FFLLOORRII PPEE RRAAMMUURRII - scoalaeminescumedias.ro pe ramuri.pdf · Eu râd cu colegii mei Ne...

1

ȘCOALA ,,MIHAI EMINESCU”

MEDIAŞ

FFLLOORRII PPEE RRAAMMUURRII

REVISTA CONCURSULUI INTERJUDEŢEAN DE CREAŢIE LITERARĂ „RAMURI”

EDIŢIA a XII-a

Iunie 2018

MEDIAŞ

2

Clasele III-IV

PREMIUL I

Centenarul Marii Uniri

Pop Ștefan Ovidiu

Clasa a IV_a B

Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Mediaș

Prof. înv. primar Stroia Camelia

Anul acesta s-au împlinit

100 de ani de când ne-am unit

Transilvania, Moldova, Țara Românească

România să trăiască !

Mulți domnitori au apărat

Țara noastră de neuitat.

Tot poporul a așteptat

Cu nerăbdare, un tratat !

Copiii joacă hora mare,

Lumea e în sărbătoare,

Eu râd cu colegii mei

Ne bucurăm alături de ei.

Țara mea eu mi-o iubesc

Sănătate vă doresc !

De centenarul Marii Uniri

Să aveți multe amintiri !

Clasele III –IV

Mențíune

Învățătoarea eroină

În tabăra de evacuare, din spatele frontului românesc, se auzeau multe strigăte și

plânsete. Doctorii încercau de zor să vindece bolnavii, dar toată lumea știa că nu vor

supraviețui decât cei norocoși. Toată lumea încerca să-și găsească familia. Căutau chiar și în

zona special amenajată pentru bolnavii de tifos. Acolo, însă, era mai liniște. Se auzeau doar

scâncetele bolnavilor.

Tot acolo se afla și o învățătoare din satul în care s-a stabilit tabăra. Ea se îngrijea de

bolnavii de tifos. Le citea, le aducea scrisori și le schimba compresele și pansamentele. La

început, asistentele și doctorii de front o întrebau mereu de ce stă acolo și o trimiteau în sat

pentru a nu se îmbolnăvi. Ea le răspundea că doar așa poate să mulțumească eroilor care au

3

luptat pentru apărarea țării. Cu timpul s-au obișnuit cu prezența ei și au lăsat-o în pace în zona

bolnavilor de tifos. Și s-a îngrijit învățătoarea până când aproape toate paturile bolnavilor s-au

golit. Când linia frontului s-a mutat, s-a mutat și învățătoarea. Atunci a început a lucra mai

mult: îngrijea și soldați răniți în bătălie. Le bandaja rănile, le veghea recuperarea și noaptea se

ruga pentru sănătatea lor. După un timp au venit și țărani luați ca voluntari în război. Printre

ei erau și copii încă nu trecuți de maturitate. Se împărțea toată ziua printre răniți și le oferea

mângâiere și încurajare.

Într-o zi a început să se simtă mai rău, dar nu a spus nimănui deoarece îi era teamă că

medicii n-o mai lasă să aibă grijă de bolnavi. După o vreme au ajuns știri despre încetarea

războiului și despre făptuirea unirii.

Într-o zi călduroasă și senină de martie, când rândunelele abia veniseră în țară și pe

câmpuri începuse a apărea câte un strop de iarbă verde învățătoarea, deși tot mai bolnavă,

îngrijea bolnavi. În salon era linişte. Se auzeau doar râsetele bolnavilor care scăpaseră de

război. Deodată, un doctor, cu o voce groasă, plină de veselie, anunță că dușmanii fuseseră

învinși și că se pregătea o mare petrecere în cinstea unirii. Chiar atunci, învățătoarea se

prăbuși la pământ. Îndurerați, toți cei îngrijiţi de ea au vrut să o ajute, dar era prea bolnavă.

După o noapte grea, aceasta și-a dat sufletul cu un zâmbet pe faţă și cu mulțumirea că

se înfăptuiește unirea tuturor românilor.

Teleșpan Claudia, clasa a III –a A

Şcoala Gimnazială Nr. 18, Sibiu

Coordonator, prof. înv. primar Dragomir Luminiţa

PREMIUL AL II-LEA , CLASELE 5-6

Liana Coțofan – clasa a V-a B

Școala Gimnazială Regina Maria Sibiu

Prof. coordonator: Camelia Silea

România

Limba noastră e-ndrăgită

De la strămoși provenită.

Este dulce și duioasă

Și mai este și frumoasă.

Avem munți, avem câmpii,

Avem râuri mii și mii

Câmpia noastră românească

Este verde și frumoasă,

Are grâne aurii,

Pentru pâinea de zi cu zi.

Ia noastră românească,

Cu cătrință și năframă,

Bunicii ne-au învățat

S-o păstrăm cu drag în sat.

Case vechi, de lut și paie,

Cu odăi mici, primitoare,

În pridvor șezând bunicii

Așteptându-i pe cei mici.

4

Dulce Românie

Vioara cântă, vântul bate,

Avem straie colorate.


Să le purtăm cu drag în sat.



Sunt român adevărat,

De mic am fost educat.

Cu versuri de Eminescu

Și Vasile Alecsandri

Țara noastră românească

Are cu ce se mândri.

PREMIUL AL II

Clasele III-IV

Iubirea de patrie

Îmi amintesc cu drag de străbunica mea, adică bunica mamei mele. O

chema Silvia, iar eu îi ziceam ,,mama Silvie”. Era cea mai bătrână din familia

noastră, era bună şi blândă, şi îi plăcea să îmi povestească întâmplări de demult.

Ea acum nu mai este, a plecat să se odihnească în cimitirul satului, lângă

străbunicul Nicolae.

Mergeam cu părinţii în vizită la ea şi ţin minte că mă uitam curios la

fotografiile înrămate de pe pereţi: mama Silvie cu străbunicul Nicolae, tineri şi

frumoşi, îmbrăcaţi în costume populare, bunicul si bunica miri, mama şi tata cu

5

noi, copiii, în faţa porţii. Îmi plăceau fotografiile fiindcă erau ca o istorie a

familiei.

Între ele era una veche, cu o imagine puţin ştearsă, ce înfăţişa un bărbat

tânăr în haine ostăşeşti. Era altfel decât celelalte. Am întrebat-o odată pe mama

Silvie cine este bărbatul din fotografie. Ea a luat de pe perete fotografia şi s-a

aşezat lângă mine pe o canapea. A privit indelung chipul din poză şi mi-a spus

că e tatăl ei când a plecat în război. Vocea îi tremura şi am întrebat-o:

- Şi ce s-a întâmplat cu el, mamă Silvie?

- A căzut pe front . . . Războiul a fost greu şi mulţi bărbaţi au murit . . .

Ochii străbunicii priveau departe.

- În care război a fost tatăl tău, mamă Silvie?

- În Primul Război Mondial. Eu aveam doi ani şi nu-l ţin minte decât după

poza asta. Să ştii, dragă, că s-a dus să lupte pentru ţară şi pentru unire. Cei

mai mulţi din sat nu s-au mai întors . . .

- Dar de ce au plecat, străbunico?

- Au plecat pentru că erau români şi aveau în suflet şi în gând dorinţa ca

românii să se uneasca şi să fie într-o singură ţară. Le era dragă ţara, graiul

nostru românesc şi toate obiceiurile noastre vechi.

- Asta înseamnă că stră-străbunicul meu este un erou?

Străbunica a zâmbit, m-a mângâiat pe frunte şi mi-a spus că toţi cei care au

luptat pentru ţară sunt eroi.

- Străbunico, dar numai cei ce luptă sunt eroi? Acum mai sunt eroi?

Ea a stat puţin pe gânduri.

- Eroi sunt toţi cei care ţin la ţara lor şi fac ceva bine pentru ea.

- Şi dumneata, străbunico?

- Eu am muncit o viaţă şi mi-am crescut copiii şi nepoţii. Adică am făcut ce

trebuie.

Discuţia cu mama Silvie mi-a rămas în minte fiindcă din ea am învăţat ceva

6

important: fiecare om trebuie să îşi iubească ţara aşa cum îşi iubeşte mama. Şi

am învăţat că iubirea de ţară înseamnă fapte şi mai puţin vorbe. Am înţeles că

istoria nu este o poveste, ci este despre oamenii de demult care au muncit, au

crezut în Dumnezeu şi s-au luptat când a fost nevoie. Sunt mândru că un strămoş

de-al meu a fost erou.

Privesc fotografia veche şi ştiu că şi eu voi fi şi voi face ce trebuie: voi

învăţa, voi fi cuminte, cinstit, corect şi bun cu toată lumea. Iubesc limba română

şi tot ce e frumos în ţară.

România este mama noastră şi noi suntem fiii ei!

Elev: Dragotă Bogdan Cristian

Clasa a IV-a B

Şcoala Gimnazială Hermann Oberth Mediaş

Îndrumător:profesor pentru învăţământul primar Orban Nicoleta

Clasele V –VI

Premiul I

Iubirea de țară

Tița Natalia, clasa a V-a A

Școala Gimnazială Nr.7, Mediaș

Coordonator, prof. Viorica

Dimitriu

De cutreieri lumea-ntreagă

Vei găsi o țară care îmi e dragă,

Cu flori, copaci și nori

Și o mulțime de culori.

Oamenii sunt primitori

Și te așteaptă-n prag cu flori.

Pacea în aer se găsește

Și toată lumea o îndrăgește.

7

Vreau să stau în țara mea

Oricât de mare ar fi lumea.

România, îți mulțumesc

Și vreau să-ți spun că te iubesc!

Clasele VII – VIII

Premiul III

Lecția de istorie

Ivan Iulia, clasa a VIII-a A

Școala Gimnazială Nr. 7 Mediaș

Coordonator, prof. Viorica Dimitriu

Citesc trecutul în pagini vechi,

Prezentul e un vast labirint.

Mă cheamă departe locul străvechi

Și- o veste cu sclipiri de-argint.

Punând credința celor mulți

Cu tot amarul sub șerpar,

Mulți au trecut peste munți

Să fie prezenți la hotar.

Obosiți, dar cu zâmbetul pe buze,

Sub cerul senin de cleștar

Aprobă cu aclamații entuziaste Unirea

Transilvaniei cu România.

Unirea o lecție de istorie a devenit

Pentru tânăra generație.

Cu fiorul libertății în inimi,de mult timp au pierit

Cei care Unirea au înfăptuit.

8

Clasele VII -VIII

Premiul I

Mă doare că-mi eşti frate

De tricolor şi neam

Mă doare că mai curge

Pur sânge de roman.

Ridica-te, Ştefane,

Cu braţul tău cel sfânt

Uneşte iar Moldova

Cu-al patriei pământ!

Ce dacă-avem palate

Şi săli prezidenţiale

În care curg citate,

Ca morţii în spitale

Când trup din trupul ţării

E azi înstrăinat

Strămoşii ne acuză

Iar clopotele bat!

C-aşa e tot românul,

Prea bun şi răbdător...

Dar vai şi-amar de-acela

Ce vrea ca un popor

Să aibă: două imnuri,

Doi preşedinţi de stat

Când ţara noastră-i una!

De Dumnezeu lăsat!

Unire, fraţi români!

Aşa e scris în carte:

O Românie-avem

Pe viaţă şi pe moarte

!

Francisca Ienei, Clasa a VIII-a

Școala Mihai Eminescu , Mediaș

Clasele VII – VIII

Premiul II

O SUTĂ

Numeleelevului: Șerban Elena

Clasa a VIII-a A

ȘcoalaGimnazialăN.r 4 Mediaș

Profesorcoordonator: Vasiu Daniela-Grațiana

O sută de ani am pe umerii mei,

Istoria nu poți s-o schimbi și de vrei.

O sută de pagini dintr-o carte-aurită

Ne spun ce a fost și ce e România

unită.

9

Am braţele grele, cât de mult am

muncit,

Dar ochii mi-s sinceri, nicicând n-am

mințit.

Am părul cărunt, de vânturi bătut,

Picioare desculţe, ce des am căzut.

Am dealuri şi munți înapoi şi înainte,

Am râuri ce leagănă parcă un prunc

cuminte.

Câmpia cea dulce în față se-aşterne,

O dungă albastră amintiri parcă

cerne.

Departe, în zare, se vede drapelul,

E falnic şi brav şi ne apără țelul.

Am maci într-o mână, în alta am

spice,

Deasupra e cerul, României-s fiice.

Am copii şi nepoți, am părinți și

bunici,

Frați și surori – muşuroi de furnici.

Cu tot ce mi-e dat voi privi înainte,

Ce simt, ce trăiesc, nu încape-n

cuvinte.

Clasele III- IV

Premiul III

Patrie, eşti bucuria mea!

România e ţara mea

Pe veci o voi stima

Pe ea să o clădesc

Şi cu ea să mă mândresc!

E bogată în culori

Munţi, râuri şi comori,

Ape line, cristaline,

Şi cu holdele pline.

Albinuţe hărnicuţe

Zumzăie fără-ncetare

Iar pe dealuri neîncetat

Vin maşini la recoltat!

SZABO ANNAMARIA,

Clasa a IV-a B

Şcoala Gimnazială „Cireşarii” Mediaş

Prof. coordonator RUXANDARI MIHAELA

10

Clasele 5-6

Premiul III România, te iubesc!

Sărășan Ioana, clasa a V-a A

Școala Gimnazială Nr. 7, Mediaș


Port în suflet dor de țară-

Țara pe care o iubesc,

Altă țară mai frumoasă

Eu pe pământ nu găsesc!

România se numește,

Ca o mamă pentru noi este,

Ca o zână din poveste

Care de rele ne ocrotește.

Eu cu dânsa mă mândresc,

Patria mea o numesc

Și niciodată n-o s-o părăsesc,

Căci foarte mult eu o iubesc.

PREMIUL SPECIAL

România Mare

Colocoșel Rareș, clasa a VIII-a

Școala Gimnazială Nr. 7 Mediaș


Într-o zi senină de iarnă-nșelătoare,

O mulțime de oameni pe o câmpie

mare

S-au adunat și sărbătoresc sub

tricolor,

Al României Mari, ce devine un

popor.

Hore se-ncing pe pământul libertății,

Neamurile țării acum se reunesc

În dansuri, cu vâltoare, acum se

învârtesc,

Moldovenii, muntenii și apoi

ardelenii.

Neamu-i diferit, dar în suflet, numai

unul

Cel mai pur suflet, desigur, e

românul

11

Ce fără nicio frică, strigă în gura

mare:

,, Trăiască, pe veci, România Mare!''

IUBIREA DE ȚARĂ

Numele elevului: Pângăleanu Cătălin

Clasa a VII-a A

Școala Gimnazială N.r 4 Mediaș

Profesor coordonator: Vasiu Daniela-Grațiana

Motto:

Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci, mai ales,

iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.

Mihai Eminescu

Întotdeauna, omul, mai presus de orice, și-a iubit țara. Fără iubirea de țară,

fără dragostea pe care noi, românii, am purtat-o câmpiilor întinse și însorite,

dealurilor înverzite și munților ale căror piscuri domină măreț văzduhul, fără

strămoșii noștri, fără sacrificiile pe care le-au făcut pentru ca noi, nepoții și

strănepoții lor, să trăim în pace, astăzi nu ne-am mai bucurat de țara noastră

frumoasă, România.

Ce minunat ar fi dacă toți românii ar avea cultivat sentimentul de

patriotism, dacă nu și-ar uita identitatea, dacă ar putea spune cu mândrie că sunt

români indiferent unde ar locui sau unde s-ar afla !

Românii, chiar dacă se află departe, pe meleaguri străine, iar întoarcerea

acasă este uneori doar un vis, nu pot să uite că s-au născut în această țară, că au

copilărit aici, în aceste locuri frumoase și binecuvântate de Dumnezeu, că sunt

urmașii domnitorilor celor trei țărișoare de altădată, care și-au dat viața, pentru

că au crezut în unire, în fapte nobile, într-un ideal.

Dragostea pe care o purtăm patriei este asemănătoare cu dragostea pe care

le-o purtăm părinților. Ne putem întoarce la ea de fiecare dată, iar ea ne va primi

cu brațele deschise. Ar trebui să-i fim recunoscători țării noastre. Toate lucrurile

bune care ni s-au întâmplat, toate bucuriile prin care am trecut, toate s-au

petrecut aici, între hotarele ei, în brațele ei ocrotitoare, alături de ea. Trebuie să îi

mulțumim țării noastre pentru toate șansele pe care ni le-a oferit. Anii minunați

de școală i-am urmat aici, în România. Persoanele pe care le-am luat drept

12

model, părinți, bunici, profesori, oameni de cultură sau excelenți sportivi, s-au

născut și au trăit în această patrie. Dacă vrem considerație și respect față de

România și implicit față de români, ar fi recomandat ca noi să fim primii care

dăm dovadă de acestea.

Nimeni nu ar trebui să fie rușinat de țara în care s-a născut. România este

o țară frumoasă, cu oameni minunați, remarcabili. Cei care au o altă părere

despre țara noastră, străini sau români, ar putea să plece într-o excursie prin țară

în câmpiile parcă fără de sfârșit din sud, în lanurile de porumb, de grâu, în

podgoriile din podișurile din Transilvania, în munții înalți, stâncoși, impunători,

care îți taie respirația, la monumentele și bisericile ridicate eroilor, în mănăstirile

din Moldova, unde oamenii sunt mândri de țara lor, în orașele mari, în care

tradiționalul se îmbină cu tehnologia. România este o țară minunată, din

numeroase puncte de vedere, iar oricine ar trebui să știe acest lucru.

Români de pretutindeni, fiți mândri de țara în care trăiți sau ați trăit! Nu

mai există altă țară ca România, o țară la fel de frumoasă și cu o istorie atât de

bogată. Oriunde vă veți duce, nu vă veți simți ca aici, în țara natală. Fiți bucuroși

că puteți numi România țară voastră și nu uitați să o iubiți și să o cinstiți mereu !

La Mulți Ani România, în anul centenarului!

PATRIA NOASTRĂ, ROMÂNIA

Numele elevului: Anchidin Alexandru-Ioan

Clasa a VII-a A



În anul acesta românii sărbătoresc o sută de ani de la Marea Unire din

1918, imediat după Marele Război. România a luptat vitejește împotriva

Germaniei și Austriei pentru a elibera mult dorita Transilvanie.

România a suferit și a vărsat mult sânge pentru a ajunge mare cum este în

ziua de astăzi. Mulți soldați au pierit in nenumăratele războaie împotriva

http://centenar.cultura.ro/

13

otomanilor, germanilor, rușilor și ale altor popoare care au încercat să ne

stăpânească. România a făcut față tuturor agresorilor, armatelor și liderilor

politici care au încercat să destabilizeze țara. Timp de sute de ani mica noastă

armată a luptat vitejește, cu aliați sau nu, fără să fie înfrântă definitiv niciodată.

Ceea ce mă impresionează este că România s-a ridicat din nou, de fiecare dată

când a fost doborâtă, mai puternică și mai dornică să lupte în continuare pentru

independența supremă, pe care am avut-o, din păcate, doar începând cu anul

1918.

Sunt recunoscător strămoșilor noștri, pentru că ne-au oferit libertate, atât

individuală cât și ca popor, sacrificându-se eroic pentru cauza lor. Dorința lor

nestăvilită de a înfăptui o țară prosperă și unită a fascinat generații și generații să

urmeze aceeași cale, să respecte aceleași principii și, mai presus de toate, să fie

disciplinați și motivați.

Istoria și viața ne-au demonstrat că intențiile bune au fost mereu îndeplinite,

într-un fel sau altul. Ambiția liderilor responsabili ai României a fost tot timpul

răsplătită mai devreme sau mai târziu.

De aceea, toți cetățenii acestei țări ar trebui să iubească și să aibă respect

pentru cei care au trăit în condiții grele, pândiți în fiecare zi de moarte și

distrugere, și să mulțumim că trăim în vremuri atât de bune și prospere, căci în

toată istoria lumii nu au fost timpuri mai bogate și pașnice ca acestea în care

trăim acum.

De asemenea, noi, românii, ar trebui să învățăm cum să ne respectăm unii pe

alții și să lucrăm împreună pentru un viitor și mai prosper și mai strălucitor.

Este clar că potențial va exista tot timpul în România, noi doar trebuie să îl

descoperim și să-l valorificăm…

Un alt motiv pentru care îmi iubesc țara este pentru că existe importante

centre culturale și orașe vechi, istorice, cu o arhitectură extraordinară, care îți

aduc aminte de perioada interbelică, o perioadă glorioasă a României în care

economia și cultura au fost înfloritoare. Astăzi, centrele turistice ale României

sunt numeroase și încântătoare în același timp. Unele orașe mari și-au dezvoltat

mijloace de transport foarte bune, astfel investitorii și mulți oameni venind cu

speranțe mari. Încetul cu încetul, România își dezvoltă infrastructura și centrele

urbane, dar și cele rurale, deschizând o poartă celor care vor un viitor in

România, investitorilor și antreprenorilor, liberi să dezvolte economia

exponențial, plasând România într-o poziție importantă pe plan european și, mai

ales, în Uniunea Europeană.

În 2019, România va obține președinția Uniunii, astfel având șansa să arătam

Europei ca suntem o țară puternică și responsabilă. Personal cred în puterile

românilor și în dorințele lor, și cred ca România se îndreaptă spre o nouă eră,

mai exact una a bogăției și a prosperității.

Un alt motiv pentru care respect această țară este faptul că pe teritoriul

acesteia se găsesc unele dintre cele mai frumoase peisaje și formațiuni naturale

din Europa. România este cunoscută de mai mult timp pentru minunile naturale

14

pe care le găzduiește: sute de mii de hectare de pădure neatinsă sau exploatată de

om, ghețari fantastici sau o multitudine de munți înalți și impunători, adăpostind

multe specii de animale și plante care au fascinat timp de zeci de ani cercetătorii

și turiștii care le-au văzut.

De asemenea, România deține importante rezerve de petrol, fier și alte

minerale din adâncuri. După multe decenii de exploatare, rezervele nu s-au

epuizat, deci România poate să profite de aceste rezerve în continuare. Păstrând

pătura de vegetație peste România, practic vom asigura nepoluarea excesivă în

urma creșterii economiei. Dacă România ar deveni mai eficientă și mai atentă la

natură, țara noastră ar prospera în scurt timp.

În concluzie, eu îmi iubesc țara nu doar pentru istoria ei fascinantă, dar și

pentru că știu că se poate dezvolta în armonie și pace, practic lăsându-și trecutul

dominat de războaie în urmă, pășind cu speranțe mari într-o nouă eră, una fără

războaie și suferință.

PATRIA

Numele elevului: RAD-SÎRBU IULIA

Clasa a VII-a A



Țara - Patrie! Acestea sunt două cuvinte prin care eu îmi numesc

locul în care m-am născut, adică România.

Toate țările sunt frumoase, au locuri minunate care atrag turiști, tradiții

și obiceiuri deosebite, dar pentru mine cea mai frumoasă dintre toate țările e

țara mea. De câte ori mă uit pe harta României, mi se pare că seamănă cu un

stejar a cărui rădăcină își trage seva prețioasă din apele albastre și liniștite ale

mării. Frunzele stejarului bătrân sunt orașele noi și satele învechite în care trăim

noi, cei care trăim pe aceste meleaguri.

E frumoasă țara mea ! Munții Carpați par o coroană măreață așezată pe

fruntea înțeleaptă a acestui pământ străbun, câmpiile întinse și roditoare

15

unduiesc lanurile aurii și bogate în care macii roșii și jucăuși zâmbesc albastrului

senin al cerului, iar apele sunt panglici șerpuitoare care duc de veacuri cântecul

doinei care alunecă domol urmându-și cursul spre Dunăre. Peisaje minunate

stârnesc admirația tuturor călătorilor care vin în căutarea liniștii, dar și a păcii.

Găsești pretutindeni urme care amintesc de vremurile străvechi, dar și

construcții impunătoare care vorbesc despre vremurile mai noi.

Transfăgărășanul și Transalpina sunt drumuri care străbat munții, de o

frumusețe nemaiîntâlnită, care uimesc străinii care călătoresc pe traseele lor.

Poți întâlni localități încremenite parcă în timp, cu case așa cum erau

odinioară, dar și localități moderne cu construcții ancorate în prezent. Trecutul

glorios atrage prin locuri care spun povești. O asemenea poveste minunată

cred eu că l-a atras și pe prințul Charles, moștenitorul tronului britanic când

a cumpărat terenuri În Transilvania în satul Viscri. El a vorbit lumii despre

frumusețea și unicitatea locurilor magice din România.

România înseamnă istorie, trecut, prezent și viitor. România înseamnă

pământ, port popular, oameni frumoși, limbă deosebită și armonioasă, tradiții și

obiceiuri, adică continuitate. Vorbim o limbă frumoasă, așa cum ne-au creat-

o strămoșii și ne mândrim cu tradiții populare minunate și unice prin

frumusețe, delicatețe și varietate de culori și cu portul nostru delicat din

străbuni. Ia românească a devenit cunoscută pentru frumusețea și delicatețea sa

în toată lumea.

Poetul Nichita Stănescu spunea adesea : ,, Limba română este patria mea

. “ și ,,Fiecare om are patria de pământ și patria de cuvânt . “ . Nu știu cum ar

putea cineva să spună mai discret despre ce înseamnă pentru el patriotismul,

iubirea față de țara în care s-a născut.

Țara e leagănul copilăriei, chipul blând al mamei, casa părintească,

prietenii de joacă, școala în care primim lumină din învățătura celor înțelepți,

înseamnă aerul pe care îl respirăm și soarele care ne zâmbește dimineața.

16

Pentru toate acestea, pentru că m-am născut aici, pentru că respir aerul

țării, vorbesc limba stăbunilor și-mi iubesc familia, prietenii, școala , sunt

mândră că pot spune : ,, Sunt româncă!”

ȚARA MEA

Numele elevului: Armenean Samira-Alexandra

Clasa a VII-a A



Motto: ,,Patriotismul este

convingerea că țara ta este superioară celorlalte

din cauză că tu te-ai născut acolo." (George

Bernard Shaw)

Chiar şi astăzi sentimentul patriotic se manifestă în diferite moduri.

Iubirea de ţară nu trebuie considerată un sentiment învechit, ci un sentiment

naţional!

Acest sentiment pentru mine înseamnă dragostea pentru locul în care

m-am născut şi am crescut, locul în care trăiesc şi mă bucur zilnic. Ţara mea

este locul în care soarele străluceşte și zâmbește româneşte în fiecare zi. Locul în

care au trăit şi au trudit strămoşii mei, locul în care munţii cântă în bătaia

vântului, văile adânci răsună de murmurul stropilor de ploaie şi de trăsnetele

care străbat adesea văzduhul, iar pârâiaşele zburdă vesele, ca apoi râurile

domolite să aducă speranţe românului în lumea largă, contopindu-se cu chinul

continuu al Mării Negre, în care s-au adunat şi lacrimile din sufletele străbunilor

mei.

Ţara mea, România, este frumoasă atât prin geografia sa, cât şi prin

17

obiceiurile, tradiţiile şi portul popular. Este un tablou unic, cu o gamă variată de

culori splendide, vii, mai ales roşu, galben şi albastru. Acest tricolor reprezintă

simbolul naţiunilor româneşti şi al eroilor noştri. Să ne simţim mândri cu Mihai

Eminescu, Ion Creangă, George Bacovia, Mihail Sadoveanu și toți ceilalți care

au cântat în versuri și în rânduri frumusețea de vis a locurilor străbune și

sensibilitatea sufletească a românilor ! Nicolae Grigorescu şi Ștefan Luchian au

redat în tablourile lor frumuseţea acestei ţări. Să nu uităm să zburăm printre nori

și printre gânduri cu Vuia şi Coandă ! Doar aici Brâncuşi ne aşteaptă așezat la

Masa Tăcerii, privind duios Coloana Infinitului și așteptând îndrăgostiții la

Poarta Sărutului. Aici florile de cireş au parfumul lor aparte atunci când se

scutură şi în văzduh se aud acordurile cântecelor lui Ciprian Porumbescu sau

George Enescu. Aici doinește blând fluierul ciobanilor. Doar aici te poţi simţi tu,

român adevărat, acasă la tine.

Pentru mine România este ca o a doua mamă: ea m-a crescut, ea m-a

format şi educat. Sunt mândră că am o şansă atât de frumoasă: aceea de a locui

în această ţară minunată !

,,Patria sunt eu, eşti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi

când nu vom mai fi noi."

( Romain Rolland)

Iubirea de patrie

Ţara noastra e frumoasă, poate nu e perfectă, dar e Ţara noastră bună, rea, e

PATRIA noastră şi nimeni nu o poate schimba.

România este ţara în care m-am născut, unde am spus prima oara mama,

unde am facut primii pasi, am mers la şcoală şi am crescut. Aici sunt toţi

prietenii mei, familia mea, amintirile mele.

România este o ţară frumoasă nu doar prin geografia sa. Şi obiceiurile,

tradi-ţiile şi portul popular sunt deosebite.

M-am născut şi am crescut pe aceste meleaguri cu câmpiile verzi, cu munţii

cu vârful până la cer, acoperiţi de păduri dese unde trăiesc multe animale

18

sălbatice şi de dealurile bogate în roade. Râuri cu apă cristalină scaldă această

ţară purtând pe cursul lor povestea acestui pământ. Pe aici curge Dunărea, care

duce departe taina acestui popor şi să nu uităm nici de Mărea Neagră.

Aceasta este ţara mea, aici strămoşii noştrii s-au luptat şi şi-au dat viaţa

pentru libertatea ei.

România, este şi va fi patria mea, cea mai frumoasă ţară pentru mine.

„Omul fără patrie e ca un copil fără mamă.”

Hartauer Iulia Maria

Cls. IV B, Scoala Gim. H. Oberth, Mediaş

Indrumător înv. primar Orban Nicoleta

Românie, Românie...

Românie, Românie,

Patrie mamă ce învie,

Mă mândresc cu tine ţară

Pentru mine eşti o mamă!

România mea frumoasă,

Cu al tău popor de seamă,

Nici acum şi niciodată

Nu te voi lăsa vreodată!

KARACSONY FLAVIUS,

Clasa a IV-a B

Şcoala Gimnazială „Cireşarii” Mediaş

Prof. coordonator RUXANDARI MIHAELA

Coşuleanu Andra

Clasa a VII-a B

Liceul Teoretic Gheorghe Lazăr, Avrig

Profesor coord. Pădurean Otilia

19

Ţinutul sacru

Privesc zarea şi mă întreb

Dacă munţii o ating.

Aripile mângâie seninul

Şi câmpiile se odihnesc lângă mare.

Ţara mea, eşti o pictură sublimă,

Iar eu sunt artistul vrăjit de miracol!

Oamenii muntelui, ai mării, ai câmpiei,

Suntem fraţi sub numele tău.

Patrie dragă, eşti poveste şi cântec,

Te caut în flori şi în curcubeu.

Îţi găsesc frumuseţea

În doină, baladă şi basm.

Pământ sfânt, râul şi zarea te strigă;

Vei fi aici mereu pentru toţi.

Patria!

Ţara mea este o lume de vis,

În care marea se aşterne sub zări de opal,

Munţii se ridică spre cerul deschis

Şi apele au glas de cristal.

O privesc adânc, în trecut...

Străbunii ne-au lăsat moştenire gloria lor.

Istoria ei e de neîntrecut,

Un cântec de luptă biruitor.




România









Are grâne aurii,









Așteptându-i pe cei mici

20

.

Dulce Românie
















România









Are grâne aurii,









Așteptându-i pe cei mici.

Dulce Românie













21

Școala Gimnazială Bazna, județul Sibiu

Secțiunea: Creație literară în versuri

Elevi participanți: Moldovan Valentin Claudiu, clasa a VIIIa B- Moștenitorii

Profesor coordonator: Muțeanu Oana Mihaela

Moștenitorii

Moldovan Valentin Claudiu, clasa a VIIIa B,

Școala gimnazială Bazna

Prof. coord. Muțeanu Oana-Mihaela

Haideți români, să arătați

Ca -n vene același sânge purtați!

Tricolorul ridicați , arătați că sunteți frați!

Sunteți urmașii bravilor soldați

Care pe front n-au fost îngenunchiați!

Astăzi de probleme voi uitati,

Ieșiți în strada și luptați !

Nu lăsați țara să se stingă

Arătați că sunteti urmași ai bravilor soldați


Nu uitați de Basarabia și Moldova

Ne desparte o graniță , dar ne unește

Limba!

E tot ce ne-a mai rămas,

Dar arătați că sunteți urmașii bravilor

solidați


Venim din neamul dacilor,

Un neam luptător!

Haideți să demonstrăm

Că ne iubim țara, înveliți în tricolor!

Noi suntem frați, suntem urmașii bravilor

soldați,

Care pe front onoarea ne-au câștigat !

Marea Unire, un trecut fără viitor

Un moment plin de emoție.Un sentiment firesc dar foarte intens care

înflorește în fiecare univers al tabloului conturat de personalitatea fiecărui om care-

și iubește țara. O adevărată splendoare mi se arată în fața ochilor. Sunt

uimită...absolut uimită.

Mă apropii de o mulțime necunoscută dar unită prin dorința de a schimba

ceva, de a fi într-o permanentă si victorioasă armonie care va rezulta un popor

creștin, patriot și puternic.Aud o cântare...Poate cea mai dulce cântare pe care o

poate auzi un om a carui inimă s-a dezmierat pe aceste meleaguri.Imnul îmi răsună

până in cele mai ascunse gânduri, transformându-se in fiori reci dar atat de vitali.Mă

apropii cu pași nesiguri.Inima parcă s-ar preface într-un ghem de ață care s-ar

22

desface odată cu sunetul fanfarei.Oameni de toate vârstele, unii în putere, alții mai

puțin rostesc cu glas tremurând și cu mâna stângă la piept unica melodie care poate

transmite un mesaj atât de profund si adevărat.Mă simt onorată pe deplin sa iau

parte la acest eveniment.În ciuda poverii create de slabiciunea care mă stăpânește

odată cu emoțiile,sufletul meu asistă la unul dintre cele mai impresionante dovezi

referitoare la faptul că ne aflăm pe un pământ sacru, cu o istorie demnă de admirat și

cu eroi cărora le datorăm această zi legendară care, sperăm, va schimba pentru

totdeauna destinul acestei țări mirifice.

Dincolo de ceea se se ascunde în inima mea,încerc să mă transpun și în

realitatea de astăzi, de altfel total diferită. Îmi adun gândurile si mă trezesc la

realitate,cruda realitate care imi oferă un gust amar.Lumina zilei conturează un

viitor melancolic față de ceea ar fi trebuit să se întâmple după unirea sufletelor cu

sânge românesc.Oameni atât de distanțați, cu chipuri șterse, care au uitat să fie ei

înseși, adică români, cu zâmbetul pe buze, independenți, loiali, credincioși.Oameni

ai căror strămoși s-au luptat din răsputeri pentru a duce un trai mai bun fără sclavie,

doar români uniți, acum își iau zborul spre tărâmuri straine și întunecate, lăsând în

urmă copii orfani și înfometați de iubirea părintească care sunt nevoiți să-și aleagă

singuri viitorul.Un viitor murdar, săvârșit de anturaje nepotrivite,de alegeri

nechibzuite si de suferințe cumplite, alinate doar de scrumul înăbușitor al speanței

că Dumnezeu îi va salva și le va oferi orbilor de avere si putere care ne conduc țara

,lumină spre a le aminti apoi ce înseamnă cu adevărat unirea. E trist ca un copil să-și

dea seama de aceste lucruri.Din păcate, viața și greutățile ei ne maturizează și ne

deschid ochii pentru a vedea ceea ce reprezintă pentru noi o imagine crudă a

viitorului acestei țări.Mii de copii, obligați să-și formeze educația prin spitale sau

orfelinate conturează un exemplu perfect a ceea ce înseamnă în ziua de astăzi

unirea.

Este un adevăr crunt,care s-ar schimba inevitabil dacă,cu ocazia

Centenarului,oamenii și-ar aminti mai profund ce a însemnat cu adevărat Marea

Unire din 1918.

Adela Savin

Școala Gimnazială Mihai Eminescu, Mediaș

prof. Adriana Suciu

Marea Unire

1918, anul în care s-a scris istorie. Anul în care românii răsfirați

pretutindeni prin colțuri de țară s-au adunat la Alba Iulia pentru a se uni și

a se-nfrăți, a forma România.

23

Anul acesta, suntem mândri, căci se sărbătorește centenarul României.

Împlinirea a o sută de ani de când toate provinciile românești s-au

intersectat și au format țara mamă care stă dreaptă și bravă ca odinioară

când abia se formase și își făcea dreptate cu glorie. Cu bune și rele,

aceasta a înfruntat dușmani de frunte și vremuri grele. În pofida acestor

impasuri, a trecut prin timp cu fruntea sus și obrazul nepătat de

nedreptatea si perfiditatea celor care au vrut să o înrobească. Spiritul

poporului român trece de granițele contrastului dintre esență și aparență,

impunându-se cu îndârjire în fața ipocriziei, exprimându-se cu voce

dezarmantă, căci acum România este unită, fiind frate lângă frate, toți

suntem de aceași nație, fie că suntem ardeleni sau bănețeni, olteni sau

munteni, ne bucurăm că toți purtăm același nume, steag și rost în această

lume, ca români cu libertate deplină și în suflet cu sentiment de

apartenență față de o țară, frumoasa noastră Românie.

Unirea a însemnat mai mult decât legarea unor teritorii. Aceasta a marcat

începutul unei noi povești. Cea a țării România, a cărei spirit nu se frânge

niciodată ci ramâne mereu tânăr și brav. TUDOR ADINA, clasa a VIII-a

SCOALA GEORGE POPA, MEDIAS

La bunici

Este seară. Un amurg dulce răspândeşte adierea caldă de vară. Munţii par un

triunghi alb de la ferestruica din cabana bunicilor mei. Stăm pe iarbă împreună cu

familia şi cei doi bunici din Fântânele, judeţul Sibiu. Cabana lor, învăluită acum de

ultimele raze de soare, este refugiul nostru de linişte şi pace. Vinerea, lăsăm oraşul

zgomotos şi fugim la bunici. Aici găsesc veşnicia.

În faţa cabanei, pe iarbă, bunicul ne cântă la chitară. Ascultăm în tăcere o

muzică liniştitoare. Văd prin iarbă gâze de tot felul: buburuze, cărăbuşi, cosaşi şi

greieri grăbiţi să se alăture concertului nostru. Fluturaşi şi păsări colorate stau

ornamente pentru copaci. Nu mă mai satur privindu-i! Albinele fac ultimele drumuri

înainte de odihnă. Sărută florile dansatoare şi se întorc la stupi. Zumzăitul lor

acompaniază melodiile chitarei. Bunica zâmbeşte. Fratele meu, Cristian, apleacă un

fir de iarbă. Pesemne o furnică îşi găsea drum spre el. În bătaia caldă a vântului,

crengile mărului bătrân se clătinau încet. Mere cât o mărgea se pregătesc pentru a

întâmpina o vară însorită ca multe alte veri de pe coama muntelui. Sub măr,

panseluţe sălbatice fac cu ochiul pisicii. Îşi învârt capetele după noi, la fiecare

adiere. Mă las pe spate în iarba moale şi mătăsoasă. Deasupra mea, nori pufoşi ca

24

vata de zahăr pe care mi-o cumpără tata în orăşelul copiilor, încep să sosească într-

un port imaginar.

Soarele se amestecă în albastrul cerului. Încet, încet, se înserează. Bunica

ne cheamă în casă. Pe faţa de masa albă, ţesută cu flori mici, la mijloc, pe dogul de

lemn, bunica a rostogolit şase cocoloşi cu mămăligă şi brânză. Aroma lor se

amestecă acum cu mirosul pătrunzător al ierbii.

În capul mesei, bunicul rosteşte Tatăl nostru. Ne închinăm şi ne aşezăm

la masă. Cristian primeşte primul laptele cald, proaspăt muls de la vacă şi fiert. E

linişte. Cina împreună cu bunicii şi părinţii rămâne în mintea mea ca un tablou.

Ţârâitul greierilor se înteţeşte.

Aş vrea să nu se termine niciodată această minunăţie. Ştiu că aici e cel mai

frumos loc. Iubesc pământul românesc cu toate darurile ce ni le dă. Bunicii şi

cabana lor rămân în inima mea pentru totdeauna. Trif Diana, clasa a III –a A

Şcoala Gimnazială Nr. 18 Sibiu


Doisprezece eroi Era în vara anului de graţie 1918. Doisprezece soldaţi români se întorceau de pe frontul

rusesc. Obosiţi, flamânzi, dar victorioşi se grăbeau cu toţii spre familiile lor. Majoritatea

soldaţilor originari din satele de pe malul Dunării anunţau în toatele locurile prin care treceau

sfârşitul războiului şi planurile Marii Uniri. O parte erau răniţi, nu mai mâncaseră de două zile, iar

caii lor erau numai piele şi os.

În drum spre casă, în apropiere de zona în care Dunărea se varsă în Marea Neagră, au văzut

casele satelor arse şi niciun om nu le ieşea în cale. Continuând drumul, au văzut un foc mare şi un

fum gros . Ţipete îngrozitoare se auzeau în depărtare. Nedumeriţi, soldaţii români au grăbit pasul

cailor spre perdeaua groasă de fum.

Primii oameni pe care i-au întâlnit le-au spus că, în retragerea lor, nişte soldaţi ruşi dădeau foc

locuinţelor oamenilor. Sătenii, femeile, bătrânii şi copiii le-au cerut ajutorul pentru îndepărtarea

pericolului.

Obosiţi dar viteji, soldaţii au hotărât că mai au energie pentru o ultimă luptă. Apropiindu-

se de marele foc s-au grupat în formaţie şi i-au somat pe soldaţii ruşi să îi lase în pace pe localnici

căci războiul s-a sfârşit. Luând avertismentul ca pe un afront personal, soldaţii ruşi au sărit la

luptă.

Primii răniţi au fost caii, apoi s-au scos baionetele. Soldaţii români luptau cu multă vitejie,

dar erau obosiţi şi depăşiţi numeric. O mină aruncată de soldaţii ruşi a fost fatală pentru mulţi

români. Deşi răniţi, au continuat lupta cu gândul de a îndepărta ruşii de sătenii nevinovaţi. Ştiau că

vor muri dar voiau să împingă soldaţii ruşi în apele Dunării.

Speriaţi, sătenii au început să se roage pentru întărirea soldaţilor români. Dintr-o dată,

soldaţii români s-au transformat în sălcii mari şi bogate, ale căror ramuri se agăţau de soldaţii ruşi

şi îi împingeau în apele Dunării. Numai după ce au fost siguri că toţi ruşii au plecat, sătenii s-au

apropiat de locul bătăliei. Au început să urle şi să ţipe în speranţa că sălciile vor redeveni oameni.

Dar nu le răspundea nimeni. Sufletele războinicilor au rămas pentru vecie în sălcii.

25

De atunci stau acolo şi, dacă îţi apropii urechea de trunchiul unei sălcii bătrâne poţi auzi

ţipetele bătăliei.

Pentru a le mulţumi pentru eroismul lor, sătenii au denumit locul “La doisprezece eroi” şi

în fiecare an rememorează sacrificiul acestora.

Teleşpan Andreea, clasa a III-a A



SĂRBĂTORI ROMÂNEŞTI-BOUL CU SÂNZÂIENE

Tradiţiile populare româneşti fac parte de secole din viaţa satului. Unele dintre ele au fost

date uitării, dar altele au dăinuit în timp. Ele sunt adevărate comori şi nu trebuie uitate, abandonate

sau schimbate cu alte obiceiuri preluate de la alte popoare. Ne caracterizează ca popor, ca oameni

şi ne fac să ne simţim români în adevăratul sens al cuvântului. De la o zonă la alta ele diferă, la fel

cum e vorba: „ câte bordeie atâtea obiceie”.

Poporul român a fost şi este un popor credincios, iar majoritatea tradiţiilor şi obiceiurilor

sunt în strânsă legătură cu sărbătorile religioase. Sunt zone în ţara noastră unde tradiţiile dau viaţă

satului românesc.

În vara anului trecut, în ziua de 25 iunie (cu o zi după sărbătoarea din calendarul

ortodox a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul sau Sânzâienele) s-a reînviat sărbătoarea Boului cu

Sânzâiene pe uliţele satului Topârcea, după o absenţă de aproape 30 de ani.

Este un obicei agrar vechi al sărbătorii sânzâienelor, sărbătoare de vară, unde întâlnim elemente

ale naturii. Acest obicei este unul foarte vechi.

La Topârcea, sărbătoarea aceasta constă în alegerea unui exemplar dintre cei mai

frumoşi boi ai satului, cu câteva zile înainte de sărbătoarea sânzâienelor. În noaptea dinaintea

sărbătorii, boul este lăsat să pască oriunde vrea el fără să se supere cineva. Înainte de răsăritul

soarelui, fetele adună flori, cele mai multe sânzâiene de pe fânaţe, cu acestea împletind o cunună

mare numită „peană”, iar băieţii rup crengi cu frunze cu care împodobesc boul. Înainte de

împodobire, boul e bine spălat şi ţesălat. E însoţit apoi de un flăcău călare îmbrăcat în haine

populare româneşti, urmat de un alai format din patru până la opt flăcăi. Împodobirea boului

continuă la una din casele alese dinainte. Acesta este acoperit cu un covor frumos, tradiţional,

ţesut la război. Coada şi coarnele sunt împletite cu panglici tricolore.

După terminarea împodobirii boului, alaiul se măreşte cu alţi oameni îmbrăcaţi în

costume tradiţionale cu zdrăngănele la pălării şi picioare, care colindă uliţele satului şi

gospodăriile în chiote de bucurie strigând strigături specifice satului şi jucând diferite jocuri

acompaniaţi fiind de muzicanţi. Primirea boului în gospodărie era o onoare pentru fiecare

gospodar. La intrarea în curte, conducătorul alaiului numit „tata feciorilor” întreabă gazda:”Primiţi

boul, gazdă?”, iar gazda răspunde:”Da, primim!”. Gazda trebuie să aibă o găleată de lemn şi un

buchet de flori de sânzâiene cu care stropeşte boul şi pe „tata feciorilor”. În tot acest timp alaiul

cântă , joacă şi chiuie, atmosfera fiind foarte plăcută. Gazda răsplăteşte alaiul cu vin, cozonac şi

bani. La plecarea alaiului din gospodărie se urează: „Să dea Dumnezeu vreme bună şi recolte

bogate!”.

26

Străbunicul meu din partea mamei a fost topârcean, iar mama mea împreună cu un unchi

( nepot al străbunicului meu), fiu al satului Topârcea, au reuşit să reînvie această tradiţie după mai

bine de 30 de ani. Evenimentul a avut succes foarte mare, reuşind astfel să readucă în sat peste 80

de familii pentru a primi alaiul cu Boul cu Sânzâiene, aşa cum era odată tradiţia.

Îmbrăcată în straie populare româneşti, cu un trandafir roşu în păr, tăiat proaspăt din

grădina bunicilor, am asistat cu bucurie şi curiozitate la toate etapele relatate în rândurile de mai

sus. Au fost momente unice pentru mine şi sunt mândră de faptul că am fost părtaşă la un

asemenea obicei tradiţional popular unic în ţară. Sunt mândră că sunt româncă!

Obiceiurile tradiţionale româneşti nu trebuie să piară, iar noi trebuie să avem curajul de a le duce

mai departe, de a le face cunoscute fie chiar şi în alte ţări.

Ţara noastă este un loc plin de legende, obiceiuri, tradiţii păstrate cu sfinţenie de-a

lungul secolelor.

Todăriţă Theea Gabriela, clasa a III-a A,



România, unde ești?

Vara, se gândește țara.

Vara, vara, vara.

La asta se gândește țara.

Ce-ar fi dacă,

Vara ar fi?

Să nu mai fie

Să nu mai fie

Zapadă, prăpăd, vijelie.

Atunci,vara să fie!

Dar cu patria noastră cum rămâne?

Zice un român

Domnitor și stăpân,

Peste Dunare și peste Olt,

Cum rămâne cu țara noastră,

Cu Dunărea spumegând,

Peste pietre trecând?

Așa zise Ștefan cel Mare,

Iubitor de patrie și de sfântul nost'

pământ!

Cu atâția domnitori,

Și iubitori,

Cum putem schimba noi,

Vechiul nost' pământ,

Să-mbătrânească,

Și să-ncărunțească,

Dintr-un fluviu,

Într-o plajă!?

Dar cum putem noi,

Draga Românie,

Sa fim o țara tropicală

În loc de una reală?

Munții noștri te așteaptă,

Și te strigă,

"Dragă, hai sa fim o țara reală!"

Dar cum se trage izvorul din munți

27

Un ciobanas draguț

Oile au grijă de iarba ta

O tund, iar mieii o-nverzesc,

Cum zburdă ei,

Cum sar,

Ca un fluture-n zbor

Ca o rază de soare,

Ca o aripă în zbor

Ușor, ușor, ușor...

România, uită-te aici!

Câte pete de culoare

Câte fete de mirare,

Of, Doamne,

Ce urare!

Dar într-o căsuță

Cu paie,

O bătrânică simplă,

Care trăiește cu o furnică,

Încă-și amintește

Ce poveste

A avut

Cel mai puternic dintre români.

Dar erau mai multi!

Romania nu e țară, e poveste

E un amestec de albastru, de galben și

de roșu

Pentru cei care-și iubesc țara

Și se pot îmbrăca cu drag în port

românesc

Romania, te iubesc!

Teodora Maria Poplăcean – clasa a V-a B



Contents Centenarul Marii Uniri ...................................................................................................................... 2

Învățătoarea eroină ............................................................................................................................ 2

România ............................................................................................................................................ 3

Dulce Românie .................................................................................................................................. 4

Iubirea de patrie ................................................................................................................................. 4

Iubirea de țară .................................................................................................................................... 6

Lecția de istorie ................................................................................................................................. 7

Mă doare că-mi eşti frate ................................................................................................................... 8

O SUTĂ ............................................................................................................................................. 8

Patrie, eşti bucuria mea! .................................................................................................................... 9

România Mare ................................................................................................................................. 10

IUBIREA DE ȚARĂ ...................................................................................................................... 11

PATRIA NOASTRĂ, ROMÂNIA ................................................................................................. 12

28

PATRIA ........................................................................................................................................... 14

ȚARA MEA .................................................................................................................................... 16

Iubirea de patrie ............................................................................................................................... 17

Românie, Românie... ....................................................................................................................... 18

Ţinutul sacru .................................................................................................................................... 19

Patria! .............................................................................................................................................. 19

România .......................................................................................................................................... 19

Dulce Românie ................................................................................................................................ 20

Dulce Românie ................................................................................................................................ 20

Moștenitorii ..................................................................................................................................... 21

Marea Unire ..................................................................................................................................... 22

La bunici .......................................................................................................................................... 23

Doisprezece eroi .............................................................................................................................. 24

SĂRBĂTORI ROMÂNEŞTI-BOUL CU SÂNZÂIENE ................................................................ 25

România, unde ești? ........................................................................................................................ 26

FFLLOORRII PPEE RRAAMMUURRII - scoalaeminescumedias.ro pe ramuri.pdf · Eu râd cu colegii mei Ne...

Documents

Transcript of FFLLOORRII PPEE RRAAMMUURRII - scoalaeminescumedias.ro pe ramuri.pdf · Eu râd cu colegii mei Ne...