Page 1 of 6

Fantasticul Literar: Făuritorii de Lumi

http://bibliophyle.wordpress.com/

Primul si poate unul din cei mai proeminenti “Fauritori de lumi” este John Ronald Reuel

Tolkien, sau pe numele pe care majoritatea noastra il cunoaste J. R. R. Tolkien. In postarea

de astazi vom discuta putin despre biografia lui, care ne poate deslusi cateva din figurile

imaginarului “tolkienian,” vom reaminti cateva din principiile acestui stil literar si vom

discuta si despre “Clubul Presupunerilor” (The Inklings), cerc literar care a influentat

profund literatura engleza in cea de a doua parte a secolului al XX-lea.

John Ronald Reuel Tolkien (1892 – 1973) a fost un scriitor, poet, filolog şi profesor

universitar, cunoscut cel mai bine pentru seria fantastica, astazi clasica: Hobbitul şi Stăpânul

Inelelor. Tolkien a fost profesor de engleza clasica la Oxford din 1925 până în 1945 şi

profesor de limbă şi literatură engleză din 1945 până în 1959. A fost un catolic devotat, ca şi

prietenul lui C. S. Lewis – amândoi fiind membri ai clubului de discuţie, cunoscut sub numele

“Clubul Presupunerilor” – The Inklings.

Tolkien s-a născut la 3 Ianuarie 1882 în

Bloemfontein, în Orange Free, fiul lui Arthur Reuel

Tolkien (1857–1896), un manager de bancă englez

şi al soţiei lui, Mabel (1870–1904). Cuplul a părăsit

Anglia când Arthur a fost promovat capul oficiului

Bloemfontein la banca britanică la care lucra. În

copilărie, Tolkien a fost muşcat de un păianjen

babuin (tarantula), eveniment traumatizant care i-a

influenţat mai târziu operele. Thornton S. Quimby,

doctorul care a avut grijă de copil după muşcătura

de păianjen, a devenit un model pentru Gandalf. La

trei ani, Tolkien a plecat în Anglia cu mama şi fratele său în ceea ce trebuia să fie o vizită

lungă de familie. Tatal său a murit in Africa de Sud înainte de a-i putea însoţi. Tolkien a

învăţat să citească de la patru ani şi a putut scrie fluent la scurt timp; i-a plăcut să exploreze

satele si oraselele din imprejurimi, care împreună cu ferma mătuşii vor inspira mai târziu

scene din cărţile sale. Tolkien a studiat la King Edward‟s School, Birmingham si dupa aceea

la Oxford.

Opera sa principala este “Stăpânul Inelelor,” care este dezvoltata dintr-o lucrare anterioara

“Hobitul”. Hobbitul şi Stăpânul Inelelor formează un complex de povestiri şi poezii legate

între ele, precum şi istorii fictive, dialecte inventate şi eseuri despre lumi imaginare ca Arda şi

Pământul de Mijloc. Între 1951 şi 1955, Tolkien a publicat un Legendarium al acestor

povestiri. Ambele lucrari, dar in special “Stăpânul Inelelor” sunt capodopere ale

“Fantasticului literar,” de fapt o subspecie a acestui gen de literatura – Fantezia (Fantasy).

“Fantezia” este o subspecie a fantasticului, un gen al literaturii fantastice, apropiată de

miraculosul folcloric, cu un întreg arsenal de elemente de magie.

Page 2 of 6

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au creat şi au spus poveşti. Din acestea s-au clădit mituri,

care au influenţat gândirea şi modul de viaţă al multor generaţii. Aşa cum omul a văzut si a

simtit prima oară focul, frica, cutremurul, gheaţa, copacul, cerul şi stelele, soarele şi luna, aşa

le povestesc miturile străvechi. De-a lungul vremii, întregi concepţii despre crearea lumii au

luat naştere. Crezând în aceste mituri, oamenii le-au transformat în religii, oferindu-le un loc

important în viaţa lor de zi cu zi. “Fantezia” este cu mult diferită faţă de miturile arhaice.

Însă rădăcinile ei se află în aceste prime creaţii cu caracter existenţial ale minţii omeneşti.

“Fantezia” înseamnă imaginaţie. Autorii de “Fantezie” creează lumi noi, nemaivăzute,

animate de magie şi locuite de rase şi creaturi fantastice. Prima caracteristică a genului este

aceea că lumea descrisă nu este cea reală, ci una imaginată, dar care nu are nici o legătură cu

pământul, planetele, constelatiile, universul cunoscut sau imaginar, ca în cazul SF-ului.

Lumile “Fantezie” sunt mult diferite, ele fiind marcate de existenţa magiei şi a creaturilor şi

raselor diferite de om. De fapt “Fantezia” este un ecou al mitologiei.

Clubul Literar al Presupunerilor – The

Inklings. Clubul era de fapt un grup de discuţii

literare, asociat cu Universitatea Oxford,

Anglia. Membrii, majoritatea academicieni ai

universităţii, includeau pe: J. R. R. Tolkien, C.

S. Lewis, Owen Barfield, Charles Williams,

Adam Fox, Hugo Dyson, Robert Havard,

Nevill Coghill, Charles Leslie Wrenn, Roger

Lancelyn Green, Colin Hardie, James Dundas-

Grant, John Wain, R.B. McCallum, Gervase

Mathew, C.E. Stevens, J.A.W. Bennett, Lord

David Cecil, Christopher Tolkien (fiul lui

J.R.R. Tolkien), Warren “Warnie” Lewis

(fratele mai mare al lui C.S. Lewis), şi Eric Rucker Eddison la invitaţia lui C.S. Lewis.

Întâlnirile au avut loc intre anii 1930 şi 1960. După cum era tipic pentru grupurile universitare

de natură literară ale vremii, The Inklings erau cu

toţii bărbaţi. (Dorothy L. Sayers, uneori inclusă în

grupul The Inklings, era o prietenă a lui Lewis şi

Williams, dar nu a participat niciodată la o întâlnire

a societăţii.) Citirea si discutiile despre operele

neterminate ale membrilor reprezentau principalele

scopuri al întâlnirilor.

The Lord of the Rings a lui Tolkien, Out of the

Silent Planet a lui Lewis si All Hallows‟ Eve a lui

Williams au fost printre primele opere citite în

cadrul întâlnirilor. Notion Club, din nuvela cu

acelasi nume, neterminată si publicată postum, în

cadrul operei Sauron Defeated din ciclul The history

of Millde-earth se bazează pe societatea The

Inklings. The Inklings se întâlneau la un pub local,

The Eagle and Child, cunoscut ca şi The Bird and

Baby, sau simplu drept The Bird (Pasărea). Mai

târziu, intâlnirile din bar se tineau la The Lamb and

Flag peste stradă, iar în anii de început, The Inklings

Page 3 of 6

obisnuiau să se întâlnească in diverse alte baruri. In postarea viitoare – opera.

Bibliografie si citate

Engleza: de Camp, L. Sprague. Literary Swordsmen and Sorcerers: The Makers of Heroic Fantasy,

Arkham House, 1976.

Wood, Ralph C. Biography of J. R. R. Tolkien (1892-1973). Addison,Texas; Leadership

University

Muir, Edwin. The Truth of Imagination: Some Uncollected Reviews and Essays. Aberdeen

University Press.

Carpenter, Humphrey (1979). The Inklings: C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien, Charles Williams and

Their Friends. Wikipedia under GNU license.

Romana: Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien, Robert Lazu (coordonator), Mihaela Cernăuţi-

Gorodeţchi, Györfi-Deák György, Galaxia Gutenberg, 2007

Lumea lui Tolkien, Robert Lazu, Editura Hartmann, Arad, 2004

Fantasticul Literar: Fauritorii de Lumi – 2

Stăpânul Inelelor a fost scris de J.R.R. Tolkien între anii

1937 – 1949, iar partea sa centrală a fost creată în timpul

celui de-al doilea război mondial. Lucrarea a fost publicată

în trei volume mult mai tarziu, dupa cel de al doilea razboi

mondial, între 1954 şi 1955. Cartea a fost retipărită in

cateva editii şi tradusă în 38 de limbi, devenind una dintre

cele mai populare şi influente lucrări de “fantezie” literara

ale literaturii secolului 20. Cartea este continuarea unei

lucrari anterioare, numita “Hobitul” (aparut in original sub

doua nume “The Hobbit” sau “There and Back Again”). In

aceasta prima carte, scrisa sub un format de “carte de

povesti” Tolkien creaza o lume populata de umanoizi

decupati din mitologia nordica (hobbiţi, elfi, gnomi şi orci)

si se petrece intr-o tara numita “Ţinuturile din Pământul de

Mijloc”. In aceasta carte facem cunostinta cu Bilbo Baggins,

un hobbit de vreo 50 de ani, care porneşte într-o aventura

vără voia sa, împreună cu un grup de 14 gnomi, plus marele vrăjitor Gandalf.

“Stăpânul Inelelor” este continuarea Hobitului si-l are protagonist principal pe Frodo

Baggins, orfan care locuieste la Conacul Coniac până când Bilbo Baggins (protagonistul

primei carti, Hobitul, si văr de-al treilea al lui Frodo) îl convinge să vină şi să locuiască cu el

în Fundătura din Hobbiton, alegandu-l moştenitor. Acţiunea cărţii Stăpânului Inelelor se

petrece într-o preistorie alternativă, al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Acţiunea este

concentată pe Inelul Puterii făurit de lordul întunecat Sauron şi variază de la începutul liniştit

din Comitat până la cursul Războiului Inelului, urmat de Pământul de Mijloc şi văzut prin

Page 4 of 6

ochii personajelor sale, în special ai protagonistului Frodo Baggins. Acţiunea principală este

urmată de şase anexe, care oferă o multitudine de materiale contextuale, istorice şi lingvistice.

Cartea a fost conceputa din trei povestiri separate, care au si aparut in trei volume diferite

(personal, nu cred ca asta a fost iniţial intenţia autorului). Primul volum este “Frăţia

Inelului” (The Fellowship of the Ring), al doilea volum “Cele două turnuri” (The Two

Towers), este împărţit în două poveşti paralele, câte una în fiecare carte (a II-a si a III-a); cred

ca aceasta imparţire a fost sugerata si facuta de editorii cartii si nu de autor. Al treilea volum

este “Întoarcerea regelui” (The Return of the King). Volumele sunt impartite in “carţi”,

urmarind stuctura legendelor medievale.

“Stăpânul Inelelor” este o opera literara care

poate fi citita cu felurite interpretari, de la o

simpla legenda, basm pentru copii, pana la o

lucrare complexa filozofica, filologica,

mitologica, sau teologica.

Conceptul de “Inel al puterii“ este

imprumutat din dialogul Socratic al lui Plato

in “Republica”, asa numitul Inel a lui Gyges.

In “Republica” (cartea a-II-a), Socrate reda o

discutie, avuta la Pireu. Printre cei care isi spun punctul de vedere se numara si Glaucon.

Dupa el, oamenii sunt drepti doar pentru ca n-au incotro. Si-l da exemplu pe Gyges, un pastor

care ajunge sa detina un inel care-l face invizibil. Cu el ajunge sa-si omoare regele si sa-i ia

nevasta si locul. Ideea este ca “oricine ar avea un astfel de inel ar face lucruri nedrepte”, crede

Glaucon. Acest “Inel a lui Gyges” il va influenta si pe bunul prieten a lui J.R.R. Tolkien,

H.G.Wells, care in “Omul Invizbil” se foloseste de un motiv asemanator. Acelasi motiv

poate fi gasit si în “Cercul Inelului” - al lui Wagner (“Der Ring des Nibelungen – The Ring

of the Nibelung”).

“Stăpânul Inelelor” este plin de motive din mitologia nordica, toata constructia este bazata pe

aceasta mitologie. Tolkien a împrumutat elemente ale legendei Völsunga saga, în mod

special Inelul magic de aur şi sabia ruptă, care este refăurită. În Völsunga saga aceste lucruri

sunt Andvarinaut şi Gram, ele corespund cu Inelul şi Narsil/Andúril. Mitologia finalandeză şi

multe alte elemente din cartea de poeme Kalevala au jucat un rol important asupra creerii

Pământului de Mijloc. În manieră asemănătoare cu Stăpânul Inelelor, Kalevala este centrată

asupra unui artefact magic, numit Sampo, care îi aduce avere purtătorului său, dar nu îi

dezvăluie niciodată natura acestuia. Precum Sampo, Inelul este disputat de către forţele

binelui şi ale răului pentru ca în final să fie distrus pentru „binele majorităţii“. O altă paralelă

între cele două cărţi este vrăjitorul, Gandalf care împrumută unele din acţiuni lui

Väinämöinen (vrăjitorul din Kalevala). Ambii luptă alături de forţele binelui şi în finalul

romanului pleacă spre o lume a nemuririi. Tolkien s-a inspirat din limba finlandeză când a

creat limba elfă Quenya.

Fara multe probleme il vom regasi si pe Shakespeare, cu a lui Macbeth. Cine cunoaste piesa

nu poate sa nu faca o comparatie intre intunecoasele privelisti din “atacul Enţilor asupra

cetăţii Isengard” a lui Tolkien si “Pădurea Birnam venind spre Dunsinane“ din Macbeth-ul lui

Shakespeare.

Page 5 of 6

Si totusi “Stăpânul Inelelor” este o lucrare profund crestina, la fel ca autorul sau. Despre

“teologia” cartii vom discuta maine intr-o ultima postare referitoare la acest subiect.

Bibliografie si citate:

Carpenter, Humphrey “J. R. R. Tolkien: A Biography”, Houghton Mifflin, 2000

Feist, Raymond “Meditations on Middle-Earth”, St. Martin‟s Press, 2001

Shippey, Tom “J. R. R. Tolkien Author of the Century”, HarperCollins, 2000

Vezi si bibliografia postata anterior.

Fantasticul Literar: Fauritorii de Lumi – 3

Scriam ca “Stăpânul Inelelor” este o lucrare profund crestina. Tolkien a descris romanul

Stăpânul Inelelor prietenului său iezuit Robert Murray ca o

„lucrare fundamental religioasă şi Catolică, de care nu a fost

conştient la început, lucru observat după revizuire“.[1] În

cadrul romanului pot fi găsite multe teme teologice, care

includ războaie între bine şi rău, triumful umilinţei asupra

mândriei şi activitatea zeilor. În plus, legenda conţine teme

precum moartea şi imortalitatea, mila şi binecuvântarea,

învierea, salvarea, pocăinţa, propriul sacrificiu, dreptatea,

propria credinţă, frăţia, autoritatea şi vindecarea. De

asemenea, Tolkien a declarat că de-a lungul scrierii

romanului, în momentele în care Frodo trebuia să lupte

împotriva puterii inelului, în mintea sa era prezent deseori

versul „Şi nu ne duce pe noi în ispită, Ci ne izbăveşte de cel rău“ din rugăciunea Tatăl Nostru.

Tolkien a fost un devotat Romano-Catolic, si inca unul conservator. Din punct de vedere

religios el era devotat canoanelor cele mai stricte, in afara reformelor modernitatii aduse in

biserica catolica la inceputul secolului al XX-lea. Tolkien detesta “modernitatea”, masinile si

automatizarea, care era dupa parerea lui, nucleul ororilor petrecute in primul si in cel de al

doilea razboi mondial.

După publicarea romanului Stăpânul Inelelor, aceste

influenţe au condus la speculaţia că Inelul este o

alegorie pentru bomba nucleară. Totuşi, Tolkien a

insistat că munca sa nu este o alegorie de niciun fel. El

a declarat în prefaţa Stăpânului Inelelelor că niciodată

nu i-au plăcut alegoriile, care credea el că impun

dominaţia autorului asupra cititorului. În schimb el a

preferat termenul de aplicabilitate, libera opinie a

cititorului de a interpreta munca sa (a lui Tolkien) în

lumina propriei vieţi şi timpuri. Tolkien a scris o mare

parte a cărţii, incluzând începutul şi finalul, înainte ca

bombele nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki să fie

făcute cunoscute lumii.

Page 6 of 6

Totuşi, romanul are şi o serie de influenţe moderne. Există o disperare în faţa noilor maşinării,

simţite chiar de către Tolkien în timpul Primului Război Mondial. Unii susţin că în cadrul

romanului există dovezi clare care dovedesc că povestea este puternic influenţată de către

problemele contemporane, cum ar fi industrializarea şi urbanizarea din locurile pitoreşti

engleze. Dezvoltarea masivă a unei generaţii

de orci are de asemenea rezonanţe moderne,

iar efectele inelului asupra purtătorului aduc

indirect în discuţie dependenţa actuală a

drogurilor, Tolkien aducând astfel romanul la

un nivel modern.

Post-modernismul de stanga a gasit subiecte de

critica in Stăpânul Inelelor pentru asa zisele

jigniri adresate grupurilor minoritare. O critică

susţine faptul că lucrarea promovează rasismul

din cauza portretizării oamenilor, elfilor,

gnomilor şi hobbiţilor de culoare albă drept

protagonişti şi a orcilor şi oamenilor de culoare

închisă a pielii drept antagonişti. Cartea

menţionează de asemenea că númenóreeni au

devenit slabi atunci când s-au amestecat cu

„cei mai puţin oameni‟. Criticile afirmă că

aceasta reprezintă o declaraţie a faptului că

străinii distrug cultura, în special pe aceea a

altor etnii . Această interpretare rasistă este

absolut nepotrivită si neadevarata faţă de

convingerile personale ale lui Tolkien. În

scrisori private, Tolkien a denunţat nazismul

drept “o doctrină rasistă si inumana“ şi antisemitismul drept “barbar si bestial din punct de

vedere uman “, iar apartheidul, “oribil“. L-a denunţat de asemenea pe ultimul şi în scrisoarea

de rămas bun adresată Universităţii Oxford în 1959. Autori consacrati in literatura SF (Ursula

Le Guin, Frank Herbert si intr-o anumita masura si marele Arthur C. Clarke) au fost

influentati de lumile create de Tolkien in “Hobitul” si “Stăpânul Inelelor”. Traducerea

romaneasca este destul de buna si cu rigoare fata de originalul Englez. De citit la toate

varstele.

Bibliografie si Citate [1] Carpenter, Humphrey, The Letters of J. R. R. Tolkien”, Houghton Mifflin Tolkien, 1995.