Ferme de bovine pentru carne americane

Specificul fermelor

Toate fermele de bovine de carne americane sunt private, şi conduse ca nişte afaceri profitabile, existenţa lor fiind determinată de piaţa cărnii de vită. Consumul de carne de vită pe teritoriul Statelor Unite este cel mai crescut în raport cu celelalte cărnuri, de porc sau de pasăre. Asta este motivul pentru care preţul cărnii de vită este atât de ridicat, iar acest factor este elementul cheie pentru afacerile cu vaci de carne.

Dar există şi altă modalitate prin care fermierul american poate să facă profit cu vacile de carne: specializarea fermelor de carne pentru producţia de animale de reproducţie cu o valoare genetică superioară. Aceste ferme cresc vaci de carne întotdeauna în rasă pură. Cea mai populară rasă de carne este rasa Angus, varianta de culoare neagră. Aceasta reprezintă aproximativ 70% din efectivul total de bovine de carne.

Fermele care lucrează în direcţia de carne la vânzare, de obicei folosec hibrizi între două sau mai multe rase. Datorită efectului heterozis, aceste animale încrucişate cresc mai repede, au un spor mediu zilnic mai mare. Dacă se folosesc hibrizi obţinuţi din trei rase, fermierii au de cîştigat cu 23% mai mult în spor, şi în valorificarea furajelor.

Creşterea vacilor de carne

Tehnologia de creştere a vacilor de carne este foarte simplă şi întotdeauna se caută soluţiile cele mai ieftine de întreţinere, pentru a reduce cât mai mult costurile pe cap de vacă. Primul lucru care reduce enorm de mult costurile este că pentru vacile mame nu se construiesc grajduri. Animalele sunt ţinute tot timpul anului pe păşune. Inclusiv în sezonul rece. Unele rase au nevoie de grajduri acoperite numai în perioada fătărilor. Altele, cum este rasa Angus, pot făta fără probleme la sfârşitul lunii februarie, chiar în zăpadă.

Păşunatul este foarte bine controlat, cu garduri electrice, se mută animalele de pe o parcelă când înălţimea vegetaţiei scade la 10 cm. Pentru o bună protecţie a păşunii, animalele pasc pe o parcelă aproximativ 10-15 zile din an. Restul zilelor din an sunt pentru regenerarea păşunii. În sezonul cald, pentru a preveni degradarea păşunii, animalele se mută chiar şi de două ori pe zi de pe o parcelă pe alta. Pentru a asigura un confort mai ridicat animalelor, se plantează pomi pentru umbrarele naturale pe timp de vară.

Sistemele de adăpare în foarte multe locuri sunt reprezentate de lacuri artificiale. Acestea constă într-o groapă săpată în care se adună apa de ploaie. Aceste lacuri asigură cantitatea necesară de apă pentru animale. Apa din aceste lacuri ajung la adăpători, care au sisteme anti îngheţ pentru sezonul de iarnă.

Pe păşune, în nişte vase special acoperite, se administrează cantităţile necesare de minerale şi vitamine.

Păşunile se însămânţează cu specii de ierburi alese, unele care cresc foarte bine în sezonul cald, şi altele care cresc foarte bine pe sezonul rece, asigurând furajarea adecvată a animalelor şi de sub zăpadă. Pe timp de iarnă, dacă se formează un strat de gheaţă şi animalele nu pot ajunge la iarbă, se administrează un supliment de fân, dar chiar şi concentrate. Dar în acest tip de creştere a vacilor de carne, furajul principal este masa verde, care reprezintă 90-95% din furajul total.

Producţii ridicate, costuri reduse

Aceste ferme au scopul principal de a produce o generaţie nouă de viţei, care se nasc primăvara, cresc împreună cu mamele în primele şase luni, iar la înţărcare au o greutate de 250-270 de kg. La vârsta de un an se vând pentru carne la licitaţii. Interesant este faptul că se fac sincronizări hormonale, şi în procent de 70% se foloseşte însămânţarea artificială. 20% din vaci sunt montate natural cu tauri aleşi după caracteristicile genetice şi 10% rămîn negestante.

Un fermier american investeşte în medie, anual, 380 $ pe cap de vacă mamă, Ferma nu avea nici un angajat. Aceste ferme au, în medie, un spor mediu zilnic de 700-1200 g, dar costurile sunt foarte reduse.

Animalele de un an pot ajunge la un alt sistem de întreţinere, în ferme de „Feed Lot”, care practic sunt nişte ferme de finisare. În aceste îngrăşătorii intensive furajul este alcătuit 90-100% din concentrate. Animalele se ţin în grajduri, şi se obţine greutatea de abatorizare de 500-650 de kg cu un consum specific de 5-6 kg furaje / 1 kg spor. Acest sistem este mult mai costisitor, dar se obţin sporuri mai ridicate în timp mai scurt.

Lot demonstrativ de vaci cu lapte

Lotul demonstrativ de vaci cu lapte a fost realizat de fermierul Herbest Ioan Petru, din localitatea, Biled, Nr.170, judetul Timis.

Daca la inceputul infiintarii asociatiei 1992 fermierul era reticient la monta artificiala, treptat prin introducerea montei artificiale, fermierul a reusit sa-si inlocuiasca efectivele de animale slabe productive si sa obtinuta prin monta artificiala 

animalele super performante.

Ferma de vaci a vut in total de 58 capete, din care:

         Vaci lapte – 28 capete

         Juninci - 6 capete

         Tineret femel peste 18 luni -4 capete 

         Tineret femel 6 luni - 4 capete

         Tineret mascul 6 –12 luni – 8 capete

         Tineret mascul 0 – 6 luni - 8 capete

Dintre cele  28 capete vaci lapte, 10 capete sunt din rasa Holstein Friza  si 18 capete sunt Baltata Romaneasca Simmental .

In acest lot demonstrativ, vacile mai sus prezentate au avut o productie medie de 28-35 l/cap.

Cresterea productiei de lapte se datoreaza si introducerii mulsului mecanic cu aprozimativ 30% eliminandu-se stresul animalului prin schimbarea mulgatorilor.

La cresterea productiei de lapte a contribuit si introducerea unei ratii furajere de calitate. Toate performantele obtinute s-au datorat unei colaborari foarte bune cu consultantul agricol local.

De asemenea sa observat ca la vacile din lotul Holstein Friza, mulsul mecanic se face mai usor decat la Baltata Romanească. In schimb Baltata Romaneasca are in un continut de grasime in lapte mai mare decat rasa Friza.

Rasa de vaci Jersey

Este a doua rasa de lapte din lume. Caracteristica vacii este procentul ridicat de grasime, aproximativ 6%. Rasa este foarte bine consolidata ereditar si i-si transmite fidel aptitudinile de productie la incrucisare cu alte rase.

Provine din insula cu acelasi nume din Marea Manecii, prin utilizarea cresterii in rasa curata, selectie si potrivirea

perechilor de reproducatori, cresterea pe baza de linii si familii, in scopul sporirii productie de lapte.

Se caracterizeaza prin culoarea cenusie-cafenie cu nuanta galbui (asemanatoare cu a caprioarei), avand o dunga mai deschisa de-alungul spinarii. Are o conformatie tipica productiei de lapte.

In afara de grasime laptele mai are un continut ridicat de calciu si proteina. Astfel rezulta si o branza de foarte buna calitate.

Femele ajung la 400-500kg in greutate iar masculi la 500-600 kg. La varsta de

doi ani ajung la greutate maxima si la maturitate sexuala.

Este o rasa care valorifica superior furajele administrate, rezulta o eficienta economica mai mare cu 20% fata de alte rase.

Rasa este una dintre cele mai raspandite din lume, fiind intilnita in America Latina, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Danemarca, SUA sau Canada.

Rasa de vaci Piemontese

Este cea mai apreciata rasa italiana de carne. Ea s-a format in regiunea Piemonte, respectiv provinciile Asti, Cuneo si Torino, cu foarte mult timp in urma.

 

Este o rasa foarte docila si tocmai de aceia a fost folosita, multa vreme, de catre tarani, la lucrarile agricole.

Asociatia Nationala a Crescatorilor de Animale din Rasa Piemonteza sa fondata in 1934, in Italia.

Animalele sunt de talie medie.

Are o culoare alba cu zone gri pe spate si copse.

Botul, limba si cerul guri este de culoare neagra. Are corne medii directionate inainte si lateral.

Gatul este musculos iar trunchiul este cilindric si bine dezvoltat.

Spuneam ca este o rasa specializata pentru carne si mai putin de lapte. Carnea este de calitate optima.

La 15-18 luni vitei sunt buni pentru abatorizare. La varsta respectiva ating 500-600 kg, greutatea optima la care pot fi vanduti pentru sacrificare.

Prevenirea infestarii furajelor cu mucegaiuri

In urma unor studii efectuate, in conditii de laborator si teren, se recomanda pastrarea anumitor reguli de depozitare a furajelor in scopul de a evita infestarea acestora cu mucegaiuri.

 

 

Dintre acestea se desprind urmatoarele:

         nu se vor recolta plantele furajere cand acestea se afla intr-un stadiu prea tanar de vegetatie, cand au un continut ridicat de apa si sunt in pericol de a mucegai usor;

         se va supraveghea uscarea furajelor fibroase, evitandu-se depozitarea pe timp ploios;

         nu se recomanda mentinerea unor furaje verzi sau umede, pentru hrana, mai mult de 12 ore, deoarece sunt medii favorabile pentru dezvoltarea rapida a diverselor mucegaiuri;

         paioasele sa fie bine uscate si sa nu contina plante verzi sub forma de pale, acestea constituind focare de umezeala ce favorizeaza dezvoltarea mucegaiurilor, on special in baloti;

         se va asigura scurgerea apelor din jurul sirelor, stivelor;

         la furajele depozitate vor fi facute periodic controale, pentru depistarea la timp a zonelor mucegaite. In cazul cand s-au descoperit paie sau coceni mucegaiti, acestia se vor îndeparta din stiva si se vor arde sau introduce in platforma de balegar;

         Furajele provenite de pe terenuri pe care in anii anteriori au crescut plante contaminate cu specii patogene de mucegaiuri care au imbolnavit animalele, se vor folosi in hrana animalelor cu maximum de prudenta si in cantitati mici;

         Se va evita administrarea fanurilor mucegaite si conservate necorespunzator mai ales in anii ploiosi;

la aparitia unei micotoxicoze la animale, prima masura care trebuie luata este scoaterea din furajare a nutreturilor infestate, precum si îndepartarea asternutului, dupa care se va proceda la o dezinfectie mecanica si chimica.

Ferma de bubaline

Bivolii, cunoscuti in terminologia de specialitate bubaline, isi gasesc stramosi comuni cu celelalte forme de bovine. Importanta bubalinelor, trebuie interpretata prin valoarea economica a acestora, raportata la zona de formare si de raspandire, la posibilitatile de extindere si de valorificare a unor teritorii in care taurinele nu se pot adapta si nu asigura productii corespunzatoare.

Bubalinele reprezinta circa 10%, din efectivul mondial de bovine. In tarile mari crescatoare, bubalinele aduc un important aport economic, in conditii in care alte specii de bovine sunt neadaptabile sau realizeaza niveluri de productie mult inferioare. Printre tarile mari crescatoare de bubaline se inscriu: India, Pakistan, Vietnam, Egipt, Nepal.

Cresterea bubalinelor in tara noastra este o activitate traditionala. Bubalinele au patruns in spatiu carpato-dunarean odata cu migratia hunilor si avarilor, prin sud, din

Bulgaria.

CONDITII DE CRESTERE, ARIE DE RASPANDIRE:

Conditiile geoclimatice specifice cresterii bubalinelor sunt marcate de forme de relief putin inalte, cu soluri slab evoluate, argilo-iluvionale, cu fertilitate naturala scazuta, drenaj slab si foarte slab, cu reactie acida si regim agrohidric defectuos.

Vegetatia naturala din arealul de crestere a bubalinelor este mai putin valoroasa, bogata in specii mezohidrofile si hidrofile in care predomina Nardus stricta sau asociatii de Agrostis tenuis cu Festuca rubra, Agrostis stolonifera, Festuca pratensis, Alopecurus pratensis cu Poa pratensis, in functie de solul de referinta.

EFECTIVE SI PRODUCTII:

In Romania, exista un efectiv total de bubaline de 62.100 capete repartizate majoritar in judetele: Bihor, Bistrita Nasaud, Brasov, Cluj, Maramures, Satu Mare, Salaj si Sibiu.

Cele mai mari efective de bubaline se gasesc in judetele Salaj (14.300 capete), Cluj (10.100 capete), Maramures (6.500 capete), Bihor (5.600 capete), Brasov (5.400 capete), Satu Mare (4.400 capete).

In judetele Sibiu, Brasov, Cluj directia principala de exploatare este pentru productia de lapte, iar in judetele Salaj si Bihor pentru carne si lapte.

Numarul total de ferme de crestere a bubalinelor cuprinse în Controlul Oficial al Producţiei este de 78, Bistrita Nasaud - 4 ferme, Brasov - 1 ferma, Cluj - 72 ferme, Salaj - 1 ferma, cu un efectiv total de 275 capete bivolite, si 2 turmaci.

In judetul Brasov, care are o traditie indelungata in cresterea bubalinelor, se gaseste Statiunea de Cercetare si Productie pentru cresterea Bubalinelor - Sercaia, unica din tara pentru aceasta specie.

Principala zona de raspandire a bubalinelor brasovene este Tara Fagarasului, unde, in competitie directa cu taurinele au o eficienta sporita in valorificarea vegetatiei de slaba calitate. Bivolii si-au gasit aici adapostul si utilitatea, adaptandu-se perfect mediului, oamenilor, sporind fertilitatea pamantului si usurandu-le munca.

Ca insusiri de productie, bubalinele se preteaza, in principal, la exploatarea pentru productia de lapte si carne. Pe langa aceste caractere de productie mixta, aceasta specie se utilizeaza si ca forta de tractiune in efectuarea unor activitati agricole si de transport.

PRODUCTII LAPTE

Productia de lapte a bubalinelor este in jur de 1.700 litri pe lactatie, cu 132 kg

grasime pura si un procent de grasime de 7,49%.

Laptele de bivolita are o compozitie complexa si se caracterizeaza printr-o pondere ridicata in substanta uscata si grasimi, superioara laptelui produs de catre toate celelalte specii de animale de ferma. De asemenea, are un continut ridicat in vitamine si compusi minerali.

Astfel, valorile reprezentative ale componentelor principale din laptele de bivolita sunt: (in g/100 g lapte)

         substanta uscata total - 17,4;

         grasimi - 7,4;

         proteine - 4,1;

         cazeina - 3,4;

         albumine - 0,6;

         lactoza - 4,8;

         subst. minerale - 0,7;

         calciu - 185 mg/100 g lapte;

         fosfor - 137 mg/100 g lapte;

Aceasta compozitie confera calitati nutritive precum si calitati tehnologice deosebite laptelui de bivolita.

         Din lapte de bivolita se pot obtine preparate foarte apreciate de consumatori: branzeturile care se fabrica intr-o gama foarte variata de sortimente, cum sunt Mozzarella, Cheddar, Karnal, Surati la care se adaugA branza telemea de bivolita produsa in tara noastra;

         Produse cu continut ridicat in grasime: smantana, untul si gheea;

         Preparate dietetice acide: iaurtul, chefirul.

 

PRODUCTII CARNE

De la animalele sacrificate se obtin carcase cu o greutate medie de 200kg.

Cele mai importante criterii de apreciere a productiei de carne obtinuta sunt:

         masa corporala la momentul valorificarii, care este de dorit sa fie cat mai mare si la varste cat mai timpurii;

         conformatia corporala;

         gradul de "'imbracare in muschi".

 

AMELIOARARE BUBALINE

Cresterea bubalinelor este dependenta la aceasta data de realizarea unei valorificari superioare a productiilor in special prin procesarea laptelui in produse specifice si desfacerea acestora la export.

Principalele elemente ce preocupa pe crescatori privesc aplicarea unui program de ameliorare a bubalinelor, care are in vedere urmatoarele obiective:

         Masivizarea tipului de bubaline actual, prin cresterea taliei la 138 cm si a masei corporale la peste 600 kg la bivolitele adulte, cu o buna dezvoltare a dimensiunilor de lungime a trunchiului, profunzime pronuntata a toracelui si largimi sporite in general, precum si un tren posterior masiv. Totodata, se urmareste cresterea adancimii toracelui la peste 55% din inaltimea la greban.

         Ridicarea potentialului genetic in directia productiei de lapte la peste 1900 kg lapte si 145 kg grasime si 100 kg proteina.

         Concomitent, se va apela si la imigratia de gene valoroase, prin utilizarea de material seminal din rasa Murrah si eventual, din rasa Nili-Ravi. Statiunea de Cercetare si Productie pentru Cresterea Bubalinelor Sercaia are un rol principal in realizarea si difuzarea acestui progres.

 

 

CONSTRUCTIA FERMEI DE BUBALINE

Aparenta liniste a bubalinilor nu trebuie sa ne faca sa uitam obisnuinta acestor animale de a se misca in grup si de a se freca cu mare forta de barierele care trebuie sa fie robuste si in mod special studiate. Functionalitatea grajdului este legata de corecta constructie a diferitelor elemente ce o compun, dar mai ales de integrarea lor, luand in considerare spatiile, miscarile, exigentele de bunastare ale animalelor si usurinta muncii operatorilor.

Particulara conformatie si dimensiunile relative ale gatului, capului si coarnelor, creeaza mereu probleme in ceea ce priveste adoptia unui front de furajare capturant. Rezultate bune se obtin cu adoptia unui front de furajare cu doua bare cea din partea inferioara mobila si reglabila in inaltime. Acesta trebuie sa fie asezat in fata pentru a asigura o mai corecta pozitionare in iesle si pentru a evita orice leziune a animalului

Rasa Sura de Stepa

Populatiile de bovine din evul mediu din Romania reprezinta tipurile care au stat la baza constituirii rasei Sura de stepa. Aceasta rasa primitiva ocupa aproape intreaga suprafata a tarii cu exceptia regiunii carpatice, unde probabil era raspandita o alta vita primitiva, de talie mai mică – cea de munte, numita si Mocanita. De altfel chiar Dimitrie Cantemir pomenea în Descrierea Moldovei de boii mici de la munte si de „cirezile mari

cu boii frumosi zdraveni” de la ses.

Laptele de la Sura de Stepa, este calitativ superior altor rase prin lipsa infectiei leucotice si TBC, iar masculii care nu intereseaza prasila pot deveni boi de munca foarte apreciati, atat in gospodariile populatiei cat si ale asociatiilor.

Structura efectivului total  de Sura de Stepa in rasa curata este de 51 capete la SCDB Dancu –Iasi, dintre care: vaci lapte - 22 capete; juninci gestante - 2 capete; tineret femel 12-18 luni - 5 capete; tineret femel 6-12 luni - 3 capete; tineret femel 0-6 luni - 7 capete; tineret mascul 0-6 luni - 3 capete; tineret mascul 6-18 luni – 6 capete; adulte la îngrasat - 3 cap.  Pentru fiecare individ din acest nucleu exista aici o fisa individuala care cuprinde date de origine, greutatea si masuratorile corporale pe categorii de varsta, date de reproductie si productie pe lactatii. Toate aceste informatii sunt stocate pe calculator. Se utilizeaza material seminal congelat de la 5 tauri.

Conformatia corporala se caracterizeaza prin cap relativ lung si expresiv, cu contur evident. Gatul este bine proportionat cu trunchiul si capul. La trunchii, greabanul este inalt si ingust, salele inguste iar crupa in acoperis. Membrele au regiunile bine dezvoltate, articulatiile puternice, ongloanele rezistente, si aplomburile cu multe defecte. Dezvoltarea corporala a vacilor din aceasta grupa le situeaza in grupa mijlocie: vacile 400-450 kg. Greutatea viteilor la nastere este 27-30 kg. In perioada de crestere realizeaza un spor slab de 500-700 g/zi. Productia medie pe lactatie este de 1200 l cu un procent de grasime de 3,8-4,5 %.

Rasa Sura de stepa constituie un material biologic valoros datorita adaptabilitatii, rezistentei si capacitatii combinative in incrucisarea cu alte rase, in special cu rasa Bruna de Maramures.

Piata laptelui

in Romania Piata laptelui de consum din Romania este de aproape 1,5

miliarde litri. Ea ofera trei mari tipuri de produse: lapte ultrapasteurizat (UHT); lapte pasteurizat, care impreuna cu cel ultrapasteurizat totalizeaza aproximativ 10% din cantitatea de lapte de consum vanduta in Romania; lapte neprocesat industrial, riscant pentru sanatatea consumatorului dar preferat in mod traditional si avand inca o uriasa pondere (90%) in laptele vandut in Romania. Ultimul produs are o pondere importanta in comertul de subzistenta al producatorilor individuali, fiind cu totul strain de comertului modern de azi.

Dincolo de laptele de consum, piata romaneasca a lactatelor este diversa, insa putini jucatori sunt capabili sa se impuna in mai mult de o categorie de produse. Gigantul Danone

concureaza pe lactate proaspete (iaurturi), umar la umar cu alt gigant, Campina Hochland se concentreaza pe branzeturi procesate, unde este concurata puternic de Dorna Lactate si, intr-o mai mica masura, de Friesland Romania. Ultimele doua companii se numara printre acei putini jucatori care abordeaza cu succes mai multe categorii: laptele de consum si branzeturile in cazul Dorna Lactate, laptele de consum, branzeturile si lactatele proaspete in cazul Friesland. In sectorul laptelui UHT, Dorna Lactate si Friesland sunt concurate cu succes (dar nu de multa vreme) de Albalact.

 

Friesland

Subsidiar al Friesland Coberco Dairy Foods din Olanda, Friesland Romania SA este cel mai mare producator de pe piata laptelui de consum, cu doua produse importante in portofoliu Milli si Oke! ("aduse" in Romania de pe celelalte piete central-europene unde activeaza grupul: Cehia, Slovacia si Ungaria). Cele doua acopera linii de produse de lapte, produse proaspete si branzeturi. Parte din produsele proaspete ale grupului sunt comercializate sub marca autohtona Napolact.

Dorna Lactate

Un alt mare jucator romanesc cu capital mixt (romanesc si elvetian), Dorna Lactate ofera game de produse La Dorna, la categoriile de branzeturi si lapte de consum.

LaDorna poseda alte doua produse: Laptic, destinat copiilor  si Lady Milk 6, destinat femeilor.

 

Albalact:

O companie independenta romaneasca de dimensiuni medii detinuta de un antreprenor individual, Albalact este prezenta pe piata laptelui UHT cu brandul Fulga. Aceeasi companie comercializeaza lapte pasteurizat, produse proaspete si branzeturi

sub marca omonima Albalact.

 

Noi schimbari pe piata laptelui

In Romania, consumul anual de lapte pe cap de locuitor este inca redus in comparatie cu restul tarilor europene: 6,7 litri de lapte procesat, fata de media europeana de 65-70 de litri. In negocierile de aderare la Uniunea Europeana, Romania a obtinut o cota de productie anuala de 3,3 miliarde de litri de lapte, din care 1,2 miliarde de litri urmeaza a fi procesati industrial.

Avand in vedere potentialul inca neexploatat al unei piete nationale destul de mari ce se va integra in cea europeana, este certa intrarea pe piata lactatelor a unor mari jucatori europeni precum Yoplait (care, impreuna cu partenerii lor israelieni de la Tnuva par deja interesati sa achizitioneze capacitati de productie in Romania) si Lactalia (cel mai mare producator european, propietar al unor producatori de profil in Republica Moldova), alaturi de concurenti mai mici din tarile invecinate, din Ungaria pana in Grecia.

Grupul olandez Campina, in urma fuziunii cu danezii de la Arla va forma un alt concurent de mari dimensiuni care ar putea decide sa achizitioneze partenerul Covalact si sa-si promoveze mult mai activ si constant brandul Campina.

O ultima observatie importanta este aceea ca piata este insuficient dezvoltata in principal din cauza puterii reduse de cumparare, dar si datorita lipsei de educatie a consumatorului.

 

Piata laptelui in 2008

Piata laptelui procesat din Romania va creste cu circa 10-15 la suta in 2008 si ar putea ajunge la circa un miliard de euro.

In 2007, productia de lapte industrializat a fost de 1,1 miliarde litri si depaseste, din punct de vedere valoric, 900 milioane de euro. Se estimeaza ca piata va creste cu cel putin 10-15 la suta in 2008, deoarece exista multe ferme si unitati in constructie, dar si datorita noilor reguli veterinare legate de cresterea calitatii laptelui.

In ceea ce priveste piata laptelui neprelucrat, aceasta a depasit in 2007 aproximativ 1,8 miliarde de litri si are o valoare similara, de circa un miliard de euro.

Va exista o criza de furaje care va influenta costurile si preturile finale la consumatori in urma procesului de fabricare a biodieselului care atrage mai mult porumb, chiar daca in Romania acest proces nu va fi atat de acut ca in tarile Uniunii Europene.

Pe de alte parte, in Romania, piata va fi influentata si de sprijinul primit de crescatorii de bovine din partea statului, care la ora actuala este nemultumitor.

Fabricile de lapte din Romania - in jur de 200 - proceseaza anual circa 1,1

miliarde de litri de lapte, in timp ce taranii vand direct pe piata 1,8 miliarde de litri de lapte.

Companiile Napolact, Albalact, LaDorna, Brailact si Danone detin, cumulat, 77 la suta din piata totala a laptelui procesat.

La ora actuala, peste 55 la suta din exploatatiile din Romania dau 45 la suta din cantitatea de lapte, dar fermierii au o varsta de peste 50 de ani si detin una sau doua vaci. Zona Cluj si Brasov ofera mai mult de jumatate din laptele livrat catre procesare din Romania (52%), iar daca se mai adauga si zona Timis, procentul se ridica la 60 la suta.

Romania produce anual peste cinci milioane tone de lapte, dar din pacate peste 40 la suta din laptele produs in Romania, in afara fermelor profesionale, nu este conform in ceea ce priveste continutul organic.

Romania beneficiaza, pana in 2009, de o perioada de tranzitie in care producatorii mai pot vinde pe piata interna lapte neconform. Dupa aceasta data, furnizarea laptelui de catre producatori trebuie sa corespunda cerintelor UE.

Romania a obtinut, in negocierile cu Uniunea Europeana, o cota totala de lapte de trei milioane tone pe an desi produce peste cinci milioane de tone. Depasirea acestei cantitati atrage penalizari de 278,3 euro pentru fiecare tona de lapte realizata peste cota, iar in cazul in care cantitatea de lapte produsa este mica, Romaniei i se va diminua cota pentru urmatorii ani.

Comisia Europeana a propus la inceputul lunii decembrie o crestere de doi la suta a cotelor de lapte, incepand de la 1 aprilie 2008, pentru a raspunde cresterii cererii atat in Uniunea Europeana, cat si pe piata mondiala.

Cresterea, ce reprezinta un total de 2,84 milioane de tone, s-ar repartiza in mod egal intre cele 27 de state membre. Romania va detine astfel o cota de lapte 3,11 milioane tone. Aceasta nu aduce atingere rezultatelor analizei pietei produselor lactate care se efectueaza in cadrul controlului de sanatate al Politicii agricole comune, in care Comisia a propus o crestere graduala a cotelor inainte de expirarea acestora la 31 martie 2015.

CE mai ia in calcul si eliminarea cotelor in aprilie 2015. Evolutia favorabila a pietei, combinata cu reforma, au dus la o situatie in care, in 2007, pentru prima oara de la instituirea sistemului in 1968, toate restituirile la export sunt egale cu zero, iar stocurile de interventie sunt goale. Raportul privind perspectivele pietei concluzioneaza ca, intre 2003 si 2007, cresterea productiei de branzeturi si lapte proaspat a absorbit o cantitate suplimentara de 5,5 milioane de tone de lapte, in timp ce productia totala de lapte a ramas constanta.

In Romania, in 2006 existau 1,15 milioane gospodarii si 1,7 milioane de vaci, peste 90 la suta din gospodarii detinand doar 1-2 capete. Numarul fermelor cu peste 100 de capete de vaci la finele lui 2005 era de numai 163

TEHNOLOGIA DE CRESTERE SI INTRETINERE A TAURINELOR

            In conditiile economiei de piata, este necesara o noua abordare a modului de

crestere si intretinere a taurinelor. Ca urmare a desfiintarii marilor complexe pentru

cresterea vacilor de lapte, ponderea principala in cresterea taurinelor revine micilor

fermieri cu efective mici (5-20 capete).

            Pentru eficientizarea cresterii taurinelor, se impune o popularizare in rindul

micilor fermieri a unor tehnologii

de crestere moderna, dar destul de simpla.            Calea cea mai sigura, rapida si eficienta

de sporire, imbunatatire si eficientizare a productiei de lapte, o constituie alimentatia rationala a animalelor din rase de vaci cu valoare genetica ridicata.

            Alimentatia taurinelor  are o arhitectura specifica bazindu-se pe producerea unor furaje de calitate superioara si in cantitati suficiente care sa asigure ratii echilibrate ce vor satisface cerintele zilnice ale animalului.

Un rol important il constituie asigurarea conditiilor de adapost si supravegherea periodica din punct de vedere sanitar-veterinar.

Alimentatia rationala poate asigura o crestere a nivelului de productie anual cu 30-40%, imbunatatirea calitatii laptelui si produselor lactate si evitarea risipei, toate asigurind un randament maximal al exploatatiei pentru lapte.

I. ETAPELE FURAJARII

Furajarea si ingrijirea vacilor inainte de insamintare, in timpul gestatiei si dupa fatare sint factori esentiali pentru obtinerea unui vitel nou-nascut sanatos, obtinerea unei productii de lapte mari si usurinta in ceea ce priveste urmatoarea monta. De asemeni, trebuie respectata cu strictete perioada repausului mamar, timp necesar revenirii uterului la dimensiunile normale, astfel lactatia sa fie in jur de 305 zile.

In furajarea bovinelor, intilnim citeva etape care trebuiesc strict evidentiate si urmarite in ceea ce priveste furajarea, astfel:

           

1. Hranirea vacilor in perioada de repaus mamar

2. Hranirea vacilor dupa fatare

3. Hranirea vacilor in functie de productia de lapte

4. Hranirea tineretului taurin pe categorii de virsta :

-         0-3 luni

-         3-6 luni

-         6-12 luni

-         12-18 luni

-         peste 18 luni (juninci)

1.      Hranirea vacilor in perioada de repaus mamar

Perioada de repaus mamar este absolut necesara si chiar cruciala pentru vacile de lapte, fiindu-i caracteristice urmatoarele:

        vitelul realizeaza o crestere ce reprezinta ¾ din greutatea corporala la nastere

        vacile isi intensifica metabolismul, continuarea depunerii rezervelor corporale in saptamina a 8-a inainte de fatare

        apetitul scade, devenind cel mai redus

        vacile manifesta activitati comportamentale specifice pregatirii pentru fatare si inceputul lactatiei

        furajele trebuie sa aiba un continut mai mic de calciu deoarece in aceasta perioada se definitiveaza osatura vitelului, iar prin depuneri masive de calciu, acesta creste in volum, rezultind probleme la fatare.

Cu aproape doua luni inainte de fatare, vaca trebuie lasata din muls (intarcata) pentru a-si reface rezervele din organism

si pentru ca fatul (vitelul) sa se dezvolte normal. In tot acest timp, gospodarul are grija ca furajarea sa fie bine echilibrata, mai bogata in finuri si mai saraca in nutreturi concentrate si se elimina total din ratie nutreturile suculente acide(porumb siloz, borhot, etc.)

Furajele trebuie sa fie de calitate, fara mucegaiuri, ne-inghetate sau cu pamint pe ele, iar apa  sa aiba temperatura normala ( din put, fintina), nu rece sau cu gheata.

Furajele se administreaza in 2-3 tainuri, la distante de 6-7 ore intre ele, tainul de seara fiind in cantitate mai mare, in special grosiere sau fin.

2. Hranirea vacilor dupa fatare           

Dupa fatare, organismul vacii trece prin transformari importante: scade in greutate, are loc o deshidratare puternica si o modificare a metabolismului in vederea producerii unor cantitati mari de lapte.

Pentru eliminarea deshidratarii datorita fatarii si a laptelui produs

, se impune ca timp de 2-3 zile, vaca sa primeasca zilnic cite o galeata cu  suspensie de tarita de griu in apa calda, la care se adauga 30-50 grame sare (o lingura). In aceasta perioada de refacere care dureaza aprox. 40 de zile si in cea imediat urmatoare, este necesara o furajare de virf in care se administreaza furaje suculente, completate cu fin si concentrate care stimuleaza productia de lapte.

 3. Hranirea vacilor in functie de productia de lapte

Un aspect deosebit de important si mai putin respectat, este acela legat de stabilirea cantitatii de concentrate pe care fiecare animal il primeste functie de productia zilnica de lapte. Pentru obtinerea unui litru de lapte, in medie, se administreaza aproximativ 350-400 g concentrate de buna calitate .

 Imediat dupa fatare, vaca va primi zilnic o cantitate de concentrate mai mare decit cantitatea de lapte  obtinuta prin muls (ex. la o mulsoare zilnica de 10 litri  lapte pentru care in mod normal se administreaza aproximativ 4 kg concentrate  acesta va primi 7-8 kg conc. In acest fel cantitatea de lapte zilnic va creste pina cind se va obtine un maxim ce nu mai este influentat de furajare celelalte componente zilnice din hrana fiind oarecum la discretie..In acest moment se va scadea  ratia de concentrate pina cind se va mulge o canitate mai mica de lapte.

            Crescind din nou

ratia de concetrate pina la revenirea laptelui la cantitatea maxima am stabilit ratia finala la un randament ideal de valorificare al furajelor , fara pierderi.

4. Hranirea tineretului taurin pe categorii de virsta

      Cat. 0-3 luni

Alimentatia de baza este constituita din laptele matern, respectindu-se cu strictete perioada colostrala si cel putin 25 zile perioada de alaptare cu lapte integral, intarcarea producindu-se in general la 30 - 35 de zile. Pentru categoria de la 0 la 3 luni, furajarea  se completeaza cu concentrate care au un continut de proteina ridicat (ratie TIPI),consumindu-se in medie 55-60 kg. Concentratul va fi administrat la discretie si va fi completat cu finuri de foarte buna calitate.

      Cat. 3-6 luni

In aceasta perioada furajul de baza este constituit din concentrate de tip.II, ele reprezentind principala sursa de furajare, consumindu-se aproximativ 150 kg /perioada. Finurile se dau in continuare la discretie.

      Cat. 6-12 luni, 12-18 luni

In aceasta perioada se administreaza concentratul tip III, in medie de 2 –2,5 kg/zi, iar finul se da pe baza de ratii (2 kg/zi) introducindu-se in acelasi timp in ratie si suculentele.

      Cat. peste 18 luni cind vitica a fost montata, se administreaza concentrate de tip III in medie de 2 kg/zi, in rest, alimentatia este ca la vacile gestante.

 

II. PRINCIPALELE NUTRETURI UTILIZATE IN HRANA TAURINELOR

Pot fi impartite in urmatoarele grupe:

     Nutreturi fibroase( finuri, coceni, paie, etc)

     Nutreturi concentrate (cereale, sroturi, reziduuri de la industria de morarit)

     Nutreturi suculente (silozuri, radacinoase, bostanoase si borhoturi)

     Aditivi furajeri (premix-uri, zoofort-uri)

     Nutreturi fibroase

Finurile care se  utilizeaza in hrana taurinelor sint:

-         fin de leguminoase (lucerna, trifoi, sparceta)

-         finul de graminee (fin din livezi, pajisti cultivate)

-         fin de borceag ( amestec de paioase + mazare sau mazariche)

-         finuri naturale

( de lunca, deal, munte)

-         fin de otava (obtinut dupa cosirea pajistilor)

Cantitatile de fin recomandate la taurine sint intre 2 si 10 kg in functie de categoriile de virsta si de starea fiziologica a animalului. Finurile se administreaza ca atare sau macinate (cele de leguminoase) 2-3 tainuri/zi.

Grosiere aceste nutreturi se caracterizeaza printr-un continut ridicat in substanta uscata, valoare nutritiva redusa, precum si o digestibilitate mica. Digestibilitatea poate sa creasca prin diferite metode si procedee de preparare (saramurare, murare, amestec cu melasa, borhoturi, uree, etc). Grosierele se administreaza la animalele adulte, cantitatile variind intre 3-5 kg paie si vrej de leguminoase si 8-10 kg coceni de porumb.

     Nutreturi concentrate

Porumbul este cereala care intra in proportia cea mai mare in hrana animalelor, avind un continut ridicat in amidon si grasime (4-5%) si scazut in celuloza, digestibilitate ridicata si o mare valoare energetica, continind 8-10% proteina, iar dintre vitamine

se remarca vitamina E si provitamina A. In hrana animalelor, porumbul se adiministreaza sub forma de uruiala, in amestecuri fiind o componemta de baza in producerea nutreturilor combinate, unde participa in urmatoarele proportii:

-         40-60% la vacile gestante si lactante

-         30-40% la tineretul pentru reproductie

-         65-85% la animalele pentru ingrasat

            Porumbul se administreaza sub diferite forme:

- boabe macinate pentru virsta 0-6 luni;

- porumb stiulete macinat cu totul pentru virsta 6-18 luni si peste;

- porumb siloz: recoltarea porumbului se recomanda sa se efectueze cind planta se gaseste in perioada de vegetatie lapte-ceara. Pentru ridicarea continutului de proteina, se poate insiloza porumbul in amestec cu leguminoase, de ex: 75-80% si 20-25% mazare sau soia. De asemeni, o alta posibilitate de a ridica continutul de proteina a porumbului insilozat este de a adauga uree sintetica si sulfat de amoniu (0,72 kg uree+0,28 kg sulfat de amoniu la 200 l apa necesara pentru 100 kg masa porumb insilozat). Acestia se toaca, se depoziteaza pe platforme de beton , dupa care se preseaza pentru eliminarea aerului in vederea obtinerii unei fermentatii de calitate;

- cocenii de porumb administrati fara nici o pregatire in hrana animalelor sint consumati

numai in procent de 50-70%.

Pentru a le mari procentul de utilizare, cocenii se toaca la sisca, putind administrati ca

atare sau in amestec cu borhoturi.

In regim gospodaresc, se poate realiza un amestecde nutret murat, astfel: o cutie din lemn placata cu tabla zincata, cu dimensiunile de 1m/1m/1,5m, se umple cu aproximativ:

      100 kg strujeni tocati (sisca);

      30 litri apa in care se dizolva 600 g sare (2% sare);

      daca este posibil, 600 g melasa care va imbunatati valoarea nutritiva a furajului.

Acest amestec se preseaza bine, urmarindu-se o fermentatie de tip lactic (miros placut de fermentat, imbietor), evitindu-se fermentatia de tip butilic care apare in urma insuficientei tasari (miros intepator, respingator). Dupa 2-3 zile de fermentatie se poate administra la animale, ca valoare nutritiva acesta inlocuind porumbul siloz.

In ratia zilnica se recomanda urmatoarele cantitati de nutret murat sau porumb siloz:

      pentru vacile in lactatie 20-30 kg (rezultate bune se obtin cind 1/3 din cantitate de nutret suculent este reprezentat de sfecla furajera si cind pentru 5kg nutret murat se administreaza 1 kg fin).

      la taurinele adulte la ingrasat se administreaza 30-40 kg/zi, iar la tineret, dupa virsta de 12 luni, 10-20 kg (functie de virsta si greutate).

Orzul si ovazul sint consumate cu placere de catre animale, imbunatatind ratia cu

extracte azotate, proteina bruta, grasime si aminoacizi esentiali. Continutul in proteina digestiva este mare la aceste graminee, folosindu-se in hrana animalelor in proportie de 40-50% ovazul in concentrate si orzul in hrana vacilor de lapte in proportie de 30-35% din amestecul de concentrat, acesta din urma avind un efect pozitiv asupra cantitatii si in special asupra calitatii laptelui.

Taritele de griu sint formate din invelisuri bogate in celuloza si germenii bogati in

amidon, proteine, saruri minerale (mai ales fosfor), in schimb sarace in calciu. La hrana animalelor, taritele se folosesc in procent de 10-25% din amestecul de concentrat.

Srotul de floarea soarelui , datorita continutului ridicat de proteina, este una dintre

compunentele de baza la realizarea nutreturilor concentrate in hrana vacilor de lapte a tineretului si a reproducatorilor, folosindu-se intr-un procent de 10-25% din totalul acestor concentrate.

Soia se situeaza printre leguminoasele cu cele mai mari cantitati de proteina(32-34%) si cel

mai ridicat continut in lipide (17-20%), substantele nutritive fiind usor

digestibile, iar proteina este considerata cu o valoare biologica foarte valoroasa, situindu-se pe primul loc intre concentratele proteice de origine vegetala. Se foloseste in alimentatia animalelor numai dupa un tratament termic (prajire sau fierbere), sub forma de faina.

     Nutreturi suculente

Nutreturi insilozate (porumb, borceag, leguminoase  )

Melasa contine 20% apa, 9% proteine, 60% extractive azotate, fiind bogata in potasiu,

zinc, fier, mangan, cupru, cobalt, aceste insusiri dind melasei calitati de suport pentru utilizarea azotului neproteic. Melasa se foloseste diluata in proprotie de 2%.

Radacinoase ( sfecla furajera, gulii furajere, morcov furajer)

Borhoturile (de griu, de porumb, de cartofi, de bere) contin pina la 95% apa,

grasimi, substante azotate, aminoacizi. Se administreaza pina la 30 kg/zi la vacile de lapte.

Bostanoasele (bostanul furajer, pepene verde furajer)  sint fructe

suculente care contin 90-94% apa, proteina gasindu-se in cantitati f. mici si pot fi administrate mai ales in hrana vacilor de lapte in cantitati de 10-15 kg/zi sub forma tocata sau in amestec cu strujeni tocati pentru silozul murat.

     Aditivi furajeri:

     Substante aditionale de origine minerala

Clorura de sodiu (sarea de bucatarie) macinata, in proportie de pina la 1%  din cantitatea de concentrate, aprox. 25-50 g/zi in hrana si sub forma de bulgari in iesle pentru lins.

Creta furajera cu un continut de calciu de aprox. 39%, se administreaza sub forma macinata in proportie de pina la 2% din cantitatea de concentrate, aprox.50-80 g/zi in hrana.

Fosfati furajeri – sub forma de - fosfat monocalcic 15,9% fosfor, 24% calciu

-         fosfat dicalcic 18,1% fosfor si 23,29% calciu

-         fosfat tricalcic 19,97% fosfor si 38,76% calciu

Ex: fosfatul monocalcic 1 g fosfor este asigurat de 6,3g fosfat monocalcic

Faina de oase – provine din macinarea oaselor degresate si si degelatinate si contine 28-35% calciu, 14-15% fosfor sub forma de fosfat dicalcic

      Substante aditionale de uz furajer

Cunoscute sub denumirea de premix-uri, zooforte-uri, contin: antibiotice, hormoni, proteine iodate, enzime, drojdii furajere, etc, care desi in cantitati mici, max.1%, sint deosebit de benefice pentru cresterea si dezvoltarea animalelor, obtineri de productii ridicate de lapte.

III. RATII FURAJERE

STRUCTURA NUTRETULUI COMBINAT PENTRU VITEI (%)

                                                                                               

NUTRETRETETA TIP I

0-3 LUNI

RETETA TIP II

3 –6 LUNI

Faina de porumb 42 58

Faina de ovaz 5 -

Tarite de griu - 10

Faina de lucerna deshidratata 12 12

Sroturi de floarea soarelui 16 16

Sroturi de soia 16 -

Drojdie furajera 3 -

Zahar 3 -

Calciu 1 1

Faina de oase 0,5 -

Supliment mineral - 1

Zoofort T1 1 -

Zoofort T2 - 1

Sare 0,5 1

Total 100 100U.N./KG

E.n. kcal/kg

P.B., %

P.d.g/kg

Celuloza

1,01

1694,88

21

169,17

12,35

0,982

1663,96

14

111,66

11,25

Preluata din lucrarea “Alimentatia animalelor domestice”, O.Popa, M. Milos, El.Bunicelu, Editura Didactica si Pedagogica, ed. 1980.

6 – 18 LUNI (concentrat tip III)

Porumb stiulete macinat intreg               50 kg

Tarite griu                                                         15 kg

Floarea soarelui (srot)                                       10 kg

Orz sau ovaz                                                    22kg

Calciu (creta furajera)                                         1 kg

Sare                                                                   1 kg

Premix-uri (zoofort)                                            1 kg

Total:                                                              100 kg/ 2-3 kg pe zi

RETETE DE CONCENTRATE PENTRU VACI CU LAPTE

Varianta 1

Porumb stiulete macinat cu totul                        43 kg  

Tarite de griu                                                    55 kg                          

Calciu (creta furajera)                                         1 kg                          

Sare                                                                   1 kg

Premix (Zoofort)                                                 1 kg

Total:                                                              100 kg

Varianta 2

Porumb stiulete macinat cu totul                        30 kg

Tarite de griu                                                    50 kg

Orz sau ovaz                                                    17 kg

Calciu (creta furajera)                                         1 kg

Sare                                                                   1 kg

Premix (Zoofort)                                                 1 kg

Total:                                                              100 kg

Ratii alimentare pentru vitei intre 0-18 luni

0 – 3 luni 3 – 6 luni 6 – 12 luni 12 – 18 luni

Reteta tip I Reteta tip II Reteta tip III

Concentrate La discretie Nutret de crestere Nutret de crestere 1,5-2kg/zi

1,5-2kg/zi

Fin La discretie La discretie 2 –3 kg/zi 3 –4 kg/zi

Suculente (radacinoase)

- - 3-5 kg/zi 5-10 kg/zi

Nutret verde vara

- - 12 – 25 kg/zi 25 – 30 kg/zi

Nutret murat iarna

- - 5 – 10 kg/zi 15 – 20 kg/zi

RATII ZILNICE FURAJERE ORIENTATIVE PENTRU O VACA CU O PRODUCTIE

MEDIE DE 10 LITRI LAPTE PE ZITIPUL DE FURAJ ZONA DE CIMPIE ZONA DE DEAL-MUNTE

Primavara- toamna

Toamna- iarna

Primavara- toamna

Toamna- iarna

FIN – LUCERNA 2 – 3 kg 5-8 kg -

FIN NATURAL - 2 – 3 kg 8-10 kg

STRUJENI PORUMB - 3 kg   (1 snop)

- 3 kg ( 1 snop)

PORUMB SILOZ - 10 kg - 10-15 kg

SUCULENTE (radacinoase, bostanoase, borhoturi)

- 15-20 kg - 5-8 kg

CONCENTRATE ( in 2 tainuri)

3 kg 3 kg 3 kg 3 kg

MASA VERDE 35-40 kg 35-40 kg

Modificarea structurii ratiei odata cu avansarea in lactatie

IV. TEHNICA ADAPARII TAURINELOR

            In cresterea taurinelor, aprovizionarea cu apa, trebuie considerata ca un element tehnologic esential de asigurat la timp si in conditii de calitate. Trebuie sa se foloseasca apa potabila care corespunde cerintelor organismului, sa satisfaca nevoia

de apa si sa nu prejudicieze sanatatea si productia animalului.

Cantitatea zilnica de apa variaza in mare masura in functie de sezon, de starea fiziologica si de nivelul performantelor (mai mare la vacile in lactatie si mai mic la cele in repaus mamar si la cele cu productii mai scazute). In general, consumul mediu de apa/cap de vaca este de 45-60 litri/zi.

           Adaparea se poate realiza direct din surse naturale potabile (riuri,fintini) si din

surse subterane prin forare, cu ajutorul adapatorilor automate cu clapeta sau nivel

constant.

Frecventa adaparii in cazul distribuirii nemecanizate a apei (adaparea la galeata) este de 2-4 ori/zi la temperatura de 10-12 grade.

 Adaparea automata asigura consumul de apa la discretie, stimulind cu 20% in plus

productia de lapte fata de administrareamanuala.

V. ADAPOSTURI – CONDITII DE CAZARE SI DE MICROCLIMAT

            Adaposturile pentru cresterea bovinelor trebuie sa asigure un microclimat corespunzator in ceea ce priveste constructia in sine care trebuie sa fie facuta din materiale termoizolante (caramida, boltari, lemn) cu cai de acces

pentru administrarea furajelor si evacuarea dejectiilor, canale de scurgere a purinului si spatiu de odihna pavat cu caramida moale sau scindura din lemnde esenta moale.

            Luminozitatea adaposturilor trebuie sa fie asigurata prin geamuri cu deschidere verticala cu suprafata de 1/20 din suprafata totala a adapostului.

            Sistemul de intretinere a vacilor in adaposturi este cel legat care urmareste sa asigure fiecarei vaci spatiul optim pentru odihna si igiena, precum si posibilitatea unei hraniri si mulgeri cit mai corespunzatoare. Limitele optime ale standului pentru vaca de lapte sint: 1,80m lungime, 0,8 m latime, latimea ieslei 0,50 m, cu adincimea de 0,20-0,30 m.

Asternutul se schimba zilnic, mentinindu-se uscat pentru a nu se depune balega, in special la spatele vacii (uger si alte portiuni apropiate) si a se evita infectiile.

De asemeni, grajdul trebuie sa fie aerisit zilnic, sa fie prevazut cu rasuflatori sau cu geamuri mici, care sa asigure un circuit constant si uniform al aerului in tot grajdul. Un grajd cu microclimat corespunzator in ceea ce priveste temperatura, ventilatia aerului si umiditate, trebuie sa prezinte la intrare in acesta un miros de asternut proaspat (paie, pleava , rumegus) sau miros de fin, sa nu prezinte miros de dejectii sau una dintre cele trei noxe (gaze) ce apar in grajd: bioxid de carbon, hidrogen sulfurat, amoniac.

VI. ERORILE DE ALIMENTATIE

SI CONSECINTELE LOR

            Erorile de alimentatie determina afectiuni metabolice si functionale. Acestea se inregistreaza cu precadere in perioada de repaus mamar, cit si in perioada de inceput de lactatie.  Pe ansamblu, erorile alimentare provoaca nu numai stare de boala, determinind si scaderea productiei de lapte.

            Carentele si dezechilibrele nutritionale produc o serie de tulburari cum ar fi: cetoza (acetomenia) care apare la inceputul lactatiei si sfirsitul gestatiei si se datoreaza cantitatilor prea mari de suculente in ratie si cantitate mica de fibroase. Se manifesta prin scaderea semnificativa a productiei de lapte si apetit capricios, animalul degaja un miros pronuntat de acid butiric (fructe fermentate).

            Alcaloza ruminala apare in momentul dezechilibrului ratiei, cind aceasta contine prea multa creta furajera sau faina de oase. Aceasta se depune in rumen, ducind la perturbarea miscarilor intestinale pina la disparitia acestora. Animalul prezinta asa numita “febra a laptelui” care se intilneste la vacile cu productii mari de lapte aflate la 3 –a sau a

4-a lactatie. Aceasta survine in prima sau a doua zi dupa fratare si evolueaza cu pareze temporare, glanda mamara se modifica fiind mult marita si fierbinte.

            Tetania de iarba apare la vacile cu productie mare de lapte datorita continutului mare de potasiu si substante azotate din iarba si continutului redus de magneziu. Este o boala de adaptare si pentru a fi prevenita, trebuie facuta o trecere traptata de la regim de hrana uscata la pasune, care trebuie facuta in mimimum 8 zile, cind pasunatul nu trebuie sa depaseasca 1-2 ore/zi.

            Carentele alimentare prelungite duc la modificari metabolice importante ale proteinelor, lipidelor si in dinamica hormonala, ducind in cele din urma la sindrom de infecunditate si sterilitate, boli

ale oaselor.

            Toate aceste tulburari nutritionale pot fi prevenite prin adoptarea unei strategii rationale in hranirea bovinelor, respectiv respectarea cerintelor nutritionale in functie de starea fiziologica a animalului, de anotimp (furajele de sezon), virsta animalului si zona geografica.

VII. ACTIUNI SANITAR-VETERINAR OBLIGATORII CE TREBUIE SA SE EXECUTE LA TAURINE

Din punct de vedere sanitar-veterniar, animalele trebuiesc tratate de-a lungul unui an calendaristic in vederea prevenirii unor boli infectioase si parazitare, astfel:

Dehelmintizarile (tratamentele impotriva viermilor de diferite categorii, intestinali, pulmonari, hapatici, renali, sangvini, etc) trebuie sa se execute in cadrul campaniilor de primavara, odata cu iesirea animalelor la pasunat sau trecerea celor din stabulatie permananta la alimantatia cu masa verde si in campanie de toamna cind animalele intra la grajd. In zonele cu terenuri umede, mlastionase, cu o vegetatie de tip luxuriant (in care se dezvolta melcul gazda intermediara pentru Fasciolla Hepatica – numit si galbeaza) este recomandat sa se repete tratamentul antiparazitar inca o data

in mijlocul verii, in perioada 15 iunie – 15 iulie.

Vaccinarile profilactice se executa in campaniile de primavara de catre medicii veterinari ai circumscriptiilor sanitar-veterinare teritoriale, moment in care se preleveaza probe pentru analize de laborator in vederea depistarii diferitelor boli.

In mod obligatoriu, din punct de vedere profilactic, trebuie efectuat trimestrial operatii de dezinfectie, dezinsectie si deratizare a grajdurilor si anexelor acestora. Daca gospodarul nu are suficient timp sau materiale necesare, se pot face acestea cel putin de doua ori pe an, prin varuire, spalare cu apa de var, dupa o curatire mecanica minutioasa, stropirea pardoselilor, peretilor si tavanului cu diferite substante decontaminante, care se gasesc la tpate punctele sanitar-veterinare si sint la un pret mic (cloramina, decontaminol). De asemeni, se pot folosi insecticide care se pun in amestec sau in solutii

simple folosite la fel ca substantele decontaminante, prin pulverizare. Acestea din urma, pot fi folosite si pentru imbaiere sau pulverizarea animalelor pentru combaterea parazitiilor externi (purici, capuse, riie, paduchi, etc.).

O atentie deosebita trebuie acordata rozatoarelor (soareci, sobolani, dihori) care trebuiesc inlaturati prin folosirea momelilor otravitoare sau a capcanelor, fiind cunoscut faptul ca acestia pot difuza o gama variata de boli infectioase si parazitare.

Viteii beneficiaza si ei de o seria de tratamente sanitar-veterinare, astfel:

Imediat dupa intarcare - tratament antiparazitar intern. Acesta se repeta din 3 in 3 luni pina la virsta de 1 an cind intra in schema generala ca pentru adulte (primavara si toamna).

Vaccinarile profilactice care se executa in campanii primavara-toamna, cei fatati iarna-primavara se vaccineaza in campania de primavara, cei fatati vara-toamna se vaccineaza toamna. Tot acum se vor preleva probe de laborator (fecale, singe) si se executa tiberculinarea in vederea depistarii focarelor de tuberculoza, para-tuberculoza, leucoza bovina, bruceloza, etc.

Un bun gospodar care isi va hrani vacile cu pricepere si constiinciozitate, va avea viteii sanatosi (robusti si vioi), fara sa sufere de diferite tulburari gastro-intestinale in primele 10 zile de viata (diaree neonatala), realizeaza o productie cu 20% mai mare de lapte pe intreaga perioada de lactatie, iar majoritatea vacilor vor ramine gestante la al doilea (6 saptamini) sau al treilea (9 saptamini) ciclu de calduri dupa fatare. Astfel, 12 luni calendaristice, vacile astfel ingrijite si supravegheate vor fata din nou, deci, gospodarul va inregistra anul si vitelul.

Sectorul vacilor cu lapte

Se aplica tehnologia diferentiata in functie de:

sistemul de intretinere (legat, liber, mixt); de sezon (iarna, vara); starea fiziologica (gestante, fatare recenta, insamantare recenta, insamantare

recenta dupa anoestrus -lipsa calduri); productia de lapte (peste 15 - 20 kg lapte/cap/zi)

Constituirea loturilor se face in functie

starea fiziologica si nivelul de productie; gradul de mecanizare al fermei; situatia sanitar veterinara animalelor;

Lotizarea vacilor in adaposturile cu stabulatie libera:

vaci fatate recent 0-60 zile; vaci fatate 60-120 zile; vaci fatate 121-305 zile; vaci in repaus mamar - ultimele 60 zile inainte de fatare;

Ingrijirea vacilor in diferite stari fiziologice:

VACI IN PREGATIRE DE FATARE

programul de intarcare se intocmeste lunar; vacile gestante se intarca obligatoriu cu 60-70 de zile inainte de fatare; furajarea vacilor se face corespunzator unei productii 15 2- l/zi/cap;

VACI IN LACTATIE

furajarea in lactatie se face in functie de productia potentiala si greutatea corporala;

se administreaza suplimentar 1,5 UN/cap/zi, daca creste productia de lapte cu 1-2 l/zi.

VACI GESTANTE SI IN LACTATIE

necesarul de furaje se stabileste in raport cu necesarul de intretinere, productia de lapte, energia pentru miscare, energia pentru termoreglare si efortul de lactatie - gestatie;

recalcularea ratiilor se face decadal.

ADMINISTRAREA FURAJELOR

furajul se administreaza in doua sau mai multe tainuri; sucesiunea furajelor iarna: fanuri; concentrate; suculente; succesiunea furajelor vara: fanuri; concentrate; suculente, fanuri. pasunatul de vara se organizeaza intre doua mulsori; se evita caldura la pasunat prin umbrare sau prin prelungirea pasunatului seara.

MULSUL VACILOR

vacile cu productia foarte mare se mulg de trei ori; restul vacilor se mulg de doua ori si la intervale precise; vacile supuse regimului de intarcare se mulg o data pe zi; ca cerinta fiziologica, intervalul intre mulsori va fi de 10-12 ore; vacile se mulg totdeauna in aceaisi ordine in sistem legat; in sistem de intretinere libera se respecta ordinea locurilor;

PREGATIREA PENTRU MULS

se pregateste si se verifica instalatia si aparatura de muls; se spala ugerul cu apa calda; se sterge ugerul cu un prosop curat; se efectueaza masajul;

se efectueaza mulsoarea propriuzisa; in mulsul mecanic aplicarea paharelor de muls pe sfarcuri se face in urmatoarea

ordine: stang posterior; drept posterior; stang anterior; drept anterior; incheierea mulsului se face cu mulsul suplimentar: 0,45 kg/cm2 intensitate

vacuum; 50-60 pulsatii.

EVACUAREA DEJECTILOR

in sistemul de intretinere libera se foloseste plugul raclor sau tractorasul cu lama; pentru mentinerea curatenie in grajd se intocmeste grafice de evacuare a

dejectiilor de 2-3 ori / zi.

Ingrasarea tineretului taurin  

Infiintarea exploatatiei; Faza de pregatire; Faza de crestere si ingrasare; Faza  de finisare; Adaposturile; Asigurarea climatului.

 

 

 

Infiintarea exploatatiei

In fermele vacilor de lapte, din cauza surselor limitate de furaje, este necesar ca tineretul mascul de la varsta inca tanara sa fie vandut care exploatatiile specializate in acest sens.

Infiintarea de exploatatii pentru cresterea si ingrasarea taurinelor este o activitate rentabila ce contribuie la sporirea veniturilor realizate din aceasta actiune, atunci cand se urmareste sa se obtina o cantitate cat mai mare de carne, intr-un timp cat mai scurt, cu calitati superioare si la un cost de productie cat mai scazut.

In tarile cu zootehnie avansata, ingrasarea intensiva se realizeaza in 16-18 luni cand tineretul taurin ajunge la 650-700 kg.

In cazul in care tineretul este supus ingrasarii de la varsta de 12 luni, perioada de pregatire dureaza 25 de zile, ingrasarea propriuzisa 90 de zile si cea de finisare 35 de zile.

Rezulta ca procesul de ingrasare se face in trei perioade distincte.

 

Faza de pregatire

Exista doua situatii de pregatire a tineretul taurin: cand viteii sunt adusi neintarcati si cand vitei sunt adusi intarcati.

Transportul viteilor se face cu mijloace auto special amenajate, fara curenti de aer si care asigura 0,8 - 1 metru patrat/vitel.

La sosire viteilor li se aplica un tratament antistres cu glucoza (120 grame la 750 ml apa) in doua tainuri, la interval de 12 ore. Solutia se prepara in apa calduta la 38 grade C.

Adapostul trebuie sa fie curat, dezinfectat si sa asigure o temperatura de 18-20 grade C.

Daca vitei sunt adusi la 10-14 zile, durata alaptarii se face pana la 45 de zile, perioada in care viteii trebuie sa realizeze un spor mediu de minim 650 grame / cap / zi. In aceasta perioada sunt obisnuiti cu fan si cu concentrate. Laptele sau substituentul de lapte se administreaza la biberon sau la galeata, la temperatura de 38 grade C.

Viteii intarcati se supun la un proces intensiv de crestere pe durata a 90 de zile, in care realizeaza un spor de 600 grame zilnic iar la sfarsitul perioadei ajung la o greutate de 130 kg. Furajare zilnica consta in fan, nutret combinat si siloz la discretie, respectiv consum zilnic de 3 kg SU / 100 kg greutate vie.

 

 

Faza de crestere si ingrasare

Perioada de crestere si intarcare dureaza 370 de zile, timp in care tineretul ajunge la greautate de 550 kg / cap, inregistrand un spor mediu de 1200 grame / cap / zi.

In aceasta perioda se administreaza hrana la discretie format din 20 % fan tocat, 50% suculente si 30% nutreturi combinate.

Completarea necesarului de hrana se face cu un supliment proteino - vitamini - mineral introdus in amestec.

 

Faza  de finisare

Durata finisarii este de 90 de zile, timp in care tineretul ajunge la 650 kg/cap si la varsta de 18 -19 luni, cand de fapt perioada de ingrasare este cea mai eficienta.

In aceasta perioada sporeste consumul de nutreturi combinate din amestec. Amestecul este format din 40% siloz, 20 % fan si 40 % concetrate cu adaos de PVM.

In reusita ingrasarii un rol important il are hranirea corespunzatoare  a viteilor cu furaj in amestec si administrat la discretie, asigurarea apei proaspete, a brichetelor pentru lins din sare si microelementele.

Pentru obtinerea sporului scontat trebuie sa se asigure un front de furajare de 0,75 m/animal, iar densitatea in boxe sa fie corelata cu lungimea frontului de furajare.

 

Adaposturile

Ingrasarea taurinelor se realizeaza in adoposturi inchise prevazute cu boxe dispuse deoparte si de alta a unei alei de furajare.

Evacuarea dejectilor se face prin canale acoperite cu gratare din beton sau fose de colectare.

Un alt sistem de ingrasare este pe asternut permanete intretinut zilnic iar evacuarea dejectilor se face la sfarsitul perioadei cu un tractor dotat cu lama.

In compartimentele de pregatire si de ingrasare propriuzisa vor trebui pastrate 1-2 boxe, in care vor fi introdusi vitei cu afectiuni pentru a fi supusi tratamentelor specifice.

 

Asigurarea climatului

In faza de pregatire

temperatura 18 grade C; umiditatea relativa 70 %; concentratie CO2 0,3%; NH3 0,026%; H2S 0,01%.

 

In faza de ingrasare

temperatura 10 grade C; umiditatea relativa 75 %; concentratie CO2 0,3%; NH3 0,026%; H2S 0,01%.

 

Reglarea microclimatului se face prin deschiderea  si inchiderea geamurilor reglabile, prin usi si deflectoare in functie de cerintele prezentate mai sus.