FAMILIA CA GRUP SOCIALDintre multitudinea acestor grupuri (cum ar fi grupul de muncă, grupul de elevi, echipa

de conducere, grupul militar, grupul politic etc.) ne vom referi, mai pe larg, la familie.Familia reprezintă, după opinia majorităţii autorilor, grupul primar fundamental al

societăţii, cu un rol aparte atât în funcţionarea şi dinamica societăţii, cât şi în viaţa personală a fiecărui membru al acesteia, în formarea personalităţii umane.

Ca atare, familia poate fi considerată ca acel grup de persoane unite prin căsătorie şi/sau descendenţă, legate între ele prin relaţii biologice, economice, moral-afective, spirituale şi juridice, care au anumite drepturi şi obligaţii reciproce, legiferate sau nu, şi care desfăşoară o serie de activităţi, îndeplineşte o serie de funcţii specifice atât în folosul său ca grup şi al membrilor acestuia, cât şi al societăţii. În funcţie de criterii diferite, distingem mai multe tipuri de familie.

Interpretarea sociologică a familieiTermenul de , familie" provine din latinescul, famulus"", care în sens larg semnifica, supus,

ascultător, iar în sens restrâns, sluga, slujitor. Dicţionarul de sociologie menţionează două sensuri ale termenului de familie:

- Familia: un grup social al cărei membri sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţie, care trăiesc împreună şi cooperează sub aspect economic si au grijă de copii;

- Familia, în sens restrâns desemnează cuplul căsătorit şi copiii lor. Familia este văzută drept o formă de comunicare umană întemeiată prin căsătorie, care

uneşte pe soţi şi pe descendenţii lor prin relaţii strânse de ordin biologic, economic, psihologic şi spiritual.

Familia este o forma de comunitate umana, un grup primar cu toate caracteristicile lui, dar care se deosebeşte de celelalte grupuri primare prin câteva note specifice:

- uneşte membrii prin relaţii de căsătorie, consangvinitate sau adopţie’- membrii unei familii trăiesc împreună de regulă (, alcătuiesc un singur menaj) - desfăşoară o activitate economică comună’- membrii sunt legaţi prin anumite relaţii de ordin biologic, spiritual şi ideologic,

menţinând şi perpetuând cultura societăţii date’- işi acordă sprijin emoţional - afectiv, interacţionând în cadrul rolurilor de soţ-soţie,

mama-fiu.

Tipuri de familii1. În funcţie de   numărul de generaţii   există: -         Familia nucleară, restrânsă sau conjugală – alcătuită din soţ, soţie şi, dacă este

cazul, urmaşii lor. Familia nucleară completă presupune ocuparea celor trei poziţii tip (tată, mamă, copil) şi, prin urmare, existenţa a cel puţin trei diade nucleare: soţ-soţie, tată-copil, mamă-copil (precum şi, eventual, un număr variabil de diade copil-copil). Familia nucleară incompletă implică ocuparea doar a uneia sau a două poziţii din cele trei posibile în familia nucleară;

-         Familia extinsă sau lărgită – formată din mai multe familii nucleare aparţinând unor generaţii succesive (se vorbeşte de familie extinsă patrilineară, atunci când familiile alcătuitoare sunt legate pe linie bărbătească şi de familie extinsă matrilineară, când legătura este stabilită pe linie feminină).

2. După   criteriul locuinţei   putem vorbi de:

-         Familia de rezidenţă – toate persoanele care locuiesc în aceeaşi casă, deci au locuinţă comună şi desfăşoară unele activităţi comune (este oarecum similară cu menajul care reprezintă un grup de persoane care locuiesc împreună şi care îşi asigură împreună hrana sau alte lucruri necesare traiului şi care pot fi înrudite sau nu);

-         Familia de interacţiune – grupul de persoane între care există în primul rând relaţii de rudenie, dar şi relaţii de ajutor reciproc, de schimburi de produse, vizite reciproce etc. (este vorba, mai ales, de situaţia în care unul sau mai mulţi membri ai unei familii o părăsesc, formându-şi sau nu familii proprii, şi se stabilesc în aceeaşi localitate sau în alta, dar care păstrează încă puternice legături cu familia din care au plecat).

3. După   poziţia unei persoane   în cadrul familiei putem distinge: -         Familia de origine (sau de orientare) prin care desemnăm familia în care te naşti

şi creşti şi care este formată din mamă, tată, fraţi şi surori. Mai este denumită şi familie consanguinăpentru a desemna faptul că între respectiva persoană şi ceilalţi membri ai familiei (părinţi, fraţi şi surori) sunt legături de sânge;

-         Familia proprie – constituită prin căsătorie proprie şi care include soţul, soţia şi copiii acestora. Se mai numeşte şi familie de procreare (având în vedere funcţia demografică a acesteia) sau familie conjugală (sugerând că se originează în căsătoria partenerilor ajunşi la maturitate).

Este de menţionat că imensa majoritate a oamenilor aparţin atât unei familii de origine, cât şi uneia proprii.

4. După criteriul   normalităţii  vom deosebi, ţinând cont de aspectele structural-funcţional, juridic şi etic al normalităţii:

-         Familii normale – alcătuite din soţ, soţie şi copii; îndeplinesc adecvat funcţiile familiei; sunt constituite prin căsătorie încheiată conform normelor juridice existente şi sunt întemeiate pe dragoste reciprocă, respect şi stimă;

-         Familiile nenormale – din familie lipsesc copiii (familie incompletă) sau lipseşte unul din partenerii cuplului conjugal (familie descompletată); nu-şi îndeplinesc corespunzător funcţiile care le revin; nu sunt constituite prin căsătorie; sunt întemeiate potrivit unor calcule şi interese materiale.

Este de menţionat că, din punct de vedere juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii care izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv înfierea), precum şi alte raporturi asimilate relaţiilor de familie. În acest sens, familia este o realitate juridică prin reglementarea ei de către lege.

Familia, ca grup social, constituie unul dintre cele mai complexe microsisteme sociale, în ea regăsindu-se, practic, imensa majoritate a elementelor structurale ale sistemului social global.

Familia, ca orice grup social, se caracterizează printr-o structură şi un set de funcţii specifice. Fără a intra în prea multe amănunte, considerăm necesar a le prezenta pe scurt, datorită faptului că determinarea obiectivă, concret-istorică şi evoluţia istorică a familiei vizează, cu precădere, aceste caracteristici. Mai mult, prin îndeplinirea funcţiilor sale, familia îşi afirmă rolul său social deosebit.

Structura familiei vizează cel puţin două aspecte:a)     componenta numerică (inclusiv calitatea celor ce-o constituie) şi structura pe

generaţii;b)     diviziunea rolurilor şi structura de autoritate în familie.

În ce priveşte primul aspect, familia s-a schimbat în epoca modernă în principal în sensul reducerii dimensiunii familiei, al reducerii fertilităţii şi al trecerii de la predominanţa familiei extinse la predominanţa familiei nucleare.

În privinţa   funcţiilor familiei , punctele de vedere exprimate în literatura de specialitate sunt multiple şi variate.

În conformitate cu prevederile Codului Familiei, relaţiile de familie desemnează raporturile juridice care izvorăsc din căsătorie, rudenie, înfiere, precum şi cele asimilate relaţiilor de familie. Juriştii vorbesc de relaţii personale, relaţii patrimoniale şi relaţii nepatrimoniale.

Fără a insista asupra acestor relaţii, considerăm util a ne referi pe scurt la principalele funcţii interne ale familiei din punct de vedere sociologic, reţinute de H. H. Stahl şi I. Matei (mai ales că acestea se regăsesc, într-o formă sau alta, la majoritatea specialiştilor în studiul sociologic al familiei):

-         funcţiile biologice şi sanitare, în cadrul cărora cea mai importantă este funcţia reproductivă sau demografică, îndeplinirea corespunzătoare a acesteia reprezentând, din punct de vedere al societăţii, dar şi din cel al familiei însăşi, menirea de bază a familiei, raţiunea ei de a fi:

-         funcţiile economice – asigurarea unui nivel de trai adecvat al familiei, a unor venituri în măsură să garanteze satisfacerea corespunzătoare a tuturor trebuinţelor (sau cel puţin a trebuinţelor de bază) ale membrilor grupului familial şi contribuţia la creşterea avuţiei materiale a societăţii;

-         funcţia de solidaritate familială – asigurarea unei coeziuni interne a familiei bazată pe dragoste şi înţelegere deplină între partenerii cuplului conjugal şi între aceştia şi copii, pe comunitatea de interese, năzuinţe, gânduri şi sentimente, pe atitudine plină de grijă şi responsabilitate faţă de familie, pe dorinţa intimă, profund înrădăcinată a fiecăruia de a veni în întâmpinarea dorinţelor celuilalt, pe disponibilitatea la renunţări şi ajustări reciproce ale aşteptărilor şi cerinţelor;

-         funcţia educativă sau funcţia socializatoare – asigurarea formării şi educării tinerilor în vederea integrării lor adecvate în viaţa socială. Privită din perspectiva sistemului social global, această funcţie este, alături de funcţia demografică, cea mai importantă dintre funcţiile familiei. Prin îndeplinirea corespunzătoare a acestei funcţii, familia îşi aduce o contribuţie de prim ordin la asigurarea calităţii adecvate a tinerilor ce intră în viaţa socială, la formarea unor oameni cu personalitate bine conturată, multilateral dezvoltată, cu un nivel de pregătire, calităţi morale, sentimente, convingeri, atitudini de o asemenea natură încât să-i facă apţi să facă faţă cu succes sarcinilor ce le vor reveni în cadrul procesului de dezvoltare social-economică a societăţii. Familia, în perspectiva acestei funcţii, are menirea, pe de o parte, să asigure socializarea primară a copiilor (în faza în care ea este cel mai important factor educaţional), iar, pe de altă parte, să conlucreze efectiv şi eficient cu factori educaţionali instituţionalizaţi (îndeosebi cu şcoala de toate gradele) în realizarea unor obiective educative comune, sau cel puţin convergente.

Familia în societatea contemporanăPrincipalele realităţi resimţite în viaţa familiei contemporane ar fi:1. Creşterea ponderii femeilor angajate în afară gospodăriei acest fenomen fiind unul

controversat având implicaţii pozitive şi negative.Implicaţii pozitive- Creşterea independenţei economice a femeilor- Egalizarea poziţiilor de putere şi autoritate în familie

- Posibilitatea de a avea o carieră profesională şi cu prestigiu- Creşterea gradului de confort psihic- Creşterea avuţiei sociale şi a bunăstării familiilor- Sporirea ofertelor de muncă pe piaţa munciiImplicaţii negative:- Viaţa de familie devine mai săracă- Apar probleme în supravegherea copiilor- Supraîncărcarea femeilor cu munca atât în gospodărie cât şi munca extrafamiliala- Apar conflicte de roluri în cadrul familiei

2. Fiecare partener îşi urmăreşte propria carieră profesionalăAdeseori în urma acestui proces apare familia migrantă (soţii locuiesc în localităţile unde lucrează şi se întâlnesc periodic)

3. Divorţialitatea este un alt fenomen major apărut în familiile contemporane

Dinamica familie contemporanePrezintă aspecte similare în diferite societăţi- Scăderea ponderii căsătoriilor- Creşterea vârstei medii la căsătorie- Creşterea ponderii persoanelor celibatare tinere- Creşterea ratei divorţurilor şi a recăsătoririlor- Creşterea numărului de femei căsătorite cu activitate extrafamiliara permanentă- Creşterea aportului serviciilor sociale la îngrijirea copiilor- Redistribuirea rolurilor şi sarcinilor în familie implicit a puterii şi autorităţii între soţi- Creşterea ponderii cuplurilor în care unul sau chiar ambii parteneri au relaţii

extramaritale rezultă creşterea ponderii naşterilor în afară căsătoriilor legale- Amânarea fertilităţii cuplurilor până în momentul în care cariera profesională e bine

definită rezultând scăderea numărului de copii

Modele alternative vieţii de familie1. Celibatul (viaţa de unul singur)Factorii care conduc la alegerea modului de viaţă de unul singur sunt următorii- Dorinţa unei cariere profesionale- Tendinţa indivizilor de a se căsători la o vreme târzie- Fugă de responsabilitate- Creşterea ratei divorţurilor de unde rezultă teamă de a se căsători2. Coabitarea consensuală (concubinaj)Este o formă de cuplu a unor persoane de sexe diferite care convieţuiesc fără a fi

căsătorite3. Căsătoria fără copii- Motivele economice- Dorinţa unui stil de viaţă liber- Frică de responsabilitatea de a fi părinte- Cariera profesională4. Căsătoriile mono-parentale

Familiile monoparentale se referă la familiile formate dintr-un singur părinte şi copii acestuia. Aceste familii sunt în cea mai mare parte rezultat al divorţurilor al deceselor unuia dintre parteneri, adopţia realizată de o persoană necăsătorită sau naşterea în afara căsătoriei.

5. Familiile reconstituite- Reprezintă modelele de convieţuire în care partenerii au mai fost căsătoriţi şi au copii

din căsătoriile anterioare6. Familiile reorganizateSe aseamănă cu cele reconstituite însă ceea ce le deosebeşte în mod special este faptul

că cel puţin un partener nu are copii din căsătoria anterioară7. VăduviaEste rezultatul decesului unuia dintre partenerii de viaţă din cadrul căsătoriei monogame