Fisa de lectura

Nume: Falsificatorii de bani

Autor: André Gide

Editura: Rao

An de aparitie: 2004

Oras: Bucuresti

Traducerea: Mihai Murgu &Ileana Cantuniari

Actiunea incepe in Paris, unde tanarul Bernard se pregateste sa dea examenul de bacalaureat.Gasind niste scrisori de acum 17 ani ale mamei sale, acesta afla ca e bastard si decide sa isi paraseasca familia pentru o perioada nelimitata.Are adapost pentru o noapte la prietenul sau Oliver Moliere. Lumea din acea perioada e macinata de perversitati si imoralitate.Apare in scena si fratele lui Oliver, Vincent, care nu face exceptie de la nuditatea morala in care este expus; el fiind la randul sau un amant al unei femei casatorite ce sia parasit familia. Insa acestuia i se aduc circumstante atenuante deoarece comiterea pacatului a fost facuta intr-un moment de slabiciune cand Vincent si Laura credeau ca au tuberculoza si ca mai au o luna de trait. Acesta face eforturi considerabile pentru a o sustine din punct de vedere financiar, afiliindu-se ca “prieten” lui Robert, un (vi)conte influent.Prin intermediul acestuia Vincent o intalneste pe Lilian, cunoscuta si sub numele de Lady Griffith, care se indragosteste de tanarul doctor, si caruia ii marturiseste ca doreste sa aiba o relatie cu un invingator, facandu-l sa aleaga intre ea si Laura.

Dna Douviers ii scrie disperata prietenului ei, candva iubit, Edouard,ce se intoarce din Anglia dupa un voiaj. Acesta este in mod paradoxal unchiul lui Olivier si Vincent Moliere.(Cartea pe care Edouard a anuntat-o publicului poarta numele de “Falsificatorii de bani”, insa nu a reusit sa scrie nimic pana acum.) Ajuns la gara din Paris, Edouard este asteptat de Olivier,amadoi fiind stangaci in exprimarea sentimentelor de admiratie, respectiv simpatie si iubire. Cu gandul de a se opri la un bordel, Edouard isi lasa valiza in gara, pierzand biletul cu care ar fi trebuit sa o recupereze. Bernard insa, urmarindu-i, ia biletul pierdut pe trotuar si revendica valiza. In aceasta gaseste lucuri trebuincioase(haine, lenjerie,bani), iar pe langa acestea rasfoieste si jurnalul lui Eduoard. Citind din jurnal, ii sunt prezentate dintr-o alta perspectiva lucruri pe care le stia deja de la Olivier. Astfel, nu se respecta intocmai cronologia evenimentelor, aparand incursiuni in timp si spatiu.

Stilul naratorului este deosebit, abordand actiunea din perspectiva par deriere, adresandu-se in mod direct cititorului prin structuri precum:”sa ne oprim aici”, “sa-i parasim,deci” sau “n-am avea nimic de regretat”.O alta metoda prin care isi face cartea savuroasa este acela de a plasa la inceputul capitolelor cate un citat al unei figuri celebre din universul cultural: Shakespeare,Chamfort,etc. Este fascinant modul in care André Gide face trecerea de la un plan narativ la altul, inlantuind totul cu o simplitate naturala. In naratiune mai sunt introduse si micronaratiuni precum: file din jurnalul lui Edouard, diverse scrisori. Prin parerile personajului Edouard,extrase din juranalul lui, autorul isi arata felul de a scrie si accentual pe care incearca sa il impuna in operele sale: “Precizia nu trebuie sa fie

Luchian Maria, clasa a X-a C

Fisa de lectura

obtinuta din detaliul relatarii,ci prin imaginatia cititorului,prin doua sau trei trasaturi, puse exact la locul potrivit.”

Luchian Maria, clasa a X-a C