eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu 1

daniel vorona 2

ilustraţii: vlad ciobanu lector: ana mirela iacob

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României VORONA, DANIEL, eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu / daniel vorona Bucureşti, Editura 33, 2016


poeme

Editura 33 Bucureşti, 2016

daniel vorona 4

daniel vorona 6

daniel vorona 8


i-am răspuns că vreau să zidesc o fântână

“Și toată cetatea era

adunată

la ușă.” (Marcu 1.33)

:azinoapte a venit din nou la mine Dumnezeu

nu i-am recunoscut decât vocea

nu mai ţin minte ce m-a întrebat ştiu că te-ai

risipit toată în lumină atunci când

te-ai ridicat să aprinzi sau să stingi lumânarea

daniel vorona 10

ram şi lege laolaltă în limba lupilor tulburând fuga

( sonata pentru topor ploaie și orchestră. Patria )

"Veniți, eu vă voi aduce vin, bea-vom băuturi

îmbătătoare! Și mâine va

fi, ca astăzi, mare zi de veselie."(Isaia 56.12)

:rădăcină şi ramură de măr privind dintre două oglinzi

paralele aerul liber şi matern care refuză să moară

pentru a trăi altfel tu îmi vorbeşti despre acest atât de

transparent marş spre mântuire pe care îl acceptăm

şi îl dorim mai puţin sunet şi mai mult autenticitate şi

ax laolaltă dulce şi amar eu număr oasele identităţii în

reflux dublele explozii ale miresmelor de ceai şi fără

să pot să mă uit cu ură ori mirare la camila care

trece zâmbind prin urechile acului îţi răspund la fel

am greşit veacul dar am aşteptat cu întinsul cu înaltul

cu

struguri cu ieri şi cu mâine cu tot ce mereu n-am ştiut

(şi ce frumos şi ce urât era în istorie când

aruncam ceasul printre logaritmi electrici

când ne sărutam cu pumnii cu picioarele)

zilele săptămânii le amestecam cu ierburi amestecam

caii cu cercurile arborii genealogici cu punctele cardinale

apoi creşteau apele vii înăuntrul apelor moarte ca nişte

scări adânci pe malurile cărora dormeau lingura şi

strachina şi mămăliga cu burta la soare ca nişte imperii

apuse întru răsăritul nostrum cel falnic şi pretheologic


(un piston deflector oscilând într-un motor cu ardere internă

thâgâdâm thâgâdamdam thâgâdâmdamdâm)

până când înflorea (of) a doua oară maimuţa

în mierea din sexul cel crud şi advers al vrejului de fasole

a fost iubire sau a fost ce a fost şi dacă a fost ce a fost unde e ce a fost

(patria mea dormea cu mâinile-n cruce

eu râdeam ca să nu plâng şi voi la fel)

în faţa celor care au fost şi nu mai sunt dezleg un steag

şi îl iert pe

Dumnezeu pentru toate greşelile lor drepte sau nedrepte

(a fost iubire ucisă de iubire şi deşertăciune a fost şi vânare preaobsesivă de vânt a mai fost) părăsiţi-vă trufia în voi înşivă reveniţi ( întoarceţi -vă )

mereu

şi

mereu

amintind

stau în genunchi lângă o pată de sânge în care nu a fost

îngropată nici o lege şi nu ştiu căreia

dintre icoanele venite în nopţile mele să-i sărut cămaşa

daniel vorona 12

cea din urmă răstignire

(a doua splendoare. fuga)

"Vai vouă celor ce sunteți sătui acum că veți

flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi rădeți,

că veți plânge și vă veți tângui."(Luca 6, 25)

:eu am plecat şi m-am întors din nou în afara trupului meu

în cea de-a şaptea înstrăinare şi splendoare

pentru a-mi şterge urmele

ţi-am dăruit un vultur care zboară invers

aşa cum un sunet netânguitor se reîntoarce

în momentul frângerii pâinii

înapoi înspre chimvalul cel transparent şi fericit răsunător

o zi şi o noapte

am stat ascuns

în pletele tale

(în toată respirarea în tot vinul

căutam ceva sau pe marele Unul)

fără miros de santal sub straie de in erai tu fără nume

precum o denie o euritmie în nemărginita-ţi pustie

şi în pielea goală ca o cruce

dezbrăcată erai

despletită şi întinsă pe canapeaua oarbă din sufragerie

către mireasma de ceai a sânilor neadormiţi ca nişte turle

de biserică zidită în tine fără de vicii

eu mă rugam

iar Iisus Hristos cobora şi îngenunchea alături de mine


de culoarea pământului la asfinţit de trandafiri şi de mătănii

cu gura încleştată erau sărutările tale şi de două ori mai

grele (în jurul tău dansau ca la începutul lumilor vânătorii

de iele) şi noile cuie de-o vârstă cu argintul

barbar se lăsau răstignite în palmele mele

(precum sângele morţii în secunda în

care m-ai vândut

aşa erau de oxidate îmbrăţişările tale)

eu ţi-am dăruit iubire pură voiam să-ţi spun (tu ştii că şi

femeile precum frunzele în toamnă se ofilesc şi pier până

a doua zi ţi-am spus eu îţi dăruiesc iubire pură sare dulce

şi un munte de grijănii) tu mi-ai dăruit un anotimp nebun

şi strâmb îmbălsămat cu o lume rea foarte amară şi grea

(priveşte-te în ochi spune ce simţi

spune-mi ce vezi într-o piele de lup)

alea jacta

est

hic et nunc

eu tac şi nu vreau să tac şi râd înalt

spre alte continente abstracte odată cu stelele soarele anii

p.s

tu ai rămas de o parte a mormântului

eu am ajuns piatră şi fruct pentru viermi la capătul drumului

daniel vorona 14

a şasea cântare la reîntoarcerea umbrei

întru nume şi fiinţă

"Că fărădelegea arde ca focul, care mistuie spinii

şi bălăriile uscate; el arde tot mărăcinişul

pădurii, iar fumul se înalţă în rotocoale. (Isaia 9.17)

:geneză oarecum putredă o casă pustie fără perdele fără

lacăt la gură asta eşti şi noaptea se lasă somnoroasă şi

grea ca

o atitudine a decalogului revărsată peste mandibule şi

fălci (despre vivisecţie nu se poate vorbi)

ca o garnitură de tren din care s-au scoborât îndelungi şi

pe dos minerii chemaţi de soartă să planteze

flori pe un teatru şi să ne înveţe fiinţa şi legile lor răposate

(şi nu vei afla niciodată ce cauţi chiar dacă şi azi

îţi aduci aminte acel drum întors din drum pe

ordinea şi mărăcinii căruia ţi-au căzut genunchii)

uite anafura din cealaltă viaţă se deschide înaintea ta ca o

simfonie (cu inima fără maluri cu un clopot alb cu o psăre

pe cap a venit printre noi Dumnezeu și în afară de lemne

de orbi și de surzi nimeni nu îl vede și nimeni nu îl aude)


ascultă litaniile din chimval şi chitară topor şi furtun flaut şi

trâmbiţă şi atunci vei înţelege acea atingere de val printre

atâtea sute şi mii de fulgere ce îmi vestesc perversa ta

bucurie de a înjura şi

a te îngropa

în alcooluri sau în umbra unui nuc vecin şi foarte adânc

(ţi s-a arătat dar nu ai văzut şi nu vezi nici

acum unduirea meduzei şi nu vezi identitatea unghiului

drept şi nu simţi aurora şi patul ce cum puful pe o cicatrice

au zămislit în virginitate un fel de ispită)

p.s

trandafirul e aproape stins mi-e sete de tine de pe când nu

erai de pe când nu eram și

sângele ne trăgea înapoi ca zăpada în oglindă sub cenuşă

daniel vorona 16

noi ne-am născut muţi am

ruginit

în propria noastră profeţie

“Și străjerul răspunde: Dimineaţa se apropie,

de asemenea şi noaptea, Dacă voiţi,

întrebaţi, întoarceţi-vă, reveniţi!” (Isaia 21,12)

:sunt alfa şi omega

începutul şi sfârşitul

am strâns rugină în stomac câtă tânguire constrânge zilnic

vântul în iarba sclipitoare răguşita armonie se umflă şi se

dilată în sine cu sine se-mpreună fără de margini ca o

femeie uşoară într-o sală de aşteptare (e periculos să ridici

piciorul pe partea dreaptă a unei ideograme)

fără venin o lună întreagă şi încă vreo şase natura a rămas

impresionată şi aproape gravidă cu avertismentul noastru

transparent sau opac cum ţinutul dintr-un ţesut osos

(precum o fereastră locuind într-o altă fereastră)

din buzunar nu-i cea mai bună idee să-ţi tragi fermoarul la

gură să porţi ciorapii povara şi patria altuia pe dos sau în

cadenţă să ridici fanionul pe partea stângă pe faţa

nedeclarată a unui diamant sau a unui mal de nisip

condamnat la slava marmurei (fără de vină ori păcat)

ochiul în ochi îşi ascunde lumina dar şi întunericul

(pecete desăvârşind vremea pribegiei şi a varului încuiat

în mormânt dar precum cerul răsărind în carnea tulbure

care schelălăie şi strigă descrierea nu poate fi auzită)


e duminică uşor uşor apele s-au degradat pe furiş noi ne

întoarcem încet încet şi individual în noi ca într-un film

mut al cărui scenariu s-a înbolnăvit grav de pneumonie

sau a fost rătăcit din prea mult calcul în zona centrală

a unui metru pătrat de religii

ori fructe (deşertul tot a îmbătrânit în cealaltă jumătate

a judecăţii de apoi inima îţi este o Biblie întredeschisă)

(de jurîmprejur numai şerpi şi amânare a ordinii mătase

albă neapretată pentru fabricat paraşute av 28 şi pietre

bătute cu pietre până când ce e calp devine entropie)

într-un târziu devreme ţi-am spus nu te mai întrupa hai să

ne predăm unui pian hai să trăim într-un sentiment anonim

într-o mişcare populară într-un os al unui partid de măslini

să ne golim de propriul gol ascuns sub umbrelă hai

să ne topim într-o respingere ca orice lucru anticipat

până la toamnă să dispărem

în hi

în ha

(dar până acolo să nu ne mai vorbim) să rămânem fiecare

100 % în tabăra aproximativă a celuilalt

căutând pe străzi adiacente albina metapsihică din sângele

nostru elementar şi cinic

sau alte profeţii în

care concretul anorganic stă lat şi spânzurat în calendare

p.s

avem în faţă o ţară de ceaţă în spate un popor de lapte

asprit și fără

reproș noi suntem pentru că suntem noi ne-am născut muţi

daniel vorona 18

a şaptea cântare la reîntoarcerea umbrei


"Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă

lumea vă dau Eu. Să nu se

tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze."(Ioan 14.27)

:Dumnezeu este trist în această seară

orbilor desenaţi-mi o casă o masă o pâine o cană cu vin

şi -

un nume de ţară

aici piatra nu se mai izbeşte de frunte ci zboară în mijlocul

cercului până când ia forma oboselii şi schimbă culoarea

desfrâului iarna e ca vara tuşind în batistă în necadenţă

ploaia se întoarce din noroi înapoi în nori să-şi caute

identitatea

(altă dată pielea ta devenea haina mea sub iarba rea)

sugrumându-mi instinctele fumul nu mai înseamnă nimic

alunecând abstract

şi leneş pe sub brazda însămânţată cu tutun şi dezgust

robii înapoi în robie

boii înapoi în jug

câinii înapoi în lanţuri

acum muntele e mai înalt pe orizontală dacă întorci valea

pe dos eu am venit ca să plec tu ajungi şi când nu vii

(ai picioarele mai drepte decât dreptatea)

însă indiferenţa coapselor tale nu e

pentru renaşterea mea pururi e loc de o nouă dezamăgire


robii înainte în lanţuri

boii înainte în robie

câinii înainte în câinie

(oameni de lemn se plimbă pe sârmă în vreme ce alte

animale învelite cu

o faţă de masă stau pe marginea apei bălăngănindu-şi

formele

tu le dai mere pentru ritual abia

mă

ţin pe picioare îmi place să cânt)

p.s

lumină de taină mi-au fost toate femeile

din care am băut

şi am tot băut cucută înaintea

tuturor crezând că sorb împărtăşanie

p.p.s

din unghiul de vedere al furtunii rămâne ceea ce risipeşti

nu ceea ce zideşti în rest (îmi mai zici)

știi

şi tu cât de mult te iubesc deşertăciune a deşertăciunilor

daniel vorona 20

rătăcitori sunt paşii tăi în apă în aer în foc în năluci

- intrarea întoarcerea şi fuga în a treia splendoare -

"Însetat-a de tine sufletul meu.

Suspinat-a după tine

trupul meu." (Psalmii 62, 2)

:duc un mort în spate sau mortul pe mine sub cruce mă

duce pe cruce mă aduce

tu faci gimnastică paradoxală wwwaleluiawww floare de

măr

eu am iertat greşelile greşiţilor noştri şi m-am rugat cu

credinţă nu cu îndoială precum valul mării despre

nemernicia şi nimicnicia lumii multpreafeminine şi a

morilor

de vânt

eu am mărturisit cu smerenie în faţa lui Dumnezeu

(psaltirile şi toate greşelile noi mi-au fost dragi mie

păcătosul)

pentru fiecare prieten al meu nenăscut sau botezat doar

pe jumătate

am băut 33 de pahare

am fumat 33 de ţigări

am înjurat femeia de 33 de ori ş i încă de 7 ori pe atât

pentru fiecare tâmpenie spusă în

momentul în care ne strecuram sub aşternuturi alleluia


(ştiu este riscant să

întreb

dacă îngerii fac sex)

ascultă- mă ţi-am spus într-o zi eu am sărit cu paraşuta av

-28 bg-3 bg-7 de la 800 de la 1000 și de la 2000 de metri

din an 2 an 24 an 26 (civil şi militar) aleluia din helicopterul

mi 4 mi 8 cu pistolul mitralieră cu pistolul tt cu masca de

gaze aleluia

copacii latră sfinţii tu faci gimnastică şi

opoziţie

prin calendare plătite cu gheare şi fum

precum ţi-am mai zis şi în altă carte tu sprijini tavanul cu

picioarele tainele toate

le înţelegi deşi eşti nevrednică de întrebări și de sinod

oscilante tulburări generate de apariţia simbolului de

credinţă în tipare de autoritate infestată cu ruj de buze şi

alcool te încearcă în fiecare zi

ca şi filozofia chiar dacă ideea de început a fost erezia

(Iisus Hristos S-a născut pe când nu exista timp

atât îţi spun eu l-am văzut de pe când nu eram)

tu faci gimnastică desăvârşind anarhia şi arta trădării în

beta și alfa eu (viu și fără întoarcere simultan etică și

jar genetic) aleluia vreau o nouă vârstă vreau ţipătul

meu de la începuturi vreau să strâng

între dinţi ca pe o tablă de legi sabia cu mai multe tăişuri

daniel vorona 22

nesfinţii latră copacii şi luna se dezbrăca

în trupul tău

ca-

ntr- un altar

proscris şi parcă dintotdeauna al meu

(o viperă neagră viperă vopsită împletită în noroi în palate

şi-n carate viperă necondamnată despletită în şoapte

oarbe

mute surde

şchioape mi se arată în fiecare zi într-o ceaşcă de cafea)

tu faci gimnastică neoliturgică

tu mergi

la turci şi te întorci de la greci

din ochii tăi ca dintr-un pahar zboară partiturile vieţii

second hand albastre şi grave ca nişte desene abstracte

nu sunt lacrimi sunt blesteme

în reflux din care vrei să îţi faci o fereastră în

formă de evantai şi un giulgiu

care să te însenine cu încrâncenare arhaică aleluia

trupul

îţi arde nu

vede

nimeni şi tu nu ştii eşti cenuşă îţi spun de trei ori alleluia


celor ce mi-au fost împotrivă

zi şi noapte înainte de roată

"Și aceasta s-a făcut de trei

ori şi au fost luate

toate în cer." (Fapte 11,10)

:cu ochii în patru plimb un câine mort printr-o grădină

(înainte să fug din egipt mi-am umplut buzunarele

cu apă și ciori) până la

toamnă mă fluviu pe voi pe ministere pe sucita justiție

daniel vorona 24

dezlegat de umbră între şapte spații

între

șapte flori nervoase vouă mă întorc

"Ia seama deci ca lumina din tine

să nu fie întuneric."(Luca 11, 35)

:ca în moarte noi zâmbeam apoi ni se făcea un tratament

de echilibrare energetică importantă era circulaţia

sângelui şi a curentului electric nici

nu observam cum ni se ştergea biografia ni se actualiza

starea civilă de

maximă virilitate

în afară de amintirile noastre metapsihice oricare metal

oficial îşi automodifica la strung ignoranţa sau după caz

despotismul

(ne dezimplicam triumfal

din tălpi până în creştet)

bărbaţi şi femei trei zile şi trei nopţi nu dormeam căutam

soluţii

băteam nuci în perete de prea mult răsfăţ

(era o adevarată hegemonie)

globulele

noastre albe redeveneau dintr-o suflare globule roşii


pe fiecare masă exista câte o provocare a fi oi a fi iubire a

fi ură purtam acelaşi nume pentru a face carieră umblam

sub aceeaşi pălărie

sonoră până şi anotimpurile se prostituau niciun judecător

niciun preot

nu încălecau aceeaşi lege de mai multe ori chiar şi atunci

când stăteam pe loc

şi ni se părea că mergem înapoi în timp aici lângă mine

(fiecare vorbea în mai multe

limbi și doar într-

o bestie incorijibilă se tăcea)

p.s

în acord cu sufletul de partea cealaltă pom şi poame

protestau fiecare

în unanimitate frunzele împotriva ramurilor religia

împotriva religiilor

şi iată

nu

fâlfâie

nici măcar o spânzurătoare nici măcar un spânzurător

daniel vorona 26

a treia cântare la reîntoarcerea umbrei


"Și nimeni, bând vin vechi, nu voieşte

de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi."(Luca 5.39)

:ies din pământ din apă din aer din foc şi văd o faţă

de vultur o faţă de om o faţă de molie o faţă de leu

înainte la dreapta

la stânga îndărăt

(necunoscând desăvârşita suferinţă iubirea

urmaşii

umbra

şi beţia

steagul elementar sau mustrarea paralelă a cercului

deschis

ori mereuîntrerupta culoare a uraniului

a magneziului a elementului guvernator

te privesc în ochi şi tu îmi spui că Iisus avea ochii căprui

iar cuiele

răstignite în palmele mele nu se vor întuneca niciodată

p.s

ascultă-mă

am plecat dar m-am întors (şi din nou am să plec)

mai tânăr şi

mai liber am venit să-ţi vestesc unul unicul adevăr


ascultă-mă

eu sunt urletul pe care se sprijină toporul atunci când

retează scurt şi orizontal trunchiul unui copac

pe ale cărui ramure nu cresc fructe nici priviri

ci doar păsări fără de sens fără de ţară fără de doruri

p.p.s

moartea republicii vine din trei părți ca o apă a morților

eu pun cătuşe trandafirilor (până când roşul devine alb

și luna se rostogoleşte în

ea însăşi nu întelege de ce trebuie să rămână gravidă

cu lupii cu iedera sau cu pianul) dar pentru că noi doi

niciodată nu am avut loc

la

aceeaşi masă în acelaşi

pat în aceeaşi casă pantalonii îmi atârnă ca un guturai

daniel vorona 28

violetele netălmăcite sunt tulburătoare și

eu umblu prin

lume cu un toiag pe care nu flutură nimic

"Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum

dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure

inima voastră, nici să se înfricoșeze." (Ioan 14. 27)

:în nopțile de iarnă dacă nu plouă cad în rugăciune

mănânc cireșe de mai și mere roșii îmbrac cămașa

de bumbac pentru cei ce dorm în pantofi și sub pălărie

pentru cei ce s-au născut servitori nu am ce să fac

și mă resemnez

(uneori

șchiopătez) alteori îmi cumpăr o pereche de vrăbii

(gura ta îmi acoperă gura

ochii mei îți acoperă ochii)

prin această linie verticală

așternută în paie la picioarele mele

pasărea nu va zbura roşu

(am fluierat şi eu ce-aş fi putut să fac

acolo acum

probabil tu dormi îmbrăcată în metal)

mulţumesc lui Dumnezeu că nu am murit

mâine mi-ar fi fost o lene cumplită să tac

şi cuiele nu-mi mai sângerează în palme


(cu gândul la altcineva şi la ţâţele tale

ale dracului de viclene

îmi perii viciile cum mi-

aş smulge unghiile cu tot cu degete)

încep numărătoarea inversă (abia mă ţin pe picioare) te

ung cu un animal cu vin dulce cu mult var nestins pe sâni

(tu ai ochii larg închişi) îţi laşi cu bucurie fusta să alunece

în sus şi în jos eu încerc să îmi definesc terorismul şi ceea

ce a mai rămas din planorul pierdut în zbor astă vară în

pădurea subterană de brazi nu exclud încrederea în omul

mort şi în cana care s-a spart în care am turnat haos şi

sare europa este

vulnerabilă anticriștii se duc unii pe alţii în braţe categoric

noi ne adaptăm

formei înainte de a fi spânzuraţi noi folosim justiţia

ideologică aşa cum folosim o cutie cu insigne hai să

mâncam o friptura aceasta e singura ştiinţă delicioasă

și fără durere musculară e un fel de ziua bună şi

fără a citi prospectul cunoaştem pasul putem spune că

suntem dansatorii care se simt bine în pielea lor viaţa

începe doar cu noi totul este să avem somnul liniştit

şi să

ne fie livrat la pachet (eşarfă) odată cu platon şi pindar

p.s

rostit fără de vină

de treizecișitrei de ani Dumnezeu calcă pe urmele mele

daniel vorona 30

daniel vorona 32

daniel vorona 34


neasemuita şi nespusa unduire

devine asemuita

linişte când nu te bag în seamă

"Dar ei n-au înţeles cuvântul pe

care L-a spus lor." (Luca 2, 50)

:tu eşti făptura născută numai pentru a

fi

fiind răsărit tu eşti un cântec de leagăn

(am vândut vrăbii pe drumul spre

ierusalim şi arginți am cumpărat)

dar mai înainte ca acest bemol să se încurbeze înspre

saxofon eu trăiesc de două ori o dată ca mercurul

altă dată ca nisipul prin existența în spirală a ardeiului

iute chiar dacă este frig sub sânul tău drept chiar

dacă este primăvară în părul tău lung pietrificat și încă

(iele am vânat pe drumul

de întoarcere dinspre

ierusalim şi ierburi amare)

p.s

uşor ca o pasăre căreia i se umflă capul în zbor zbor

şi nimănui nu îi este foame nu îi este durere nici sete

daniel vorona 36

am demonstrat pe viu că patriotismul înfipt

pe gard este cel mai de preț lanț al omenirii

“Și le zice lor: Sâmbăta a fost făcută pentru om,

iar nu omul pentru sâmbătă.” (Marcu 2. 27)

:sunt tânăr ca apa înbogățită gândesc ca piatra pură fac

albine din zmoală și linoleum dar cel mai de preț sfat (de

înțelept) al meu e să vă apucați de fumat țigări de

contrabandă din moldavia doar așa vă puteți plimba cu

picioarele goale prin baltă și vă puteți spăla pe ochi cu vii

aplauze și lanțuri supuse fără să înjurați fără să vă amețiți

de mirosul florilor de gutui

(azi mi-am tatuat pe spinare un balot de

drojdie

de bere și un camion încărcat cu tablă)

trag barca pe uscat cu o foarfecă îmi tai buzunarele știu

bine că pământul poartă în pantalonii care troznesc și

care îi cad în vine o haită de câini în loc de manșete știu

bine că trestia crește și golul răsună sub formă de balanță

pe care azi dorm trei capete de vrăbii

pe care Dumnezeu mi-a spus nu cumva să le mănânci


(și noaptea crește mare tot mai mare

și golul

sună în sine răsună tare tot mai tare)

ieșind din trupul său o femeie meditează la vârsta pierdută

invocându-l pe Înaltul

fără explicații în timp ce își face siesta și privește lung la

mine ca la un contrapunct care fumegă după ce rup o

fotografie din care se scurge mătreața cum notele din pian

îi răspund cu aceeași măsură (cum aș trânti o poartă)

prin deschizătura

mâinii îi povestesc despre cum se aprinde un foc cu

succes despre ierarhiile chinurile și toate nevoile unui pat

(și golul răsună tare într-un spital tot

mai tare și noaptea crește în

urma mea se face mare tot mai mare)

p.s

îmi duc relația cu moartea până la capăt ca un organism

ignorant în care

locuiește o fereastră care învață să meargă pe o bicicletă

daniel vorona 38

în spitalul meu depărtându-mă de

mine spun nu îți mai acoperi fața

“Trupul meu este adevărata ta

mâncare şi sângele Meu,

adevărata băutură”(Ioan 6.55)

:în afară de mine nimeni nu

poate să

fure plumbul din rândunică

(după publicitate voi reveni voi simți altfel toate aceste

erori care nu se mai sfârșesc

voi fi primul

clopot care nu doarme într-o pădure de mâini complice)

laș materialist și rău mă strecor

în religii bigote (un bun câștigat)

nu îmi place să ajut oamenii din care se ridică praful cum

dintr-o societate neorganizată digestivă și perversă

nu în spate vă înfig eu cuțitul ci în piept desăvârșindu-vă

fără condamnare mă tulbur de

o parte și de alta a trandafirului


deasupra capului meu se învârteşte oraşul în care

fiecare

femeie este o evanghelie (uneori flacără creatoare)

şi nici

un judecător nu are loc în burta bunului Guvernator

înşel anotimpul tentacular (seduc natura organică)

îi mint pe sfinți

vrabia se numeşte poartă nu umbră nemobilată

dacă e nevoie să sape foarte adânc într-un alt lemn

un arbore îşi ia zborul printr-o cameră de gardă

p.s

sunt martor ocular la ascensiunea mopului cu cap

rotativ de 360

grade şi asta nu e tot sunt propriul meu rug ca un

preot centrifug

nu las urme

înmoi capul în apa rece apăs pedala de câteva ori

daniel vorona 40

de dincolo de lumi ai plâns ai râs ai plâns

“Trupul meu este adevărata ta mâncare

şi sângele

Meu, adevărata băutură.” (Ioan 6, 55)

:mireasă fosforescentă fără trup singurătăţii de zi şi de

noapte

îi dai propriul tău chip măsurându-ţi vârsta

pe jumătate cealaltă jumătate trcându-ţi nebunia

dintr-o parte în alta cu vorbe care nu se pot spune

e miercuri venind de dincolo de lumi iubirea ta

a murit demult priveşte cum se coboară corbii în

sufletul tău pretutindenea înălţând ziduri

de var mormântul tău indescifrabil eşti tu

de ani şi ani jefuită de ceea ce ai purtat în tine şi

nu vei ajunge nicicând să călătoreşti e prea tîrziu

şi e parcă devreme

(mergi la biserică să te privească Dumnezeu în ochi)

să nu cerşeşti necunoscute forme biserica eşti tu

(eu sunt idiotul care tace şi

mereu rămas în umbra unui dor de început de altă lume)

ai plâns ai râs ai plans

ai râs ai plâns ai plans


pentru aceleaşi presentimente căutând nume obiectelor

deşi n-ai fost niciodată printre cei care nu se văd

de ce nu vine istoria invers te întrebi ca şi cum ai

deschide

o uşă străină (ai uitat dansul pe dealuri şi poiene)

aici sunt doar capete crescute în spirală aici augustia

nu

ţi-a fost smulsă vreodată de pe ciorapi și nici din chiloţi

aici doar

legea gravitaţiei ţi-a tuşit sub genunchi guvernându-te

îţi chemi căinii de parcă te-ai născut mâine şi

începi să latri cu toate frunzele din calendare

şi poate c-

ar trebui să fiu lângă tine aproape sau departe acum

daniel vorona 42

privește-mă eu vin din lumea rea

“Plătindu-mi aceeași plată, - vă vorbesc

ca unor copii ai mei – lărgiți

și voi inimile voastre!” (ll Corinteni 6.13)

:cu ochii închiși latru la un câine

de culoarea metalului

și tu îmi zici acesta e sufletul tău

p.s

pe drumul pe care merg eu însumi nu mă voi putea întâlni

decât cu mine

însuți

strig cu vocea ta

de forma ceremoniei pictate pe gene pe sprâncene de la

înălțimea unui

pelerinaj (un salt

în gol

cu parașuta) tu

strigă-mi trandafirii să-i omor trandafirii ce mă țin în viață


seara şi dimineața nu vă

zic nimic despre o ruletă

“Și voi mărturisiți, pentru că de

la început

sunteți cu Mine.“ (Ioan 15. 27)

:din tulburările oglinzilor încercuite

cu apa și focul

domesticim buzele care freamătă

(când nu ajung la grădina zoologică intru pe facebook vreau

să spăl leii pe ochi dar trag mâța de coadă vă înnod inimile

cu o frânghie tatuată puțin mai sus de glezne şi vă vorbesc

despre străzile şi crâşmele din oraş despre fumul de țigară

despre cei ce fluieră sau plâng cu coatele pe masă despre

femeile ce nu mai ştiu să suspine şi înjură când fug de

acasă ca de o noua dictatură perfectă povară

(o altfel de datorie publică) dar eu sunt pohta ce-am pohtit

când mă îmbrac în costum de scafandru şi vă agăț un

ban la gât vă spun că e jertfa pentru că am urât cocorii

toate erorile naționale noi vrem să nu ni se mai oprească

scrisorile mi se spune atunci când privesc flora

şi fauna ca pe o simfonie a ierburilor scrisă sub microscop

în ultimii şapte ani din acest secol în care cel trimis încă se

pierde printre semințe blestem medalii şi insigne de carton)

astfel am spus strigă-mi trandafirii

să

nu

mor cu viața ta în viață mă răsfață

daniel vorona 44

numele ploii. doar o evocare simplă

de plămâni. de o nouă autosugestie

„Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc ce răsplată

veţi avea?

Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? (Matei 5, 46)

:în genunchi am intrat să pictez numele ploii care mă va

condamna dar m-am lăsat tras din grădină de umbra

alunecoasă a unui trandafir uscat şi rău venind de

pretutindeni o întâlnisem întâmplător într-un prag aş fi dat

oricât de mulţi bani aş fi dat tot aurul (şi ouăle de prepeliţă

întinse pe sârmă) tot sunetul de aramă l-aş fi aruncat în

lagărul cel mai adânc pentru a afla ce vârstă am avut pe

când ni se amestecaseră drumul şi paşii ca nişte gemeni

alungaţi loviţi cu felinare parfum safire cu sex particular cu

inimile răsucite pe spaime sau pe alte orizonturi de genul

acesta pe genunchii şi pe umerii noştri se aşezau bariere

care se preschimbau în fântâni ruginite şi fără

ierarhii aşa cum vinul toamna se întulbură printr-o căldare

printre cei croncănind neavând răbdare să mai rămână

- habar nu am unde au plecat morţii voştri

vii morţii voştri întrezăriţi printre constrângeri mai drepţi

decât desfrâul pisicilor pe acoperişuri –

mi-a zis lin alin linu lină li lumină alină

era ca într-un tramvai grăbit în care secundele ne

loveau în cerul gurii şi ne durea durerea celui blestemat

când ea din nou mi -a zis linu alină li lumină alină


şi aşa am uitat să plec la plimbare o dată cu copacii şi

soţiile acestora care stăteau aplecate fără să fie

spunând bună

ziua

bunăseara prafului şi pulberii pentru orice eventualitate

precum valul mării în reflux (spre a-şi şterge urmele)

ea

s-a

întors din nou de pe unde nu a mai fost spunându-şi

că nimeni nu o va recunoaşte în lumea indecentă

a busturilor de la care tocmai a primit o carte poştală

(din lumea în care se va întoarce

undeva

jos

unde nici de moartea sa nu se va bucura nici întrista)

p.s

azinoapte am sărutat întunericul pe gură iar tu erai

un nume întrerupt

erai o cruce care mă privea şi nu era nimic profilat

pe cer decât invocarea celui de-al şaptelea element

spre a fi răstignit într-un dans ocular

(mireasmă a legii anorganice)

și luna ca o inimă în grevă (ca un câine fără stăpân)

bătând în

fereastră peste una nemaiîntâlnita taină şi dragoste a mea

daniel vorona 46

acolo unde privirile se întâlneau şi inimile

noastre

învăluiau pământul te-am privit cu orgoliu

"Căci cu judecata cu care judecați, veți

fi judecați, şi cu măsura cu care

măsurați, vi se va măsura."(Matei 7, 2)

:cu fața întoarsă spre lege spăl cămaşa izmenele şi rănile lui

Iisus Hristos

fără pretext un alt sânge alt cer spun nu și o nouă religie se

despleteşte curge în unghi perpendicular şi cromatic ca un

dosar cald şi gras ca un păduche care se freacă de

piciorul unui judecător până mi se face greață de theocrație

(a mânca

a plânge

a respira)

o muzică înaltă şi tânără intră în altare şi îi este frig fără

trup şi nu poate fi transformată în milă în nisip în

conserve pentru cei flămănzi şi umili pentru copiii din flori

(bogăție

patimă

lăcomie)

nebănuit ieri martie a fost întărâtare strategie şi tragedii

organizate ca nişte ciucuri psalmii au fost priviți şi

alungați pe calea ferată sub formă de zahăr pudră

cu origine adoptivă

închinare la meduze și idoli nici o dată nouă plapumă


p.s

dar eu nu vreau să mă întorc în copac nici împotriva

fratelui nici împotriva ta nu vreau să aştern adâncimi

şi clopote la picioare şi nici denunțuri nu voi putea

învăța vreodată raporturile noastre nestatornice să

le răsucesc în carne în sufletul bilingv şi flotant

în inima

mereu adolescentă cantată cantata cantată

prelung şi nici o dată auzită în vreo expresie

aspră în

ceea ce da este nu în ceea ce este nu este da

cu paşi siguri în orizontul prelung şi fără

întrebări

fără logodnicul morții dând moartea la maximum în

tot ce este mângâiere condiționată ne intimidează

văzul disperarea (cu tine se va sfârşi era mea)

fără întrebări toată teroarea topită în lingouri în

afara lor şi străzile să se

termine toate într-o Biserică în cimitirul acesta care nu

începe cu mine nu

nu cu fața întoarsă

smulg de pe mine cămaşa izmenele şi rănile lui Hristos

daniel vorona 48

cea din urmă răstignire

- a șaptea splendoare -

"Și răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne?

Iar El le-a zis: Unde va fi

stârvul, acolo se vor aduna și vulturii."(Luca 17.37)

:eu am plecat şi m-am întors din nou în afara trupului meu

în cea de-a şaptea înstrăinare şi splendoare

pentru a-mi şterge urmele

ţi-am dăruit un vultur care zboară invers

aşa cum un sunet netânguitor se reîntoarce

în momentul frângerii pâinii

înapoi înspre chimvalul cel transparent şi fericit răsunător

o zi şi o noapte

am stat ascuns

în pletele tale

(în toată respirarea în tot vinul

căutam ceva pe marele Unul)

fără miros de santal sub straie de in erai tu fără nume

precum o denie o euritmie în nemărginita-ţi pustie

şi în pielea goală ca o cruce dezbrăcată erai

despletită şi întinsă pe canapeaua oarbă din sufragerie

către mireasma de ceai a sânilor neadormiţi ca nişte turle

de biserică zidită în tine fără de vicii eu mă rugam

iar Iisus Hristos cobora şi îngenunchea alături de mine


de culoarea pământului la asfinţit de trandafiri şi de mătănii

cu gura încleştată erau sărutările tale şi de două ori mai

grele

(în jurul tău dansau ca la începutul lumilor vânătorii de iele)

şi noile cuie de-o vârstă cu argintul

barbar se lăsau răstignite în palmele mele

(precum sângele morţii în secunda în

care m-ai vândut

aşa erau de oxidate îmbrăţişările tale)

eu ţi-am dăruit iubire pură voiam să-ţi spun (tu ştii că şi

femeile precum frunzele în toamnă se ofilesc şi pier până

a doua zi ţi-am spus eu îţi dăruiesc iubire pură sare dulce

şi un munte de grijănii) tu mi-ai dăruit un anotimp nebun

şi strâmb îmbălsămat cu o lume rea foarte amară şi grea

(priveşte-te în ochi spune ce simţi

spune-mi ce vezi într-o piele de lup)

alea jacta est

hic et nunc

eu tac şi nu vreau să tac şi râd înalt

spre alte continente abstracte odată cu stelele soarele anii

p. s

tu ai rămas de o parte a mormântului

eu am ajuns piatră şi fruct pentru viermi la capătul drumului

daniel vorona 50

până ieri eu am fost orb şi mut am fost dar m-am

spălat pe ochi cu Tatăl Meu şi acuma trec fără să

scârţâi prin urechile acului numai sunt surd văd

“Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să

adauge staturii sale un cot?“(Luca 12, 25)

:de fiecare dată revin la înălţimea mea specifică niciodată

provizorie niciodată rugină ci numai otravă și jignire

dispreţ ofensă şi nădejde ca un despot mă desprind din

această însingurată singurătate pur alcoolizându-mă ca

după sfarşitul unei revoluţii pasionale pe care carnea ta

nu a putut să o înţeleagă să îi guste esenţa

seva şi mai ales adâncul tulburător al buzelor gurii

întrerupând orice relaţie cu somnul din calendar

cu plecarea lacrimală aşa precum

sângele meu nu a vrut să cuprindă

să îşi dezvolte vocea la despicarea

în două a generaţiei biologice spunându-mi că există prea

mult libido şi asfalt filozofie apă axiome şi piatră vanătă în

stomac prea multe elemente şi răni particulare sunt în

dulap şi în pat printre

pernele dintre care îmi strâng hoitul în fiecare dimineaţă

ps

ha hi hi strigă şarpele înlăuntrul meu pcr ( = ceauşescu)

n-a murit ceauşescu ( = pcr) e în voi

hi ha ha

îi zic (după ce îl trimit la reexaminare) du-te bă în mă-ta


acum trei zile mi-am vopsit picioarele

și acum nu mai știu să merg pe iarbă

Ia seama deci ca lumina din tine

să nu fie întuneric. (Luca 11.35)

:Tată al meu eu nu port bocanci și nici pălărie în miezul verii

strig în timp ce urc în autobuzul mare cât un pat și care

miroase a var nestins ca și realitatea și pentru că abia mă

țin pe picioare eu mă așez pe o buturugă în formă de spital

nocturn (o femeie mă lovește cu o cană în burtă în timp ce

își bagă mâna cealaltă între picioare și îmi arată parcul

tineretului tuns proaspăt de niște zidari care se plâng tot

timpul de faptul că a fost spartă gara lor mică și că uneori

sunt obligați să meargă cu tălpile goale pe pietre și sare

alteori să înoate prin noroi și benzină și atunci eu le arăt un

bon fiscal o imagine cu luna gravidă fac asta fumând cu

furie și o fac ca să nu vorbesc să spun vreo prostie despre

diluantul diluat care acționează în corpul fiecarui nefericit

necunoscut ba chiar în corpul greu al judecătorilor și al

judecătoarelor care nu ne interesează în viu

așa

cum nu ne interesează răpirea jurnaliștilor

în irak (nici răpirea bodygardului în burkina faso) dacă așa

stau lucrurile și atunci ei cu lacrimile în ochi își rup nasturii

de la cămașă fără să-i întreb cum preferă să fie judecata

de apoi se întind pe malul lacului înnebuniți de cultură se

apucă și mănâncă salată din două feluri de porumb ierburi

amare amestecate cu multă miere de albină sălbatică

și oțet rugându-mă clar să beau și pentru ei o bere un

vin roșu pentru că viața e bătaie de joc iar fericirea destul

de efemeră și nu se știe cum și când și pe care parte cazi

daniel vorona 52

daniel vorona 54

daniel vorona 56


mi-am amestecat sângele cu

castraveţii am aceeași inimă

“Eu deci, așa alerg, nu ca la întâmplare.

Așa mă lupt cu pumnul,

fără să lovesc în aer.” (l Corinteni 10. 26)

:căutând însămânţând pe cer sâni de femeie ţâţe de

fată din rugăciune în rugăciune am ajuns târziu acasă

spăl pietrele (şi le mănânc) ca pe furnici

mă arunc apoi în Dumnezeu prin viermi

(cu 50 de m/s mă târăsc în aer

la 800 de metri se

deschide paraşuta

dovadă că există oțet și miere)

pentru a treia oară trezindu -mă din lemne

(locomotivă cu abur ieşită din linia moartă)

mă îndrept către

martorii

acuzării şi spun

lupul a fost frate cu mine şi acum plânge

p.s

dacă n-aş fi fost reziduri de şarpe cu capul tăiat cu

picioarele în sus cu ochii

în jos pe valuri pe sub maluri aş fi mers mai departe

daniel vorona 58

a şaptea cântare la reîntoarcerea umbrei

întru nume şi fiinţă "Și răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne ?

iar El le-a zis: Unde va fi

stârvul, acolo se vor aduna și vulturii."(Luca17. 37)

:în numele meu eu

am venit la tine şi ţi-

am spus că nu am

decât numele meu

şi

mi-ai zis să nu intru

strălucitori ca nişte turle de Biserică după căderea nopţii

proletare sânii tăi

ar fi trebuit să fie doi porumbei pe care să-i hrănesc la ore

fixe cu stele fixe

cu cel mai curat şi mai fără de preţ bob de grâu moştenit

( brutal înstrăinat prin amestecul cu sămânţa avortată )

dar eu nu am aflat decât doi nebuni ce împleteau urzici

fulare iasomie şi viţă de vie

cu

bruma de pe mure la câţiva

paşi de strâmbătatea găurii din gard şi o despletită pădure

în duminica aceea în care îţi întorceai faţa ta

nu la legămintele învăţate ci la idolii tăi neterminaţi

şi leneşi sprijinându-ţi regulile şi proorocirile în utopia


în duminica aceea puţin peste vârful pantofului

în duminica aceea amandine gambrinus ochelari

minciuni speranţe contrarii în duminica aceea când

ţi-am arătat alb negru alb negru că de la clorofilă

până la roza vânturilor nu este aceeaşi distanţă ca

de la pahar până în dreptul aceluiaşi trotuar

(în duminica aceea sunet de aramă saci cu oase)

în duminica aceea când marea nu a vrut

să

se retragă pentru ca ţara mea să crească

în duminica aceea ca o poliţie politică în care cel din urmă

este împins în faţa celui dintâi însoţit de ciocan seceră fitil

şi sticlă de lampă în duminica aceea inel solar pe deget

tensiunea cinşpecunouă

în duminica aceea singurătatea cucilor strânşi laolaltă

în duminica aceea wiston light leagă-ţi lele coada stângă

în duminica aceea doris veveriţa căprioara doina balada

ca în noaptea aceea fără cămaşă de forţă sufletul tău

nu l-a cunoscut

niciodată pe Dumnezeu atât de sălbatic şi atât de trist

daniel vorona 60

ca și cum nu aș face parte din trup eu ies

dintre fericiri tot timpul cu o

rană sub formă de cruce pe umărul drept

"Dacă eu sunt părtaș harului, de ce

să fiu hulit pentru ceea ce eu

aduc mulțumire?"(l Corinteni 10.30)

:ochii tăi n-au cearcăn şi eu nu te văd când vreau să te

văd numai te aud cum

mă izbești înlăuntrul meu indiferent şi de bazalt până

când oasele mele cad şi cad şi cad mereu până devin

aurii în faţa unui copac fără

păsări

imn fără umbră şi fără gură

pe care toată lumea

încearcă să-l deschidă până la sufocare până la simun

(răzbunare strig nu există vreme pentru multprealăudat

genele sprâncenele)

în loc de telefoane care să alerge după tine

în patul din spatele casei mele au început

să crească oameni cucută şi oi

şi

câini şi ciori caşicum caşicând

ar curge un tramvai plin

cu flori

de

câmp pe faţa de masă fără credinţă locuită de un sfânt


dar mie îmi place neînnoptarea lumii mele cu

chef pe care o descifrez ca pe o cană ca pe

o apă plină de rubine şi legi care ţin loc de

zăbrele răcoroase de fluier duios ce nu stă să

îţi plângă

abracadabrant meteorologic dintr-un cărbune

iar sângele-i o sete cu braţe și o remarcă

despre funcţia înotului a zbaterii lunii în trup

(într-o secundă tu nu mai eşti tu însuţi sfânt)

(răzbunare strig nu există vreme pentru multprealăudat

sprâncenele genele)

cu toate pietrele esenţa libertaţii umblă peste pietre cu

palmele

rugându-mă

să mă rog şi

să mă smulg

viclean şi strălucitor din noroi să mă pot trezi şi ieri să

mă mişc în batjocură în somn să nu te pierd

să nu te prăpădesc să nu te mişc în dreapta în stânga

daniel vorona 62

și am făcut din eu o lipsă altfel şi ca atare

-în noapte o halucinantă durere ne doare-

"Un jgheab care curge în vreme de

ploaie și o femeie

arțăgoasă sunt la fel."(Pilde 27, 15)

:de ce nu l-aș lăuda pe Domnul Dumnezeul meu îmi zic

arătându-vă o fotografie în care eu port acelaș nume și

aceeași ură sunt acelaș dușman perfect și sunt aceeași

mocirlă parte din adâncurile religiei mele viitoare

și trecută nici o dată prezentă

(acesta este un ambalaj de medicament)

mă imprim în sângele vostru în voi toate (pe rând şi

laolaltă) vă

accept cu valență şi stil care nu se propagă în vid

cu consimțământul meu şi al vostru

vă numesc lume eugenică şi nu cacofonie valoare

legitimă nu

virilitate mistică autenticitate a trupului nu doar fese

(într-o zi am să devin pâine poate am să devin moară

într-o zi de luni

înspre seară dar nu ca piatra de amară şi

nici ca femeia care întotdeauna dă (îți dă) şi se dă ori

ca ploaia aceasta întoarsă cu josu' în sus

din care am

rupt proorocul acela despre care vreodată n-am spus)


acolo unde privirile se întâlneau şi inimile

noastre

învăluiau pământul te-am privit cu orgoliu

eu într-un altar stau în fața lui Dumnezeu ca şi cum

aș

sta pe malul unui lac nu

am epilepsie dar mângâierea mea e încarcerată şi

plouă din nou peste ultima ploaie plouă din nou şi

la capătul celălalt al oraşului în celula unui metrou

se plimbă o mână uscată

până

când femeia devine o marfă scăpată dintr-un foc

o pată de sânge ca un miel mă strigă și azi

din marea noapte (care nu se mai termină)

p.s

Dumnezeu

a venit

la mine

și eu nu am haine să îl îmbrac ca pe tatăl meu

daniel vorona 64

niște femei transparente ca niște vitralii

au

venit în altă parte eu am rămas în prag

"Și ziua aceea era vineri, și se

lumina

spre sâmbătă." (Luca 23, 54)

:îmi scot inima din piept și o așez pe asfalt

Dumnezeu

coboară și îngenunchează în golul din mine


tinereţea degenerată sau descompunerea

tinereţii în lumina care se vedea ca un pod

"Dacă trăim cu duhul, cu duhul

să şi umblăm." (Galateni 5, 25)

:acum un an am văzut profilâdu-se pe un perete o lesă şi

o coadă de câine

nu îmi este somn vă spun drept dar simt cum îmi cade

trupul în trup mă părăsesc pe mine însumi şi parcă am

o ștampilă și o locomotivă pe ochi cum stau întins în

patru puncte cardinale şi nu pot în euritmie să mă rup

(în cerul meu încremenit ca un denunţ semnat de

tuberculoză iubirea se transformă în cenuşă în pomi

cu fructul oprit aşa cum toate sufletele care au

preacurvit prin o rotire în lung şi în lat

se îmbolnăvesc de deochi se transformă în trâmbiţe)

p.s

noi daniel vorona coborâm printre noi cu paharele pline

de ciucuri stropind adevăraţii sofişti ne strecurăm târâş

prin Dumnezeu la fel de adevăraţi profeţi ai debandadei

şi ai răstălmăcirii preventive chiar dacă nu există niciun

fel de conflict suntem puncte de vedere într-o sală de

aşteptare noi ştim să dăm bună ziua ne mirăm înjurând

votul alternativ fără autoritate habar nu avem că'n burtă

totul e putred odată

cu fuga din egipt ne-am pierdut nasturii umilinţa virtutea

daniel vorona 66

în afară de o lege vă las pe voi

să vă apărați de palme. cu fața

"Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti;

dar alta este slava celor cereşti şi

alta a celor pământeşti." (l Corinteni 15, 40)

:la început mă vor ustura ochii (şi) eu mă voi ascunde în

Biserică

înaintea lui Dumnezeu singur am să văd cum se respira

laudațio în ziua

aceasta de naştere singur voi afla cum să nu prind muște

şi astăzi înalț în carnea ta şapte biserici pentru un nou

cutremur atunci mă vei chema şi eu nu nu îți voi mai

răspunde doar îți voi

număra paşii 1 2 3 4 5 6 7 ca să mă scap de cărările

strâmbe şi de femeile cu trupurile ca nişte teascuri din

care mustul bun dă pe afară ca înțelepciunea unui război

rece (nu nu se aude că în acest an în loc de pere în plop

vor înflori castanele) ca peştele (de ce aş pedepsi eu

trupul meu cu tine care ai trup autonom nu mi-l spui mie

cel cu trup stors de vlagă trup murdărit de cafea alcool

fum de tutun deşeu de trup) repartizat mie să-l locuiesc

cu nefericita condiție

să redevin

lege când voi fi bătrân bolnav şi singur cu viața mea

(eu am venit ca să jefuiesc trupuri

vinovat sunt de nudism prin botez)


nu mă las preacurvit mă las îndumnezeit ascult chemarea

fizicii a celor ce se răscoală împotriva mea alung maimuțele

din sângele meu zeflemitor şi ostil în ochiul ascuns dincolo

de ochi şi mă las furat mă las neaşteptat când se face

noapte în filozofie în orgolii

imature în gurile noastre singure prelungi fără întrebări

născute

sub

clopote bilingve şi răzbunătoare despletind parfumuri întorc

din drum piatra dusă la tăiere o privez de legendă căci eu

în picioarele goale am venit la tine în numele meu şi mi-ai

zis să nu intru şi cânta prin gări de lapte

(negru şi virgin) metalul acela crud cenuşiu şi paradoxal

(un vierme orb şi un păduche veneau de

la revoluția păduchilor se scuturau de indiferența viermilor

în bucurie) şi înțeleg acum şi mă destăinui ție din tangenta

care nu mai vrea să atingă o euritmie şi iată flăcările mari

flăcările dominante se sparg deoarece cirezile nu

pot nu vor să colaboreze

cu seva fecundului chaos pentru că eu reuşesc să

mă obişnuiesc

cu

înmormâtările înperecheate fără finalitate în aerul liber în noi

daniel vorona 68

cu mine lângă mine s-a făcut întuneric

desăvârşit

peste capetele celor cu florile în braţe

“Și felurite slujiri sunt, dar

același

Domn. “(Corinteni 12.5)

:l-am omorât pe Dumnezeu şi după aceea l-am vândut

în ţara plină de femei şi de vrăbii care conţin între

oasele sure întreaga viitorime felii de zahăr şi de ţiţei

eu râd când plâng şi alerg pe drumul spre ierusalim

(soare am răsărit între voi pentru ceilalţi ca mai 'nainte)

rătăcite sunt logodnicele mele ca oile împrăştiate

sunt şi slabe şi nimeni nu mă caută printre cei vii

.

mă rog lui Dumnezeu eu mereu mă rog Domnului

Dumnezeu

ascultă-mă Doamne

ascultă-mă Doamne

ascultă-mă Doamne

ascultă-mă Doamne

ascultă-mă Doamne

ascultă-mă Doamne

ascultă-mă Doamne


mă rog Ție eu Dumnezeule Doamne aşa mă rog eu

Domnului

alungă-mă şi nu mă corupe (toxina înnoadă primejdia)

tot înspre

permanenta alarmă pe saltea în nevasta vecinului meu

o scară pe care urcă fără să murmure

cel ce vine la Mine aceasta

este iubirea îmi reamintește Domnul

printre copaci şi fântâni simt lumea de apoi sub formă

de mireasă

p.s

tu miroşi a flori de cais şi a lopată asta îmi spun palmele

tale vorbind cu ţărâna după ce o noapte întreagă sub

carnea mea a plouat nu cu aer liber şi cu maci nu cu

pasiuni în plus ci cu găleata şi eu nu

nu am

murit sunt buimac şi singur sunt singur în somn vinovat

(şi cerul este de o altă religie

şi

eu sunt totuna cu mine şi eu)

p.p.s

în sfârşit astăzi am fost să cumpăr doua portocale din

aceeaşi metrică

la intrare m-am împiedicat de guvern am înjurat întreg

continental şi acum nu mai

am bani să comunic cu mine să mă comunic combustie

daniel vorona 70

dreapta & stânga proletară. a șaptea dimensiune

(proiect pentru naşteri şi victorii interzise în iarnă)

"Cel ce păzește vântul nu seamănă,

și cel ce se uită la

nori nu seceră." (Ecclesiastul 11. 4)

:în limba cailor fuga unui cal se numeşte civilizație în cort

alergare

de obicei calul cal (cu umbra sa cu tot) se sprijină pe cele

patru picioare potcovite cu goluri (adânci) de aer şi ceară

(două pe

partea stângă şi amară două pe partea dreaptă şi clară)

al doilea proletar zice

apă care doarme ca un borfaş în propria capcană

ca-ntr- un pod în pat cu Dumnezeu ca-ntr-un

canal

ca-ntr-un tren în gara de nord aşa simt și sunt eu

(în trap şi în galop femeie (și fată) vara asta îţi ordon

ai grijă de greutatea ta pune-ți în funcție creierul și nu

te deşela

ai grijă să nu îți crească unghii adânci până la mare)

al treilea proletar cântă

anturajul l-a aruncat pe cruce pe Iisus Hristos şi acum noi

nu (nu)

nu

reușim

prin lumina din mormânt să ne scoborâm mai sus mai jos


desenând cu umbrela pe nisip un pui alb de vrabie celălalt

proletar îmi şopteşte

în felul acesta pluteşte

poporul pentru fericirile sale viitoare lustruindu-şi lanţurile

şi parul mult s - a tulburat

şi-n limba râşilor

(dintr-un dicţionar poliglot)

către vodă tiranu a strigat

jos comunismul

jos albeaţa de pe ochi

jos păducheria dintre craci

jos mătreaţa de pe raci

jos republica

vreau

cap vreau cap vreau cap

doar eu mă întorc în mine şi tac sângele elementar

(sângele) tot nu înţelegeţi departele aproapele

am avut un câine care făcea umbră am cunoscut un

copac care mi-a muşcat și inima şi somnul dar mai

ales sângele sângele care mi-a însângerat sângele

(numele tău asasin şi mincinos trece prin vârful patului)

m-am fost jefuit singur de tinereţile din trup uite

acum descompunerea religiei tale îmi pare mult

mai mare decât preacurvia milioanelor de stele

daniel vorona 72

te-ai înălţat fără să te ridici (în pielea goală

te-am găsit

intrând în prezentul îmbobocit al isteriei tale)

fertilitatea îţi pute descătuşarea îţi pute

vârsta îţi pute

cel ce nu-ţi mai dă pute ruşinea îţi pute

viciul de mâine nu a fost mai breaz decât viciul de azi şi

de ieri

numai

orizontul vecin îşi suge degetele şi se scarpină în noadă

(tot nu înţelegeţi inalterabilul mers pe sârmă)

am cunoscut un câine am crescut şi un copac

care lătra alb şi imun atunci când răsărea luna

şi-ntr-un alt anotimp lătra

la calendarul devenit tribunal devenit dictatură

p.s

între măsele

oricare

umbră

e o femeie strepezită dacă nu citeşti acest medicament


cu picioarele pe pământ tu rămâi

prin

elementul meu fixă şi cu sânii grei

“Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și

de aceea nu pot veni.” (Luca 14. 20)

:azi-noapte m-am legat cu lanţuri tuberculoase şi cu flori

legitime de rana lui Dumnezeu ca de un fenomen natural

care nu vrea logică ci sens greu nu mistică ci înălţime nu

cacofonie aristocratică ci consimţământ şi nu furt act de

naştere autonom iubire pură cupă cu alcool nu tinereţe

descompusă da aţi auzit bine la rădăcina iubirii se

tremură de frig şi nu se ard cruci nici trâmbiţe Dumnezeu

nu e trecere o dată cu apa aşa cum trec la tăiere caprele

şi oile la mulgere iubirea am spus e prostie labărţată

aliment pentru consumator tăciune şi leac pentru lumina

pusă la murat şi în toată această robie a sufletului

democratic nimeni nu pomeneşte nimic despre

strungăreaţă nici foamea acestui element

ce stă cu amândouă coatele pe masa înaltă şi insalubră

istoria zorilor de zi mă ustură ca spirtul

dat pe faţă în exces

şi din instinct tu îți porţi ciorapii pe dos

p.s

ca nişte uşi (ascunse în lemnul greu) din care se zbârleşte

la mine Dumnezeu

sunt ochii tăi (inele de nuntă amanetate în marile vitrine)

şi iată învolburat cântecul

tău se risipeşte în mine şi sapă apa în stâncă apă adâncă

daniel vorona 74

în secolul douăzecişiunu gloria durează

(roza) doar atâta timp cât durează (scle)

o tentativă a unui poet de a se sinucide

(fals tratat despre nelinişti şi devoţiune)

“Poate va face rod în viitor; iar

de nu, îl vei tăia.” (Luca 13. 9)

:sparg uşa intru în apă fără pudoare închid cealaltă uşă

fac trei paşi lateral îngenunchez deschid Biblia cu mâna

dreaptă (eu şi cu mine) pe loc (fără dumneavoastră ştiu

sigur ce aş fi făcut)

şah mat porcii au mâncat toate merele căzute în iarbă

arăt cu degetul spre stânga bat duios

cu un

ciocan în inima femeii necredincioase

dacă tu nu alungi fumul care iese din antebrațul meu

atunci când eu nu sunt de față să te apăr mă voi

întoarce într-o barcă plin de noroi și inexact voi dansa

sau numai te voi legăna dar acum prefer să îmi

aprind țigara să dau foc ierbii noroiul ducă-se dracului

nu mai vreau să tresari nu mă mai interesează


nici în somn nici în trezvie a doua răstignire nu va mai

avea loc sau dacă o fi să fie eu nu voi depune

nicicând mărturie de martor trecător ci doar mă

voi

duce să îți vând sângele în piața neagră unde milioane

de oameni îmi cer socoteală mă judecă

pentru că am îndrăznit să urc pe cruce pe așa căldură

p.s (într-o zi mă voi întoarce imoral și trist mă

voi strâmba la

masa dintr-o piatră voi încolți gol în pădure –

ca pe niste păsări migratoare voi călca în

picioare cârpele cu care îți înfășori capul)

dacă m-am născut obosit de ce să nu aprind focul când

îți speli rufele

în peștera noastră elementară ca o vacă și de ce

să nu

mănânc eu sâmburii de porumb strig către apele

care s-au retras

după ce azinoapte am dormit în burta unui alt Dumnezeu

daniel vorona 76

eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu

Documents

Transcript of eu tu celălalt eu și bunul Dumnezeu