1

CURS 12.

SUBSTANłE ANTIHELMINTICE

Antihelminticele sunt substanŃe utilizate în combaterea paraziŃilor metazoari (helminŃilor), localizaŃi

în majoritate în tractusul digestiv, dar şi în alte organe interne (pulmoni, ficat, cord etc). Aceşti paraziŃi se

pot grupa în platelminŃi (cestode – teniile şi trematode sau viermi frunză) şi nematelminŃi (nematode sau

viermi rotunzi).

Tratamentul antihelmintic trebuie precedat de o dietă alimentară (18 – 24 ore la rumegătoare şi 12 ore

la celelalte specii), antihelminticul urmând a se administra înaintea tainului de dimineaŃă.

Tratamentul se repetă Ńinând seama de ciclul evolutiv al parazitului – după 7 - 14 sau 21 zile.

CARACTERISTICILE UNUI ANTIHELMINTIC IDEAL Un antihelmintic ideal ar trebui să aibă următoarele proprietăŃi:

1. Un indice terapeutic larg.

2. Un spectru larg de activitate.

3. Un timp scurt de remanenŃă.

La animalele de companie, care nu fac obiectul consumului uman, prezenŃa prelungită a

medicamentului ar putea fi avantajoasă, asigurând o protecŃie prelungită împotriva reinfestării.

4. AbsenŃa efectelor secundare.

5. Competitivitate în sistemul de management.

EFICIENłA ANTIHELMINTICELOR FAłĂ DE PARAZIłII RUMEGĂTOARELOR,

CABALINELOR ŞI SUINELOR ŞI REZISTENłA LA ANTIHELMINTICE.

VEZI ACESTE CAPITOLE ÎN FARMACOLOGIE VETERINARĂ, VOL. I, EDITIA 2004 – 2005.

MODUL DE ACłIUNE AL ANTIHELMINTICELOR

A demonstra că un medicament are un efect „in vitro” asupra unui sistem enzimatic, asupra unui

organ al parazitului sau asupra parazitului ca întreg, nu este suficient pentru a dovedi că acesta este modul

său de acŃiune asupra gazdei definitive. Astfel, s-a demonstrat că antihelminticele benzimidazolice inhibă

enzima fumarat reductaza şi preluarea glucozei, determinând depleŃia parazitului de rezervele de glicogen,

dar activitatea lor „in vivo” este asemănătoare cu a celorlalte antihelmintice şi constă în capacitatea lor de a

polimeriza tubulina din microtubulii celulelor, ceea ce afectează capacitatea viermilor de a digera şi absorbi

nutrienŃii.

O altă teorie recentă este că benzimidazolicele acŃionează prin creşterea permeabilităŃii membranei

celulare la H+. Benzimidazolul, Triclabendazolul, cu activitate specifică numai faŃă de trematodele hepatice,

acŃionează complet diferit, printr-un mecanism încă necunoscut, faŃă de restul compuşilor benzimidazolici.

Mai multe medicamente utilizate pentru controlul trematodelor hepatice (de ex., Disofenol şi

Rafoxanid) şi pentru controlul cestodelor (de ex., Niclosamid şi Diclorofen) afectează metabolismul

2

energetic al viermilor pe căi diferite de benzimidazoli, prin inhibarea fosforilării mitocondriale. O

completare recentă a arsenalului de luptă împotriva trematodelor hepatice este clorsulonul sulfonamidic, care

inhibă enzimele glicolitice ale parazitului (fosfoglicerat kinaza şi fosfoglicerat sintetaza), dar nu şi pe ale

gazdei.

O trăsătură comună a unor remedii împotriva viermilor rotunzi este aceea de a cauza paralizia

paraziŃilor. În cazul piperazinei, acest efect se realizează prin hiperpolarizarea celulelor musculare. Viermii

sunt astfel paralizaŃi şi apoi eliminaŃi din intestin. Pyrantelul şi Morantelul realizează acelaşi efect prin

depolarizarea celulelor musculare (o reacŃie care poate fi antagonizată de piperazină), pe când Levamisolul

este un stimulator ganglionar care, de asemenea, depolarizează muşchii, dar probabil la un nivel diferit de

locul de acŃiune al Pyrantelului şi Morantelului.

Mecanismul de acŃiune al avermectinelor este încă necunoscut, cu excepŃia faptului că sporesc

permeabilitatea membranelor parazitului faŃă de ionii de clor, determinând blocarea transmiterii neuro-

musculare prin stimularea eliberării neuromediatorului chimic GABA (acid gamaaminobutiric) care menŃine

deschise canalele de Cl-. Aceasta împiedică toate schimburile normale de polaritate (depolarizare şi

hiperpolarizare) de la nivelul motoneuronului, esenŃiale pentru transferul semnalului înspre şi dinspre celula

musculară, având ca finalitate paralizia viermilor.

Organofosforicele sunt un grup de compuşi care paralizează atât nematodele cât şi insectele prin

inhibarea enzimei acetilcolinesteraza, a cărei funcŃie este aceea de a opri acŃiunea acetilcolinei (mediatorul

chimic al sinapsei neuro-musculare). Organofosforicele sunt adesea toxice la mamifere, în special când

animalele tratate sunt debilitate sau când dozele administrate sunt depăşite.

Praziquantelul, cestodocid, cauzează vacuolizarea tegumentului viermilor, dar produce şi paralizii

prin creşterea permeabilităŃii membranelor celulare faŃă de ionii cu încărcătura electrică pozitivă (Na+,

Mg2+). Metabolitul activ (diacetil) al remediului faŃă de trematode (diamfenetide) pare să afecteze aceşti

paraziŃi într-un mod asemănător.

În concluzie, cele mai multe antihelmintice aparŃin următoarelor două categorii majore:

- cele care interferează cu metabolismul energetic al parazitului;

- cele care paralizează viermii, deşi este interesant că unele dintre acestea, cu efect

paralizant, determină şi inhibarea fumarat-reductazei.

VEZI CONTINUAREA ACESTUI CAPITOL ÎN FARMACOLOGIE VETERINARĂ, VOL. I,

EDITIA 2004 – 2005.

CESTODOFUGE ŞI CESTODOCIDE

Speciile de animale cel mai frecvent infestate cu cestode sunt oile, câinii şi păsările.

Niclosamid – Yomesan – Radeverm – Devermin

Se prezintă sub formă de cristale galbene, inodore, insipide, insolubile în apă. Este un tenicid care se

foloseşte la toate speciile de animale. Astfel, în moniezioza oilor, doza este de 70 mg/kgc; la câini

3

(Echinococus, Dipilidium) şi păsări, 150 mg/kgc, administrate individual sau în masă. La toate speciile,

dozele se repetă la 24 de ore şi apoi după 3 – 4 săptămâni.

Farmacocinetică. Niclosamidul se absoarbe greu din intestin. Mica cantitate care se absoarbe este

metabolizată în amine (aminoclosamida) relativ inerte. Spre deosebire de alte salicilanilide (de ex., closantel)

este foarte rapid excretat.

Toxicitate. Niclosamidul prezintă o limită de siguranŃă de 5 – 7 ori doza recomandată, în ciuda dozei

terapeutice mari.

Prezentare comercială: pungi de polietilenă cu 100 şi 500 g pulbere insolubilă şi comprimate a 0,5 g.

Praziquantel – Droncit

Este un derivat izochinoleinic care se recomandă ca cestodocid la câine, pisică şi păsări. Pentru câine

şi pisică doza este de 5 mg/kgc (1 comprimat/10kgc), la păsări doza este dublă – 10 mg/kgc. SoluŃia

injectabilă 5,7 %, utilizată mai rar, la carnasiere se administrează în doză de 5,5 mg/kgc (1ml/10 kgc) (IM

sau SC).

Farmacocinetică. Praziquantelul este rapid absorbit şi metabolizat aproape în totalitate. El prezintă

un pronunŃat efect de prim pasaj („first – pass”), de exemplu, o mare parte din acest medicament este

metabolizat în ficat înainte de a intra în circulaŃia sistemică. La câini 60 – 80 % din doza terapeutică se

elimină prin urină, iar restul (prin intermediul bilei) prin fecale. O cantitate foarte mică (0,1 – 0,3 %) de

praziquantel este excretată nemodificată (nebiotransformată).

Toxicitate. La o doză de 40 de ori mai mare decât doza terapeutică recomandată la câine singurul

simptom înregistrat a fost voma. Forma farmaceutică injectabilă poate cauza tranzitoriu durere şi iritaŃie la

locul injecŃiei. Se recomandă ca praziquantelul sa nu se administreze caŃeluşilor sub 4 săptămâni sau puilor

de pisică sub 6 săptămâni, dar poate fi administrat fără nici un risc la căŃelele gestante.

Prezentare comercială: comprimate a 0,05 g şi soluŃie injectabilă 5,7 % în flacoane de 100 ml.

Espirantel

Espirantelul este un nou remediu cestodocid foarte eficient şi sigur.

Spectrul de acŃiune. Espirantelul, administrat oral (PO), are o excelentă activitate asupra cestodelor la

speciile: câine, pisică, oaie şi cal.

Doze terapeutice:

Câine: 5,5 mg/kgc; Pisică: 2,25 mg/kgc.

Toxicitate. Espirantelul prezintă un indice terapeutic (limită de siguranŃă) foarte mare. Nu au fost

observate simptome de intoxicaŃie la câinii trataŃi cu de 90 de ori doza recomandată (terapeutică).

TREMATODOFUGE ŞI TREMATODOCIDE

Trematodozele sunt boli care afectează atât mamiferele domestice, în special rumegătoarele

(fascioloza şi dicrocelioza – cu localizări în aparatul digestiv, respirator, circulator), cât şi păsările

(prostogonimoza – care afectează oviductul, cloaca şi bursa lui Fabricius, cu grave tulburări ale ouatului).

4

Rafoxanid – Flukanide – Ranide

Se prezintă ca o pulbere gălbuie, insolubilă în apă. Se recomandă la vaci şi oi, în tratamentul tuturor

formelor de fascioloză, în doze de 7,5 mg/kgc, o singură administrare orală sau 3 mg/kgc subcutanat numai

la vacă. Tratamentele se fac primăvara şi toamna.

Farmacocinetică. Medicamentul este bine absorbi, dar greu excretat.

PrecauŃii. Se impune o perioadă de aşteptare de 28 de zile înainte sacrificare (pentru eliminarea

reziduurilor) şi nu se recomandă utilizarea rafoxanidului la vacile lactante.

Toxicitate. Rafoxanidul prezintă o limită de siguranŃă de 6 ori doza terapeutică recomandată.

Prezentare comercială: suspensie apoasă 2,5 % rafoxanid în bidoane de 4,5 l; boluri a 0,3 g s.a.

Oxiclozanid – Zanil

Derivat de pentaclor-salicilanilidă, se prezintă ca o pulbere galbenă, insolubilă în apă.

Oxiclozanidul este activ numai faŃă de larvele adulte ale fasciolelor (fascioloza cronică), caz în care

dozele la bovine şi ovine sunt de 15 mg/kgc. Administrarea se face per os.

PrecauŃii. Oxiclozanidul impune respectarea unei perioade de aşteptare de 14 zile înainte de

sacrificare, dar poate fi administrat la vacile lactante şi fără a necesita perioadă de aşteptare pentru consumul

laptelui.

Toxicitate. Simptomele de intoxicaŃie pot să apară la de 4 ori doza terapeutică recomandată.

Prezentare comercială: suspensie apoasă 3,4 % s.a. în bidoane a 4,5 litri.

Closantel – Flukiver 5

Antihelmintic de sinteză, derivat de salicilanilidă, are acelaşi mecanism de acŃiune ca şi Rafoxanidul:

inhibă producerea de energie în celulele helminŃilor, ceea ce duce la paralizia şi moartea lor.

Se recomandă în terapeutica nematodozelor gastrointestinale, trematodozelor şi hipodermozei la

rumegătoarele mari; trematodozelor şi estrozei la rumegătoarele mici.

Doze terapeutice :

Oaie: 5 mg/kgc SC; 10 mg/kgc PO; Vacă: 5 mg/kgc SC; 10 mg/kgc PO.

Farmacocinetică. Closantelul este bine absorbit, atingând un nivel plasmatic de aproximativ 55

µg/ml în 24 de ore de la administrarea orală a 10 mg/kgc. Posedă un timp de înjumătăŃire de 15 zile.

ConcentraŃia sanguină a medicamentului este maximă în intervalul 24 – 48 de ore de la administrarea

parenterală (SC).

Toxicitate. Closantelul prezintă un interval de siguranŃă de 6 ori doza terapeutică recomandată, nu

este carcinogen, teratogen sau embriotoxic.

Prezentare comercială: flacoane a 250 ml.

Nitroxinil

Nitroxinilul este un fasciolocid activ numai în administrare parenterală (injectabilă).

Spectrul de acŃiune. Nitroxinilul este foarte activ faŃă de fasciolele adulte (şi faŃă de larvele lor în

vârstă de 6 saptămâni, la un dozaj de 2 ori mai mare decât doza terapeutică recomandată), mai puŃin activ

5

faŃă de larvele de Oestrus ovis şi nematodele hematofage. Este utilizat cu succes în terapia nematodului

Syngamus la fazani.

Doze terapeutice:

Vacă: 10 mg/kgc SC; Oaie: 10 mg/kgc SC; Fazan: 133 – 444 ppm administrat în apa de băut

(doza mai mică este recomandată pentru puişori).

Farmacocinetică. Nitroxinilul este administrat parenteral deoarece, dacă este administrat oral (PO),

reducerea grupării nitro- de către microorganismele din rumen cauzează pierderea activităŃii antihelmintice.

Se elimină greu din Ńesuturi.

PrecauŃii. Se impune respectarea unei perioade de aşteptare de 30 de zile înainte de sacrificare şi nu

se recomandă a se utiliza la vacile producătoare de lapte pentru consumul uman.

Toxicitate. Doza maximă tolerată este de 4 ori doza terapeutică recomandată.

Bromofenofos - Acedist

Se prezintă, în comerŃ, sub formă de comprimate a 1,2 g bromofenofos (s.a.), recomandat fiind în

fascioloza bovinelor, preventiv şi curativ.

Doze: 12 mg/kgc.

AtenŃie! Are indicele terapeutic (IT) = 3, doza toxică fiind de 36 mg/kgc.

Prezentare comercială: flacoane a 100 comprimate.

NEMATODOFUGE ŞI NEMATODOCIDE

Clasa nematode cuprinde 3 ordine de helminŃi: Ordinul Strongililor (Strongilatoze pulmonare -

bronşite verminoase, Strongilatoze digestive - gastrite şi enterite verminoase):, Ordinul Ascarizilor (în

intestinul subŃire) şi Ordinul Oxiurilor (în intestinul gros).

VEZI CLASIFICAREA ÎN FARMACOLOGIE VETERINARĂ, VOL. I, EDITIA 2004 – 2005.

BENZIMIDAZOLI

Albendazol – Valbazen – Vermitan - Rombendazol

Albendazolul este larg utilizat pentru tratamentul nematodozelor şi trematodozelor la rumegătoare.

Medicamentul este disponibil sub următoarele forme farmaceutice: suspensie, comprimate (pentru animale

mici şi păsări), boluri (pentru administrarea intraruminală a albendazolului la rumegătoare).

Spectrul de acŃiune al albendazolului se manifestă faŃă de toate nematodele importante şi larvele

acestora, incluzând formele hipobiotice sau inhibate. Este eficient şi asupra cestodelor şi trematodelor adulte.

Doze terapeutice: Oaie: 5 mg/kgc; 7,5 mg/kgc pentru trematode; Vacă: 7,5 mg/kgc; 10 mg/kgc

pentru trematode; Cal: 5 mg/kgc.

Farmacocinetică. Medicamentul este rapid biotransformat la sulfonat şi sulfoxid, metaboliŃi care sunt

activi faŃă de trematodele hepatice şi cestode. La oaie, 50 % din doză este excretată prin urină, în cea mai

mare parte în primele 48 de ore. O forte mică cantitate de albendazol rămâne nemetabolizată.

6

PrecauŃii. Reziduurile medicamentului persistă mai multe zile; în consecinŃă, timp de 10 zile de la

tratament oile nu pot fi sacrificate (timp de 14 zile bovinele), iar vacile producătoare de lapte pentru consum

uman nu se tratează.

Toxicitate. Indicele terapeutic (limita/intervalul de siguranŃă este de 7,5 – 20 de ori doza

recomandată. Dozele mari pot fi embriotoxice.

Cambendazol – Equiben – Noviben – Camavet - Bonlam

Recomandarea principală a cambendazolului este în terapia infestaŃiilor parazitare (nematodozelor) la

porcine şi păsări.

Spectrul de acŃiune. Cambendazolul are bună eficacitate faŃă de nematode şi o oarecare activitate faŃă

de cestode.

Doze terapeutice: Cal, oaie, vacă: 20 mg/kgc; Porc: 20 – 40 mg/kgc; Porumbel: 75 – 150 mg/kgc

pentru 2 zile de tratament.

Farmacocinetică. Medicamentul este rapid absorbit şi nu se recomandă pentru tratamentul vacilor de

lapte din cauza reziduurilor care rezultă în urma biotransformări.

PrecauŃii. Se recomandă respectarea unei perioade de aşteptare înainte de sacrificare de 21 de zile.

Toxicitate. Combendazolul este un benzimidazol cu toxicitate moderată. El poate fi letal pentru vaci

la de 2 – 3 ori doza recomandată, dar ovinele tolerează de 10 ori doza. Medicamentul poate fi embriotoxic

dacă se administrează animalelor gestante.

Fenbendazol – Panacur – Safeguard - Axilur

Fenbendazolul are un spectru larg de acŃiune, este foarte bine tolerat şi este utilizat pe scară largă în

tratamentul nematodelor la mamifere.

Spectru de acŃiune. Fenbendazolul este activ faŃă de toate nematodele importante, incluzând larvele

inhibate (în hipobioză). Este utilizat pentru tratamentul faŃă de larvele hipobiotice de toxocara la căŃea,

imediat înaintea fătării. Are o oarecare activitate şi faŃă de cestode.

Doze terapeutice: Vacă: 7,5 mg/kgc; Oaie: 5 mg/kgc; Porc: 5 mg/kgc; Cal: 5 – 10 mg/kgc; Câine:

100 mg/kgc sau 20 mg/kgc pentru 5 zile de tratament.

Farmacocinetică. Fenbendazolul este absorbit lent din intestin, iar nivelul sanguin maxim este atins

la 28 – 30 de ore după tratament. Principalii metaboliŃi sunt sulfonatul şi sulfoxidul. Ultimul este identic cu

oxfendazolul şi este responsabil pentru activitatea sa. Peste 35 % din doză se elimină prin urină, iar cea mai

mare parte se excretă prin fecale.

PrecauŃii. Perioada de aşteptare este de 14 zile pentru carne şi 72 de ore pentru lapte.

Toxicitate. Fenbendazolul prezintă un înalt grad de siguranŃă, cu un factor de securitate de 100 de ori

doza recomandată. Vacile infestate cu trematode pot avea un răspuns alergic la tratamentul cu fenbendazol

ca rezultat al „uciderii” paraziŃilor „în situ”. Fenbendazolul nu este embriotoxic.

Flubendazolul – Flubenol

Flubendazolul este utilizat numai la porc (şi om) pentru tratamentul infestaŃiilor cu nematode.

Spectru de acŃiune. Flubendazolul este utilizat pentru terapia infestaŃiilor cu nematode la porc.

7

Doze terapeutice: Porc: 5 mg/kgc sau 30 ppm în hrană.

Farmacocinetică. Flubendazolul este slab absorbit din intestin şi de aceea are o toxicitate redusă. El

determină un nivel al concentraŃiei plasmatice de doar 1/10 din nivelul plasmatic al mebendazolului (care

este un derivat nehalogenat).

PrecauŃii. Sunt necesare 14 zile de aşteptare înainte de sacrificare.

Toxicitate. Flubendazolul este netoxic la de 40 de ori doza recomandată (terapeutică). Nu pare să fie

embriotoxic.

Luxabendazol

Luxabendazolul este un medicament cu spectru larg.

Spectru de acŃiune. Luxabendazolul are o bună eficacitate faŃă de nematodele şi trematodele adulte

şi larvele acestora din urmă în vârstă de 6 săptămâni de la oaie.

Doze terapeutice: Oaie: 7,5 mg/kgc (10 mg/kgc pentru trematode).

Farmacocinetică. După administrarea orală, aproximativ 95 % din medicamentul absorbit se leagă de

proteinele serice. Cea mai mare parte din doză (71 %) este excretată prin fecale ca luxabendazol

nemetabolizat, 12 % regăsindu-se ca metaboliŃi, iar 13 % este prezentă în urină, din care 5 % este

medicament nemetabolizat.

Toxicitate. Dozele de 100 mg/kgc nu sunt toxice la oaie, iar testele nu au relevat nici o activitate

mutagenică sau teratogenică.

Mebendazol – Telmin – Telmintic – Vermox – Ovitelmin - Mebenvet

Mebendazolul, nu este în general utilizat la bovine.

Spectrul de acŃiune. Mebendazolul este eficient faŃă de nematode, cestode ca şi faŃă de larvele

cestodelor. Are şi o oarecare activitate antifilaria.

Doze terapeutice: Oaie: 10 – 15 mg/kgc; Cal: 5 – 10 mg/kgc; Porc: 30 ppm pentru 10 zile de

tratament; Câine: 25 – 50 mg/kgc, de 2 ori/zi, timp de 5 zile; Păsări: 10 mg/kgc, 3 zile (nu se administrează

la porumbei).

Farmacocinetică. Aproape în totalitate, mebendazolul este excretat nealterat prin fecale.

PrecauŃii. Medicamentul impune respectarea unei perioade de aşteptare de 7 zile la oaie.

Toxicitate. Mebendazolul este bine tolerat, cu un indice de siguranŃă foarte mare de 20 de ori doza

recomandată. Medicamentul nu este embriotoxic la animalele de rentă, dar teratogenitatea a fost demonstrată

la rozătoare.

Oxfendazol – Benzelmin – Systamex - Synanthic

Oxfendazolul este un remediu obişnuit faŃă de nematodele rumegătoarelor, fiind administrat

intraruminal prin injecŃii sau sub formă de boluri.

Spectru de acŃiune. Oxfendazolul este activ faŃă de nematode, larvele lor inhibate (hipobiote) şi faŃă

de cestode.

Doze terapeutice: Vacă: 4,5 mg/kgc; Oaie: 5 mg/kgc; Porc: 4,5 mg/kgc; Cal: 10 mg/kgc.

8

Farmacocinetică. Oxfendazolul este un metabolit – sulfoxid - al fenbedazolului şi este probabil

derivatul responsabil pentru activitatea ambelor medicamente antihelmintice. Cea mai mare parte a

medicamentului şi metaboliŃii săi sunt excretaŃi prin fecale în 48 de ore de la tratament.

PrecauŃii. O perioadă de aşteptare de 14 zile este necesară înainte de sacrificare pentru carne.

Toxicitate. Indicele de siguranŃă este de 10 ori doza recomandată, dar dozele mari pot fi embriotoxice

la oile gestante.

Oxibendazol – Oxihelmint – Antelcid - Loditac

Oxibendazolul este în mod obişnuit utilizat ca antihelmintic la cal.

Spectru de acŃiune. Oxibendazolul este eficient faŃă de nematodele gastrointestinale şi pulmonare.

Doze terapeutice: Cal: 10 mg/kgc; Porc: 5 – 15 mg/kgc; Vacă: 5 – 10 mg/kgc; Oaie: 5 mg/kgc.

Farmacocinetică. Se atinge un vârf al nivelului plasmatic la 6 ore după administrare şi aproximativ

40 % din medicament este excretat prin urină în 9 zile post-tratament.

PrecauŃii. O perioadă de aşteptare de 14 zile este recomandată în urma tratamentului, dar laptele

poate fi utilizat după 48 de ore de la administrare.

Toxicitate. Indicele terapeutic este de 60 de ori doza terapeutică. El a fost determinat pentru

rumegătoare, dar dozele mari sunt embriotoxice.

Parbendazol – Verminum – Wormguard - Helmatec

Parbendazolul a fost primul carbamat benzimidazolic folosit ca antihelmintic, dar astăzi este mai

puŃin utilizat.

Spectru de acŃiune. Parbendazolul este eficient faŃă de majoritatea (dar nu faŃă de toŃi) nematodelor

gastrointestinale şi faŃă de trematode.

Doze terapeutice: Vacă: 30 mg/kgc; Oaie: 20 – 30 mg/kgc; Porc: 30 mg/kgc; Cal: 2,5 – 20 mg/kgc.

Farmacocinetică. După administrarea orală la oaie, absorbŃia este foarte rapidă şi vârful nivelului

plasmatic este atins în aproximativ 6 ore. Medicamentul este rapid metabolizat şi excretat. Cea mai mare

parte a dozei este excretată în primele 24 de ore, iar concentraŃia medicamentului în Ńesuturi este minimă

după 6 zile. Numai 26 % din doză este excretată prin urină.

PrecauŃii. Perioada de aşteptare este relativ scurtă, de numai 6 zile.

Toxicitate. Parbendazolul are un indice de siguranŃă de peste 30 de ori doza recomandată la animalele

sănătoase, dar poate fi teratogenic la doze uşor mai ridicate decât doza recomandată. Parbendazolul a fost

primul care a alertat cercetătorii asupra embriotoxicităŃii benzimidazolicelor.

Tiabendazol – Terahelmint – Equizol – Omnizol - Thibenzol

Tiabendazolul primul din această generaŃie de antihelmintice, este încă larg utilizat.

Spectru de acŃiune. Tiabendazolul este activ faŃă de nematodele adulte şi larvele acestora.

Doze terapeutice: Oaie: 50 – 75 mg/kgc; Vacă: 100 mg/kgc; Cal: 50 mg/kgc; Porc: 50 – 100 mg/kgc;

Păsări: 1000 mg/kgc.

Farmacocinetică. Tiabendazolul este rapid absorbit şi rapid eliminat din organism. Metabolitul său

major este 5-hidroxi-tiabendazol, care se conjugă cu acidul glucuronic sau sulfatul, 90 % din doză este

9

excretată prin urină, iar 5 % prin fecale în 48 de ore, în mare parte ca metaboliŃi. Mai puŃin de 1 % reprezintă

medicamentul nemodificat. PrecauŃii. Perioada sa de aşteptare de 0 zile i-a asigurat popularitatea printre

fermieri. El poate fi administrat şi vacilor producătoare de lapte pentru consumul uman.

Toxicitate. Tiabendazolul are un indice de siguranŃă de 16 – 27 de ori doza recomandată.

Triclabendazol

Triclabendazolul este un benzimidazol lansat recent pe piaŃa medicamentului de uz veterinar, cu un

spectru de activitate extrem de diferit, direcŃionat asupra trematodelor hepatice.

Spectrul de acŃiune. Triclabendazolul este foarte puternic faŃă de trematodele hepatice (Fasciola

hepatica), începând cu vârsta de o zi până la stadiul de adult. Este slab activ faŃă de Dicrocelium şi nu are

activitate împotriva nematodelor.

Doze terapeutice: Oaie şi capră: 10 mg/kgc; Vacă: 12 mg/kgc.

Farmacocinetică. MetaboliŃii majori ai triclabendazolului la oaie sunt sulfoxidul şi sulfonatul. Ambii

se găsesc în plasmă, iar primul (sub formă liberă sau conjugată) este metabolitul major care se regăseşte în

bilă. Din doza administrată, 40,5 % este excretată prin bilă şi 6,5 % prin urină. Triclabendazolul are o

perioadă de eliminare de 28 de zile.

PrecauŃii. Nu trebuie administrat animalelor de rentă, care furnizează lapte pentru consumul uman.

Toxicitate. Triclabendazolul este bine tolerat la oaie şi vacă, chiar la o doză de 200 mg/kgc

administrată oral. Nu există dovezi în direcŃia embriotoxicităŃii şi teratogenităŃii la şobolani.

BENZIMIDAZOLICE PRO-MEDICAMENT (PRO – DRUG) Sunt precursori care „in vivo” se scindează sub acŃiunea enzimelor şi dau naştere astfel la

benzimidazoli. În consecinŃă, aceşti precursori (Febantel, Netobimin, Tiofanat) trebuie administraŃi în doze

mai mari, comparativ cu antihelminticele benzimidazolice clasice, pentru a elibera metabolitul activ într-o

cantitate suficientă acŃiunii farmacodinamice.

Mecanismul lor de acŃiune, farmacocinetica şi spectrul de acŃiune sunt în principal asemănătoare,

chiar identice, celor ale benzimidazolilor.

ATENłIE!!! VEZI ACEST CAPITOL ÎN FARMACOLOGIE VETERINARĂ, VOL. I, EDITIA

2004 – 2005.

IMIDAZOTIAZOLI

Dintre imidazotiazolii cercetaŃi, tetramisolul, antihelmintic solubil în apă, asigură avantajul (faŃă de

benzimidazoli) unei activităŃi excelente faŃă de nematodele gastro - intestinale şi pulmonare şi, în acelaşi

timp, poate fi administrat pe cale parenterală (injectabilă). Recent s-a descoperit că tetramisolul este o

mixtură a doi izomeri optic activi, dintre care izomerul levogir (L), levamisolul, este responsabil de

eficacitatea medicamentului faŃă de nematode. Izomerul său dextrogir (dexamisol) are o eficacitate

10

antihelmintică redusă, iar profilul său de siguranŃă (indicele de tolerabilitate) nu a fost mai bun decât al

levamisolului.

Butamisolul, un derivat al m-aminotetramisolului, a fost utilizat pentru o perioadă scurtă de timp ca

remediu pentru nematodozele câinelui (2,4 mg/kgc), dar a fost scos din uzul curent datorită toxicităŃii sale.

Levamisol

Levamisolul, 6-fenil-2,3,5,6,-tetrahidroimidazo(2, l-b)tiazol hidrocloric, este un medicament activ

faŃă de nematode, puternic hidrosolubil, care poate fi administrat oral, parenteral sau percutanat (aplicaŃii

topice).

Spectrul de acŃiune. Levamisolul este eficient faŃă de nematodele gastrointestinale şi pulmonare

(adulte şi stadiile larvare) atât în administrare pe cale orală, cât şi parenterală. Este utilizat cu un succes

limitat faŃă de microfilariile cu localizare cardiacă ale câinilor. Are un efect rapid asupra paraziŃilor,

îndepărtând aproape toŃi helminŃii în 24 de ore.

Doze terapeutice: Vacă: 7,5 mg/kgc; Oaie: 7,5 mg/kgc; Porc: 7,5 mg/kgc; Câine: 5 mg/kgc; Păsări:

25 – 50 mg/kgc.

Farmacocinetică. Levamisolul este foarte rapid absorbit indiferent de calea de administrare (orală sau

injectabilă), dar calea parenterală produce un nivel sanguin mai ridicat al medicamentului.

ConcentraŃia de platou se atinge într-o oră de la administrare, cu un timp de înjumătăŃire nu mai mult

de 4 ore.

În condiŃii de alcalinitate, el hidrolizează în metabolitul insolubil OMPI [2-oxo-3-(2-mercatoeptil)-5

fenilimidazolidină]. Medicamentul este rapid eliminat din organism (46 % prin urină şi 32 % prin fecale în

24 de ore).

PrecauŃii. Are o perioadă scurtă de aşteptare, de 3 zile pentru carne şi 1 zi pentru lapte. Nu se

recomandă, totuşi, administrarea sa animalelor în lactaŃie.

Toxicitate. Indicele terapeutic pentru levamisol este de 5 – 6 ori doza recomandată. Nu este

embriotoxic, nici teratogen.