Falsific,4tgrii e baniPorumbelul

,,, .',11,

,ANDRE GIDE

E

TYad.ucere din limba francezlMrnar Munou

IlpaNa eamuxum

FALSIFICATORII DE BANJ .

PORUMBELULCuudnt-tnainte de C4rnnuNE GrDE .

,rl4il425t

DANTDAI,IGHIERI.Infunul ,

I

L.TRANKBAUMVrQjiloru!din,Oa

ALBERTCAMUS. Carrctz

Fa,ta gi reausuL lt{unta. Mitul ki W Omul rnoltat. Vara

' himulom , l

Strdirul. Ciama. Cddwea Exi'lul ;'t t*Pdra!*

AGATHACHRISTIE

/ue negri mititti

ANTOINB DE SAINi.EXUPERYMia4lPnnl

:

Curimtt de Sud. /bu de no,apa Pdmdnt al oomniilor Pilnt de rdzboi

Ciianek

E SCOTT FITZGERAI-D' Marele Gatsfu

HERMANNHESSEB^nu

Ceb mai fiumoase PoaestiiFrarci.sc dc,4ssii

C,ahud

.fu eut, eu md.igeb il s tield

KnulP *Dani.an

hpuldeswdNarcis Si Gtrd tk Aur

Siddhartha Cdlitorit sfre Soan-Rdsare

JAMESJOYCEHanul fui Finn

FRANZ KAT'KAProeesul

Paris

I

Parci se aud pa;i pe coridor, isi spuse Bernard. in5lld

capul gi i;i incordi auzul. Dar nu: tatil ;i fratele siuaveau treabi la Palatul deJustilie; mama era intr-o viziti;sora, Ia un concert; iar mezinul, miculul Caloub, in fie-

carezi,dupi ce termina scoala, se ducea intr-un pension.

Bernard Profitendieu rimisese acasi, ca si toceasci pen-

tru bacalaureat; nu mai avea inaintea lui decAt trei sipti-mAni. Familia ii respecta singuritatea; diavolul, nu. Degi

Bernard isi scosese vesta, se sufoca de cilduri. Fruntea-i

era transpirati. O picituri de sudoare i se prelinse de-a

Iungul nasului qi cizu pe scrisoarea ce-o linea in mAni:

- Seamini cu o lacrimi, gAndi el. Dar mai bine siasuzi decAt si plAngi.

Da, data vorbea de Ia sine. Nu incipea nicio indoiali:intr-adevir, despre el, Bernard, era vorba. Scrisoarea iiera adresati mamei sale; o scrisoare de dragoste, veche

de ;aptesprezece ani; nesemnatl.

- Ce inseamni aceasti iniliali? Un V care poate si fie

la fel de bine un N... S-ar cidea oare s-o intreb pe mama?'..

S[ avem incredere in bunul ei gust. Am toati libertatea

9

ANDRE GIDE

si-mi inchipui cd a fost un prin1. $i ce-a; cA;tiga aflAnd

ci sunt fiul unui mArlan oarecare? Neqtiind cine 1i-e tati,nici nu-1i mai e teami ci ai putea si-i semeni' Orice

investiga{ie obligi. Din descoperirea noastri si nu regi-

nem decAt ci ne-am uqurat de-o povar6. Sd nu mai insis-

tdm. Pentru astizi ajunge.

Bernard impituri scrisoarea. Avea acela;i format, ca

qi celelalte doudsprezece din pachet. Erau legate cu o

panglici roz,pe care el nu-;i didu osteneala s-o dezlege;

o ficu sI alunece la loc a;a cum fusese inainte, ca o ban-

derolX in jurul teancului. Puse pachetul in caseta din

care il scosese, si caseta in sertarul consolei. Sertarul nu

era deschis; i;i dezviluise secretul pe sus. Bernard fixi lalocul lor Iamelele desficute ale capacului de lemn, pe

care aveasi-l acopere cu o placi grea de onix. tncet ;i cu

precaulie o lisi in jos, puse deasupra doui candelabre

de cristal ;i greoaia penduli pe care, din simplu amuza-

ment, tocmai o reparase.

Pendula suni de patru ori. O potrivise exact.

- Domnul judecitor de instruclie qi domnul avocat,

Iiul lui, nu se vor intoarce inainte de ;ase. Am tot timpul. $ie necesar ca domnul .judecitoq cAnd va veni acasi, sigiseasci pe birou frumoasa scrisoare, in care ii voi noti-

fica plecarea mea. Dar inainte de a o scrie, simt o teribild

nevoie de a-mi limpezi pulin gAndurile; ;i si-l caut pe

scumpul meu Olivieq ca si mi asigur, fie ;i provizoriu, de

un cote!. Oh, prietene, penffu mine a sosit timpul si-1i pun

bunivoinla la incercare, iar pentru tine si-mi atdp cdt

valorezi. Frumos in prietenia noastri a fost faptul ci, pAnd

acum, nu ne-am servit niciodati unul de celilalt. Ei! dar

un serviciu care te amuzdcAnd il oferi nu poate fi sAc6'itor

cAnd il ceri. Problenaa e doar ci Olivier nu va fi singur'

10

Falstficatorii de bani

AtAta pagubi, dar o s5" reusesc eu sil iau la o parte. Vreausir-l inspiim6nt cu calmul meu. Cici mai ales in situaqiile

t:xtraordinare mi simt cel mai in largul meu.

Strada T,.., unde Bernard Profitendieu locuise pAniin ziua aceea) se afl5 in imediata apropiere a parculuiLuxembourg. Acolo, pe vasta alee de lAngd I6ntAnaM6dicis, ob\nuiau si se intAilneasci in fiecare miercuri,intre patru si ;ase, cAliva colegi de-ai lui. Se discuta arti,filozofie, sport, politic5 si literaturi. Bernard mergeafoarte repede; daq trecAnd de poarta parcului, il zd"ipeOlivier Ei incetini pasul.

Adunarea dinziuaaceeaera mai numeroasi decAt de

obicei; datoriti timpului frumos, {Xri indoiali. Veniseri si

unii pe care Bernard inci nu-i cunoqtea. Fiecare dintreacegti tineri, de indati ce ajungea infaga celorlalti, intrain pielea unui personaj ticluit si isi pierdea aproape cudesivArsire naturalefea.

Olivier rosi vizAndu-l pe Bernard ci se apropie si,

pirisind-o destul de brusc pe o tAniri cu care stitea de

vorbi, pleci intr-alti parte. Bernard era prietenul lui celmai intim si de aceea Olivier avea grlji si nu lase impre-sia ci l-ar ciuta cu tot dinadinsul; uneori, se preficeachiar ci nu-l vede.

tnainte de a ajunge lAngi el, Bernard trebui siinfrunte mai multe grupuri si, cum el insu;i se preficeaci nuJ cauti pe Olivier, zdbovea din loc in loc.

Patru colegi de-ai sii il inconjurau pe un birbos cuochelari, mult mai in vArsti decAt ei gi care linea inmAnI o carte. Era Dhurmer.

- Ce vrei, spunea el adresAndu-se in special unuia,dar vidit incAntat ci e ascultat de to!i. Am ajuns pAni lapagina treizeci, firi si gisesc o singuri culoare, un

11

ANONE GIDE

singur cuvAnt care si picteze. Vorbe;te de o femeie ;i nu

;tiu nici rndcar dac5. rochia ei era roqie sau albastri. Or,

cAnd nu existi culori, eu pur gi simplu nu vid nimic' Si

din nevoia de a exagera, cu atAt mai mult cu cAt se simlea

mai pugin luat in serios, insista: Absolut nimic.

Bernard nuJ mai asculta pe cel care vorbea; socotea

ci e necuviincios si plece de lAngi ei prea repede, dar

trigea cu urechea la allii care se certau in spatele lui ;icirora li se aliturase Olivieq dupi ce o pdrisise pe tAniracu care discuta; unul dintre acestia, arezat pe o banci,cite a L' A c tion Fr utg ais e.

CAt de grav pare Olivier Molinier in comparagie cu

ceilalf! Deqi e unul dintre cei mai tineri. Figura sa aproape

copilireasci qi privirea ii dezviluie precocitatea gAndirii.

Ro;e;te foarte usor. E delicat. Si zadarnic se arati afabil

cu top, cdci nu stiu ce reticenli secreti, ce sfiali ii line pe

camarazii sii la distanp. SuferI din cauza asta. Dacin-ar fi Bernard, ar suferi si mai mult.

Molinier se oprise cAte o clip6, asa cum face Bernard

acum, in fiecare grup; din complezengi, dar nimic din ce

aude nuJ intereseazi.Se apleci peste umdrul celui care citea. Bernard,

fXri si se intoarci, il auzi spunAnd:

- Nu e bine pentru tine si cite;ti ziarele; vid ci f se

urci sAngele la cap.

$i celilalt replici acru:

- $i tu, de indati ce se vorbeste de Maurras) te

inverzesti.

Apoi un al treilea, pe un ton zeflemitor, intrebi:

- Articolele lui Maurras te amuzd?

Si primul rlspunse:

- Mi adorm; dar consider ci are dreptate.

L2

Falsfficatorii de bani

Apoi un al patrulea, a cirui voce Bernard n-ort'cunoscu:

- Tu crezi cI tot ce nu-i plictisitor e lipsit de

llrofunzime.Primul riposteazi.:

lar tu crezi ci e destul si fii dobitoc pentru a fi si

amuzant!

- Vino, spuse incet Bernard, apucAndu-l brusc peOlivier de bra!. il t.ur. cAtiva pasi mai incolo; Ri.spun-de-mi repede; sunt gribit. E adevirat ce mi-ai spus, cinu dormi la acela;i etaj cu pirinlii tni?

- Ji-am aritat usa camerei mele; di direct pe scari,cu cAteva trepte mai jos de apartamentul nostru.

- Imi spuneai ci si fratele tiu doarme cu tine, nu?

- Da, Georges.

- Numai voi doi, singuri?

-Da.- Si micupl;tie s5-qi lini gura?

- Da, daci e nevoie. Dar de ce?

- Ascult5., eu am plecat de-acasd; sau, in orice caz,voi pleca in seara asta. Nu ;tiu inci unde o sd mL duc.Mn pof primi la tine pentru o noapte?

Olivier deveni foarte palid. Era atdt de emotionat,incAt nici nu se putea uita la Bernard:

- Da, spuse, dar si nu vii inainte de unsp rezece. Mamacoboari in fiecare seari., ca si. ne spuni noapte buni gi

si ne incuie uqa cu cheia.

- Si-atunci, cum facem?

Olivier zitmbi:

- Am qi eu o cheie. O si bali incet, ca si nu-l trezestipe Georges daci doarme.

- Si portarul mi lasi si trec?

13

ANDRE GlDE

- O s6-l anun!. Oho, sunt in rela$i foarte bune cu el!

De altminteri, chiar el mi-a dat cealalti cheie' Pe curAnd!

Se despi4iri firi si-;i dea mAna' $i in timp ce Bernard

pleca gAndindu-se la scrisoarea pe care voia s-o scrie, iar

magistratul urma s-o giseasci pe birou, cAnd se va fi intors

acasi, Olivie! care nu dorea si fie vdzut ci sti de vorbinumai cu Bernard, se duse la Lucien Bercail, pe care cei-

lalf nu prea il bigau in seami. Lui Olivier i-ar plicea mult,

daci nu l-ar prefera pe Bernard. Pe cAt este Bernard de

intreprinzitor, pe atAt e Lucien de timid. Se simte ci e slab;

pare ci nici nu existi decAt prin inimi ;i prin inteligenli.

Rar indrizneqte si faci el primul pas, dar nu mai poate de

bucurie de indatl ce-l vede pe Olivier apropiindu-se' Toati

lumea blnuiqte ci Lucien scrie versuri; totqi, dupi cd:te

imi dau sealna, numai lui Olivier i-a dezvSluit Lucien pro-

iectele sale. Se retraseri amAndoi spre capitul terasei.

- A; r,rea, spunea Lucien, si povestesc nu istoria unui

personaj, ci a unui loc - uite, de exemplu, istoria unei alei

dintr-un parc, asa cum e asta, si povestesc ce se petrece

aici - de dimineala pA'ni seara. Sosesc, in primul rAnd,

bonele cu copiii, doicile inzorzonate cu panglici... Nu, nu...

mai int6i, oamenii aceia cenu;ii, firi sex,si firi vArst[, care

mituri aleea, udi iarba, risidesc florile, in s{hr;it, pregS-

tesc scena qi decorul inainte de a se deschide po4ile, inle-

legi? Apoi, intrarea doicilor. Copiii se joaci in nisip, se

ciondXnesc; bonele le ard cAte o palm5. Pe urmi vin gcola-

rii din clasele mici- apoi muncitoarele. Mai sunt 9i oameni

siraci care vin si minAnce pe cAte-o banci. Mai tdrziu,

tineri care gi-au dat int6lnire; algii care se evitd sau cei care

se izoleazd, vi#torii. Apoi mulfmea, in momentul cind

incepe muzica gi se inchid magazinele. Elevi, ca in clipa

asta. Seara, indrigostigi care se siruti sau al$i care se

t4

Falsific atorii de b ani

r lt'spart plAngAnd. tn sfirsit, cAnd se lasi noaptea, un cuplut k. bitrAni... $i, dintr-o dat5., un ripdit de tobi: ora inchi-r lt:rii. Toati lumea iese. Piesa s-a terminat. in,telegi: ceva ce

1i-ar da impresia ci totul si toate s-au sfhrsit, impresia mor-1ii... dar firi si. se vorbeascl de moarte, bineinleles.

- Da, vid foarte bine scena, spuse Olivier, care se

gAndea la Bernard si nu ascultase un cuvAnt.

- $i asta inc5. nu e totul, nu e totul! relui Lucien, cuardoare. As vrea, intr-un fet de epilog, si. arit aceea;ialee, noaptea, dupL ce toatd lumea a plecat, pustie, multmai frumoasd decAt ziua; iar marea tdcere amplificitoate zgomotele naturii: zgomotul fintAnii, al vAntuluiprin frunze ;i cAntecul unei pisiri de noapte. M-am g6n-dit la inceput cd" ar putea si se plimbe ;i ni;te umbre,poate statui... dar cred cd"arficam banal; ce pirere ai?

- Nu, Idri statui, flri statui, protesti distrat Olivier;apoi, remarcAnd privirea tristl a celuilalt: Ei, aIli, bitrAne,ci, daci reqegti, va fi ceva uluitor! strigi el, cu entuziasm.

il

Nu exishd ni.cio urmd ln scri:oilt ki Pousiry fu aru obli-gapb pe care el $-arfi asumat-ofati fu pdinqii sdi. Mai pe

ttrmd" n-a lisat nbiodatd sd se aadd regreful cd ra tnfupdr-tat dz eL 'fronspkntnf de bundaoiz k Romq a pindut oritedoinli dt a u innarcq ba chin; parcd, orbe atnintire.

Peul Dns;ennrNs (Poussrn)

Domnul Profitendieu era gribit si ajungi acasd sigi,sea ci domnul Molinier, colegul siu care-l insoqeade-a lungul bulevardului Saint-Germain, mergea foarte

15