LP nr.2. FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE, SEMISOLIDE SI MOI

FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE

Sunt: pulberile, pilulele, capsulele, comprimatele, drajeurile şi granulele.

1.Pulberile (pulvis, pulveres) – sunt substanţe solide dispersate in particule uniforme, cu grad de diviziune determinat, aspect omogen. Se obţin din substanţe solide uscate, mărunţite şi trecute prin site cu ochiuri de diferite dimensiuni. In Farmacopeea Romană sunt prevăzute 9 tipuri de site.

Clasificare:- după compoziţie sunt

pulberi simpe (cu o singură substanţă activă) şicompuse (conţin 2 sau mai multe substanţe active).

- după calea de administrare există pulberi pentru uz extern sau pudre şi pulberi pentru uz intern (se inghit).

Compoziţie: substanţa activă (substanţe pure, oficinale, droguri, etc) şi excipientul.

Excipienţii sunt de 2 tipuri, in funcţie de calea de administrare a pulberii.- pentru uz intern:

zahărul (Saccharum), lactoza (Saccharum lactis) şi amidonul din diferite specii de graminee sau din alte plante (Amylum). Ex. din grau – triticum, din porumb – maydis, din orez – orizae, din cartof -solani.

- pentru uz extern: talcul (Talcum), amidonul şi mai rar Lycopodium (o pulbere galbenă onctuoasă, foarte fină care reprezintă sporii unei specii de ferigă, fiind folosită in special pentru obţinerea pudrelor cosmetice).

Rolul excipienţilor: completează cantităţile, funcţionează şi ca substanţe cu rol corector, previn apariţia reacţiilor fizico-chimice nedorite.

Avantajele pulberilor: se prepară uşor; au aspect omogen, au absorbţie bună prin diluare.

Dezavantajele pulberilor: alterare uşoară, administrare dificilă in cazul pulberilor amare, uneori se poate produce lichefierea pulberilor, in cazul amestecurilor eutectice (de ex. salicilaţi cu aminofenazonă).

După modul de prescriere se cunosc 2 tipuri de pulberi magistrale:a) pulberi nedozateb) pulberi dozate

a) Pulberile nedozate sunt pentru uz extern şi pentru uz intern.

- pentru uz extern – se aplică pe tegumente, se mai numesc şi pudre. Pentru prescriere este necesară concentraţia substanţei active şi cantitatea totală de pulbere, care este cuprinsă intre 20,0 şi 200,0 de grame, in funcţie de suprafaţa pe care se aplică.

De exemplu, să prescriem o pulbere cu Acidum salicylicum 3% in catitate totală de 50,0 grame.Rp/ Acidi salicylici 1,5 g

Talci ad 50,0 gM.f. pulvisD. in sacculumS. ext. interdigital

- pentru uz intern – se inghit, substanţele active au acţiune de intensitate redusă, dozarea este imprecisă, făcandu-se cu unităţi de măsură casnice (varful de cuţit sau linguriţa rasă). Dozele unitare variază in limite largi: 0,5-2,0 g, numărul de doze este mare (XXX, L sau C), cantitatea totală este cuprinsă intre 50,0 şi 200,0 grame. Nu conţin excipienţi, substanţele active avand şi rol de excipienţi. O linguriţă rasă cuprinde 1-3 g pentru pulberile uşoare sau vegetale şi 3-5 g pentru pulberile grele sau minerale. Varful de cuţit corespunde la 0,5 –1 g pentru pulberile uşoare şi 1-3 g pentru pulberile grele.

De exemplu, să prescriem o pulbere nedozată pentru uz intern cu substanţe antiacide:Magnesii oxydum, Natrii hydrogencarbonas, Calcii carbonas toate in doză unitară de 0,5 g.In total vom prescrie un număr de 50 de doze, şi cantitatea din fiecare ingredient o obţinemprin inmulţirea numărului de doze cu doza unitară, adică 50 x 0,5g = 25,0 g din fiecaresubstanţă, cantitatea totală de pulbere fiind 75,0 g.Rp/ Magnesii oxydi

Natrii hydrogencarbonatisCalcii carbonatis aa 25,0 gM.f. pulvisD. in sacculumS. intern 3x1 linguriţe rase pe zi, intre mese

b) Pulberile dozate – sunt numai pentru uz intern. Conţin substanţe puternic active, numărul de doze este mic (X-XXX). Pentru prescriere este necesar să cunoaştem doza unitară (D.U.), greutatea unui praf este de 0,2-1,0 g şi metoda de prescriere.

Există 2 modalităţi: prin metoda dispensatoare şi metoda de divizare.

In cazul metodei dispensatoare cantitatea prescrisă pentru fiecare substanţă este egală cu doza unitară, iar la Subscriptio se foloseşte expresia “Dentur tales doses Nr ….” (dă asemenea doze Nr…), prescurtat D.tal.dos. Nr….

In cazul metodei de divizare cantitatea prescrisă pentru fiecare substanţă se obţine prin inmulţirea dozei unitare cu numărul de doze, iar la Subscriptio se foloseşte expresia “Dividetur in doses aequales Nr….” (imparte in doze egale Nr…..), prescurtat Div.in dos.aeq.Nr….

De exemplu, să prescriem prin ambele metode o pulbere dozată cu Aminophylllinum D.U. 0,2 g, Ephedrini hydrochloridum D.U.= 0,02 g şi Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,05 g.- prin metoda dispensatoare:Rp/ Aminophyllini 0,2 g

Ephedrini hydrochloridi 0,02 gPhenobarbitali natrici 0,05 gAmyli tritici ad 1,0 gM.f. pulvisD.tal.dos. Nr.XX in caps. amylac.S. intern, 3X1 capsule pe zi, după mese.

- prin metoda de divizare:Rp/ Aminophyllini 4,0 g

Ephedrini hydrochloridi 0,4 gPhenobarbitali natrici 1,0 gAmyli tritici ad 20,0 gM.f. pulvisDiv. in dos. aeq. Nr .XXD. in caps. amylac.S. intern, 3X1 capsule pe zi, după mese.

Mai există şi pulberi oficinale : Pulvis Opii et Ipeca, Pulvis Nystatini.

2.Pilulele (pilula, pilulae) – se obţin in farmacie, fiind preparate magistrale. Sunt formaţiuni solide, sferice cu greutatea de 0,2-0,3 grame, ce conţin substanţe active inglobate in excipienţi potriviţi ca: sirop, mucilagii, pulberi, glicerină, zahăr, etc. Cel mai folosit excipient este masa pilulară (Massa pilulae) care conţine miere, glicerină, pulbere, zahăr.Pentru prescriere este necesar să cunoaştem doza unitară, faptul că se foloseşte un singur excipient Massa pilulae care se adaugă quantum satis (q.s.), numărul de doze care este mare (XXX-L-C), folosindu-se fie metoda dispensatoare, fie cea de divizare.

Să prescriem pilule conţinand: Extractum Belladonnae siccum D.U. 20 mg, Papaverini hydrochloridum D.U. 40 mg şi Phenobarbitalum D.U. 30 mg.

- prin metoda dispensatoare :Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,02 g

Papaverini hydrochloridi 0,04 gPhenobarbitali 0,03 gMassae pilulae q.s.M.f. pilulaeD.tal.dos.Nr. XXXS.intern 3X1 pilule pe zi

- prin metoda de divizare :Rp/ Extracti Belladonnae sicci 0,6 g

Papaverini hydrochloridi 1,2 gPhenobarbitali 0,9 gMassae pilulae q.s.M.f. pilulaeDiv. in dos. aeq. Nr. XXXD.S.intern 3X1 pilule pe zi.

3.Capsulele (capsula, capsulas) – sunt invelişuri care conţin doze unitare de substanţe activesolide sau lichide. După compoziţia lor se clasifică in :

a) amilacee (capsulas amylaceeas) – sunt preparate din amidon. Sunt formate din 2 cilindriplaţi, turtiţi cu diametrele puţin diferite care se inchid prin suprapunere şi uşoară apăsare. Au un perete poros, se folosesc ca ambalaje pentru pulberile dozate, avand o greutate de 0,2 –1,5 grame.b) gelatinoase – se prepară din gelatină, pe cale industrială. După forma lor sunt de 2 tipuri:- operculate – sunt constituite din 2 cilindri alungiţi, cu marginile rotunjite care se inchid prin imbucare. Conţin substanţe active sub formă de pulberi. De exemplu, unele antibiotice se condiţionează sub formă de capsule: ampicilina, oxacilina, etc. Se prescriu după regulile de lapreparatele tipizate.- sferice - au formă sferică, avand un inveliş continuu. Se mai numesc şi perle, avand un inveliş translucid. Conţin substanţe active in stare lichidă. Astfel se condiţionează unele vitamine liposolubile, de exemplu vitamina E.c) enterosolubile – se obţin prin formolizarea sau cheratinizarea celor gelatinoase. Sunt gastrorezistente sau alcalinosolubile, rezistand la acţiunea sucului gastric.O varietate de capsule operculate este reprezentată de spansule, care conţin substanţe medicamentoase sub formă de granule sau microdrajeuri, unele solubile in sucul gastric, altele in lumenul intestinal. Eliberarea se face la intervale diferite, relizandu-se o absorbţie prelungită.

Rolul capsulelor: protejează mucoasa gastrică de acţiunea iritantă a substanţelor active; protejează substanţele active de inactivarea prin HCl din sucul gastric, dirijează absorbţia, maschează gustul. Capsulele se prescriu după regulile de la tipizate.

Să prescriem ampicilina, capsule de 0,25 g, in doză de 2 g pe zi, in 4 prize, timp de 7 zile.Rp/ Ampicilină, caps. 0,25 g

Nr. LVID.S. intern 4X2 capsule pe zi, cu . oră inainte de mese.

4.Comprimatele (compresii, tabulettae) – se obţin pe cale industrială, prin comprimarea substanţelor medicamentoase sub formă de pulberi impreună cu substanţe ajutătoare.

Există mai multe tipuri de comprimate :- orale - care se inghit şi cedează substanţa activă in 30-60’.- sublinguale – conţin substanţe cu acţiune generală, care se absorb rapid la nivelul mucoasei bucale foarte bine vascularizată. Medicamentele trec direct in circulaţia sangvină cu scurtcircuitarea ficatului şi fără a suferi acţiunea sucurilor digestive. Sunt in general mici şi subţiri, de formă lenticulară sau plată. Cedează substanţa activă in 3’(ex. Nitroglicerină, Bronhodilatin).- bucale – sunt plate cu margini rotunjite pentru a nu provoca iritaţii locale, au gust plăcut, fiind de obicei dulci şi uneori aromatizate, care se sug (ex. Faringosept).- efervescente – cedează substanţa activă in 5’. Substanţa activă este inclusă in amestecuri de acid citric sau tartric cu bicarbonat de sodiu. In contact cu apa componentele reacţionează cu degajare de CO2 care ajută la desfacerea sau dizolvarea substanţei active. Ex. Calciu efervescent 200, preparate polivitaminice, Upsarin. Au un cost mai ridicat decat comprimatele orale.

- retard sau cu acţiune prelungită– asigură o cedare lentă şi controlată a substanţei active. După administrarea pe cale orală are loc in prima fază eliberarea unei doze iniţiale şi stabilirea rapidă a unei concentraţii eficace, urmată de menţinerea acestei concentraţii o anumită perioadă de timp. Cea mai simplă formă este constituită din cele in care nucleul, acoperit cu opeliculă enterosolubilă conţine doza de intreţinere. La administrare stratul exterior se dezagregă imediat, iar samburele numai in 2-4 ore după ce ajunge in intestin. Alte tipuri sunt cele cu straturi multiple sau de tip sandwich şi cel cu matriţă inertă din plastic nedigerabil cum ar fi clorura de polivinil.- vaginale – de formă ovoidă, cedează substanţa activă in 2’; conţin de obicei medicamente cu acţiune locală ca antiseptice, antimicotice, antitricomonazice. Unele preparate sunt pumogene, ceea ce facilitează imprăştierea substanţelor active pe mucoasa vaginală.- pentru prepararea soluţiilor de uz extern – ex. Cloramina B.- pentru implante subcutanate sau pelete – sunt sterile, se introduc cu ajutorul unei incizii subcutanat şi cedează lent substanţa activă. De ex. pelete cu hormoni sau cu disulfiram.Greutatea unui comprimat este de 0,5 –1 g pentru adulţi şi de 0,05-0,1 g pentru copii (microcomprimate).Avantaje: preparare pe cale industrială cu randament ridicat şi la cost de preţ scăzut, sunt uşor de manuit, comod de administrat, se pot identifica relativ uşor (forma, mărimea, culoarea, pot avea unele litere sau inscripţii imprimate pe suprafaţa lor); se pot diviza uşor (pot avea unele şanţuri pe suprafaţă); gustul neplăcut se simte mai greu.Se prescriu după regulile de la tipizate.De exemplu, să prescriem Acidul acetilsalicilic, comprimate de 0,5 g.Rp/ Acid acetilsalicilic compr. 0,5 g

Nr.XXD.S. intern 3X1 comprimate pe zi, după mese

5.Drajeurile (compresii obducti) – se obţin numai pe cale industrială. Sunt comprimate acoperite cu unul sau mai multe straturi, au formă biconvexă, suprafaţă lucioasă, sunt albe saucolorate. Ex. Lanatozid C, Stamicin, Fenilbutazona.După locul unde se dezagregă şi cedează substanţa activă se clasifică in:- drajeuri gastrosolventes - care eliberează substanţa activă in stomac in 60’.- drajeuri enterosolventes - care eliberează substanţa activă in intestin in 120’.Există drajeuri cu invelişuri duble sau triple (duplex sau triplex) care cedează mai lent substanţa activă.Se prescriu după regulile de la tipizate.Vom prescrie Triferment, drajeuri.Rp/ Triferment, draj.

Scat.Orig.Nr. ID.S. intern 3X2 drajeuri pe zi in timpul meselor.

6.Granulele (granulata) – se obţin pe cale industrială. Sunt formaţiuni solide cu aspect de fragmente vermiculare, sferice, cilindrice, uniforme cu gust plăcut, albe sau colorate, constituite din agregate de pulberi medicamentoase, zahăr şi aromatizanţi. La temperatura de 37 0C cedează substanţa activă in 15’, iar cele efervescente in 5’. Sunt preferate indeosebi lacopii. Se dozează cu linguriţa sau cu unitatea de măsură prevăzută in ambalaj. Se prescriu după regulile de le tipizate. Să prescriem preparatul Bromosedin, granule.Rp/ Bromosedin, gran.

Scat orig.Nr.ID.S. intern 3X1 linguriţe pe zi.

FORME MEDICAMENTOASE SEMISOLIDE ŞI MOI

Sunt supozitoarele, unguentele, pastele, linimentele, emplastrele şi săpunurile.

1) Supozitoarele (suppositorium, suppositoria) – sunt forme semisolide care la temperatura camerei sunt solide şi se topesc la temperatutra corpului de 37 0C.După calea de admninistrare se clasifică in :a) Rectale - au formă semicilindrică sau de torpilă, cu lungimea de 2-4 cm, diametru de 5-8 mm, greutatea de 2 g la copii şi 2-4 g la adulţi. Se administrează rectal pentru efecte resorbtive sau locale.b) Vaginale – sunt de 2 tipuri: ovule (ovulum) sau supozitoare vaginale propriu-zise şi globule (globulus) care se obţin prin turnări in forme speciale. Conţin antiseptice, antimicotice, etc.c) Uretrale (bujiuri, cereoli) – au formă de bastonaşe lungi, cilindro-conice, cu un capăt mai efilat, lungimea 4-5-10 cm, diametru 2 mm, greutatea 0,3-2 g.

Compoziţia supozitoarelor:1. substanţe active2. excipienţi

Excipienţii se aleg in funcţie de natura substanţei acitve şi scopul urmărit (local sau resorbtiv).a) lipofili – sunt liposolubili. Se folosesc pentru prepararea supozitoarelor magistrale.Cel mai utilizat este untul de cacao (Butyrum cacao), un ulei gras cu consistenţă solidă, care se topeşte foarte repede la temperatura corpului, extras din seminţele arborelui Theobroma cacao prin prăjire şi presare. Conţine trigliceride ale acizilor palmitic, stearic, oleic şi acizi graşi liberi. Are dezavantajul că rancezeşte foarte uşor.b) hidrofili - sunt hidrosolubili. Se utilizează pentru obţinerea supozitoarelor pe cale industrială. Sunt 2 reprezentanţi: masa gelatinoasă - un amestec de gelatină şi glicerină, precum şi apă, care la cald este fluidă, la rece are consistenţă solidă (gelatina se extrage din ţesuturile animale ce conţin colagen prin hidroliză). De asemenea se mai folosesc macrogoli sau PEG-uri (din punct de vedere sunt polimerizate de etilenglicol, care rezultă din condensarea oxidului de etilen cu apa). In funcţie de greutatea moleculară au consistenţă solidă sau lichidă (cei cu GM sub 600 sunt lichizi, iar cei cu GM peste 600 sunt solizi). Pentru prepararea supozitoarelor tipizate se folosesc cei cu GM 1500-4000. Nu rancezesc, nu irită, dar la administrarea supozitoarelor este necesară umectarea acestora pentru a favoriza alunecarea.

Prescrierea supozitoarelor magistrale – este necesar să cunoaştem dozele unitare ale substanţelor active, numărul de doze care este mic (V-X-XV), excipientul este intotdeauna Butyrum cacao care se adaugă q.s. (quantum satis), metodele de prescriere fiind cele cunoscute: metoda dispensatoare sau metoda de divizare.

Să prescriem prin ambele metode supozitoare cu Aminophenasonum D.U.=0,3 g, Phenobarbitalum natricum D.U.= 0,05 g.

- prin metoda dispensatoare:Rp/ Aminophenasoni 0,3 g

Phenobarbitali natrici 0,05 gButyri cacao q.s.M.f. suppD.tal.dos. Nr. VI in chartam cerataS.intrarectal un supozitor seara

- prin metoda de divizare:Rp/ Aminophenasoni 1,8 g

Phenobarbitali natrici 0,3 gButyri cacao q.s.M.f. suppDiv in dos.aeq. Nr. VID. in chartam cerataS.intrarectal un supozitor seara

Prescrierea supozitoarelor tipizate:Rp/ Scobutil compus, sup. pentru adulţi

Scat.Orig.Nr. ID.S. intrarectal, un supozitor in colică

2.Unguentele (unguentum, unguenta) – sunt preparate farmaceutice de consistenţă moale, care se aplică pe tegumente şi mucoase in scop de protecţie sau terapeutic.Compoziţia: substanţa sau substanţele active şi excipienţi. Aceştia se mai numesc şi baze de unguente.Clasificare:a) după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plăgi (sterile).b) după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice, revulsive, dezinfectante.c) după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice, diadermice (acestea din urmă au capacitate resorbtivă, la distanţă).d) după baza de unguent şi modul de includere a substanţei active: unguente soluţii cand substanţa activă se dizolvă in baza de unguent, unguente-suspensii cand substanţa activă este insolubilă in baza de unguent, fiind suspendată şi unguente-emulsii care conţin două faze nemiscibile, una apoasă şi una uleioasă care se amestecă cu ajutorul emulgatorilor. Emulgatorii sunt de 2 tipuri: A/U amestecă picăturile de apă in ulei şi U/A amestecă picăturile de ulei in apă.Cerinţe generale pentru unguente:- să aibă aspect omogen- să-şi menţină consistenţa la 36 0C- să adere de tegumente sau mucoase- să nu rancezească- să aibă pH 4,5 – 8,5- să cedeze uşor substanţa activă- să penetreze uşor

Bazele de unguente sunt de 2 tipuri :a) hidrofobeb) hidrofile

a) Bazele de unguente hidrofobe – sunt liposolubile, produc stază de căldură, au efect de protecţie.1.Geluri de hidrocarburi – sunt hidrocarburi saturate superioare care se obţin la rafinarea petrolului. Nu rancezesc, nu irită tegumentele, produc stază de căldură. Ex. Vaselinum album, Paraffinum liquidum.2.Lipogeluri – sunt trigliceridele acizilor graşi superiori (grăsimi neutre). Ex. Oleum cacao, Ol.helianthi (ulei de floarea soarelui), Ol.olivarum (ulei de măsline), Ol.ricini, Ol.lini (ulei de in), Ol.jecoris.(ulei de peşte).3.Baze emulsive tip A/U : grăsimea de pe lana oilor - lanolina (Adeps Lanae anhidri), Adeps Lanae hydrosus (conţine 25% apă), Alcoholes lanae. Lanolina poate emulsiona o cantitate mare de apă. Alte baze A/U: Cetaceum – un produs ceros obţinut din cavităţile pericraniene ale caşalotului; cerurile – Cera alba, Cera flava. In prescripţiile magistrale se foloseşte Unguentum simplex, prevăzut de Farmacopeea Romană care conţine 90% vaselină şi 10% lanolină.b)Bazele de unguente hidrofile – sunt hidrosolubile, se usucă la aplicarea pe tegumente şi permit evaporarea apei, au efect răcoritor.1.Hidrogelurile – formează cu apa coloizi vascoşi, cu efect răcoritor, se spală cu apă, sunt alterabile datorită invadării de către microorganisme. Ex. Unguentum gliceroli (glicerolatul de amidon), Methylcelulosum (macromolecule care cu apa dau soluţii sub formă de geluri).2.PEG (macrogolii) – baze hidrosolubile neiritante, neivadate de microorganisme cu GM de 400, 1500, 4000, utilizate in diferite amestecuri. Ex. PEG 1540 aa cu PEG 400 (Macrogolum), PEG 400 aa cu PEG 4000 (Unguentum macrogoli).3.Baze emulsive tip U/A – sunt lavabile, au efect răcoritor. Ex. Tween 80 (Sorbi macrogoli oleas 300), cetilstearilsulfat de sodiu, alcool cetilic in amestec cu alcool stearilic, Unguentum emulsificans, Unguentum emulsificans aquosum.

Prescrierea unguentelor magistrale – este necesară cunoaşterea concentraţiei substanţei active şi cantitatea totală, in funcţie de suprafaţa pe care se aplică. Astfel, se prescriu 10 g pentru unguentele oftalmice, 30 –50 g pentru faţă, 80-100 g pentru membrele superioare sau inferioare şi 300 g pentru toată suprafaţa corpului.Să prescriem unguentul Mikulitz, cu efect antiseptic şi epitelizant pentru escare.Conţine 1% azotat de argint (Argenti nitras) şi 10% Balsamum Peruvianum (benzoatul debenzil).Rp/ Argenti nitratis 1,0 g

Balsami Peruviani 10,0 gUnguenti simplicis ad 100,0 gM.f. ung.D.S. extern, pe escare

3.Pastele (pasta, pastae) – sunt unguente ce conţin intre 50-60% din compoziţie substanţe inerte, impreună cu substanţe active, care se aplică pe tegumente in scop sicativ sau de protecţie. Excipientul este vaselina albă (Vaselinum album), care păstrează stază de căldură.Efectul sicativ se datorează pulberilor interte: Talcum, Zincii oxydum, Amylum.Să prescriem o pastă cu acid salicilic 2%.Rp/ Acidi salicylici 2,0 g

TalciZincii oxydi aa 25,0 gVaselini albi ad 100,0 gM.f. pastaD.S. extern, pe tegumente

4.Linimentele (linimentum, linimenta) – sunt forme lichide sau semisolide ce conţin amestecuri de săpunuri, uleiuri, alcooli şi alte substanţe, avand efect lăptos, care se aplică pe tegumente, după o agitare prealabilă. Existau 2 linimente oficinale: cel amoniacal cu rol neutralizant in arsuri cu substanţe acide şi cel oleocalcar pentru arsuri calorice.

5.Săpunurile (sapo, sapones) – sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori. Săpunurile de sodiu sunt solide iar cele de potasiu sunt lichide. Au efect de curăţire sau degresare; pot fi folosite pentru pătrunderea unor substanţe active prin tegumente; există şi săpunuri medicinale, care incorporează substanţe antiseptice: sulf, gudron, borax, resorcinol.

6.Emplastrele (emplastrum, emplastra) – sunt amestecuri de săpunuri, rezine, ceruri, substanţe grase, cauciuc şi substanţe medicamentoase. După destinaţie se clasifică in emplastre terapeutice şi adezive.

Cele terapeutice conţin substanţe medicamentoase. Plasturii adezivi pentru absorbţie transdermică (de tip TDDS - transdermal drug delivery system) se aplică pe piele şi cedează lent substanţa activă in vederea absorbţiei transcutanate şi a efectului sistemic. Exemple: cele cu nitroglicerină folosite pentru efectul antianginos sau cu nicotină. Efectul este prelungit şi poate fi terminat cu uşurinţă prin inlăturarea plasturelui, complianţa este superioară, dar pot exista inegalităţi in cadrul procesului de absorbţie.

Cele adezive se găsesc sub formă de rulouri de ex. leucoplast (folosit pentru fixarea pansamentelor), sub formă de dreptunghiuri (include şi o substanţă activă antiseptică) de ex. Romplast cu rivanol, URGO; dar şi sub formă de lichide adezive, constituite din soluţii de răşini in eter, cloroform şi benzen de exemplu mastisolul (galifix).