factor de siguranță în asistenţa...

Comunicarea interprofesională-

factor de siguranță în asistenţa

medicală

Dr. ELENA-BIANCA NIȚU

Clinica de Neurologie Neuroaxis

Ing. Malasiera -Ileana CRISTEA

Spitalul „Prof. Dr. Constantin Angelescu” București

Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018

Comunicarea interprofesională: Inima sănătății

Cât de important este lucrul în echipă ?

Mai mult de 70% din erorile medicale sunt atribuite dinamicii echipei

disfuncționale .

(Mitchell, R., Parker, V., Giles, M., & Boyle, B. (2014).[1]

25 octombrie 2018Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate”

Comunicarea interprofesională: inima sănătății(1)

Comunicarea este cel mai important lucru în stabilirea relaţiei cu pacientul, cu

aparţinătorii şi cu ceilalţi membri ai echipei medicale.

„A şti să asculţi este prima condiţie a unui dialog”.

Comunicarea terapeutică trebuie văzută ca o interacţiune dintre medic şi pacient, în

cursul căreia medicul se focalizează pe nevoia pacientului de a promova un schimb

eficient de informaţii cu medicul.

Comunicarea cu pacientul trebuie să fie în concordanţă cu starea lui actuală, cu

posibilităţile lui de înţelegere şi asociată cu elemente de sprijin pentru a influenţa

pozitiv evoluţia bolii sale.

Comunicarea este prima cauza de rănire grava sau de deces, cauzate de întârzierea

potențială a tratamentului. [2] http://www.jointcommission.org/assets/1/23/jconline_April_29_15.pdf


http://www.jointcommission.org/assets/1/23/jconline_April_29_15.pdf

Comunicarea interprofesională: inima sănătății (2)

Echipele interdisciplinare sunt acum o caracteristică esentiala – integranta, a

furnizării serviciilor de sănătate în cadrul asistenței medicale. (Curley, McEachern și Speroff 1998, Weisman

și colab., 1993; Heinemann 2002) [3] [4] [5]

Pe măsură ce utilizarea echipelor a crescut, cercetătorii au început să examineze

valoarea acestora în managementul și furnizarea îngrijirilor medicale. (Kalra et al., 2000)[6]

Echipele interprofesionale sunt compuse din doi sau mai mulți profesionisti în

domeniul sănătății și formează baza multor mecanisme de soluționare a problemelor de

sănătate și de luare a deciziilor. (Mitchell, Parker, & Giles, 2011)[7]

Există o presiune din ce în ce mai mare asupra profesioniștilor din domeniul sănătății

pentru a colabora împreună, în ceea ce priveste dezvoltarea de planuri și politici de

sănătate în domeniu. International Council of Nurses. (2006). Code of Ethics for Nurses. Geneva: International Council of Nurses[ 8]

Caracteristica definitorie a echipelor interprofesionale este diversitatea lor profesională.(Mitchell, Parker, Giles, & White, 2010) [9]



Comunicarea interprofesională: inima sănătății(3)

Multidisciplinar vs interdisciplinar vs transdisciplinar

1

Există mai multe metode de a reuni oameni din diferite discipline?

2

Eforturile de a implica mai multe discipline sunt cu adevărat utile?

3

4

Cum poate fi îmbunătățită această abordare?

5

Acesti termeni înseamnă aceleași lucruri sau lucruri diferite?

Care sunt dificultățile în realizarea acestor eforturi?



Tabel adaptat dupa Choi, C.K., Pak, A.W.P., (2006). [13]

Multidisciplinaritatea

se bazează pe cunoașterea din diferite

discipline dar, rămâne în limitele lor. (NSERC, 2004) [10]

Interdisciplinaritatea

analizează, sintetizează și armonizează

legăturile dintre discipline într-o organizație

coordonată și coerentă. (CIHR, 2005)[11]

Transdisciplinaritatea

integrează stiintele naturale, sociale și

medicale în contextul umanist și transcede

dincolo de limitele lor tradiționale. (Soskolne, 2000)[12]


Figura adaptata dupa http://www.arj.no/2012/03/12/disciplinarities-2/

Intradisciplinar: lucrul într-o singură disciplină.

Crossdisciplinar: vizualizarea unei discipline din perspectiva alteia.

Multidisciplinar: oameni din diferite discipline care lucrează împreună, fiecare inspirându-se

din cunoștințele disciplinare.

Interdisciplinar: integrarea cunoștințelor și metodelor din diferite discipline, folosind o

sinteză reală de abordări.

Transdisciplinar: crearea unei unități de cadre intelectuale dincolo de perspectivele

disciplinare.



Beneficiile muncii în echipă în domeniul sănătății

Serviciile de sănătate să fie acordate în condiții de siguranță pacientului, personalului, a

datelor și a mediului și să răspundă nevoilor colectivităților deservite. (Jansen 2008)[14]

Reunește organizații publice sau private, jucând un rol important în promovarea sănătății

în sine. "Lucrul în echipă crește cunoașterea și înțelegerea acestor organizații, ajutând la

clarificarea rolurilor și rivalitățiilor”. (Naidoo and Wills, 2001)[15]

Planificarea se bazează pe o imagine completă a nevoilor locale și ajută la eliminarea

lacunelor. Preluarea pacienților de către unitățile sanitare să se facă în limita competențelor

și a resurselor acestora. (Naidoo and Wills, 2001)[15]

Loc de muncă multi-profesional unde se asigură : diversitatea profesionistilor, informatii

complexe și updatate, continuitatea îngrijirilor medicale. (Payne, 2000).[16]

Îmbunătățirea standardelor de îngrijire pentru pacienți, creșterea satisfacției personalului, sprijin reciproc pentru membri echipei. (Hosman 2000)[17]

Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate”25 octombrie 2018

Bariere ale comunicarii


Presiunea timpului – nu există timpul fizic

necesar pentru comunicare individuală şi

clarificare.

Aşteptări personale;

Supraincărcarea:

Decizia eficace a informaţiei

Uşurinţa generării informaţiei

Suprasaturarea cu informaţie

Eliminarea voită a unor mesaje/informaţii

Competitia profesionala si modalitati de lucru

diferite;

Îngrijorări privind responsabilitatea clinică

proprie ;

Diferenţe:

de personalitate

culturale

de perspectivă

de vârstă și sex

Comportament necorespunzător ;

Diferite limite geografice .

Structura comunicării echipei interdisciplinare


Planificarea îngrijirii

(Care planning) :

Totalitatea aspectelor care sunt

urmărite şi rezolvate în cadrul

îngrijirii pacientului;

(medicale şi non-medicale)

Rolurile şi responsabilităţile

fiecărui membru sunt bine

definite.

Coordonarea echipei:

Proces de suport în cadrul

procesului de luare a

deciziilor şi învăţare.

Liderul echipei:

- Facilitează luarea deciziilor

- Facilitează schimbul de

informaţii

Învăţarea în cadrul echipei

(educaţie, instruire):

Membrii echipei instruiesc alţi

membrii în legatură cu aspecte

ale îngrijirii.

Negocierea :

Proces de suport în cadrul

procesului de luare a deciziilor

în echipa interdisciplinară .

Schimbul de informaţii

Procesul prin care membrii

echipei interdisciplinare

interacţionează unul cu celălalt

in timpul intalnirilor: formal sau

informal.

Luarea deciziilor :

Cel mai important proces în

cadrul întâlnirilor echipei

interdisciplinare

Decizii imediate

Decizii pe termen lung

Kuziemsky C, 2009

Caracteristicile colaborării de succes

Definirea unui scop clar, focusarea pentru atingerea scopului și aobiectivelor, având ca mijloace de măsurare indicatori de eficacitate șieficiență. (Pearson și Spencer (1997) [18]

Îmbinarea perspectivelor diferite, maximizarea punctelor forte și acunoștiintelor din partea mai multor profesionisti și sectoare de activitate.(Misra, Harvey, Stokols, Pine, Fuqua, Shocair & amp; Whiteley 2009)[19]

Caracteristici esențiale ale echipei ideale: scop comun ;

membrii își cunosc propriile roluri și ale celorlalți, se sprijină reciproc, îi completează pe ceilalți

în aptitudinile și personalitățile lor;

existența unui lider

membrii au abilități de comunicare, gestionare a timpului și a documentelor

( Naidoo and Wills, 2001) [15]

Dezvoltarea relațiilor de prietenie (Kingsboury, 1999)[20]

Realizarea succesului atât pentru echipă cât și pentru individ (Whitehead 2007)[21]


Concluzii Un sistem comun de valori care să aibă un limbaj specific de comunicare

reprezintă cheia succesului în comunicarea din cadrul echipelor medicaleși non-medicale;

Comunicarea ineficientă în echipa de îngrijire este una dintre cauzele majore de erori medicale;

Creșterea satisfacției pacienților și a personalului;

Creșterea credibilității unității sanitare și încrederii în serviciile medicale oferitede către aceasta;

Creșterea eficacității și eficienței serviciilor medicale;

Tehnologia începe să aibă un rol important în comunicarea din cadrul echipelor multidisciplinare prin creşterea conectivităţii între membrii şi prin facilitarea transmiterii de informaţii legate de pacient.


Viitorul este acum!


Este medicina pregatita pentru inteligenta artificiala sidigital Health?

În viitor, cine va avea cuvântul final într-o decizie clinică emisă de un computer?

Oare computerul cu tot felul de cunoștințe va închide bucla, sau va fi în continuare un rol de clinician înțelept?

Vor fi societățile de asigurare sau spitalul cele care vorconfigura algoritmii sau Pacientul va avea încă un cuvânt de spus?

Bibliografie1. (Mitchell, R., Parker, V., Giles, M., & Boyle, B. (2014). The ABC of health care team dynamics. Health Care Management Review, 39(1), 1–9. doi:10.1097/hcm.0b013e3182766504

2. http://www.jointcommission.org/assets/1/23/jconline_April_29_15.pdf

3. C., J. E. McEachern, and T. Speroff. 1998. A firm trial of interdisciplinary rounds on the inpatient medical wards. Medical Care 36 (8): AS4-AS12.;

4. Weisman, C. S., D. L. Gordon, S. D. Cassard, M. Bergner, and R. Wong. 1993. The effects of unit self-management on hospital nurses’ work process, work satisfaction and retention. Medical Care 31 (5): 381-93. ;

5. Heinemann, G.D. 2002. Teams in health care settings. In Team performance in health care, edited by G. D. Heinemann and A. M. Zeiss, 3-18. New York: Kluwer

6. Kalra, L., A. Evans. I. Perez, H. Knappy, N. Donaldson, and C. G. Swift. 2000. Alternative strategies for stroke care: A prospective randomized controlled trial. The Lancet 356:894-99

7. Mitchell, R. J., Parker, V., & Giles, M. (2011). When do interprofessional teams succeed? Investigating the moderating roles of team and professional identity in interprofessional effectiveness. Human Relations,

64, 1321Y1343

8. International Council of Nurses. (2006). Code of Ethics for Nurses. Geneva: International Council of Nurses.

9. Mitchell, R., Parker, V., Giles, M., & White, N. (2010). Review: Toward realizing the potential of diversity in composition of interprofessional health care teams. Medical Care Research and Review, 67, 3Y26.

10. Natural Sciences and Engineering Research Council of Canada (NSERC). Guidelines for the Preparation and Review of Applications in Interdisciplinary Research. Ottawa: NSERC, 2004. Updated on August 3,

2004. URL: http://www.nserc.ca/professors_e.asp?nav=profnav&lbi=intre (Accessed on April 29, 2006)

11. Canadian Institutes of Health Research (CIHR). Training Program Grant Guide: Strategic Training Initiative in Health Research. Ottawa: CIHR, 2005. Updated on May 19, 2005. URL:

http://www.cihrirsc.gc.ca/e/17948.html. (Accessed on April 29, 2006)

12. Soskolne C. Transdisciplinary approaches for public health. Epidemiology 2000; 11: S122.

13. Choi, C.K., Pak, A.W.P., (2006). Multidisciplinarity, interdisciplinarity and transdisciplinarity in health research, services, education and policy: 1. Definitions, objectives, and evidence of effectiveness. Clinical

Investment in Medicine, 29 (6): 351-364

14. Jansen M, De Vries N, Kok G, Van Oers H (2008). “Collaboration between practice, policy and research in local public health in the Netherlands”. Health Policy, 86(2-3): 295-307

15. Naidoo J, Wills J (1999). “Practicing Health Promotion/ Dilemmas and Challenges”. Bailliere Tindalll, Royal College of Nursing. Chapter 8, 161-184

16. Payne M (2000). “Teamwork in Multi-professional Care”. Palgrave. Chapter 1, 1-24 and Chapter 8, 157-180

17. Hosman C (2000). “Prevention and health promotion on the international scene: The need for a more effective and comprehensive approach”. Addictive Behaviors, 25(6): 943-954

18. Pearson P, Spencer J (1997). “Promoting Teamwork in Primary Care”. Arnold. Chapter 2, 12-26

19. (Misra S, Harvey R, Stokols D, Pine K, Fuqua J, Shokair S, Whiteley J (2009). “Evaluating an Interdisciplinary Undergraduate Training Program in Health Promotion Research”.American Journal of Preventive

Medicine, 36 (4): 358-365)

20. Kingsbury L (1999). “Health Promotion at the Community Level 2”. Sage. Chapter 12, 219-228

21. Whitehead D (2007). “Reviewing health promotion in nursing education”.Nurse Education Today, 27(3):225- 237


http://www.jointcommission.org/assets/1/23/jconline_April_29_15.pdf

Vă mulţumim !


factor de siguranță în asistenţa...

Documents

Transcript of factor de siguranță în asistenţa...