Proiect Bovine Tutuianu Ionut Corect
41
1 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" IAŞI FACULTATEA DE ZOOTEHNIE PROIECT TEHNOLOGIC LA DISCIPLINA CREȘTEREA BOVINELOR ÎNDRUMĂTOR, Conf.dr.ing. Vasile MACIUC STUDENŢI, Ţuţuianu Ionuţ
description
proiect bovine
Transcript of Proiect Bovine Tutuianu Ionut Corect
1
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" IAŞI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
PROIECT TEHNOLOGIC LA
DISCIPLINA CREȘTEREA
BOVINELOR
ÎNDRUMĂTOR,
Conf.dr.ing. Vasile MACIUC
STUDENŢI,
Ţuţuianu Ionuţ
2
Tema proiectului:
“ Elaborarea proiectului tehnologic pentru o fermă de vaci
de lapte, întreținere liberă, cu un efectiv de 20 capete, rasă
Brună de Maramureş ”
CUPRINS
1.Memoriu justificativ ……………………………………………………………
1.1. Importanţa creșterii bovinelor………………………………………………..
3
1.2. Amplasarea şi descrierea fermei……………………………………………
1.3.Caracterizarea rasei……………………………………………………………
2.Organizarea procesului de reproducţie…………………………………………
2.1 Organizarea reproducţiei ……………………………………………………….…
2.2 Structura efectivelor………………………………………..……………………
2.3. Structura de vârstă a animalelor tinere…………………………………………….
2.4 Programarea montelor şi fătărilor……………………………………………………..
2.5 Mișcarea efectivelor……………………………………………………………………
2.6.Programarea producției de lapte………………………………………………………..
3.Alimentaţia animalelor. …………..…………………….……………………………….
3.1 Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor………………………………....
3.2 Norme de hrană pentru taurine………………………………………………………...
3.3.Stabilirea necesarului de furaje………………………………………………………..
4.Tehnologia de întreţinere şi exploatare…………………………………………………..
4.1 Sistemul de întreţinere liberă…………………………………………………………..
4.2 Organizarea mulsului…………………………………………………………………..
5. Organizarea producţiei…………………………………………………………………..
5.1 Producţia de lapte………………………………………………………………………
6.Rezultate tehnico-economice……………………………………………………………...
7.Concluzii și recomandări………………………………………………………………....
Bibliografie…………………………………………………………………………………..
4
Capitolul 1
1.Memoriu justificativ
1.1. Importanţa şi oportunitatea investiţiei
Creşterea bovinelor este o activitate tradiţională în România, bovinele având o
importanţă social-economică, sanitară, biologică şi ecologică de prim ordin în economia ţării.
Diversitatea producţiilor pe care le realizează, consumul redus de energie şi natura
furajelor pe care le consumă, conferă creşterii şi exploatării bovinelor caracterul unei activităţi
durabile şi de perspectivă. Creşterea bovinelor a reprezentat una dintre principalele
îndeletniciri ale locuitorilor acestor locuri, vaca reprezentând o bună sursă de venituri dar şi
un ajutor deosebit în activitatea din gospodăriile populaţiei, prin folosirea lor la munca
câmpului, la pădure, transporturi, şi mai ales de laptele obţinut de la vaci şi produsele obţinute
din prelucrarea acestuia dintre care untul şi brânza faceau parte dintre produsele alimentare
de bază.
Condiţiile pedoclimatice au condus într-o anumită perioadă la creşterea interesului
pentru creşterea bovinelor, motiv pentru care printr-o atentă activitate de selecţie şi ameliorare
a raselor autohtone s-a reuşit mărirea productivitaţii bovinelor în zonă, ceea ce a condus la
dezvoltarea sectorului industrial .
Este recunoscut faptul că bovinele furnizează un volum mare de produse animaliere de
certă importanţă pentru consumul populaţiei şi pentru industria prelucrătoare. Raportat pe
plan mondial, astăzi, din totalul efectivelor de animale domestice, o pondere de aproximativ
65% o au bovinele. Acestea se costituie într-o importantă sursă în realizarea fondului mondial
de produse alimentare, asigurând peste 95% din producţia de lapte, aproape 33% din
producţia de carne şi aproximativ 90% din totalul pieilor care se utilizează în industria
pielăriei, la care se adaugă şi alte produse şi subproduse de largă utilizare.
Bovinele furnizează materie primă necesară industriei laptelui şi cărnii pentru
obţinerea produselor carnate şi lactate, laptele, produs strategic cu impact deosebit asupra
copiilor, persoanelor în vârstă, precum şi a celor cu diferite afecţiuni, fiind cel mai important,
datorită compoziţiei complexe, valorii biologice şi gradului înalt de digestibilitate. El conţine
peste 100 de substanţe necesare organismului uman, toti cei 20 aminoacizi, 10 acizi graşi, 25
vitamine şi 45 elemente minerale. Exprimată în calorii, valoarea nutritivă a unui litru de lapte
este echivalentă cu aprox. 400 g carne de porc, 750 g carne de viţel, 7-8 ouă, 500 g de peşte şi
125g de pâine. Susţinerea valorificării eficiente a laptelui materie primă va permite realizarea
unor investiţii în retehnologizarea activităţii necesare realizării unor produse lactate
controlabile, cu calitate şi termene de garanţie superioare. Carnea şi produsele din carne
reprezintă surse importante de energie, proteine, minerale, vitamine, aminoacizi esenţiali
necesari pentru buna funcţionare a mecanismelor fiziologice umane şi pentru păstrarea
sănătăţii. În afară de carne, în alimentaţie se foloseşte şi cel de-al treilea sfert (ficat, creier,
inimă, pulmon, splină, limbă,testicule, uger, burtă, buze şi seu).
Taurinele produc mari cantitati de dejectii: 8-12 tone / 1 UVM, ele furnizând 70% din
îngrasamintele organice utilizate în agricultura, de la o singura bovina obtinându-se pe an 100
5
kg azot, 20-30 kg fosfor si 80-90 kg potasiu. Prin necesitatea cultivarii plantelor ameliorative:
trifoi, lucerna, ghizdei, sparceta, soia, mazare, ca surse de proteina pentru rumegatoare,
acestea lasa în sol cantitati importante de azot, circa 100-150 kg.
1.2. Amplasarea şi descrierea fermei
Ferma de vaci de lapte este situată în judeţul Iasi , în Războieni. În cadrul
acestei ferme se cresc vaci de rasă Brună de Maramureş , iar producţia medie
anuală este aproximativ de 7800 kg lapte cu un procent de 3,96 % grăsime şi
3,36% proteine, iar greutatea corporală este de 500 kg.
6
La ora actuală, ferma deţine un adăpost, o magazie pentru furaje, un fânar,
sursă proprie de apă, energie electrică de la reţeaua existent.In ceea ce priveste
mulsul acesta se va efectua mecanic ,optand pentru mulsul de tip bradulet.
Evacuarea dejectiilor se va efectua mecanizat, amplasarea acestuia se va face pe
platforme special amenajate, urmand ca apoi sa fie folosit pentru culturile
proprii din cadrul aceleasi ferme.
Laptele va fi vândut la centrele de colectare pentru fabricarea diferitelor
produse lactate.
Întreţinerea vacilor corespunzător va avea rezultate benefice pentru
producţia de lapte, optând astfel pentru un sistem de întreţinere liberă în
adăposturi închise.
1.3.Caracterizarea rasei
Rasa Brună în România s-a format prin încrucişarea taurinelor autohtone
neameliorate – rasa Sura de Stepa si rasa de munte Mocanita cu tauri din rasa
Bruna proveniti din Austria si mai apoi din Elvetia.
Rezultatele bune obtinute in urma incrucisarilor cu rasele locale a impulsionat
raspandirea rasei Brune pe o arie mare, cuprinzand zonele montane si
submontane din intreg arcul carpatic, unde din cauza unor conditii mai putin
favorabile, in special lipsa cerealelor, nu au patruns rasele specializate in
productia de lapte de tip Holstein-Friza.
La aceasta a contribuit puterea mare de adaptare la conditiile de mediu din
zonele montane si colinare, precum si capacitatea buna de valorificare a hranei
in aceste conditii. Sistemul pastoral specific acestor zone, denumit pendulare,
constand in aceea ca pe timpul verii vacile sunt intretinute in comun la stane iar
in restul anului in gospodariile populatiei a condus la aparitia unor sortimente de
cascavaluri deosebit de apreciate de catre consumatorii din tara si de peste
hotare (Penteleu, Rucar, Bradet, etc.).
Conform datelor oficiale, efectivul de rasa Bruna cuprins in Controlul Oficial al
Productiei de lapte (COP), a realizat in anul 2006 o productie de 4065 kg lapte
cu un procent de 3,96 % grasime si 3,36% proteina, ceea ce determina un raport
destul de bun intre procentul de grasime si procentul de proteina (1,18).
Economicitatea producţiei de lapte este bună; 1,22 UNL/kg lapte ,
indicele de lapte fiind de 1:6 – 1:7, viteza de eliberarea a laptelui 1,3 l/min.
Trebuie precizat ca nu productia de lapte pe lactatie face din rasa Bruna o rasa
deosebita, ci alte insusiri, legate in special de calitatea laptelui.
Astfel, raportul intre grasime este foarte strans. De asemenea, calitatea
proteinei este una foarte buna, cu un continut foarte crescut de cazeina (78% din
7
totalul proteinei din lapte), in special k-cazeina. Vacile din rasa Bruna produc
un lapte care contine cu 7-8% mai mult calciu si fosfor, mai multa lactoza
(zaharul din lapte), dar mai putine cloruri, ceea ce face ca acest lapte sa fie mai
gustos.
Cercetarile proprii au demonstrat o incidenta mult mai scazuta a infectiilor
ugerului (mamite), prin urmare si numarul de celule somatice este mai scazut cu
aproximativ 20% la rasa Bruna comparativ cu alte rase.
Datorita acestor calitati, laptele provenit de la vaci de rasa Brună este cel
mai indicat pentru industria branzeturilor, randamentul fiind cu aproximativ
16% mai crescut comparativ cu alte rase, timpul de coagulare mai redus datorita
continutului in saruri minerale, argumente la care se adauga, desigur, insusirile
organoleptice deosebite (gust, savoare, culoare, etc.).
Lactatia este mai uniformă, iar afectiuni precum febra laptelui, cetozele si
acidozele sunt mult mai rare decat la alte rase.
Performantele productive ale rasei sunt sustinute de o longevitate productiva
remarcabila. La aceasta contribuie robustetea membrelor, a danturii, precum si
conformatia ugerului, care nu este foarte voluminos, are o textura supla, o
simetrie acceptabila a sfarcurilor, ceea ce face ca acesta sa fie mai putin
predispus la diverse afectiuni.
Longevitatea productivă a rasei ii sporeste valoarea si compenseaza
oarecum nivelul productiv mai scazut pe timpul unei singure lactatii. Astfel,
cantitatea de proteina produsa pe parcursul intregii vieti productive de vacile din
rasa Bruna este comparabila cu rasa Holstein-Friza.
In Franta, tara cu o mare traditie in ceea ce priveste producerea si
consumul de branzeturi, rasa Bruna ocupa in controlul oficial al productiei de
lapte locul 2, imediat dupa rasa Normanda, dar cu mult inaintea rasei
Montbeliarde. Efectivul controlat a crescut cu 50% intre anii 1993 si 2005,
reflectand tendinta de dezvoltare a acestei rase, bazata pe ratiuni economice.
Astfel, in contextul in care in Franta pretul laptelui este stabilit in funcţie
de anumite criterii foarte severe de calitate, se constata ca in anumite situatii
laptele provenit de la ferme crescatoare de rasa Bruna este cu 15-16% mai
scump decat in fermele care cresc rasa Holstein.
8
Capitolul 2
2.Organizarea procesului de reproducţie
2.1 Organizarea reproducţiei
Tehnologia de reproducţie reprezintă ansamblul de măsuri cu caracter
zootehnic, sanitar-veterinar şi organizatoric, aplicat pe flux biologic şi
tehnologic, menit să ducă la perpetuarea speciei şi la obţinerea unui număr
maxim de produşi de la acelaşi animal. Taurinele prezintă unele particularităţi de
reproducţie şi anume: se introduc mai târziu la reproducţie (prima fătare are loc
la 27-36 luni); produc maximum un viţel pe an şi viaţa reproductivă nu este prea
lungă, necesitând o rată de înlocuire mare (15-25%).
Programarea activităţii de reproducţie presupune: proiectarea asigurării
efectivului şi structurii optime; programarea sezonului de însămânţări şi fătări şi
a vârstei pentru introducerea viţelelor la reproducţie. La programarea
împrospătării efectivului-matcă trebuie să se ţină seama de următorii factori:
procentul de natalitate, rata reformei şi a pierderilor la diferite categorii de
tineret, rata trecerii la turma de bază, rata reformei la vaci etc.
Femelele din specia taurine sunt poliestrice, cu ovulaţie spontană, dar cu o
manifestare mai puternică primăvara, iar masculii pot produce spermă cu
capacitate fecundantă în tot cursul anului. Ca urmare, biologia reproducţiei
speciei permite practicarea atât a însămânţărilor şi fătărilor grupate, cât şi a celor
eşalonate.
Sistemul de monte şi fătări sezoniere (grupate). Este indicat în acele
unităţi care nu dispun de bază furajeră corespunzătoare şi nu au suficiente
adăposturi pentru viţei. În acest caz se planifică în aşa fel montele ca fătările să
aibă loc în număr mai mare în sezonul II şi III. Astfel, se planifică 40% din fătări
în sezonul II (primăvara), 30-35% în sezonul III (vara), iar restul de 25-30% în
celelalte sezoane. În acest caz vacile care au fătat primăvara şi vara dau
producţii bune, favorizate de masa verde, iar unităţile nu au greutăţi cu
adăpostirea viţeilor.
Sistemul de monte şi fătări eşalonate. Când există o bază furajeră bine
pusă la corespunzătoare pentru viţei, cel mai indicat este sistemul de programare
al fătărilor eşalonate punct, încât să poată asigura raţii echilibrate vacilor
gestante şi în lactaţie pe tot timpul anului şi adăposturi uniform tot timpul
anului. Printre avantajele acestui sistem, menţionăm: aprovizionarea constantă a
9
populaţiei cu lapte şi produse lactate proaspete; reducerea investiţiilor pentru
construcţia de noi adăposturi necesare tineretului, cele existente fiind folosite
uniform tot timpul anului.
Programarea introducerii viţelelor la reproducţie
Programarea momentului optim de introducere a viţelelor la reproducţie
se bazează pe luarea în considerare a următoarelor elemente: vârsta, dezvoltarea
corporală, armonia corporală şi starea generală a animalului, precum şi
caracterul fermei, respectiv obiectivul ameliorării privind masa corporală.
Vârsta. Introducerea viţelelor la reproducţie se realizează după pubertate,
respectiv după ce gonadele sunt dezvoltate complet morfologic şi funcţional.
Pubertatea apare, în general, la masculi între 7-12 luni şi la femele între 9-12
luni, cu o variabilitate foarte mare în funcţie de ceilalţi factori, în special de rasă
şi de hrănire.
Dezvoltarea corporală. Este un element decizional de care trebuie să se
ţină seama la programarea introducerii viţelelor la reproducţie. Acestea trebuie
să realizeze, faţă de maturitatea corporală, următoarele: 70-75% din greutate, 90-
95% din înălţime, 85-90% din lungime şi adâncime, 80-85% din lărgime.
Proporţiile corporale şi starea generală a viţelelor. Acestea trebuie să se
caracterizeze printr-o bună armonie corporală, să aibă segmentele şi regiunile
proporţionate, în special indicele pelvin corespunzător, care poate influenţa în
mare măsură parturiţia..
Caracterul fermei. Programarea introducerii la reproducţie se face diferit
în funcţie de caracterul fermei, de obiectivul urmărit în ameliorarea masei
corporale pentru fiecare rasă. Astfel, în fermele de elită se recomandă ca la
introducerea la reproducţie viţelele să aibă masa corporală de 400-420 kg.
Organizarea şi dirijarea inseminării (însămânţării sau montei) la vaci şi
viţele necesită soluţionarea următoarelor acţiuni: stabilirea termenului optim de
inseminare; urmărirea şi depistarea vacilor şi viţelelor în călduri; alegerea
momentului optim de inseminmare, a sistemului de reproducţie şi executarea
inseminării. Stabilirea mărimii optime a repausului după gestaţie
("serviceperiod") are o semnificaţie deosebită, deoarece influenţează nemijlocit
capacitatea reproductivă (fertilitatea) taurinelor şi nivelul productiv pe parcursul
lactaţiei respective.
De aceea, este necesar ca mărimea repausului de gestaţie să nu se
stabilească arbitrar, ci luând în considerare o serie de factori: involuţia uterină,
vârsta, nivelulproductiv, starea de întreţinere şi sănătate, particularităţile
reproducţiei (uşurinţa fecundării şi fătării, integritatea funcţională a aparatului de
reproducţie etc.).
Urmărirea femelelor în călduri. Pentru urmărirea vacilor şi viţelelor în
călduri se folosesc o serie de mijloace: planul individual de însămânţări şi fătări;
10
graficul de urmărire zinică a ciclurilor de călduri; calendarele de reproducţie şi
"tăbliţa tehnologică".
Depistarea vacilor şi viţelelor în călduri. La stabilirea timpului optim de
depistare a căldurilor trebuie să se pornească de la faptul că durata căldurilor
este scurtă (în medie 18 ore), că peste 1/3 din vaci manifestă călduri mai scurte
de 12 ore şi că manifestarea căldurilor se face mai ales între orele 0-6 şi seara
târziu. Incidenţa depistării diurne a căldurilor diferă astfel: 58% dimineaţa, 28%
la prânz şi 49% după amiază. Incidenţa maximă a detectării căldurilor se obţine
când se realizează trei observaţii pe zi, a câte 30 minute fiecare, dar rezultate
bune se înregistrează şi la două observaţii pe zi, de câte 30 minute, efectuate
dimineaţa devreme şi seara târziu, în afara perioadelor de hrănire şi de muls,
care diminuează manifestarea lor.
Felul, momentul şi condiţiile inseminării. Monta stimulează în mai mare
măsură secreţia de ocitocină, care favorizează transportul spermei spre oviduct,
decât însămânţarea artificială. Momentul însămânţării, în raport cu începutul
estrului, condiţionează reuşita inseminării. Cea mai mare fecunditate se
realizează atunci când inseminarea are loc la mijlocul estrului (83%), diminuând
apoi (73% la sfârşitul estrului, 63% la 6 ore după sfârşitul estrului, 12-18% după
24-36 ore, iar la 48 ore fecunditatea devine nulă). De asemenea, se înregistrează
o fecunditate scăzută şi în cazul în care inseminarea are loc la începutul estrului
(44%).
Însămânţarea artificială prezintă numeroase avantaje: maximizează
progresul genetic prin utilizarea celor mai buni tauri; stimulează acţiunea de
testare a taurilor; previne transmiterea unor boli (trichomonoza, vibrioza,
bruceloza etc.); permite sincronizarea căldurilor; reduce cheltuielile ocazionate
de întreţinerea taurilor. Femelele descoperite în călduri trebuie însămânţate la
momentul optim, dar adesea nu se ştie începutul căldurilor. Ca urmare pentru
sporirea şansei de reuşită, în fermele de producţie se recomandă executarea a
două însămânţări la intervale de 10-12 ore. Materialul seminal se controlează
periodic în timpul păstrării, pentru a-l elimina pe cel necorespunzător.
2.2 Structura efectivelor
Stabilirea structurii efectivului se bazează pe necesitatea asigurării
efectivelor din categorii inferioare de vârstă, pentru înlocuirea animalelor care
ies din categoria imediat superioară.
Stabilirea structurii efectivului se bazează pe urmatoarele date:
direcţia de specializare;
efectivul de vaci existent la începutul unui an;
procentul de creştere a efectivului de vaci ;
procentul anual de reformă la vaci;
11
STABILIREA STRUCTURII EFECTIVULUI DE TAURINE
CATEGORIA
DE ANIMALE
DATE DE
CALCUL
FECTIVUL
RULAT
VIEZA DE
RULARE
EFECTIVUL
MEDIU
PROGRAMAT
STR%
Vaci de lapte Evi = 20
Ce = 2
Evr =12 %
20 1 20 47,61
Juninci gestante Dp = 12
Dc = 6
K = 9%
4 2 2 4,96
Vițele montate Dp =12
Dc = 6
K = 14%
5 4 1 2,38
Tineret femel>18
luni
Dp = 12
Dc = 6
K = 14%
7 6 1 2,38
Tineret femel 12-
18 luni
Dp = 12
Dc = 6
K = 14%
7 2 4 9,52
Tineret femel
6-12 luni
Dp = 12
Dc = 6
K = 14%
9 2 5 11,90
Tineret femel
0-6 luni
Evi = 35
Dc = 6
N=95%
R=50%
9 2 5 11,90
Tineret mascul 0-
15 zile
Evi = 35
Dc = 3
N=95%
R=50%
9 4 2 4.76
Tineret la îngrășat 2 luni 12 6 2 4,76
Total
82 100
12
2.3. Structura de vârstă a animalelor tinere (Însămânțarea artificială la 20 de luni)
Categoria de
animale
Efectivul
(cap.)
Vârsta în
luna
ianuarie
Luna când vor
trece în
categoria
superioară de
vârstă
Luna în care se
programează la
montă
Tineret femel
(0-6 luni)
1 6luni Ianuarie X
1 5luni Februarie X
1 4luni Martie X
1 3luni April X
1 2luni Mai X
- - - X
Tineret femel
(6-12 luni)
1 12luni Ianuarie Septembrie
1 11luni Februarie Octombrie
1 10luni Martie Noiembrie
1 9luni April Decembrie
1 8luni Mai Ianuarie
- - - -
Tineret femel
(12-18 luni)
1 18luni Ianuarie Martie
1 17luni Februarie April
1 16luni Martie Mai
1 15luni April Iunie
- - - Iulie
- - - August
Tineret femel
(>18luni)
1 20luni Ianuarie Ianuarie
- - -
- - - -
Tineret mascul
(0-3luni)
1 3luni Ianuarie X
1 2luni Februarie X
- - - X
13
2.4 Programarea montelor şi fătărilor
Femelele în călduri se examinează clinic (aspectul mucusului) pentru depistarea cervicitelor şi
metritelor. Cele sănătoase se dirijează spre standul de montă. Trebuie să se respecte normele de
protecţia muncii în perioada pregătitoare şi în timpul montei.Durata medie a gestaţiei este de 283 zile,
înregistrând variaţii cuprinse între 278-290 zile, determinate de o serie de factori (rasă, vârstă, sexul şi
numărul produşilor la fătare, condiţii de hrănire şi întreţinere etc.).
Fătarea reprezintă un ansamblu de acte fiziologice, care cad sub incidenţa factorilor neuro-
hormonali, metabolici, fizici şi imunologici, ce provoacă trecerea produsului de concepţie din mediul
intern în cel extern şi constituie unul din cele mai importante evenimente ale activităţii de reproducţie
la vacă.
Pregătirea pentru fătare începe cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului.
Apropierea fătării este marcată de unele semne caracteristice:
- abdomenul se lasă mult în partea dreaptă şi scobitura flancului se adânceşte;
- ligamentele sacro-iliace se relaxează şi apar scobituri de o parte şi de alta a cozii;
- sacrumul se înfundă iar coada îsi pierde rigiditatea;
- ugerul se tumefiază iar mameloanele se umplu cu colostru devenind adesea divergente ;
Parturiţia are loc în boxe destinate acestei acțiuni.Vaca va sta în acest compartiment timp de
7-10 zile,în funcție de durata perioadei colostrale.În acest timp mulsul vacilor se va face la
bidon iar colostrul în exces va fi depozitat pentru a fi folosit în hrana vițeilor în zilele
următoare.
Întocmirea planului individual de montă şi fătări are loc în luna decembrie a fiecărui an,
având valabilitate pentru anul care urmează.
Pentru întocmirea planului de montă şi fătări trebuie să se ţină cont de urmatoarele date:
- efectivele de vaci, junici şi viţele existente la sfârşitul anului, structurat pe stări
fiziologice;
- efectivul de tineret femel la începutul anului şi vârsta acestora pe luni, în vederea stabilirii
momentului programării la montă;
- vârsta programată la montă a tineretului (18luni)
- durata service-period-ului (90 zile);
- procentul de fecunditate (95%);
- procentul de reformă la vaci ;
- procentul de natalitate (95%);
- raportul între sexe (1:1);
- sistemul de fătări adoptat (eşalonat);
Plan de montă și fătări:
Efectiv = 20 capete;
Lactație-gestație = 80% = 16 capete;
Repaus mamar = 20% = 4 capete;
Diferite stadia de gestație = 54 %= 11 capete;
Fătate + montate = 46 % = 9 capete.
14
Planul de monte şi fătări
Specificare Lunile calendaristice
Sem.Isem. IIsem.III sem. IV
Total
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
An
precedent
Vaci Gestante 2 2 2 2 2 1 11
Montate 2 2 1 5
Fătate 1 1 2 4
Propuse
pentru
reformă
Negestante
Juninci - - - 1 1 - 2
viţele Montate - 1 - 1
Nemontate
An curent Monte:
Vaci Monta I 1 1 2 2 2 2 2 2 1 2 2 1 20
Monta II 1 1
Total 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 1 21
Negest. la
control
1 1
Reforme
din
negestante
1 1
Viţele Monta I 1 - 1 1 1 1 - - 1 1 1 1 9
Monta II 1 1
Total 1 - 1 1 1 1 - - 1 2 1 1 10
Negest. la
control
Refome din
negestante
Fătări Vaci 2 2 2 2 2 1 2 2 1 1 1 2 20
Junici - - - 1 1 - 1 - 1 - 1 1 6
Total 2 2 2 3 3 1 3 2 2 1 2 3 26
Reforme
din fătări
1 1
Produşi
obţinuţi
Viţei
masculi
1 1 1 2 1 1 2 1 1 1 1 1 13
Viţele 1 1 1 1 2 1 1 1 1 - 1 2 13
Total 2 2 2 3 3 1 3 2 2 1 2 3 26
Pierderi
(1%)
1 1
Reforme vaci fătătri 1 1
TOTAL reforme vaci
(din fătări şi
negestante)
1 1 2
15
2.5 Mișcarea efectivelor
Mişcarea lunară a efectivelor de taurine
Nr.crt Categoria Efectiv
la 1.01
Lunile anului Efectiv
la
31.12
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1. Vaci 20 - - - +1
-1
+1 - - +1 - +1 +1 +1
-1
24
2. Junici 2 - +1 - +1
-1
+1
-1
+1 +1 -1 - +1
-1
+1
-1
+1
-1
4
3. Viţele
montate
1 +1 +1
-1
+1 +1
-1
-1 -1 +1
-1
+1 +1 +1
-1
+1
-1
-1 3
4. Tineret
femel 12-
18 luni
4 +1
-1
+1
-1
+1
-1
+1
-1
+1 - +1
-1
+1
-1
+1
-1
+1
-1
+1
-1
+1 6
5. Tineret
femel 6-
12 luni
5 +1
-1
+1
-1
+1
-1
+1
-1
+1
-1
- +1
-1
+1
-1
+1
-1
+1
-1
+2
-1
+1
-1
6
6. Tineret
femel 0-6
luni
5 +1
-1
+1
-1
+1
-1
+1
-1
+2
-1
+1 +1
-1
+1
-1
+1
-1
-1 +1
-2
+2
-1
6
7. Tineret
mascul
0-3 luni
2 +1
-1
+1
-1
+1
-1
+2
-1
+1
-1
+1
-1
+2
-2
+1
-1
+1
-1
+1
-2
+1
-1
+1
-1
3
8. Taurine
la
îngrăşat
2 - - - +1 - - -1 - - - - +1 3
16
2.6.Programarea producției de lapte
Producţia de lapte este influenţată de o multitudine de factori, dintre care menţionăm :
rasa, structura de vârstă a efectivului de vaci, sistemul de fătări adoptat, durata unei lactaţii,
condiţiile de întreţinere, etc. Deoarece producţia de lapte este neuniformă în decursul
perioadei de lactaţie, programarea pe luni şi trimestre se poate face utilizând diferite metode
cum ar fi : metoda curbei de lactaţie, metoda producţiei medii zilnice pe luni de lactaţie.
Curba de lactaţie reprezintă o modalitate practică de urmărire şi ilustrare a evoluţiei
producţiei de lapte pe parcursul lactaţiei vacilor. În mod obişnuit, prin curba de lactaţie se
înţelege reprezentarea grafică a evoluţiei producţiei medii zilnice, pe perioada de control
cronologică, având ca punct de plecare momentul declanşării fiziologice a lactaţiei, deci
fătarea. Cu privire la lungimea curbei de lactaţie, se consideră ca abateri curbele care se întind
pe o durată mai scurtă de 260 de zile şi cele care depăşesc 305 zile de lactaţie.
Metoda producției medii zilnice pe luni de lactație se bazează pe ponderea producțiilor
medii zilnice pe luni de lactație,determinate ,în mod diferențiat,în raport cu producția medie
anuală pe nimal furajat.
Cea de-a treia metodă presupune transformarea prealabilă a efectivului de vaci
fizice,pe luni de lactație,în vaci unități ipotetice.În acest caz,producția zilnică de lapte este
constantă și corespunde lunii a VI –a de lactație,diferențiindu-se în raport cu nivelul
programat al producției de lapte pe animal furajat.
Pentru primipare estimarea producţiei potenţiale de lapte se face la începutul celei de-a
8-a luni de gestaţie, când juninca, conform tehnologiei, trebuie să ocupe loc în grajdul de vaci
(înainte şi după perioada de maternitate) şi să beneficieze de o hrănire la nivelul producţiei
maxime de lapte (evidenţiată prin vârful curbei lactaţiei potenţiale).
Mişcarea efectivelor de vaci pe lunile de lactaţie
Lunile
anului
Lunile de lactaţie
Total
vaci
Efectivul
la
începutul
lunii
%
vacilor
în
lactaţie I II III IV V VI VII VIII IX X
Ianuarie 2 1 2 2 2 1 1 1 2 2 16 20 80
Februarie 2 2 1 2 2 2 1 1 1 2 16 20 80
Martie 2 2 2 1 2 2 2 1 1 1 16 20 80
Aprilie 3 2 2 2 1 2 2 2 1 1 18 20 90
Mai 3 3 2 2 2 1 2 2 2 1 20 21 95,23
Iunie 1 3 3 2 2 2 1 2 2 2 20 21 95,23
Iulie 3 1 3 3 2 2 2 1 2 2 21 21 100
August 2 3 1 3 3 2 2 2 1 2 21 22 95,45
Septembrie 2 2 3 1 3 3 2 2 2 1 21 22 95,45
Octombrie 1 2 2 3 1 3 3 2 2 2 21 23 91,3
Noiembrie 2 1 2 2 3 1 2 3 2 2 20 24 83,33
Decembrie 3 2 1 2 2 3 1 2 3 2 21 24 87,5
17
Programarea producţiei lunare de lapte după metoda curbei de lactaţie
Lunile
calenda-
ristice
Lunile de lactaţie I II III IV V VI VII VIII IX X Total (hl)
% din producţia
medie
12 14,5 13,5 12,5 10,5 10,0 9,0 8,0 6,0 4,0
Producţia de
lapte/vacă litri
754,69 911,91 842,73 786,13 660,35 628,91 566,01 503,12 377,34 251,56
Ianuarie
Efectiv (cap.) 2 1 2 2 2 1 1 1 2 2
Producţia (hl) 15,09 9,11 16,05 15,72 13,2 6,28 5,66 5,03 7,54 5,03 99,51
Ferbuarie
Efectiv (cap.) 2 2 1 2 2 2 1 1 1 2
Producţia (hl) 15,09 18,23 8,42 15,72 13,2 12,57 5,66 5,03 3,77 5,03 102,72
Martie
Efectiv (cap.) 2 2 2 1 2 2 2 1 1 1
Producţia (hl) 15,09 18,23 16,05 7,86 13,2 12,57 11,32 5,03 3,77 2,51 106,43
Aprilie
Efectiv (cap.) 3 2 2 2 1 2 2 2 1 1
Producţia (hl) 22,64 18,23 16,05 15,72 6,6 12,57 11,32 10,06 3,77 2,51 120,27
Mai
Efectiv (cap.) 3 3 2 2 2 1 2 2 2 1
Producţia (hl) 22,64 27,35 16,05 15,72 13,2 6,28 11,32 10,06 7,54 2,51 134,1
Iunie
Efectiv (cap.) 1 3 3 2 2 2 1 2 2 2
Producţia (hl) 7,54 27,35 25,28 15,72 13,2 12,57 5,66 10,06 7,54 5,03 129,95
Iulie Efectiv (cap.) 3 1 3 3 2 2 2 1 2 2
Producţia (hl) 22,64 9,11 25,28 23,58 13,2 12,57 11,32 5,03 7,54 5,03 135,3
August Efectiv (cap.) 2 3 1 3 3 2 2 2 1 2
Producţia (hl) 15,09 27,35 8,42 23,58 19,81 12,57 11,32 10,06 3,77 5,03 137
Septembrie Efectiv (cap.) 2 2 3 1 3 3 2 2 2 1
Producţia (hl) 15,09 18,23 25,28 7,86 19,81 18,86 11,32 10,06 7,54 2,51 136,56
Octombrie Efectiv (cap.) 1 2 2 3 1 3 3 2 2 2
Producţia (hl) 7,54 18,23 16,05 23,58 6,6 18,86 16,98 10,06 7,54 5,03 131,27
Noiembrie Efectiv (cap.) 2 1 2 2 3 1 3 3 2 2
Producţia (hl) 15,09 9,11 16,05 15,72 19,81 6,28 16,98 15,09 7,54 5,03 127,5
decembrie Efectiv (cap.) 3 2 1 2 2 3 1 3 3 2
Producţia (hl) 22,64 18,23 8,42 15,72 13,2 18,86 5,66 15,09 11,32 5,03 134,17
Total Anual 1494,78
18
Capitolul 3
3.Alimentaţia animalelor
3.1 Tehnica hrănirii şi modul de administrare a furajelor
Alimentaţia este unul dintre factorii cei mai importanţi care contribuie la realizarea
producţiilor ridicate de lapte, totodată dă posibilitatea crescătorului de a evita starea de
subalimentaţie sau furajarea excesivă a animalelor, amândouă situaţii fiind dăunătoare
sănătăţii şi neeconomică în acelaşi timp.
În caz de subalimentaţie animalele devin receptive la boli, iar reproducţia este
perturbată, scade fecunditatea şi prolificitatea. Producţia de lapte, sporul de creştere în
greutate vor fi de asemenea diminuate, cea ce duce în final la ridicarea preţului de cost al
produselor obţinute şi implicit la scăderea rentabilităţii activităţii de creştere a animalelor.
Viaţa şi producţiile animalelor presupune un schimb permanent şi neîntrerupt de substanţe
între organism şi mediu.
Substanţele nutritive sunt folosite în corp la producerea energiei necesare organismului
pentru:
menţinerea temperaturii corpului la un nivel relativ constant;
desfăşurării proceselor biochimice care au loc în organism;
creşterea ţesuturilor la animalele tinere şi refacerea ţesuturilor uzate prin funcţionare la
animalele adulte;
sinteza anumitor substanţe necesare vieţii: hormoni, vitamine, enzime etc.;
elaborarea produselor pe care le obţinem de la animale, laptele în cazul nostru, care
necesită cele mai mari cantităţi de energie conţinută în furaje.
Prin urmare reiese că substanţele nutritive au în organism un rol energetic şi un rol
plastic, de construcţie al organismului.
Rolul energetic este îndeplinit în primul rând de glucide şi lipide, care sunt
descompuse în organism până la bioxid de carbon şi apă, dar şi de proteine care sunt
metabolizate până la bioxid de carbon, apă şi amoniac. În ambele cazuri procesul biochimic se
desfăşoară cu elaborare de energie.
Rolul plastic este îndeplinit în cea mai mare măsură de proteinele existente în furaje şi
de substanţele minerale, dintre care calciul şi fosforul participă în cel mai mare procent la
formarea scheletului organismului, adică a osaturii.
Dintre substanţele nutritive existente în furaje cele mai importante dar şi cele mai
scumpe sunt proteinele, care nu pot fi substituite în hrana animalelor de câtre alte componente
nutritive.
Componentele energetice din nutreţuri pot fi însă substituite de câtre proteine, deci
proteinele sunt capabile să asigure organismului energia necesară desfăşurării funcţiilor vitale
cele mai importante. Dar energia rezultată din proteine este cea mai scumpă formă de energie!
19
În alimentaţia bovinelor folosirea proteinelor ca sursă de energie în general nu se
întâmplă, datorită faptului că majoritatea furajelor specifice rumegătoarelor sunt furaje
energetice.
În caz de alimentaţie abundentă, când substanţele nutritive administrate prin furaje
depăşesc nevoile imediate ale organismului ele se depun sub formă de rezerve în diferite
organe şi ţesuturi. Pe acest principiu se bazează pregătirea vacilor în ultima perioadă a
gestaţiei, în stadiul de înţărcare înaintea fătării.
În această perioadă se refac rezervele organismului care au fost folosite în vederea
susţinerii unei producţii ridicate de lapte din lactaţia anterioară şi se creează noi rezerve care
vor fi folosite în lactaţia viitoare, dar mai ales în prima parte a lactaţiei când substanţele
nutritive administrate prin raţii zilnice nu satisfac necesarul organismului în vederea susţinerii
unor producţii ridicate de lapte.
Reiese deci că realizarea unei producţii ridicate de lapte mai ales în prima parte a
lactaţiei nu se poate face numai pe seama substanţelor nutritive din furajele administrate
zilnic, deoarece vacile cu producţii mari de lapte nu sunt capabile să consume cantităţi prea
mari de furaje care depăşesc capacitatea lor de ingestie stomacală şi atunci organismul
apelează la rezervele proprii care sunt consumate treptat, până la epuizare totală.
Acest lucru se întâmplă numai în caz de alimentaţie completă, când toate substanţele
nutritive sunt asigurate la nivelul necesarului şi echilibrate între ele. Dacă unele substanţe
nutritive nu sunt asigurate la nivelul necesarului, iar altele sunt asigurate în totalitate, sau chiar
peste necesar vorbim de o alimentaţie incompletă. În acest caz după epuizarea posibilităţilor
de substituire între substanţele nutritive se instalează boala de carenţă.
Substanţele nutritive din furaje sunt folosite în două direcţii. O parte este folosită
pentru menţinerea funcţiilor vitale ale organismului şi se numeşte necesarul de întreţinere, iar
cealaltă parte contribuie la sintetizarea produselor animaliere: laptele şi carnea, ca fiind cele
mai importante şi care se numeşte necesarul de producţie.
Necesarul de întreţinere
Pentru menţinerea funcţiilor vitale, la fel ca şi pentru producţie, animalele au nevoie de
energie şi de o serie de substanţe dintre care proteinele, sărurile minerale şi vitaminele sunt
cele mai importante. Energia este folosită pentru menţinerea constantă a temperaturii corpului
şi funcţionării organelor vitale (inima, plămânii, ficatul, rinichii etc.). După îndelungate
cercetări şi experimente s-a ajuns la concluzia că vaca are nevoie de 1-1,2 UN pe 100 kg
greutate vie.
Proteina serveşte la refacerea ţesuturilor uzate şi este absolut indispensabilă
funcţionării normale ale organelor interne, fără ca animalul să înregistreze creştere sau scădere
în greutate. S-a stabilit că acest necesar la vacile de lapte este în medie 60 grame proteină
digestibilă (PD) pe 100 kg greutate vie.
Necesarul de săruri minerale, calciu (Ca), fosfor (P) şi clorură de sodiu (NaCl), sau
sarea de bucătărie, este următorul: Calciu 20-25 g.; fosforul 10-15 g. pe un animal şi 5 g. sare
de bucătărie pe 100 kg greutate vie.
Necesarul pentru producţia de lapte
La stabilirea necesarului de producţie a vacilor de lapte s-a pornit de la compoziţia chimică a
laptelui.
20
Substanţele nutritive din nutreţuri au influenţă asupra secreţiei laptelui şi asupra
componenţilor acestuia. Reducerea valorii energetice a furajelor la început provoacă o scădere
mai mică a producţiei de lapte, datorită faptului că energia deficitară este substituită pe seama
altor substanţe nutritive şi este completată din rezervele organismului.
Pentru stabilirea necesarului de energie, exprimat în unităţi nutritive (UN) s-a luat în
considerare caloricitatea laptelui care este de 746 Kcal /kg. În producţia de lapte 1 UN
produce 1680 Kcal, deci pentru 1 Kg lapte sunt necesare în medie 0,45 UN (746: 1680 =
0,45).
La stabilirea necesarului de proteină pentru producerea a 1 kg. lapte se ţine seama de
cantitatea de proteină din lapte şi de coeficientul de utilizare a proteinei digestibile din furaje,
adică de valoarea biologică a proteinei din furaje.
Reducerea proteinei din furaje provoacă o scădere a producţiei de lapte dar şi a
procentului de grăsime al acestuia, chiar dacă raţia are valoare energetică suficientă. Astfel s-a
stabilit că pentru producerea unui kg de lapte sunt necesare în medie 45-50 grame proteină
dugestibilă.
Dacă socotim ca ideale o durată a lactaţiei de 305 zile şi 60 zile repausul mamar, deci un
interval între două fătări de 365 zile, majoritatea autorilor sunt de acord că acest interval
trebuie împărţit în patru perioade distincte din punct de vedere fiziologic şi nutriţional.
Perioada I. Numită şi perioada de mobilizare a rezervelor corporale, când vaca,
indiferent de modul în care este hrănită, de obicei pierde în greutate, începe imediat după
fătare şi se încheie la 2- 3 săptămâni după ce s-a atins vârful lactaţiei. Are o durată care
depinde de nivelul producţiei de lapte, în medie fiind de circa 10 săptămâni. Caracteristic
pentru această perioadă este un apetit în creştere, cerinţe nutriţionale maxime, având în vedere
că şi producţia
de lapte este maximă. Pentru compensarea unui bilanţ nutritiv negativ (în specialenergetic),
sunt mobilizate rezervele corporale şi vacile pierd în greutate. În mod normal, pierderile în
greutate sunt de circa 0,5 kg/zi, putând ajunge chiar la 1 kg/zi. Pentru a compensa pierderile,
vaca trebuie să aibă suficiente rezerve constituite din perioada anterioară, deci să înceapă
lactaţia într-o stare bună de întreţinere, datorită unei hrăniri corespunzătoare în ultimele luni
de lactaţie; de asemenea, trebuie să fie pregătită pentru a consuma nutreţuri concentrate încă
din ultimele luni de gestaţie.
Raţia administrată trebuie să conţină furaje de cea mai bună calitate, cu palatabilitate
maximă şi să fie echilibrată în privinţa conţinutului energo-proteic şi vitamino-mineral.
Totodată, raţia trebuie să conţină suficiente zaharuri fermentescibile, cât şi fibre brute, pentru
a se realiza în rumen, datorită simbionţilor rumenali, o fermentaţie favorabilă producţiei de
lapte. În raţie trebuie incluse următoarele sortimente de furaje: fân de cea mai bună calitate,
nutreţuri însilozate cu conţinut crescut de substanţă uscată şi cu valoare energetică, în special
porumb însilozat cu 30-35% S.U. sau semifân cu 45-55% S.U., care au palatabilitatea
maximă.
Nu trebuie să lipsească din raţie, vara, nutreţul verde provenit Dacă socotim ca ideale
o durată a lactaţiei de 305 zile şi 60 zile repausul mamar, deci un interval între două fătări de
365 zile, majoritatea autorilor sunt de acord că acest interval trebuie împărţit în patru perioade
distincte din punct de vedere fiziologic şi nutriţional.
21
Perioada a II-a. Este perioada de stabilizare a masei corporale şi de refacere a greutăţii
pierdute în primele 10 săptămâni de lactaţie. Începe iniţial după ce vacile au început să scadă
în greutate şi durează până în jurul celei de a 30-a săptămâni de lactaţie. De obicei, după ce s-
a atins vârful producţiei de lapte şi bilanţul nutritiv a devenit pozitiv, vacile au fecunditatea
maximă şi în mod obişnuit rămân gestante, aşa că în a 30-a săptămână de lactaţie se află în
luna a 5-a de gestaţie, când apetitul este maxim, iar producţia de lapte este vizibil în scădere,
reprezentând circa 2/3 din producţia maximă. La sfârşitul acestei perioade trebuie să fie
refăcută greutatea corporală pierdută în prima
parte.
Perioada a III-a. Durează după săptămâna a 30-a de lactaţie respectiv luna a 5-a de
gestaţie, până la înţărcare. Caracteristic este începerea scăderii accentuate a producţiei de
lapte, apetitul se menţine încă ridicat, iar necesarul de nutrienţi pentru creşterea fetusului este
încă destul de scăzut. În această perioadă trebuie refăcute marea majoritate a rezervelor pentru
lactaţia următoare, deoarece, pentru aceasta, pot fi utilizate cantităţi mari de nutreţuri de
volum.
Trebuie să se ţină seama şi de faptul că, în această perioadă, dacă alimentaţia vacii nu este
bine condusă, există riscul supraângrăşării, cu consecinţe nefavorabile asupra sănătăţii vacii şi
a viţelului. Pentru aceasta, creşterea în greutate în această perioadă nu trebuie să depăşească
500-750 g/zi.
Perioada a IV-a (a repausului mamar). Într-o alimentaţie bine condusă, în această
perioadă formarea rezervelor corporale trebuie să fie terminată. Peste raţia de întreţinere, în
această perioadă trebuie să se mai adauge numai 1-2 U.N. pentru creşterea fetusului. O hrănire
abundentă în această perioadă, pe lângă o creştere exagerată a fetusului, determină o îngrăşare
exagerată şi, de asemenea, poate să ducă la un apetit scăzut după fătare.
Astfel, s-a observat că vacile care înregistrează creşteri mari de greutate în această
perioadă, imediat după fătare au un apetit foarte scăzut, slăbesc mult în primele săptămâni şi
sunt cel mai adesea predispuse la cetoze. De asemenea, la acestea apare adesea edemul
exagerat al ugerului. Hrănirea pe bază de nutreţuri de volum şi în special fibroase de bună
calitate este cea mai indicată.Nutreţurile concentrate se utilizează numai în ultima parte a
gestaţiei, respectiv înainte cu 2-3 săptămâni de fătare, când trebuie făcută aşa-zisa „punere sub
presiune”.
3.2 Norme de hrană pentru taurine
Categoria
Greut
corp.
(kg)
UFL/
UFC
PDI
(g) Ca (g) P (g) SU (g) UIDL
Vaci lapte 500 13,2 1305 1305 109 57 15,5
22
Juninci 450 5,4 479 479 33 26 8,5
Viţele 12-18 luni 400 479 479 33 26 8,5 8,5
Viţele 6-12 luni 300 4,4 404 404 27 18 6,8
Viţele 3-6 luni 200 3,4 329 329 21 12 5
23
Raţie de hrană pentru o vacă de 500 kg cu o producţie de 20 kg lapte
Valoarea nutritivă a unui kg nutreţ Nutreţ Kg
brut
Kg
SU
UFL PDIN PDIE Ca P UIDL
Kg
SU
UFL PDIN PDIE Ca P UIL 15,7 13,2 1305 1305 109 57 15,5
0,35 0,90 50 68 3,5 2,5 1,03 Siloz
porumb
12 4,2 3,8 210 286 14,7 10,5 4,3
0,187 0,82 111 79 16,0 3,0 1,08 Siloz
lucernă
9,6 1,8 1,5 200 142 28,8 5,4 1,9
0,85 0,76 86 87 3,0 2,5 1,05 Fân
dactylis
2,9 2,5 1,9 215 218 7,5 6,25 2,6
0,85 0,67 112 94 15,5 2,5 1,03 Fân
lucernă
3,3 2,8 1,9 314 263 43,4 7 2,9
0,88 0,50 20 48 3,5 1,0 1,55 Paie ovăz 1,4 1 0,5 20 48 3,5 1 1,6
0,876 1,25 85 122 0,4 3,5 - Brizură
porumb
1,8 1,6 2 136 195 0,64 5,6 -
0,868 0,90 114 96 1,5 12,8 - Tărâţe de
grâu
2 1,7 1,5 194 163 2,55 21,8 -
0,98 - 1427 - - - - Uree 0,01 0,01 - 16 - - - -
0,98 - - - 390 - - Cretă
furajeră
0,02 - - - - 7,91 - -
24
Raţie de hrană pentru o vacă de 500 kg în luna a 9-a de gestaţie
Valoarea nutritivă a unui kg nutreţ Nutreţ Kg
brut
Kg
SU
UFL PDIN PDIE Ca P UID
L
Kg
SU
UFL PDIN PDIE Ca P UIDL 10 7 550 550 55 30 10,5
0,85 0,67 112 94 15,
5
2,5 1,03 Fân
lucernă
1,3 1,1 0,8 123 103 17,0
5
2,75 1,1
0,85 0,76 86 87 3,0 2,5 1,05 Fân
dactylis
1,8 1,5 1,2 129 130 5,25 3,75 1,5
0,35 0,90 50 68 3,5 2,5 1,03 Siloz
porumb
6 2 1,8 100 136 7 5 2
0,880 0,42 22 44 2,0 1,0 1,6 Paie grâu 0,5 0,4 0,2 8 17,6 0,8 0,4 0,6
0,86 1,27 82 120 3,5 0,3 - Porumb
boabe
1,7 1,5 2 123 180 5,25 0,45 -
0,933 1,17 106 28 1,8 4,8 - Seminţe
floarea
soarelui
0,9 0,8 1 84 22,4 1,44 3,84 -
0,950 - - - 24
0
185 - Fosfat
dicalcic
0,07 0,07 - - - 16,8 13,81 -
0,950 - - - 39
0
- - Cretă
furajeră
0,003 0,003 - - - 1,41 - -
25
Raţie unică folosită în alimentaţia viţelelor de 3-6 luni, greutatea 200 kg,
spor mediu zilnic 800 g/zi
VALOAREA NUTRITIVĂ A NUTREŢURILOR
g/Kg SU
NUTRET
NORME DE HRANA g/Kg SU
Kg SU UFL PDIN
(g)
PDIE
(g)
Ca
(g)
P(g) UIDL Kg B Kg SU UFL PDIN
(g)
PDIE
(g)
Ca(g) P(g) UIDL
3,4 329 329 21 12 5
0,850 0,73 67 68 9,5 3,0 1,16 Fân natural 3,21 2,73 2 182 185 25,93 8,19 3,16
0,300 0,9 52 66 3,5 2,5 1,13 Siloz
porumb
3,66 1,1 1 57 72 3,85 2,75 1,24
0,872 1,14 348 241 3,4 7,0 - Șrot soia 44 0,19 0,17 0,2 59 40 0,57 1,19 -
0,868 0,9 114 96 1,5 12,8 - Tărâțe de
grâu
0,25 0,22 0,2 25 21 0,33 2,81 -
TOTAL 7,31 4,22 3,4 323 318 30,68 14,94 4,4
26
Raţie unică folosită în alimentaţia viţelelor de 6-12 luni, greutatea 300 kg,spor mediu zilnic 800 g/zi
VALOAREA NUTRITIVĂ A NUTREŢURILOR g/Kg SU
NUTRET
NORME DE HRANA g/Kg SU
Kg SU UFL PDIN (g) PDIE (g) Ca
(g)
P(g) UIDL Kg B Kg SU UFL PDIN (g) PDIE (g) Ca(g) P(g) UIDL
4,4 404 404 27 18 6,8
0,850 0,73 67 68 9,5 3,0 1,16 Fân natural 3,21 2,73 2 182 185 25,93 8,19 3,16
0,300 0,9 52 66 3,5 2,5 1,13 Siloz porumb 7,4 2,22 2 115 147 7,77 5,55 2,5
0,872 1,14 348 241 3,4 7,0 - Șrot soia 44 0,400 0,35 0,4 121 84 1,19 2,45 0,35
TOTAL 11,01 5,3 4,4 418 416 34,89 16,19 5,66
27
Raţie unică folosită în alimentaţia viţelelor de 12-18 luni, greutatea 400 kg,
spor mediu zilnic 400 g/zi
VALOAREA NUTRITIVĂ A NUTREŢURILOR
g/Kg SU
NUTRET
NORME DE HRANA g/Kg SU
Kg
SU
UFL PDIN
(g)
PDIE
(g)
Ca
(g)
P(g) UIDL
Kg
Brut
Kg
SU
UFL PDIN
(g)
PDIE
(g)
Ca(g) P(g) UIDL
5,4 479 479 33 26 8,5
0,850 0,73 67 68 9,5 3,0 1,16 Fân natural 3,42 2,5 229 233 32,49 10,26 3,96
0,300 0,9 52 66 3,5 2,5 1,13 Siloz
porumb
2,22 2 115 147 7,77 5,55 2,5
0,868 0,9 114 96 1,5 12,8 - Tărâțe de
grâu
1 0,9 114 96 1,5 12,8 -
0,980 1427 Uree 0,01 21
TOTAL 12,58 6,65 5,4 479 476 41,76 28,61 6,46
28
Rație de hrană pentru juninci,cu greutatea de 450 kg,spor mediu zilnic 600g
VALOAREA NUTRITIVĂ A NUTREŢURILOR g/Kg
SU
NUTRET
NORME DE HRANA g/Kg SU
Kg SU UFL PDIN
(g)
PDIE
(g)
Ca
(g)
P(g) UIDL
Kg B
Kg
SU
UFL PDIN
(g)
PDIE
(g)
Ca(g) P(g) UIDL
0,850 0,73 67 68 9,5 3,0 1,16 Fân natural 4,82 4,1 3 274 279 38,95 12,3 4,75
0,300 0,9 52 66 3,5 2,5 1,13 Siloz
porumb
7,4 2,22 2 115 147 7,77 5,55 2,5
0,868 0,9 114 96 1,5 12,8 - Tărâțe de
grâu
1,15 1 0,9 114 96 1,5 12,8 -
0,980 1427 Uree 0,01 0,008 12
TOTAL 13,38 7,328 5,9 515 522 48,22 30,65 7,25
29
3.3.Stabilirea necesarului de furaje
Stabilirea necesarului de furaje pentru vaci în lactaţie
Nutreţ Nr. zile furajate Cantitate kg/cap
Total furaj
(t)
Siloz porumb 7025 12 84,3
Siloz lucernă 7025 9,6 67,4
Fân dactylis 7025 2,9 20,37
Fân lucernă 7025 3,3 23,18
Paie ovăz 7025 1,4 9,83
Brizură porumb 7025 1,8 12,64
Tărâțe de grâu 7025 2 14,05
Uree 7025 0,01 0,07
Cretă 7025 0,02 0,14
30
Stabilirea necesarului de furaje pentru vaci în gestaţie avansată
Stabilirea necesarului de furaje pentru tineret taurin 0 – 6 luni
Nutreţ Nr. zile furajate Cantitate kg/cap Total furaje(t)
Fân natural 1081 3,21 3,47
Siloz porumb
1081
3,66 3,95
Șrot soia 1081 0,19 0,2
Tărâțe de grâu 1081 0,25 0,27
Nutreţ Nr. zile furajate Cantitate kg/cap Total furaj
Fân lucernă 826 1,3 1,07
Fân dactylis 826 1,8 1,5
Siloz porumb 826 6 4,95
Paie grâu 826 0,5 1,4
Porumb boabe 826 1,7 0,74
Seminţe floarea soarelui 826 0,9 0,06
Fosfat dicalcic 826 0,07 0,002
Cretă furajeră 826 0,003 0,41
31
Stabilirea cantității de furaje pentru vițele 6-12 luni
Nutreţ Nr. zile furajate Cantitate kg/cap Total furaj
Fân natural 1886 3,21 6,05
Siloz porumb 1886 7,4 13,95
Târâțe de grâu 1886 0,4 0,75
Stabilirea necesarului de furaje pentru tineret taurin 12 – 18 luni
Nutreţ Nr. zile furajate Cantitate kg/cap Total furaj
Fân natural 2689 4,02 10,8
Siloz porumb 2689 7,4 19,89
Târâțe de grâu 2689 1,15 3,09
Uree 2689 0,01 0,02
Stabilirea necesarului de furaje pentru juninci
Nutreţ Nr. zile furajate Cantitate kg/cap Total furaj
Fân natural 1309 4,82 6,3
Siloz porumb 1309 7,4 9,7
Tărâțe de grâu 1309 1,15 1,5
Uree 1309 0,01 0,01
32
Nutreț Cantitatea
(t)
Preț/t Cantitatea/ha Suprafața (ha) Preț total
Fân natural 26,62 400 3,2 8,3 10648
Fân lucernă 47,24 700 7,5 6,3 33068
Fân dactylis 21,87 500 11,7 1,9 10935
Siloz porumb 137,47 200 30 4,6 27494
Siloz lucernă 67,4 400 21,4 3,2 26960
Paie de ovăz+grâu 10,3 100 - - 1030
Porumb boabe 1,6 400 4,4 0,4 640
Brizură porumb 12,64 500 4,4 2,9 6320
Semințe floarea soarelui 0,84 800 1,8 0,5 672
Tărâțe de grâu 19,58 700 - - 13706
Uree 0,09 1600 - - 144
Cretă furajeră 0,15 600 - - 90
Fosfat dicalcic 0,07 2400 - - 168
TOTAL 26,8 131875
33
Determinarea numărului de zile animale furajate
Categ.
de
animale
Specificare I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total zile
furajate
LUNILE ANULUI
31 28 31 30 31 30 31 31 30 31 30 31 Vaci E.M. 20 20 20 20 21 21 21 22 22 23 24 24
Z.A.F. 620 560 620 600 651 630 651 682 660 713 720 744 7851
Juninci E.M. 2 3 3 3 3 4 5 4 4 4 4 4
Z.A.F. 62 84 93 90 93 120 155 124 120 124 120 124 1309
V.M.
E.M. 2 2 3 3 2 1 1 2 4 4 4 3
Z.A.F. 62 56 93 90 62 30 31 62 120 124 120 93 943
T.F.
12-18 L
E.M. 4 4 4 4 5 5 5 5 5 5 5 6
Z.A.F. 124 122 124 120 155 150 155 155 150 155 150 186 1746
T.F.
6-12 L
E.M. 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 6 6
Z.A.F. 155 140 155 150 155 150 155 155 150 155 180 186 1886
T.F.
0-6 L
E.M. 5 5 5 5 6 7 7 7 7 6 5 6
Z.A.F. 155 140 155 150 186 210 217 217 210 186 150 186 2162
T.M.
0-3 L
E.M. 2 2 3 4 4 4 4 4 4 3 3 3
Z.A.F. 62 56 93 120 124 120 124 124 120 93 90 93 1219
Îngrășat E.M. 1 1 1 1
Z.A.F 30 31 30 31
34
Capitolul 4
4.Tehnologia de întreţinere şi exploatare
4.1 Sistemul de întreţinere liberă a vacilor de lapte
Această variantă de întreţinere a fost concepută în SUA (1960) şi s-a extins apoi în
Europa şi în alte ţări cu zootehnie dezvoltată.
Adăpostul vacilor este prevăzut cu patru pereţi, este compartimentat şi are uşi largi,
glisante, care comunică cu padocul. Vacile au acces liber în padoc, cu excepţia perioadelor cu
timp nefavorabil. În adăpost sunt amenajate trei zone funcţionale: zona de odihnă, zona de
furajare şi zona de mişcare (circulaţie).
Zona de odihnă. Repausul şi odihna vacilor se poate realiza în compartimente cu
spaţiu comun de odihnă sau compartimente cu spaţii individualizate de odihnă. În varianta de
întreţinere cu spaţiu comun de odihnă, zona de odihnă este delimitată de zona de mişcare
printr-un prag cu înălţimea de 15-20 cm. În zona de odihnă se aşterne un strat gros de paie
care se împrospătează de câte ori este nevoie (calculând un necesar de cca. 3 kg
paie/zi/animal). Aşternutul se evacuează periodic, o dată la 20-30 zile sau la 3-4 luni.
Dimensiunea suprafeţei de odihnă se calculează astfel încât să se asigure o suprafaţă specifică
de 4-5 m2/vacă.
Această variantă de întreţinere a pierdut din popularitate, deoarece spaţiul
construit/animal este mai mare, incidenţa traumatismelor mamare (prin călcare pe uger) este
ridicată, iar timpul de odihnă al vacilor este mai mic datorită deranjului reciproc între animale.
Întreţinerea liberă în adăposturi cu spaţiu individualizat de odihnă este considerată
varianta cu cele mai mari perspective de extindere. Zona de odihnă poate fi situată în funcţie
de capacitatea adăpostului de-a lungul unuia sau a ambilor pereţi longitudinali ai adăpostului,
pe axa centrală a adăpostului - pe două sau patru rânduri .
Zona de odihnă se aşterne cu un strat subţire de paie tocate care se asigură din produția
proprie. Există şi varianta în care în loc de aşternut se folosesc covoare de cauciuc sau din
material plastic care se igienizează periodic.
Cuşeta are lungimea de 2,2-2,3 m şi 1,10 m lăţime. Dimensiunea cuşetei pelungime
poate fi reglată în funcţie de rasă şi masa corporală a vacilor (pe o distanţă de cca. 60 cm )
cu o bară metalică (opritor de grebăn) montată în partea anterioară a separatoarelor de
cuşetă. Aceste reglaje se fac cu scopul de a obliga animalele ca în momentul în care se ridică
să facă un pas înapoi, astfel încât defecarea şi urinarea să se facă pe zona învecinată
(respectiv pe zona de mişcare), iar patul de odihnă se menţine curat.
Zona de furajare poate fi amplasată în partea opusă zonei de odihnă, în faţa cuşetelor
de odihnă de-a lungul unui perete longitudinal, sau pe axa longitudinală a adăpostului.
Această zonă poate fi amplasată şi într-o aripă a adăpostului despărţită de zona de odihnă
printr-un perete prevăzut cu deschideri largi pentru accesul vacilor la ieslea de furajare .
Frontul de furajare (50-65 cm pentru fiecare vacă) este individualizat prin bare
metalice şi prevăzut cu sistem de blocare a capului la iesle. Dacă furajarea este restricţionată,
fiecărui animal trebuie să i se asigure un loc de furajare. În cazul furajării ad libitum, se
asigură un loc de furajare la 2-3 vaci.
Administrarea furajelor de volum se realizează cu ajutorul remorcilor tehnologice iar
furajele concentrate se administrează restricţionat la muls.
Zona de circulaţie este situată între zona de odihnă şi zona de furajare, pardoseala
zonei de circulaţie se află mai jos cu 15-20 cm faţă de zona de odihnă.
35
Această zonă trebuie să fie suficient de largă (minim 3 m) astfel încât să asigure
circulaţia facilă a vacilor şi să se evite incomodarea animalelor aflate în zona de furajare. În
zona de mişcare se amplasează jgheabul de adăpare, unul pentru 20-25 de vaci.
În funcţie de sistemul adoptat pentru evacuarea dejecţiilor, pardoseala zonei de odihnă
poate fi continuă (evacuarea mecanică cu lopata tip “delta” sau cu tractor echipat cu lamă de
buldozer) sau discontinuă, de tip grătar (când evacuarea dejecţiilor se face hidraulic sau
mecanic prin amplasarea în canalele de sub grătare a unor lopeţi mecanice cu fiabilitate mare).
Întreţinerea liberă a vacilor în adăposturi închise cu spaţiu individualizat de odihnă
asigură condiţii corespunzătoare de microclimat şi confort în timpul odihnei, cu efecte
pozitive asupra capacităţii de exteriorizare a potenţialului productiv al vacilor.
4.2 Sistemul de întreținere a tineretului sugar
Întreţinerea viţeilorse face în creşă. După câteva ore de la fătare viţeii sunt transferaţi
în creşă unde vor fi întreţinuţi până la vârsta de 3 luni.
Capacitatea de cazare a unei boxe este de 4-8 viței, asigurând fiecărui viţel o suprafaţă
de cca. 2 m2.
Pardoseala boxei este continuă. Boxa este organizată în două zone funcţionale, şi
anume: zona de odihnă şi zona de mişcare-furajare. În zona de odihnă, pardoseala este situată
la o înălţime de 15-20 cm faţă de pardoseala din zona de mişcare-furajare. În această zonă,
care este astfel dimensionată încât să asigure fiecărui viţel o suprafaţă de odihnă de 1,2-1,3
m2, se aşterne un strat gros şi curat de paie. În zona de mişcare-furajare sunt amplasate
adăpătorile cu nivel constant.
Pe peretele frontal al boxei se găsesc dispozitivele de fixare a găleţilor pentru alăptare
şi grătarul pentru administrarea fânului sub care se găseşte jgheabul pentru concentrate.
Accesul la găleţile de alăptare este individualizat prin intermediul unor grilaje metalice
care să asigure un front de alăptare de 30-35 cm.
Pentru combaterea suptului reciproc între viţei, fiecare loc de alăptare este prevăzut cu
un dispozitiv de blocare a capului, pe timpul alăptării şi încă 15-20 minute după consumul
tainului de lapte.
Pentru a favoriza creşterea uniformă a viţeilor, precum şi pentru a optimiza
desfăşurarea unor procese tehnologice, acţiuni tehnice şi sanitar-veterinare (alăptare,
individualizare, ecornare, înţărcare, vaccinări), repartizarea viţeilor pe boxe se va face având
în vedere vârsta, masa corporală.
În compartimentele de creşă se vor asigura condiţii de microclimat şi de igienă
asemănătoare cu cele din profilactoriu. Pe timpul iernii, temperatura în creşă nu trebuie să fie
mai mică de 10-12 0C.
Înainte de populare boxele sunt curăţate şi dezinfectate. În boxe se schimbă aşernutul
şi se evacuează gunoiul, de două ori pe zi.
36
Stabilirea numarului de locuri în adoposturile de tineret taurin
1. Viţele 0-3 luni:
N%() = (90 zile/365 zile)*100= 24,65 ≈ 25%
n(viţele 0- 3 luni) = (9*(25+5))/100 = 2,7 ≈ 3 locuri
2. Viţele 3-6 luni:
N% = 25%
n = 3 locuri
3. Viţele 6-12 luni:
N% = (180/365)*100 = 49,31 ≈ 50%
n = (9*(50+5))/100 = 4,95 ≈ 5 locuri
4. Viţele 12-18 luni:
N% = 50%
n = 4 locuri
5. Viţele 18-24 luni:
N% = 50%
n = 1 locuri
6. Junici:
N% = 50%
n= 2 locuri
7. Tăuraşi 0-3 luni:
N% = 25%
n = 3 locuri
37
4.5 Sistemul de muls
Sala de muls tip BRĂDULEŢ
Capacitatea sălilor de muls brăduleţ este de la 2 x 4 locuri. Sala de muls este
prevăzută cu un canal central de deservire pentru mulgători, faţă de care standurile de muls
sunt dispuse simetric şi oblic (cu un unghi de 30-450). De asemenea, sala de muls este
prevăzută cu sală de aşteptare şi padoc de evacuare a vacilor. Fiecare rând de standuri este
prevăzut cu două uşi (pentru accesul şi respectiv, pentru evacuarea vacilor de pe platforma de
muls), cu acţionare (hidraulică, pneumatică sau mecanică) automate.
În funcţie de tipul sălii, instalaţia poate avea în dotare diferite elemente de
automatizare a unor operaţiuni tehnologice: dispozitive automate de identificare a animalelor,
pentru controlul individual al producţiei de lapte, decuplarea şi detaşarea automată a
aparatelor de muls etc.
Colectarea şi transportul laptelui către spaţiile de filtrare, răcire şi păstrare se face pe
conducte de lapte, vacuumatic.
Acest tip de sală de muls se recomandă a fi folosit în fermele de producţie, cu efective
de 150-400 vaci de lapte.
Organizarea mulsului.
În vederea mulgerii, vacile sunt introduse din sala de aşteptare pe cele două linii de
standuri şi sunt blocate la stand. Unul dintre mulgători pregăteşte ugerele pentru muls la
vacile de pe rândul din stânga sălii, iar cel de-al doilea mulgător mulge primele jeturi de lapte,
ataşează paharele de muls, supraveghează mulsul şi detaşează aparatele de muls. Vacile mulse
sunt evacuate în grup din sală, altele le iau locul, iar aparatele sunt mutate la vacile de pe
rândul din dreapta, cărora în paralel li s-a făcut pregătirea pentru muls.
Sala de muls tip brăduleţ asigură o bună productivitate a muncii, de 35-50
vaci/oră/mulgător, în funcţie de capacitatea şi gradul de automatizare al unor operaţiuni
tehnologice, iar investiţiile sunt relativ reduse (spaţiul construit pe animal este mai redus). În
schimb, având în vedere că vacile sunt tratate în grup, pentru utilizarea eficientă a instalaţiei
tip brăduleţ se impune lotizarea corespunzătoare a vacilor în funcţie de nivelul productiv şi
viteza de muls.
38
Capitolul 5
5. Organizarea producţiei
5.1 Producţia de lapte
Laptele este un produs al glandei mamare,de culoare alb-gălbuie,cu un gust dulceag și
miros caracteristic.Procesul de sinteză este continuu și are caracter constant,timp de 10-12 ore
după muls,de unde se deduce faptul că durata dintre două mulsori nu trebuie să depășească
valorile amintite anterior.
Laptele are densitate de 1,026-1,034 g/cm3 la temperatura de 20 0 C și reacția ușor
acidă.Din punct de vedere nutritiv laptele este un aliment complet și complex.El conține peste
100 substanțe indispensabile din hrana omului,din care 20 aminoacizi,10 acizi grași,25
vitamine și 45 minerale.
Compoziția chimică a laptelui este destul de variabilă,în funcție de mai mulți
factori,dar în medie conține : 87 % apă,12 – 14 % SU,3,3 – 6 %grăsime,4,8 % lactoză,proteine
3,2 – 3,4 % și 1 % cenușă.
Valoarea energetică a laptelui este de 680 kcal/kg și echivalează cu energia calorică
conținută de : 600 g carne de vacă; 500 g pește ; 400 g carne de porc ;7-8 ouă etc.
. Pentru realizarea producţiilor de lapte planificate a se obţine este necesar să se acţioneze în
direcţia asigurării tuturor factorilor care influenţează producţia de lapte (individuală şi totală):
- se vor menţine în exploatare doar vacile care se încadrează în tipul fiziologic
respirator;
- vârsta maximă de exploatare va fi de 7,5 ani (5 lactaţii);
- vârsta de introducere la reproducţie va fi condiţionată de greutatea corporală (70%
din greutate animalelor adulte);
- respectarea repausului mamar de 60 zile;
- asigurarea condiţiilor optime de întreţinere şi hrănire;
- aplicarea sistemului de fătări eşalonate pentru asigurarea ritmicităţii producţiei;
- respectarea tehnologiei de muls;
- asigurarea unui regim de mişcare corespunzător;
- respectarea programului zilnic care duce la crearea unor reflexe condiţionate;
- reducerea la minim a influenţei nefavorabile a factorilor de mediu;
39
Capitolul 6
6. REZULTATELE TEHNICO – ECONOMICE ÎN FERMĂ
I. Venituri:
1. Producţia de lapte: 1494,78 hl(lapte) * 1,4 lei/kg = 209269,2 lei
2. Vaci reformate: 2 vaci*500 kgGV * 7 lei/kg = 7000 lei
3. Viţei 3 luni: 13 cap. * 800 lei/ = 10400 lei
4. Subvenţii: 490 lei/cap. * 42cap.= 20580 lei
5. Subvenţii lapte: 149,578 tone lapte * 89 lei/tonă = 13296,6 lei
Total venituri: 260545,8 lei
II. Cheltuieli:
1. Furaje: 131875 lei
2. Fond de salarizare: 1 om * 800lei *12 luni = 9600 lei/an
3. Asistenţă sanitar veterinară: 25 lei/cap*42cap.= 1050 lei
4. Consum de energie: 3,78 kw/hl lapte * 1494,78 hl lapte * 0,46 lei/kw= 2599,12 lei
5. Carburanţi: 2,11 litri/hl lapte * 3350,84hl * 5,4 lei/litri = 17031,52 lei
6. Alte cheltuieli (ÎA,piese de schimb,materiale de uz general)=90 lei/cap. * 42 cap. =
3780 lei/an
Total cheltuieli: 165935,64 lei
III.Costuri aferente producerii unui li
tru de lapte: 165935,64/ 149478 = 1,11 lei/litru lapte
IV. Profit brut : 94610,16lei
V. Impozit pe profit (16% din profit) : 15137,62 lei
VI. Profit net : 79472,54 lei
40
Capitolul 7
7.Concluzii și recomandări
Din calculele efectuate putem deduce că creșterea vacilor este un sector al
zootehniei din care se pot obține beneficii materiale și spirituale la un nivel
surprinzător de mare.
Din prezentarea datelor de mai sus putem trage câteva concluzii și
recomandări :
în viitor se va lucra în directia îmbunătățirii rațiilor astfel încât costul de
producere a furajelor să scadă,scăzând totodată și prețul de producție a
litrului de lapte ;
un aspect cu privire la eficentizarea economică a unității este completarea
producției de lapte cu cea de carne,prin îngrășarea tăurașilor obținuți în
fermă ;
pentru creșterea producției de lapte se va urmări masivizarea
animalelor,aspect legat de producția de lapte,aspect completat de
utilizarea de material seminal provenit de la tauri valoroși ;
41
BIBLIOGRAFIE
Acatincăi S.,(2004) – Producțiile bovinelor, Edit.Eurobit,Timișoara.
Maciuc V., (2006) – Managementul creşterii bovinelor, Edit Alfa Iași.
Pop I.M., Halga P., Teona Avarvarei, Popa V., Bădeliţă C., (2002) -
Alimentaţie animală, Edit. Pim, Iaşi.
