti, doamn[, ]n islam?-am ]ntrebat-o eu. Apropo de islam, ziceea, vreau =i eu s[ merg! Nu-\i spusei, a venit ordin s[ ne c[r[b[nim dup[-nt`i ianuarie, au mai deschis lucrul la o fabric[ de ciment… Trebuie s[ ne facem bagajul!>

Pe strad[ trecu ]n vitez[ o ma=in[ cu girofarul aprins =i cu sirena la maximum, era ma=ina mili\iei, zgomotul acoperi totul c`teva clipe, apoi r[m[ser[m suspenda\i ]ntr-o lini=te morm`ntal[. Inginerul Pripescu ]mi mai ceru o \igar[ =i o lu[ ]n jos, spre ora=, gr[bind pasul. Zice: o iau pe jos, m-am s[turat de ]nghesuial[ =i de nasturi rup\i…Eu r[m[sei suspendat ]n acea lini=te, mi se blocase parc[ sistemul nervos central. Ce dracului vrea s[ spun[ inginerul [sta cu dincolo al lui? Merg spre cas[, m[ hot[r`i, spre noua mea garsonier[, m[ sim\eam singur, inginerul Pripescu zisese: te-ai ]nchis ]n orgoliul t[u, orgoliul este o form[ a singur[t[\ii… Eu, orgolios? +i seara se l[sase, adia v`ntul, de data asta un v`nt cald, copiii treceau acas[ de la =coal[ ]ntr-un alai infernal, d[duser[ drumul pe trotuar la o mingie =i fugeau to\i b[ie\ii dup[ ea, c`teva perechi de tineri mergeau cu flori ]n m`n[, probabil la o zi

309

onomastic[, mirosea a fum umed =i-a c`ine plouat, seninul cerului devenise siliniu, b[t`nd ]n alb, soarele de dup[ deal ]=i arunca razele peste apa r`ului din vale, un avion ]n ]naltul cerului de sticl[ l[sase o d`r[ de fum ca o linie dreapt[ desp[r\ind bolta ]n dou[ de la est la vest, c`teva lumini se aprinseser[ ]n noul cartier, se vedeau a=a ca un joc de licurici pe un portativ, pac, pac, pac, era frumos…Aceast[ civiliza\ie citadin[ umpluse suflete=te golurile c`mpiei mele, cine putea s[ se acomodeze aici cu ea se sim\ea fericit.

Pripescu [sta era parc[ un inginer Ionescu, amestecat cu avocatul Sp`nache, ]n el s[l[=luiau cele dou[ suflete =i-mi atr[sese simpatia…Din Sp`nache avea vocabularul =i gesturile, din domnul inginer Ionescu avea sufletul… +i mai avea ceva: geniul! +tia c[ e superior multora =i poate tuturor, era doldora de carte, de la Egiptul antic =i p`n[ la r[zboiul stelelor el g[sea explica\ii =tiin=ifice, filozofice, religioase…Jongla cu miturile lui Mircea Eliade, la mod[, profesional era irepro=abil, cuno=tea secretul betoanelor ca nimeni altul. <B[, zicea, eu am studiat betoanele la munte ]n pauzele zilelor ploioase, c`nd lucram la baraje, zile-ntregi, luni ]ntregi, ani ]ntregi, exist[ un secret al betoanelor…> Toat[ lumea din =antier =tia acest lucru =i-l respecata. }l bruiau vreo doi de pe la central[, ciripitorul =i cu ]nc[ unu de la partid, un analfabet care se trezise peste noapte din cioban, instructor, v[csuit la +tefan Gheorghiu. <R[ul prinde repede, Mihaly, zicea el c`nd ]mi vorbea despre ei, au vrut s[ m[ discrediteze c[ sunt divor\at, c[ m[ \in de fuste, c[ spun lucrurilor pe nume =i lor nu le convine; ace=ti papi\oi =i capete p[trate m-au tot =icanat ba pe la direc\ie, ba pe la partid, ba pe la

310

securitate… T[ticule, le-am spus eu celor care veneau ]n anchete, eu sunt vulpe b[tr`n[, nu m[ speria\i pe mine cu mizeriile astea! Eu, t[ticule, am ridicat ora=e ]ntregi =i fabrici, baraje =i =osele, ]n urma mea vorbesc faptele…> To\i au r[mas tr[zni\i c`nd a fost invitat la Moscova la un congres al constructorilor s[ conferen\ieze despre rezisten\a betoanelor la eroziunile ]ndelungate. Ziarul Pravda ]l l[udase =i mersese mai departe, numindu-l un deschiz[tor de drumuri ]n compozi\ia betoanelor.

M-am desp[r\it de el =i am luat-o pe jos spre cas[ g`ndindu-m[ la propunerea lui obscur[ de-a trece dincolo.

6

c[ din copil[rie m[ obsedau ]nmorm`nt[rile, \[ranii din satul nostru ]njghebaser[ o

orchestr[ din al[muri care participa la toate ceremoniile de ]nmorm`ntare; trecea ]nt`i orchestra ]ntr-un mar= funebru, apoi papistra=ii, carul mortuar, apoi lumea mut[ ]n doliu, p[=eau ]ncet spre cimitir cu capetele ]n jos. Un mo= ie=ea la poart[ =i filozofa: <Se duce lumea, se duce…> Era o figur[ tolstoian[ cu barba alb[, p[r c[runt, pantalon larg, maramure=ean, un fel de patriarh al b[t`ne\ii. +i tocmai el ]mi ie=ise ]nainte, sub pleoape, ]ntr-un vis: <Aici st[ b[iatul lui Kiraly?> <Aici, b[tr`ne!>, zic eu. <Dat ]n aia m[-sii de de=tept!> <De ce?> <P[i dac[ se duce el un’ se duce, ]nseamn[ c[ e de=tept!> Era pilit, mirosea a p`linc[. <Eu cu tac’-

}n

311

t[u am iubit aceea=i m`ndr[!> <Se poate!> <O unguroaic[ de la noi, c[ unguroaicele sunt date dracului de focoase, zice, =i-mi face =mechere=te cu ochiul. Dumneata zici c[ e=ti b[iatul lui?> <Eu!> <}i semeni =i lui, dar ai mai mult de la b[tr`n[-t[u, [la era a=a mic =i ambi\ios, dar a avut nenorocul s[-l lase muierea =i s-a tras la M`n[stire, s-a c[lug[rit!>

}n timp ce discutam cu el, am avut senza\ia c[-mi umbl[ prin s`n un =oarece, m[ g`dila, sc`rbosul, pe la burt[ cu boti=orul lui mic =i-am ]nceput s[-mi scot c[ma=a, d`nd din m`ini =i din picioare; ]n clipa urm[toare au ]nceput s[ sar[ o puzderie de =oareci din c[ma=[ =i din pantaloni =i-am luat-o la fug[ din garsonier[ pe sc[ri, ]n urma mea, mii de =oareci fugeau dup[ mine, o luasem spre o lizier[, era prim[var[, pomii ]nflori\i, o femeie r`dea de mine de se t[v[lea pe jos, sem[na cu nevast[-mea- ea strig[ la mine: ai adus ciuma, nenorocitule, o s[ murim to\i! N-ai vrea s[ murim frumos am`ndoi ]n bra\e, i-am zis eu…Afar[ lun[, noapte, noapte alb[, pe acoperi=ul blocului se cotoiau ni=te pisici, mierl[iau disperate de durere =i adia v`ntul =i miroseau florile, hai, zic eu, =i m[ culc l`ng[ duduie, hai s[ murim frumos am`ndoi ]n bra\e!-=i ]nchid ochii, =oarecii ron\[iau carne din trupurile noastre =i o f[ceau morman l`ng[ noi, =i noi a=a mor\i, auzeam cum ne c`ntau al[murile =i mo=ul care repeta: se duce lumea, se duce…

Tocmai c`nd zicea mo=ul, se duce lumea, se duce…m[ trezi buimac soneria: \`rrrr! Ie=ii ]n pijama: <Cine e?> <Noi, zice, inginerul Pripescu!> Ce dracului mai caut[ =i [sta la ora asta la mine? <Ce e domnu’ inginer?- ]ntrebai eu, dar pe u=[ mi se strecur[ platinata cu m`na la gur[: <+iiiit!>

312

<Ce s-a ]nt`mplat, doamn[?>- insistai eu, crez`nd c[ e vorba de ceva grav. <Nimic!- zice ea- ]\i spune el!>- =i ar[t[ c[tre inginer. Dup[ c`teva clipe ap[ru =i inginerul Pripescu, nu era chiar beat, dar era bine dispus. <Scuz[-ne de or[, zise, dar am un chef al dracului s[ beau ceva cu platinata!> <V[ las cheia!>- ]i =optii eu la ureche, v[z`ndu-le inten\ia. <Nu, m[ amenin\[ el cu m`na, adu-ne ceva de b[ut, ]n seara asta vreau s[ m[ ]mpac cu platinata, a=a e Pufi?>- f[cu el ochii mari ca de broscoi c[tre ea =i o s[rut[ pe obraz. <Dac[ vrea platinata s[ se ]mpace cu tine!>- i-o ]ntoarse femeia, d`nd ochii peste cap cum numai femeile =tiu s-o fac[ atunci c`nd sunt curtate. Mare podoab[ trebuie s[ fie =i platinata asta, g`ndini eu, admir`ndu-i fizicul; avea un fund rotund =i picioarele depilate b[lane, mu=chi pe mu=chi, cu mijloc de domni=oar[, cu bust spartan, piept doldora de \`\e, strunite zdrav[n ]ntr-un sutien ce se vedea prin bluz[. }=i lep[d[ haina de blan[, flanelul de mohair =i r[mase ]n bluz[ =i-n fust[, picior peste picior pe singurul scaun pe care-l aveam. <{sta e cuibul t[u, pui=or?>- m[ ]ntreb[ ea dup[ ce ocoli cu privirea toat[ camera. <Da, doamn[, [sta!> <P[cat, zise, dup[ c`te mi-a spus Pripescu, tr[ie=ti din iluzii!> <Tot e bine, o ]nfruntai eu, e r[u c`nd nu vom mai avea nici iluzii =i n-avem din ce mai tr[i.> <Hai, las[ aluziile, se formaliz[ ea, noi, femeile, suntem mai pe picioare, orice-a\i zice, voi, f[cu ea acelea=i rotocoale din ochi c[tre inginerul Pripescu, sunte\i mai sentimentali =i mai prostu\i ]n materie de dragoste, p[i bine, domnule, c`nd ora=ul geme de femei, dumneta tai poze din reviste ca adolescen\ii =i le ]n=irui pe pere\i? Ce faci, domnule, masochism, onanism?>

313

<Domni\[, o rugai eu, re\ine\i subiectul c[ e interesant p`n[ aduc ceva de b[ut, ce vrea domnul inginer?- am coniac, vin =i bere!> <Regina mea ce bea?- ]i ]ntoarse domnul inginer Pripescu acelea=i priviri, ]ntr-un duel sentimental. <Ce-ai mai mult, mi se adres[ ea mie, ca s[ putem s[ bem p`n[ m`ine diminea\[!> <Bere!>-zic. <Nu, mie coniac!>- decret[ foarte serios inginerul Pripescu. <Uite, vezi de ce nu ne ]mp[c[m noi, domnule Mihaly, de la b[uturi p`n[ la pat, scumpul meu face mereu invers de ce zic eu! Odat[, mai demult, ajunsesem ]n fa\a ofi\erului st[rii civile, Pripescu cutare- mim[ ea pe acel ofi\er, vrei s-o iai ]n c[s[torie pe cutare-cutare?- ei, domnule, ]nchipuie-\i ce-a r[spuns!- nu, a zis fanaticul, un nu accentuat c[ au r[mas to\i cu gura c[scat[, na=u: p[i, bine, domnule, d[dur[m banii degeaba pe flori =i pe lum`n[ri?- las[, alt[dat[, zice, poate i-o veni mintea la cap!- ofi\erul: domnule, a=a ceva nu mi s-a ami ]nt`mplat! Pripescu i-a aruncat o sut[ pe mas[ =i a plecat… Eu am crezut c[ glume=te, vrea s[ ia aer, dar de unde!…doi ani, domnule Mihaly, am stat certa\i de chestia asta, doi ani ]ncheia\i!>, se t`ngui ea =i puse m`inile cruci= la piept, s[lt`nd cele dou[ mameloane mai sus =i tremur`nd toat[ de ciud[.

<Scute=te-m[, drag[ de trecut, zise Pripescu sup[rat c[ se d[ ]n spectacol ]n fa\a tuturor, ce-a fost, a fost!…Parc[ aveai =i tu un casetofon, pune ceva muzic[ s[ fac[ atmosfer[!> }mi aruncai ochii l`ng[ u=[, veniser[ ]ntradev[r cu un casetofon, un Panasonic, =i c`nd se dezbr[case platinata, ]l l[sase sub cuier. Pripescu nu mai a=tept[, se repezi la Panasonic =i-i ap[s[ butonul, \`=ni dintrodat[ vocea Irinei Loghin cu ni=te c`ntece

314

de=ucheate- ]nregistrate pe sub m`n[, zice el- c`nta Trec \iganii, trec…=i Pripescu ]n ritmul muzicii se balasa c`nd ]ntr-o parte, c`nd ]n alta cu ochii pe platinat[.

}ntre timp am adus tot ce aveam: =i berea, =i coniacul, =i vinul…<Varz[ acr[ sau ceva mur[turi, ai, domnule?>- m[ interpel[ Pripescu. <Am varz[ acr[!>- mi-o pusesem singur la murat ]ntr-un butoia= de plastic pe balcon.

<Dup[ zece, t`mpi\ii ne-au dat afar[ de la restaurant, continu[ inginerul Pripescu, =i n-am mai avut unde s[ ne mai ducem, hai la Mihaly s[-i anun\[m bomba, ne-a telefonat doamna Estera de la central[ c[ suntem invita\ii ei de revelion s[ punem la cale plecarea nostr[-n Orient. S[-l lua\i =i pe Mihaly>, zice. <P[i cu aviatorul ce face?>- ]l ]ntreb eu. <Cu mo=u? Face ea ce face, ce trebuie s-o ]nv[\[m noi?>-conchise platinata. }ncepu un c`ntec de=ucheat cu Cip, cirip cirip =i pa! Cucul =i pup[za… Inginerul Pripescu ]ntinse paharul s[ dea noroc, veselia se ]ncinse, platinata intr[ ]n atmosfer[, avea o voce de filomel[, abandonase conservatorul, dar talentul ]i r[m[sese; c`nd fusese mai t`n[r[ se ]ncadrase la un teatru de revist[, ]l p[r[sise =i intrase func\ionar[ ]n construc\ii.

<+tii care e planul nostru? S[ plec[m ]n Orient cu ma=ina mea to\i patru: eu platinata, tu =i Estera! Mergem p`n[ la Istambul cu ma=ina =i de-acolo lu[m avionul, ma=ina o l[s[m la un cunoscut al meu care lucreaz[ la ambasad[!>-zise Pripescu conspirativ. <Apropo, drag[, zise platinata, tu o cuno=ti pe Filomela Mavrodin de la Spitalul jude\ean? Doctori\a aia blonda care se \inea cu secretarul jude\enei de partid, tipesa aia ]nalta de la neurologie?> <+i ce-i cu ea?>- s[ri inginerul

315

Pripescu. <A plecat ]n State cu b[rbatu-s[u! Era prieten[ cu un neam\ care terminase cu ea la Timi=oara, au f[cut nunta la Poian[, mi se pare c[ a fost =i fosta ta nevast[ la petrecere, era cu unu brunet de la controlul de stat de la Sfatul jude\ean!> <Da... ?, ]l =tiu pe tip!>- ]ncuviin\[ inginerul Pripescu. <D[, domnule, muzica aia mai ]ncet s[ ne ]n\elegem =i noi ]n casa asta!- strig[ platinata. M-am ]nt`lnit eri cu ea: ce faci, drag[, parc[ plecasei ]n State? Plecasem, zice, dar ce tu crezi c[ acolo fug c`inii cu covrigi ]n coad[? Ce vorbesc [ia pe la Europa Liber[ e rahat curat…Bine c[ n-am cerut azil politic c[ nu puteam s[ mai revin>, zice. <Asta e propagand[ comunist[!>- strig[ tare inginerul Pripescu =i t[cu ascult`nd un bolerou sentimental. Se scul[ =i o invit[ pe platinat[ la dans, dansau frumos am`ndoi cu arcuiri elegante, burt[ la burt[, ea cu capul pe um[rul lui. }mi venea s[ plec undeva s[-i las singuri, sim\eam c[-i stingheresc, dar unde dracu s[ te duci la miezul nop\ii. M[ ]mbr[cai =i ie=ii afar[, ora=ul t[cea, ora=ul dormea, se odihnea, rar c`te-o ma=in[ sp[rgea t[cerea cu zgomotul lene= al motorului =i se pierdea ]n ce\a nop\ii. Privii cerul, era senin, plin cu stele, v[zui carul mare spre apus, ]l examinai, erau patru stele, patru osii, p`n[ la ultima stea, m[ plimbai cu privirea pe calea robilor, ingenios poporul, de ce calea robilor?, apoi clo=ca cu pui, luceaf[rul de diminea\[, alte lumi, alte timpuri, alte rela\ii; universul [sta m[ ]ntristeaz[, noi, adic[ eu, platinata =i cu domnul inginer Pripescu nu eram nimic ]n aceast[ imensitate de stele, ni=te raha\i cu mo\ care ]ncercam =i noi ca =i universul s[ tr[im fiecare dup[ legile noastre.

+i totu=i exist[ iubire…

316

+i totu=i exist[ speran\[…Numai nava mea, fa\[ de steaua polar[, r[t[cea

printr-un ocean de stele ]n deriv[…Sim\eam c[ sunt r[t[cit…Dar nu-mi d[deam seama fa\[ de cine =i de ce eram r[t[cit. Ca s[ te r[t[ce=ti trebuie s[ ai un loc al t[u preferat de la care s[ pleci. Mie ]mi lipsea acel loc de la care a= fi plecat…

7

doua zi dup[ revelion, Estera, eu, domnu’ inginer Pripescu =i cu platinata eram ]n

ma=in[ spre Turcia. Estera cu platinata, pe bancheta din spate, c`ntau ceva, domnu’ inginer Pripescu mo\[ia =i eu conduceam. Estera avea talent, c`nta pe melodia Chant Indien din opereta Roze Marie =i platinata o seconda, le priveam prin oglinda retrovizoare, platinata, de=i mai t`n[r[, p[rea cam de aceea=i v`rst[ cu ea, avea ]ns[ ceva mai vioi ]n tot corpul, mi=c[ri mai gra\ioase, priviri mai dulci =i mai bl`nde. Pe fa\a Esterei ]ncepuser[ s[ sape ridurile, ]ntreaga ei fiin\[ era prins[ ]ntr-o tragic[ masc[ carnavaleasc[, numai ochii mai magnetizau, s[rind din ei fr`nturi de laseri, p[rul buclat, natural, o mai ]ntinerea pu\in.

A

Afar[ ziua devenise ceva ]ntre cea\[ =i ploaie, un fel de zi de toamn[ t`rzie care te trage la somn, panglica =oselei, un fel de =arpe ]ncol[cit peste dealuri =i piscuri de mun\i te=i\i… <Doarme, domnu’ inginer, doarme!>- ]l ironiza Estera pe inginerul Pripescu. <Ce faci, drag[, ascul\i c[\eii p[m`ntului?- interveni =i platinata, z[u, Marine, c[ m[ enervezi cu mo\[iala ta- accentu[ ea- pe un ton ceva mai jos, ne-ai pus pe drumuri =i-acum

317

dormi ca o buturug[!> <M[ adoarme c`ntecul vostru, le replic[ el, frec`ndu-se la ochi, vreau s[-l savurez cu ochii-nchi=i!>

Eu ap[sai pe accelera\ie =i m[ f[cui c[ nu aud nimic din discu\iile lor, priveam litoralul bulg[resc pustiu =i pesc[ru=ii ]n largul m[rii care se jucau ]n zare. }n ma=in[ se a=ternuse t[cerea, un fel de bomb[ cu explozie ]nt`rziat[ care nu dur[ mult. Inginerul Pripescu, trezit din somnul lui, ap[s[ butonul Panasonicului =i deodat[ ]n ma=in[ p[trunse un aer vesel pe care fiecare ]l rumega cum vrea el. Era o rumb[ spaniol[ c`ntat[ de ve=nicele lor chitare; c`ntecul venea ]n cavalcade, apoi mai lent, se-auzeau tocurile dansatoarelor \op[ind pe podea p`n[ se pierdeau undeva ]n neant. Tot drumul t[cur[m, parc[ mergeam la o ]nmorm`ntare. }mi ]nchipui ce era de noi acum dac[-i aveam ]n companie pe Isoscel =I pe Trapez.

Am trecut podul dintre Europa =i Asia pe sear[, la orizont se z[reau minaretele turce=ti cu nelipsitele lor turnuri ]nfipte ]n cer. Pe sub el vapoare de tot felul ]l traversau ]n sus =i-n jos, Bosforul devenise ro=u, parc[ se v[rsase toate apusurile din lume ]n el. To\i, mu\i de admira\ie, pentru aceste locuri, priveam ]nc`nt[toarele priveli=ti =i ne minunam . De o parte =i alta a Bosforului se z[reau case cochete pitite dup[ palmieri =i eucalip=i. Mai departe se z[rea Sf`nta Sofia construit[ de Constantin cel Mare, acum transformat[-n moschee…M[ g`ndeam la istoria noastr[, c`\i domnitori ]=i g[siser[ sf`r=itul aici, r[pu=i de iataganele turce=ti? Acum nu mai erau turcii din imagina\ia mea, ca orice capital[ european[ Istambulul era plin de lume modern[ care se plimba pe str[zi la apusul

318

soarelui. Ne-am cazat la hotelul Hilton, o cl[dire modern[ care domina ora=ul. Platinata cu Estera =i-au luat o camer[ l`ng[ noi, eu cu domnul inginer Pripescu am ie=it prin ora= s[ ne plimb[m. Mi-a atras aten\ia s[ nu vorbim nimic ]n hotel despre politica \[rii noastre pentru c[ securitatea are pipi\e pe post de ciripitoare b[gate peste tot. }n ora= am pus la cale programul celei de a doua zi. Ne-am g`ndit s[ d[m un tur ora=ului, s[ vizit[m Sf`nta Sofia =i fosta ]nchisoare Edi-Kule, bazarul =i zidurile de ap[rare ale ora=ului, construite de bizantini. Domnul inginer Pripescu trebuia s[ se duc[ la Ambasad[ pentru vize =i apoi la aeroport s[ vad[ dac[ exist[ vreo linie direct[ Istambul- Tripoli. Dac[ nu va exista asemenea linie, vom lua avionul de Roma =i vom cere azil politic.

T`rziu de tot ne-am ]ntors la hotel foarte obosi\i, platinata cu Estera dormeau, sfor[iau duse pe lumea cealalt[. Ne-am culcat =i noi, dar n-am putut s[ dormim. Domnul inginer, f[r[ s[-mi spun[, a ie=it ]n ora=, iar eu t`rziu de tot, spre ziu[, am a\ipit c`teva ore. Mi-au venit ]n vis fel de fel de scene din via\a mea, vedeam familia, o vedeam pe Agneta, pe Marika, pe Iulia, apoi pe cei doi copii pe l`ng[ mine. <Tati, unde pleci?>- m[ ]ntreba Pi=to. <Plec ]ntr-o lume necunoscut[, Pi=to, =i sper s[ m[ dezbrac de toate amintirile, s[-mi uit tot trecutul meu nenorocit =i s[ ]ncep o via\[ nou[!> <+i pe noi cui ne la=i?>- m[ ]ntreba Iuli=ka. <Voi sunte\i mici; c`nd v[ ve\i face mari, v[ voi chema pe meleagurile noi unde-mi voi g[si libertatea =i zborul. +i v[ voi asigura =i vou[ un viitor mai bun!> Agneta pl`ngea, era ]n fa\a M`n[stirii =i pl`ngea, c[lug[ri\a aceea de la Bistri\a care ne povestise despre morm`ntul gol al lui Constantin Br`ncoveanu, ]mi era acum str[in[. Se uita la mine

319

=i pl`ngea. <Soarta, Mihaly, soarta!- repeta ea- a=a s-a ]nt`mplat =i cu domnitorul rom`nilor c`nd a fost ridicat de-acas[ =i dus aici la Istambul cu cei trei coconi =i cu ginerele s[u. +i ce soart[ au avut! S[ mergi la Edy-Kule s[ prive=ti locul unde au fost executa\i!> Doamneee, ce-i cu Agneta? S-a transformat ]n ghid, de unde =tie ea istoria Br`ncovenilor? Ce str[in[-mi e! Unde ]mi e copila de-alt[dat[ care m[ alinta =i m[ m`ng`ia cu cele mai frumoase epitete apelative? A murit! A murit =i Marika, a murit ]n sufletul meu =i Iulia! Au murit to\i ai mei… Tr[iesc doar Pi=to =i Iuli=ka =i pentru ei vreau s[-mi iau zborul spre alt t[r`m mai bun.

M-am trezit, de fapt m-a trezit domnul inginer Pripescu care a venit foarte bucuros: <Mihaly, am sc[pat de ma=in[! Am v`ndut-o =i-am f[cut rost de parale! Avem ce cheltui ]n aventura noastr[! Hai s[ scul[m doamnele =i s[ mergem prin ora= s[ vad[ =i ele ce-i de v[zut aici la Istambul! La ora dou[ avem avion spre Roma! O s[ cerem azil politic ]n Italia.>

Nu mai =tiam ce-i cu mine, lucrurile luau un aspect real. Am intrat ]n camer[ la doamne =i le-am g[sit ]mbr[cate, le-m spus =i lor ultimele nout[\i ]n materie de plecare =i au r[mas foarte ]nc`ntate. Pentru ele Roma era ora=ul cel mai interesant din lume!

Am ie=it ]n ora= =i ne-am plimbat p`n[ la orele dou[sprezece c`nd trebuia s[ mergem la aeroport. Istambulul este Orient, balcanism, =i Occident la un loc. Rar de tot mai str[bat urmele trecutului lui legendar. Peste acel Constantinopol s-a suprapus cultura otoman[, cl[diri amestecate, tradi\ie =i modernism, comer\ la tarab[, multe bijuterii din aur, turcii cu narghilelele lor tr[g`nd

320

din ele fum =i d`ndu-l filozofic pe nas. Istambulul este ]n rezumat Bazarul. Aici g[se=ti de toate pentru to\i, dar noi nu mai aveam nevoie de nimic =i ne-am retras c[tre aerodrom. Avionul ne a=tepta pe pista de decolare. Era un aerbus modern ]n care erau c[l[tori pestri\i, mul\i englezi =i italieni veni\i ]n excursii.

C`nd ne-am ridicat ]n aer, mi-au venit c`teva lacrimi pe obraz, m-am ]nchinat =i mi-am prins bine centura de siguran\[. Toat[ lumea era mut[. Privea curioas[ la cerul albastru care ne ]nghi\ea ca pe ni=te nimicuri; zburam printre norii zdren\ui\i f[r[ \el, f[r[ patrie…Doamneee, ce ne va rezerva viitorul?

SF~R+IT

R`ca, 24 octombrie 1980

321

Date despre autor:

Data na=terii: 15 ianuarie 1938Studii: -+coala Pedagogic[ de ]nv[\[tori

C`mpulung; -Institutul Pedagogic de 3 ani

Bucure=ti; -Universitatea Bucure=ti,

Facultatea de Filologie.Profesia: Profesor.Opere: -Poezii, 1975; -O localitate din c`mpia

G[vanu- Burdea:R`ca, studiu monografic; -Nuvele, 1968; -Priveghiul, roman, 2000; -Izvorul fericirii, roman, 2002; -Fiasco, roman,1980; -Martirii lui Eros, roman,1970.

322