FFC C2 17.02.2014

FORMULAREA COMPRIMATELOR

Pentru obtinerea comprimatelor se utilizeaza substante medicamentoase si

auxiliare.↣ SUBSTANTE MEDICAMENTOASE

Deoarece un numar limitat de substante active se preteaza comprimarii

directe, pentru obtinerea comprimatelor este necesara utilizarea diferitilor

auxiliari.

Posibilitatea comprimarii directe depinde de mai multi factori:

Gradul de aderenta a particulelor substantei respective;

Forma cristalina.↣ SUBSTANTE AUXILIARE

La prepararea comprimatelor se utilizeaza diferiti auxiliari:

o Diluanti

o Aglutinanti

o Dezagreganti

o Lubrifianti

o Coloranti

o Aromatizanti

o Edulcoranti

o Stabilizanti

1. EXCIPIENTI DILUANTI – sunt auxiliari utilizati cand cantitatea de

substanta activa este insuficienta pentru a obtine comprimate de o

marime corespunzatoare.

Diluantii utilizati trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati:

Inertie chimica;

Inertie fiziologica;

1

FFC C2 17.02.2014

Sa nu fie toxici;

Sa se preteze prelucrarii prin comprimare.

De multe ori diluantii au proprietati de aglutinare si dezagregare.

EXEMPLE

Acidul Boric – este un diluant utilizat pentru obtinerea

comprimatelor de uz extern. Acidul boric este solubil in apa la cald si

are proprietati lubrifiante.

Amidonul – este o substanta alba, inert chimic, avantajos economic

si utilizat frecvent. Este si aglutinant, dezagregant si lubrifiant.

Amidonul utilizat ca diluant pentru obtinerea comprimatelor poate

avea diferite proveniente:

Amidon de porumb

Amidon de grau

Amidon de orez

Amidon de cartof

Are un procent de umiditate cuprins intre 11 – 14%. Se asociaza

frecvent cu lactoza pentru obtinerea granulatului simplu.

Celuloza microcristalina – este utilizata ca diluant in concentratii

cuprinse intre 5 – 20%. Are bune proprietati reologice, pliante si

dezagregante. Ofera rezistenta mecanica buna comprimatelor.

Clorura de Na – se utilizeaza pentru obtinerea comprimatelor

parenterale datorita solubilitatii in apa si datorita posibilitatii de a fi

utilizata ca izotonizant (reglarea pH-ului). Comprimatele care contin

clorura de Na pot fi obtinute prin comprimare directa. Dezavantajul

utilizarii acestei substante este corodarea pieselor masinii de

comprimat.

Glucoza – se utilizeaza frecvent in prepararea comprimatelor de supt,

deoarece se dizolva lent si are gust placut. De asemenea se utilizeaza

2

FFC C2 17.02.2014

pentru obtinerea comprimatelor vaginale datorita influentei

favorabile asupra pH – ului din aceasta cavitate.

Lactoza – este o pulbere alba solubila in apa fiind cel mai des

utilizata pentru obtinerea comprimatelor. Se poate utiliza sub forma

de lactoza anhidra sau lactoza hidratata. Este recomandata si

pentru obtinerea comprimatelor parenterale datorita solubilitatii

ridicate. Un dezavantaj al utilizarii lactozei este faptul ca rezulta

comprimate dure cu timp de dezagregare ridicat.

Manitolul – este un diluant solubil utilizat in obtinerea

comprimatelor pentru supt, comprimate de mestecat sau alt tip de

comprimate orale. Manitolul este recomandat si pentru obtinerea

comprimatelor parenterale datorita rezistentei acestuia la

temperaturi ridicate de sterilizare.

Sorbitolul – este izomerul optic al manitolului fiind o substanta

higroscopica fapt pentru care este indicata asocierea cu substante

eflorescente. Sorbitolul se utilizeaza pentru obtinerea comprimatelor

pentru diabetici.

Zaharoza – este utilizata in mod deosebit pentru comprimate de supt

sau sublinguale avand avantajul dizolvarii lente respectiv cedarii

treptate a substantelor din comprimatul respectiv. Pentru

comprimatele obisnuite se utilizeaza amestecuri de zaharoza si

lactoza in anumite proportii. Ca dezavantaje avem:

Aderenta ridicata fata de piesele masinii;

Comprimatele rezultate sunt dure avand un timp de

dezagregare ridicat.

Benzoatul de Na si Iodura de K – utilizate pentru comprimatele cu

cafeina sau iod carora le mareste solubilitatea.

3

FFC C2 17.02.2014

Pulberile vegetale – utilizate mai ales pentru obtinerea

comprimatelor colorate.

2. EXCIPIENTI AGLUTINANTI (LIANTI) – au rolul de a mari aderenta

intre particulele substantelor utilizate la obtinerea comprimatelor.

Aglutinantii trebuie sa fie inerti din punct de vedere chimic si

terapeutic. Pentru realizarea aglutinarii se pot utiliza solutii lichide

(pentru granularea umeda) sau substante solide pentru granulare

uscata.

A. AGLUTINANTI PENTRU GRANULARE UMEDA

Solventi

o Apa

o Acetona

o Alcool

Prin dizolvare acestia pot conferi proprietati adezive

amestecului de pulberi.

Amidonul – se utilizeaza sub forma de mucilag, are proprietati

aglutinante bune, dar creste timpul de dezagregare. Ca

aglutinant se utilizeaza cele 4 sorturi de amidon amintite

anterior. In functie de provenienta amidonului coca se obtine la

diferite temperaturi.

Gelatina – se utilizeaza sub forma de solutie apoasa sau

hidroalcoolica in concentratii cuprinse intre 5 – 25%. Confera

comprimatelor rezistenta mecanica buna dar intarzie

dezagregarea comprimatelor.

Glucoza – se utilizeaza sub forma de solutie apoasa sau

hidroalcoolica in concentratii de 25 – 50%.

4

FFC C2 17.02.2014

Lactoza – se utilizeaza sub forma de solutii mai ales pentru

comprimatele care contin saruri de alcaloizi.

Manitolul – se utilizeaza pentru comprimatele de uz diabetic.

Sorbitolul – are utilitatea limitata datorita higroscopicitatii.

Zaharoza – se utilizeaza sub forma de sirop si este indicata

pentru comprimatele cu dezagregare lenta.

Tot pentru aglutinarea umeda se mai pot utiliza urmatoarele geluri:

Gel cu Carbopol 10%

Gel cu Hidroxietilceluloza 4%

Gel de Carboximetilceluloza 6%

Mucilag de Alcool Polivinilic 5%

Mucilag de Metilceluloza 4%

B. AGLUTINANTI PENTRU GRANULARE USCATA

o Polietilenglicolii (P.E.G – urile) – sunt utilizati in procent de

15 – 20% sub forma de solutii sau pulbere fina. Ca dezavantaj:

Influenteaza negativ dezagregarea crescand duritatea

comprimatelor.

o Celuloza microcristalina (Avicel) – este utilizata in amestec

cu gel de hidroxi de Al avand bune propritati liante.

o Acidul stearic – se utilizeaza mai mult pentru obtinerea

comprimatelor de supt.

3. EXCIPIENTI DEZAGREGANTI – au rolul de a desface comprimatul in

urmatorul mod:

Comprimatul in granule iar ulterior granulele in pulberi fine.

Dezagregarea este procesul invers aglurinarii.

In functie de viteza de dezagregare avem urmatoarele tipuri de excipienti:

5

FFC C2 17.02.2014

Dezagreganti rapizi (Metilceluloza si Amidonul) – produc

dezagregarea in 10 minute;

Dezagreganti mijlocii (Alginatii de Na, Ca, Gelatina si Bentonita) –

produc dezagregarea in aproximativ 1 h;

Dezagreganti cu efect rapid sau antidezagreganti (Carbopolul si

P.E.G – urile).

4. EXCIPIENTI LUBRIFIANTI – sunt auxiliari care ajuta la curgerea

amestecului de pulbere asigurand o umplere uniforma a matritei

evitand aderarea pulberilor de matrita si ponsoane si asigura

evacuarea comprimatului din matrita.

Lubrifiantii formeaza la suprafata particulelor un film uniform care

diminueaza frecarea dand comprimatelor un aspect elegant si asigura o

comprimare clara a diferitelor inscriptii aplicate pe suprafata

comprimatelor.

Lubrifiantii au efect antagonist fata de lianti. Lubrifiantii se pot clasifica:

Agenti de curgere (amelioreaza alunecarea prin imbunatatirea

caracterelor reologice).

Agenti antiadezivi (care evita aderarea materialului de matrita si de

asemenea favorizeaza eliminarea comprimatului din matrita).

In functie de rolul pe care il indeplinesc lubrifiantii se clasifica:

1. Lubrifianti propriu-zisi – care scad frecarea comprimatelor de

piesele masinii de comprimat favorizand eliminarea acestuia;

2. Lubrifianti glisanti – imbunatatesc curgerea materialului din palnie

in matrita permitand umplerea uniforma a matritei in timpul

procesului de fabricare;

3. Lubrifianti antiadezivi – care scad fortele de coeziune a

particulelor.

6

FFC C2 17.02.2014

Pentru a mari efectul lubrifiantilor se recurge deseori la asocierea dintre

lubrifianti apartinand din categorii diferite.

Lubrifiantii sunt utilizati in general in procente cuprinse intre 1 – 5%.

Curgerea materialului pentru comprimat este influentata si de umiditatea

materialului

EXEMPLE

ACIDUL STEARIC – se adauga sub forma de pulbere fina sau solutie

eterica in concentratii de 1 – 2%. Solutia se disperseaza peste

suprafata pulberii sau granulelor respective.

AMIDONUL – este utilizat des si are proprietati lubrifiante de 2 ori

mai puternice decat talcul si P.E.G – urile. In practica amidonul se

utilizeaza in procente de pana la 10%. Se poate utiliza in amestec cu

alte substante: oxid de Mg 0,5% sau cu stearina intre 3 – 10%.

CAOLINUL – este un hidrosilicat de Al natural, purificat, utilizat ca

lubrifiant ca atare sau in asociere cu alte substante: stearat de Ca si

Mg 20 – 25% sau cu parafina solida si stearina in concentratii de 15%.

GRASIMI – au efecte lubrefiante bune dar sunt greu de introdusi in

amestecul de pulberi. Din aceasta categorie avem:

Untul de cacao

Untul de cocos

Ceara de albine

LUBRIFIANTI SOLUBILI – utilizati mai ales pentru comprimatele

efervescente.

Laurilsulfatul de Na – care are bune proprietati reologice.

Favorizeaza dezagregarea si nu influenteaza negativ rezistenta

mecanica.

TALCUL – este cel mai utilizat lubrifiant. Proportia este de cel mult

3% din comprimat. Dezavantajul utilizarii acestei substante ca

7

FFC C2 17.02.2014

provoaca intern granuloame, dezavantaj intalnit la toti silicatii. Se

utilizeaza de obicei cu alti lubrifianti: Talc + aerosil + stearat de Mg.

ULEIURI MINERALE – cel mai utilizat este uleiul de parafina in

concentratii de 1 – 2%.

5. COLORANTI – majoritatea comprimatelor sunt de culoare alba, dar

uneori se prefera utilizarea diferitilor coloranti cu scopul de a fi mai usor

identificate anumite comprimate.

Un colorant este acceptat daca indeplineste urmatoarele conditii:

Inertie chimica si fiziologica;

Lipsa de toxicitate;

Solubilitate in apa;

Sa aiba putere coloranta in concentratii cat mai mici;

Stabilitate in prezenta luminii si temperaturii;

Compatibilitate cu cat mai multe substante active sau auxiliare;

Sa nu prezinte miros si gust dezagreabil;

Stabilitate fata de oxidari, reduceri si variatii ale pH – ului;

Pret scazut.

Colorantii cei mai utilizati sunt:

Rosu de amarant

Indigotina

Galben de tartrazina

Albastru de metilen

Pioctanina

Incorporarea colorantilor se face fie sub forma de pulberi foarte fine, fie

dupa dizolvarea intr-un solvent potrivit sub forma de solutie apoasa sau

alcoolica.

8

FFC C2 17.02.2014

6. AROMATIZANTI – se utilizeaza pentru prepararea comprimatelor

orale (masticabile sau comprimate de supt).

7. EDULCORANTI

o ZAHAR

o MANITOL

o SORBITOL

o CICLAMAT DE NA

o ASPARTAN

o ZAHARINA

8. STABILIZANTI – au scopul de a creste stabilitatea substantelor active.

In aceasta categorie amintim:

Substante tampon

Antioxidanti

Adsorbanti

9