RAO International Publishing Com S.A. O International Publishing Company S P.O. Box 2-l24 Bucuresti, ROMANIA ANDRE GIDE Les Fawc-Monnayews Bibliotheque de la P16iade Editions Gallimard Copyright Editipns Gallimard, 1958 Tous droits reserves Editie alctuita i ngrijita de IRINA MAVRODIN Prefata ilabel cronologic de IRINA MAVRODIN Traducere din limba franceza MIHAI MURGU Copyright 1996 RAO International Publishing Company S.A pentru versiunea fn limba romSna Coperta colecfiei

*.toun e ca doresc, vreau, da, indiscutabil, s-ti pun la dgpozitie o suma echivalenta cu cea pe care ai pierdut-o. Qua mii de= franci, nu-i asa ? si pe care s-o joci din nou. /ceastS suma, repet, consider ca eu te-am ficut s-o pierzi; q deci ti-o datorez; asa ca n-ai de ce s-mi multumesti. tyj-o restitui, daca vei cistiga. Daca nu, atita paguba pntru mine ! dar vont fi chit. Du-te la Pedro in seara asta c^si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Vei merge cu masina, are dupa aceea se va Intoarce aici ca s ma duca" la Lady Griffith, unde o sa te rog sa vii si dumneata. Ne-am fyteles, nu-i asa ? Masina se va int'oarce s te ia de la Pedro. Deschide un sertar, din care scoate cinci mii de franci si-i da lui Vincent: - Hai, repede... Si tatai dumitale... Ah ! am uitat sa-ti spun : a murit acum... Scoate a>asul din buzunar si exc'lama: Ei dr3cie, ce tirziu s-a fiicut! In curfnd e miezul noptii! La revedere... Pleaca ri;pede. Da, cam acum patru o're. Toate acestea slnt spuse fara nici o precipitare, ci, dimpotriva, oarecum nepasStor. Si nu ramii s... Sa-l priveghez ? !1 intrerupe Robert. Nu, asta e tieaba fratelui meu mai mic; e sus, Impreuna cu batrina liti bona, care se intelegea cu defunctul mai bine decit niine. Si cum Vincent continua sa stea nemiscat, reia: Asculta, dragul meu prieten, n-as vrea sa-ti par cinic, dar am oroare de sentimente de' comanda. Mi-am ojnfectionat si eu, in im'ma, pentru tatai meu, o dragoste filiaia pe masura, dar care chiar de la Inceput mi-a devenit Gun larga, asa c3 a trebuit s-o strimtez. Toata viata lui, batrinul nu 'mi-a oferit decit necazuri, constrtngeri si neplaceri. Si daca i-a mai ramas un dram de dragoste in iiiima, e cit se poate de sigur c3 nu-mi era rezervatS mie. Primele mele elanuri fata de el, de pe vremea cind nu stiam ce este retinerea, nu mi-au atras decit bruftuluieli e m-au Invatat minte. Ai v3zut si singur, clnd il ingri-i... Ti-a mult'umit vreodata ? S-a'uitat m3car fn treacat la dumneata, sau ti-a zimbit m3car o data ? Totdeauna a crezut c3 totul i se datoreaza. Oh ! era ceea ce se numeste un caracter. Am impresia ca pe mama a fcut-o sa sufere foarte mult, desi a iubit-o, daca a iubit cu adev3rat vreodata. Cred c& i-a facut pe toti din jurul lui sa sufere, pe oamenii din preajmS-i, ciinii, caii si amantele; pe prieteni nu, c3 nu a avut nici unul. Era, cred, un om de mare valoare ,,!n patria sa", cum se spune; dar n-am reusit nicio-data sa aflu in ce consta aceasta valoare. Era foarte inteli-gent, e cert. La drept vorbind, aveam si mai am hica pentru el o anume admiratie. Ceea ce nu inseamna insa ca acum o sa-mi scot batista..'. ca o s-mi store niste lacrimi... nu, nu mai sint copil. Hai! pleaca repede si pe'ste o ora ne vedem la Lilian. Cum ? te simti jenat c3 nu esti in smo-ching ? Ce prostie. Dar de ce ? doar vom fi singuri. lata, iti promit c3 voi ramine si eu in veston. Aprinde-ti o tigara inainte de plecare si trimite-mi masina cit mai repede; dupa aceea va veni sa te ia. Il privi pe Vincent plecind, ridica din umeri, apoi se duse in camera lui pentru a-si imbraca haina de seara, care-l astepta tntinsa pe o sofa. Intr-o camera de la primul etaj, batrinul conte z3cea pe patul mortuar. I s-a pus un crucifix pe piept, dar s-a omis s i se aseze miinile crucis. O barba de citeva zile indulcea contururile barbiei lui voiuntare. Ridurile transver-sale care-i brazdau fruntea, sub parul cenusiu ridicat ca o perie, p3reau mai adinci si parca mai destin'se. Ochii-i sint infundati sub arcadele sprincenelor, napadite de doua smocuri de par. Tocmai pentru c2 n-o s-l mai vedem, il contemplu acum mai indelung. La capatiiul patului e un fotoliu pe care sedea S6raphine, batrina bona. lat-o ca s-a ridicat. Se apropie de o masa pe care o lampa cu ulei, de mod3 veche, lumineaza foarte slab incaperea. Un abajur concentreaza lumina asupra cartii pe care o citeste tinarul Gontran... Sinteti obosit, domnule Gontran. Ati face mai bine sa merged la culcare. Gontran ri'dica o privire foarte blinda spre S6raphine. P3rul lui blond, pe care si-l indep3rteaza de pe frunte, ii atirna in suvite peste timple. Are cincisprezece ani si fata56 ANDRE GIDE

lui, aproape feminina, nu exprima insa decit duiosie si dragoste. Da, si tu ce faci ? C3ci tu ar trebui sa dormi, draga mea Fine. Inca din noaptea trecuta ai stat mereu treaza. Oh! eu m-am obisnuit s stau de veghe; si-apoi am dormit In timpul zilei, pe clnd dumneavoastra... Nu, lasa. Nu ma simt obosit. Si imi face bine sa stau aid ca sa meditez si sa citesc. L-a'm cunoscut atit

de putin pe tata; cred ca f-as uita cu desavfrsire daca acum nu'l-as privi bine. O sa-l veghez pina se va face ziua. Spune-mi, Fine, de clta vreme esti la noi ? Sint aici din anul de dinaintea nasterii dumneavoastra ; si dumneavoastra veti avea In curind saisprezece ani. O tii bine minte pe mama ? Dac-o tin minte pe mama dumneavoatra ? Auzi vorba! asta-i ca si cum m-ati intreba daca stiu cum ma cheama. De buna seama ca'-mi aduc aminte de mama dumneavoastra. Si eu mi-o amintesc putin, dar nu prea bine... n-aveam decit cinci ani cind a'murit. Spune-mi... tata statea de vorba cu ea ? Depindea de zile. C3ci ,n-a fost niciodata prea vorbaret tatai dumneavoastra ;Ai nu-i piacea ca altul s-i adreseze primul cuvintul. Dar bricum, vorbea ceva mai mult decit in anii acestia din urma. Si-apoi, sti\i ce, eu cred ca e mai bine s riu rascolim amintirile si'sa-l lasam pe bunul Dumnezeu s le judece pe toate. Crezi intr-adev3r c3 bunul Dumnezeu se va ocupa de toate astea, draga mea Fine ? P3i, cine altul, daca nu bunul Dumnezeu ? Gontran isi lipeste buzele de mina aspra a lui SeYaphine. Stii ce'trebuie s faci acum ? S mergi s te culci. hi promit c3 te trezesc de indata ce se va lumina de ziua; si-atunci o s m3 due eu la culcare. Te rog. De indata ce S6raphine il 13s singur, Gontran se arunca in genunchi la picioarele patului; isi cufunda fruntea in asternut, dar nu reuses te sa plingS ;'nici un imbold nu-i rSscoleste inima. Ochii-i ramin cu disperare uscati. Atunci se ridica. Se uita la fata aceea impasibiia. E o clip'a solemna si el ar vrea s incerce un simtamint sublim si rar, s auda b comunicare de pe ceiaialt' tSrim, s-si a'vlnteDE BANI 57I

gjndirea in zone eterice, suprasensibile dar gfndirea lui ramine agatata de pammt. Priveste miinile livide de mort si se intreab'a clta vreme mc3 unghiile vor mai continua s creasca. E surprins vazind ca mJinile nu sint Jncrucisate. Ar vrea s se apropie, ca s le impreune si s aseze fntre ele crucifixul. Da, e o idee bunS. Se gindeste c3 S6raphine va fi foarte mirata cind va vedea mortul cu miinile impreunate si se amuza chiar de pe acum de uimirea ei; apoi imediat se dispretuieste pentru c3 acest gmd l-a amu-zat. Totusi, se apleaca asupra patului. Apuc3 bratul mor-tului, bratul eel mai Jndep3rtat de el; care e teap3n si refuza sa'se tndoaie. Gontran vrea s-l forteze, dar se misca tot corpul. Apuc3 ceiaialt brat; 3sta pare a fi mai suplu. Gontran aproape c3 reuseste sa aseze mfna la locul cuvenit; ia crucifixul si incearca s-l strecoare si sa-l mentina Intre degetul' mare si celelalte degete'; dar contactul cu aceasta came rece Ji provoaca o stare de sflrseaia. Are impresia c3 i se va face r3u. Ar vrea s-o cheme pe SeYaphine. Se indepSrteaza de pat, ISsind crucifixul s alunece pe cearsaful sifonat, iar bratul s recada -inert la locul de unde-l ridicase; si in marea h'niste funebra, aude deodata un brutal ,,Dumnezeii Dumnezeilbr," care il umple de spaimS, ca si cum un altul... Se intoarce; dar nu: e singur. Si chiar diii gura lui a tisnit aceasta Injur3tur3 sonor3. Apoi se asazS din nou si se cufundS in lectura.Era un suflet si un trup In care nu intra nici un ghimpe. SA1NTE-BEUVE

Lilian se ridica pe jumatate si atinse cu vfrful degete-lor p3rul castaniu al lui Robert: ' Incepi s chelesti, dragul meu. Fii atent: abia ai implinit treizeci de ani. Calvitia o s-ti vina foarte prost. Prea iei viata in serios. Robert isi ridicS fata spre ea si o priveste zimbind. Nu cind sint Iing dumneata, te asigur. I-ai spus lui Molinier s vina si el aici ?

:8AfMUKli lilliK

Da; din moment ce mi-ai cerut. Si... i-ai imprumutat bani ? - Cinci mii de franci, ti-am spus pe care iar o sa-i piarda la Pedro. Dar de ce crezi c-o s-i piarda ? Sint sigur. L-am v3zut din prima seara. Joaca mapoda. A avut timp sa invete... Pariem c3 in seara asta va cistiga ? Dacavrei. - Oh ! dar te rog sa nu accepti pariul ca o penitents. Jmi place ca tot ce se face s fie fScut fra constringere. - Nu te sup3ra. Ne-am fnteles. Daca cistiga, dumi-tale iti va restitui banii. Daca pierde, mi-i mapoiezi dumiieata. Iti convine ? Ea ap3sa pe butonul unei sonerii: Adu-ne Tokay si trei pahare. Si daca se intoarce iiumai cu cei cinci mi'i de franci, ii laskm lui, nu-i asa ? Adica daca nici nu pierde, nici nu cistiga... Asta nu se intimpia niciodata. E curios insa cit de inult te interesezi de el. E curios c3 nu-l gasesti interesant. - Pentru dumneata e interesant, fiindca esti itidrSgostitS de el. - E adevSrat, dragul meu. Dumitale iti pot marturisi acest lucru. Dar nu din pricina asta ma intereseaza. Cind ma indr3gostesc de cineva, de obicei incepe sS m3 lase rece. Reaparu servitorul aducind, pe o tava, vinul si paha-rele. Vom bea in primul rind pentru pariu; apoi vom bea din nou fmpreuna cu cistigatorul. Valetul le turna vin si ei ciocnira. - Mie, Vincent asta al dumitale mi se pare cam plic-tjcos. Eh! Vincent ,,al meu" !... Ca si cum nu pentru dumneata l-ai fi adus aici. Si-apoi te sfatuiesc sa nu mai spui peste tot ca te plictiseste. S-ar intelege prea usor de ce-l frecventezi.FALSIFICATORII DE BANI59

Robert, intorcindu-se putin, isi lipi buzele de piciorul gol al lui Lilian, care si-l retrase 'imediat, ascunzindusi-l sub evantaiul de Imga ea. - Ar trebui sa rosesc ? spune el. - Cind esti cu mine, nu trebuie sa te straduiesti. Fiindca oricum n-ai reusi. Isi goli paharul, apoi: - M3 obligi sa-ti spun, dragul meu, c3 ai toate ca-litatile unui om de litere: esti vanitos, ipocrit, ambitios, versatil, egoist... - M3 coplesesti. - Da, toate astea sint fermecatoare. Dar n-o sa fii niciodata un bun romancier.

Pentru c3?... Pentru ca nu stii s asculti. - Mi se pare c3 ascult tot ce spui dumneata. - Ei, lasa; el, care nu e un literal, stie mult mai bine s m3 asculte. Iar cmd sintem impreuna, mai degrabS eu sint cea care asculta. Dar el aproape nici nu stie s vorbeasc3. - Asta pentru c3 dumneata vorbesti tot timpul. Te cunosc: nu-l lasi s scoatS o vorb3. Stiu dinainte ce mi-ar putea spune. Crezi ? Cunosti povestea lui cu femeia aceea ? - Ah ! pentru mine afacerile sentimentale sint cele mai plicticoase. - Mie Imi place chiar si-atunci cind vorbete despre stiintele naturii. - Stiintele naturii sint si mai plicticoase decft afacerile sentimentale. Am impresia c3 ti-a tinut o prelegere. M3car de-as putea s-ti redau ce mi-a spus... E pasionant, dragul meu. Mi-a povestit o grSmada de lucru-ri despre animalele marine. Iar pe mine m-au interesat totdeauna vietuitoarele marii. Stiai c3 in America se construiesc acum vapoare cu ferestre pe laturi ca sa poti vedea de jur imprejur, in fundul oceanului ? Se pare c3 e ceva minunat. Se pot vedea corah' vii si... si... cum le zice ? tnadreporari, spongieri, alge, bancuri de pesti. Vincent spune c3 exists soiuri de pesti care mor cind' apa devine prea srata, sau mai putin srata, in timp ce altii, dimpo-

60

ANDRE GIDE FALSIFICATORH DE BANI

triva, suporta variatiile de salinitate si stau pe marginea curentilor, acolo unde apa devine mai putin sSrata, si-i manin'ca pe primii cind ii lasa puterile. Ar trebui s-l rogi s-ti vorbeascS... Te asigur ca e foarte interesant. Cind vorbeste devine extraordinar. Nu-l mai cunosti... Dar dumneata nu stii sa-l faci s vorbeasca... E ca atunci cind vorbeste despr'e povestea lui cu Laura Douviers... Da, asa o cheama pe femeia aceea... Stii cum a cunoscut-o ? Ti-a spus ? Mi-a spus totul. Stii foarte bine, fiorosule! Si ii mingiie fata cu penele evantaiului inchis. Ti-ai putut inchipui c3, din seara cind l-ai adus prima oara aid, a venit in fiecare zi s ma vada ? In fiecare zi! Nu, intr-adevar, n-as fi banuit. Intr-a patra, n-a mai rezistat; mi-a povestit totul. Si dupa aceea, in fiecare zi mai adauga cite un amanunt. - Si nu te plictisea ? Esti fenomenaia. Ti-am spus c3-l iubesc. Si il apuca de brat cu emfaza. - lar el... el o iubeste pe femeia aceea ? Lilian incepu s rida : - O iubea. Oh ! la mceput a trebuit sa las impre-sia ca ea ma intereseaza foarte mult. A trebuit chiar sa

pling impreuna cu el. Si, totusi, eram groaznic de geloasa. Acum nu mai sint. S vezi cum a inceput povestea; erau amindoi la Pau, intr-o casa de snatate, un sanatoriu, unde au fost trimisi si unul si ceiaialt, fiindca medicii sustineau c3 sint tuber'culosi. De fapt, bolnav nu era nici unul. Amindoi credeau insa c3 sint intr-o stare foarte grav3. Inc3 nu se cunosteau. S-au v3zut pentru prima oar3 odata cind s-a intimplat s stea intinsi, unul linga altul, pe terasa unei gradini, fiecare mtr-un'sezlong, printre alti bolnavi care stateau la aer, eft era ziua de lunga, ca s se vindece. Cum se credeau condamnati, si-au b3gat in cap ca orice ar face, pentru ei nu poate avea'nici o consecinta. El ii repeta mereu c3 nici unul, nici ceiaialt nu mai are de trait decit o luna; si era prim3var3. Ea venise acolo sin-gur3. Sotul ei e un'profesoras de franceza in Anglia. Ea l-a p3r3sit ca s vin3 la Pau. Era maritata de trei luni. El a trebuit sa faca sacrificii uriase ca s-o trimita acolo. Ii scria zilnic. Ea era dintr-o familie foarte onorabila; foarte bine crescuta, foarte rezervata, foarte timida. lar acolo... Nu prea stiu ce a putut Vincent s-i spun3, dar intr-a treia zi i-a marturisit c3, desi s-a culcat cu sotul ei, nu stia inc3 ce-i piacerea. Si el ce i-a spus ? El i-a luat mina, care atirna aiaturi de sezlongul ei, si si-a lipit-o indelung de buze. Si dumneata ce-ai spus cind ti-a povestit toate astea ? Eu ! a fost ingrozitor... imagineaza-ti c3 m-a cuprins un ris nebun. N-am putut s ma abtin si nici nu puteam s m3 mai opresc... Si-mi venise s rtd nu atit de ceea ce-mi spunea, eft de mimica interesatS si consternata pe care o compusesem anume pentru a-l convinge s continue. M3 temeam s nu par prea amuzata. Si, la urma urmelor, totul era foarte frumos si foarte trist. lar el era atit de emotional in timp ce vorbea ! Pm3 atunci n-a povestit nim3nui despre aceasta mtimplare. Fireste c3 parintii lui nu stiu nimic. Dumneata ar trebui sa scrii romane. Ei da ! macar daca as sti in ce limba !... Fiindca n-as reusi s m3 decid intre rusa, englezS si francez3. fri sflrsit, in noaptea urm3toare s-a dus la nbua sa prietenS in camera si acolo i-a arStat tot ceea ce sotul ei nu reusise s-o invete, si am impresia c3 a invatat-o foarte bine. Numai c3 ei'fiind convinsi c3 nu mai au decit foarte putin de trait, fireste c3 n-au liiat nici o precautie si fireste ca, dupa putin timp, dragostea avind si ea un cuv^nt de' spus, au inceput sa se simta mult mai bine si unul si ce!31alt. Qnd ea si-a dat seama ca e insarcinata, au rSmas amindoi incremeriiti. Asia s-a intimplat luna trecutS. Incepusera caidurile. *La Pau, vara e insuportabiia. S-au in tors amindoi la Paris. Sotul ei crede c3 ea e la parintii ei, care conduc un pension pe linga Gradina Luxembourg; dar ea n-a avut curajul s dea ochii cu ei, iar acestia o cred la Pau; pin3 la urma ins se vor descoperi toate. La inceput Vincent a jurat c3 n-o va p3r3si: i-a propus s piece impreuna undeva departe, in America sau in Oceania. Dar aveau nevoie de bani. Tocmai atunci te-a intilnit si a inceput s joace. Mie nu mi-a povestit nimic din toate astea.

62

ANDRE GIDE63

lar eu te rog ca nu cumva s5-i spui ca ti-am vorbit de el !... Se opri, tragind cu urechea: Credeam ca e el... Mi-a spus ca pe drum, de la Pau la Paris, avea impresia ca ea o sa innebuneascS. Abia de curlnd intelesese c3 e insarcinata. Statea in fata lui, in compartiment; erau numai ei doi. De dimineata ea nu scosese un cuvint; a trebuit sa se ocupe el singur de toate, pentru plecare; ea n-a miscat un deget; p3rea ca nu mai e constienta de nimic. El i-a luat miinile intr-ale lui; dar ea avea o privire fixa, ratacita, se uita drept inainte, parca fra s-l vada, si buzele i se miscau intruna. S-a aplecat spre ea. Zicea :' ,,Un amant! Un amant. Am un amant." Repeta asta pe acelasi ton; si mereu revenea acelasi cuvint, de parca n-ar mai fi cu'noscut altele... Te asigur, dragul meu, c3 atunci cind mi-a spus povestea asta, n-am mai avut deloc pofta de ris. In viata mea n-am auzit ceva mai patetic. Oncum insa, mi-am dat seama ca pe masura ce vorbea, se detasa de toate acestea. S-ar fi zis ca senti-mentele-i zboara o data cu vorbele. S-ar fi zis ca mi-e recunoscator fiindcS emotia mea o inlocuieste oarecum pe a sa. Nu stiu cum ai spune asta in rusa sau in engleza, dar te asigur ca in franceza e foarte bine. - Multumesc. Stiam. Abia dupa aceea a inceput sa-mi vorbeasca des'pre stiintele naturale; iar eu am incercat sa-l conving ca ar fi monstruos sa-si sacrifice ca-riera pentru dragoste.

Cu alte cuvinte, l-ai sfatuit sa-si sacrifice dragostea. Si te-ai oferit s-i inlocuiesti aceasta dragoste ? Lilian nu raspunse. De data asta cred ca e el, relua Robert ridicindu-se... Repede, inca un cuvint inainte de a intra. Tatai meu a mu-rit acum citeva ore. - Ah ! fcu ea cu simplitate. Cum ti s-ar p3rea daca ai deveni contesa de Passavant ? Lilian se 13sa brusc pe spate rizind in hohote. Dar, dragul meu... imi amintesc foarte bine c3 am uitat un sot in Anglia. Cum ! nu ti-am spus inca ? Poatecanu. - Exista pe undeva un Lord Griffith. Contele de Passavant, care nu crezuse niciodata in au-tenticitatea titlului prietenei sale, zimbi. Aceasta relua : Spune-mi, te rog, nu-i asa c3-mi propui sa ne casatorim pentru a-ti masca felul dumitale de viata ? Ei bine, nu, dragul meu. S raminem asa cum sintem. Prieteni, vrei ? si-i intinse mina, pe care el o saruta. - Eram sigur, fir-ar sa fie, striga Vincent intrind. Tradatorul s-a imbracat in haina de seara. - Da, ti-am promis ca voi ramine in veston, ca sa nu te simti dumneata prost, spune Robert. Iarta-ma te rog, draga prietene, dar mi-am adus aminte subit ca sint in doliu. Vincent era mindru; totul in el trada triumful, bucu-ria. La intrarea lui, Lilian sri de la locul ei. II privi o clipa in ochi, apoi se avinta voioasa spre Robert si incepu s-l loveasca in spinare cu pumnii, saitind, dansind si strigind (Lilian ma cam agaseaza cind face pe copila): A pierdut pariul! A pierdut pariul! Ce pariu ? intreba Vincent. - A pariat ca veti pierde din nou. Haide, repede, spuneti cit ati cistigat ? Am avut curajul extraordinar, virtutea de a ma opri la cincizeci de mii si de a nu mai juca. Lilian scoase un zinibet de piacere. - Bravo ! Bravo ! Bravo ! striga ea. Apoi sari de gitul lui Vincent, care simti de-a lungul trupului su supletea acelui corp arzator cu un ciudat miros de santal, iar Lilian il saruta pe frunte, pe obraji, pe buze. Ciatinindu-se, Vincent se desprinse din strinsoare. Scoase din buzunar un teanc de bancnote. lata, iti restitui banii pe care mi i-ai avansat, spune el intinzindu-i lui Robert cinci bancnote. Acum i le datorezi lui Lady Lilian. Robert ii dadu bancnotele, pe care ea le arunca pe divan. Giflia. Se duse la terasa ca sa respire putin aer. Era ceasul inseiator, indoielnic, cind se sfirseste noaptea si diavolul isi face socotelile. Afar3 nu se aiizea nici un zgd-mot. Vincent se asezase pe divan. Lilian se intoarse spre el si, pentru prima oara, il tutui: Te-ai gindit ce-o sa faci cu banii ? El isi Iu3 capul in miini si spuse intr-un fel de hohot:

Nu mai sliu. In timp ce Lilian se apropie de el, Vincent Isi in31ta capul, iar ea ii puse mina pe frunte; ochii lui erau uscati si arzStori. Pina te hot3r3sti, o s& bem impreuna, spuse ea, si umplu trei pahare cu Tokay. Dup3 ce baura: Acum iasati-ma. E tirziu si sint frinta. Ii conduse pina in anticamerS, apoi, cum Robert trecuse inainte, ea strecura in mina lui Vincent un mic obiect de metal si-i sopti: lesi impreuna cu el si intoarce-te dupa un sfert de ora. In anticamera motaia un valet, pe care ea-l scutura de brat. F-le lumina domnilor pina jos. Scara era intunecoasa, dar ar fi fost simplu sa aprinda becul electric; numai c3 Lilian tinea ca totdeauna un servitor s-i vada oaspetii plecind. Lacheul aprinse luminarile dintr-un candelabra mare pe care-l tinea ridicat in fata sa, precedindu-i pe Robert si Vincent pe scara. Automobilul lui Robert astepta in fata usii pe care lacheul o inchisese in urma lor. Eu cred c-o s merg pe jos. Simt nevoia sa umblu ca sS-mi regasesc echilibrul, spuse Vincent, cind ceiaialt deschise portiera masinii si-i facu semn s urce. Chiar nu vrei sa te conduc ? Brusc, Robert apuca mina stinga a lui Vincent, pe care acesta o tinea strinsa. Deschide p'alma ! Hai! arata ce ai acolo. Vincent avea naivitatea s se teama de gelozia lui Robert. Rosi, desclestindu-si degetele. O cheita c3zu pe

trotuar. Robert o ridlca in a'ceeasi clipa si o pn'vi; rizlnd, i-o restitui lui Vincent. Ei, dr3cie! fcu el; si ridica din umeri. Apoi, intrind in masina, se pleca spr'e spate catre Vincent, care statea locului'incurcat: Azi e joi. Spune-i fratelui dumitale c3 il astept astazi dupa-amiaza la patru si inchise repede portiera, fara s-i mai lase lui Vincent timp s-i raspunda. Automobilul pleca. Vincent facu vreo citiva pasi pe chei, traversa Sena; intra in acea parte 'a parc'ului Tuileries care se afia in afara grilajului, se apropie de un mic bazin, muie batista in apa si si-o aplica pe frunte si pe timple. Apoi, incet, se intoarse la locuinta lui Lilian. 'S-ltAL.aivii:ATUKll OE BAN!65

parasim acolo, in timp ce diavolul se uita amuzat la el cum introduce fr3 zgomot cheita in broasca. E ceasul la care, intr-o trista camera de hotel, Laura, amanta lui de ieri, dupa ce a plins multa vreme si a gemut multa vreme, o s adoarmS. Pe puntea vasului ca're-l aduce in Franta, Edouard, la primele luciri ale aurorei, retiteste scri-soarea primita de la ea, scrisoare tinguitoare, in care ea il cheam3 in ajutor. fn zare s-a si ivit dulcele t3rm al tarii sale, dar prin ceata deasa nu-l poate z3ri decit un ochi exersat. Chipul lui'Dumnezeu va zimbi in curind pe cerul fr3 de non. Pleoapa rosie a orizontului s-a si ridicat. Pesemne c3 la Paris e foarte cald. A sosit vremea s ne intilnim din nou cu Bernard, care iata c3 s-a si trezit in pa-tul lui Olivier. VIWe are all bastards; And that most venerable man which I Did call my father, was I know not where When I was stamp 'd. SHAKESPEARE

Bernard avusese un vis absurd. Nu-si aminteste ce a visat. Nici nu incearc3 s-si aminteascS de vis, ci'sa ias din el. Se reintoarce in luinea reaia pentru a simti cum corpul lui Olivier se sprijin3 de el cu toat3 greutatea. Prietenul lui, in timpul somnului lor, sau in orice caz in timpul somnului lui Bernard, se apropiase de el si, de alt-minteri, patul strtmt nici nu le ingSduia s stea la distantS; se rSsucise; acum doarme pe o parte si Bernard ii sinite rasuflarea calda gidilindu-i gitul. Bernard nu are decit o scurta c3mas de zi; de-a curmezisul trupului su, un brat al lui Olivier ii striveste indiscret carnea. Pentru o clipa Bernard se indoieste c prietenul su doarme cu adevarat. Se desprinde usurel. Fr3 s-l trezeascS pe Olivier, se ridica,l To$i sfntem bastarzi / i acest venerabil barbat pe care-I / Numesc tata se gasea nu s.tiu pe unde / Cind am venit pe lume. (engl.) 66ANUKfc LIE, HANI 67

se imbraca, apoi vine si se intinde iarasi pe pat. E Inc prea devreme ca sa piece. E patru. Noaptea abia a incepi sa paieasca. fnca un ceas de odihna, de elan pentru incepe cu indrSzneaia ziua. Desi, de dormit, nici vorba m mai poate fi. Bernard se uita cum se albastreste geamul priveste peretii cenusii ai micii camere, patul de fier in care Georges se agita in somn. - Peste o clipa, isi spune el, voi pleca spre destini meu. Ce cuvint frumos : aventura. Adica ceea ce trebuie s se intimple. Neprev3zutul care m3 asteapta. Nu stiu daca si altii sint ca mine, dar de indata ce ma trezesc, tr place sa-i dispretuiesc pe cei care dorm. Olivier, prietene voi pleca fara s-mi iau ramas-bun. Hopa ! sus, bravule Bernard ! A sosit timpul. Isi freaca fata cu un colt de prosop muiat in apa; piaptana. Deschide usa fara zgomot. Afara ! Ah! cit de salubru ii pare oricarei fiinte aerul care inca n-a fost respirat! Bernard merge paralel cu grilajul Luxembourgului; coboara pe strada Bonaparte, ajunge pe chei, traverseaza Sena. Se gindeste la noua sa reguia de viata, a carei formula a gasit-o de curind: ,,Daca nu faci asta, cine o va face ? Daca n-o faci imediat, cind atunci ?" Gindeste: ,,Sa faci fapte mari"; i se pare c3 spre ele se indreapta. ,,Fapte mari," isi spune el mergind. Daca macar ar sti ce fapte anume !... Pina cind s-o lamuri, simte ca i s-a facut foame; iata-l aproape de hale. Are paisprezece centime in buzunar, nici o para in plus. Intra intr-un birt; ia un corn si o cafea cu lapte. Pretul: zece centime, Ii mai ramin patru; trufas, lasa doua pe tejghea si pe celelalte doua le da unui cersetor care scormoneste intr-o lada de gunoi. Caritate ? Sfidare ? N-are importanta. Acum se simte fericit ca un rege. Nu mai are nimic: totul e al lui, totul ii apartine! - - ,,Astept totul de la Providenta, gindeste el. Daca ar consimti sa-mi serveasca la amiazd o friptura frumoasa, in singe, nu i-as mai zice nimic" (caci aseara nu cinase). Soarele s-a ridicat de multa vreme. Bernard se intoarce pe chei. Se simte usor; daca alearga, i se pare c3 zboara. In creier gindurile ii salta cu volup-tate. Gindeste: ,,Cel mai greu in viata este sa iei multa vreme in series acelasi si acelasi lucru. Asa, de pilda, iubirea mamei

mele pentru eel caruia ii spuneam tata aceasta iubire in care am crezut cincisprezece ani; si in care ieri inc3 mai credeam. Ei, dracie, dar nici ea n-a putut s-si ia prea multa vreme in serios iubirea. Tare as vrea s stiu daca o dispretuiesc sau o stimez mai mult pentru c3 m-a facut bastard ?... Si, de fapt, nici nu tin prea mult s stiu. Sentimentele fata' de p3rinti si stramosi fac parte dintre lucrurile pe care e preferabil sa le lasi mai neiamurite. In ceea ce-l priveste pe incornorat, treaba-i simpia : de cind m3 stiu, l-am urit; acum trebuie sa marturisesc fata de mine insumi c3 din acest punct de vedere nu am prea mari merite si in povestea asta e singurul lucru pe care-l regret. M3 gindesc numai ca daca n-as fi fortat sertarul acela, as fi putut crede toata viata c3 nutresc fata de tatai meu sentimente denaturate ! Qt de usurat m3 simt acum !... Oricum, n-am fortat sertarul cu o anume intentie; nici nu m3 gindisem s-l deschid... Si apoi mai am si circumstante atenuante; in primul rind, ma plictiseam ingrozitor in ziua aceea. Si apoi acea ,,fata!3 curiozitate", cum spune F6nelon, pe care in mod precis am mostenit-o de la adev3ratul meu tata, fiindca in familia Profitendieu nu e nici urma de asa ceva. N-am v3zut niciodata om mai putin curios decit sotul mamei mele; afara, poate, de copiii pe care i i-a fScut. Dup3 ce voi fi cinat, va trebui sa ma mai gindesc la ei... Dac3 ridici placa de marmurS a unui gheri-don si observi ca sertarul e c3scat, asta nu inseamna, orice s-ar zice, ca ai fortat broasca. Nu sint un sp3rgtor. Oricui i se poate intimpl'a s ridice marmura de pe un gheridon. Tezeu avea cam virsta mea cind a ridicat stinca. Pentru gheridon, piedica de totdeauna era pendula. Si nici nu m-as fi gindit sa ridic placa de marmura a gheridonului, daca n-as fi vrut s repar pendula... Drept e c3 nu oricui i se intimpia s gseasc3 sub ea arme; sau scrisori de dra-goste vinovate ! Eh! important e c3 am aflat. Nu toata lumea isi poate piati, ca Hamlet, luxul unui spectru denuntator. Hamlet! E curios cit de diferite pot fi punctele de vedere, deosebindu-se dupa cum esti fructul unei crime sau fiu legitim. Voi mai reveni asupra acestei probleme dupa ce voi fi cinat... Oare am facut r3u citind acele scrisori ? Daca as fi Scut r3u... nu, as fi avut remuscSri. Si daca nu le-as fi citit, as fi continual s traiesc in necu-nostinta de cauza, in minciuna si supusenie. S respiram aer curat. S plecam in larg ! Bernard ! Bernard, aceasta verde tinerete..., cum spune Bossuet; asazS-te pe banca asta, Bernard. Ce dimineata frumoasa e astazi! Sint, intr-adevar, zile cind ti se pare c3 soarele mingiie pamintul. Dac3 as putea s m3 detasez putin de mine insumi, in mod sigur as face versuri." Intins pe banca, se detas atit de bine de sine, incit adormi.

VIIISoarele patrundea prin fereastra deschisa si mingiia piciorul gol al lui Vincent, care statea intins in patul larg, odihnindu-se aiaturi de Lilian. Aceasta, nestiind ca el s-a trezit, se ridica, il priveste si se mira c3 II veoirll.AlUKll UK BAM

Ghdridanisol obiectS ca tatuajul Ias5 urme de nesters care poate mai tirziu ar deveni stinjenitoare. La urma urmelor, nici nu era nevoie de un semn distinctiv, cei afiliati la confre-rie multumindu-se sa rosteascS un angajament solemn. Cind fusese vorba de traficul de monede false, se pusese si problema unei garantii, si tocmai din aceasta pricinS Georges s-a falit cu scrisorile tataiui su; care insa au fost date uitarii. Din fericire, copiii acestia nu sint prea consecventi. Pina la urma nu hotarira mai nimic, nici in privinta ,,conditiilor de admitere", nici !n ceea ce priveste ,,calita'tile oblig'atorii". La ce bun, de altminteri, deoare'ce era clar ca toti trei faceau parte din ea", si c3 Boris ,,nu facea parte din ea". In schimb decretara ca ,,ai de-i tirsaios e un tradator si-i matrasit definitiv din confrerie". Gh6ridanisol, care-si bSgase In cap sa-l aduca si pe Boris printre ei, insista in mod deosebit asupra acestui punct. Era limpede c3, fr3 Boris, jocul n-avea haz si confre-ria nu-si mai avea nici un rost. Pentru a-l duce cu zahare-lul pe Boris, Georges era mai indicat decit Gh6ridanisol, care risca s-i trezeasca nelncrederea. Cei de-al treilea, Phiphi, nu era destul de smecher si prefera sa nu se compromita. Si poate ca in aceasta abominabiia poveste, mai monstruoasa decit orice mi se pare comedia prieteniei pe care Georges a consimtit s-o joace. S-a prefacut ca l-a apucat o mare dragoste de Boris, asa, dintr-odatS; pina atunci ai fi zis ca nici nu-l vazuse. i a'cum Inclin sa cred c3 s-a 13sat prins de acest joe, c3 sentimentele pe care le Simula ince-peau sa devina sincere, si poate chiar au devenit din clipa ctnd Boris i-a raspuns cu prietenia lui. Se apleca spre el cu o prefacuta tandrete; asa dupa cum il instruise Gh6ridanisol, li tot dadea'cu vorba... Si de la primele cuvinte, Boris, care tinjea dupa un dram'de stima si dragoste, fu cucerit. Atunci Ghdridanisol isi elabora planul, pe care-l aduse la cunostinta lui Phiphi si lui Georges. Se punea problema s inventeze o ,,proba" la care urma sa se su-puna acel membru al confreriei care va fi fost ales de soarta; si pentru ca sa-l linisteasca pe Phiphi, le dadu de fnteles ca va aranja tn asa fel lucrurile, incit soarta sa-l aleaga pe Boris. Scopul probei era s-i verifice curajul.323

Gheiidanisol insa n-a lasat sa se intrevada despre ce proba va fi vorba. Banuia ca Phiphi se va opune. Oh! asta nu; in chestii d-astea eu nu ma bag, declara el intr-adevar cind, ceva mai tirziu, Gheridanisol le dadu de inteles ca acum si-ar putea gsi o buna intre-buintare pistolul lui Mos-Mosulic3. Prost mai esti, ba ! nu-ntelegi c3-i numai de san-chi, riposta Georges, care se 13sase repede convins. Si la urma urmei, spuse Ghdri, daca vrei sa faci pe idiotu', n-ai decit sa spui. Nu-i nevoie de tine. Gheridanisol stia ca un astfel de argument il dadea totdeauna gata pe' Phiphi; si cum avea pregatita foaia cu angajamentul pe care toti membrii confreriei trebuiau s-si inscrie numele: Numai c3 trebuie sa spui imediat, zise; fiindcS dupa ce vei fi semnat, va fi prea tirziu. Ei haide! Nu te supara, spuse Phiphi. Da-mi foaia. SJ semna. Eu, bSietasule, as vrea cu draga inima, spunea Georges tinindu-l dragastos pe Boris cu bratul pe dupa git; Gheridanisol insa nici nu vrea s auda de tine. Dar de ce ?

Fiindca n-are incredere in tine. Spune ca esti slab de inger. - Ce stie el despre mine ? Ca dai bir cu fugitii de la prima incercare. O sa vedeti c3 nu ! Ce, chiar ai curajul s tragi la sorti ? Zaucada. Dar stii la ce te angajezi prin asta ? Boris nu stia, dar voia s stie. Atunci ceiaialt ii explica. ,,Omul puternic nu tine la viata." Asta raminea de dovedit. Boris simti c3 il'apuca ameteala; dar se stapini si nu-si arata tulburafea: Si e adevarat c3 voi ati semnat ? Uita-te. Si Georges ii arata foaia pe care Boris citi cele trei nume. Si intr-adevar... incepu el cu teama. - Si intr-adevar ce ?... il intrerupse Georges atit de brutal, incit Boris nu mai indrazni sa continue. Georges intelesese foarte bine ce voia el s intrebe: daca intr-adev3r s-au angajat si ceilalti si daca puteai fi sigur c3 nici ei nu dau bir cu fugitii. Nu, nimic, spuse el; dar din clipa aceea incepu sS se tndoiasca de ceilalti; Incepu s-i b3nuiasc3 pe ceilalti c3 se vor eschiva si nu vor juca cinstit. Atita pagubS, gindi el tn aceeasi'clips; ce mS intereseaza pe mine daca dau bir cu fugitii; o s le arat c3 am mai mult curaj decit ei. Apoi, privindu-l pe Georges drept in ochi: Spune-i lui Ghdri c3 poate conta pe mine. Deci semnezi ? Eh ! nici nu era necesar: aveau cuvintul meu. Spuse cu simplitate: Daca vrei tu. Si dedesubtul semnSturilor celor trei Oameni Putemici, pe'foaia blestematS, isi semnS numele, caligrafiindu-l sirguincios cu scrisul lui mare. TriumfStor, Georges le arStS foaia celorlalti doi. Erau cu totii de acord cS Boris se arStase foarte hotSrit. tncepurS sS se sfatuiasca. Binetnteles ! pistolul nu va fi incarcat! De altmin-teri, nici nu aveau cartuse. Lui Phiphi ti era teama de altceva: a auzit el cS, uneori, o'emotie prea puternicS poate prici-nui moartea. TatSl sSu, spunea el, a povestit despre un simu-lacru de executie care... dar Georges tl trimise la plimbare: TaicS-tu-i din sud. Nu, Gh6ridanisol nu va tncSrca pistolul. Nu mai era nevoie. Cartusul pe care La P6rouse tl introdusese in teavS, La P6rouse nu l-a scos. Gheridanisol constatase acest lucru, dar nu le-a spus nimic celorlalti. Numele au fost puse tntr-o pSISrie; patru biletele identice, impSturite toate la fel. Gheridanisol, care trebuia sa ,,tragS", avusese grijS sS scrie a doua oar3 numele lui Boris, pe un al cincilea bilet, pe care-l tinea tn minS; si, ca din mttmplare, tocmai acela iesi. Boris b3nui c3 se triseaza; dar t3cu. La ce bun s protes'teze ? Stia c3 e pier-dut. N-ar fi miscat nici m3car un deget ca s se apere; si chiar dac3 soarta l-ar fi desemnat pe altul, Boris era atit de disperat tnctt s-ar fi oferit el singur s-l tnlocuiasca. Ce s8-i faci, b3trtne, n-ai baft3, se crezu dator s5 spun3 Georges. Vocea lui Ins suna atit de fals incit Boris ilprivicutristete. Asta-i clar, spuse el..^AMP

Dup3 care hotarira s fac3 o repetitie. Dar cum exista riscul s& fie surprinsi, ca"zurS de acord c3 deocamdata nu se vor sluji de pistol! Abia In ultimul moment, cind se vor juca ,,de-adev3ratelea" va fi scos din cutie. Pentru c3 nimic nu trebuia s iste banuieli. Se multumira dec'i, in ziua aceea, s stabileasca ora si locul, care fu msemnat cu un cere de creta pe podea. Era in intrindul format, in sala de meditatii, la dreapta catedrei, de o us blocata care pe vremuri dadea in holul de la in-trare. fn privmta orei, stabilira c3 va fi ora de meditatii. Totul se va petrece sub ochii celorlalti elevi; ca s le rupa gurk Repetitia avu loc tn timp ce sala era goaia, cei trei conspiratori fiind singurii martori. La drept vorbind ms, aceasta repetitie nu insemna mare lucru. Atit ca s-a putut constata c3 de'la locul pe care-l ocupa Boris si pin3 la eel desemnat cu creta erau exact doisprezece pai. - Dac3 !ntr-adev3r n-ai trac, n-o s faci un pas in plus, spuse Georges. N-o s am trac, raspunse Boris, pe care indoielile acestea persistente Jl jigneau. Fermitatea baiatului incepu s-i impresioneze pe ceilalti trei. Phiphi socotea c3 ar fi fost cazul s opreasca toata afacerea aici. Dar Gh6ridanisol hotart s mearga cu gluma pfna la capat. E-n ordine! pe ratine, spuse el ztmbind bizar, nu-mai cu coltul buzelor. - Ce-ar fi daca l-am tmbratisa ! striga Phiphi cuprins de entuziasm. Se gtndea la acolada netnfricatilor cavaleri; si pe neasteptate tl strlnse pe Boris tn brate'. lar Boris cu greu tsi stapini lacrimile ctnd Phiphi il

safuta zgomotos, copiiafeste, pe fiecare obraz. Nici Georges, nici Gh6ri nu-l imitara pe Phiphi; atitudinea acestuia din urma lui Georges i se p3rea c3 nu e demna. lar lui Gheri putin li p3sa.

XVIIIA doua zi dup3-amiaza, cind suna clopotelul, elevii din pension s-au strtns tn saiile de studiu. Boris, Gheridanisol, Georges si Philippe se asezasera tn aceeasi bancS. Ghdridanisol tsi'scoase ceasul si-l puse intre el si Boris. Era cinci treizeci fi cinci. Pregatirea lectiilor incepuse la cinci si avea s tin3 ptn3 la sase. Se326

intelesesera ca Boris sa termine la sase fara cinci, adica exact Inainte de plecarea elevilor din saia; era mai bine asa, pentru c3 imediat dupa aceea puteau s-o stearga mai repede. Si Gh6ridanisol ii spuse lui Boris, in soapta, si fr3 s8-l priveasca, socotind ca in acest fel cuvint'ele lui a'u un caracter mai fatal: Batrine, nu mai ai decit un sfert de ora. Boris isi aminti de un roman, citit mai de mult, unde era vorba be niste banditi care, fiind pe cale sa ucida o femeie, o indem'nau s-si faca rugaciunea, ca s-o convinga c3 trebuie sa se pregateasca de moarte. Precum un strain care, fiind la frontiera pentru a pleca din tara, isi pregateste actele, Boris c3uta in inima sau in minte b rugaciune, si nu gasea nimic; dar era atit de obosit si, in acelasi timp, atit de incordat, incit nu-si facu griji prea mari din aceasta pricina. Se strSduia sa-si'adune gindurile, dar nu se putea gindi la nimic. Pistolul'atirna in buzunar si nu era nevoie s-l pipSie cu mina ca s-l simta. Inc3 zece minute. Georges, la stinga lui Gh6ridanisol, urmarea scena cu coada ochiului, dar se preficea ca nu vede nimic. Muncea de zor. Niciodat3 sala de meditatii nu fusese atit de linistita. La P6rouse nu-i mai recunostea pe mucosii care'-i fSceau zile fripte, si pentru prima data se simtea si el mai usurat. Phiphi ins nu-si gasea linistea; Gh6ridanisol il irispaiminta si nu era foarte sigur ca jocul nu se va termina r3u; n-avea'deloc inima impacata si din cind in cind ofta adinc. fn cele din urma nu mai rezista, rupse o iumatate de foaie din caietul de istorie din fata lui c3ci se pregatea pentru examen; dar literele i se invaimaseau prin fata ochilor, asa cum faptele si datele i se invaimaseau in cap partea de jos a foii, si scrise in mare graba': ,,Esti macar sigur c3 pistolul nu e incarcat ?" apoi ii dadu biletul lui Georges care i-l strecura lui Gh6ri. Acesta insa, dupa ce-l citi, ridica din umeri fra s-l invredniceasca pe Phiphi nici macar cu o privire, apoi facu din hirtie un ghemotoc pe care il trimise cu un bobirnac exact in locul insemnat cu creta. Dupa care, bucu-ros ca a ochit atit de bine, zimbi. Acest zimbet, la inceput nesilit, persista pina la sfirsitul scenei; de parca s-ar fi intiparit pe trasaturile lui. fnca cinci minute.FALSIFICATORII DE BANI

327

De data asta vorbi aproape cu voce tare. Chiar si Phiphi il auzi. O spaimS insuportabiia puse stapinire pe el si, cu toate ca ora de meditatii era pe sflrsite, simulind o urgenta nevoie de a iesi, sau poate pentru c3 intradevar avea crampe, ridica mina si pocni din degete, cum fac de obicei elevii cind vor sa ceara permisiunea pedagogului; apoi, fr3 s mai astepte raspunsul lui La P6rouse, iesi val-virtej din banca. Pentru a ajunge la usa, trebuia sk treaca prin fata catedrei; aproape alerga, dar ciatinindu-se. Aproape imediat dupa plecarea lui Philippe, se ridica si Boris. Micutul Passavant, care lucra sirguincios in spa-tele lui, isi inklta privirea spre el. Mai tirziu avea sa-i povesteasca lui Sdraphine c3 Boris era ,,ingrozitor de palid"; dar asa se spune totdeauna in astfel de cazuri. De altfel, aproape imediat nu-i mai dadu nici o atentie si se cufunda in lucru. Fapt pe care si l-a reprosat mai pe urma. Dac3 si-ar fi putut da seama ce se petrece, l-ar fi impiedi-cat, fa'ra indoiaia, spunea el mai tirziu, plingind. Dar nu banuia nimic. Boris inainta deci pfna la locul insemnat. Mergea incet, pasind ca un automat, cu privirea fixa; mai degraba ca un somnambul. Apucase pistolul cu mina dreapta, dar il tinea ascuns in buzunar; nu-l scoase decit in ultima clipa. Locul fatal era, dupa cum am mai spus, in dreptul unei usi blocate care, la dreapta catedrei, forma un intrfnd, astfel c3 pedagogul, de la catedra, nu-l putea vedea decit aplecindu-se. La P6rouse se apleca. Si la inceput nu intelese ce face nepotu-sau, cu toate c3 ciudata solemnitate a gesturilor lui era de natura s-l ingrijoreze. Cu o voce cit mai puter-nica, si pe care se straduia s-o faca autoritara, incepu: - Domnule Boris, te rog sa te duci imediat la locul... Imediat insa recunoscu pistolul; Boris tocmai si-l ridica spre timpia. La Pdrouse intelese si simti cum il cuprinde un val de frig, de parca singele i-ar fi inghetat in vine. Voi s se ridice, sa alerge la Boris, s-l opreasca, s tipe... Un fel de horcait ii iesi din gura; ramase incremenit, paralizat, tremurind din tot corpul.328 ANUKK UIUK

Boris apasase pe tragaci. Nu se prabusj imediat. O clipa r3mase In picioare, agatat parc3 in intrindul usii; apoi, capul, c3zut pe um3r, il trase in jos, si se n3rui.

In timpul anchetei pe care politia o fScu ceva mai tirziu, toti se mirau c3 nu gasesc pistolul linga Boris vreau sa spun: tn apropierea locului unde acesta cazuse, caci aproape imediat dupa aceea cadavrul copilului fusese depus pe un pat. In z3p3ceala din primele momente si In timp ce Gh6ridanisol continua sa stea la locul 'lui, Georges, sarind peste banca, reusise sa ascunda arma fr3 sa fie observat de cineva; la Jnceput impinsese pistolul mai in spate, cu piciorul, In timp ce ceilalti erau aplecati peste Boris, dupa aceea 11 luase repede si II ascunsese sub vesta, apoi i-l strecurase pe furis lui Ghe'ridanisol. Atentia tuturor era indreptata spre un singur punct, si nimeni nu-l remarcase nici pe Gh6ridanisol, care reusi sa alerge neobservat pina in camera lui La P6rouse si s puna arma la locul de unde fusese luata. Mai ttrziu, dupa ce s-a facut o perchezitie si politia a gasit pistolul la locul lui, in cutie, s-ar fi putut c'rede c& Boris nu s-a slujit de aceasta arma, daca Gheridanisol s-ar fi glndit s scoatS cartusul din teav3. Dar era limpede ca si-a cam pierdut capul. A avut o siabiciune trecatoare, pe care mai pe urma si-a reprosat-o, vai! mai mult decit s-a cait de crima lui. Si' totusi, tocmai aceasta siabiciune l-a salvat. Caci, atunci clnd a coborit ca s se amestece printre ceilalti, la vederea cadavrului lui Boris, pe care tocmai 11 tran'sportau, Incepu s tremure din tot corpul, fcu un fel de criz3 de nervi, in care doamna Vedel si Rachel, care alergaser3 la fata locului, erau convinse c3 v3d semnele unei excesive embtii. Lumea prefers s presupun3 orice, mai degrabS decit s creadS c3 un om atlt de tlnar poate fi monstruos; si clnd Gh6ridanisol se jur3 c3 e nevmovat, a fost crezut.' Biletelul trimis de Phiphi prin Georges, si pe care el 11 trimisese la plimbare cu un boblrnac, glsit mai tirziu sub o banca, acest biletel mototolit i-a fost de asemenea de folos, Desigur, era vino-vat, ca si Georges si Phiphi, pentru c3 s-a dedat la un joe crud; dar nici nu s-ar fi gindit la un astfel de joe, sustinea el, daca ar fi stiut ca arma e Incarcata. Georges era singu-rul care era convins c3 Gh6ridanisol e unicul r3spunz3tor I de cele Intimplate. Georges nu era atlt de corupt, incit admiratia lui fata de Ghe'ridanisol s2 nu poata fi Inlocuita cu b nespusa scirba. Ond s-a inters acasa, s-a aruncat In bratele mamei sale; si Pauline fu cuprinsa de o recunostinta infiacarata fata de Dumnezeu care, prin aceasta ingfozitoare drama, ii indemnase fiul sa se Intoarca la ea. JURNALUL LUI EDOUARD ,,F8ra sa pretind ca explic ceva, n-as vrea s prezint nici un fapt insuficient motivat. De aceea n-o sa folosesc in Falsificatorii de bani sinuciderea micutului Boris; mi-e mult prea greu s o inteleg. Si de altfel, nu-mi plac fap-tele diverse. Au in ele ceva' peremptoriu, incontestabil, brutal, ceva excesiv de real... Accept realitatea clnd vine in sprijinul ideilor mele, ca o dovada; nu Insa si clnd le precede. Imi displace s fiu luat prin surprindere. Sinuciderea lui Boris imi apare ca o indecentA, fiindca nu m3 afteptam la acest deznodamlnt. In orice sinucidere se presupune si un dram de lasitate, desi La P6rouse nu e de acord si considera, fara indoialS, ca'nepotu-su a fost mai curajos' decit el. Copilul ar fi fost de neiertat daca ar fi putut s prevada dezastrul care, datorita ingrozitorului su gest, avea sa se abata asu-pra familiei Vedel. Azais a fost obligat s8-si inchid3 pen-sionul, temporar, zicea el; dar Rachel se temea c3 vor da faliment. Patru familii si-au retras copiii. N-am reusit s-o conving pe Pauline s nu-l tina pe Georges acasa, 'in preajma ei; cu atlt mai mult cu'cit baiatul, foarte impre-sionat de moartea colegului su, pSrea c3 incepe s se indrepte. Doliul acesta are foarte multe repercusiuni. Chiar si Olivirer se arata miscat de cele Intimplate. Armand, in ciuda cinismului sail de parada, Ingrijorat de soarta alor si, care risc3 s ajunga in cea mai neagra mi-zerie, s-a oferit s-si consacre pensionului tot timpul ce i-l Ias liber Passavant; c3ci este evident c3 b3trlnul La P6rouse nu mai e tn stare s-si indeplineasca atributiile. Mi-era teama sa dau ochii cu el. M-a primit in c3maruta lui, de la etajul al doilea al pensionului. M-a apucat imediat de brat si, cu un aer misterios, aproape330

ANDRE GIDE

zimbind, care m-a surprins foarte mult, c&ci ma asteptam numai la lacrimi: Zgomotul, stii... Zgomotul de care ti-am vorbit zi-lele trecute... Da, ce-i cu el ? A incetat. S-a terminal. Nu-l mai aud. Degeaba tot trag cu urechea... Acceptlnd sa iau parte la un joe copiiaresc: - Pariez, i-am spus, ca acum regretati ca nu-l mai auziti Oh ! nu; nu... E atit de odihnitor ! Si eu am mare nevoie de liniste... Stii ce m-am gindit ? C3 de-a lungul intregii noastre vieti nu ne putem da seama ce este cu adevSrat linistea. Chiar si slngele din noi produce un fel de zgomot continuu pe' care insa nu-l mai distingem, fiindca ne-am obisnuit cu el din copiiarie... Cred c& exists totusi lucruri pe 'care cit trSim nu reusim sa le auzim, anume armonii... din pricina zgomotului'care le acopera. Da, cred c3 abia dupa moarte putem auzi cu adevarat. Dar imi spuneati c3 nu credeti... In nemurirea sufletului ? Ti-am spus eu asta ?... Da, probabil ca ai dreptate. Dar, te rog s ma intelegi, nu cred nici contrariul.

Si fiindca eu taceam, continua, ridicind capul si pe un ton sententios: Ai remarcat c3 pe lumea asta Dumnezeu tace tot timpul ? Numai diavolul vorbeste. Sau, eel putin, eel putin... relua el, ...oriclt am fi noi de atenti, numai pe diavol 11 auzim... N-avem urechi pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. Cuvtntul lui Dumnezeu ! Te-ai intrebat vreo-data ce mseamna acest cuvint ?... Oh ! nu ma refer la ceva care sa fi fost turnat In tiparele limbajului omenesc... Iti amintesti de primele rlnduri din Evanghdie: La Incepu't a fost Cuvintul. M-am gindit adesea c3 acest Cuvlnt al lui Dumnezeu era de fapt intreaga afacere. Numai c3 diavolul a pus stapmire pe ea. Zarva lui acopera acum vocea lui Dumnezeu. Dar spune-mi: dumneata nu crezi ca, totusi, Dumnezeu va avea de spus ultimul cuvlnt ?... Si daca, dupa moarte, timpul nu mai exista, daca intram imediat in Vesni-cie, nu crezi ca atunci l-am putea auzi pe Dumnezeu... direct ? Tremura, cuprins de un fel de exaltare, de parca ar fi fost maintea unui atac de epilepsie, si dintr-odata Incepu s pllnga In hohote :FALSIFICATORII DE BANI331

Nu! Nu! striga el nedeslusit; diavolul si bunul Dumnezeu nu slnt declt unul; se liiteleg. Noi ne'silim sa credem ca tot ce-i rSu pe pSmint vine de la diavol; dar numai pentru c3 altminteri n-am mai gasi In noi puterea de a-l ierta pe Dumnezeu. Se distreaza cu noi, ca mlta cu soa-recele pe care-l chinuie... Si dupa toate astea ne mai si cere s-i fim recunoscatori. Recunoscatori de ce ? pentru ce ?... Apoi, apleclndu-se spre mine: Si stii care-i fapta lui cea mai mgrozitoare ?... C3 si-a sacrificat propriu-i fiu ca s ne mmtuiasca. Fiul lui! Fiul fui! Cruzimea, iata primul dintre atributele lui Dumnezeu. Se arunca pe pat si se intoarse cu fata la perete. Qteva clipe a mai fost scuturat de un tremur spasmodic, apoi, cum p3rea ca a adormit, am plecat. Nu mi-a spus un cuvlnt in legatura cu Boris; soco-team insa c disperarea lui mistica era o expresie indirecta a durerii, prea ie^M din comun pentru a putea fi aratata fatis. Am aflat prin Olivier ca Bernard s-a inters la tatai sau; si pe legea mea ca nici nu avea altceva mai bun de facut. Aflind Intimpiator de la micutul Caloub ca batrinul judecator e bolnav, Bernard a ascultat de imboldul inimii. Urmeaza s ne vedem miine seara, fiindca Profitendieu m-a invitat la cina impreuna cu Molinier, Pauline si cei doi copii. Slnt foarte curios sa-l cunosc pe Caloub."

OPERE XX "Imi place ca intr-o opera de arta sa se afle transpus, la scara personajelor, subiectul insui al acelei opere. Nimic nu o lumineaza mai bine $i nu stabilete mai sigur propoitiile ansamblului. In unele tablouri ale lui Memling sau Quentin Metsys, o mica oglinda convexa i intunecata reflecta, la rindul ei, interiorul scenei unde are loc scena pictata. In tabloul Menindor de Velasquez (dar putin mai altfel) intilnim acelai procedeu. II regasim, in sfirit, in literatura..." Andre Gide JURNALRAO International Publishing Company