Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu Momentele naraţiunii

1. IntroducereNaratorul ne introduce în viaţa unei familii

împărăteşti şi ne povesteşte necazurile acesteia:- împăratul se duşmăneşte cu un alt împărat şi

poartă cu acesta un război nesfârşit;- împărăteasa îşi doreşte cu ardoare un copil, dar

nu-l poate avea.Această situaţie iniţială se schimbă, ruga

arzătoare a reginei fiind ascultată de Maica Domnului, care săvârşeşte o minune: icoana la care împărăteasa se roagă varsă lacrimi, regina le sărută şi rămâne grea. După nouă luni, ea dă naştere unui fiu, pe care îl numeşte, în amintirea minunii de la momentul concepţiei lui, Făt-Frumos din lacrimă.

Copilăria acestuia nu este una obişnuită, căci are un ritm de creştere mult mai alert decât cel normal, el crescând într-o lună cât alţii într-un an.

Eroul este înzestrat cu calităţi deosebite: este atât de frumos încât „ ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor” şi voinic că în „piepturile păstorilor tineri.... încolţea un dor mai adânc, mai întunecos, mai mare – dorul voiniciei.”

Forţa lui deosebită este evidenţiată şi de armele pe care şi le făureşte şi de modul în care le mânuieşte – „puse să i se facă un buzdugan de fier, îl aruncă în sus şi despică bolta cerului, îl prinse pe degetul mic şi buzduganul se rupse în două. Atunci puse să i se facă altul şi mai greu – îl aruncă în sus

1

aproape de palatul de nori al lunei; căzând din nori, nu se rupse de degetul voinicului.”

Elementul declanşator al aventurilor, elementul care schimbă situaţia iniţială este deci naşterea lui Făt-Frumos.

Ajuns la vârsta potrivită, acesta doreşte să termine vechiul conflict al tatălui său şi se hotărăşte să plece singur la război împotriva împăratului duşman, o modalitate subtilă a naratorului de a ne atrage atenţia asupra forţei desosebite a eroului.

2. Desfăşurarea acţiunii

A. Întâlnirea cu duşmanulFăt-Frumos ajunge la palatul împăratului vecin

şi găseşte domnind aici un tânăr frumos ca şi el. Îi spune care este scopul venirii lui, dar împăratul cel tânăr refuză lupta, cunoscându-i deja vitejia şi forţa şi îi cere să se lege fraţi de cruce.

Cei doi tineri ajung să-şi încredinţeze cele mai tainice secrete, iar ca o demonstraţie a sincerei prietenii ce i-o poartă Făt-Frumos împăratului, acesta o prinde pe Muma-Pădurii, o trânteşte într-o piuă şi prăvale peste ea o stâncă mare, pe care o leagă de toate părţile cu şapte lanţuri.

B. Întâlnirea cu aleasa inimii saleDupă ospăţ, Făt-Frumos pleacă fără ţintă prin

lume. Dar ajunge la casa Mumei-Pădurii, o vede pe fata acesteia şi se îndrăgosteşte de ea. Fata îi propune să fugă ca să-şi scape viaţa, dar Făt-Frumos

2

vrea să o dobândească pe fată prin luptă, aşa că rămâne să se lupte cu vrăjitoarea.

Ileana (fata Mumei-Pădurii) este primul ajutor al lui Făt-Frumos. Ea îi destăinuie secretul puterii mamei sale, butoiul cu putere şi-l sfătuieşte să schimbe locul acestuia, ca forţele vrăjitoarei să nu se mai poată reface în timpul luptei.

Are loc lupta cu Muma-Pădurii, care încă nu reuşise să se elibereze din piuă . Făt-Frumos o trânteşte cu aşa o putere că o bagă în pământ până la gât, după care îi crapă capul cu buzduganul.

Aflată sub vraja babei, odată cu moartea ei, fata cade într-un somn adânc ca de moarte, din care numai dragostea lui Făt-Frumos şi sunetul fluierului acestuiao trezesc.

Perechea se întoarce la palatul fratelui de cruce, care începe să plângă când îi vede pe îndrăgostiţi.

Împăratul îi povesteşte eroului că el este îndrăgostit de fiica Genarului, personaj fantastic înzestrat cu puteri neobişnuite.

C. Răpirea fetei GenaruluiFăt-Frumos îi face fratelui său de cruce o nouă

demonstraţie de prietenie şi pleacă să o răpească pe fata Genarului.

Ileana plânge de durere la auzul veştii că iubitul ei pleacă să îndeplinească un lucru atât de primejdios.

Ajuns la castelul Genarului, pleacă cu fata care fusese vestită de stele de sosirea lui. Sunt însă ajunşi de Genar, care-şi ia fata înapoi. Acestuia îi e milă să-l omoare pe Făt-Frumos şi-l lasă să plece nevătămat, sub ameninţarea că dacă mai încearcă, nu va mai scăpa.

3

Dar Făt-Frumos se întoarce şi o răpeşte din nou pe fată. De această dată, Genarul îl aruncă pe Făt-Frumos în nori, iar el cade pe pământ sub formă de cenuşă. Atingând pământul, cenuşa lui se transformă într-un izvor în apele căruia s-au oprit să-şi răcorească picioarele Dumnezeu şi Sfântul Petru. La plecare, Dumnezeu face ca izvorul să se transforme în fiinţa care a fost înainte. Aşa revine la viaţă Făt-Frumos, care, după ce adresează Domnului o rugă de mulţumire pentru minunea săvârşită prin readucerea lui la viaţă, plecă înapoi la casa Genarului.

Fata Genarului l-a prefăcut într-o floare şi i-a promis că o să-l tragă de limbă pe tatăl său ca să afle de unde are el calul acela atât de iute, căci fără un astfel de cal nu vor izbuti să fugă.

După ce află de unde are Genarul calul său, dar şi vicleşugul cu care stăpâna cailor îi păcăleşte pe cei care o slujesc, Făt-Frumos pleacă să dobândească un cal cu ajutorul căruia să izbândească să-şi tină promisiunea făcută fratelui său de cruce. Pe drumul spre casa babei salvează de la moarte pe împăratul ţânţarilor şi pe cel al racilor.

Ajuns la babă, se bagă slugă şi după ce se lasă ospătat de aceasta, pleacă cu iepele la păscut, dar adoarme, iar iepele dispar. Până să se dezmeticească, iepele apar, mânate de un roi de ţânţari condus de împăratul lor, care se recompensează astfel pentru binele făcut.

A doua noapte, după ce mănâncă ce-i pregăteşte baba, pleacă iar cu iepele la păscut. Şi de această dată adoarme şi iepele dispar, dar sunt aduse înapoi de împăratul racilor, pe care eroul îl salvase de la moarte.

4

În cea de a treia noapte ajutorul vine din partea fetei din casă a babei, care îl povăţuieşte să nu mănânce mâncarea pregătită de vrăjitoare.

Feciorul izbândeşte şi alege mânzul care părea cel mai nevolnic, ştiind din spusele Genarului că acolo ascunde baba inimile celor şapte cai. Apoi pleacă, iar în pădure este aşteptat de fată, pe care o ia cu el.

Vrăjitoarea îi urmăreşte, iar fata aruncă pe rând, peria, cutea şi năframa vrăjite, care o încetinesc pe babă, ridicând în faţa ei diverse obstacole.

La final, când vrăjitoarea este prinsă la rândul ei în vraja Miazănoaptei, Făt-Frumos aruncă buzduganul şi o omoară . Calul îi sfătuieşte să se culce până ce el se va duce la mama sa ca să mai sugă puţin.

În acest răstimp însă, vraja care ţinea fata în viaţă se risipeşte şi ea dispare, întorcându-se în împărăţia umbrelor.

Cu ajutorul calului năzdrăvan, Făt-Frumos răpeşte a treia oară pe fata Genarului. De data asta, Genarul nu-l poate ajunge pe Făt-Frumos, deoarece calul acestuia are mai multe inimi şi este nevoit să recurgă la un vicleşug, rugându-şi calul să-l convingă pe calul lui Făt-Frumos să-şi arunce stăpânul din şa. Genarul promite calului lui Făt-Frumos că-l va hrăni cu lapte şi miere, dar Făt-Frumos promite şi el calului Genarului că-l va hrăni cu jăratec şi-l va adăpa cu pară de foc.

Calul Genarului îşi aruncă stăpânul şi se alătură lui Făt-Frumos, care se întoarce la fratele său de cruce cu amândoi caii şi fata.

3. Încheiere (situaţia finală)

5

Făt-Frumos îşi găseşte iubita orbită de atâta plâns. Când aceasta aude de venirea lui se înseninează şi udă florile veştejite din grădină cu lacrimile ei. Grădina revine la viaţă , iar din lacrimile ei apar lăcrămioarele.

El se îmbăiază în baia ei de lacrimi, apoi se îmbracă cu mantia ţesută de ea din raze de lună şi se odihneşte alături de ea pe patul de flori pregătit de aceasta. Fetei îi apare în vis Maica Domnului care îi aşează pe frunte două stele, săvârşind o nouă minune, redându-i fetei vederea.

Basmul se încheie cu nunta împăratului, urmată de cea a lui Făt-Frumos şi cu speranţa unei vieţi veşnice şi fericite a acestora.

http:// http://bibliocat.eklablog.com/

6