Femeia in Grecia Antica

8/13/2019 Femeia in Grecia Antica

1/6

Viata sociala

Statutul femeii in Grecia Antica

Atena Sparta

Panait Ioana-Bianca


2/6

In Grecia Antica, femeile erau considerate fiinte inferioare, cu un nivel de inteligenta putinmai ridicat decat cel al copiilor. Femeia ateniana, chiar in epoca celei mai mari straluciri, a

ramas intr-o situatie de subordonare si de inferioritate. Ea nu are nici un drept, nici politic,

nici juridic. Filosofii credeau ca femeile aveau emotii puternice si minti slabe. Din acest motiv

ele trebuiau protejate de ele insele. Fiecare femeie avea un gardian (sotul, sau cel maiapropiat barbat nascut in familie) care detinea controlul asupra vietii ei. Ea putea sa detina

imbracaminte, bijuterii, sclavi personali, si putea sa achizitioneze lucruri marunte,

necostisitoare. Cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori cu un barbat cetatean, dar

nu-i oferea nici un drept politic sau economic.

In Atena, prima greutate pe care o intampina o fetita nou-nascuta era faptul de a i se

permite sa traiasca deoarece sexul ei o facea mai putin utila si, deci, mai putin acceptabila.

Dreptul la viata depindea in mod direct de decizia tatalui, dat fiind ca in familiile ateniene,

nasterea unei fetite nu era considerata un eveniment care aducea vreun folos, ci doar o

cheltuiala in plus pentru familie. Intr-o societate patriarhala dura, ca cea ateniana, in care

averea se transmitea exclusiv din tata in fiu, o fetita, neavand posibilitatea de a duce numele

mai departe, nu avea nici dreptul de a mosteni averea. Provenita dintr-o familie modesta, ea

crestea in casa, in curte si in gineceu, unde nu primea, propriu-zis, nici o educatie. Mama o

invata doar economia gospodariei, si asta pentru ca, in afara de gatit mancare si de tesut

lana, nici ea singura nu stia mai mult.

Odata devenita fetiscana, tanara ateniana, pentru ca era obligata sa stea in casa, nu putea

sa-si aleaga nici macar baiatul care ii placea; trebuia sa astepte ca tatal sa cada de acord cu

celalalt tata, ca sa aranjeze casatoria. Zestrea usura mult lucrurile, aceasta ramanand

intotdeauna proprietatea personala a fetei, si din acest motiv, sotul nu divorta bucuros.

Casatoriile erau hotarate de parinti pe criterii inclusiv economice, deseori chiar si fara stirea

celor doi direct interesati. In cazuri rare, conform unei traditii mai vechi, mireasa constituia

trofeul oferit castigatorului unor intreceri organizate de tatal fetei. In cazuri rarisime, fetei i

se permitea sa isi aleaga singura sotul. In general,exista o mare diferenta de varsta intre cei

doi soti. Daca avea noroc, biata fata se marita la saisprezece ani cu un barbat de treizeci sau

de patruzeci. Astfel, ea trecea de la viata retrasa de tanara fata la viata de femeie maritata,

aflata sub autoritatea tatalui sau, apoi a sotului, ori, daca devenea vaduva, a fiului sau sau a

unui tutore. Principiul societatii ateniene prevedea faptul ca femeia traia in permanenta sub

tutela unui barbat.

Ceremonia casatoriei era constituita din doua etape. Prima etapa o constituia logodna

un act de garantarela care prezenta femeii nu era nici macar necesara. Incheierea acestui

act legal presupunea semnarea unui contract prenuptial care stabilea in mod precis zestrea.

A doua etapa, mult mai importanta, era constituita din predare. In fapt, tatal preda tutela

fetei, sotului, care, la randul sau, prelua tutela tinerei sale sotii.

Nunta avea loc la fata acasa si era precedata de putine zile de logodna. Si, desi ceremonieii se imprima un caracter religios, se prevedea, printre altele, si o baie de purificare.


3/6

Cununia avea un caracter laic, intrucat nici un preot nu participa, ca atare, la ea; mireasa,

acoperita cu un val, era urcata de sot intr-un car urmat de lautari, si transportata acasa la el,

unde capul familiei o primea ca pe o noua supusa a zeilor casei. La intrare, pentru a simula

rapirea, mirele o lua pe mireasa in brate si o ducea in dormitor; iar afara, la usa, ramaneau

oaspetii care cantau in gura mare, tot timpul, cantece de nunta, pana in clipa cand apareasotul si anunta ca faptul s-a consumat. Prima grija a tinerei sotii, odata ajunsa in casa sotului,

era aceea de a se prosterna in fata estiei, a spatiului destinat adorarii zeitei protectoare a

casei, a casniciei, a caminului: Hestia. Incepand cu acest moment, ea incepea sa participe

activ la ceremoniile religioase ale casei, unde avea un rol primordial.

Principala ocupatie si indatorirea in calitate de sotie era administrarea gospodariei. La

atenieni, o administrare buna a gospodariei era echivalenta cu reusita unei casnicii. Tocmai

de aceea, stapanul si domnul casei, barbatul, isi asuma sa explice aceste atributii noii sale

sotii inca de la inceput. Sotia locuia intr-un "gynekoniti", adica intr-un spatiu destinat

exclusiv femeilor: sotiile altor membri, mamele, bunicile, copii de sex feminin si spatii unde

munceau sclavele. Sotia supraveghea si indruma sclavii si veghea asupra modului de

administrare a bunurilor si veniturilor. Nevestele de provenienta aristocrata, pe langa toate

celelalte, se ocupau si cu tesutul si croitul hainelor. De asemenea, tot ele se ocupau de

educatia si cresterea copiilor. In ritmul acesta insa, cu atatea treburi, sotiile aristocrate nu

aveau timp sa mai iasa din casa. In familiile sarace insa, femeile erau nevoite sa iasa din casa

pentru a munci. Printre altele, acestea munceau la prelucrarea lanii, prepararea produselor

alimentare, culegeau roadele campurilor si, la varste inaintate, munceau ca vanzatoare.

Femeia trebuia sa fie o sotie fidela. Daca se intampla sa nu fie, barbatul ei capata numele

de incornorat si avea dreptul s-o alunge din casa, ba chiar legea putea impune in acest caz

si uxoricidul. Adulterul atragea pedeapsa pentru femeie, ca si pentru barbatul care avea

relatii cu o femeie maritata (In acest caz, sotul avea chiar dreptul sa-l omoare, ceea ce nu se

intampla decat in cazuri exceptionale, deoarece era posibilia totdeauna o targuiala, chiar o

despagubire, unii soti practicand astfel un fel de santaj). Daca barbatul avea dreptul de a-si

repudia sotia, fara motiv, si chiar era obligat sa o faca in cazul adulterului sotiei, aceasta,

fiind din punct de vedere juridic incapabila, nu se putea desparti de sotul sau decat

adresandu-se arhontelui, care ii hotara soarta. Sotului, insa, ii era permis sa aiba o tiitoare,

avand adesea o concubina si pastrandu-si in acelasi timp sotia legitima, daca vroia. De pilda,

in secolul al V-lea, Pericle, casatorit si cu doi copii, si-a repudiat sotia si copiii pentru a trai cu

Aspasia. Concubinele erau ateniene, sclave sau straine. Nu aveau o situatie legala, dar opinia

publica le tolera. Un mare numar de atenieni erau practic bigami. Existau, de asemenea,

curtezane, adesea sclave, care isi ofereau serviciile, platite cu sume mai mult sau mai putin

importante. Existau case de toleranta. Aceste curtezane primeau o educatie mai libera decat

atenienele cu situatie, mai ales in domeniul muzicii, cantului si dansului. In fata tribunalului,

un pledant din secolul al IV-lea declara: Avem curtezane ca sa ne distram, concubine ca sa

ne ingrijeasca zi de zi, neveste ca sa ne dea copii legitimi si ca sa pazeasca cu credintacaminul nostru (Pseudo-Demostene, Contra lui Calicles).


4/6

De fapt femeia, parasind gineceul patern, trecea in cel conjugal, si acolo ramanea

osandita, pentru ca legea ii interzicea chiar si accesul la marile jocuri si la teatru, cand aveau

loc reprezentatii comice, putand parasi locuinta foarte rar doar pentru a participa la

ceremoniile religioase, la diverse festivaluri sau funerarii. Daca trebuia sa iasa pentru a face

cumparaturi sau a se duce sa-si viziteze prietenele, era insotita de o sclava, care ii ducea

umbrela si scaunul. Despre o femeie vazuta singura pe strada se credea ca este sclava,

prostituata sau concubina. Femeile grecilor nu aveau voie sa iasa din camerele lor si sa

participe la ospetele sotului daca acesta avea musafiri si, invers, nu erau prezente daca el era

invitat undeva. Sarbatorile familiei sunt singurele ocazii in care se alaturau barbatilor. Sotia

isi vedea foarte rar sotul, care venea acasa numai ca sa doarma si, cand venea, nu-i povestea

nimic, nu-i facea curte, iar in agora si la barbier despre ea vorbea numai atat cat sa repete,

ca Plutarh si ca Tucidide, ca numele unei femei de treaba trebuie sa ramana nestiut, ca sichipul ei. O sarbatoare specialainchinata zeitei Demetra, Tesmoforiile, era rezervata numaifemeilor, fiind exclusi barbatii. In cadrul acesteia, se reamintea si se sarbatorea rolul

"rodului", in toate sensurile sale de fertilitate: de procreatie sau belsug al campurilor.

Sarbatoarea tinea 3 zile, timp in care femeile se adunau toate in templul zeitei Demetra,avand voie sa isi aduca si copiii cu ele daca inca ii alaptau. In tot acest timp nu se duceau

deloc acasa. Pentru a putea participa insa la aceasta sarbatoare, sotiile aveau nevoie de

acordul in scris al barbatilor lor, dar si ca aceastia sa suporte toate cheltuielile necesare. La

sarbatoarea respectiva era interzis accesul fecioarelor.

De asemenea, femeile participau la orice ceremonie de adorare a vreunei zeitati de sex

feminin. Dreptul aceasta se transmitea prin nastere, era o mostenire de familie.

De cu totul alte conditii se bucurau insa alte femei, cum ar fi "eterele", cuvant care s-ar

traduce prin tiitoare, companioane. Ele se bucurau de libertati si aveau o cu totul alta

situatie si pozitie fata de restul femeilor, poate una comparabila cu cea a spartanelor doar.

Spre deosebire de altele, ele erau educate, aveau cunostinte literare si, de asemenea, aveaupreocupari artistice. In primul rand insa, erau charismatice. Pozitia acestor femei educate si

cultivate era cu mult, mult diferita. Mai intai de toate, participau liber la asa numitele

banchete ale barbatilor. Pe la casele lor se adunau foarte multi tineri. Erau admirate, in

cinstea lor se faceau statui din aur si poetii le dedicau poezii.

Rolul femeii in politica Atenei era inexistent. Oricum, femeile nu erau considerate cetateni,

nu aveau drept de inscriere in registrele civile. Ele erau inscrise doar in registrele "casei" de

care apartineau. De asemenea, nu aveau drept la domiciliu propriu -asadar nici la mostenire-

iar acesta era tocmai criteriul primordial pentru calitatea de a fi cetatean al Atenei. Nu aveau

dreptul de a participa la procese si, in caz de nevoie, erau reprezentate de catre"stapanul"

lor, asa cum era numit barbatul acestora. In acelasi timp insa, in mod paradoxal, jucau unoarecare rol de cetatean. Asadar, fie si intr-un mod atipic, ele constituiau totusi parte din

sistemul politic al Atenei, chiar daca acesta nu voia sa le recunoasca in mod specific ca fiind

cetatene de drept. Acest rol de cetatean reiesea indirect in cazul casatoriei. Mai precis,

singura casatorie considerata legala in Atena era acea casatorie dintre un cetatean atenian si

fiica unui alt cetatean atenian. Copiii rezultati din orice alt fel de casatorie erau considerati

bastarzi. Asadar, desi nu era considerata cetateana, femeia era totusi considerata ateniana si

dincolo de faptul ca pentru un cetatean atenian numai o astfel de femeie nastea copii

legitimi, tot numai o astfel de femeie ii putea asigura mostenitori ai averii, altfel nu avea

mostenitori deloc (bastarzii nu aveau drept la mostenire).

In societatea greaca, structurile patriarhale provin cu siguranta de la invadatorii de culturaindo-europeana. In aceste structuri, femeia a ramas intotdeauna pe un loc secundar in fata


5/6

legii. Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa aiba grija de casa. Nu avea nici un

drept legal, nu lua parte la guvernarea cetatii.

Situatia ei a regresat mult fata de cea din vremurile eroice cand pentru o femeie izbucnea

un razboi si Homer ii inchina capitole intregi in poemele sale. Pe atunci nu trebuia sa-l

cumperi pe barbat cu zestre, ci barbatul trebuia s-o cumpere pe ea, platind-o cu oi si cu

porci. In civilizatia ahee si chiar si in cea heraclida si dorica, femeia era protagonista. De fapt,

acolo unde ei au ramas stapani, cum a fost in Sparta, femeia se bucura de o cu totul alta

pozitie si de mai multa libertate, si o vedem concurand dezbracata de vesmintele sale pe

stadioane, ca sa le permita tinerilor s-o aleaga pe cea mai bine facuta, pe cea mai calificata

producatoare de progenituri zdravene.In Sparta, unde sistemul era total diferit de cel

atenian, tinerele fete, desi nu aveau mai multe drepturi decat atenienele, ieseau din casa,

practicau exercitiile fizice: alergat, lupte, aruncarea discului, a sulitei, mergand cu picioarele

goale si rochia fluturand (Euripide, Andromaca), asa cum prevedeau legile lui Licurg.

Concursurile erau rezervate pentru fetele din Sparta, la Olimpia, in afara epocii marilor

jocuri. Cu toate acestea, ele nu luau parte la viata politica a cetatii. Chiar daca au exercitat o

influenta, aceasta a avut totdeauna un caracter privat. Celibatarele erau pedepsite de lege.

Casatoria capata aspectul unei rapiri. Exercitiile aveau drept scop calirea femeilor pentru a

deveni mame de familie solide, a ramane viguroase si a da cetatii copii robusti. Se ajungea

pana acolo incat un sot batran aducea in casa un barbat tanar pentru ca sotia sa aiba copii

vigurosi.

Este adevrat c nu trebuie s ne imaginm viaa femeii n Grecia antic pornind de la

legislaii, care erau deosebit de riguroase. n epoca elenistic ntlnim femei arhiteci, pictori

etc., fr s uitm preotesele care au fost numeroase n Grecia. Dac, n principiu, femeile nu

puteau fi proprietare, ele tiau s ocoleasc legea i n aceast privin. Curtezanele, dar i

cntreele din flaut i dansatoarele, aveau o via liber. Ele erau singurele care, cu puine

excepii, puteau dobndi o cultur; pentru ele, aceasta era chiar o necesitate, pentru a putea

participa la viaa amanilor lor. Exemplul cel mai caracteristic este Aspasia, care a exercitat o

influen considerabil asupra brbailor din anturajul lui Pericle.


6/6

Bibliografie

1. Indro Montanelli, Istoria Grecilor, Editura Artemis2.Anne-Marie Buttin, Grecia Clasica, Editura BIC ALL3.Robert Flaceliere, Viaa n Grecia n secolul lui Pericle, Editura

Eminescu;

4. K.M Kolobova,E.L.Ozeretkaia, Cum triau vechii Grecii, (1961).

Femeia in Grecia Antica

Documents

Transcript of Femeia in Grecia Antica